Iosif Ton: Cunoasterea lui Dumnezeu

Cunoasterea lui Dumnezeu – Iosif Ton vorbeste despre importanta cunoasterii lui Dumnezeu in relatiile pe care le avem.
VIDEO by Iosif Ton
Reclame

CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU – partea a-II-a Viorel Udriste

Cunoscandu-L pe Dumnezeu.

Cunoscandu-L pe Dumnezeu.

CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU – partea a-II-a

Relatia < Dumnezeu-Om > nu poate incepe fara cunoasterea unor adevaruri despre Dumnezeu, relatia personala genereaza apoi dorinta de a cunoaste mai multe adevaruri cu privire la Dumnezeu ceea ce duce la o adancire a relatiei. Acest ciclu trebuie sa existe in viata oricarui om care studiaza teologie, cunosterea cu privire la Dumnezeu trebuie sa ne adanceasca relatia cu El, iar aceasta sa ne mareasca dorinta de a sti mai mult despre Dumnezeu. „Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.” (1Cor. 2:10) …”nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu afara de Duhul lui Dumnezeu.” (1Cor.2:11) Noi am primit Duhul de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau (1Cor. 2:12) O adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu ! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui” (Rom. 11:33) Putem spune ca niciodata nu-L vom intelege pe deplin pe Dumnezeu, si in acelasi timp ca niciodata nu vom intelege pe deplin orice lucru legat de Dumnezeu. Maretia Lui, priceperea Lui, cunoasterea Lui, bogatiile, intelepciunea, judecatile si caile Lui, toate depasesc capacitatea noastra de a intelege pe deplin. „Cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile lui Dumnezeu fata de caile noastre si gandurile lui Dumnezeu fata de gandurile noastre” (Isaia 55:9) …” O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele: este prea inalta ca s-o pot prinde” (Ps. 139:6)

Aceasta inseamna ca niciodata nu vom fi in stare sa cunoastem destul de mult despre Dumnezeu, pentru ca niciodata nu se vor termina sau sfarsi lucrurile pe care le putem invata despre El si niciodata nu vom obosi in bucuria de a descoperi tot mai mult din maretia si splendoarea lucrarilor Sale. In ceea ce ne priveste nu vom fi niciodata capabili sa-L intelegem pe Dumnezeu pe deplin pentru ca noi suntem fapturi finite iar Dumnezeu este infinit….In vesnicie vom putea creste in cunoasterea noastra despre Dumnezeu si ne vom bucura tot mai mult in El. Sursa bucuriei noastre si sentimental de valoare trebuie sa vina nu din propriile noastre inzestrari sau posesiuni, ci din faptul ca-L cunoastem pe El. Domnul Isus s-a rugat astfel: „si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)

Scopul lui Dumnezeu de a se lasa cunoscut este sa-I ajute pe oameni in obtinerea vietii vesnice, sa stimuleze maturizarea crestina, sa avertizeze cu privire la judecata viitoare si sa dea nastere unei adevarate inchinari fata de Dumnezeu. De asemenea Dumnezeu a dat Duhul Sfant credinciosilor pentru ca Acesta sa le descopere lucrurile Lui, aceasta facand ca cel credincios sa aiba un discernamant intre adevar si minciuna. Aceste lucruri ne dau posibilitatea de a asculta porunca Scripturii de a cauta sa-L cunoastem pe Dumnezeu din toata inima. Cunoasterea lui Dumnezeu se deosebeste de orice alta cunoastere prin aceea ca omul o poseda numai in masura in careDumnezeu o descopera. Daca Dumnezeu nu ar initia aceasta revelatie de Sine Insusi, nu ar exista nicio posibilitate pentru om ca sa-L cunoasca.

Citeste prima parte aici – EXISTENTA IN SINE A LUI DUMNEZEU – partea I – Viorel Udriste

Alte articole Viorel Udriste –

Cunoaşterea lui Dumnezeu – Totalitatea şi Substanţa Vieţii – Bruce Ware

Bruce Ware

Pe măsură ce ne debarasăm de concepţiile greşite despre Dumnezeu pe care le-am acumulat din cultura şi contextul în care trăim, şi pe măsură ce căutăm să-L cunoaştem şi să ne umplem mintea cu gânduri adevărate despre El, Îl vom găsi pe Dumnezeu demn de cea mai înaltă preţuire. Şi preţuindu-L pe El, vom fi atraşi în a deveni tot mai asemănători Lui.

MP3: http://illbehonest.com/romana/cunoasterea-lui-dumnezeu-totalitatea-si-substanta-vietii

DORU POPE – Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 Logos Podcast

Asculta podcastul aici – http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu

Realizator Dan Miclea: Astazi vom discuta despre atributele lui Dumnezeu. Nu este indeajuns doar sa cunoastem numele lui Dumnezeu, sau ca exista Dumnezeu. Trebuie sa cunoastem si ceea ce face acest Dumnezeu. Cand intalnim un om, vrem sa-l cunoastem, sa-i stim numele si conform atributelor care le are, noi ne raportam la el. Astazi, vrem sa vedem cine este Dumnezeul nostru si care sunt stributele lui.

Doru Pope: A W Tozer a scris undeva ca cunoasterea lui Dumnezeu ne va influenta intreaga viata. El a spus, si parafrasez: Ceea ce ne vine in minte cand ne gandim la Dumnezeu este lucrul cel mai important despre noi. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca daca avem o cunoastere gresita a lui Dumnezeu, atunci gresim pretutindeni. Deoarece, cunoasterea de Dumnezeu ne va afecta nu doar caracterul, ci intreaga privire asupra lumii. Noi suntem fiinte create de catre Dumnezeu. Despre faptul ca suntem creati de Dumnezeu, vom vorbi alta data, in viitor. Acum, doar sa spunem, ca in calitate de creaturi, exista in noi o tendinta, un fel de busola interioara care ne face sa cautam si sa avem un dumnezeu, indiferent cine este sau ce este acesta. Apoi, noi avem tendinta de a ne misca catre dumnezeul nostru si de-al imita, de-al copia, de a deveni ca si el- a-l ilustra. Psalmistul ne asigura cu privire la aceasta, ca este adevarat, cand spune in Psalmul 115:4-8

Idolii lor sînt argint şi aur, făcuţi de mîni omeneşti.
5 Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar n’aud, au nas, dar nu miroase,
7 au mîni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gîtlejul lor.
8 Ca ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei.

Deci, ciné are un idol, devine ça idolul. Ca sa nu mai vorbim ca si idolul este o proectie  a ceea ce suntem noi. Acum, Dumnezeu ar fi putut crea tot universul si sa continue sa ramana ascuns, sa nu se descopere, chiar si in revelatia generala. Si daca va amintiti, data trecuta am vorbit despre aceasta. Putem observa decizia lui Dumnezeu a ni se descoperi si de a ne arata cum este El. A facut-o, asa cum am vazut din scrierile lui ap. Pavel, prin natura. S-a revelat in lucrurile create de El, facute de El. Toti oamenii, ne spune Pavel, sunt pusi fata in fata cu aceasta descoperire de sine a lui Dumnezeu. Asta nu este doar o informare despre Dumnezeu, cum le-ar place unora sa creada, ci este o cunoastere despre Dumnezeu, cum spune Pavel in vers. 21 „au cunoscut pe Dumnezeu.”

Ce-au facut, insa, oamenii cu aceasta cunoastere a lui Dumnezeu? Tot in cuvintele lui Pavel: „Au inadusit adevarul.” Adica, altfel spus, au suprimat adevarul despre Dumnezeu. In pacatul lor, in viata lor, traita in faradelege, ca si cand ar fi fost orbi sau legati la ochi. Este expresia strutului cu capul in nisip. Ca si cand, daca noi ne-am face ca nu-L vedem, El n-ar exista. Cum spuneam mai sus, pentru ca omul nu poate trai fara Dumnezeu, oamenii au cautat dumnezei in alte fapturi: banul, alti oameni, ba in animale, sau plante si chiar si in lucruri, in obiecte, sau in idei. In vers. 23, Pavel ne spune: „Si-au facut idoli.” Nu de mult, am vazut un actibild, pe bara de protectie a unei masini. El ortretiza o balena si o inscriptie care spunea ‘Save Humans’. Balenele nu sunt umani, sunt animale si trebuie sa fie lasate sa fie asa cum au fost create animalele.

Ce element a lipsit in aceasta revelatie generala, despre care vorbeste Pavel in Romani 1? A lipsit un element salvator, de care Pavel ne spune ca este continut in Evanghelia lui Isus Hristos. Mai tarziu, in cap. 10 vorbeste despre aceasta, in Romani. Vestea buna, despre Isus Hristos, duce la credinta. Si cine crede in Isus Hristos devine un copil al lui Dumnezeu si-L cunoaste pe Dumnezeu. Ioan, in cap 17:3 ne spune ca aceasta cunoastere a lui Dumnezeu este egala cu viata vesnica. Si in cuvintele lui Isus, viata vesnica este aceasta: Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

Acum, tot Domnul Isus ne explica cum functioneaza aceasta cunoastere, cum ne vine aceasta cunoastere. Matei 11:27 ‘Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere.‘ Descoperirea aceasta de Dumnezeu este prin intermediul cuvantului lui Dumnezeu, atat scris, cat si intrupat. Intrupat, adica, prin Domnul Isus Hristos. Cuvantul s-a facut trup, ne spune Ioan. Si chiar daca Dumnezeu este inalt si mai presus de orice fiinta, cum spuneam data trecuta, imposibil de cunoscut in totalitate, El care este infinit de catre mintile noastre infinite, totusi, Dumnezeu ne-a descoperit suficient despre Sine, pentru a putea ajunge la cunoasterea Lui. Sa mai spun aici, ca eu personal, cred ca viata vesnica, vesnicia, cerul, raiul, cum vreti sa-i ziceti- o vom petrece, tot timpul acesta, cautand si si continuand sa-L invatam pe Dumnezeu. Sa descoperim pe Dumnezeu si sa-I slavim maretia si frumusetea fapturii Sale. Cred ca asta va fi preocuparea noastra de o vesnicie.

photo credit  answersfromthebook.com

Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile
Acum, cunoasterea lui Dumnezeu prin caracterul lui Dumnezeu, cu insusirile Sale, ne apropiem incet de subiectul nostru. Insusirile ne spun cum este Dumnezeu si cine este El. Teologia se apropie de aceste insusiri si pentru o mai usoara abordare a lucrurilor, le-am clasificat in cel putin doua grupe majore:

  1. Teologii vorbesc despre insusirile incomunicabile a lui Dumnezeu
  2. si insusirile comunicabile a lui Dumnezeu

Ca si trasaturi incomunicabile, aceasta se refera la ceea ce este aparte, sau numai apartine doar lui Dumnezeu. Insusiri care il fac, sa zicem asa, pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu. El nu le imparte cu nimeni. Aici putem sa vorbim despre vesnicia, eternitatea lui Dumnezeu sau atotputernicia Sa, sau omniprezenta Sa, sau atotstiinta Sa. Aceste atribute apartin numai lui Dumnezeu. El nu le impartaseste cu oamenii.

Atunci sunt atribute sau insusiri comunicabile. Astea se refera la faptul ca anumite trasaturi de caracter, Dumnezeu le-a impartasit omului si El chiar si cere omului ca sa le exprime. Acestea trasaturi sunt, de exemplu, bunatatea si dragostea, si mila si altele ca ele.

Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu. 
Acuma, alti teologi au facut o alta clasificare a insusirilor lui Dumnezeu. Si ei vorbesc despre atribute transcendente. si imanente. Transcendente, in sensul ca Dumnezeu este altfel decat noi. Este separat de noi. Este mai presus de noi. Este aparte de noi. Iar imanent, in sensul in care Dumnezeu este cu noi, este alaturi de noi. Ii pasa de noi, se ingrijeste de noi.

Insusiri absolute si insusiri relative. 
Si acum, din multele clasificari, sa mai amintesc inca de una si trece ma departe. Sunt insusiri absolute si insusiri relative. Aceleasi trasaturi care-s incomunicabile sunt si absolute. Aceleasi insusiri care-s incomunicabile sunt si relative. Vedeti ca e numai o altfel de denumire sau clasificare a lor.

Si inca ceva, inainte de a ne avanta in unele din insusirile lui Dumnezeu, ca nu o sa le tratam pe toate, nu avem nici timp si poate ca si interesul va scade fata de aceste subiecte, fiind una dintre subiectele tehnice, ca sa zic asa. Deci, inainte de a ne avanta in aceste insusire a lui Dumnezeu , trebuie sa spun ca este un cuvant de avertisment aici. Exista tendinta in crestinism de a sublinia sau de a accentua o insusire mai presus de altele, sau in detrimentele altora. De exemplu, in lumea in care traim noi, in ultimii 20-25 de ani, am auzit mereu vorbinduse despre faptul ca Dumnezeu este dragoste. Ca Dumnezeu este pentru noi, ca Dumnezeu vrea sa ne faca bine si sa ne binecuvanteze, si sa ne imbunatateasca viata, sa fim mai realizati, mai fericiti.

De partea cealalta, se vorbeste foarte rardespre justitia lui Dumnezeu sau despre mania lui Dumnezeu. Ca sa nu mai vorbim, ca iadul nici nu se mai aminteste. Apar carti, ca celebra scrisa a lui Rob Bell, ‘Love Wins’ – ‘Dragostea Invinge’, si in cartea aceasta, Rob Bell cocheteaza cu universalismul, credinta ca in cele din urma, toti o sa fie mantuiti. Deci, dragostea va calca in picioare dreptatea si judecata lui Dumnezeu, ca si Biblia spune ca ‘Dumnezeu este dragoste.’ Nu-i asa? Si de aia nu se vorbeste despre judecatile lui Dumnezeu, despre iad. Asta este o teologie care-l are pe omin centrul unviersului. Dumnezeu este transformat intr-u fel de adaus la viata noastra, care ne imbunatateste. Ne aduce un plus de noroc, care ne lipseste fara El. Sa nu uitam dragii mei, ca in centrul universului sta doar Dumnezeu. Nimeni si nimic altceva.

Asa ca, Dumnezeu este privit in asemenea teologii, care au tendinta de a sublinia un atribut in defavoarea  sau detrimentul altora, Dumnezeu este privit ca o manusa, care are cateva preturberante unde intra degetele. Si locul unde intra degetul mijlociu este mai lung si mai mare decat celelalte si degetul unde intra degetul gros e mai scurt si mai gros. Vreau sa precizez ca insusirile lui Dumnezeu sunt intr-o armonie perfecta. Faptul ca intr-un anume moment al vietii cuiva, cineva l-ar percepe pe Dumnezeu ca fiind milostiv si iubitor si purtator de grija, nu inseamna ca aceste atribute sunt superioare sau mai pronuntate decat altele sau ca celelalte. Vorbim astfel in teologie de simplitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este simplu. Si asta nu inseamna ca Dumnezeu este redus sau ca El este usor de dus cu zaharelul. Si simplitatea nu se refera nici la structura lui Dumnezeu, ca fiind lipsita de complexitate. Simplitatea se refera la faptul ca Dumnezeu nu este alcatuit, compus din mai multe parti, dintr-un x numar de parti. De exemplu: Dumnezeu nu este compus din iubire, mila, manie, bunatate, sfintenie, El, insa, este fiecare din aceste lucruri.

Dumnezeu, deci, nu are dragoste. Dumnezeu este dragoste. Dar Dumnezeu este si dreptate. El este neprihanire. El este deplin in aceste insusiri. De aceea, nu trebuie sa ne mire, chiar si Scriptura vorbeste si ne spune ca Dumnezeu este dragoste. Sau, in alta parte, in Vechiul Testament, cred ca in Isaia, Dumnezeu, neprihanirea noastra. Pentru ca Dumnezeu este fiecare pe deplin, in aceste insusiri. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt partile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este ca un fel de reteta culinara- doua parti faina, o parte apa, una de lapte. Fiecare dintre insusirile lui Dumnezeu este identica cu Dumnezeu. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt diferite de esenta lui Dumnezeu. Dar nu sunt diferite nici de celelalte insusiri. Adica, in cuvintele lui Herman Bavinck,  Dumnezeu este ceea ce are.

De ce avem, oare, dificultati in a considera astfel pe Dumnezeu? A ne uita la Dumnezeu in felul acesta? Cred ca este din cauza umanitatii noastre. Sa dam un exemplu: Omul ramane om si daca pierde un madular. Sau daca isi pierde posibilitatea de a trai fara aparate, deci, daca functiile vitale sunt tinute doar prin niste aparate, la care esti legat pe patul unui spital, chiar si in acele conditii, el este tot om. Rudeniile, de aceea se intreaba si dezbat problema: Cand este momentul potrivit sau daca este vreodata momentul potrivit sa il desprinzi pe om, sa-l dezlegi de la aparatele care-i mentin functiile sale, ca doar este om. Omul este om si daca devine ucigas sau criminal si este om si cand isi pierde mintea. Tot om ramane. Astfel, noi proiectam asupra lui Dumnezeu felul nostru de a fi. Dar Dumnezeu nu poate sa continue sa fie Dumnezeu daca pierde una din insusirile Sale. El trebuie sa fie si sa raman si de fapt este 100% drept, 100% intelept, 100% sfant si 100% dragoste. Dumnezeu este fiecare din insusirile Sale, complect si concomitent in acelasi timp.

Astfel, Dumnezeu, nu trebuie sa vorbim despre El ca fiind o esenta, o fiinta care are anumite propietati. Sa iei de exemplu- apa. Va aduceti aminte de povestirea aceea cu elefantul, la care se spune ca mai multi orbi au fost adusi cu totii langa un elefant si au fost rugati sa descrie obiectul pe care ei il pipaie, doar in urma ce ei pipaie. Au apucat elefantul de picior si au zis, „Aici e un copac.” Altii au prins trompa elefantului si l-au descris altfel, samd. Dumnezeu, ziceam in exemplu cu apa, nu este ca apa. Bagi mana in apa si zici: „Okay, apa este calda sau rece, sau este uda.” Are aceste trasaturi de caracter, propietatile lui Dumnezeu sunt esenta lui Dumnezeu. Lucrul acesta este important sa-l tinem minte, ca  sa ne fereasca de eroare si de erezii.

In timp, multi l-au privit pe Dumnezeu ca fiind o esenta cu mai multe propietati si propietatile fiind separate, fiind emanatii ale esentei Sale. Acest lucru a fost mult dezbatut in filosofia antica, de Socrate, Plato, gnosticii. De exemplu, au considerat ca Dumnezeu este necunoscut si imposibil de explorat de catre noi, oamenii. Si Dumnezeu, de aceea, a avut anumite emanatii, eoni. Aceste emanatii au fost de rang, din ce in ce mai inferior, pana cand acestea au putut fi pricepute de oameni. Arius si teologia sa, arianismul, au fost victime unei asemenea interpretari. Conform Arianismului, Isus Fiul lui Dumnezeu este entitate separata de Tatal, El are un inceput si este subordonat Tatalui. Conciliul de la Nicea (cum am spus data trecuta) s-a ocupat de aceasta erezie si de punere la punct a ei.

Astfel, Dumnezeu este o esenta pura, este una simpla, indivizibila. Dar pentru scopul nostru, vom vorbi despre anumite insusiri ale lui Dumnezeu. Va rog sa nu considerati, vorbind despre exemplul dragostei a lui Dumnezeu am elevat dragostea deasupra justitiei. Sau ca vorbind despre mania lui Dumnezeu am neglijat dragostea lui Dumnezeu. Si inca ceva si apoi incheiem. Insusirile lui Dumnezeu nu-s dobandite in timp, mai ales ca Dumnezeu este in afara de timp si de spatiu. Dumnezeu nu dobandeste in timp anumite insusiri. El nu ia din exteriorul fiintei Sale anumite lucruri, care i se par ca sunt bune si i-ar putea fi folositoare. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt dezvoltate sau deteriorate in timp. Ele nu sunt abandonate acum, in favoarea altora mai populare. Dumnezeu nu zice: „Acum este vremea Vechiului Testament si Eu am sa-mi arat mania si dreptatea si o sa sterg de pe fata pamantului natiunile, ca sa fac loc poporului Meu, Israel. Si acum, i nperioada aceasta, Dumnezeu spune: „Imi pare rau ca am fost manios si acum sunt numai dragoste. Imi arat iubirea, iubirea este insusirea Mea principala. Insusirile lui Dumnezeu nu cresc, nici nu scad. De fapt, Isus Hristos este acelasi ieri, azi si in veci. Amin.

Dan Miclea: Urmeaza sa vorbim in podcasturile viitoare despre caracteristicile lui Dumnezeu.

Urmariti emisiunile Logos Podcast aici – http://www.logospodcasting.com/category/podcasts

Dupa ce intrati la pagina, selectati titlul unei emisiuni si faceti click pe titlu. Porniti playerul. Nota: Poti sa opresti playerul daca ai nevoie sa iei o pauza si cand revii, fa click din nou si va rula de unde l-ati oprit podcastul. Sunteti incurajati sa comentati la oricare podcast si sa veniti cu sugestii pentru emisiunea Logos, mai ales sugestii pentru subiecte interesante pe care le-ati dori discutate. Daca v-a ajutat invatatura, da-ti mai departe si spuneti si la altii despre Emisiunile Logos Podcast.

Sau intrati direct la aceasta emisiune aici –

http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu-partea-1/

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari