Cultura Vieţii: Făt Frumos va iubi întotdeauna o Ileana Cosânzeană – de Mariana Goron

nepotul-meu-m-g-foto-cultura-vietii

Dragul meu nepot, te-ai născut într-o vreme în care Forţa Răului invadează, murdăreşte şi perverteşte arii tot mai largi ale existenţei noastre. Este vremea pacatului ajuns la culme care vrea să se instaleze în cele mai sfinte sanctuare ale omului! Este o vreme în care Familia, această instituţie divină „brevetată” de Dumnezeu este crunt atacată. Familia are ceva sfânt şi dumnezeiesc în natura ei……

Să vezi pe copiii copiilor tăi! Este o binecuvântare şi una dintre bucuriile reale ale vieţii noastre atât de scurte. Mai ieri eram noi copii, apoi tineri, apoi părinţi si acum bunici şi… în curând sfârşitul! Iar copilul aceasta, primul meu nepot, căruia i-am auzit primul ţipăt şi prima tânguire când a intrat în lumea aceasta a durerii, va repeta şi el etapele, sfârşind aşa cum a intrat in lume: cu plânsul.

Aceasta să fie viaţa? Doar atât? Nu , nu este aceasta! Ceea ce trăim aici este doar semănarea noastră în putrezire, pentru ca asemenea unei seminţe de crin, care cade în pamânt şi pare că moare, să ne prefacem, să ne desăvârşim şi să renaştem ca făpturi noi pentru Viaţa Eternă. Metamorfoza omului muritor într-un om născut pentru Viaţă, nu se face de la sine, ci doar dacă murim şi înviem împreună cu Hristos, Mântuitorul nostru.

Dragul meu nepot, viaţa pământească, pe care ai început-o nu va fi uşoară…..

CITESTE mai MULT aici  – http://www.culturavietii.ro/2016/12/15/fat-frumos-va-iubi-intotdeauna-o-ileana-cosanzeana/

Lupta pentru libertate religioasă va fi câștigată în domeniul educațional

standup4religious-freedeom-foto-mosaicmagazine-com

Există o legătură izbitoare între decăderea educației și tendința statului de a-i împinge pe cetățenii americani spre progresism. Articol de Peter Berkowitz, cu titlul original The Battle for Religious Liberty Will Be Won on the Field of Education. Berkowitz este politolog, scriitor și editor conservator american. Actualmente cercetător la Institutul Hoover / Universitatea Stanford.

Cea dintâi clauză a primului amendament din Constituția SUA venerează libertatea religioasă. Primele cuvinte din Declarația Drepturilor (primele zece amendamente ale Constituției SUA) oferă această onoare libertății religioase, deoarece, dacă statul ar stabili o religie oficială sau ar interveni în exercitarea libertății religioase, celelalte libertăți importante ar suferi o grea lovitură. Nu e decât un pas de la recomandarea unor credințe și impunerea de către stat a unor obiceiuri privind obligațiile fundamentale ale cetățenilor și convingerile acestora, la privarea de către stat a cetățenilor de proprietatea lor și încarcerarea lor din pricina nesupunerii față de religia sau anti-religia statală.

De asemenea, primul amendament subliniază legătura dintre protejarea libertății religioase și exercitarea libertății politice, dispozițiile privind reglementarea de stat a religiei și interdicțiile privind instituțiile statale, fiind urmate imediat de dispozițiile privind garantarea libertății de exprimare, libertății presei, libertății de asociere, libertății de petiționare.

Orice amenințare a libertății religioase pune în pericol celelalte libertăți, se arată în   Constituția SUA.

În articolul ,,Cui îi este teamă de libertatea religioasă?”, Richard Samuelson demonstrează că astăzi amenințarea la adresa libertății religioase este reală și crescândă. El începe cu amenințările adresate evreilor: redeșteptarea alarmantă a antisemitismului în Europa, însoțită de un număr disproporționat de delicte motivate de ură împotriva evreilor din SUA, „mișcarea anti-Israel” și „defăimarea antisemită”, care sunt obișnuite în campusurile universitare americane, dar care „s-au extins peste granițele universitare infiltrându-se în discursul politic american”. Și această amenințare, spune Samuelson, constă în transformarea periculoasă a concepțiilor americane despre libertate în general și libertate religioasă și de asociere, în special.

În încercarea greșită de a folosi statul pentru eradicarea oricărei forme și rămășițe de discriminare – care înseamnă a face diferențiere între oameni – progresiștii, spune el, „identifică, contestă și pedepsesc părerile diferite ale americanilor privind credința, păreri care sprijină conduita vieții lor religioase”.

Campania de a eradica părerile diferite prin forța coecitivă a legii, arată Samuelson, este o deviere de la principiile politice care au stat la baza creării Americii. Pentru a asigura libertatea individuală, Constituția a stabilit o putere limitată a statului. Limitele au fost stabilite pentru a marca distincția dintre sfera publică, reglementată corect de stat, și cea privată. Cea din urmă includea o societate civilă diversă și puternică unde fiecare persoană se bucura de o gamă largă de libertăți, inclusiv libertatea de a gândi, vorbi și acționa, în limite largi, așa cum crede de cuviință și de a se asocia sau nu cu cine dorește.

Adoptarea Legii Drepturilor Civile din 1964, scrie Samuelson, a marcat un punct critic….

Citeste mai mult aici – http://www.culturavietii.ro/2016/09/17/lupta-pentru-libertate-religioasa-va-fi-castigata-domeniul-educational/

Barnevernetul britanic

CULTURA VIETII:

Barnevernetul britanic:

Barnevernetul britanic e aproape la fel de vicios ca şi cel norvegian. Se discută la ora actuală în Marea Britanie obligarea

Vecinilor de a informa autorităţile de suspiciuni de abuzuri ale copiilor, nu doar abuzurile. Părinţii britanici sunt îngrijoraţi

Citeste aici – ‘Mandatory reporting’ of suspected child abuse is a mad, bad idea
Get ready for a flood of ill-founded allegations that will cause havoc at protection agencies

Un homosexual își critică propria comunitate

Casa Alba luminata cu culorile steagului gay dupa decizia Curtii Suprema care a legalizat casatoriile intre persoane de acealsi sex. Photo http://www.businessinsider.com

Casa Alba luminata cu culorile steagului gay dupa decizia Curtii Suprema care a legalizat casatoriile intre persoane de acealsi sex. Photo http://www.businessinsider.com

„Lipsiți de dragoste, narcisiști, dependenți de sex.”

Jason D. Hill, profesor de filosofie la Universitatea De Paul din Chicago, este homosexual. Ceea ce nu l-a împiedicat să scrie un articolargumentat, vitriolic, prin care critică stilul de viață promiscuu al homosexualilor și îl consideră incompatibil cu căsătoria. Autorul etichetează homosexualii drept narcisiști, singuratici, dezorientați, dependenți de droguri și de sex. Hill critică societatea și chiar Curtea Supremă a SUA, pentru naivitatea cu care a ucedat presiunilor homosexualilor pentru a le împlini capriciile. Iată mai jos un fragment din articolul său Loveless, narcissistic, sex addicts: a gay man critiques his community („Fără dragoste, narcisiști, dependenți de sex – un homosexual își critică propria comunitate”).

Hotărârea Curții Supreme din Statele Unite la 26 iunie 2015, care a legalizat căsătoria intre persoanele de acelasi sex în toate cele 50 de state a fost zi de referinta in istoria SUA. Cu toate acestea, eu [Jason D. Hill] ma aflu la o răscruce morală profundă și simt un total disconfort in legatura cu acesta decizie. Sunt gay, jamaican și Democrat convins. Consider că o căsătorie între doi bărbați, în cultura noastră contemporană, este o colosală risipă de timp, o fără de speranță întreprindere sortită eșecului, și, în mod fundamental, un efort naiv, profund în contradicție cu natura culturii gay de sex masculin și cu un ethos hipersexual, realmente distrus.

Problema este că întregul mediu în care are loc o socializare morala si sexuala a barbatilor gay e atât de profund compromis, astfel ca angajamentul monogam de lunga durata e lipsit de sens durabil fata de o căsătorie în sensul tradițional (ceea ce, eu cred ca barbatii homosexuali încearcă sa savarseasca in vietile lor), si deci, imposibil de realizat intre homosexuali. În cazul în care nu este imposibil, atunci căsătoria între doi bărbați ar putea schimba pentru totdeauna natura fundamentală a căsătoriei. Majoritatea bărbaților homosexuali, cu preferința lor transparentă și flagrantă pentru relații deschise/relatii poliamoroase și aventuri multiamoroase, vor inunda cultura de masă cu „experimente pe viu”, fapt care va modifica radical peisajul sexual al culturii noastre.

Citeste mai mult aici – http://www.culturavietii.ro/2016/06/24/lipsiti-de-dragoste-narcisisti-dependenti-de-sex-un-homosexual-isi-critica-propria-comunitate/

Cultura Vietii – Lecția suedeză (I)

Suedia familie Foto Cultura Vietii

CULTURA VIETII – Extras din cartea „Războiul împotriva familiei”, de William D. Gairdner, BPS Books, Toronto, Canada, 1992.

Suedia este cu siguranță cel mai clar exemplu pe care îl avem de o țară ce nu este comunistă și care, în mai puțin de o jumătate de secol, a fost transformată în mod intenționat de către elita ei conducătoare dintr-o societate puternic tradițională, bazată pe familie (ceea ce a vrut poporul) într-un Stat paternalist, egalitar și antifamilie (ceea ce elita radicală a vrut).

Scriitori clarvăzători precum Bastiat și Tocqueville în secolul XIX, Robert Nisbet și laureatul Nobel Friederich Hayek în secolul XX au prezis că orice Stat care ar încerca o astfel de schimbare ar fi, în cele din urmă, ruinat.

Schimbarea în Suedia a fascinat Occidentul; țara scandinavă era modelul unei națiuni care părea să fi combinat cu succes o bază capitalistă puternică cu politici egalitare dictatoriale. Cu alte cuvinte, s-a spus despre suedezi că au amestecat cu succes ceea ce eu am numit un sistem stimulant, de jos în sus (în engleză bottom-up bonus system), cu un sistem restricționist, de sus în jos (în engleză top-down handicap system).

Aparentul „succes” al experimentului suedez ─ unul care nu a fost susținut deloc de către popor, ci mai degrabă impus cu forța de către radicali și cadrele lor de specialiști în inginerie socială (cu sprijinul constant al partidului comunist, de-a lungul anilor) ─ a fost datorat în principal lui Gunnar și Alva Myrdal, doi suedezi, el economist și ea sociolog radical feminist. Amândoi au jucat un rol excesiv în dezvoltarea și punerea în aplicare a unor politici economice și sociale radicale, care inițial vizau păstrarea familiei în cadrul unei societăți egalitare.

CITITI mai MULT aici – http://www.culturavietii.ro/2016/05/31/lectia-suedeza-i/

Cultura Vietii – Ieri a fost ziua copiilor dispăruți

International Missing Children's Day Foto Youtube

Peste 400.000 de copii sunt dați dispăruți în fiecare an în SUA. 100.000 de copii dispar anual în Germania. (sursa: icmec.org)

În Europa la fiecare două minute este raportată dispariția unui copil.

Peste jumătate din cazurile raportate în Europa sunt despre copii care au fugit de acasă sau din instituţiile de ocrotire, 37% sunt despre copii răpiţi de un părinte, 1% sunt cazuri de dispariţie a minorilor refugiaţi şi acelaşi procent de copii răpiţi.  25% din aceste cazuri implică elemente transfrontaliere şi acesta este rolul jucat  de către Missing Children Europe.

În România dispar în fiecare an, în medie, 3.000 de copii şi îngrijorează procentul extrem de ridicat de copii care părăsesc domiciliul de bunăvoie, cele mai expuse sunt fetele aflate în pragul adolescenţei, iar categoria de vârstă cea mai vulnerabilă – între 13 şi 17 ani.

CITITI mai MULT aici – http://www.culturavietii.ro/2016/05/26/ieri-fost-ziua-copiilor-disparuti/

Missing Children Europe: Here to help

VIDEO by Missing Children Europe

Norvegia atee

Norvegia Norway Foto www.churchmilitant.com

Norvegia atee 

In martie, publicatia britanica The Independent difuza o stire cu totul unica. Conform unui sondaj de opinie din 2015 si publicat luna trecuta, 39% dintre norvegieni sunt atei. Procentul norvegienilor care cred in Dumnezeu este mai mic, de doar 37%. Procentul norvegienilor care nu stiu daca cred sau nu in Dumnezeu e de 23%.

Este pentru prima data in istoria Norvegiei cind procentul cetatenilor atei il intrece pe cel al credinciosilor. In sondajul de opinie au fost incluse 4.000 de persoane. In contrast, in 1985, 50% dintre norvegieni afirmau credinta in Dumnezeu si 20% nu. Acum doi ani, procentul celor care credeau in Dumnezeu si al celor care nu credeau era egal.

In Oslo, doar 29% dintre cetateni cred in Dumnezeu. Cea mai religioasa parte a Norvegiei e tinutul nord-vestic dar putin populat  al tarii, Vest-Agder, unde 44% dintre locuitori cred in Dumnezeu. Va recomandam articolul din Independent: independent.co.uk/news/world/europe/norwegians-believe-in-god-majority-do-not-for-first-time-ever-a6943706.html

Fragment din articolul: Scandinavia: Statul asistențial și suferința Familiilor – Cultura Vietii

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari