Conferinta Dr. Emil Bartos – Deosebirea vremurilor – Partea a 4-a – CUM SĂ PROCLAMI ADEVĂRUL ÎNTR-O LUME RELATIVISTĂ? – Biserica Baptista Curtici Martie 1, 2015

Emil Bartos Curtici 1 martie 2015

Cinci mesaje despre problemele generației actuale, cu referință la tineret, familiști și lucrători. Emil Bartoș: În aceste  întâlniri vom avea două părți: prima parte va fi mai teoretică și apoi una mai practică. Întâi, cum se definește problema, să vă conving că e o problemă a vremurilor noastre și apoi ce soluție are Scriptura și Domnul pentru noi. Acesta este planul pentru aceste zile. Vrem si aceasta lucrare sa fie spre slava lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne dea și înțelepciune, răbdare și Duhul Lui să stăpânească peste întâlnirile noastre.
Programul întâlnirilor:

Vineri seara, de la ora 19:00CUM SĂ TRĂIEȘTI MODERAT ÎNTR-O LUME CONSUMISTĂ?

Sâmbătă dimineața, de la ora 10:00CUM SĂ AI O CREDINȚĂ UNICĂ ÎNTR-O LUME PLURALISTĂ?

Sâmbătă după-masa, de la ora 17:00CUM SĂ TE PĂSTREZI CURAT ÎNTR-O LUME TEHNOLOGIZATĂ?

Duminică dimineața, de la ora 10:00 – CUM SĂ PROCLAMI ADEVĂRUL ÎNTR-O LUME RELATIVISTĂ? (Pagina Actuala)

Duminică seara, de la ora 17:00 – CUM SĂ COMUNICI ÎN FAMILIE ÎNTR-O LUME POSTMODERNĂ? Vom avea și o sesiune de intrebări și răspunsuri la sfârșit. (Va urma)

Deosebirea vremurilor

PARTEA a 4 -a

CUM SĂ PROCLAMI ADEVĂRUL

ÎNTR-O LUME RELATIVISTĂ?

Emil Bartos: Seria de mesaje: Deosebirea vremurilor. Ideea a venit din Cuvantul Domnului Isus Hristos, care la un moment dat spunea: vremurile stiti sa le deosebiti. Sunt si alte texte care ne indeamna sa intelegem vremurile, sa cautam sa vedem pe ce lume traim, cum ne orientam astazi, mai ales in mileniul III. Toate lucrurile s-au schimbat astazi in privinta eticii, in privinta educatiei, Uitati-va, suntem invadati de multe ‘isme. Am vorbit vineri despre cum sa traiesti moderat intr-o lume consumista, pentru ca consumismul este o problema  majora. Astazi, toti vrem sa adunam lucruri, consumam. Putini se gandesc sa traiasca moderat, cumpatat. Apoi ne-am orientat spre celalalt ‘ism= Pluralism: cum sa ai o credinta unica intr-o lume pluralista. Atatea oferte sunt, atatea religii noi. Cum stii ca tu ai credint adevarata? Credinta ta in Hristos; mantuirea este doar prin Isus Hristos. In numele Lui avem mantuire. El este calea, adevarul si viata. Cum sa-ti pastrezi aceasta credinta unica? Ieri seara ne-am concentrat pe tehnologism si mesajul a fost despre cum sa te pastrezi curat intr-o lume tehnologizata. Cum sa nu fii dependent de tehnologie? Care-s limitele? Poti sa pui limite acestei lumi care ne-a invadat? E peste tot. Ne fura din timp, relatii, partasie. Mai crezi intr-un Dumnezeu Atotputernic si Atotprezent, chiar prezent in lumea virtuala? Traiesti tu cu frica de Dumnezeu in continuare? Sau tehnologia a devenit dumnezeul tau?

In aceasta dimineata, subiectul este ‘cum sa proclami adevarul intr-o lume relativista’. Cum sa afirmi ceea ce crezi, intro lume indoielnica? Altfel spus: relativist inseamna indoielnic.  E un cuvant mai modern. E opusul absolutului. Ai lucruri absolute, adevaruri absolute, adica neschimbatoare. Si opusul absolutului este relativismul. Sa relativizezi, adica, sa ei usuratic lucrurile, sa nu mai stii ce crezi cu adevarat. Acesta va fii subiectul nostru. Am citit textul acesta din 1 Imparati 18, surprinzator text. Proorocul confrunta poporul Israel si le spune, in vers. 21 – Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. Adica, pana cand vreti sa fiti indecisi? Nici intr-o parte, nici intr-alta.

Si textul spune ca poporul nu i-a raspuns nimic.
Traim intr-o lume indecisa. Si duhul acesta, al indeciziei, a patruns si in noi.
Nu mai stim ce credem, nu mai afirmam lucrurile clar. Ne e frica sa nu fim interpretatisi te trezesti asa ca pui intrebari aproape la orice.
Daca se afirma ceva ‘acest lucru este pacat’, te intrebi: oare???? Oare??? Hmm, depinde…
Acesta este mottoul relativismului: oare?? depinde… sa vedem… poate… Vedeti un limbaj  care-i tot mai folosit. E foarte popular astazi, mai ales la tineri.
Daca-i spui: traiesti in concubinaj, e pacat
Hmm, oare…? ..si altii…
. si incep sa se justifice. Astazi, vemurile s-au schimbat…
Daca-i spui: acesta-i plagiat, ti se v-a raspunde: depinde…
Depinde de comisia care analizeaza.
Sa vedem.. nu stim…, se inoculeaza un spirit de indecizie peste tot.
Despre asta vorbim astazi.

Nu cumva acest relativism a patruns si in tine? A patruns si in biserica! Dumnezeu cheama prin prooroc poporul, sa se decida, pe cine vrea sa slujeasca: pe Dumnezeul cel viu sau pe zeii fara viata. Altfel spus: cat timp mai vreti sa stati intre doua opinii? Pentru ca poporul statea indecis. Foarte dezamagitor. Eu am trait cel putin odata acest sentiment foarte neplacut, cand  ma asteptam ca biserica sa fie de partea adevarului, sa fie hotarata. Si n-a raspuns nimic. Mi-a fost foarte greu. Ce credeti ca traieste Dumnezeu atunci cand noi nu mai zicem nimic? Nu mai afirmam nimic. Cand altii se asteapta sa spunem adevarul pe fata si noi tacem. Frica aceasta de a te decidee semnul lipsei convingerilor. Iar lipsa convingerilor e semnul duhului relativismului. Dumnezeu te cheama la o lucrare si tu spui: sa vedemHmm, poate… Nu e nici da, nici nu. Nu e ‘da si Amin’, asa cum scrie in Scriptura. Te-ai invatat sa spui: mai vedem noi. Mai negociem. 

Uitati-va la varsta celor care nu vor sa se casatoreasca. Tinerii, care sunt tot mai multi, baieti, fete care nu se casatoresc. Avem o problema. Am vorbit de curand cu un tanar de 27 de ani. Foarte bun baiat, credincios, si i-am spus: de ce nu te casatoresti?
Sunt prea tanar.
Pai, cum esti prea tanar la 27 de ani?
Pai, de fapt, n-am casa inca, n-am masina, n-am bani in cont ca sa pot sa intemeiez o familie.

Observati gandirea? Alta data nu se gandea asa. Se gandea: am nevoie de o sotie ca sa facem impreuna o casa, sa luptam, sa facem o familie. Astazi, indecizia: inca nu, nu se poate. 

Si v-as da mai multe exemple, din foarte multe zone. Vreau sa va conving ca acest zeu si atentie, il numesc. Am un nume pentru el: zeul optiunilor deschise. E prezent cu noi. Nu e Baal, e zeul optiunilor deschise. Prin ce este caracterizat? Prima caracteristica a acestui spirit al relativismului  sau zeu al optiunilor deschise este indecizia.

1. Indecizia – traim intr-o cultura a optiunilor. Credem ca daca avem mai  multe usi deschise, optiuni variante, avem mai multa libertate. Dar e o pacaleala. Cu cat numarul optiuniloe creste, cu atat vom fii mai indecisi, pentru ca nu vom stii ce sa alegem din atatea optiuni. Cu cat avem mai multe variante, cu atat ne este mai frica sa alegem una dintre ele. Ca sa nu gresim, ca sa nu renuntam la o varianta pe care nu suntem siguri, ne justificam. Asa de teama ne este sa luam o decizie, incat refuzam sa decidem. Vrei sa clarifici ceva cu cineva si-ti raspunde: nu acum. Depinde. Hai sa mai analizam. Lucrurile-s clare, acesta-i alb, negru. Nu stiu, sa vedem, astazi, lucrurile-s vazut altfel, privite altfel. Si ramai indecis.

2. Indoiala – A doua caracteristica, pe langa indecizie, este indoiala. Care a fost primul cuvant pe care Biblia il consemneaza  si l-a rostit diavolul? Oare? Oare a zis Dumnezeu? Nu vedeti ca spiritul asta, duhul asta de a pune sub semnul indoielii CHIAR CUVINTELE LUI DUMNEZEU vine de la cel rau? Iacov are un cuvant foarte clar aici- Iacov 1:5-8 pentru ca toti vrem sa fim intelepti. Bun, zice Iacov, excelent, e bine sa fii inteleptToti crestinii trebuie sa fie intelepti. – Iacov 1:5-8

5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
8 căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

Dumnezeu, adica, nu poate lucra cu oameni indoielnici, nestatornici. Se schimba. Va place sa aveti prieteni nestatornici? Nu te poti increde in ei. Dar poate ca tu esti unul. Spui una, bine altcineva cu alt argument, te convinge si iti schimbi parerea. Foarte greu sa te mai increzi in cineva care e indoielnic. Dar, acesta-i spiritul veacului. Si mai ales astazi, acest idol al optinilordeschise, ne omoara relatiile. Ne spune, de ex. ca-i mai bine sa nu te implici prea mult. Si in prietenie: mai asteapta. Acest duh al optiunilor deschise:

  • Ne ucide slujirea in biserica.
  • Ne sugereaza ca e mai bine sa stai deoparte, sa-ti petreci weekendurile pentru tine.
  • Duhul acesta al optiunilor deschise ne ucide darnicia, ca ne sugereaza sa ‘tinem bani pentru zile negre’.
  • Ne omoara bucuria in Hristos pentru ca ne sugereazasa nu arati prea duhovnicesc.

Vedeti, aproape toate domeniile noastre pot fii infectate de acest virus al optiunilor deschise. Fara sa-ti dai seama, el devine un idol. Si te pacaleste pentru ca iti promite multe, dar, de fapt, vrea sa te inchini lui.

3. Spirit neloial, incorect – Si mai am ceva, al treilea lucru legat de acest spirit relativist. Este un spirit incorect, neloial. Este un spirit care iti sugereaza ca trebuie sa accepti toate punctele de vedere ca fiind egale. Asta-i relativismul. Si sa explic acest cuvant inca odata. Relativ inseamna ceva ce are o valoare dependenta de anumite conditii. Relativist inseamna sa nu ai valori absolute, standarde absolute. Sa fii reconciliant. Si foarte mult aud astazi acest cuvant: sa fim reconcilianti, adica, impaciuitori. Hai sa-i acceptam si pe aia si pe aia. Poate ca si ceilalti au dreptate. E adevarat ca e bine sa fii impaciuitor si mai ales in anumite situatii de consiliere. Dar, exista situatii in viata in care nu reconcilierea este solutia, nu aceasta indecizie. E incorect. De ce? Pentru ca inevitabil sacrifica valorile absolute. Abandonezi ceva ce ai crezut candva a fi clar, adevarat. Hai s-o punem altfel. Putin, doare. Stiu ca doare. Dar un om indecis, un om indoielnic, este si ipocrit, pentru ca se va adapta dupa vremuri.

Sa promovezi in numele tolerantei, de exemplu, nu ai niciun cuvant de spus, in numele tolerantei nu mai judeci pe nimeni. Ca vai, cu ce judeci pe altul, vei fii judecat si tu, Si te tot sustragi. Adica, fugi de raspundere, fugi de responsabilitate. E bine sa fii precaut, nu spun asta. Dar intelegeti, e vorba de chestiuni majore, ca in cazul acestui popor Israel. Adica, el trebuia sa se decida cui slujeste, pentru ca acest popor Israel cocheta cu idolii. Era una Izabela acolo, femeie rea, care l-a influentat pe Ahab imparatul. Si Izabela aceasta a adus zei straini in popor. A amenintat si a omorat pe proorocii Domnului. L-a amenintat si pe Ilie si Ilie fuge din cauza Izabelei. Un prooroc sa fuga din fata unei femei? Da, sunt femei rele din cauza carora trebuie sa fugi. Dar, nu asta e subiectul meu.  Problema cu Izabela aceasta e ca a adus idolatria si proorocul nu poate sa taca in aceasta situatie. Si confrunta poporul: Trebuie sa luati o decizie. Si poporul tace. Asta e forma de fatarnicie.

Doua consecinte majore a acestui spirit relativist

I. Prabusirea autoritatii – Adica, cand nu exista valori absolute, convingeri clare, autoritatea sufera. Si cand spun autoritate, ma refer, in special la structurile de baza in societate. Sa zicem, daca te uiti astazi, vei vedea ca sunt trei institutii de baza: Familia, scoala, biserica.(57) Toti depindem de familia noastra, de o scoala, de biserica. Cand esti intr-o familie sau intr-o scoala sau intr-o biserica, trebuie sa accepti autoritatea altuia peste tine. Esti copil, accepti autoritatea parintelui. Asa functioneaza o familie. Esti intr-o scoala, accepti autoritatea scolii, a profesorilor. Esti intr-o biserica, trebuie sa accepti autoritatea spirituala peste tine, pastorul, comitetul, cine decide, mentorul tau… Dar, ce se intampla astazi este in felul urmator. Toate aceste structuri de autoritate se prabusesc una dupa alta din cauza acestui spirit relativist.

Uitati-va la familie. Prima care sufera astazi este familia. Se contesta autoritatea familiei, a parintilor, a sotilor. Stiti bine ca in buletinele de identitate viitoare nu se va mai trece casatorit-necasatorit. Se va trece partener sau fara partener. Copilul va avea alegerea sa fie de partea cuiva. Cei doi nu vor fii sot si sotie. Vor fii parteneri. Poate se casatoresc, poate nu. Cei mai multi, veti vedea, nu se vor casatori. De ce? Ca sa nu-si asume responsabilitati de tata si de mama, ca sa aiba usa deschisa, optiunie deschise. Daca se intampla ceva, pleaca. Am discutat cu o familie de acest gen din Spania. Ei traiesc acolo de multi ani si am vrut sa inteleg de ce nu se casatoresc. Si motivul a fost financiar. Zice: Daca ne certam si trebuie sa ne separam, femeia ia totul. Asa, legea acolo protejeaza ca si in alte tari, protejeaza femeia, mama, daca au copil si barbatul ramane cu nimic. Asta-i legea, daca e divort, barbatul pleaca, n-are casa in care a investit, n-are nimic. Si de frica aceasta, sa neu existe o criza, sa se desparta, sa piarda totul, , mai bine nu se casatoresc. Ti se pare ca-i logic. Nu-i asa? Si zici: Pai, are dreptate pe undeva omul. Dar, de fapt, este un duh strain relativist. Usa deschisa, daca trebuie fug pe acolo. Nu pe usa principala, dar am o usa de scapare, o cetate de scapare.

Familia este intr-un mare pericol astazi, se dezintegreaza ideea. Se prabuseste autoritatea familiei. Credeti ca pruncii nostri, nepotii mei acuma, credeti ca ei  vor respecta autoritatea parintilor, asa, intru totul, cum a fost pana acum? Credeti ca scoala vine la familie sa intrebe: ‘voi cum ii educati, cum faceti’? Nu. Scoala isi asuma anumite responsabilitati si ce nu poate, da pe mana legii. Daca un copil este abuzat intr-un anume fel sau el considera ca e nedreptatit, nu familia este cea care are ultimul cuvant. Da telefon la 112, se plange ca are o problema si vine legea peste tine, cu politie, cu judecatori si-ti ia copilul. Daca iti eminor, poate sa il creasca statul, tu sa pierzi totul. Sunt mai multe cazuri cu romani de-ai nostri, care au trecut pe aici. S-au trezit cu politia la usa, cu catuse pe maini parintele si au adus pe cineva de la un Centru de Plasament, au luat copilul si l-au dus acolo pentru ca fara sa stie parintii, copilul a dat telefonul: Sunt in pericol, la telefon la 112. Nici n-au stat de vorba cu parintii. Sigur, veti spune: sunt exceptii. Nu sunt exceptii. E o problema de lupta pentru autoritate- cine decide.

Apoi, biserica. Biserica a avut un credit bun, mai ales in Romania. Dar, a inceput sa scada in procente Oamenii nu mai au atata incredere in biserica cat au avut inainte pentru ca se ajunge la informatii, se ajunge la tot felul de scandaluri. Exceptii, probabil, dar, care strica imaginea.

S-a deteriorat sistemul juridic in tara noastra si in Europa. Acuma vedeti cata coruptie este chiar intre cei care trebuiau sa ne apere, sa fie ei corecti. Sunt lucruri, anomalii, lucruri care nu-s normale. Am citit de curand un articol, in care niste avocati aparau un violator. Violatorul acesta a facut rau unor femei. Si avocatii l-au aparat pe acest om rau, pe ce ideie? Ca violul n-a fost asa de rau pentru ca violatorul i-a facut placere. Deci, hai sa-l si justificam. Si erau gata sa-l castige. Vedeti pana unde se merge. Ceea ce era evident pentru toata lumea, astazi nu mai este. Ce sa spun despre avort, despre eutanasie, toate acestea se regandesc.

Candva si societatea avea un drept, o autoritate peste ce facem noi. Astazi nu se mai intreaba asta. De ce? Eu cred ca spiritul acesta al relativismului a patruns foarte adanc si nu-i putem face fata. Biserica, sa stiti ca sufera. Sunt pastori care acuma sunt in inchisoare sau sunt penalizati, platesc mii de dolari pentru ca au refuzat  sa casatoreasca homosexuali. Sau, un pastor suedez a fos inchis pentru ca a afirmat de la amvon ca homosexualitatea este pacat. Alta familie a ajuns in judecata pentru ca ei aveau o cofetarie si au refuzat sa faca un tort pentru doi homosexuali, cum doreau homosexualii. Au ajuns in judecata. Vedeti, in detaliile acestea simti ceva. Adica, se coace ceva. Este ceva ce alta data nu se discuta. Se stia: acestea sunt pacate, acestea sunt chestii absolute, nu le discutam. Dar astazi, pana si judecatorii le discuta: sa vedem, s-ar putea ca sa nu fie chiar asa. In zona morala, pentru ca asta ma intereseaza.

Se prabusesc autoritatile, sa stiti. Mass media implica foarte mult ideea sa gandesti liber. Nu? Iti da si un motto: gandeste liber. Adica, nu mai asculta tu de autoritate. Fii liber. Dar, vedeti, e o pacaleala. Poate fii cineva liber cu adevarat? Numai Dumnezeu este singura persoana libera cu adevarat, nedeterminata de nimic, neconstransa de cineva de ceva. Noi, toti suntem, oamenii, determinati, adica limitati in libertatea noastra. Noi nu avem o libertate nelimitata. Toate libertatile noastre sunt conditionate de relatii. Deci, eu nu pot sa-mi permit sa fac anumite lucruri, fara sa tin cont de tine, de sot, de sotie, de copii, de prieteni, de frati in Domnul, de vecini. Cine spune ca exista libertate nelimitata? Nu exista asa ceva pentr om. Si apropo, frati si surori, un crestin n-are viata privata, cum se tot vehiculeaza: asta-i chestie privata. Noi nu avem viata privata. Noi toti dam socoteala unii altora. Cand esti in trupul lui Hristos, toate madularele raspund, depind una de cealalta, unul de celalalt.

De aceea, ideea aceasta ‘gandeste liber’. Alege tu. Adevarul tau e adevarul tau, adevarul meu e pentru mine. Eu ti-l respect pe al tau, tu il respecti pe al meu, cu alte cuvinte, nu ne decidem. Nu intervenim, nu facem nimic. Ideile acestea vin peste noi foarte subtil. De aceea vreau sa fim veghetori. La ce te uiti? Ce cauti in viata? Vrei sa te justifici in pacatele tal? Uitati, se dau pe posturile de televiziune seriale de comedie. Ele sunt venite din America, traduse, dar cu aceste seriale, care sunt scurte de o jumatate de ore, iti mai dau si o publicitate sugestiva acolo. Nu te tine mult, stiu ca pentru o jumate de ora, tu iti faci timp. Dar sunt foarte multe glume nesarate, idei cu doua intelesuri. Dar, acolo se strecoara idei relativiste. Daca este vreo sursa care sa-ti afecteze astazi convingerile, aici sunt.

Va dau un exemplu. Nu ma uit la asa ceva, dar am fost candva intr-o situatie in care m-am uitat pentru ca am citit intr-un articol aceasta faza. Doi barbati, amandoi casatoriti, era intr-un film din asta scurt. Unul dintre ei vrea sa aranjeze o aventura cu doua femei care nu erau sotiile lor. Si celalalt ii spune: eu nu ma duc la intalnirea aceea, pentru ca sunt casatorit. Si primul care aranjase intalnirea ii spune doar vorba asta: Doar nu esti asa de castorit.  O fraza, o expresie. Vedeti? Iti intra in cap si poti sa zici: Da, ma, eu nu-s chiar asa de casatorit. Asta-i gandire relativista. Usa deschisa: ah, nu-i chiar asa.(71) De aceea iti permiti si tu sa calci alaturi, sa te duci unde nu trebuie, sa faci niste mici ilegalitati in biznis: Eh, dar nu-s chiar asa de pocait. Ei, nu chiar asa. Sunte eu, dar daca si gresesc, duminica mergem, este cina Domnului. Ne iarta Domnul si am rezolvat problema. 

Vedeti? Gandirea e cu noi aici. Nu mai ai autoritate. Adica, renunti la o autoritate clara peste tine si autoritatea trebuie sa fie Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu. Sa asculti de ea intocmai. Ah, o interpretamImi spunea cineva foarte bine, un coleg profesor: Poti sa justifici orice pacat cu Biblia. Doar o rastalmacesti putin. Asa, ii dai o alta nuanta… numai putin. Ca sa va dau un exemplu, ca foarte mult se merge astazi pe casatoriile acestea intre barbati si femei. Eu am citit, am si acasa carte scrisa de niste crestini, cum ar veni. Nu sunt, cred eu. Dar, justificau homosexualitatea prin prietenia lui David si Ionatan. Au luat, au intros acolo cuvintelesi au zis: „Uite si in Biblie ce este.” Va dati seama? Poti lua o prietenie curata si s-o rastalmacesti. De aceea, pacatul nu mai este numit pacat, ca si inainte, pana si ideea de pacat stramosesc a disparut. Cum adica, noi raspundem pentru ce a facut Adam? Asa scrie Pavel in Romani 5. Ah, nu, spun ei, fiecare raspunde pentru el. Adam raspunde pentru el, a fost un exemplu rau. Da, dar uite, consecintele au fost pentru toti oamenii, asa scrie ap. Pavel, noi avem aceasta inclinatie pacatoasa din cauza primului om. Nu, se reinterpreteaza. Deci, daca vrei, orice iti poti interpreta. Am multe exemple notate aici, dar nu avem timp. Ati inteles ideea. E prima consecinta majora: prabusirea  autoritatii- autoritatea morala, autoritatea spirituala, autoritatea familiei, Se traieste astazi fara o autoritate deasupra. In sistemul acesta relativist, nu ai nevoie ca cineva sa-ti spuna ce sa faci. Faci cum simti tu, cum iti vine si simturile sunt determinante astazi. Asa imi vine sa fac, inseamna ca e adevarat. Oare? Pai, asa se justifica toti criminalii, sau pedofilii, sau stiu eu, toti care insala. Pai, asa am simtit eu ca trebuie sa fac. 

Pai, simturile sunt cele care sa te conduca? Simturile sunt relativiste, relative. Adica, ele se schimba. Astazi simti ceva, nimeni nu simti. E ca si cum te-ai duce acasa intr-o zi, te-ai uita lung la nevasta si i-ai spune: Draga, nu prea simt multe azi pentru tine, ne separam. Poti s-o faci asta? De ce n-o faci? Pentru ca crezi intr-o autoritate peste asta, autoritatea lui Dumnezeu Creatorul. Autoritatea Scripturii care iti spune ca Dumnezeu uraste despartirea. Crezi in autoritatea dragostei care poate recupera. Simturile nu sunt ultimul criteriu la care apelezi intr-o relatie. Simturile vin, pleaca. Vointa trebuie sa fie mai puternica decat simturile. Asta te tine,  o vointa controlata de Duhul lui Dumnezeu, o vointa care stie ce crede, ce are. A adunat ceva, e o experienta, o baza. Pe asta traim. Deci, exista autoritati si noi credem in acestea. (Transcrierea pana la minutul 75, mai sunt 25 de minute din mesaj)

Mesajul incepe la minutul 35-

Duminică dimineața

VIDEO by Biserica Baptista Curtici

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari