Cristian Daniel Florea si Iuliu Manea – Reforma Spirituala – Chisinau, Moldova

Moldova Crestina: O echipă din câțiva preoți ortodocși convertiți din România au vizitat mai multe biserici evanghelice din Republica Moldova week-end-ul trecut. Care a fost scopul vizitei lor în țara noastră și ce i-a făcut să-și revizuiască viziunile asupra ortodoxiei, discutăm cu Cristian Florea, președintele Asociației Preoților Ortodocși Convertiți, Manea Iulian, profesor la Institutul de Reforme Spirituale și Ardelean Răzvan, autorul cărții „Reforma Ortodoxiei”.

Cristian Daniel Florea

Iuliu Manea

VIDEO by Moldova Crestina TV

ISUS DIN NOU ÎN PUȘCĂRIE !? PARTEA A II-A

In Partea II-a Fratele Cristian Florea aduce un mesaj potrivit audientei sale. Vizionati video la linkul de mai jos…

ISUS DIN NOU ÎN PUȘCĂRIE !?

Fratele Mike Olari din nou in misiune in Oltenia cu Pastorul Cristian Barbosu si grupul de lauda si inchinare, si alaturi de ei si Cristian Florea. Misiunea lor? Botezul in apa a celor 10 tineri care s-au predat Domnului in Penitenciar! Dumnezeu sa-i binecuvanteze si sa-si desavarseasca lucrarea Sa in Penitenciarul din Craiova!!! Intrati la link ca sa vizionati programul din penitenciar.

Cristian Daniel Florea – Este momentul pentru o reforma spirituala in Romania – Biserica Emanuel Sibiu 9 Februarie 2014

Cristian Daniel Florea

Text 2 Imparati 22:1-2,8,10-11 si 23:1-7,14-15,24-25

Iosia avea opt ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s’a abătut dela ea nici la dreapta, nici la stînga.

Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: ,,Am găsit cartea legii în Casa Domnului.„ Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit -o.

10 Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: ,,Preotul Hilchia mi -a dat o carte.„ Şi Şafan a citit -o înaintea împăratului. 11 Cînd a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi -a sfîşiat hainele.

Capitolul 23: Împăratul Iosia a strîns la el pe toţi bătrînii lui Iuda şi ai Ierusalimului,
Apoi s’a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, proorocii, şi tot poporul, dela cel mai mic pînă la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legămîntului, pe care o găsiseră în Casa Domnului.
Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a făcut legămînt înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul, şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legămîntului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legămînt.
Împăratul a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de al doilea rînd, şi celor ce păzeau pragul, să scoată din Templul Domnului toate sculele cari fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astartea, şi pentru toată oştirea cerurilor; şi le -a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel.
A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămîie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămîie lui Baal, soarelui, lunei, zodiilor şi întregei oştiri a cerurilor.
A scos din Casa Domnului idolul Astareteei, şi l -a dus afară din Ierusalim, la pîrîul Chedron; l -a ars la pîrîul Chedron şi l -a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i -a aruncat -o pe mormintele copiilor poporului.
A dărîmat casele sodomiţilor cari erau în Casa Domnului, şi unde femeile împleteau corturi pentru Astartea.

14 A sfărîmat stîlpii idoleşti şi a dărîmat Astarteele, şi locul lor l -a umplut cu oase omeneşti. 15 A dărîmat şi altarul de la Betel, şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut -o în ţărînă, şi a ars idolul Astarteei.

24 Mai mult, Iosia a stîrpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii, şi toate urîciunile cari se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Înainte de Iosia, n’a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise; şi chiar după el, n’a fost niciunul ca el. (1:22:00)

photo credit Shepherd’s Press via  kirkcameron.com

 

Am dorit sa citesc aceste versete din aceste doua capitole pentru ca ele exprima o realitate spirituala si pentru ca suntem intr-un loc in care discutam tocmai lucruri spirituale, si aceste versete parca exprima realitati pe care le traim  noi si poporul nostru Roman, zis crestin de 2000 de ani. M-am uitat in Cartea 2 Imparati si am vazut ca din 20 de imparati, care au domnit peste Iuda si peste Ierusalim, din 20 de imparati, doar 8 imparati au facut ce este bine inaintea lui Dumnezeu. Si 12 imparati, ne spune Scriptura, au facut ce este rau inaintea lui Dumnezeu. Si ni-i prezinta Scriptura Vechiului Testament pe  cei care au facut rau inaintea lui Dumnezeu si ni se spune despre ei, dar nu despre viata lor personala prea multe lucruri. Ci, ni se spune despre viata lor spirituala si ni se spun multe lucruri. Cei care sunt definiti in Scriptura ca au facut rau inaintea lui Dumnezeu sunt aceia care au adoptat inchinarea pagana a popoarelor din jurul poporului lui Dumnezeu, a acelor popoare despre care Dumnezeu le daduse porunca sa-i nimiceasca, tocmai pentru ca sa nu fie o cursa pentru sufletul lor. Dar poporul lui Israel n-a acultat de Cuvantul lui Dumnezeu si pentru ca n-a ascultat, idolatria babiloniana, idolatrie care acum avea o alta forma si care exista in popoarele care-l inconjurau pe Israel, aceasta idolatrie  a fost adoptata si a fost o cursa pentru sufletul poporului lui Dumnezeu. Pentru sufletul unui popor, care intr-o zi, dupa ce a fost scos din tara Egiptului a incheiat legamant cu Domnul la muntele Sinai. Pentru sufletul acelui popor care  in auzul tuturor, inaintea lui Dumnezeu la muntele Sinai i-a promis lui Dumnezeu intr-o zi ca va face tot ce a poruncit El si ca se va tine de toate legile si poruncile lui Dumnezeu, acel popor. Si imparatii poporului, ne spune Scriptura si poporul si imparatii, in marea lor majoritate au facut ce este rau inaintea lui Dumnezeu, pentru ca s-au amestecat cu neamurile din jurul lor. Si nu doar ca s-au amestecat, ci au adoptat obiceiurile, datinile si religiile Caananite si alte popoare, care rau de factura sau de origine babiloniana.

Il vedem pe imparatul Iosia, un imparat tanar, care ajunge sa fie imparat la doar varsta de 8 anisori. Si Scriptura ne spune ca atunci cand a crescut mai mare a avut o ravna pentru casa lui Dumnezeu si a inceput sa renoveze templul lui Dumnezeu, care era lasat in paragina. Acolo in templul lui Dumnezeu, imparatul, marele preot Hilchia, logofatul Safan, cu totii s-au minunat cand au descoperit  in casa lui Dumnezeu, cartea legamantului, cand au descoperit sfanta Scriptura pe care o aveau ei in vremea aceea, Cuvantul lui Dumnezeu.

Este un lucru deosebit cand un om descopera Cuvantul lui Dumnezeu-

..cand un om descopera Cuvantul lui Dumnezeu curat si numai si numai Cuvantul lui Dumnezeu. Astazi si aseara am fost la intalnirile Oastei Domnului care s-au tinut aici in Sibiu. Aseara am fost in Catedrala Mitropolitana, unde atunci cand eram student la teologia din Sibiu, eram cantaret bisericesc. Si azi dimineata am fost la mormantul parintelui Iosif Trifa, unde s-a tinut intalnirea Oastei Domnului, in memoria parintelui Iosif Trifa, intemeietorul miscarii Oastea Domnului. Si m-am dus sa vad cum este o intalnire a Oastei Domnului, fiindca in timpul studiilor de teologie n-am avut prilejul sa ma duc. Si mergand acolo am putut sa vad ca preotii care au slujit astazi la mormantul preotului Iosif Trifa si care au facut un moment de comemorare in amintirea persoanei si a personalitatii acestui om deosebit, nu s-au tinut de cuvintele parintelui Trifa, care l-a descoperit doar pe Domnul Isus Hristos si doar pe El rastignit, ci au amestecat invatatura acestui om, care intr-o zi a descoperit Cuvantul lui Dumnezeu si care a predicat doar Cuvantul lui Dumnezeu. Am stat de vorba cu mai multi preoti astazi, acolo in cimitir si printre altele am vorbit despre excomunicarea parintelui Iosif Trifa. Si pentru ca am citit foarte multe din viata si din activitatea si din cartile scrise de pr. Iosif Trifa, m-am identificat foarte mult cu viata lui chiar si in excomunicarea care a avut-o preotul acesta. Si unii veneau si imi argumentau ca pr. Iosif Trifa a fost dat afara din biserica  ortodoxa ca un pagan si ca un vames pentru ca a vut ceva mitropolitul cu el si ceva chestiuni administrative. Si i-am spus, „Nu-i adevarat. Nu datorita unor chestiuni  administrative, nu datorita unor chestiuni imorale, pentru ca a fost un om moral deosebit, nu datorita coruptiei, pentru ca era un om care n-a cazut in lucrurile acestea.

Ci el a fost dat afara datorita faptului ca a inceput sa-L predice doar pe Domnul Isus Hristos. Pentru ca a lovit in cea mai centrala dogma a bisericii ortodoxe si a bisericii romano-catolice. A lovit in mijlocirea ierarhiei bisericesti. Pr. Iosif Trifa, descoperindu-l pe Domnul Isus Hristos, asa precum Iosia, odinioara, a descoperit cartea legii lui Dumnezeu, asa a descoperit si el Cuvantul. Si in Cuvant l-a descoperit pe Domnul Isus Hristos. A inceput sa predice si sa spuna tuturor: Singura intalnire mantuitoare a unui om si a unui popor este intalnirea directa si nemijlocita  cu Domnul Isus Hristos. Aceasta intalnire directa, fara mijlocire a vreunei ierarhii duhovnicesti ii aduce mantuirea in sufletul celui care se intalneste cu El. Si pentru aceste cuvinte, pr. Iosif Trifa a fost excomunicat si a fost batjocorit.

Si astfel, am vrut sa fac paranteza aceasta pentru ca si in poporul nostru Roman au fost oameni care intr-o zi au descoperit, precum Iosia odinioara, cartea legii lui Dumnezeu. Apoi il vedem pe Iosia, ca dupa ce descopera cartea legii si dupa ce citeste Cuvantul lui Dumnezeu si dupa ce sta fata in fata cu standardul divin, se uita la el si se uita la popor din prisma lui Dumnezeu. Si cand vede cum vede Dumnezeu lucrurile, Iosia isi sfasie hainele. La fel si pr. Iosif Trifa, in iarna anului 1922-23, in noaptea de revelion a cazut in genunchi si a spus asa, cand a auzit o gramada de betivi care treceau pe sub geamul lui, „Ce am facut eu, pentru ca acestia sa ajunga la Isus Hristos si ei eu sa-L duc pe Domnul Isus Hristos si El sa ajunga pana la ei?” Si astfel, pr. Iosif Trifa si-a sfasiat hainele si de atunci, din momentul acela, in 1923, a inceput o miscare de reforma in sanul bisericii ortodoxe, care din pacate este inabusita. Si la fel ca si Iosia au facut si altii care au descoperit Cuvantul lui Dumnezeu si care nu s-au masurat cu ei insisi, care nu s-au masurat cu dogma bisericii lor, ci care au masurat totul prin prisma Cuvantului lui Dumnezeu. Au luat ca standard in cele spirituale numai si numai Cuvantul lui Dumnezeu.

Apoi, Iosia, dupa ce s-a pocait inaintea lui Dumnezeu, dupa ce si-a sfasiat hainele, este gestul care l-au facut si evreii, dupa ce ap. Petru le predica, „Voi sunteti aceia care l-ati rastignit pe Domnul Isus Hristos,” si evreii spun, „Petre, si acum ce sa facem?” Si ei au ajuns intr-o stare din aceasta in care si-au dat seama de starea lor si de nimicnicia lor din punct de vedere spiritual inaintea lui Dumnezeu. Si au intrebat, „Ce sa facem?” Si au primit raspuns de la ap. Petru. Apoi, dupa ce s-au pocait, Iosia a incheiat legamant cu Domnul si a chemat poporul sa incheie legamant cu Domnul. La fel a facut si parintele Trifa. A chemat oamenii sa incheie legamant cu Domnul. Si in prima pagina de ziar a anului 1923, in pagina ‘Lumina Satelor’, este scris mare pe prima pagina „Legamant” si pr. Trifa ii cheama pe Romani, pe cei din biserica noastra ortodoxa Romana sa incheie legamant cu Dumnezeu. Care aveti curiozitatea, mergeti la biblioteca Astra din Sibiu, eu am avut curiozitatea, am fost la Astra, o zi intreaga am stat acolo si am cerut de la bibliotecar sa-mi dea catalogul cu ziarele din primii zece ani ai Oastei Domnului. Toate se gasesc in arhiva bibliotecii Astra. Si am avut ocazia sa pun mana pe primul numar pe care l-a scos Oastea Domnului si acolo, pe primul numar este mare scris „Legamantul”. Si astfel, asa cum Iosia a chemat poporul sa incheie legamant cu Domnul, asa si Iosif Trifa a incheiat legamant cu Domnul si a chemat apoi poporul Roman sa incheie un legamant cu Domnul.

Si am avut discutii astazi cu mai multi oameni si cu mai multi preoti de acolo din cimitir, spunandu-le ca trebuie sa mergem mai departe, trebuie sa mergem dupa modelul lui Iosia, ca pr. Iosif Trifa, datorita starii de sanatate precare n-a putut sa mearga mai departe, si a contextlui in care se afla atunci, cu legiunea, cu al doilea razboi mondial. Era cu Hitler, toata Europa era agitata. Peste cativa ani urma sa inceapa al II-lea Razboi Mondial. Era intre cele doua razboaie si Romania si Europa, imediat erau anii dupa unire, erau vremuri tulburi si n-a putut sa mearga mai departe. Dar daca ne uitam in Cartea 2 Imparati, in viata lui Iosia, vedem ca Iosia a mers mai departe si a facut o reforma spirituala in poporul lui Israel, scotand afara Baalii si Astarteele. Multi cu care am discutat astazi imi spuneau, „Dar totusi, pr. Trifa a spus sa ramanem in biserica , sa nu parasim biserica. Sa ne intoarcem la Hristos, dar sa nu parasim biserica.” Si am zis, „Stiti de ce a zis pr. Trifa sa ramaneti in biserica? Ca sa-i ajutati pe ceilalti sa vina la Domnul Isus Hristos. Ca daca iesiti cu toti afara, n-are cine sa le mai spuna Evanghelia.” Pentru ca sa le aratati pe Domnul Isus Hristos, de aceea sa ramaneti  in biserica, dar nu sa continuati  faptele intunericului.” Asa a fost. S-a incheiat acolo lucrarea acestui om. Il binecuvantam pe Dumnezeu ca macar a inceput o astfel de lucrare. Si apoi, Teodor Popescu de la Bucuresti, Dumitru Cornilescu au continuat aceasta lucrare si cu alti preoti din  regat au infiintat ceea ce se cunoaste astazi Biserica Evanghelica Romana, o biserica care a adus reforma mai departe.

In ziua de astazi exista mai multi preoti care ne-am pocait. Si asa cum s-a intamplat cu Iosif Trifa si cu Iosia si cu altii, asa s-a intamplat cu fiecare dintre noi. Dupa ani de teologie in care am invatat alte si alte lucruri, dar in care n-am studiat Biblia,  din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Am avut ore de Noul si Vechiul Testament. Insa am studiat Biblia din punctul de vedere al traditiei, in asa fel incat Biblia sa se potriveasca cu traditia, in asa fel incat Biblia sa se potriveasca cu dogmele bisericii noastre si dupa ce am slujit o bucata de vreme ca preoti, studiind Biblia cu Biblia, lasand doar Cuvantul  lui Dumnezeu as ne vorbeasca, ne-am pocait inaintea lui Dumnezeu. Si apoi am incheiat un legamant cu Domnul. Am vazu ca ceea ce s-a intamplat in viata acestor oameni din punct de vedere spiritual, s-a intamplat si in viata noastra, a preotilor care ne-am pocait inaintea lui Dumnezeu, care am descoperit cartea legii lui Dumnezeu si care intr-o zi am incheiat un legamant cu Domnul. Si pentru ca vedem ca exista astazi o anumita posibilitate, sa spunem, in poporul nostru Roman, datorita libertatii pe care o avem, si datorita libertatii de constiinta, intr-un mod deosebit, si datorita faptului ca traim intr-o tara in care nu suntem cu pumnul in gura, adica, libertatea de exprimare nu ne este ingradita din punct de vedere religios, dar nici din alte puncte de vedere.

Pentru ca avem aceste vremuri prielnice in care si minoritatile sunt aparate in fata majoritatii, impreuna cu colegii preoti care s-au pocait, ne-am gandit ca acum este momentul in Romania pentru o reforma spirituala. Ne-am gandit ca a venit, in sfarsit, clipa in care sa declansam in tara noastra  o reforma spirituala radicala. Adica, sa scoatem afara din viata spirituala a natiunii noastre Romane datinile, obiceiurile, traditiile, invataturile care vin din Babilom. Sa scoatem afara tot ceea ce inseamna Baal si Astarteea. O sa spuneti dvs., „Dar ce, exista la noi in Romania asa ceva? Exista Baal si Astarteea?” Vreau sa va spun dvs. ca exista asa ceva. Eu am fost un inchinator la Baal si un inchinator la Astarteea.

O sa spuneti, „Aratani-l si noua pe Baal.” Vreau sa va spun: Baal este personificarea zeului Soare. Si Baal este denumit in Babilon, apoi, Nimrod. Este numele Nimrod. Semiramida este sotia lui Nimrod. Intotdeauna o veti vedea pe sotia lui Nimrod cu un copil in brate, cu un bebelus in brate pe care-l cheama Tamuz. In Babilon, toate templele, pe langa alte zeitati pe care le aveau, trebuia sa-l infatiseze pe Nimrod impreuna cu Semiramida. Nimrod a fost un imparat puternic, un imparat viteaz, care a intors spatele lui Dumnezeu, care l-a sfidat pe Dumnezeu si care a zis ca el este deasupra creatiunii, ca el este deasupra tuturor, ca el se confunda cu zeul Soare, este personificarea soarelui, ca fara Nimrod nu se poate pe acest pamant, asa cum nu se poate fara soare sa existe viata, asa nu se poate fara el. El s-a suit deasupra lui Dumnezeu. El s-a facut deopotriva cu Dumnezeu. El a fost omul care l-a sfidat pe Dumnezeu. Si sotia lui este zeita luna. Soarele si luna, Semiramida cu un fiu, cu un prunc in brate care a fost glorificata, nu doar ca sotia lui, ci ca regina cerului, ca el daca era personificarea zeului soare, si fara el nu se putea nimic, asa cum nu se poate fara soare, daca el era personificarea zeului soare, inseamna ca nevasta lui era sotia regelui, in fine, la nivelul cel mai inalt si astfel, ea era sotia, intr-un mod deosebit, regina cerului. Ea era cea care l-a nascut pe dumnezeu, ca daca ei erau o familie divina si a iesit un prunc din trairea lor impreuna, pe nume Tamuz, inseamna ca ea l-a nascut pe Dumnezeu si astfel ei i s-au pus niste atribute  incat a fost inaltata mai presus de orice puteri, de orice domnii, de orisice fel de lucruri spirituale care exista in universul acesta.

Si de atunci, din Babilon, Nimrod si Semiramida, dupa ce au fost imprastiati oamenii pe suprafata intregului pamant. Aceasta inchinare la un barbat, care are in jurul capului un cerc, cercul acela este simbolul soarelui si inchinarea la o fecioara cu pruncul in brate a existat in toate popoarele pagane si vedem ca exista  pana in ziua de azi. Cand intram in altar,  pentru ca altarul meu, eu fiind preot ortodox era indreptat cu fata inspre  rasarit. Intotdeauna trebuia sa fac 3 inchinaciuni catre soare. Si apoi trebuia sa trec pe langa icoana zisa a Mantuitorului. Dumneavoastra credeti ca  acolo este Isus Hristos Mantuitorul? Inchinatorii adevarati se inchina Tatalui in duh si in adevar. Nu se inchina in forme si ritualuri. A te inchina la ceva formal este contrar poruncii a II-a dintre cele 10 porunci si este contrar naturii divine, pentru ca Dumnezeu este Duh, si cine i se inchina Lui, trebuie sa I se inchine  in Duh si in adevar. Apoi, dupa ce ma inchinam la acel barbat numit Isus, ma inchinam si la o fecioara cu pruncul in brate, zis Maria.

Am fost impreuna cu sotia mea si cu mai multi frati la Efes. Acolo a fost templul zeitei Diana din Efes. Cand au venit Gotii au distrus templul acela. Dar pana sa vina Gotii, in anul 431 a avut loc la Efes Sinodul al II-lea Ecumenic.  Si la Sinodl acela, nu s-au intalnit sfintii parinti ca sa discute  despre persoana Domnului Isus Hristos. Ci s-au intalnit in mod special sa discute despre fecioara cu pruncul in brate, ca ea sa fie introdusa in crestinism. Si sincer va spun, doar numele i-a fost schimbat. Era zeita Diana, era zeita Afrodita, avea foarte multe nume. Cu cat trecea dintr-o cultura intr-alta, cu atat i se schimba numele, dar aceeasi zeita ramanea. Si aceeasi zeita, cu pruncul in brate, in anul 431 a primit numele de Maria si pruncul a primit numele de Isus. Ghidul care ne-a indrumat acolo, la Efes,  ne-a aratat templul zeitei Diana si ne-a aratat si statuia seitei Diana. Si apoi ne-a aratat statuia zeitei Maria. Erau identice. Aceleasi fecioare. Aceeasi figura, doar numele, ne spunea ghidul, care era turc, i-a fost schimbat. Din Diana, i-a fost schimbat in Maria. Si astfel s-a introdus inchinarea la Nimrod, la zeul soare, la cel care s-a ridicat deasupra lui Dumnezeu, deasupra oricarei fiinte spirituale. Si stim care este acela care a vrut si care si-a dorit lucrul acesta, sa se ridice deasupra lui Dumnezeu. In spatele acestei inchinari se ascunde inchinarea Luciferica, a celuia care  nu doar ca s-a facut deopotriva cu Dumnezeu, dar a vrut sa fie mai presus decat Dumnezeu.

Aceasta inchinare traditionala am mostenit-o si noi. Si aceasta inchinare traditionala pe care a vut-o si poporul lui Israel, si poporul lui Israel a cazut in aceasta inchinare, ca ne spune sfanta Scriptura  ca femeile faceau turte pentru Astarteea si -l plangeau pe fiul ei, Tamuz. Si se inchinau la Baal. Aceasta inchinare cu care s-a luptat Iosia si  pe care a scos-o afara din viata poporului lui Israel, aceeasi inchinare exista in poporul nostru Roman. Aceeasi inchinare exista in biserica ortodoxa si in biserica Romano-Catolica. Vreau sa va spun ca noi Romanii, incepand cu imparatul Iustinian, am apartinut de o episcopie numita Iustiniana Prima, undeva in Bulgaria. Iustiniana Prima era legata de Roma, in mod direct. Cand au venit Bulgarii si au ocupat pamantul acesta  de la sud de Dunare, Iustiniana Prima a fost desfiintata. Si astfel, toata partea aceasta de est a trecut sub jurisdictia Constantinopolului. Noi am primit, sa spunem asa, credinta sub forma bizantina. Insa este aceeasi credinta  cum a fost la Roma, cand eram sub Roma, aceeasi credinta de cand suntem sub Constantinopol. Doar ca la Catolici, zeitatile care sunt acolo au formele acestea sau sunt reprezentate sub forma de statuie, iar la noi, aceeasi zeitati sunt reprezentate sub forma de icoane.

Vreau sa va spun si urmatorul lucru. Lumanarea- si aceasta este o ofranda adusa tot zeului soare. Lumina aceea de la lumanare, pe care oamenii o tin in mana, emaneaza in jurul ei un cerc, exact ca soarele si are aceleasi propietati ca soarele. Lumina de la lumanare da si lumina, daca intru cu ea intr-o camera intunecoasa, lumanarea te ajuta sa vezi si lumina aceea de la lumanare da si caldura. Astfel lumanarea, obiceiul de a purta lumanari este un obicei care vine din Babilon. Lumanarile sunt ceva prezent  in toate religiile pagane. S-au introdus multe si la noi in crestinism. Si chiar as vrea sa va citez, pentru ca am editat o carte numita Reforma Ortodoxiei, o carte care vreau in anul acesta sa ajunga in mana a cat mai multor preoti. Am initiat noi Asociatia Preotilor un proiect numit Coletul Postal numit Lumina Parohiilor, la care vrem sa le tirmitem aceasta carte , in care sunt tratate in punct de vedere Biblic toate adaugirile si cartea scrisa de catre Nicolae Moldoveanu „Hristos Marele Preot”- adevaratul tratat despre preotie, in care este prezentata preotia in exclusivitate a Domnului Isus Hristos. Noi la facultate am invatat despre tratatul despre preotia lui Grigore cel Mare, in care noi oamenii eram facuti preoti, dar dupa sfintele Scripturi, Isus Hristos are o preotie care nu trece de la unul la altul, ci preotia Domnului Isus Hristos ramane in veac.  Chiar astazi vorbeam cu cineva si imi vorbea despre succesiunea apostolica. Este falsa ideea aceasta a succesiunii apostolice pentru ca daca exista o succesiune apostolica, inseamna ca urmasii apostolilor  trebuiau sa se numeasca tot apostoli. Pentru ca nu se poate, daca esti apostol si transmiti ceva , dar tot darul de apostol trebuie sa-l transmiti. Adica cum, tu esti apostol si-i faci pe oameni preoti? Adica, tu ca apostol calci ceea ce a stabilit Dumnezeu, care s-a jurat  cu juramant ca tu esti preot in veac dupa randuiala lui Melhisedec. Apostolilor, nici prin gand nu le-a putut trece asa ceva, sa treaca peste ce a hotarat Dumnezeu. Ca lui Dumnezeu nu-i mai trebuiau preoti de mult, pentru ca preotii nu s-au ridicat la inaltimea chemarii pe care le-a facut-o Dumnezeu. Domnul Isus Hristos, oridecateori se intalnea cu preotii, nu-i batea pe umar, nu-i felicita, ci dimpotriva le spunea, „Vai de voi, Farisei fatarnici, vai de voi ca va luati haine lungi si va place sa va faceti rugaciuni lungi prin  pieti, sa va vada lumea cat de religiosi sunteti.” Si va dati seama, daca vedeti un preot in haine lungi ca sta in genunchi, undeva in centru, asa ai impresia despre el ca este un om spiritual, un om deosebit. „Vai de voi, va imbracati frumos pe dinafara. Iar pe dinauntru sunteti plini de putreziciune.” In Evanghelia dupa Matei 23 avem un rechizitoriu al preotilor din vremea Domnului Isus Hristos. Si Domnul Isus Hristos le-a aratat intr-o zi o realitate crunta si cruda preotilor cand stateau, dar nu ca sa-L asculte intr-un mod sincer pe Domnul Isus, ci ca sa-L iscodeasca ca sa vada daca nu-L pot prinde cu ceva. Domnul Isus le-a spus drept in fata, „Desfranatele si vamesii vor intra inaintea voastra in Imparatia lui Dumnezeu.” Si atunci ne spune Scriptura ca i-a taiat la inima, cand le-a spus lucrurile acestea si si-au pus in gand sa-L omoare pe Domnul Isus Hristos.

Vreau sa va citesc rapid cateva adaugiri, investirea traditie cu aceeasi autoritate precum o are Biblia. Aceasta nu este de la Dumnezeu.

Predica incepe la minutul 1:18:00 (78:00)

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari