„Cele şapte păcate cardinale” – Cristian Barbosu

Între lege şi fărădelege – Cele 7 păcate capitale

Se poate constata în ultima vreme o creştere a interesului pentru aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, la problemele concrete ale vieţii de zi cu zi. Putem spune că, într-un fel sau altul, există nevoia unei redefiniri a creştinismului, în mod deosebit prin realizarea unei apropieri semnificative de problemele cu care ne confruntăm şi la care avem nevoie de o rezolvare autentică. Nu întâmplător numeroase cărţi de psihoterapie creştină au fost editate şi în limba română, încercând să formeze sau chiar să educe gustul cititorilor în ceea ce priveşte această abordare oarecum neconvenţională în studierea Sfintelor Scripturi.

Cartea „Cele şapte păcate cardinale”, scrisă de pastorul Cristian Barbosu, ne călăuzeşte în lumea fascinantă a înţelegerii mecanismelor de natură sufletească ce stau la baza diferitelor devieri de comportament şi de caracter, descrise simbolic prin noţiunea  „cele şapte păcate”: mândria, mânia, îmbuibarea, lăcomia, pofta, invidia, apatia.

Cristian Barbosu este pastorul Bisericii „Harvest Metanoia” din Arad. Acesta s-a născut la Arad şi a urmat trei şcoli teologice, absolvind (BA) Moody Bible Institute în 1995, Dallas Theological Seminary (ThM) în 1999, şi Trinity Evangelical Divinity School (PhD) în 2009.

Cristian este căsătorit cu Anne, originară din Franţa, şi împreună au două fete, Tara şi Fiona. Printre hobby-urile sale se numără cărţile şi muntele. Cristian Barbosu este autorul volumelor „Ce vrea Dumnezeu să ştiu despre viaţa de familie”, „Cele zece porunci”, „Habacuc”, „Cine trăieşte de fapt în tine?”, „Obstacole în calea credinţei” etc.

Idolii inimii

Clasificarea celor şapte păcate are o istorie mai lungă, ce datează din vremea Evului Mediu, fiind într-o mare măsură legată de teologia romano-catolică a vremii. De-a lungul timpului, această sumă de şapte păcate a fost preluată şi de alte curente religioase, dar şi de artă, în speţă de literatură şi film. Este un lucru deosebit faptul că autorul aduce şi în România, într-o versiune modernă, noţiunea celor şapte păcate.

„În istoria Bisericii, s-au identificat şapte păcate cardinale sau păcate de rădăcină, stări spirituale ce generează o mulţime de alte păcate în viaţa unui om. Aceste păcate rup relaţii, înşală, înlănţuie şi mint, distrugând vieţi şi destine. Mulţi nu le bagă în seamă, dând vina pe temperament, obiceiuri, trecut, circumstanţe – ele fiind însă idoli ai inimii, probleme spirituale adânci, cu multe implicaţii şi consecinţe grave.”

Îmbinând cu talent experienţa pastorală cu aceea de pedagog şi psiholog creştin, autorul reuşeşte să trateze într-un mod original şi axat pe studiul biblic, aceste şapte păcate, schiţând şi eventualele remedii ce se pot aplica. Noutatea acestei cărţi constă în faptul că, în loc să se rezume doar la o expunere a celor şapte păcate fundamentale, Cristian Barbosu ne pune în faţă şi diferite chestionare de evaluare, ceea ce o transformă practic acest volum într-un manual, bazat pe întrebări şi discuţii.

„Fiecare trece pe aici”

În acelaşi timp, inserarea unor studii de caz alături de prezentarea diferitelor învăţături biblice generează o atmosferă de prospeţime, care atrage pe cititor şi fixează foarte bine noţiunile ce sunt expuse.

„Puneţi-vă centurile de siguranţă, fiindcă astăzi vom trece printr-o zonă de turbulenţă maximă, intrăm pe teritoriul unui păcat care probabil face cele mai multe ravagii printre tineri, dar nu numai. Fiecare trece pe aici, de cel puţin de câteva ori în viaţă. Unii ajungem răniţi, alţii zdrobiţi, puţini sunt victorioşi, dar mulţi căzuţi, chiar omorâţi de acest păcat teribil de puternic, de sălbatic, universal: pofta.”

„Cele şapte păcate cardinale”, o carte vie şi atractivă

Având certe calităţi de povestitor, Cristian Barbosu reuşeşte să capteze atenţia şi să o menţină de-a lungul întregii cărţi, cu o adresabilitate maximă în rândul potenţialului public cititor. Din acest punct de vedere, putem spune că nu avem de-a face cu o carte scolastică şi nici cu limbajul de lemn religios, ci cu o carte vie, plină de dinamism, atractivă, pe care, dacă începi să o citeşti, cu greu o vei mai lăsa din mână până nu o parcurgi în întregime.

Dincolo de a da sfaturi „moralizatoare” sau de a genera o atmosferă de predică, discursul autorului se îmbracă în tonalităţi asemănătoare momentelor în care ai sta de vorbă cu cel mai bun prieten al tău. Această calitate deosebită a lui Cristian Barbosu de a se apropia cu înţelegere şi dragoste de cei pentru care lucrează în calitate de pastor se transferă şi asupra relaţiei dintre el şi potenţialul cititor.

Iubirea nu este o stare, ci o acţiune

„Nu poţi spune „Îl iubesc pe Dumnezeu”, dacă nu faci nimic să-ţi demonstrezi iubirea. Iubirea, biblic vorbind, nu este o stare, ci o acţiune. Când ştii că există un păcat de care trebuie să te eliberezi şi ştii că acel păcat Îl răneşte pe Dumnezeul pe care tu Îl iubeşti, ce faci? Ce iubeşti tu, de fapt? Pe cine iubeşti? Păcatul sau pe Dumnezeu?”

Prin astfel de cuvinte, autorul ne conduce către un punct de decizie în care să abandonăm aceste şapte păcate, precum şi ceea ce decurge din ele, având drept fundament iubirea pe care ar trebui să o dovedim faţă de Dumnezeu. Astfel, „Cele şapte păcate cardinale” se constituie ca o pledoarie convingătoare pentru transformarea interioară pe care Dumnezeu doreşte să o realizeze prin intermediul Cuvântului Său. Am putea spune că autorul, coborând de la înălţimea amvonului, vine în întâmpinarea fiecărui om dispus să asculte, să privească, să creadă şi să acţioneze în direcţia eliberării de sub jugul unor păcate care altfel l-ar distruge atât pe el, cât şi pe cei din jurul său.

Octavian D. Curpaş

Phoenix, Arizona

Reclame

Cristian Barbosu – Lectiile Ucenicilor prinsi de furtuna pe mare

 

Cristian Barbosu – E vremea să creşti in recunoştinţă

cristian-barbosu

Ce fain ar fi ca fiecare tara sa aiba odata pe an o zi nationala a recunostinteiE vremea sa cresti in recunostinta. Nu doar pentru sarbatori nationale, pentru ceea ce a facut Cuza sau Stefan Cel Mare sau Primul Razboi Mondial, ci pentru ceea ce a facut Dumnezeu pentru natiunea noastra. O Joia a multumirii. Si noi avem. Nu sarbatorim Joia multumirii, ci Vinerea cumparaturilor. In loc sa ne axam pe Dumnezeu, ne axam pe noi insine. Si in loc sa ne rugam, sa ne inchinam, sa aducem recunostinta, stam la colt si platim crdeit cu cardul. Spune Scriptura: cine aduce multumiri ca jertfa, acela Ma proslaveste. Psalmul 50. Cand tu iti pui deoparte o zi, poate o ora. Poate in ziua de azi, cateva minute, zilnic si ii multumesti lui Dumnezeu, Ii esti recunoscator, prin asta Il proslavesti pe Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 5:18 -„Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci aceasta este voia lui Dumnezeu in Hristos Isus, cu privire la voi.” Care voi? Voi, cei care textul va defineste, sunteti in Hristos Isus. Daca esti crestin, dragul meu, daca esti in Hristos, voia lui Dumnezeu pentru tine e recunostinta. De aceea, astazi te provoc sa cresti.

E vremea sa cresti in recunostinta.

Doar un om matur stie sa multumeasca. Copiii, mereu si mereu, se asteapta sa primeasca, pe cand cei maturi stiu sa si multumeasca si matur vrem sa ajungi si tu. In alte cuvinte, sa poti multumi. Atentie! Uita-te in text. Pentru cate lucruri? Pentru toate lucrurile. Si cand spui ‘toate lucrurile’, ce ramane pe din afara? Nimic.

„Cristi, dar ce vrei sa spui? Ca trebuie sa multumesti si pentru necazuri si pentru boala? Si pentru probleme si pentru pierderile pe care le-am avut. Pentru TOATE LUCRURILE. Dar, nu-i corect. Dar, nu-i drept. Rau ii rau. Cum sa-I multumesc pentru rau?

Stau si te intreb: Dar, de unde stii tu ca raul e rau? Ce zici de versetul care spune: Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce (atentie, ca-s calificati) ce-L iubesc pe Dumnezeu. Toate, adica, si cele bune si cele rele. De ce? Fiindca Dumnezeu, in viata copiilor Sai, acelor ce-L iubesc si cei ce sunt iubiti, aduce, ingaduie si lucruri bune, dar si lucruri rele, si se foloseste de toate spre binele lor. Dar asta, dragul meu, doar daca esti matur spiritual, poti sa pricepi. De aceea, e vremea sa cresti si sa inveti sa multumesti  si pentru incercari. Sa multumesti si pentru binecuvantari. Astazi, asta vom invata.

Deschide-ti in Deuteronom in cap. 8. E vorba de Moise, poporul lui Dumnezeu, Israelul. Tocmai trecusera 40 de ani de cand rataceasera in pustie si in sfarsit au ajuns la granita Canaanului. In alte cuvinte, visul lor se implineste. Sunt la frontiera cu tara promisa. Si Dumnezeu le mai vorbeste odata si fiti atenti ce le spune inainte de-a intra in Canaan.

2 Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit* Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce**, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

Subliniati, va rog, prima expresie: Adu-ti aminte. Aducerea aminte face parte din definitia recunostintei. Stii cum o defineste dexul? Recunostinta este o aducere aminte. O recunoastere a unei binefaceri primite, gratitudine. O obligatie morala pe care cineva o simte fata de cel ce i-a facut un bine. Adu-ti aminte. Dar, de ce sa-mi aduc  aminte? De tot drumul pe care te-a calauzit Domnul Dumnezeul Tau. Pai, care drum? Evident, cel din pustie, din Egipt si pana in Canaan. ”Dar Cristi, Moise, de ce sa-mi aduc aminte de pustie, cand sunt la granita paradisului meu. Pai, pustia mi-a adus numai durere, necaz, suferinta. Nu mai vreau sa-mi aduc aminte de pustie. Las-o in pustiireaei. Abia astept sa intru in Canaan.” Vei intra, dar nu inainte de ati aduce aminte de pustie. De ce? Fiindca, observati in text: Cel care i-a calauzit sa ajunga in Canaan e Acelasi care i-a calauzit sa ajunga si in pustie. In alte cuvinte, ei nu au ajuns acolo de capul lor, ci calauziti, dusi acolo de Dumnezeu. Dar, nu putea sa-i duca direct in tara promisa? Evident. Dar, de ce nu i-a dus? De ce i-a chinuit 40 de ani? Uita-te la motiv: ca sa te smereasca si sa te incerce. I-a incercat, i-a testat. Cum? Smerindu-i. Ce inseamna a te smeri? A adopta o atitudine umila, supusa, recunoscand autoritatea sau puterea cuiva. Autoritatea, puterea, a cui? A Domnului, evident. Dar, de ce trebuie El sa ne smereasca? Nu se smereste omul din instinct cand stie, cand vede, cand aude puterea lui Dumnezeu? Intrebare: Sau smerit evreii sau nu, intre Egipt si Canaan? Ma refer la oamenii care au avut privilegiul  sa-L vada pe Dumnezeu cu ochii lor, zi si noapte. Mai tineti minte? Ziua, prin stalp de nor. Noaptea, prin stalp de foc. Au fost oamenii care l-au auzit vorbindu-le personal in muntele Sinai. Oameni care L-au simtit si i-au simtit puterea cand a despicat marea in doua, cand a vazut ca in desert unde nu era nimic, mana cobora din cer in fiecare dimineata. Atunci cand mureau de sete, din stanca, a scos Dumnezeu apa. L-au vazut. Intrebarea e: S-au smerit? Pe moment, da. Dar, mai apoi, nu. Din contra, au cartit, au comentat, s-au vaitat. Intrebare: Oare suntem noi mai buni decat ei?

Cineva mi-a zis, saptamana trecuta, in spital: Eu, de cel putin cinci ori, a trebuit sa mor. Dar, prin minuni am fost salvat. De cine? De bafta, de noroc? Nici vorba. De Dumnezeu. Intrebare: Pe cati nu cunoastem care au scapat de moarte, necazuri, boli, tragedii, fara explicatie, au stiut ca a fost mana lui Dumnezeu. Cati dintre ei astazi sunt supusi lui Dumnezeu? Putini, foarte putini. Dumnezeu i-a testat, cum ne testeaza si pe noi. Dar, fii atent, ne testeaza cu un scop. Cu ce scop? Ca sa cunoasca ce era in inima lor. Cand reusesti sa vezi ce e in inima umui om? Cand dai cu el de pamant. Cand i se sparge carcasa, fie sanatatea, fie protectia aia financiara, materiala. Atunci cand i se crapa  carcasa, vezi din ce-i facut, fiindca ce-i in interior, incepe sa iasa natural in exterior. In alte cuvinte, ii vezi cu adevarat inima si aceasta cauta Dumnezeu. A cautat si in ei. Cauta si in noi. Si cum o face. Hai sa ne uitam in tezt. Observati, diferite metode.

In primul rand, spune versetul 3 – Astfel, te-a smerit, te-a lăsat* să suferi de foame şi te-a hrănit** cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul. S-a atins de nevoia materiala. Oriunde mergi in lume, elementul definitoriu care iti stabileste nivelul de trai este capacitatea societatii respective de ai asigura hrana. Tarile din lumea a treia sunt definite ca atare din cauza lipsei de resurselor care cel mai des sunt legate de capacitatea lor de a-si hrani populatia. Dumnezeu i-a incercat, deprinvandu-i de hrana in desert. Si va spun eu ca nu le-a fost usor. 

In zilele astea, ma smereste si pe mine oleaca. Si nu mi-e rusine sa o spun fiindca una din slabiciunile mele- am multe slabiciuni. Nevasta mea, saraca. Una din ele e ca-s gurmand, imi place sa mananc. Acuma, nu vedeti, dar consum mult. Dar, is pitos, is carnos. Tot ce e unsuros e extraordinar. Intelegeti voi? Mancari bogate. Ei, in ultimele luni am vrut sa devin model si am slabit 12 kg. Din cauza bolii pe care o am, nu mai am voie sa mananc carne decat rar si de aia seaca, vai si amar. Nu mai consum lactate. Nu mai am voie la sucuri, la prajituri. Nu mai am voie la paine decat din hrisca, secara, fara gluten. In saptamanile astea, cand am inceput tratamentul, mi s-a taiat si sarea. Nu mai am voie la legume. Nu mai am voie la fructe proaspete. Dar, in schimb, atentie, mi s-au adaugat ceaiuri amare: anghinoare, sunatoare si patrunjel. In fiecare zi imi iau cafeaua, ceaiul de patrunjel. Si acuma, hai sa va zic o treaba. Una-i sa iei ceai de patrunjel si sa mananci morcovi fierti in fiecare zi, in desert, unde n-ai altceva si te multumesti cu asta. Si alta-i sa manaci si sa bei ceai de patrunjel in Arad. Cand am trecut prin piata, ce m-a lovit mirosul de mici. M-am dus si eu cu fetele in piata, sa vad si eu targul de Craciun si  in loc de brad si concert, vedeam numai toba, cardabosi. Inteleg, deci. Intram in sevraj. E o perioada de smerire acuma. Cu siguranta ca o merit. Dar, i-a smerit (pe evrei) si ne smereste si pe noi. Si la ei s-a atins de cea mai elementara nevoie materiala, hrana.

Versetul 15, le-a atins cea mai elementara nevoie existentiala, apa. Fiindca in desert, fara apa sub soare dogoritor esti pierdut. Si daca n-a fost de-ajuns, le-a atins si nevoia de protectie, intr-o zona cu serpi infocati si scorpioni. Daca fara hrana poti trai cateva saptamani, daca fara apa poti trai cateva zile, cand esti muscat de un scorpion sau de un sarpe cateva ore si ai zice, Doamne, de ce? De ce i-ai lasat? De ce i-ai dus? De ce foamete? De ce pustie? De ce serpi? De ce scorpioni? Fiindca, Cristi, am avut un plan cu ei. Cum am un plan si cu voi. Nu sa va distrug, ci sa va incerc. Fiindca nu doar eu, dar mai ales voi aveti nevoie de incercarea asta. Fiindca incercarile in viata credinciosului sunt spre binele lui, ingaduite, aduse chiar din dragoste. Si-mi vei spune: Cristi, lasa-ma cu dragostea. Unde vezi, tu, dragoste in toate astea? Vad. Deschideti ochii. Uita-te in text si vei vedea indicii ale dragostei lui Dumnezeu. Da, printre foamete si sete, serpi si scorpioni. Uita-te din nou la versetul 3 –  te-a lasat sa flamanzesti, dar te-a hranit cu mana pe care parintii tai n-au cunoscut-o.

De ce? Ca sa te invete o lectie. Pentru ca fiecare incercare are o lectie de invatat. Care a fost lectia lor? Ca omul nu traieste numai cu paine, ci omul traieste cu orice cuvant din gura Domnului. La fel si lipsa apei. Le-a fost sete. Nu era apa. Era pustie. Dar, uite, in versetul 15 – a facut sa curga apa din stanca. Adica, in mijlocul imposibilitatii, Dumnezeu gaseste o solutie neobisnuita pentru ei. Si cati n-am trecut pe aici? Am crezut ca nu exista sa rezistam. Si totusi, uitandu-ne in urma, am vazut amprentele Domnului. Mana aia din fiecare dimineata. Firicelul ala  de apa din cremene. La fel cu serpii si scorpionii. De aia au atacat, de aia au muscat. Dar, mai tineti minte? Moise cu sarpele inaltat in pustie. Cine-l privea, se vindeca. Ce sa mai zic de chestia cu imbracamintea? Versetul 4 – Imbracamintea nu ti s-a invechit pe tine. Piciorul nu ti s-a umflat in acesti patruzeci de ani. Si ai spune: Cristi, astea-s nimicuri. Nimicuri. Dar, in pustie, sunt lucruri mari. (Pana la minutul 52:00 sau -48)

Mesajul pastorului Cristian Barbosu incepe la minutul 37:00 – Serviciul din data de 27.11.2016

Cristian Barbosu – The End – Sfarsitul lumii

Teorii despre sfarsitul lumii versus Revelatia biblica privind sfarsitul lumii.

Când disperarea risipeşte ceaţa – Cristian Bărbosu

barbosu-cristian-4

Suferinta pe acest pamant nu tine de „daca”, ci tine de „cand”. „Cand traiesti in stramtorare, nu-i usor. Mai ales cand stramtorarea nu-i doar pe continent, nu-i doar in tara ta, ci e si in casa si poate chiar si in viata ta. 

Lama buldozerului trece probabil si peste unii dintre voi in aceste zile si intrebarea care se ridica evident: bun. Ce-i de facut? 

„Cand traiesti in stramtorare, nu-i usor. Mai ales cand stramtorarea nu-i doar pe continent, nu-i doar in tara ta, ci e si in casa si poate chiar si in viata ta. [In biserica nostra] am vorbit cu cei de la rugaciune si cei de la consiliere si i-am rugat sa ne spuna cateva din problemele, poverile, durerile  care au cerut cel mai mult rugaciune, ajutor, consiliere in anul care a trecut si va listez cateva din ele:

Oameni care au suferit dediferite boli, cancer, (foarte mult cancer), operatii, complicatii, pierderea cuiva drag, demonizare, infidelitate, respingere, neiertare, datorii, pierderea locului de munca, mantuirea copiilor, vinovatie, relatii frante, dependente, pacate.

Toate astea arata ca sunt dureri, ca sunt poveri, ca sunt nedreptati, ca-i stramtorare, ca-s situatii si stari prin care tind sa cred ca unii dintre voi ati trecut si unii printre voi chiar treceti in zilele astea. De ce? Fiindca viata e crunta. Viata taie si cand taie, taie la greu. Lama buldozerului trece probabil si peste unii dintre voi in aceste zile si intrebarea care se ridica evident: bun. Ce-i de facut?

CE-I DE FACUT CAND ESTI CREDINCIOS, CAND INCEPI SAU IL CAUTI PE DUMNEZEU SI VIATA TE TRECE PRIN STRAMTORARE? Cum poti sa ramai dedicat lui Dumnezeu? De ce nu, intreg la minte si in suflet cand tavalugurile vietii dau peste tine? Intotdeauna, cel care raspunsuri la problemele vietii este Dumnezeu: Psalmul 4

Psalmii sunt poezii, psalmii sunt cantece. De fapt, psalmul 4, dupa titlu, imediat, are un subtitlu care spune cam asa: catre mai marilor cantaretilor. De cantat pe instrumentele cu coarde. Si un detaliu peste care multi trec, il ignora, dar cei ce studiaza psalmii tin cont de el. De ce? Fiindca multi psalmi  au fost compusi intr-un context anume. Si nu vi se pare si voua ineresant ca poetii de obicei  oriunde s-ar afla in lume si-n orice veac, deseori primesc acea muza a inspiratiei versului lor cand au trecut prin suferinta. Cele mai cunoscute poeme sau cantece prestine (sau necrestine( au fost compuse in vaile plangerii. De fapt, Isus, daca va aduceti aminte, singura data cand e pomenit ca ar fi cantat, dupa ce a luat Cina cu ucenicii, dupa ce Iuda a plecat, in timp ce marii preoti, capeteniile veneau sa-L inlantuie, sa-L tarasca, sa-L crucifice, in timp ce se cobora in Ghetimani, El impreuna cu ucenicii au cantat o cantare de lauda.

Psalmul lui David, Psalmul 4, e o cantare. E o cantare scrisa la stramtorare si observati inca din primul versetul 1 – 1 Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele, scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea! David e neputincios. E in stramtorare acolo unde ai fost si poate esti. Si daca nu esti, in curand vei fi, fiindca suferinta pe acest pamant nu tine de „daca”, ci tine de „cand”.  De aceea, ar trebui sa invatam de la David ce ar trebui sa facem noi cand trecem prin stramtorare. (notite din primele 6 minute – 13:00 – 19:00) 

Mesajul pastorului Cristian Barbosu la minutul 13:00 – Biserica Sf. Treime – Londra • Sept 2016

CRISTIAN BARBOSU – UN SUBIECT TABU – DESPRE IUBIRE, POFTA SI SEX

Cristian Barbosu .

Lupta cu pofta – Dumnezeu, stiind pericolul, ne-a avertizat. Ne-a vorbit. Ne-a scris. Ne-a dat exemple sa stim ce sa facem, cum sa facem sa ramanem in picioare in aceasta lupta pe care, adevarul este, nu o putem evita.

  • Pofta ataca, si mai ales, intre randurile tinerilor. Se spune ca intre 16 si 20 de ani este ispitit odata la fiecare trei minute prin filme, muzica, tinuta, colegi colege, reviste, net, acasa, pe strada, oriunde si oricand. Cei din bizniz spun ca reclama e sufletul comertului. Sufletul reclamelor zilelor noastre e pofta, imaginea care starneste instinctul. De aceea, Dumnezeu, stiind pericolul, ne-a avertizat. Ne-a vorbit. Ne-a scris. Ne-a dat exemple sa stim ce sa facem, cum sa facem sa ramanem in picioare in aceasta lupta pe care, adevarul este, nu o putem evita.

Despre un astfel de elfeant vreau sa va vorbesc in aceasta seara. Un elefant care daca ajunge sa te calce pe picior, iti rupe oasele. Despre elefantul acesta vreau sa va vorbesc, despre pofta. Pofta nu e altceva decat acea placere mentla, ce genereaza in noi acel instinct, acel mecanism sau magnet fizic dupa trupul altuia, greu de stapanit. Il simti in maini, il simti in ochi, il simti in trup. Il simti in minte. E acel carlig care odata ce te prinde, da nastere uneia dintre cele mai distrugatoare pacate: pacatul sexual care nu trebuie sa ajunga la nivel fizic, ci poate fi infaptuit chiar si in mintea sau in inima ta.

Acuma, ispita e complicata pentru ca nu e ca alcoolul, care daca te hotarasti sa nu te atingi de sticla, pur si simplu o spargi sau o arunci. Nu-i nici macar ca si drogurile, de care totusi chiar daca e extrem de greu, te izolezi intr-un centru de toxifiere si reusesti in timp uneori sa scapi. Cu pofta, nu-i asa. De  pofta nu scapi. Ea iti vine cu tine la biserica. Ea pleaca, dar nu dispare. Nu dispare, te prinde si atunci cand te rogi si cand canti lui Dumnezeu. E una dintre cele mai complicate si perverse arme ale celui rau, care ia ceva bun, creat de Dumnezeu, sexul, si-l perverteste spre folosul sau.

BUCURESTI 2016 via PRODOCENS MEDIA

VIDEO by Prodocens Media

CRISTIAN BARBOSU – DESPRE PREDESTINAȚIE

Cristian Barbosu despre predestinatie…

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

Tot timpul circulă pe Net, tot felul de ipoteze ale multor predicatori în ce privește PREDESTINAȚIA și nu numai. În mesajul prezentat mai jos, Cristi Barbosu, face foarte clar poziția lui despre PREDESTINAȚIE!

Este un mesaj plin de inspirație și de dorit să fie ascultat de fiecare dintre noi, mai ales cei care nu avem o imagine clară despre acest subiect. În cazul în care nu dispuneți de prea mult timp, vă încurajez să ascultați măcar de la minutul 1:15 în continuare.

Vă doresc multă binecuvântare, iar celor ce sărbătoriți THANKSGIVING, vă doresc să sărbătoriți cu inima plină de mulțumire, la adresa lui Dumnezeu.

Happy Thanksgiving tuturor.
Cu dragoste pentru voi toți,

-mike olari-


DESPRE PREDESTINAȚIE

maxresdefault

CLICK AICI PENTRU MESAJUL VIDEO

Vezi articolul original

CRISTIAN BARBOSU – ȘTIINȚA ȘI CREDINȚA. PARTEA A II-A

….credinciosul poate folosi ştiinţa în a-şi întări credinţa sau chiar expune credinţa. ….
Cristian Barbosu revine cu partea a II-a despre relatia dintre Stiinta si Credinta.

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

Ştiinţa şi Credinţa, Credinţa şi Ştiinţa

Partea II

Eram încă în seminarul teologic pregătindu-mă să devin pastor, când am dat peste un verset care mi-a stârnit curiozitatea dar mi-a provocat şi responsabilitatea. Maleahi 2:7 Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătura, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor. Era vorba de mine, fiindcă eu mă pregăteam să devin un slujitor vocaţional! Şi am rămas surprins fiindcă dincolo de îndemnurile păzirii Cuvântului lui Dumnezeu, iată un verset care are de-a face cu ştiinţa, cunoştinţa acumulată din cercetare, şi responsabilitatea mea ca pastor/preot de a o păzi! Ba mai mult, aşteptarea din partea Domnului, de a da învăţătură, care evident trebuie să fie corectă şi bine fundamentată, oarecum corelată cu ştiinţa de care se pomeneşte în acelaşi verset. Despre frământarea stârnită în mine de acest verset aş dori să vă scriu astăzi aici.

Vezi articolul original 1.597 de cuvinte mai mult

CRISTIAN BARBOSU – ȘTIINȚA ȘI CREDINȚA

Cristian Barbosu: Studiind şi Biblia şi ştiinţa, ambele te vor smeri, revelându-ţi măreţia Creatorului, care stă în spatele lor.

Cititi ce spune Pastorul Cristian Barbosu (un foarte bun apologet roman) despre Stiinta si Credinta… Faceti click pe linkul de mai jos.

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

Mă bucur de punctul în care s-a ajuns în ce privește ȘTIINȚA  și de faptul că astăzi, tot mai mulți oameni de știință recunosc  și demonstrează științific lucrurile despre care Credința vorbește de mii de ani.

De fapt, DUMNEZEU, care este SUVERAN,  a  lăsat pe această planetă Pământ și pe omul de Știință și pe cel Credincios, care de multe ori pare, poate, puțin mai ignorat în ceea ce privește ȘTIINȚA și invers. Și totuși în zilele noastre, tot mai des, se pot găsi aceste două atribute dumnezeiești și împreună într-o singură persoană.

Cred că este o mare realizare, punctul comun la care s-a ajuns în ce privește ȘTIINȚA ȘI CREDINȚA.

Dar haideți împreună, să lecturăm ce are de spus Pastorul Cristian Barbosu despre acest subiect.

Multumesc mult Cristi, pentru materialul trimis. God Belss you and yours.

-mike olari-


Ştiinţa şi Credinţa, Credinţa şi Ştiinţa

Partea I

img_9016_artjomiru_o-viata-mai-buna-2011_434

Crescând în Comunism…

Vezi articolul original 1.494 de cuvinte mai mult

Habacuc – Tranziţia de la tristeţe la bucurie

cristian barbosu 4

Habacuc – Tranziţia de la tristeţe la bucurie

Cristian Barbosu, „Habacuc”, Arad, editura Carmel Print, 2009, 127 p.

000000000000Nu este simplu să vorbeşti despre profetul Habacuc. Mai întâi, fiindcă modul în care este scrisă această carte a profetului Habacuc nu este nici pe departe atractiv. Iar pe de altă parte, fiindcă subiectul şi întrebările pe care le ridică profetul Habacuc nu se lasă decodificate cu uşurinţă. Pentru a avea o elementară înţelegere a acestei cărţi, este necesară o anumită experienţă spirituală în studiul Bibliei, dar deopotrivă şi o înclinare pastorală din partea celui doritor să cunoască mesajul lui Dumnezeu din cartea profetului Habacuc.

Cristian Barbosu este pastorul bisericii “Harvest Metanoia” din Arad şi autorul volumelor „Ce vrea Dumnezeu să ştiu despre viaţa de familie?”, „Cele zece porunci”, „Habacuc” şi „Obstacole în calea credinței; O abordare expozitivă și apologetică a Evangheliei lui Luca”.

„Habacuc şi Dumnezeu îţi vor deveni prieteni”

În „Habacuc”, Cristian Barbosu reuşeşte să îmbine talentul de păstor cu cel de cărturar aplecat asupra sulurilor sfinte. Şi nu întâmplător, Cristian Barbosu chiar reuşeşte să extragă un mesaj viu, sensibil şi aplicabil fiecărui cititor. Chiar de la început, suntem întâmpinaţi cu următoarele cuvinte: „Dincolo de un studiu exegetic, aspectul aplicativ, practic şi personal prevalează, iar Habacuc şi Dumnezeu îţi vor deveni prieteni, identificându-se cu tine şi problemele tale şi ajutându-te să treci cu bine prin ele. Este o carte pentru minte, pentru inimă, mai ales pentru inimi zdrobite şi frământate, dar şi pentru credinţa zbuciumată a multora dintre noi.”

„Doamne, unde sunt dragostea şi dreptatea Ta?”

De fapt, această carte reuneşte mai multe mesaje predicate de către autor, fapt pentru care putem spune că atunci când o citim, nu facem altceva decât să îl ascultăm pe Cristian Barbosu predicându-ne adevărul din Sfintele Scripturi. Ca formulă de prezentare, volumul este structurat în patru capitole, fiecare conturând o anumită problematică. Astfel, primul capitol are un titlu tulburător prin semnificaţia sa: „Doamne, unde sunt dragostea şi dreptatea Ta?” Mai departe, următorul titlu de capitol este la fel de provocator: „Lasă Dumnezeu păcatul nepedepsit?” Iar după aceea, se pune întrebarea: „Doamne, mai am şanse de scăpare?”, finalul fiind „Habacuc – credinţa”. Cu alte cuvinte, avem un parcurs spiritual, un itinerariu în urma căruia suntem conduşi de la îndoială şi disperare la o credinţă fermă şi neclintită în Dumnezeu.

„O relaţie cu Divinul”

Ca de fiecare dată, Cristian Barbosu nu se limitează doar la citirea şi interpretarea directă a Bibliei, ci adaugă o bibliografie consistentă, ce i-a fost de folos în înţelegerea mesajului cărţii profetului Habacuc. Acest lucru este deosebit de important atunci când studiem Sfânta Scriptură, pentru că putem să aprofundăm mai bine mesajul sfânt, dintr-o perspectivă mai largă, ce presupune obligatoriu, contribuţia unor lucrări de referinţă. În ceea ce priveşte maniera de prezentare, putem remarca modul în care autorul ştie să facă de fiecare dată câte o introducere atractivă, care captează atenţia şi ne dă încredere asupra tratării ulterioare a subiectului. „Umblarea omului cu Dumnezeu implică mai mult decât un simplu crez sau o tradiţie, implică o relaţie cu Divinul, şi nu una platonică, nominală, nici măcar rituală, ci implică o relaţie vie, activă cu Isus, dincolo de religie, dincolo de rutină.”

„Dumnezeu are o perspectivă diferită de a noastră”

De asemenea, pe parcursul prezentărilor pe care le face, autorul trimite la propria sa experienţă, ceea ce dă o notă de autenticitate studiului teologic. Suntem astfel, familiarizaţi cu evenimente cheie din viaţa sa, care l-au determinat într-un fel sau altul să înţeleagă la modul practic mesajul cărţii profetului Habacuc. „Este extraordinar modul în care lucrează Dumnezeu. Când nici nu mă aşteptam, în cele mai bizare şi contrare locuri, prin oamenii cei mai ciudaţi, El a acţionat cu ani înainte de a reuşi eu să înţeleg ceva. De ce? Fiindcă Dumnezeu are o perspectivă diferită de a noastră.”

„Un Dumnezeu drept, sfânt şi iubitor”

Drama profetului Habacuc este de fapt, şi drama noastră, atunci când nu înţelegem ce vrea Dumnezeu să realizeze cu noi şi cu viaţa noastră: „Habacuc era debusolat, şocat şi copleşit. Nu putea împăca atributele lui Dumnezeu, drept, sfânt şi iubitor, cu realităţile pe care le vedea în jurul său. Ceea ce vedea nu se potrivea cu ceea ce credea, cu ceea ce ştia despre Dumnezeu.”

„Dumnezeu este prezent oriunde şi oricând”

Dar trecând dincolo de această disperare, profetul Habacuc ajunge în urma unei experienţe revelatoare, să înţeleagă relaţia cu Dumnezeu dintr-o perspectivă diferită, făcând tranziţia de la tristeţe la bucurie. „Bucuria în încercare pare un concept anormal pentru omul firesc, omul care nu poate înţelege cum de un credincios adevărat poate să stea liniştit în mijlocul furtunii. Aici nu este vorba despre fanatism, ci despre credinţa că Dumnezeu este prezent oriunde şi oricând. El vede totul, ştie totul şi este interesat de fiecare dintre noi, fiindcă ne iubeşte.”  Marea diferenţă este conferită de trecerea la o relaţie vie cu Dumnezeu, care se concretizează într-o experienţă plină de viaţă, de bucurie şi împlinire, indiferent de încercare.

Octavian D. Curpaş, Phoenix, Arizona

CRISTIAN BARBOSU – Cele 7 Pacate Cardinale

Photo credit literestacojii.wordpress.com

De la Emisiunea ‘Schimbati pentru cer’. Dupa o scurta introducere, mesajul incepe la minutul 2:30

Introducere: Buna ziua tuturor. Nu vi se pare trist ca in ciuda tuturor eforturilor de a deveni mai buni, situatia este exact invers? Fiecare schimbare ce apare se vrea benefica. Dar parca zidul se inalta si ne desparte tot mai mult de Dumnezeu. Ce se intampla? Care este cauza? Majoritatea dintre noi ne pretindem buni, la locul nostru si chiar foarte credinciosi. Dar, realitatea este alta. E posibil sa fim toti atinsi de pacat? Daca da, ce-i de facut? Fiindca pacatul se plateste si din pricina lui suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu. Daca nu v-au preocupat aceste probleme, cu siguranta, in minutele urmatoare, Cristian Barbosu va va pune pe ganduri.

O abordare a problema pacatului si mai ales, solutii pentru eliminarea lui.

Cristian Barbosu:

Cristian Barbosu 1Acum cativa ani de zile am trait ceea ce nu credeam ca o sa traiesc vreodata: o intamplare groaznica, dureroasa, plina de adrenalina si anxietate. . O fata din biserica, intr-o seara, venind spre casa, a fost atacata chiar in fata propriului bloc de un barbat, care, dupa ce a lovit-o, a amenintat-o, a violat-o in mod bestial de dur. Dar, asta-i adevarul. Cand a ajuns la noi, tremura toata. Era inca intr-o stare de soc. Cu greu ne-a putut povesti groaza prin care a trecut. Ne-am rugat cu ea ore in sir si am stat langa ea. Am dus-o la un control medical. Am lasat-o sa fie mangaiata de Cuvant. Dar, cu greu, cu greu si-a putut reveni. Era clar ca inima ei, sufletul ei era sfasiat. Era clar ca frica ii cuprinsese fiinta. Nu ne-a lasat sa sunam la politie. Eram atat de frustrat. Eram atat de infierbantat. Imi venea sa ies pe strada, sa0l caut pe acel om, de fapt, om, bruta. Tipul o amenintase. Ba, mai mult, Am aflat ca ii daduse si o intalnire in cateva zile, tot sub amenintare, sa mai treaca odata prin ceea ce a trecut.

La momentul acela, pentru noi, devenise foarte clar ca trebuia sa anuntam politia. Si asta am facut. Impreuna cu o echipa de interventie a politiei am creat un scenariu. Am reusit s-o convingem si pe ea sa joace impreuna cu noi. Astfel ca, in acea zi, in acea statie de tramvai, unde isi daduse el intalnirea, in momentul in care fata trebuia sa ajunga in fata acestui monstru, trebuia sa ne dea un semn discret, dar vizibil, recunoscut de noi si de politie. A ajuns si dimineata aceea. Ne-am rugat toata noaptea. Ne-am rugat in acea dimineata. Am dus-o pana la locul respectiv. I-am promis ca eu voi merge in spatele ei, la cativa metri. Anne v-a sta in masina. Fiecare v-a avea telefon. Indiferent ce se v-a intampla, noi vom fii alaturi de ea.

Pe politisti n-aveam cum sa-i recunoastem fiindca ne-au spus ca vor fii ascunsi in multime, imbracati in civil. Ora a sosit, tramvaiu la fel. Si un tip, intr-adevar, s-a apropiat de ea. Era clar ca era acea persoana, fiindca din cele ce ne descrisese ea despre omul respectiv, era usor sa-l recunosti. A inceput sa tremure. Se vedea pe fata ei anxietatea. Bruta respectiva i-a zambit. A luat-o de mana, a inceput sa se plimbe cu ea, ca si cum absolut nimic nu s-ar fi intamplat. Ii vorbea linistit. Mai apoi, aflasem ca de fapt tocmai o invitase la o cofetarie in oras, sa manance impreuna cu el.

Problema era ca fata incepe sa faca semne. Si nimeni nu intervenea. Eu, la cativa metri in spatele ei, transpiram din cap pana in picioare, fiindca daca politia n-a venit sau poate ca au venit dar n-au inteles-o, sau poate ca n-au stiu unde e locul, poate ca s-au incurcat. Poate ca ceva s-a intamplat. Ce sa fac eu? Cum sa-l mobilizez pe acest barbat? De la cine sa cer ajutor? Dar, toata agonia a durat doar cateva secunde, poate 2-3 minute. Fiindca la un moment dat, dupa trecerea de pietoni, din doua taxiuri parcate peste drum, au iesit niste barbati bine facuti, care din doua miscari s-au napustit asupra acestui individ. L-au doborat la pamant. L-au pus in catuse. Fata cazuse pe trotuar tremurand. Am luat-o impreuna cu Anne, am dus-o la politie, sa dea declaratie.

Si daca n-ar fi fost de ajuns, in cateva ore, tot la politie, am aflat ca barbatul care a batut-o si a violat-o atat de brutal, facea parte dintr-o biserica de o alta denominatiune de Arad. Ce se intampla, dragii mei? De ce oameni obisnuiti devin brute? Asa dintr-o data. De ce inclusiv persoane crescute in biserica, chiar in familii bune, sanatoase, ajung sa fure, sa insele, sa comita crime, violuri chiar? De ce? As vrea sa observati impreuna cu mine statisticile infractionale din Romania din ultimii ani (2005). Omor – 453 de omoruri. Lovituri, cauzare de moarte – 457. Vatamare corporala grava – 109. Viol – 1013 violuri. Talharie – 3,326. Furt – 43,191. Distrugeri 16,999. Infractiuni judiciare – 70,344.  False- moneda, in valori, in scrisuri – 14,761. Infractiuni economice – 56,492. Alte infractiuni – 81,403. Si astea-s doar datele oficiale. Care este cauza atatora infractiuni? Lipsa educatiei? Nu, ca daca e sa intriun pic mai in detaliu, vei observa ca intre faptasi au fost si medici si profesori. Au fost si politicieni si contabili, si ingineri si intelectuali.

Oare o fii lipsa moralei?   Sau poate cauza o fii lipsa credintei. E greu de spus, intre faptasi, fiind mame si tati, educatori, unii dintre ei chiar oameni ai bisericii. In Statele Unite, in ultimii ani, a fost o explozie de cazuri de pedofilie in randul preotilor catolici. Fiti atenti: estmanduse  ca din 1950 pana in 2004, peste 4,500 de preoti  au molestat sexual minori. Fiecare din acestia, fiti atenti, consideranduse ca in medie a avut cel putin 60 de victime. Respect preotii catolici. Cu siguranta ca si intre protestanti si neoprotestanti si ortodocsi au fost oameni de acest gen. Dar, dau aceste exemple, sa intelegem clar, ca nu lipsa credintei sau a religiei e problema.

Dar, daca nu e lipsa educatiei, lipsa moralei, lipsa religiei, atunci care e? De ce fura oamenii? De ce mint oamenii? De ce violeaza si atenteaza la viata altuia? Care-i cauza? PACATUL. Pacatul, care indiferent ca vrem sau nu, indiferent ca recunoastem sau nu, ne afecteaza pe fiecare in parte incepand de la copii pana la octogenari. Indiferent de cultura, de civilizatie, de epoca sau continent. Nimeni nu-i imun. Pacatul ne loveste pe toti. Si Biblia, care credem ca-i revelatia autentica, intreaga, totala, a lui Dumnezeu, singura revelatie  sfanta. Ne spune clar, negru pe alb in Romani 3:10 – Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar. Caci, toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Toti, noi cei de aici. Voi, cei ce ma ascultati. Toti, potrivit Scripturii, suntem pacatosi. Cu totii am fost atinci de pacat. Nu trebuie sa fii criminal, sa fii atins de pacat. Nu trebuie sa jefuiesti un om, sa fii numit pacatos. Si stiti bine ca stam de vorba cu oameni si cred ca si dvs. ati avut aceasta ocazie sa stati de vorba cu oameni care iti spun foarte frumos si calm si sincer: „D-le, dar, eu nu fac nici un rau. Eu sunt un om care-mi vad de treaba. Sunt un om bun. N-am lovit pe nimeni, N-am furat pe nimeni. Sunt cinstit. Traiesc cu frica de Dumnezeu si respect pentru semeni. Eu stiu sa n-am pacate.”

Si intr-adevar, sunt oameni cinstiti in lumea asta. Sunt oameni care intr-adevar sunt morali. Am trait o experienta propie acum cateva saptamani….

(Din primele 10:43 minute, mai sunt aprox 15 min din mesaj)

VIDEO by cornel iana

Peniel 2012 Sibiu – Vasilica Croitor, Cristian Barbosu, Bill Prevette „Suprematia lui Dumnezeu in viata noastra”

Cristian Barbosu – Sesiunea 1

60 minute

Sustinuta la Sibiu, conferinta nationala Peniel 2012 a avut ca tema suprematia lui Dumnezeu in viata noastra. Aceste inregistrari sunt needitate.
mai multe resurse crestine gasiti pe site-ul http://alfaomega.tv/

Cristian Barbosu – Sesiunea 2

1 ora 8 minute

Bill Prevette – Sesiunea 3

1 ora 12 minute

Vasilica Croitor – Sesiunea 4

58 minute

Cristian Bărbosu – Conferinţa Naţională a Bisericilor Penticostale din UBPRS – Arganda del Rey

Cristian Barbosu Arganda del Rey Conferinta

Cristian Bărbosu – Conferinţa Naţională a Bisericilor Penticostale din UBPRS – Arganda del Rey SPANIA

Pe cei care-L cautam cu toata inima, pe cei care am ales sa -L urmam si am avut un moment  al predari vietii noastre in mainile Lui, Dumnezeu ne cheama sa privim odata neobisnuit, ALTFEL. Sa avem un scop neobisnuit. Un alt fel de scop, diferit. Ba, chiar sa si traim neobisnuit. Sa facem fapte neobisnuite. Fiindca, in fond si la urma urmei, ce e biserica? Hai sa fim realisti. Biserica nu-i altceva decat oameni obisnuiti  chemati sa formeze o comunitate neobisnuita.

Ekklesia: Cei chemati sa iasa

Stiati, ca spre asta, spre neobisnuit, ne cheama Dumnezeu si pe noi?
Ekklesia – acesta este cuvantul care defineste biserica in greaca Noului Testament.
Sti ce inseamna literal?
Cei chemati sa iasa. Chemarea o face Dumnezeu.
Cui?
Oamenilor obisnuiti. Sa iasa din obisnuit in neobisnuit.
Adica, inspre un scop neobisnuit, intr-un mod neobisnuit, bazat pe principii neobisnuite, extrasa dintr-o Carte neobisnuita.

Scopul neobisnuit: GLORIFICAREA lui DUMNEZEU.
Modul neobisnuit: CREDINTA in SACRIFICIUL FIULUI SAU.
Principiile neobisnuite:

  1. Iubire NECONDITIONATA
  2. Iertare DELIBERATA
  3. Implicare REGULATA
  4. Dedicare RADICALA
  5. Supunere TOTALA
  6. Incurajare NATURALA

In plus:

  1. INCHINARE, nu doar cantare
  2. RUGACIUNE, nu doar ritual
  3. SACRIFICIU, nu doar darnicie

PRINCIPII NEOBISNUITE, dintr-o CARTE NEOBISNUITA: BIBLIA. Dumnezeu cheama. Cine iese? Eu, tu, noi…

Asta-i biserica. Nu sunt zidurile. Nu sunt etichetele. Nu-s ritualurile. Ci sunt oamenii in care traieste Hristos si care-i transforma sa fie altfel. De aceea, biserica e formata din oameni ca mine si ca tine, din oameni obisnuiti. […..]

Despre un lucru neobisnuit vreau sa va provoc pe voi astazi. O calitate care face diferenta. ATENTIE! Intre fanii lui Hristos si ucenicii  sau credinciosii lui Hristos, intre omul religios si omul credincios, intre crestinul de forma si cel autentic, stiti care e elementul ala? IUBIREA NEOBISNUITA. Am fost chemati sa gandim altfel. Am fost chemati sa traim altfel. Si cum putem sa traim altfel? Iubind altfel. Daca ai ajuns sa traiesti altfel, datorita schimbarii la nivelul mintii, ai ajuns sa-ti privesti viata altfel, datorita schimbarii la nivelul vietii. Atunci, lucrul asta va trebui sa se vada, musai, la nivelul faptelor tale: Vei incepe sa relationezi cu oamenii altfel. Si despre asta vom vorbia stazi aici….(Notite pana la minutul 1:12:44)

Mesajul pastorului Cristian Barbosu la minutul 1:05:00

Cristian Bărbosu – Conferinţa Naţională a Bisericilor Penticostale din UBPRS – Arganda del Rey

BETANIA, ARAD – O PĂRTĂȘIE BINECUVÂNTATĂ!

MIKE OLARI: După ce am petrecut un timp minunat cu oameni minunați, la botezul de luni din Penitenciarul de Tineri și Minori din Craiova (vom reveni cu detalii despre acest eveniment) – iată-ne ajunși în Arad, unde am petrecut o seară binecuvântată la Biserica Betania (pastor Riviș Pavel Tipei) care ne-a primit cu multă dragoste. Corul bisericii ne-a pregătit sufletele pentru ascultarea Cuvântului, care a fost transmis de către pastorul Seth (Glandale, Arizona) translatat de către Pastorul Cristi Barbosu.

Este exatraordinar să poți să treci peste gardurile DENOMINAȚIUNILOR și să te poți bucura împreună de prezența lui Dumnezeu.

 

Citeste mai mult, vezi programul video aici – http://family2fam.com/2015/05/22/betania-arad-o-partasie-binecuvantata/

Cristian Barbosu Mike Olari Biserica Betania 4

 

Cristian Barbosu – Despre Biblie, Din Biblie – Biserica Baptista nr.1 ,,Emanuel” DEJ – 22 Martie 2015

Biblia de la Blaj Adevarul.ro

Photo credit Adevarul.ro

Daca am cantat despre Dumnezeu, as dori sa si vorbim despre El. Si daca e sa vorbesti despre Dumnezeu, nu vrei sa-ti asumi riscul de a vorbi  de la tine insuti, ci vrei sa te apropii de singura sursa de revelatia originala primara, unica, lasata de Dumnezeu noua si aceea este Biblia. De aceea, in aceasta seara, as dori sa va vorbesc din Biblie, si despre Biblie.

Cristian Barbosu Dej martie 2015Nu stiu cati dintre noi, in epoca stiintei, a supertehnologiei, a informaticii mai cedem in Sfintele Scripturi. Eu am pus intrebarea si des o repet: Oare, in postmodernism, Biblia, mai are valoare sau ar trebui  privita mai degraba ca o compilatie de superstitii sau tratata ca o carte de muzeu? Imi pun intrebarea uneori, daca crestinii mai cred astazi in Scripturi? Daca intr-adevar cred ca toata revelatia  aceasta are de a face cu cu viata lor? De ce spun lucrula cesta? Fiindca deseori am intalnit credinciosi carora le este rusine sa vorbeasca despre Cuvantul lui Dumnezeu sau sa citeze vreun verset din Cuvantul lui Dumnezeu sau sa vorbeasca altor oameni, raspunzand din revelatia lui Dumnezeu.

Daca ajungem sa nu mai credem Biblia sau sa fim selectivi si sa luam din ea ce ne convine noua, atunci stau si ma intreb: ce rost mai are credinta in Dumnezeu? Daca Dumnezeu a gasit cu cale sa ne dea o carte in intregime, El se asteapta sa o credem de la un capat la altul  si sa o traim de la un capat la altul. De aceea, astazi, vreau sa va vorbesc despre cartea aceasta din cartea aceasta.

Luca 1

Mesaj la minutul 49:15

VIDEO by Marian Dima

Cristian Barbosu – Vie Împărația Ta

Cristian BarbosuIsus, care ne da modelul rugaciunii „Tatal nostru’, ne invata ca primul lucru in rugaciune, ba, chiar si in viata de credinta, este sa ne apropiem si sa-L cunoastem pe Dumnezeu la nivel personal. De aceea rugaciunea incepe prin fraza aceasta, arhicunosuta: Tatal nostru, care esti in ceruri..” Nu: Doamne, Creatorul, Suveranul universului, nu arhitect suprem al universului, ci „Tatal nostru, care esti in ceruri”. Tata= o relatie cu acest Dumnezeu. Observati, nu o religie despre Dumnezeufiindca multi au religie, dar putini au relatie cu Dumnezeu. Si, cum ajungi sa-L cunosti pe Dumnezeu, ca Tata, vrei sa-ti incepi relatia ta cu Dumnezeu cu drepturi. Fiindca, repet, Isus ne invata ca in viata de credinta, in primul rand, trebuie sa te apropii de Dumnezeu la nivel personal. Din momentul in care ajungi sa-L cunosti pe Dumnezeu personal, tu. automat, vei incepe sa-L tratezi altfel de cum L-ai tratat pana acum. De aceea, si urmatoarea fraza in rugaciunea Tatal nostru exprima aceasta realitate: Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteascase Numele Tau. In alte cuvinte, incepi sa-I dai acel loc de cinste, unic special in viata ta, pentru ca asta inseamna a sfinti, a pune de o parte, a da locul cuvenit lui Dumnezeu. Si prin asta se deosebesc cei care intr-adevar au o relatie adevarata cu Dumnezeu, fata de cei care pretind ca o au, in functie de cum Il trateaza pe Dumnezeu, lucru vazut in prioritatile lor de fiecare zi.

Si, Isus, vrea sa ne vorbeasca despre prioritati in urmatoarea fraza a rugaciunii Tatal Nostru, cand trece, {atentie!} de la persoana lui Dumnezeu la Planul lui Dumnezeu! Observati:

Tatal nostru, care esti in ceruri sfinteasca-se numele Tau [persoana lui Dumnezeu si acum vine planul lui Dumnezeu], vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta!

Imparatia este cuvantul cheie care descrie planul lui Dumnezeu. Plan, care a fost o prioritate pentru El si ar trebui sa fie si pentru noi…..

VIDEO by Perspective Eterne

Se apropie evenimentul BELIEVE 2015 Cluj-Napoca cu Ravi Zacharias, Nelu Brie, Cristian Barbosu

Believe2015 Ravi Zacharias,Nelu Brie,Cristian Barbosu

Anul 2015 este anul în care orașul Cluj-Napoca a fost desemnat Capitala Europeană a Tineretului. Sub această emblemă, Clujul este gazda unui amplu program de evenimente adresate tinerilor. În total, sunt programate peste 1500 de concerte, marsuri, activități cultural-educative și de divertisment și alte evenimente de acest gen, pe parcursul întregului an.

În acest context, comunitatea bisericilor evanghelice din Cluj se unește pentru a organiza un eveniment care se adresează în primul rând generației tinere. La BELIEVE, dorim să oferim răspunsuri la întrebările profunde despre viață, credință și adevăr. Vrem să aducem mesajul evangheliei înaintea tinerilor, pentru ca aceștia să Îl cunoască personal pe Mântuitorul Isus Hristos.

Toate pozele sunt de la RZIM Romania – http://www.believeromania.ro/
Believe Facebook Page – Believe2015

Fa click sa descarci aplicatia Believe Romania aici

Fa click sa descarci aplicatia Believe Romania aici

Aplicația Believe face tot posibilul pentru a vă oferi informații precise, corecte și actualizate despre conferința ce va avea loc in luna mai.

Aplicatia BELIEVE pentru Android, multumim Ovidiu.Lazurca

https://play.google.com/store/apps/details…

Aprilie 29, 2015 – Pentru ca toate locurile scoase la vanzare s-au epuizat, am decis sa punem la dispozitie si locurile din sectoarele care sunt in tribuna B, ringul 2 datorita faptului ca Sala Polivalenta din Cluj-Napoca este dotata cu un cub de proiectie imens care va face ca experienta din acele sectoare sa fie binemeritata. Va asteptam.

Photo RZIM Romania

BILETELE s-au pus in vanzare !
Puteti cumpara bilete la BELIEVE, pentru voi sau grupurile voastre, de aici: www.believeromania.ro
Avand in vedere ca in acest weekend s-au vandut peste 2500 de bilete, va sugeram sa va cumparati biletul cat mai curand pentru a va asigura locul la conferinta !

Cristian Barbosu – Cum diferă creștinismul biblic de celalalte religii ale lumii

VIDEO by Perspective Eterne

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari