Inconjurand cetatea – Iosua 6 – Dan Miclea

Inconjurand cetatea
Iosua 6
Familiile cu litera E inconjoara cetatea la 11 martie

Iosua walls come downIosua 6:10„Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul şi să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune: ‘Strigaţi!’ Atunci să strigaţi.”

Iosua 6:14 Au înconjurat cetatea o dată, a doua zi; apoi s-au întors în tabără. Au făcut acelaşi lucru timp de şase zile.

Asa cum odinioarea poporul Israel inconjura cetatea Ierihon 7 zile si cei din cetate ii credeau nebuni, tot asa astazi poporul roman crestin inconjoara cetatea cu ziduri mari a Barnevernetului prin rugaciune si post timp de 40 de zile neantrerupt pentru ca zidurile sa cada.
Copiii familiei Bodnariu sa fie dati inapoi familiei.
Astazi la zi de post sunt familile cu litera E.
Familiile cu litera E sunt cei ce inconjoara cetatea.
Sunt sigur ca Norvegia nu vede numarul de crestini care postesc azi, dar sunt SIGUR ca Dumnezeu vede.
Noi inca nu strigam ci doar rugam si plangem inaintea Domnului pentru cauza familiei Bodnariu.
Continuati aceasta unitate in post si rugaciune iar pe 16 aprilie vom suna si din trambita la protest in toata lumea.
Va fi una din cele mai mari manifestari. Romanii de pretutindeni se vor aduna in orasele lor sa protesteze.

Dumnezeu e acel care darama zidurile, nu noi!
Ada Domane izbanda, te rugam!

dan miclea

Imparatul vine !!!!!!!!!!!!!!!!!

King Jesus Coming Israel

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. – 2 Timotei 4:8

Azi viata e pustie,
Traficul a incetet.
Iar, la camp, seceratorii,
Sus, zaresc un semn ciudat.
Gospodina-si lasa lucru.
Judecati la curte nu-s,
Tot pamantul e-n uimire,
Si-a indreptat privirea-n sus.

Ref.
Imparatull vine, da Domnul vine
Auzi cum trompeta suna, si toti il vom vedea
Imparatull vine, da Domnul vine
Glorie, El vine pe nori!

Toti ai Lui, in rand se-nsira
Cei ce-au fost crucificati,
Ei in ceruri n-or mai plange,
Cac au fost eliberati.
Copilasi, cu cei in varsta,
Mana-n mana se unesc
Cei ce-au fost robi, in lume
In Lumina stralucesc.

…Auzi, carele de slava, marsaluind in pasul lor
Hristos apare cu marire, vine ca Judecator.
Si, cununi scaldate-n soare, celor drepti vi se vor da.
Cor de ingeri se aduna, spre-a canta „Maretul Har’!

Imparatull vine, da Domnul vine
Auzi cum trompeta suna, si toti il vom vedea
Imparatull vine, da Domnul vine
Glorie, El vine pe nori!

Dan Miclea – Logos Bible Church, Bellevue, WA 5/3/2015

VIDEO by gggdirect

Doru Pope – Viziunea pentru Radio Logos

Radio Logos

Mobile Touch Web Site  –  http://www.logospodcasting.com

Vezi Radio Logos – Prezentare, Interviu cu Dan Miclea

Doru Pope: Radio Logos

Cu un timp în urmă când Dan Miclea a venit să mă întrebe ce cred despre un proiect de radio sau podcasting am fost atât interesat cât și mirat. În vremea computerelor, a facebook-ului, a instagram-ului și a atâtor mijloace media ultra-rapide și moderne, mereu în schimbare, cine mai ascultă la… radio?

Ted Pope Photo credit www.logosbc.com

Așa că am făcut un pic de cercetare și am descoperit că încă mai există un larg segment de ascultători și la radio. Mai ales acum când radio nu înseamnă numai ocuparea unei frecvențe în eter ci ocuparea unui domeniu și a unei anumite lărgimi de bandă pe internet, radio trăiește o a doua tinerețe a sa. Deci m-am gândit că propunerea lui Dan Miclea face sens.

Prietenii săi de pe pagina sa de Facebook au ales din mai multe propuneri numele de „Logos”. Eu nu am fost pentru sau de acord deoarece păstoresc o biserică cu același nume și nu voiam să creadă cineva că proiectul inițiat de Dan Miclea este legat de biserica mea. Și de ce nu? Deoarece ceea ce face o biserică este deosebit de ce face un post de radio și nu am dorit ca în mintea cuiva să existe confuzie sau să credă cineva că cele două inițiative sunt egale între ele.

Pe vremea începutului Biserica Logos deja exista de câțiva ani, Dan nu era (încă) membru al bisericii Logos și până la urmă am cedat alegerii prietenilor lui Dan; radioul se va numi Logos.

Dar de ce a luat Dan Miclea inițiativa aceasta? De ce am fost de acord să dau o mână de ajutor? Deoarece fiecare dintre noi va trebui într-o zi să dea socoteală de o mulțime de lucruri făcute sau nefăcute. De exemplu, ce facem cu timpul nostru. Ce facem cu banii. Ce facem cu ocaziile. Ce facem cu prietenii, cu membri ai familiilor noastre, cu colegii de muncă. Cum alegem ce alegem, de ce anuime alegem ceea ce alegem. Ce ne motivează. Ce ne pasionează și de ce anume.

Viața trece oricum, fie că facem ceva sau nu facem nimic. Într-o zi vom intra în mormânt. Este de preferat să facem cum făceau cei patru leproși de pe vremea lui Elisei (2 Regi 7). Ei și-au zis, moartea ne este finalul dacă stăm aici sau dacă intrăm în cetate. Putem muri și dacă mergem la dușmani. Dar dacă mergem la ei există posibilitatea de a nu muri… s-ar putea să ne dea de mâncare și să ne lase cu viață! Și așa au plecat și nu doar că nu au murit dar au adus până la urmă salvarea unei întregi cetăți!

Dacă nu facem nimic, murim oricum. Dacă facem ceva, oricât de puțin lucru, s-ar putea ca nu doar ca acel lucru să ne fie salvarea ci el să aducă salvarea și altora!

Noi ca și creștini suntem angajați în mântuirea noastră și mântuirea altora. Mântuirea e mai complexă decât smulgerea cuiva din împărăția diavolului și transplantarea sa în Împărăția lui Dumnezeu. Mulți cred că atât e sufucuent pentru ca cineva să fie declarat „mântuit”. Mda. Un om este… om dacă doar se naște! Dar este un om/copil. El trebuie să devină om mare ca să funcționeze ca om în sensul adevărat al cuvântului. Până e copil, mănâncă, doarme, se joacă, face pe el, mănâncă iarăși, mai doarme puțin… Dar când a devenit om mare atunci poate fi părinte, este responsabil, aduce un aport în societatea umană ș.a.m.d. Scopul mântuirii este de a ajunge oameni mari: Efeseni 4:13  până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.

Dan Miclea Photo credit Logospodcasting.com

Folosirea oricăror mijloace la îndemâna noastră este de asemenea obligatorie pentru fiecare creștin. Mulți au început să folosească facebook. Da, e frumos să pui poze și să postezi informații despre unde ți-ai petrecut ultima vacanță sau cât de reușit este ultimul tău prunc. Dar dacă tu ca creștin numai de aceea folosești acest mijloc modern de comunicare, atunci ai pierdut o ocazie poate unică de a spune unui prieten despre Domnul Isus.

Așa e și cu radioul. E un mijloc, o ocazie de a aduce vestea bună la măcar un ascultător. E o ocazie de a aduce un mesaj care să contribuie la maturizarea măcar unui creștin născut din nou. E pentru a aduce poate un cuvânt de mângăiere unuia care-i abătut, o încurajare unui care-i doborât. Poate o melodie care să-ți rămână-n minte pentru clipa și memntul în care ai cel mai mult nevoie de ea.

E ușor de făcut ceea ce face Dan Miclea și Logos Radio?  Nu este. Poate nu-i nici convenabil. Că uneori așa o preocupare fură din timpul în care am putea face altceva, cum ar fi, să mergem la pescuit, de exemplu! Sau să mai tragem un pui de somn că și așa suntem destul de obosiți și tracasați! Mai trebuie puși și bani din banii familiei, atunci când nevoia o cere. Bani din cei câștigați la 8 ore de muncă 5 zile pe săptămână.

Trebuie alergat după unul și altul ca să-ți dea un interviu. Trebuie compilate predici și muzică pentru programe. Câteodată trebuie apelat la unul sau altul pentru ca să ajute cu un ban cu care să se plătească cheltuielile de internet, de exemplu.Trebuie muncă, pasiune, interes.

De ce toate acestea? Ce câștigă Dan Miclea din toate acestea? Nimic din ceea ce numic noi „câștig”. Nu e nici renume, nu ies nici bani… e doar muncă obscură, neștiută. Că cineva ascultă o predică sau o melodie dar habar nua re cine a facilitat și cum, cu ce mijloace și nici de ce acele lucruri.

Numai că există cineva care nu uită nici măcar un pahar cu apă oferit în Numele Său: Dumnezeu. El este atât Dumnezeul lucrurilor mărețe și impunătoare cât și al bobului de muștar. Numai că, cu Dumnezeu, orice lucru, cât de mic și neînsemnat are potențialul de a deveni mare. Ca muștarul ce dintr-o sămânță mică devine un copăcel în toată puterea cuvântului.

Radio Logos e deocamdată bobița de sămânță de muștar, dar cu ajutorul lui Dumnezeu potențialul va fi activat și vom vedea ce poate deveni această intreprindere care s-a născut în inima lui Dan și credem că și-n inima Domnului nostru.

Daca cineva doreste sa sustina lucrarea de la Radio Logos – poate sa o faca aici – http://www.logospodcasting.com

Download pentru telefon mobil, iPad sau Computer

Google app pentru Android – https://play.google.com/store/apps/details?id=eu.mobiletouch.radiologos

iTunes app pentru produse Apple – https://itunes.apple.com/us/app/radio-logos/id972613137?l=ro&ls=1&mt=8

Radio Logos – Mobile Touch Web Site  –  http://www.logospodcasting.com

Website Doru Pope –  PERSPECTIVE CRESTINE – Gânduri către o altă lume…

 Emisiuni Radio Logos cu Doru Pope –

Photo credit Logospodcasting.com

DORU POPE – Atributele lui Dumnezeu PARTEA 3-a – Omniprezenta lui Dumnezeu – Logos Podcast

photo credit www.theologyfg.com

Ted Pope: Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

Asculta emisiunea aici:
http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu-partea-3

Dan Miclea: Aratami-L pe Dumnezeu. Vreau sa-L vad pe Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? Continuam sa discutam despre atributele lui Dumnezeu. Si in aceasta zi vom discuta prezenta lui Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? Totodata, vom discuta sentimentele lui Dumnezeu.

Doru Pope: Inainte de a continua cu lectia de astazi, am primit ceva feedback, de la unii care au recunoscut vocea mea sau numele meu si au ascultat podcasturi anterioare. Unii au zis sa inserez in discutia mea, mai multe texte biblice. O sa incerc sa fac lucrul acesta. De asemenea, altii au pretins ca discutia mea sa fie mai academica si acelora le-am raspuns cand am inceput podcasturile. Reiterez faptul ca  noi nu vrem sa fim foarte academici. Pentru cei care doresc sa studieze mai mult, exista manuale si exista scoli unde se pot studia lucrurile acestea. Noi vrem doar sa determinam, in copiii lui Dumnezeu, dorinta de-al cunoaste mai adanc pe Dumnezeu. In ultima instanta, in spusele lui Isus Hristos, viata vesnica este sa-L cunoastem pe Dumnezeu. Si aceasta este dorinta noastra. Acestea sunt niste studii care sunt create pentru a fi ascultate de pe telefon, in masina, sau chiar si acasa pe ecran, de cineva care se ocupa de altceva si  si vrea sa asculte ceva crestin in fundal. Si, al treilea feedback care l-am primit a fost dintr-acela- astazi este Vinerea Mare si imi amintesc ca unii i-au zis lui Hristos: „Ba, ba, Tu care ai promis ca strici Templu si il zidesti in 3 zile, da-te jos de pe cruce.” Aici, unii ne-au vorbit de rau si au zis: „Ba, voi n-aveti treaba, n-aveti de lucru? Vedeti-va de altele.” Si acelora, le multumim si lor, pentru feedback. Daca pana si Fiul lui Dumnezeu si lucrarea Sa a fost vorbita de rau de unii, atunci de ce ar fi vorbita de bine sau numai de bine lucrarea noastra? Cam atat.

Omniprezenta lui Dumnezeu –  Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Photo credit – www.charlotteridge.com

De data aceasta vorbim despre insusirile sau atributele lui Dumnezeu – partea 3-a. As vrea sa luam omniprezenta lui Dumnezeu. Data trecuta am vazut ca ceea ce priveste relatia cu timpul – Dumnezeu este etern, este vesnic. Acum, pe scurt, vom privi la felul in care  se relationeaza Dumnezeu cu spatiul. Cu privire la spatiu, Dumnezeu este omniprezent, spunem noi. Adica este prezent pretutindeni in acelasi timp. Dumnezeu este concomitent prezent peste tot, dar El este si in afara spatiului. Spatiul, ca si timpul, sunt creatii ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este limitat de spatiu. Si nu exista nici un spatiu in care Dumnezeu sa nu fie prezent.

Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

  1. Solomon a inteles omniprezenta lui Dumnezeu, cand s-a rugat cu aceste cuvinte la dedicarea Templului, construit de el la Ierusalim, si scrie in 1 Regi 8:27 –  Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pămînt? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cît mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit -o eu!
  2. Ieremia intelege si el cum este Domnul, cand vine in cuvantul Domnului cu aceste expresii. Ieremia 23:23-24 – ,,Sînt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sînt Eu şi un Dumnezeu de departe? 24 Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să -l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul? zice Domnul.
  3. David intelege si el ca nu exista nici un loc unde s-ar putea el duce, unde sa nu gaseasca prezenta lui Dumnezeu. Astfel, el scrie in Psalmul 139:7-12 –

    Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, 10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. 11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!„ 12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

Anterior, cand am mai vorbit despre aceste caracteristice ale lui Dumnezeu, mi s-a pus o intrebare. Este o intrebare foarte buna si anume: Daca Dumnezeu este pretutindeni prezent, este El prezent si in iad? Eu cred ca da. iadul manifesta o prezenta a maniei a lui Dumnezeu si a pedepsei Sale fata de cei ce n-au ascultat de adevar si au trait o viata in afara voii lui Dumnezeu. Deci, daca Dumnezeu este prezent pretutindeni, El vede totul, El vede orice pacat comis, dar de asemenea, El vede si orice fapta buna. De aceea, nu ramane fara rasplata niciun pahar de apa oferit in Numele Domnului.

Omniprezenta lui Dumnezeu nu trebuie sa fie inteleasa in sens panteistic. Panteismul este o conceptie conform careia Dumnezeu este totul si totul este Dumnezeu. Sau altfel spus, Dumnezeu este sinonim cu creatia. Dar omniprezenta nu trebuie inteleasa nici in sens panenteistic, un termen mai recent care defineste o conceptie conform careia divinitatea este aparte de creatie, dar creatia ii confera divinitatii un trup, ca sa zicem asa. Adica, Dumnezeu nu exista in afara si separat de creatie. Deci, Dumnezeu nu este o fiinta corporala si n-are substanta fizica care sa fie raspandita pretutindeni. El este pretutindeni prezent ca esenta, chiar daca Biblia afirma ca Dumnezeu este aproape de cineva, intr-un mod special. Este clar prezent in actiuni si interactiuni a lui Dumnezeu cu omul si cu creatia in spatiu si in timp intr-un mod antropomorfic, adica, are caracteristici umane.

De exemplu, citim ca Dumnezeu este sus si ca El este in ceruri. Psalmul 97:9 spune  Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pămîntul, Tu eşti prea înălţat mai pe sus de toţi dumnezeii. Iar Psalmul 108:5 spune – Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul! Cerul. Hum, devine o astfel de casa a lui Dumnezeu, un fel de palat regal, daca vreti. Imaginea unui loc in spatiu, sa zicem, dar nu neaparat in spatiu, in care este scaunul de domnie a lui Dumnezeu si unde prezenta lui Dumnezeu este manifestata intr-o slava si o maretie, ca sa spunem asa, vizibila. In cartea sa, Elenctic Theology, Francis Turretin (1623 – 1687) spune ca in cer este manifestata gloria deplina a lui Dumnezeu. Este locul unde gloria deplina a lui Dumnezeu este manifestata. 

  • Citim in Biblie ca Isus s-a ridicat in ceruri dupa invierea Sa. Fapte 1:9 – După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S’a înălţat la cer, şi un nor L -a ascuns din ochii lor.
  • Si Biblia ne spune ca, acum, Hristos este asezat acolo. 1 Petru 3:21-22, cand Petru vorbeste despre botez, el zice – Icoana aceasta inchipuitoare va mintuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu prin invierea lui Isus Hristos, 22 care sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce S-a inaltat la cer, si Si-a supus ingerii, stapinirile si puterile.
  • Evrei 12:2 – Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care -I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Tot in stilul unei naratiuni cu un caracter antromorfic, Dumnezeu coboara din cer pe pamant pentru a privi mai indeaproape ce se petrece intr-un anumit loc. Expresiile acestea trebuie intelese ca fiind analogice cu actiuni umane. Deoarece, Dumnezeu este prezent oriunde si petutindeni. El nu trebuie sa coboare intr-un anume loc pentru a vedea ceva intr-un mod specific. Vreau sa precizez aicea ca naratiunile descriptive ale lui Dumnezeu si ale actiunilor Sale trebuie mereu intelese in lumina versetelor care Il definesc direct pe Dumnezeu si nu invers. De exemplu, un scriitor spune ca lui Dumnezeu ii pare rau sau regreta ca a facut o anumita alegere. Exprimarea autorului respectiv trebuie inteleasa prin prisma unui enunt clar  despre Dumnezeu.

  • Ca acela din Numeri 23:19 cand Dumnezeu spune ca ‘Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să -I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?
  • Sau 1 Samuel 15:29 – ‘Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să -I pară rău.`

Deci, acestea sunt enunturi cum este Dumnezeu, clare, si altele sunt actiuni narative descriptive. Astea din urma trebuie intelese in lumina enunturilor clare despre Dumnezeu si nu invers.

Omniprezenta lui Dumnezeu, ca fapt ontologic, aicea vreau sa spun ca ontologia este ramura filozofiei care se ocupa cu natura sau cu esenta fiintei, cu studierea naturii existentei. Deci, omniprezenta lui Dumnezeu, ca fapt ontologic, nu exclude , ci implica vis a vis de poporul lui Dumnezeu sau de cei ce sunt numarati prin alesii lui Dumnezeu, o prezenta a lui Dumnezeu specifica si speciala. In promisiunea unui Mantuitor, Dumnezeu spune ca  Numele acestuia va fi Emanuel, adica Dumnezeu este cu noi. Inainte de plecarea Sa la cer, Isus a promis in Matei 28:20 – ‘Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin‘ Astfel intelegem ca Acela care este pretutindeni, fata de alesii Sai are o manifestare  a prezentei, aparte , intr-un fel personal  in care El nu este prezent in si cu restul creatiei. In Teologia sa sistematica, John Frame spune ca este o prezenta etica, adica este manifestata de cel neprihanit. Spre deosebire de prezenta lui Dumnezeu cu cel ce nu este neprihanit, fata de care, Dumnezeu, intr-un fel, este departe sau separat.

Deasemenea, gasim in Biblie descrieri ale unor locuri in care Dumnezeu este prezent iarasi in mod specific. Aceste locuri devin din cauza prezentei lui Dumnezeu, locuri sfinte, ca sa zicem asa. Si asta pentru perioada de timp in care Dumnezeu este  prezent acolo, in felul acesta special. Astfel, Moise intalneste un tufis care nu se consuma de niste flacari de care el arde. Si in tufisul acesta, Moise Il intalneste pe Dumnezeu. I se spune sa scoata incaltamintea din picioare, deoarece locul din jurul acestui tufis este sfant, din cauza prezentei lui Dumnezeu. Tot in Vechiul Testament intalnim si Muntele Sinai unde a dat Dumnezeu legea Sa. Acest munte era in flacari si se cutremura si poporului ii era interzis sa se atinga sau sa se apropie de munte, precum si unor animale ale poporului. Caci oricine s-ar atinge de munte sau s-ar apropia va fi ucis. Noi nu intelegem ca in asemenea locuri exista o concentratie a prezentei lui Dumnezeu mai mare decat in alta parte. Ci doar ca in asemenea spatii, Dumnezeu cere celui care se afla acolo un respect si o reverenta mai mare, nu fata de loc, ci fata de Dumnezeul acestui loc. Reverenta, in lipsa careia pedeapsa lui Dumnezeu va veni peste omul prezent acolo. Prezenta aceasta a lui Dumnezeu, specifica cu cei ce sunt ai Lui, va culmina in viitor, cum o descrie Ioan in Apocalipsa 21:1-4 –

Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era.
2 Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut.`

Un alt atribut, o alta insusire,  despre care vrem sa discutam in momentele urmatoare, este impasibilitatea. La ce ne referim? O sa intrebam daca Dumnezeu simte ceva, daca El are sentimente. Am vazut deja ca Dumnezeu este suficient in Sine Insusi. Se El este singura fiinta independenta de tot si de toate. De asemenea, o sa vedem intr-o emisiune urmatoare ca Dumnezeu este neschimbabil. Dar, intrebarea este, daca asa este Dumnezeu, are El sentimente? Citim prin Biblie si vedem ca Dumnezeu este descris in Biblie ca avand mila, ca iubind, rabdator, fiind gelos, maniinduse. Aceste emotii le simte Dumnezeu. Are El aceste sentimente? Daca nu le are, atunci ce urmareste Dumnezeu cand inspira pe autori sa descrie in felul acesta? Deja am spus in alta parte ca Dumnezeu nu are trup fizic. N-are corp; este o fiinta spirituala. De aceea, El nu este o fiinta spatiala. Acuma, cand un om gandeste, de exemplu, El gandeste cu ajutorul unui organ fizic ale carui conexiuni nervoase sunt esentiale procesului de gandire. De asemenea, cand un om iubeste, in organismul lui fizic se petrec anumite reactii chimice. De asemenea, corpul uman secrete un hormon numit adrenalina, cand omul este confruntat cu anumite experiente traumatice si sufera in urma lor, sau cand este confruntat cu sentimente puternice de frica sau de groaza, sau cand este provocat, de exemplu, ca inaintea unei provocari sportive pe 100 de metri.

Este clar, din cele de mai sus, ca Dumnezeu nu are sentimente diferite de sentimentele omului. Dumnezeu gandeste si El are ganduri. Insa, gandurile lui Dumnezeu nu pot fi legate de un creier divin, Dumnezeu fiind duh. Apoi, emotiile omului sunt in general privite ca fiind reactii la anumite evenimente, la intamplari, experiente. In ce fel putem spune despre Dumnezeu, fara sa gresim, ca El reactioneaza la ceva ce El deja cunoaste din vesnicie? De exemplu: El creeaza ceva si apoi priveste ceea ce a creat. Simte o anumita placere, ca sa zicem asa,  si declara ca lucrul acela este bun.

Nu stia Dumnezeu ca va fi bun ceea ce ce urma sa faca, inante de a incepe sa faca?  Aici lumea teologica se desparte in doua.

  1. Unii care cred ca descrierile lui Dumnezeu ca avand emotii sunt doar descrieri cu caracter antromorfic pentru a ne face sa intelegem cum ar reactiona Dumnezeu. Dar mai ales, pentru a determinacate reactii sau emotii… De exemplu: Citim ca lui Dumnezeu ii pare rau, cititorul poate evalua prin prisma direct experimentat personal, cam cum ar trebui sa simta Dumnezeu cand ii pare Lui rau.
  2. Altii cred ca Dumnezeu are cu adevarat sentimente. Si ca faptul ca Dumnezeu a creat totul si ca din vesnicie a determinat totul, nu Il impiedica pe Dumnezeu ca impreuna cu planul facut de El, sa fi predeterminat  si reale reactii la evenimente si la evaluarile acestuia in timp real.

Dumnezeu este fara timp si fara spatiu, sau in afara lor.  Dar am spus cu o alta ocazie ca El esti si imanent. Ca este in spatiu si in timp, in istorie. Este oare imposibil ca Dumnezeu sa aibe sentimente cand evalueaza evenimentele din interiorul istoriei sau a spatiului, sau a timpului? Astfel, eu cred ca Dumnezeu se bucura de bine si se supara pentru rau. Si El este cu cel ce sufera si vede, aude, sufera alaturi de el. El promite in Isaia 43:2 – ‘Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi rîurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.‘ El are raspunsuri emotionale la ceea ce se intampla in interiorul istoriei. Dar e de alta parte, oamenii, avem sentimente pe care Dumnezeu nu le are. Dumnezeu nu este nerabdator. El nu este curios ce se va intampla maine. Nu este curios cum se va sfarsi un anumit lucru. Nu-i este dor de casa. samd.

De asemenea, cand vorbim despre sentimentele lui Dumnezeu sa nu uitam aspectul intruparii lui Dumnezeu. In intruparea Sa, Dumnezeu a plans. Eu cred ca a si ras. I-a fost foame, sete, a obosit. A experimentat intreaga gama de sentimente ce sunt si nu doar necesare, ci proprii omului. Experienta umanitatii lui Hristos n-ar fi insemnat nimic daca Dumnezeu nu are sau nu este capabil de sentimente.

O alta intrebare cu care vom incheia acest studiu scurt este daca Dumnezeu sufera. Afirmam mai sus, pe scurt, ca Dumnezeu sufera alaturi de cel ce sufera. Este lucrul acesta adevarat? Ce impact, daca are vreun impact asupra lui Dumnezeu, suferinta mea? Care-i suferinta mea. Dar a omului in general si a crestinului in special? Teologii au privit pentru raspuns la aceasta intrebare la Dumnezeu intrupat in Hristos. Jürgen Moltmann, de exemplu, in cartea ‘The Crucified God‘, da motive pentru care Dumnezeu sufera.

  1. Primul motiv este datorita suferintei lui Hristos. Este adevarat ca Isus a murit ca om, sau in umanitatea Sa. Dumnezeu nu moare. Dar cel ce a suferit chinurile premergatoare mortii n-a fost numai omul Isus, ci persoana lui Isus care este 100% om si 100% Dumnezeu.
  2. Un al doilea motiv al suferintei se datoreaza dumnezeirii lui Dumnezeu. Natura iubirii este de asemenea intr-un fel incat cei ce iubesc sunt predispusi suferintei provocate de fiintele pe care le iubesc. La cruce am vazut manifestarea iubirii lui Dumnezeu.
  3. Un al treilea motiv pentru Moltmann este problema suferintei umane in general. El zice ca nu exista un alt raspuns adecvat la problema raului si a suferintei din lume, decat ca Dumnezeu sufera alaturi de fiintele umane  care sufera din cauza pacatului lor.

Am amintit aici pe Jürgen Moltmann, numai pentru a arata un fel de parere cu privire la intrebarea noastra cu privire la suferinta. Trebuie sa tinem cont de faptul ca Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant  sunt una si nu putem separa suferintele lui Isus de suferintele lui Dumnezeu. Dar desi Fiul are anumite experiente, suferinte, dupa rolul pe care Il are in mantuire, in mantuire, Dumnezeu are un altfel de rol. De exemplu, Fiul se boteaza. In timp ce Fiul este in apa botezului, Tatal este in ceruri de unde vorbeste. Fiul este rastignit, Tatal nu este rastignit. Deci, ca Dumnezeu intrupat, Dumnezeu are anumite suferinte care sunt impartasite de Dumnezeu Tatal.

Dar intr-o alta dimensiune sau intr-o alta masura si calitate, vreau sa concluzionez in cuvintele lui John Frame, din Teologia sa sistematica, parafrasez- ‘Dumnezeu in existenta Sa e in afara de spatiu si timp, planifica si determina in slava Sa anumite evenimente care produc intristare si necaz si le evalueaza corespunzator. Adica se intristeaza, dar fara a suferi pierdere sau fara sa fie ranit  cum suntem noi de obicei, sau cum simtim noi o la o anumita pierdere.  In al doilea rand, in spatiu si timp, Dumnezeu sufera alaturi de creaturile Sale si chiar experimenteaza infrangeri temporale in drumul Sau catre biruinta finala. El sufera cand iubitii Sai sufera. Dar le promite victorie finala si completa. Deasemenea razbunarea le va fi inclusa in razbunarea lui Dumnezeu.

logos podcasting

 Podcasturi precedente

Alte Emisiuni Logos, Realizator Dan Miclea-

  • Misionarul Român din Egipt Partea 1-amisionarul ne-a povestit cum a ajuns in Cairo, cum si-a inceput misiune printre egipteni si calatoria pe Raul Nil, ca sa duca evanghelia la nubieni, iar apoi calatoria la muntele Sinai unde a propovaduit evanghelia la beduini. E foarte fascinant sa asculti martuira misionarului si felul in care Dumnezeu se face cunoscut egiptenilor musulmani prin vise, ca mai tarziu diferite persoane sa-l traga la o parte pe strada si sa-l intrebe daca e crestin, si sa le spuna despre acel Isus pe care ei L-au visat.
  • Misionarul Român din Egipt Partea 2-a – Pretul platit de 3 convertiti egipteni, credinciosi pana la moarte… – Misionarul Român din Egipt – Partea 2-a
  • Gicu Stan
    1. Cand s-a nascut Biserica Domnului?
    2. Exista vreo diferenta intre manifestarea Duhului Sfant  inainte de Cincizecime si dupa Cincizecime?
    3. Unde e frontiera care desparte insusirile noastre native, cat si cele pe care noi le dobandim prin instruire, de darurile pe care le imparte Duhul Sfant?
  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1) In crestinism, Dumnezeu este prezentat in Cuvantul Sau din Biblie. Cel mai bine putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu de aici, din Scripturi. El este o persoana, in primul rand, El este prezentat ca fiind o persoana.
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2) Ce inseamna teologie? Ce este teologia, in special teologia crestina. Sigur ca teologia se ocupa, in general, despre existenta Divinului si interactiunea dintre divin si cosmos si lume. Din punct de vedere crestin, teologia se ocupa de un studiu sistematic a revelatiei crestine cu privire la Dumnezeu, la natura lui Dumnezeu, la scopurile lui Dumnezeu si la relatia lui Dumnezeu cu universul in care noi traim. Este un studiu a lucrurilor sfinte, a Divinitatii, a adevarului lui Dumnezeu.
  3. Despre Trinitate (3) Dumnezeu este doar unul singur. Dar atunci, de ce vorbim despre Trinitate? Si mai ales, de ce vin scriitorii Noului Testament si ne vorbesc despre Duhul Sfant si Fiul? Si ne spun ca si Fiul si Duhul Sfant au caracteristicile lui Dumnezeu. Cand au aparut aceste fiinte care sunt asemenea lui Dumnezeu? Chiar si in Vechiul Testament avem pasaje despre un Dumnezeu existand in mai multe persoane. Numai trebuie sa intelegem ca descoperirea lui Dumnezeu a fost progresiva, adica, Dumnezeu nu a corectat azi ceea ce am gresit ieri si n-a inlocuit azi ceea ce ne-a spus ieri. Ci, ceea ce El nu ne-a dezvaluit despre Sine, ne-a dezvaluit astazi. Deci, de ce a procedat astfel Dumnezeu?
  4. Exista Dumnezeu? (4) Gandul despre Dumnezeu nu-l putem scoate din mintea noastra, fie ca suntem atei, fie ca suntem credinciosi. Atunci, ramane intrebarea: Cum stim ca exista Dumnezeu? Nu se poate stii despre existenta lui Dumnezeu decat daca El se descopera, daca se reveleaza pe Sine. Indiferent cat suntem de savanti sau puternici, noi suntem extrem de limitati. Si cu toate descoperirile noastre in diverse domenii, nu putem decat sa admitem ca stim ca exista din ce in ce mai mult necunoscut.
  5. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 (5) Introducere – Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile – Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu – Insusiri absolute si insusiri relative.
  6. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 2-a (6) Daca Dumnezeu este suficient in El Insusi, care este ratiunea pentru care am fost noi creati? Ce inseamna autosuficienta lui Dumnezeu, aseitatea lui Dumnezeu, eternitatea lui Dumnezeu? Cum intra in timp Dumnezeu? Pentru ca noi, cand intram dintr-o dimensiune, dintr-o camera intr-alta, atunci parasim primea dimensiune, aceea din care am iesit. Deci, cand Dumnezeu intra in timp, si lucreaza in succesiunea timpului, iese El, sau altfel spus, abandoneaza calitatea Sa de a fi in afara timpului? Iese El din afara timpului si intra in timp?
  7. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 3-a (7) Pagina actuala – Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

Urmareste Emisiunea Logos aici-

 

DORU POPE – Atributele lui Dumnezeu PARTEA 2-a Logos Podcast

Daca Dumnezeu este suficient in El Insusi, care este ratiunea pentru care am fost noi creati? Ce inseamna autosuficienta lui Dumnezeu, aseitatea lui Dumnezeu, eternitatea lui Dumnezeu? Cum intra in timp Dumnezeu? Pentru ca noi, cand intram dintr-o dimensiune, dintr-o camera intr-alta, atunci parasim primea dimensiune, aceea din care am iesit. Deci, cand Dumnezeu intra in timp, si lucreaza in succesiunea timpului, iese El, sau altfel spus, abandoneaza calitatea Sa de a fi in afara timpului? Iese El din afara timpului si intra in timp?
Asculta toate emisiunile la websaitul Logos Podcasting aici – http://www.logospodcasting.com/category/podcasts

Sau intra direct la aceasta emisiune aici:

http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu-partea-2

Dan Miclea, realizator Emisiunea Logos Podcast: Astazi vom discuta Autosuficienta (Self Sufficient) lui Dumnezeu: Dumnezeu care are totul, Dumnezeu care este totul, dar totusi a ales sa faca pe om si vrem sa vedem de ce a ales sa creeze pe om. Iar numele lui Dumnezeu il vedem atunci cand Moise este trimis in Egipt, Moise Il intreaba pe Dumnezeu: „Cine esti tu?” Dumnezeu ii raspunde: „Eu sunt.” Haideti sa vedem acest atribut a lui Dumnezeu.

Autosuficienta lui Dumnezeu

Doru Pope: De data aceasta, autosuficienta lui Dumnezeu. Aceasta inseamna ca Dumnezeu poseda in El insusi orice calitate de care are nevoie, si aceasta fara limite. Putem spune ca lui Dumnezeu nu-i lipseste nimic. El este complet in tot ceea ce are si in tot ceea ce este. Dumnezeu poseda intrinsic toate calitatile. Niciuna dintre acestea nu se dezvolta sau nu scade in timp. Niciuna din acestea nu provine din afara fiintei Sale. Avand totul deplin in Sine, Dumnezeu este astfel capabil de a creea totul si de a sustine doar din sine Insusi. Pavel, de aceea spune ca in El avem miscarea si fiinta. Acum, autosuficienta lui Dumnezeu ne pune cel putin o problema. Daca Dumnezeu este suficient in El Insusi, care este ratiunea pentru care am fost noi creati, daca Dumnezeu are totul, daca este deplin satisfacut in El Insusi? Daca nu-i lipseste nimic, atunci nu-i lipseste nimeni. Am vazut in studiile trecute ca Dumnezeu este o Trinitate- trei persoane de aceeasi esenta, alcatuind pe Dumnezeu care este unul. Deci Dumnezeu nu era singur, nici plictisit in Sine Insusi. Pavel ni-L prezinta ca fiind fericitul Dumnezeu in 1 Timotei 1:11. In cantarea intelepciunii din Proverbe 8, intelepciunea de aici, prefigurand pe Domnul Isus, se spune ca ea, adica intelepciunea, era desfatarea lui Dumnezeu. Proverbe 8:30.

Atunci, de ce omul? Lumea, intelegem ca a trebuit a fi facuta ca suport la viata omului si pentru dezvoltarea relatiei acestuia cu Dumnezeu. Dar creearea omului pare ca a dat probleme lui Dumnezeu. La oarecare timp dupa facerea sa, omul a decis sa devina independent de Dumnezeu. Si-a ales un drum propriu de realizare de sine. A vrut, dupa propunerea diavolului, sa devina ca Dumnezeu. Sau, altfel spus, sa devina el insusi dumnezeu. Ori, indepartarea omului de Dumnezeu l-a pus pe Dumnezeu sa se puna la lucru din nou, ca sa zicem asa, pentru mantuirea omului. Adica, pentru aducerea din nou la o relatie buna a omului cu Dumnezeu. Astfel, omul nu are ce sa ofere lui Dumnezeu. Omul nu-L imbunatateste pe Dumnezeu. Dumnezeu nu are ce invata de la om.

Una din imaginile cu care am crescut in adunare este aceea a unui Dumnezeu reprezentat in Fiul Sau Isus Hristos care sta la usa si bate. Ba ni se mai spunea ca Isus este afara, si afara e frig si ploua. Deci, eram indemnati ca sa avem oarecum mila de Isus si sa-i deschidem usa sa intre inauntru, unde era cald si bine. Cum adica? Cald si bine intr-o inima moarta, rece si de gheata? Nici vorba. Daca Isus sta la o usa si bate si bate, o face nu pentru Sine, ci pentru mine. Si El nu sta la usa oricui. Textul din Apocalipsa ne arata ca El sta la usa bisericii, a unei biserici reci si moarte, caruia ii mergea vestea ca traieste.

Adam CreationPhoto credit www.atheistexile.com –

Una din explicatiile oferite este aceea ca Dumnezeu ne-a creat din dragoste, [ca] omul este o expresie a iubirii lui Dumnezeu care se vrea impartasita. Facerea omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu este exprimata dragostea lui Dumnezeu in creatia omului, cat si calitatile si frumusetea cu care l-a inzestrat Domnul pe om. Apoi, Dumnezeu l-a delegat pe om cu stapanirea lumii, pe care a creat-o ca suport pentru viata lui. Stiu ca autosuficienta lui Dumnezeu nu sta bine cu omul modern. In anii recenti s-a dezvoltat o teologie numita Teologia Procesului. Conform acesteia, Dumnezeu este Insusi intr-un proces de dezvoltare si este afectat de relatia cu omul si cu istoria. Charles Hartshorne, unul dintre inventatorii acestei teologii de proces spune ca Dumnezeu este slujit de om si ca omul aduce astfel o contributie valorica lui Dumnezeu. Valori, care daca nu ar fi omul, i-ar lipsi lui Dumnezeu. Astfel, faptele noastre bune si ideile noastre frumoase il imbunatatesc pe Dumnezeu. O astfel de teologie este eretica.

Dumnezeu nu beneficiaza nimic de pe urma noastra. Dar El ne-a creat pentru ca in autosuficienta Sa are atat de multa dragoste si mila si bunatate si credinciosie, etc., incat vrea sa le impartaseasca. Si de aceea ne-a creat pe noi. Tot de aceea alearga dupa noi cu atata interes si consecventa, pentru a ne duce mereu inapoi la o relatie cu El de partasie, pe noi care mereu si mereu Il dezamagim cu superficialitatea noastra si cu dizinteresul nostru. Tot de aceea ne spune sa ne dam Lui viata, pentru ca numai asa o castigam, daca ne pierdem viata pentru interesul Lui. De aceea El cere atat de mult de la noi.

Cat de mult cere El? Pai, El cere totul. In cuvintele lui C S Lewis, din cartea sa ‘The Problem of Pain'(Problema Durerii), parafrasez ” Cererile divine pe care le are Dumnezeu de la noi, acelea care ni se par ca fiind mai curand cererile unui despot, decat ale unui iubit, te trimit, de fapt, in directia in care am vrea noi sa mergem, daca am stii ce am vrea.”

Aseitatea lui Dumnezeu

Un alt atribut a lui Dumnezeu de care discutam de data aceasta este aseitatea sau existenta prin Sine Insusi a lui Dumnezeu. Este logic sa gandim acum, ca un Dumnezeu care este absolut suficient in Sine Insusi, exista prin Sine Insusi. Aseitatea este un termen compozit care provine din latina, din doi termeni a + se, adica, existenta ce deriva din sine insusi, care nu are o sursa in afara de sine insusi. Toate lucrurile care exista au o cauza si o sursa din afara lor. Nimeni si nimic nu poate exista prin sine insusi decat Dumnezeu. Este in natura Lui sa existe fara cauza. Acest atribut a lui Dumnezeu cred ca l-a facut pe Anselm sa conchida ca toate lucrurile au o cauza si daca nu se poate merge  la nesfarsit, pentru a cauta o cauza, atunci este logic sa concluzionam ca exista o fiinta a carui existenta nu este cauzata de nimeni si de nimic si ca aceasta fiinta este Dumnezeu. Dumnezeu este fiinta imaginata care nu poate fi depasita de  nici o alta fiinta. Fiinta de care vis a vis, nu se poate imagina o fiinta mai mare. Este o fiinta necesarmente existenta. Daca ar fi doar o fiinta imaginata, atunci Dumnezeu n-ar mai fi mai mare decat o fiinta existenta. Adica, fiinta care exista este mai mare decat fiinta care este doar o idee a mintii tale. Astfel exista fiinta fata de care  altceva mai mare nu poate fi conceput. La randul sau, Thomas Aquinas a spus  ca Dumnezeu este acea fiinta care este miscatorul a tot ceea ce misca.

Aseitatea are de a face cu caracterul lui Dumnezeu de a exista prin Sine Insusi. Dumnezeu s-a prezentat pe Sine lui Moise in felul acesta, cand trimis de Dumnezeu inapoi, in Egipt, Moise a intrebat pe Dumnezeu: „Bine, ma trimiti inapoi in Egipt, sa eliberez pe poporul Tau. Dar care este Numele Tau? Adica, cine esti Tu? Cum esti Tu?” Dumnezeu spune ca El este cel ce se numeste „Eu sunt’. Spune poporului Meu: „Eu sunt” m-a trimis la voi. exod 3:14.

Eternitatea sau vesnicia lui Dumnezeu

Un al treilea caracter despre care discutam este eternitatea sau vesnicia lui Dumnezeu. Moise spune in Psalmul 90:2 ca „din vesnicie in vesnicie Tu esti Dumnezeu.” Daca existenta lui Dumnezeu prin Sine Insusi se refera la faptul existentei, atunci vesnicia lui Dumnezeu se refera la existenta lui Dumnezeu in raport cu timpul. Wayne Grudem spune, parafrasez, ca „Dumnezeu n-are nici inceput, nici sfarsit si nu exista nici o succesiune de momente in existenta lui Dumnezeu. El vede intreg timpul perfect sau dintr-o data si totusi Dumnezeu vede evenimentele asezate in timpul lor si El actioneaza in timp.

Acuma, problema ce-o avem cu eternitatea lui Dumnezeu este aceasta. Dumnezeu este infinit in timp, altii au spus, are El un timp nelimitat, sau este infinit in afara de timp. Adica, vesnic in timp sau in afara timpului. Existenta lui Dumnezeu in afara timpului a fost pozitia favorizata de multi teologi ai bisericii. De ce? Deoarece, timpul presupune schimbare. Ori, Dumnezeu este neschimbat. Acesta va fi un alt atribut pe care-l vom discuta curand. Daca Dumnezeu s-ar putea schimba in timp, spre mai bine, atunci asta ar insemna ca inainte de a fi fost mai bine, El n-a fost 100% Dumnezeu. Dar daca in timp, Dumneze s-ar schimba in mai rau, atunci, El oricum nu este Dumnezeu. De aici popularitatea parerii ca Dumnezeu este vesnic atemporal, adica in afara timpului. El este transcendent. Dar El este si imanent, adica aproape de noi, intrand in timp, deoarece noi traim in timp. Si Creatorul reactioneaza cu noi in acest timp al existentei noastre.

Avem insa o intrebare: Cum intra in timp Dumnezeu? Intra El cum am intra noi, de exemplu, dintr-o camera intr-alta? Pentru ca noi, cand intram dintr-o dimensiune, dintr-o camera intr-alta, atunci parasim primea dimensiune, aceea din care am iesit. Deci, cand Dumnezeu intra in timp, si lucreaza in succesiunea timpului, iese El, sau altfel spus, abandoneaza calitatea Sa de a fi in afara timpului? Iese El din afara timpului si intra in timp? Eu cred ca nicidecum. Intrarea lui Dumnezeu in timp este doar aparenta si este necesara. Este si aceasta o manifestare a bunavointei lui Dumnezeu fata de om, de a se dezvalui pe Sine si planul Sau in succesiuni ale timpului. Astfel, Pavel poate scrie despre Dumnezeu ca la implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau in lume. Dumnezeu nu vine in timp ca o schimbare sau ca o abandonare a esentei Sale , ci numai ca o reprezentare a Sa, facand un lucru sau altul. Bunatatea lui Dumnezeu se manifesta astfel fata de fapturile create de El, care traiesc in timp, si care fara de revelatia lui Dumnezeu, in timp, ar fi pierdute pentru totdeauna.

Vesnicia lui Dumnezeu a fost probabil definita cel mai bine de catre Petru in 2 Petru 3:8, cand spune: „Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru, ca pentru Domnul o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sunt ca o zi. Adica, pentru Dumnezeu nu exista nici inceput si nici sfarsit. In cuvintele lui – noi oamenii ne asemanam cu cei ce se invart mereu in jurul unui munte. Dar Dumnezeu este acela ce sta pe varful muntelui. Si de la inaltimea muntelui, El vede totul intr-un prezent continuu. Eternitatea lui Dumnezeu este necesara pentru suportul tuturor celorlalte atribute sau calitati divine. De exemplu, daca Dumnezeu este bun, dar nu este vesnic, atunci bunatatea Sa nu este pentru totdeauna, ci numai pentru o vreme. Puterea Sa s-ar sfarsi. Dragostea Sa n-ar fi nici ea vesnica. De aceea, am vorbit noi data trecuta despre unitatea lui Dumnezeu. In El, nici o calitate nu este mai importanta sau mai marcanta decat altele. Amin.

Asculta toate emisiunile la website-ul Logos Podcasting aici – http://www.logospodcasting.com/category/podcasts

Alte Emisiuni Logos, Realizator Dan Miclea-

  • Misionarul Român din Egipt Partea 1-amisionarul ne-a povestit cum a ajuns in Cairo, cum si-a inceput misiune printre egipteni si calatoria pe Raul Nil, ca sa duca evanghelia la nubieni, iar apoi calatoria la muntele Sinai unde a propovaduit evanghelia la beduini. E foarte fascinant sa asculti martuira misionarului si felul in care Dumnezeu se face cunoscut egiptenilor musulmani prin vise, ca mai tarziu diferite persoane sa-l traga la o parte pe strada si sa-l intrebe daca e crestin, si sa le spuna despre acel Isus pe care ei L-au visat.
  • Misionarul Român din Egipt Partea 2-a – Pretul platit de 3 convertiti egipteni – Misionarul Român din Egipt – Partea 2-a
  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1)
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2)
  3. Despre Trinitate (3)
  4. Exista Dumnezeu? (4)
  5. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 (5)
  6. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 2-a (6) Pagina actuala

 

Pretul platit de 3 convertiti egipteni – Misionarul Român din Egipt – Partea 2-a (Logos Podcast)

Asculta toate emisiunile la websaitul Logos Podcasting aici – http://www.logospodcasting.com/category/podcasts

Alte Emisiuni Logos, Realizator Dan Miclea-

  • Misionarul Român din Egipt Partea 1-amisionarul ne-a povestit cum a ajuns in Cairo, cum si-a inceput misiune printre egipteni si calatoria pe Raul Nil, ca sa duca evanghelia la nubieni, iar apoi calatoria la muntele Sinai unde a propovaduit evanghelia la beduini. E foarte fascinant sa asculti martuira misionarului si felul in care Dumnezeu se face cunoscut egiptenilor musulmani prin vise, ca mai tarziu diferite persoane sa-l traga la o parte pe strada si sa-l intrebe daca e crestin, si sa le spuna despre acel Isus pe care ei L-au visat.
  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1)
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2)
  3. Despre Trinitate (3)
  4. Exista Dumnezeu? (4)
  5. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 (5)

Fratii nostri musulmani, care se intorc la Domnul, platesc un pret destul de mare, pentru faptul ca au lasat Islamul si Il urmeaza pe Domnul Isus Hristos. Mai intai de toate, as vrea sa incep cu un pasaj din sfanta Scriptura, mai intai de a povesti felul in care Dumnezeu transforma vieti acolo in Nordul Africii. Romani 10:13-15, Scriptura spune-

13 Fiindcă ,oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.`
14 Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15 Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi? După cum este scris: ,Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!`

Chemarea bisericii in secolul XXI  este de a merge, de a face ucenici din toate natiunile, de-a grabi ziua venirii lui Hristos, de-a duce Evanghelia pana la marginile pamantului. Dar cum sa auda acei oameni, care in Nordul Africii, mor fara Hristos, daca biserica nu trimite misionari. Odata cu trimiterea misionarilor se incepe si intoarcerea oamenilor la Dumnezeu. Iar odata cu intoarcerea oamenilor la Dumnezeu, e un pret mare pe care acei oameni il platesc. Recent, un prieten de-al meu din Cairo, se apropie de mine si-mi zice: „Te invidiez pentru viata ta. Pacea ta, ca nu ti-e teama, in mijlocul revolutiilor astora. Atata sange in jurul tau, ai vazut morti cu ochii tai, aici in Egipt. Nu e usor, dar tu ai o pace inimaginabila. Care e secretul tau? Nu te temi de moarte?” Si am zis: „Isus este sursa pacii mele. Isus este sursa bucuriei mele. Si de ce sa ma tem? Ce am a pierde, stiind faptul ca am sa castig vesnicia impreuna cu Dumnezeu?

Pretul platit de Mohamed 

Mohamed imi zice: „De 10 ani eu nu mai pot dormi. Mama mea a fost evreica. In momentul cand s-a convertit la Islam,  a fost posedata demonic. Lucruri ciudate au inceput sa se intample in casa. Foc in bucatatrie, foc in baie. Pisici, alergau in stanga si in dreapta. Cand merg la culcare, nu pot dormi, fiindca simt ca vine cineva si vrea sa ma zugrume. O umbra ciudata in camera. Ce sa fac?”
I-am zis: „De ce n-ai cere protectia sangelui Domnului Isus Hristos peste somnul tau?”
Si-mi zice: „Eu cred ca Isus este un simplu profet, eu nu cred ca El are putere sa ma apere.”
„Mohamed, indrazneste si vezi puterea Domnului Isus. Roaga-te pentru protectie.”
Si Mohamed decide, pentru prima data in viata lui, sa rosteasca o rugaciune pentru protectie in numele Domnului Isus Hristos. Dimineata, pe la vreo ora 7, am primit un telefon si-mi zice: „Sunt atat de bucuros, am dormit aseara ca niciodata, ca un bebelus. Este putere in numele lui Isus! Vreau sa merg cu tine la biserica.”

Am mers impreuna la biserica, a auzit foarte clar Evanghelia, rostita in Limba Araba. Dupa biserica, se apropie de mine si imi zice: „Eu am o durere teribila de cap. Tu n-ai putea sa te atingi de capul meu si sa ceri vindecare de la Isus?”
Am ramas impresionat de credinta acestui tanar.
L-am atins si am zis: „Doamne Isuse, tu vezi credinta lui. Tu vezi ca el crede ca tu poti sa te atingi de el. Dovedeste-i faptul ca Tu esti mai mult decat un profet, astazi. Asa cum l-ai aparat, sa doarma bine, i-ai protejat somnul, atinge-te de el si ofera-i vindecare.”
In timp ce m-am rugat pentru el, el a strigat: „Tu esti magician!”
„Dar, ce s-a intamplat?”
Imi zice: „In timp ce te rugai pentru mine, am simtit un fior care a trecut prin corpul meu si durerea a disparut. Cum ai facut lucrul asta?”
„Nu l-am facut eu,” i-am zis. „A fost Isus, care te-a vindecat, datorita faptului ca tu ai crezut, nu ca eu am crezut. Ai crezut ca Isus, prin atingerea mea te poate vindeca. Sunt om ca si tine.”

Un vecin l-a vazut la biserica impreuna cu mine si i-a spus lui taicasu. Cultura Nordul Africii este o cultura bazata pe rusine si onoare. Daca esti musulman si mergi la biserica, duci o mare rusine familiei. Taicasu l-a batut atat de rau, incat a vrut sa-i distruga picioarele de la genunchi in jos, ca sa nu mai aiba sansa sa paseasca vreodata in vreo biserica. Mohamed a ajuns in sala de reanimare. In aceeasi zi, am primit un telefon de amenintare cu moartea din partea familiei lui. Mi-au zis: „Tu nu te mai intalnesti cu feciorul nostru. Tu ai adus atata rusine prin faptul ca l-ai facut sa se lase de Islam. Noi te gasim, baiete. Fie ca esti in Egipt, sau ori unde ai fi in lumea asta, noi o sa te gasim.

Ce ai de facut, intr-o tara straina, cand nu ai pe nimeni, la cine sa alergi, daca nu la Domnul? Cateva ore de rugaciune si Dumnezeu m-a coplesit cu o prezenta deosebita, cu o pace inimaginabila. Si am zis: „Doamne, am sa continui sa ma mai intalnesc cu Mohamed.” M-am intalnit cu Mohamed. Dumnezeu l-a vindecat a doua oara, a iesit in biserica, a marturisit in fata bisericii cum Dumnezeu l-a atins si Mohamed traieste in credinta, in fiecare zi. Da, Mohamed are o istorie fericita. Dar nu toti cei care se intorc la Dumnezeu isi pastreaza viata.

O femeie egipteanca – photo credit www.layman.org

Pretul platit de o sora care nu s-a lepadat de Hristos

Mi-aduc aminte, recent, o sora a fost batuta atat de rau, ca sa se lepede de Hristos si ea a spus: „Nu, eu nu ma lepad de Hristos.” O fosta musulmanca.
Fratele ei, fiind musulman inrait, a ridicat-o pe o cladire foarte inalta. La al 9-lea etaj, i-a zis inca odata: „Daca tu nu te lepezi de Hristos, in cateva momente, corpul tau are sa fie strivit de pamant.”
Si i-a zis: „Nu, eu nu ma lepad de Hristos. Si daca-mi pierd viata, castig vesnicia impreuna cu El. In cateva momente a vazut corpul acestei surori strivit de pamant, sange imprastiat oriunde.” Fratele i-a luat rochia plina de sange si a fluturat-o in tot satul, ca sa arate tuturor satenilor ca familia lor si-a recapatat onoarea pierduta.

O regula in Islam, a celor care parasesc Islamul, este ca sa fie omorati. Este foarte clar scris in cartea Koranului. Concepte cheie ale Islamului sunt ca Alah este singurul Dumnezeu, si Mohamed este profetul lui. Ei au o afirmatie in limba araba si daca spui aceasta afirmatie, devii automat musulman. Si odata cu parasirea Islamului, trebuie sa fi omorat, conform traditiei si invataturii islamice. Musulmanii isi bazeaza viata pe cel putin 5 stalpi in general:

  1. Marturisirea de credinta – Nu este alt dumnezeu decat Allah si Mohamed este profetul lui
  2. Rugaciunea – In fiecare zi trebuie rostite de 5 ori pe zi, la anumite ore
  3. Darnicia – Trebuie sa daruiest saracilor, pentru ca totul vine de la Allah
  4. Postul – Trebuie, ocazional, sa postesti. E necesar, o luna pe an, luna Ramadan, sa postesti de la rasaritul soarelui pana la apusul soarelui. De obicei, in aecasta luna, oamenii nu mananca toata ziua, dar seara cand mananca, mananca mai mult decat in celelalte 11 luni ale anului. E ceva ciudat; atunci, oamenii se ingrasa mult
  5. Hagiul – Ca sa ti se ierte toate pacatele, trebuie ca sa efectuezi o vizita la Mecca. Si in momentul cand mergi la Mecca, ti se iarta toate pacatele. Multi musulmani traiesc cum vor ei, apoi merg la Mecca, li se iarta pacatele si incep de la zero.

Ei nu pot sa bea vin, nu pot sa manance carne de porc, si sunt alte cateva reguli care trebuie sa le tina, strict. Islamul, ce am observat, este o masca. In spatele mastii acesteia, traiesc o viata ca si orisice alta persoana credincioasa din lume.

Dan Miclea: La un crestin se vede o viata sfanta; dar cum vezi la un musulman viata, acolo in Egipt? Cum pare diferenta dintre un crestin si un musulman?

Crestinii au un spirit diferit. Sunt oameni ai pacii, sunt veseli. Te uiti la om si vezi ca omu-i nascut din nou. Fata spune multe. Pe cand, multi musulmani traiesc cu frica [fata] de moarte. Islamul adevarat este ceeae ce vedem astazi in lume. Ca sa ajungi in imparatia lui Allah, trebuie sa te omori pe tine si pe altii. Si asta este singura modalitate de a ajunge in imparatia lui Allah. In celalalt caz, nimeni nu este sigur ca o sa ajunga in paradis. Fiindca, Allah, cum am mai spus si in emisiunea anterioara este cel mai mare inselator si face ce vrea el cu un bun musulman.

Dan Miclea: Spune-ne un pic despre bisericile crestine din Egipt. Astea sunt legale, traiesc in ascuns?

Egiptul, dupa cum multi dintre noi stiu, a fost o tara crestina. A fost convertita la Islam in secolul VI, VII, cu forta. Crestinii au avut 3 optiuni.

  1. De-a se lepada de crestinism si de a accepta Islamul
  2. De-a muri pentru credinta lor si a-si mentine credinta
  3. Sau de a plati bir (o taxa) sa ramana crestini

Au avut trei alegeri si astazi, in Egipt, avem doar 10% de crestini. Biserica este cea mai veche biserica din lume, Biserica Copta. Avem peste 10 milioane de crestini. Egiptul are mai multi crestini decat toate tarile din Nordul Africii si Orientul Mijlociu, puse impreuna. Biserica are o autoritate, crestinii au autoritate in Egipt. Sunt recunoscuti, ei pot sa mearga la biserica fara nici o problema, pot sa faca evanghelizari in interiorul bisericii. Au avut o lege in Egipt. Crestinii nu pot sa-si repare bisericile. Ca sa iti repari biserica, a trebuit sa ai autoritate de la presedintele tarii. Si presedintele tarii, fiind musulman, n-a dat autoritate la alte biserici sa fie reparate. Asa ca, ideologia lor a fost ca sa lase ca bisericile sa se distruga, ele insasi, ca sa nu zica cumva ca ataca bisericile si West-ul sa-i vorbeasca de rau.

Dan Miclea: Deci, mai mult, prioana asta nu vine din partea statului, ci vine din partea cetatenilor? Hai sa trecem la modul in care se converteste un musulman.

Universitatea din Cairo, Egipt photo credit  en.wikipedia.org

Pretul platit de o profesoara

Poti sa fi foarte inteligent in a prezenta Scriptura cuiva, la nivel intelectual, dar daca acel musulman nu are o confirmare de sus, confirmare Dumnezeiasca cu privire la mesaj, tot lucrul tau este in zadar. Deci, predicam Evanghelia, le spunem de ce Hristos a trebuit sa moara, de ce noi insine nu ne putem rascumpara prin faptele noastre bune. Suntem, niciodata, indeajuns de buni ca sa ne castigam vesnicia. Un musulman se intoarce la Dumnezeu doar daca are un vis sau o vedenie. Mi-aduc aminte, am predicat Evanghelia unei profesoare de la scoala. Imi preda Limba Araba si am provocat-o sa citeasca Sfanta Scriptura, sttind faptul ca Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator si astazi, si are putere sa schimbe viata acelor care intra in contact cu el. Si a inceput sa citeasca Biblia. Venea cu foarte multe intrebari. Intr-o seara, imi zice: „L-am vazut pe Domnul Isus in vis. Intotdeauna L-am negat. I-am negat existenta. Nicidata n-am crezut ca El poate fi mai mult decat un profet. Aseara mi-a demonstrat ca e mai mult decat un profet.” A inceput sa citeasca si mai mult Scriptura, iar intr-o seara a zis: „Eu nu sunt convinsa cu invatatura musulmana. Scriptura face sens. Mesajul Scripturii e real. Dar nu pot sa las Islamul, fiindca daca ma convertesc la crestinism, parintii mei o sa vrea sa ma omoare, ca sa-si recapete onoarea. Nu pot sa fac lucrul asta. Trebuie sa renunt la tot pentru adevar. Asa ca, am sa raman musulmanca. Am sa citesc koranul in aceasta seara.” Si a citit koranul, o inchis cartea, a lasat-o pe masa si a plecat la culcare. In acea seara, Domnul Isus ii apare intr-o vedenie si-i zice: „Sali, adevarul pe care-l cauti tu se afla in cartea de pe masa ta.” Se trezeste Sali, deschide carteasi gaseste sfanta Scriptura. Ea si-a adus aminte ca a lasat koranul. O minune produsa chiar acolo, in casa ei. Viata ei nu a mai fost aceeasi niciodata. Dumnezeu a umplut-o cu  o pace de nedescris, cu o liniste sufleteasca, cu entuziasm. Si-L iubea pe Hristos atat de mult, incepea sa spuna la toti despre Hristos, de ce a vazut ea in vis. N-a fost usor pentru ea sa faca lucrul asta si si-a pierdut jobul, a fost data afara din universitate.

Asa, multi frati de-ai nostri, cand Il primesc pe Hristos, isi pierd locurile de munca si nu au nici un venit.  E o problema, la ora actuala in Nordul Africii, acest lucru. Dar parintii ei au incuiat-o in casa si se pregateau, asa cum e traditia musulmana, sa o omoare. Trei zile, incuiata la etajul doi. A treia zi a reusit si a sarit pe geam, a alergat si s-a ascuns intr-o biserica in Cairo. De acolo m-a sunat si mi-a zis: „Te rog sa-mi trimiti pe cineva sa ma ajute, astia cauta sa ma omoare. M-am dus. Eram speriat cand am vazut in ce hal, fara de hal, arata profesoara. Nespalata, nemancata, nu mai purta valul islamic. „Astia,” imi zicea, „alearga dupa mine sa ma omoare. Ce fac?” Am pus-o in contact cu echipa noastra din Alexandria. I-am luat un bilet de tren si am trimis-o in Alexandria, ca ei sa aiba grija de ea acolo. In aceeasi zi, am fost sunat de politie si mi-au zis: „In doua ore, sunteti asteptati la sectia de politie.” Am stiut de ce ma cheama. Au aflat ca eu i-am predicat Evanghelia si eu i-am dat o Biblie. „Doamne, ce fac?” La rugaciune… probabil nu m-am rugat asa in viata mea, cum m-am rugat in acele doua ore, inainte de a pleca la politie. Trebuia sa ma aresteze, [sau] sa ma omoare, [sau] sa ma expulzeze din tara.

Am plecat la orele 7 la ei. Am asteptat inca o ora, acolo, la sectia de politie. Dupa care, dl detectiv ma invita in birou. Se uita la mine, imi cere pasaportul, se uita la pasaport si-mi zice: „Totu-i bine cu tine?” Si-i zic: „Da.” „Noi am vrut sa fim siguri ca totul e okay. Du-te acasa.” Am ramas surprins. Au fost 7 1/2 ani de protectie. Dumnezeu continua in fiecare zi sa ma protejeze. Am zis: „Sunt viu, sanatos, astazi, datorita fratilor care se roaga pentru mine- fratilor din Europa, din America si oriunde in aceasta lume. Sunt recunoscator celor care cu multa credinciosie stau in spartura pentru mine si lucrarea lui Dumnezeu din Nordul Africii.

Dan Miclea: Am vrea, inca odata, sa reamintim, ca fratele Gicu (e nume fals pentru protectia lui) lucreaza in Nordul Africii, este trimis si face parte dintr-o organizatie numita Operation Mobilization, cu sediu in zone Atlanta, in Tyrone, Georgia 30290 si Dumnezeu il foloseste in chip minunat.

Cam astea sunt preturile care le platesc fratii nostri: Isi pierd locul de munca, sunt persecutati de familiile lor,  sau isi pierd viata. Revenind la profesoara de Limba Araba, dupa  o saptamana, profesoara a disparut. Noi ne-am intrebat: „Doamne, oare sa fi fost acesta pretul pe care ea l-a platit pentru faptul ca ea te-a cunoscut pe tine ca Dumnezeu si mantuitor? Si Dumnezeu descopera, in timpul unei rugaciuni, printr-o sora: „Nu, eu am sa o protejez si am sa aduc toata familia ei, sa ma cunoasca prin viata ei. In cateva zile, am aflat ca profesoara a fost rapita de familia ei. Dar ei nu mai vroiau s-o omoare, ci s-o reconverteasca la Islam. Au luat-o de la un seh la altul. De la un liedr de moschee la alt lider de moschee, ca s-o reconverteasca. Dar de data asta nimeni nu mai putea raspunde la intrebarile pe care profesoara Sali le avea cu privire la Islam. Si Duhul lui Dumnezeu i-a dat multa intelepciune ca sa ramana tare si sa continua sa creasca in credinta ei.

Din 2013 photo credit www.foxnews.com

Dan Miclea: Care este situatia crestinilor de astazi, in Egipt?

Vestea buna este ca Egiptul nu mai este condus deja de Fratia Musulmana. Presedintele Morsi, care a facut parte din acest partid, a fost destituit de la putere de aproape 20 milioane de oameni care erau in strada si strigau destituirea presedintelui. El, odata ce a fost ales ca presedinte, a promis ca o sa fie presedintele tuturor Egiptenilor, a crestinilor, cat si a musulmanilor. Nu s-a tinut de cuvant. A inceput sa introduca Sharia, care este legea Islamica in Constitutia tarii, a inceput sa taie multe dintre drepturile crestinilor. Celor 10% de crestini, nu le-au placut lucrul asta si impreuna cu musulmanii nominali, de rand, au iesit in strada si au strigat si au cerut destituirea presedintelui. Odata cu destituirea lui, musulmanii radicali au fost atat de maniati pe crestini, incat au vrut sa-i faca una cu pamantul, ca au zis: „Voi ne-ati luat puterea.”

Asa ca, musulmanii radicali, acuma, din Fratia Musulmana, au inceput sa arda bisericile. Patruzeci de biserici, anul acesta, au fost distruse, arse. Intrau in casele crestinilor, omorau pe unii crestini, luau tot ce aveau, distrugeau propietatile, businesurile crestinilor. Au trecut crestinii printr-o persecutie inimaginabila. Majoritate crestinilor care au murit au fost cei coptici, din Biserica Coptica. A fost greu pentru multi dintre crestini sa poata ierta. Dar, o marturie vie a fost faptul ca ei au gasit putere in Domnul Isus Hristos, sa ierte faradelegile celor care le-a ucis membrii familiilor lor, le-au ucis copiii, le-au ucis parintii, le-au furat tot ce aveau necesar de o viata. Dumnezeu le-a dat putere la multi sa poata ierta si n-a fost usor.

Dan Miclea: Pentru final, am vrea sa auzim viziunea pe care o aveti si cum ar putea fratii sa va ajute.

Vizunea noastra este sa grabim venirea Domnului Isus Hristos. Sa facem tot ce ne sta in putinta, ca anul acesta, prin predicarea Evangheliei, acolo in Nordul Africii si prin distribuirea Cuvantului lui Dumnezeu, sa vedem noi biserici plantate si Cuvantul lui Dumnezeu ajungand in mainile la si mai multi musulmani, care-L cauta pe El si-L viseaza, dar nu au sansa sa-L intalneasca pe Domnul Isus Hristos. Vrem sa vedem, impreuna cu scoala de misiune pe care am fondat-o, cel putin 1, 3 milioane de Biblii in urmatorii 2-3 ani, primite in Egipt.  Bibliile sunt produse in Egipt. Costul unei Biblii este aprox. $10. Noi traim prin credinta si Il slujim pe Dumnezeu prin credinta si noi credem ca in aceste moment sunt frati care ne asculta, care vor fi miscati de Dumnezeu ca sa poata parteneria cu noi in acest proiect, fie cu o Biblie, doua, zece, 100 sau mai multe. Cum Dumnezeu ii calauzeste. Doar in felul acesta vom reusi sa adunam aceste Biblii si sa le vedem distribuite si ajungand in mainile celor care n-au auzit inca despre El.

Emailul nostru este urmatorul- seethenile09@hotmail.com

Fratii ne pot contacta la aceasta adresa de email si noi le vom oferi toate datele, cum pot ei parteneria cu noi in lucrarea lui Dumnezeu in Nordul Africii. Noi lucram cu Operation Mobilization, in peste 100 de tari, avem 1000 de misionari in Nordul Africii si lumea musulmana si avem o istorie de 50 de ani. Pentru cei ce vor sa ia contact cu noi, ne pot suna la 1-800-899-0432. Fratii pot cere contactul fratilor din Egipt, si pot cere info despre fratele misionar din Romania.

DORU POPE – Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 Logos Podcast

Asculta podcastul aici – http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu

Realizator Dan Miclea: Astazi vom discuta despre atributele lui Dumnezeu. Nu este indeajuns doar sa cunoastem numele lui Dumnezeu, sau ca exista Dumnezeu. Trebuie sa cunoastem si ceea ce face acest Dumnezeu. Cand intalnim un om, vrem sa-l cunoastem, sa-i stim numele si conform atributelor care le are, noi ne raportam la el. Astazi, vrem sa vedem cine este Dumnezeul nostru si care sunt stributele lui.

Doru Pope: A W Tozer a scris undeva ca cunoasterea lui Dumnezeu ne va influenta intreaga viata. El a spus, si parafrasez: Ceea ce ne vine in minte cand ne gandim la Dumnezeu este lucrul cel mai important despre noi. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca daca avem o cunoastere gresita a lui Dumnezeu, atunci gresim pretutindeni. Deoarece, cunoasterea de Dumnezeu ne va afecta nu doar caracterul, ci intreaga privire asupra lumii. Noi suntem fiinte create de catre Dumnezeu. Despre faptul ca suntem creati de Dumnezeu, vom vorbi alta data, in viitor. Acum, doar sa spunem, ca in calitate de creaturi, exista in noi o tendinta, un fel de busola interioara care ne face sa cautam si sa avem un dumnezeu, indiferent cine este sau ce este acesta. Apoi, noi avem tendinta de a ne misca catre dumnezeul nostru si de-al imita, de-al copia, de a deveni ca si el- a-l ilustra. Psalmistul ne asigura cu privire la aceasta, ca este adevarat, cand spune in Psalmul 115:4-8

Idolii lor sînt argint şi aur, făcuţi de mîni omeneşti.
5 Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar n’aud, au nas, dar nu miroase,
7 au mîni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gîtlejul lor.
8 Ca ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei.

Deci, ciné are un idol, devine ça idolul. Ca sa nu mai vorbim ca si idolul este o proectie  a ceea ce suntem noi. Acum, Dumnezeu ar fi putut crea tot universul si sa continue sa ramana ascuns, sa nu se descopere, chiar si in revelatia generala. Si daca va amintiti, data trecuta am vorbit despre aceasta. Putem observa decizia lui Dumnezeu a ni se descoperi si de a ne arata cum este El. A facut-o, asa cum am vazut din scrierile lui ap. Pavel, prin natura. S-a revelat in lucrurile create de El, facute de El. Toti oamenii, ne spune Pavel, sunt pusi fata in fata cu aceasta descoperire de sine a lui Dumnezeu. Asta nu este doar o informare despre Dumnezeu, cum le-ar place unora sa creada, ci este o cunoastere despre Dumnezeu, cum spune Pavel in vers. 21 „au cunoscut pe Dumnezeu.”

Ce-au facut, insa, oamenii cu aceasta cunoastere a lui Dumnezeu? Tot in cuvintele lui Pavel: „Au inadusit adevarul.” Adica, altfel spus, au suprimat adevarul despre Dumnezeu. In pacatul lor, in viata lor, traita in faradelege, ca si cand ar fi fost orbi sau legati la ochi. Este expresia strutului cu capul in nisip. Ca si cand, daca noi ne-am face ca nu-L vedem, El n-ar exista. Cum spuneam mai sus, pentru ca omul nu poate trai fara Dumnezeu, oamenii au cautat dumnezei in alte fapturi: banul, alti oameni, ba in animale, sau plante si chiar si in lucruri, in obiecte, sau in idei. In vers. 23, Pavel ne spune: „Si-au facut idoli.” Nu de mult, am vazut un actibild, pe bara de protectie a unei masini. El ortretiza o balena si o inscriptie care spunea ‘Save Humans’. Balenele nu sunt umani, sunt animale si trebuie sa fie lasate sa fie asa cum au fost create animalele.

Ce element a lipsit in aceasta revelatie generala, despre care vorbeste Pavel in Romani 1? A lipsit un element salvator, de care Pavel ne spune ca este continut in Evanghelia lui Isus Hristos. Mai tarziu, in cap. 10 vorbeste despre aceasta, in Romani. Vestea buna, despre Isus Hristos, duce la credinta. Si cine crede in Isus Hristos devine un copil al lui Dumnezeu si-L cunoaste pe Dumnezeu. Ioan, in cap 17:3 ne spune ca aceasta cunoastere a lui Dumnezeu este egala cu viata vesnica. Si in cuvintele lui Isus, viata vesnica este aceasta: Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

Acum, tot Domnul Isus ne explica cum functioneaza aceasta cunoastere, cum ne vine aceasta cunoastere. Matei 11:27 ‘Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere.‘ Descoperirea aceasta de Dumnezeu este prin intermediul cuvantului lui Dumnezeu, atat scris, cat si intrupat. Intrupat, adica, prin Domnul Isus Hristos. Cuvantul s-a facut trup, ne spune Ioan. Si chiar daca Dumnezeu este inalt si mai presus de orice fiinta, cum spuneam data trecuta, imposibil de cunoscut in totalitate, El care este infinit de catre mintile noastre infinite, totusi, Dumnezeu ne-a descoperit suficient despre Sine, pentru a putea ajunge la cunoasterea Lui. Sa mai spun aici, ca eu personal, cred ca viata vesnica, vesnicia, cerul, raiul, cum vreti sa-i ziceti- o vom petrece, tot timpul acesta, cautand si si continuand sa-L invatam pe Dumnezeu. Sa descoperim pe Dumnezeu si sa-I slavim maretia si frumusetea fapturii Sale. Cred ca asta va fi preocuparea noastra de o vesnicie.

photo credit  answersfromthebook.com

Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile
Acum, cunoasterea lui Dumnezeu prin caracterul lui Dumnezeu, cu insusirile Sale, ne apropiem incet de subiectul nostru. Insusirile ne spun cum este Dumnezeu si cine este El. Teologia se apropie de aceste insusiri si pentru o mai usoara abordare a lucrurilor, le-am clasificat in cel putin doua grupe majore:

  1. Teologii vorbesc despre insusirile incomunicabile a lui Dumnezeu
  2. si insusirile comunicabile a lui Dumnezeu

Ca si trasaturi incomunicabile, aceasta se refera la ceea ce este aparte, sau numai apartine doar lui Dumnezeu. Insusiri care il fac, sa zicem asa, pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu. El nu le imparte cu nimeni. Aici putem sa vorbim despre vesnicia, eternitatea lui Dumnezeu sau atotputernicia Sa, sau omniprezenta Sa, sau atotstiinta Sa. Aceste atribute apartin numai lui Dumnezeu. El nu le impartaseste cu oamenii.

Atunci sunt atribute sau insusiri comunicabile. Astea se refera la faptul ca anumite trasaturi de caracter, Dumnezeu le-a impartasit omului si El chiar si cere omului ca sa le exprime. Acestea trasaturi sunt, de exemplu, bunatatea si dragostea, si mila si altele ca ele.

Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu. 
Acuma, alti teologi au facut o alta clasificare a insusirilor lui Dumnezeu. Si ei vorbesc despre atribute transcendente. si imanente. Transcendente, in sensul ca Dumnezeu este altfel decat noi. Este separat de noi. Este mai presus de noi. Este aparte de noi. Iar imanent, in sensul in care Dumnezeu este cu noi, este alaturi de noi. Ii pasa de noi, se ingrijeste de noi.

Insusiri absolute si insusiri relative. 
Si acum, din multele clasificari, sa mai amintesc inca de una si trece ma departe. Sunt insusiri absolute si insusiri relative. Aceleasi trasaturi care-s incomunicabile sunt si absolute. Aceleasi insusiri care-s incomunicabile sunt si relative. Vedeti ca e numai o altfel de denumire sau clasificare a lor.

Si inca ceva, inainte de a ne avanta in unele din insusirile lui Dumnezeu, ca nu o sa le tratam pe toate, nu avem nici timp si poate ca si interesul va scade fata de aceste subiecte, fiind una dintre subiectele tehnice, ca sa zic asa. Deci, inainte de a ne avanta in aceste insusire a lui Dumnezeu , trebuie sa spun ca este un cuvant de avertisment aici. Exista tendinta in crestinism de a sublinia sau de a accentua o insusire mai presus de altele, sau in detrimentele altora. De exemplu, in lumea in care traim noi, in ultimii 20-25 de ani, am auzit mereu vorbinduse despre faptul ca Dumnezeu este dragoste. Ca Dumnezeu este pentru noi, ca Dumnezeu vrea sa ne faca bine si sa ne binecuvanteze, si sa ne imbunatateasca viata, sa fim mai realizati, mai fericiti.

De partea cealalta, se vorbeste foarte rardespre justitia lui Dumnezeu sau despre mania lui Dumnezeu. Ca sa nu mai vorbim, ca iadul nici nu se mai aminteste. Apar carti, ca celebra scrisa a lui Rob Bell, ‘Love Wins’ – ‘Dragostea Invinge’, si in cartea aceasta, Rob Bell cocheteaza cu universalismul, credinta ca in cele din urma, toti o sa fie mantuiti. Deci, dragostea va calca in picioare dreptatea si judecata lui Dumnezeu, ca si Biblia spune ca ‘Dumnezeu este dragoste.’ Nu-i asa? Si de aia nu se vorbeste despre judecatile lui Dumnezeu, despre iad. Asta este o teologie care-l are pe omin centrul unviersului. Dumnezeu este transformat intr-u fel de adaus la viata noastra, care ne imbunatateste. Ne aduce un plus de noroc, care ne lipseste fara El. Sa nu uitam dragii mei, ca in centrul universului sta doar Dumnezeu. Nimeni si nimic altceva.

Asa ca, Dumnezeu este privit in asemenea teologii, care au tendinta de a sublinia un atribut in defavoarea  sau detrimentul altora, Dumnezeu este privit ca o manusa, care are cateva preturberante unde intra degetele. Si locul unde intra degetul mijlociu este mai lung si mai mare decat celelalte si degetul unde intra degetul gros e mai scurt si mai gros. Vreau sa precizez ca insusirile lui Dumnezeu sunt intr-o armonie perfecta. Faptul ca intr-un anume moment al vietii cuiva, cineva l-ar percepe pe Dumnezeu ca fiind milostiv si iubitor si purtator de grija, nu inseamna ca aceste atribute sunt superioare sau mai pronuntate decat altele sau ca celelalte. Vorbim astfel in teologie de simplitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este simplu. Si asta nu inseamna ca Dumnezeu este redus sau ca El este usor de dus cu zaharelul. Si simplitatea nu se refera nici la structura lui Dumnezeu, ca fiind lipsita de complexitate. Simplitatea se refera la faptul ca Dumnezeu nu este alcatuit, compus din mai multe parti, dintr-un x numar de parti. De exemplu: Dumnezeu nu este compus din iubire, mila, manie, bunatate, sfintenie, El, insa, este fiecare din aceste lucruri.

Dumnezeu, deci, nu are dragoste. Dumnezeu este dragoste. Dar Dumnezeu este si dreptate. El este neprihanire. El este deplin in aceste insusiri. De aceea, nu trebuie sa ne mire, chiar si Scriptura vorbeste si ne spune ca Dumnezeu este dragoste. Sau, in alta parte, in Vechiul Testament, cred ca in Isaia, Dumnezeu, neprihanirea noastra. Pentru ca Dumnezeu este fiecare pe deplin, in aceste insusiri. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt partile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este ca un fel de reteta culinara- doua parti faina, o parte apa, una de lapte. Fiecare dintre insusirile lui Dumnezeu este identica cu Dumnezeu. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt diferite de esenta lui Dumnezeu. Dar nu sunt diferite nici de celelalte insusiri. Adica, in cuvintele lui Herman Bavinck,  Dumnezeu este ceea ce are.

De ce avem, oare, dificultati in a considera astfel pe Dumnezeu? A ne uita la Dumnezeu in felul acesta? Cred ca este din cauza umanitatii noastre. Sa dam un exemplu: Omul ramane om si daca pierde un madular. Sau daca isi pierde posibilitatea de a trai fara aparate, deci, daca functiile vitale sunt tinute doar prin niste aparate, la care esti legat pe patul unui spital, chiar si in acele conditii, el este tot om. Rudeniile, de aceea se intreaba si dezbat problema: Cand este momentul potrivit sau daca este vreodata momentul potrivit sa il desprinzi pe om, sa-l dezlegi de la aparatele care-i mentin functiile sale, ca doar este om. Omul este om si daca devine ucigas sau criminal si este om si cand isi pierde mintea. Tot om ramane. Astfel, noi proiectam asupra lui Dumnezeu felul nostru de a fi. Dar Dumnezeu nu poate sa continue sa fie Dumnezeu daca pierde una din insusirile Sale. El trebuie sa fie si sa raman si de fapt este 100% drept, 100% intelept, 100% sfant si 100% dragoste. Dumnezeu este fiecare din insusirile Sale, complect si concomitent in acelasi timp.

Astfel, Dumnezeu, nu trebuie sa vorbim despre El ca fiind o esenta, o fiinta care are anumite propietati. Sa iei de exemplu- apa. Va aduceti aminte de povestirea aceea cu elefantul, la care se spune ca mai multi orbi au fost adusi cu totii langa un elefant si au fost rugati sa descrie obiectul pe care ei il pipaie, doar in urma ce ei pipaie. Au apucat elefantul de picior si au zis, „Aici e un copac.” Altii au prins trompa elefantului si l-au descris altfel, samd. Dumnezeu, ziceam in exemplu cu apa, nu este ca apa. Bagi mana in apa si zici: „Okay, apa este calda sau rece, sau este uda.” Are aceste trasaturi de caracter, propietatile lui Dumnezeu sunt esenta lui Dumnezeu. Lucrul acesta este important sa-l tinem minte, ca  sa ne fereasca de eroare si de erezii.

In timp, multi l-au privit pe Dumnezeu ca fiind o esenta cu mai multe propietati si propietatile fiind separate, fiind emanatii ale esentei Sale. Acest lucru a fost mult dezbatut in filosofia antica, de Socrate, Plato, gnosticii. De exemplu, au considerat ca Dumnezeu este necunoscut si imposibil de explorat de catre noi, oamenii. Si Dumnezeu, de aceea, a avut anumite emanatii, eoni. Aceste emanatii au fost de rang, din ce in ce mai inferior, pana cand acestea au putut fi pricepute de oameni. Arius si teologia sa, arianismul, au fost victime unei asemenea interpretari. Conform Arianismului, Isus Fiul lui Dumnezeu este entitate separata de Tatal, El are un inceput si este subordonat Tatalui. Conciliul de la Nicea (cum am spus data trecuta) s-a ocupat de aceasta erezie si de punere la punct a ei.

Astfel, Dumnezeu este o esenta pura, este una simpla, indivizibila. Dar pentru scopul nostru, vom vorbi despre anumite insusiri ale lui Dumnezeu. Va rog sa nu considerati, vorbind despre exemplul dragostei a lui Dumnezeu am elevat dragostea deasupra justitiei. Sau ca vorbind despre mania lui Dumnezeu am neglijat dragostea lui Dumnezeu. Si inca ceva si apoi incheiem. Insusirile lui Dumnezeu nu-s dobandite in timp, mai ales ca Dumnezeu este in afara de timp si de spatiu. Dumnezeu nu dobandeste in timp anumite insusiri. El nu ia din exteriorul fiintei Sale anumite lucruri, care i se par ca sunt bune si i-ar putea fi folositoare. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt dezvoltate sau deteriorate in timp. Ele nu sunt abandonate acum, in favoarea altora mai populare. Dumnezeu nu zice: „Acum este vremea Vechiului Testament si Eu am sa-mi arat mania si dreptatea si o sa sterg de pe fata pamantului natiunile, ca sa fac loc poporului Meu, Israel. Si acum, i nperioada aceasta, Dumnezeu spune: „Imi pare rau ca am fost manios si acum sunt numai dragoste. Imi arat iubirea, iubirea este insusirea Mea principala. Insusirile lui Dumnezeu nu cresc, nici nu scad. De fapt, Isus Hristos este acelasi ieri, azi si in veci. Amin.

Dan Miclea: Urmeaza sa vorbim in podcasturile viitoare despre caracteristicile lui Dumnezeu.

Urmariti emisiunile Logos Podcast aici – http://www.logospodcasting.com/category/podcasts

Dupa ce intrati la pagina, selectati titlul unei emisiuni si faceti click pe titlu. Porniti playerul. Nota: Poti sa opresti playerul daca ai nevoie sa iei o pauza si cand revii, fa click din nou si va rula de unde l-ati oprit podcastul. Sunteti incurajati sa comentati la oricare podcast si sa veniti cu sugestii pentru emisiunea Logos, mai ales sugestii pentru subiecte interesante pe care le-ati dori discutate. Daca v-a ajutat invatatura, da-ti mai departe si spuneti si la altii despre Emisiunile Logos Podcast.

Sau intrati direct la aceasta emisiune aici –

http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu-partea-1/

Mă pierd, ca să câştig pierduţii, cu barca pe Nil la nubieni şi la muntele Sinai cu beduinii – Misionarul Român din Egipt – Partea 1-a (Logos Podcast)

 

Alte Emisiuni –

  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1)
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2)
  3. Despre Trinitate (3)

Emisiune radio realizata de Dan Miclea (Nu mai este disponibila)

(Transcript de Blogul Agnus Dei):

Invitatul nostru de astazi este un misionar plecat in misiune in Egipt. Nu-i vom folosi numele adevarat din motive de securitate. Ne va povesti cateva lucruri din misiune si felul in care Dumnezeu lucreaza acolo.

Misonarul:
Am studiat in Europa la un seminar teologic, unde Dumnezeu m-a pregatit si m-a echipat ca sa pot misiona intr-o cultura Nord Africana. De 7 1/2 ani Il slujesc pe Dumnezeu acolo, in Nordul Africii, in tara Egiptului si a fost o binecuvantare sa vad cum Dumnezeu mi-a demonstrat faptul ca chemarea pe care mi-a dat-o El, nu vine de la oameni, ci vine de la El.

Intr-una din diminetile in care petreceam timp cu Dumnezeu, Dumnezeu ma provoaca prin cuvantul  Sau, prin 2 Petru 3:11-12 unde Scriptura spune ca „totul din jurul nostru o sa piara. Totul o sa fie distrus. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea lui Dumnezeu.” M-am oprit si mi-am zis: „Doamne, iti astept venirea. Dar ce fac eu Doamne sa-ti grabesc venirea zilei Tale? Si tot Dumnezeu imi raspunde printr-un alt pasaj din sfanta Scriptura,  in Matei 24:14 unde spune ca Evanghelia aceasta a imparatiei lui Dumnezeu, va fi propovaduita in intreaga lume, ca sa slujeasca de marturie tuturor natiunilor. Apoi va veni sfarsitul.

M-am intrebat: „Doamne, oare sunt in lumea aceasta, oameni care mor inca fara Tine? Oare sunt in lumea aceasta, oameni care n-au vazut o pagina a sfintei Scripturi? Si misiunea cu care lucrez la momentul actual m-a informat despre situatia actuala a lumii, despre fereastra 10/40. Astazi, avem peste 1000 de triburi si grupuri etnice, inca neevanghelizate. Zeci de mii de oameni care mor fara Hristos.

Dan Miclea: Am inteles ca ai simtit prima data chemarea de la Dumnezeu. Dar de ce Egipt, o tara musulmana?

Misionar: Preponderent musulmana, 80%.  Eram in anul doi, la seminarul teologic si ma intrebam: „Doamne, unde vrei sa ma folosesti? Vrei sa continui sa merg intr-o natiune cu Evanghelia sau vrei sa predic Evanghelia intr-un loc in care oamenii n-au auzit inca despre Tine. Sunt multi care n-au auzit acolo si mor fara Tine.” Si am zis: „Daca asta e voia Ta, pune-mi o tara, pune-mi o pasiune deosebita in inima mea, pentru o tara unde vrei sa ma folosesti dupa graduare. Si intr-una din dimineti, in inima mea, o pasiune nebuna pentru Egipt a inceput si din acea zi am inceput sa ma rog pentru Egipt. Ma rugasem un an de zile, in fiecare zi, pentru tara Egiptului. Si acea pasiune a inceput sa creasca si mai mult in inima mea. M-am dus la pastorul meu si i-am impartasit viziunea, ca Dumnezeu ma cheama in misiune in Egipt. Si fratele pastor mi-a zis: „Hai sa-L punem pe Domnul la incercare. Il intrebam 2 lucruri, ca Dumnezeu sa ne demonstreze chemarea care ti-a dat-o, prin [aceste] trei lucruri.” Si am intrebat pe Dumnezeu 3 lucruri si ne-am rugat si in aceeasi saptamana, Dumnezeu a facut ca viziunea pe care mi-a aratat-o sa devina o realitate; sa fie demonstrat faptul ca, da, chemarea vine de la El. A trebuit sa am binecuvantarea episcopului tarii dinc are vin, binecuvantarea parintilor mei si organizatia misionara cu care am mers trebuia sa fie de acord. In aceeasi saptamana, toate 3 lucrurile s-au implinit. Fratele pastor a zis, daca Dumnezeu a demonstrat ca chemarea asta vine de la El, cine sunt eu sa lupt impotriva lui Dumnezeu. Iti dau binecuvantarea si te sustin in misiune. Si asa am ajuns in Egipt, in Nordul Africii.

photo credit anobelodisho.com

Ma pierd, ca sa castig pierdutii

Cand am ajuns in Egipt, fratele m-a dus intr-un apartament foarte ingust. Am urcat la al 4-lea etaj, cu geanta in mana, singur, pe masa era lapte, paine si branza. Fratele imi zice: „Asta e mancarea ta pentru urmatoarele zile, noi tinem legatura maine. Dimineata m-am trezit, m-am uitat la banane, am zis, „Bananele arata bine.” Laptele l-am aruncat, ca am vazut ca e lapte de camila. Branza am aruncat-o, am crezut ca era branza de camila.” Din motive de securitate nu puteam sa stau cu ei in acea seara. Si am stat singur pentru cateva zile, dupa care am intalnit liderii echipei si am inceput sa ne implicam in lucrare. Vorbeam in limba engleza. Se vorbeste foarte mult in Egipt engleza, franceza. Apoi, primii 3 ani de zile am inceput sa invat limba araba.

Imi aduc aminte ca am fost intalnit pe strada, chiar in primele zile de misiune, acolo in Egipt, vroiam sa explorez tara. Ieseam in strada cum sunt oamenii, cum e cultura, am fost oprit pe strada si intrebat daca sunt crestin si daca as putea sa le spun ceva despre Hristos. Un tanar imi zice: „Eu Il visez pe Hristos de 2 ani de zile. Tu n-ai putea sa-mi spui ceva despre Hristos?” Si am avut vreo 3 cazuri in care oamenii m-au oprit pe strada si m-au intrebat daca sunt crestin. O binecuvantare pe care o avem acolo este faptul ca suntem straini. Egiptenii nu au incredere in Egipteni. Ei, mai degraba s-ar apropia de un strain si si-ar descarca inima si durerile si ingrijorarile si dubiile care le au, cu privire la Islam. Dar lucrul asta n-ar face niciodata cu crestinii Egipteni. Asa ca e o mare binecuvantare sa fim straini si sa putem sa-L reprezentam pe Hristos, acolo in Nordul Africii, printre musulmani, fiindca ei au incredere in noi.  Si am aflat istorii care n-au fost spuse nimanui. Au zis: „Istoriile pe care ti le spunem tie sunt istorii pe care noi nu le-am spus la nimeni.

Am inceput sa cunosc oamenii. La inceput, ma pierdeam foarte usor prin Cairo. Cairo are 20 de milioane de oameni si este cel mai mare oras african. Sunt si vreo 2 milioane de refugiati Sudanezi, Sirieni, foarte multi oameni sunt si ma pierdeam foarte usor. Cand ma pierdeam, ma apropiam de un tanar si il intrebam de directii, cum s-ajung acasa. Cand il intrebam directiile, ma intreba de numarul de telefon si daca am putea sa ne intalnim la o cafea. Cu fiecare prieten pe care mi-l faceam, ii vesteam Evanghelia. Adeseaori ma pierdeam intentionat in Cairo, ca sa ma apropii de cineva, sa-l pot intreba directiile, cum sa ajung acasa. Unii ma luau cu masina, altii mergeau cu mine chiar cu metroul sau transportul public pana la usa casei. Si intre timp, aveam sanse sa-l cunosc si sa-i ofer sansa sa ma cunoasca. Schimbam numerele de telefoane si ne intalneam la o cafea. Si in felul asta vesteam Evanghelia. Prima mea misiune se numea: „Ma pierd ca sa castig pierdutii.”

Perioada aceasta a tinut vreo 6 luni, la inceput. Intre timp m-am implicat activ si intr-o biserica locala evanghelica de arabi, unde fratii de la misiunea cu care lucrez mi-au spus: „Sa nu le spui la nimeni ca esti misionar aici, fiindca sunt frati care lucreaza cu guvernul si ar putea sa ne toarne.” Prima intrebare care am fost intrebat cand am pasit in biserica aia de frati: „Frate, esti misionar?” Ce sa le spun? Fratii imi zic sa nu le raspund la intrebarea asta. Le-am zis: „Daca Domnul Isus Hristos ti-a schimbat viata si locuiesti aici in Egipt, trebuie sa spui altora ce a facut Domnul in viata ta. Daca Domnul Isus Hristos ti-a schimbat si ti-a transformat viata si tu mergi in Sudan, in tara vecina, tu trebuie sa spui altora ce a facut Dumnezeu in viata ta. In felul asta, traiesti o viata autentica de crestin.” Si mi-au zis: „Gata, te-am inteles cine esti.”  Nu le-am mai spus nici ca sunt, nici ca nu suntmisionar.

Am inceput sa lucrez cu tinerii. Fratii din biserica m-au vazut foarte activ in evanghelizarea musulmanilor si mi-au zis: „De ce nu impartasesti cu tinerii nostri cateva din experientele tale? Poate si ei se implica in Evanghelizare.” Si intr-una din zile, deja incepusem sa predic la adunarile de tineret si unul dintre tineri se apropie de mine, un frate doctor si imi zice: „Nu e periculos sa faci tu ceea ce faci aici in tara noastra? Nu-i periculos sa predici Evanghelia?” Si am zis, „E foarte periculos.” Baiatul asta vroia sa vada ce se afla dincolo de vestirea Evangheliei, fiindca Egiptenii nu o fac. Se tem de persecutie, de inchisoare, se tem sa fie batuti, sa fie amenintati cu moartea. Sunt niste lucruri reale. Am fost amenintati cu moartea de cateva ori de musulmani, prin telefon. Am avut o sora care a stat in inchisoare o saptamana de zile pentru ca a dat o Biblie cuiva. Am avut o intreaga echipa care a fost expulzata din tara. Am avut un frate care a intrat in Egipt si  i s-a spus: „Din motive de securitate, nu poti intra in tara asta.” Deci, va dati seama…

I-am zis acelui tanar: „E foarte periculos sa faci ceea ce fac eu, daca nu lucrezi cu Dumnezeu. Dar, daca ai sa fi intr-o buna relatie cu Domnul, Duhul lui Dumnezeu o sa-ti dea intelepciune cand sa vorbesti, cand sa taci. Cand sa mergi si cand sa te opresti.” Si tanarul acela, pentru prima data in viata lui, intr-o saptamana de zile a predicat evanghelia la 7 musulmani. Ma suna: „Vreau sa te intalnesc. Multumesc mult pentru provocarea care mi-ai facut-o la biserica saptamana trecuta. Vreau sa te intalnesc, sa-ti spun ce a facut Dumnezeu saptamana trecuta.” Imi zice: „Eram intr-un autobuz si simteam cum Duhul lui Dumnezeu imi spune, ‘Tu vezi musulmanul din viata ta? E un musulman radical. Du-te si spune-i despre Mine.'” Si statea tanarul asta crestin si zice:  „Doamne, nu pot. Tu vezi ca asta-i musulman radical. Asta ma loveste odata si sunt traznit. Nu pot sa merg.” Si Duhul lui Dumnezeu ii zice din nou: „Du-te si spune-i despre Mine.” Coboara fratele crestin din autobuz impreuna cu musulmanul, se apropie de el si il intreaba: „Tu ai auzit ceva despre Hristos? Despre Issa, la care acela ii zise: „Il visez de ceva vreme. Spune-mi mai mult despre El.” Iata, omul ala musulman a primit o Biblie si si-a dedicat viata Domnului. O minune s-a intamplat, lucruri care nu se intampla in fiecare zi. Asa l-a incurajat Dumnezeu pe fratele asta crestin ca a inceput sa predice Evanghelia in fiecare zi de atunci, ceea ce ne-a inspirat pe noi, ca organizatie misionara sa fondam o scoala de misiune.

Noi am zis: „Noi, misionarii venim si plecam, dar ce ramane in spatele nostru?” Si am facut o noua scoala de misiune care se numeste ‘New Generation Ministry’, unde in 2 ani de zile am antrenat 60 de studenti, bine echipati si pregatiti. Ei pot predica Evanghelia in Egipt. Niste marturii extraordinare cand s-au intors tinerii din campul misionar, din satele lor, din orasele lor, din comunitatile lor. Si Dumnezeu incepuse sa dezvolte si mai mult lucrare de predicarea Evangheliei in Nordul Africii.

photo credit www.artfinding.com

Vestind Evanghelia triburilor de beduini si nubieni

Am avut sansa sa putem predica Evanghelia si triburilor. Sunt triburile de beduini si triburile de nubieni in Nordul Africii. Impreuna cu doi frati din Sacramento, California, un frate Roman care e de 25 de ani aici, in Statele Unite, a lucrat cu noi in Egipt pentru  ani si un alt frate American. Noi trei impreuna am decis sa luam o barca veche. Barca era ca aceea cu care mergea Domnul Isus, e cu panze. Daca era vant, mergea. Daca nu era vant stateam si noi pe Nil.

Si am mers pe Nil 5 zile. Ne-am oprit din sat in sat, dorind sa predicam Evanghelia celor care n-au auzit despre Hristos. Am pasit intr-un sat de nubieni. Femeile lucrau in gospodariile lor, copiii cand ne-au vazut au inceput sa se ascunda sub poalele mamelor. Pe la mijlocul satului am vazut un barbat, unicul barbat pe care l-am vazut pe acolo. L-am intrebat cine este, ne-am prezentat, ca vrem sa cunoastem cultura, ca suntem interesati in cultura lor. Barbatul acela ne invita in familia lui. El era liderul acelui trib de nubieni. Ne-a invitat in familie, si-a invitat sotiile. Avea vreo 4 sotii, cu 20 de copiii. Toti erau in jurul nostru cu gurile cascate: „Oare cine sunt astia si cu ce au venit ei la noi?” I-am intrebat: „Ce ati auzit voi despre Hristos? Natiunea voastra, nubienii, au fost crestini. Prin secolul VII, VII ati fost convertiti la Islam. Parintii vostri, bunicii vostri au fost credinciosi. Ce stiti voi despre Hristos?”

La care, asta mi-a zis: „Am auzit ca Dumnezeul vostru este mort. Am auzit ca Dumnezeul vostru a murit.” Asta e tot ce stiau ei despre Hristos. La care i-am zis: „Da, ati auzit o parte a istoriei. Lasati-ma sa va spun toata istoria. El a murit, dar a treia zi a inviat din morti.Si El astazi este viu si faptul ca va iubeste  si este viu, El ne-a trimis pe noi la voi cu vestea asta imbucuratoare ca vrea sa va dea pace. Vrea sa va umple inima de bucurie. Vrea sa va scrie numele vostru in Cartea Vietii.” Doi tineri in calatoria aia misionara au ingenunchiat, s-au uitat la mine si m-au intrebat: „Spune-ne, ce sa facem ca sa avem si noi viata vesnica.” Oameni flamanzi, oameni care n-auzisera de Isus Hristos. Noi fuseseram primii crestini care am calcat pe acele pamanturi. Evanghelia aceasta a Imparatiei lui Dumnezeu va fi propovaduita in intreaga lume ca sa slujeasca ca marturie tuturor natiunilor si atunci va veni sfarsitul. Iata, viziunea asta devenise realitate. Capatase contur, vedeam Evanghelia lui Hristos ajungand intr-o natiune, intr-un trib care era departe de Hristos. Si astazi, Biblia nu este tradusa in limba nubiana. Avem frati si surori care lucreaza la traducerea Bibliei in limba lor. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa poata biencuvanta acesti frati, ca cat mai curand sa vedem Biblia, in sfarsit in mana nubienilor.

Dumnezeu ne-a binecuvantat si ne-a oferit sansa sa ajungem cu Evanghelia si la triburile de beduini, care sunt localizati pe muntele Sinai, intre Marea Rosie sunt triburi nomade care traiesc intr-o cultura care dateaza inca acum 1500 de ani in urma. Ei au oile lor si turmele de camile, au femeile, copiii, corturile si asa merg din loc in loc si se opresc pentru cateva luni intr-un loc, dupa aia merg in alt loc. A trebuit sa ajungem la ei cu masina, in cel mai apropiat oras de acolo. Era o distanta de vreo 8-9 ore cu masina pana in oras. Apoi, din cel mai apropiat oras de unde sa ajungem la munte, iar apoi la locul unde sunt localizati ei, a trebuit sa mergem 2-3 ore cu camila. Am avut o echipa de 7 persoane. Barbatii au lucrat cu barbatii si femeile cu femeile in tribul ala. Acei oameni nu stiu nici sa citeasca, nici sa scrie, asa ca a trebuit sa le dam Biblie audio. I-am intrebat daca vor sa primeasca un cadou si toti erau entuziasmati, ca ce un cadou au, ca nu mai vazusera nici un aparat audio pana atunci si astfel le-am oferit Biblia. Am petrecut cu ei vreo 3 zile. In fiecare zi ne uitam in jur si copiii si oamenii maturi ascultau Biblia cu aparatele alea audio in urechi. Am avut sansa ca sa urcam si muntele Sinai. Pe munte, iarasi am intalnit diferite triburi. A fost o binecuvantare extraordinara sa vezi oamenii acestia care au auzit despre Hristos pentru prima data si ei.

Intre timp, seara, cand am venit in oras, am intalnit doi tineri care erau din Cairo. M-au intrebat de unde sunt, ce fac in tara Egiptului, ce am studiat.. Le-am zis ca am studiat ceva psihologii, consiliere psihologica, la care asta se uita la mine si imi zice: „Eu am o  problema si eu cred ca tu ma poti ajuta.” L-am intrebat: „Care ti-e problema?” „Eu nu pot dormi noaptea.” „Dar ce faci inainte de a pleca la culcare?” „Adeseori ma uit la filme. Imi plac filmele de groaza.” I-am explicat cum ultimile lucruri pe care le faci inainte de a pleca la culcare ne pot afecta drastic siguranta somnului. „Renunta la aceste lucruri si vei dormi bine.” La care-mi zice: „Nu cred ca din cauza filmelor eu nu pot dormi bine.Eu aud voci afara. Eu cand ies afara, nu-i nimeni. Eu aud ca cineva imi bate la usa. Deschid  usa, nu-i nimeni. Cineva imi bate la geam. Deschid geamul, nu-i nimeni.” I-am zis: „Dragul meu, asta nu e o problema de ordine psihologica. E o problema spirituala. Si daca tu nu o sa ceri protectie in sangele Domnului Isus Hristos inainte de a pleca la culcare, sa stii ca n-ai sa poti dormi bine.” La care imi spune: „Eu nu pot. Sunt musulman, eu nu cred in numele asta.” „Nu-mi pasa cine esti tu,” i-am zis, „tu m-ai intrebat ce sa faci tu, ca sa dormi bine.” Asta se uita la mine si imi zice: „Da-mi numarul tau de telefon. Am sa te sun si sa-ti spun daca este putere in numele ala sau nu.” A trecut o luna, o luna jumate dupa care primesc un telefon. Imi zicea in araba: „Eu sunt acum in Cairo, unde esti? Vreau sa te intalnesc.” L-am intalnit, se uita tanarul acesta la mine si imi zice: „Spune-mi mai mult despre acel nume. In momentul in care m-am rugat in numele Lui, am putut dormi bine.”

Dupa ce ne-am intors in Cairo am avut sansa ca sa pot lucra si cu studentii. Am intrebat: „Ce sa facem ca sa putem lucra aici?” Noi ca si organziatie misionara nu suntem inregistrati acolo. Lucram cu Operation Mobilization si OM este partea integrala a bisericii. Suntem devotati ca sa intarim biserica si sa mobilizam frati si surori din toate sferele vietii in misiunea mondiala. Noi vrem instruire de calitate si trimitem in scurte si lungi calatorii misionare in echipe internationale pe uscat, sau pe mare, sa distribuie literatura crestina, sa contribuie la dezvoltarea comunitatii internationale,  prin proiecte de dezvoltare si ajutor si sa predice Evanghelia prin metode practice adaptate intelept la cultura locala in vederea plantarii de noi biserici. Asta e- cine suntem noi si ce lucram.

M-am intrebat: Doamne, ce as putea eu face, ca sa traiesc in cultura asta  si sa nu fiu banuit ca sunt misionar. Am decis sa devin student. Imi luase deja doi ani de zile si am aplicat la universitate acolo si am fost acceptat. Am inceput sa studiez la facultate. Primii doi ani de zile am studiat limba araba. Exact in prima saptamana cand am ajuns in Cairo am inceput sa studiez intensiv limba araba si primii doi ani de zile am studiat limba araba. Si am putut studia cu studentii care studiau limba araba si cu profesorii musulmani. Dupa 2 ani de zile am studiat in universitatea americana de acolo, studiind ‘Human Resources Management’- managementul resurselor umane.

Intr-o zi, imi aduc aminte ca profesorul nu venise la una dintre sesiuni si studentii s-au adunat in jurul meu, studentii musulmani egipteni. Si m-au intrebat: „De ce nu te convertesti la Islam? Islamul este cea mai buna religie din aceasta lume. Mohamed este ultimul profet. Ce-ai sa spui profetului Alah intr-o zi, cand o sa-ti spuna: ‘Ai avut sansa sa o faci si nu te-ai convertit.'” Stiind faptul ca musulmanii n-au nici o siguranta a mantuirii, ca in una din cartile musulmane, pe nume Hadit, o zicala a profetului Mohamed, este scris ca daca esti cu un picior in paradis si cu unul in afara paradisului, nu esti sigur ca ai sa intri in paradis fiindca Alah este cel mai mare inselator si face ce vrea el cu un bun musulman. Deci musulmanii traiesc cu frica mortii. Ei cred ca vor fi batuti, vor fi schingiuiti in morminte. Nu au nici o pace. Fac fapte bune, adunand puncte, crezand ca vor castiga vesnicia, dar pana la urma, Alah poate sai trimita in iad.

Imi zic tinerii: „E foarte simplu sa te convertesti la Islam. Trebuie s aspui o singura fraza in limba araba- ‘Nu e alt dumnezeu in afara de Alah si Mohamed este profetul lui.’ Spui doar propozitia asta si te convertesti la Islam. Devii unul dintre noi. Le-am zis asa: „In Hristos Isus eu am pace, o pace pe care nu mi-o poate da nimeni. In Hristos Isus eu am o bucurie care mi se reinoieste in fiecare dimineata. Bucuria mantuirii se numeste. In Hristos Isus eu am siguranta vietii vesnice, stiind faptul ca daca cred in El si-l urmez, am sa-mi petrec vesnicia impreuna cu Dumnezeu. Si le-am zis: „In Hristos Isus eu am o pace pe care nu mi-o da nimeni in aceasta lume, am siguranta vietii vesnice si bucuria mantuirii stiind ca Dumnezeul meu nu este un dumnezeu inselator. Dumnezeul meu este un Dumnezeu credincios si daca eu Il urmez, voi petrece vesnicia impreuna cu El.” Un tanar student se uita la mine zi-mi zice: „Da, tie nu-ti trebuie nimic mai mult.” De ce? Fiindca musulmanii nu au nimic din ceea ce ne poate oferi Domnul Isus Hristos.

Deci, in acesti ani de misiune in Egipt am incercat sa facem tot ce ne sta in putinta sa putem grabi venirea zilei lui Hristos, nu doar sa o asteptam.  Intr-una din zile, urc intr-un taxi. Domnul taximetrist se uita la mine si ma intreaba: „Tu esti crestin?” Am zis: „Da.” „Tu n-ai putea sa-mi dai o Biblie? Eu am gasit Cartea lui Ioan pe banca din spate la masina mea, acum 1 an de zile. Poti sa ma intrebi orice cuvant din acea carte si ti-o spun pe de rost. Da-mi, te rog, toata Biblia.” Vazand cat de setosi, flamanzi sunt oamenii din Nordul Africii dupa sfanta Scriptura, impreuna cu scoala de misiune pe care am fondat-o, despre care am povestit, acei 60 de studenti, in ultimii doi ani de zile au distribuit peste 500,000 de Biblii, portiuni de Biblii si parti din Noul Testament. Anul acesta am zis ca vrem sa distribuim peste cel putin 500,000 de Biblii, si in anul acesta. Si eu cred ca ori unde ajunge Cuvantul lui Dumnezeu, viata acelor oameni niciodata nu va ramane aceeasi. Multi au visuri si vedenii cu Domnul Isus. Atunci cand Domnul Isus le apare intr-un vis sau o vedenie, primul lucru pe care il fac e  sa alerge la Biblia pe care o au in casa lor.

Daca doriti sa ajutati misiunea cu Biblii contactati fr. misionar aici – emailul seethenile09@hotmail.com

Despre Trinitate (3) Logos podcast cu Ted Pope

Alte Emisiuni –

  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1)
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2)

Realizator Dan Miclea:
Aici avem doua pareri. O parte spune, este Dumnezeu, care s-a aratat in Vechiul Testament, acelas Dumnezeu care s-a aratat in Noul Testament ca Fiu si pe urma s-a aratat ca Duhul Sfant, ca si persoana. Apoi avem o alta partida care spune ca Trinitatea este Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeul Duhul Sfant, dar sunt 3 persoane.

Doru Pope:
Mai intai, trebuie sa spun ca este un subiect controversat dealungul istoriei crestine. Unii il considera a fi triteism, adica credinta in 3 dumnezei diferiti. Ce este Trinitatea? Este clar din Scripturi ca este un singur Dumnezeu ca esenta, dar care exista in 3 persoane. Trinitatea exprima credinta ca Dumnezeu este o singura fiinta, alcatuite din 3 persoane distincte si diferite, care coexista in aceeasi esenta si intr-o comuniune eterna, ca Tatal, ca Fiul si ca Duhul Sfant. Este greu de priceput Trinitatea. Daca am putea sa pricepem totul despre Dumnezeu, El ar inceta sa mai fie Dumnezeu si noi am fi dumnezeu.

Mai intai, as vrea sa ne uitam putin la unitatea lui Dumnezeu. In repetate randuri, gasim in Biblie ca Dumnezeu afirma despre Sine, „Eu sunt singurul Dumnezeu.” Este recunoscuta afirmatia din Sema Israel., Deuteronom 6:4 Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Si Pavel o spune in 1 Corinteni 8:4 – şi că nu există decât un singur Dumnezeu. Cu toate acestea, in alte texte, precum in Genesa 1:1 – La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul, este folosit cu privire la Dumnezeu, termenul de Elohim, care este un termen plural. Deci, avem aici un Dumnezeu care este conectat cu intreaga creatie, inclusiv cerurile, pamantul si tot ce exista in acestea. Dumnezeu este astfel, nu doar singurul Dumnezeu, dar este si singurul Creator si este suveran la tot ceea ce a creat. El exista mai inainte de toate lucrurile si toate exista prin El si din cauza Sa. Pavel ne spune ca ‘din El si pentru El sunt toate lucrurile.’ De fapt, Coloseni 1:16 ne zice,

pentru că prin El au fost create toate lucrurile,
în cer şi pe pământ,
cele vizibile şi cele invizibile,
fie tronuri, fie domnii,
fie conducători, fie autorităţi.
Toate au fost create prin El şi pentru El.

Deci, avem un Dumnezeu care ne este descris prin Elohim, nume plural. Sufixul ‘im’, adaugat la un nume sau un substantiv evreiesc il face plural. Avem astfel ‘serafim’, sau ‘heruvim’. Dar, desi Geneza 1:1 ne arata pe Dumnezeu ca anumit Elohim, la plural, verbul ‘a facut’ este la singular. Deci avem o problema. Ori scriitorul nu stia gramatica, ori era confuz. Un Dumnezeu care are un nume plural lucreaza ca o singura persoana, deoarece verbul care descrie ce face acest Dumnezeu este la singular. In Exod 20 avem invataturi cu privire la cele 10 porunci repetate in Deuteronom 6. Vedem ca Dumnezeu ne interzice sa avem alti dumnezei in afara Sa. Asta nu inseamna ca ar exista alti dumnezei, ci ca Dumnezeu trebuie sa fie totul pentru cei ce cred in El. Oamenii pot crede in multi dumnezei, pot avea o multime de idoli. Dar Dumnezeu este numai unul singur si in prezenta Sa, inainte de El, nu trebuie sa aiba nimeni un alt Dumnezeu. A folosit aici un cuvant- ‘idol’, si pe masura ce citim Biblia vedem ca exista o multime de idoli.

Omul este o fiinta profund religioasa si el nu poate trai fara a crede in ceva. Daca nu crede in Dumnezeul cel adevarat, va crede intr-un idol. Un idol poate fi un obiect, un obicei, o persoana, un viciu sau orice altceva care devine obiectul de inchinare si obiectul dominant al vietii cuiva. Un idol este ceea ce iti subjuga si iti preocupa interesele, timpul, gandirea, imaginatia, resursele, sentimentele in afara lui Dumnezeu, cautand sa obtii de la acel idol ceea ce numai Dumnezeu poate da. Astfel, cand cineva pierde un idol din diferite motive, cel ce l-a pierdut are impresia ca nu mai poate trai, ca nu mai are rost sa existe fara idol. Desi are asa o mare putere de influenta, un idol nu este nimic in comparatie cu Dumnezeu.

Dumnezeu este doar unul singur. Dar atunci, de ce vorbim despre Trinitate? Si mai ales, de ce vin scriitorii Noului Testament si ne vorbesc despre Duhul Sfant si Fiul? Si ne spun ca si Fiul si Duhul Sfant au caracteristicile lui Dumnezeu. Cand au aparut aceste fiinte care sunt asemenea lui Dumnezeu? Chiar si in Vechiul Testament avem pasaje despre un Dumnezeu existand in mai multe persoane. Numai trebuie sa intelegem ca descoperirea lui Dumnezeu a fost progresiva, adica, Dumnezeu nu a corectat azi ceea ce am gresit ieri si n-a inlocuit azi ceea ce ne-a spus ieri. Ci, ceea ce El nu ne-a dezvaluit despre Sine, ne-a dezvaluit astazi. Deci, de ce a procedat astfel Dumnezeu? Doua rapsunsuri sumare:

  1. Dumnezeu s-a revelat pe Sine intr-o lume politeista, o lume care avea multi dumnezei. Practic, fiecare funcatie umana avea un dumnezeu. Apoi, existau dumnezei ai stelelor, ai astrelor, a culturilor, a ploilor, a fecundarii. In plus, fiecare natiune avea o multime de dumnezei diversi, pe langa un dumnezeu superior al tuturor. Era nevoie, deci, ca in mintea inchinatorului evreu sa se implice conceptul de monoteism, adica, ca exista un singur Dumnezeu adevarat.
  2. Anumite lucruri despre Sine si planurile Sale au fost tinute ascunse de Dumnezeu pentru cel putin doua motive: Fie ca omul nu le putea intelege la vremea respectiva, sau fie ca nu le sosise inca timpul de a fi descoperite.

Sa ne intoarcem la Elohim din Vechiul Testament, ca prima mentiune ca Dumnezeu este unul, dar la plural.

  • Unii au sustinut ca acestia se refera la multitudinea de atribute ale lui Dumnezeu. Stim ca Dumnezeu are atribute comunicabile si incomunicabile. Atribute incomunicabile sunt numai ale Lui insusi, ca Dumnezeu. Si cele comunicabile, care sunt impratasite cu fiinta  creata de El, cu omul. Deci unii au zis ca Elohim se refera la faptul ca Dumnezeu are multe atribute.
  • Altii au zis ca pluralul acesta este pluralul suveranitatii, pluralul cu care ne adresam unui rege, de exemplu, sau cum ar scrie un rege despre sine cand ar da o lege si ar zice, „Noi legiferam ca….” dar de fapt este doar un singur rege.
  • Chiar in vers. 2 din Geneza 1, vazand ca apare Duhul lui Dumnezeu, care in mod suveran pluteste pe deasupra apelor si acopera pamantul. Duhul lui Dumnezeu poate fi considerat ca o emanatie a lui Dumnezeu, cum zic unii. Dar textul nu ne permite aceasta interpretare. Il avem pe Dumnezeu care a creat si pe Duhul lui Dumnezeu, o entitate separata care pluteste pe deasupra apelor.

Mai tarziu, unul din psalmii amintiti si de Domnul Isus pe vremea Sa, vorbeste din nou despre conceptul acesta de doua persoane in divinitate. Psalmul 110:1 ‘ Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.„ As vrea sa facem cateva adaugiri aici pentru ca sunt necesare, ca sa putem sa intelegem ce spune acest verset din Psalmul 110. Numele lui Dumnezeu la evrei, stim ca Moise L-a intrebat, „Care este numele Tau?” Si Dumnezeu a zis, „Eu sunt cel ce sunt.” Asta s-ar pronunta prin Yahweh sau Iehova, cum zicem noi Romanii. Dumnezeu a folosit si alte nume in Vechiul Testament . Este supranumit ca El Shadai, adica Dumnezeul cel Atotputernic, si Adonai, care inseamna Stapan sau Domn. Cam dupa secolul al III-lea inainte de Hristos s-a interzis folosirea numelui de Iehova. Numele acesta nu putea sa fie folosit decat de catre Marele Preot, o singura data pe an, intr-o singura zi, ziua ispasirii- Yom Kippur. Cand era in templu, el avea voie sa foloseasca el singu, pentru o singura data, intr-un singur loc, intr-o singura zi, numele de Iehova. Toti ceilalti, inclusiv marele preot cu alte ocazii foloseau numele de Adonai, adica Stapanul sau Domnul.  Acum, dupa ce am facut aceasta scurta precizare, Psalmul 110 se poate citi asa: Iehova a spus lui Adonai, „Sezi la dreapta Mea.” Ca sa nu mai amintim ca Psalmul acesta ne spune inca un fapt, ca Fiul lui Iehova va fi preot in veci, dupa randuiala lui Melhisedec.

Acum, ne apropiem de Noul Testament si aici exista o multime de texte care afirma unitatea si unicitatea lui Dumnezeu. Astea sunt pastrate in Noul Testament. Apar texte care atribuie Dumnezeirea  si Tatalui si Fiului in mod concomitent, de exemplu in 1 Corinteni 8:4 – ‘Deci, cît despre mîncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decît un singur Dumnezeu.‘ Apoi 1 corinteni 8:6 – ‘ totuş pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile şi prin El şi noi.’ In acelas verset, deci, avem pe Dumnezeu Iehova ca Dumnezeu, dar si Isus este Domn Adonai, care este numele lui Dumnezeu, am explicat adineaori. De asemenea, Pavel ne precizeaza ca Tatal este sursa lucrurilor de la care vin toate lucrurile, de la Dumnezeu Tatal, ia Isus este mijlocul prin care ne vin lucrurile. Deci, Tatal de la care vin toate lucrurile si Isus Hristos prin care sunt toate lucrurile.

Am o multime de texte din Noul si Vechiul Testament  in care putem sa aratam ca si Tatal si Fiul si Duhul Sfant sunt uniti si Dumnezeu,  in separate locuri, sau creatori, in separate locuri, au caracteristica sau atributul de atotprezenta, de atotstiinta, de vesnicie, eternitate si ca dau viata fiecare. Deci Trinitatea este un concept biblic. Nu-s trei Dumnezei, nici trei fiinte. E un singur Dumnezeu in trei persoane. Fiecare dintre aceste 3 persoane vorbeste, simte, gandeste, face ceva. Armonia este perfecta. Iar substanta , daca putem vorbi de asa ceva, este una singura. Isus Hristos este acuma Dumnezeu intrupat. In El exista doua naturi, aceea de om si de Dumnezeu, care sunt intr-o uniune hipostatica, intr-o uniune esentiala. Isus a venit de la Tatal din slava. El acolo avea slava, spune in Ioan 17, se ruga ca Dumnezeu sa-i redea slava pe care a avut-o inainte de intemeierea lumii. Deci de acolo a venit, din acea slava. Si dupa ce termina lucrarea de rascumparare si inviaza, pleaca inapoi de unde a venit pentru a reprimi slava pe care a vut-o inainte de a fi lumea.

Din primele 13 minute, mai sunt 9 minute din podcast. Pentru intrebari, comentarii, sau sugestii pentru emisiuni de viitor intrati la Facebook aici pe pagina DanMiclea Music Studio

Asculta podcastul in intregime aici-

 http://www.logospodcasting.com/trinitate-doru-pope/

Teologia: Arma sau Ajutor? (2) Emisiunea Logos cu Ted Pope, Dan Miclea

photo credit youthmin.org

Avem al doilea podcast de la Emisiunea Logos, cu un subiect care se dezbate des- Teologia, este teologia  o arma sau este un ajutor? Vezi primul podcast, din 7 Februarie, aici – Dumnezeu Tatal Introducere (1)

Emisiunea Logos realizata de Dan Miclea cu Dr. Crini Rad si Pastorul Ted Doru Pope, Biserica Logos din Seattle, Washington. 11 Februarie 2014 pe Soundcloud.

Cateva notite din podcast:

Vreau sa fac o pledoarie pentru teologie in momentele urmatoare. Mai intai sa definim pe foarte scurt teologia. Sigur ca, asa cum am spus intotdeauna, definitia si studiile noastre nu sunt exhaustive, sunt doar… atingem suprafata, dar fara indoiala, o suprafata necesara de atins in studiile noastre. Ce inseamna teologie? Ce este teologia, in special teologia crestina. Sigur ca teologia se ocupa, in general, despre existenta Divinului si interactiunea dintre divin si cosmos si lume. Din punct de vedere crestin, teologia se ocupa de un studiu sistematic a revelatiei crestine cu privire la Dumnezeu, la natura lui Dumnezeu, la scopurile lui Dumnezeu si la relatia lui Dumnezeu cu universul in care noi traim. Este un studiu a lucrurilor sfinte, a Divinitatii, a adevarului lui Dumnezeu. Asta foarte pe scurt, sigur.

Au fost vremuri cand teologia a fost considerata  o regina a stiintelor. Era considerata una dintre stiintele supreme, care era, care trebuia sa fie studiata  in universitati si in scoli. Era o disciplina clasica in  programele de invatamant al altor secole.

De ce era asa de importanta si de ce este importanta si astazi teologia?

Pentru ca teologia controleaza ce credem noi despre Dumnezeu si despre interactiunea lui Dumnezeu cu universul si  interactiunea noastra cu Dumnezeu controleaza valorile noastre. Ne controleaza gandirea noastra si nu numai gandirea, ca in ultima instanta controleaza si actiunile noastre, ce facem noi. Spuneam si altadata ca noi traim in postmodernism si probabil ca intr-una dintre emisiuni vom discuta si ce este postmodernismul si care sunt trasaturile sale vis-a-vis de modernism, de exemplu, sau alte epoci in cultura si societate. In postmodernism, se prefera sentimentele: mie imi place, eu cred, asta este parerea mea. Parerea mea este adevarata pentru ca si parerea ta este adevarata. Eu te respect pe tine si parerea ta, tu ma respecti pe mine si parerea mea. Nimic nu este cert, nimic nu este absolut, nimic nu este, cum zicem noi in Romaneste ‘batut in cuie’.

Preferand sentimentele unor gandiri rationale si a unor cunostinte serioase despre Dumnezeu prezinta un mare pericol si sunt o serie de crestini care traiesc prin biserici (si totdeauna au fost, bineinteles, nu numai astazi), care nu Il iubesc pe Dumnezeu si cu mintea si probabil de aceea nu-L iubesc nici cu inima. Domnul Isus a spus ca noi trebuie sa-L „iubim pe Dumnezeu cu toata inima naostra, cu toata mintea naostra.” Noi ne gandim, „Oh, mintea nu trebuie folosita, nu-i importanta. Importanta este inima, importanta este  ce simt eu despre Dumnezeu.” Merg a biserica, zic, „Eu am simtit pe Dumnezeu acolo.” Daca nu L-am simtit, daca n-am fost „cercetat”, atunci n-a fost bine la biserica. Merge un sot acasa si intreaba sotia cum a fost? Si zice, „N-a fost cercetare.” Intrebarea mea este, „S-a predicat Cuvantul?” Daca s-a predicat, Dumnezeu a fost acolo. El este acolo unde se predica Evanghelia, unde se predica Cuvantul. El este acolo unde sunt si alti crestini. … Este adevarat ca Dumnezeu este in mijlocul partasiei crestine. Deci cum poti sa spui ca n-ai simtit, ca Dumnezeu n-a fost acolo, cand, daca te-ai fi gandit rational, Dumnezeu e acolo si a fost acolo. Mintea trebuie folosita, gandirea trebuie folosita. Nu numai ca trebuie folosita mintea noastra si gandirea naostra trebuie mereu inoita si inprospatata….Teologia nu este numai despre Dumnezeu, ci si raspunde la intrebari pe care noi le avem.

Acum, fara o cunoastere crestina serioasa, fara o teologie, crestinismul se dilueaza si nu devine mai mult decat o secta, o religie falsa. In Osea 4:5, Dumnezeu spunea ca poporul lui Dumnezeu piere din lipsa de cunostinta. Noi, deci, vrem sa oferim aceasta cunostinta despre Dumnezeu si studiul acesta , sau felul acesta de abordare a lui Dumnezeu este de fapt un studiu teologic cu privire la Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu poti sa-L slujesti daca esti despartit de cunoasterea lui Dumnezeu. Daca nu-L cunosti pe Dumnezeul revelat in Scriptura si in istorie, atunci tu slujesti un idol fabricat de mintea ta, pe care l-ai alcatuit din zdrente concepute si adunate laolalta din auzite si din zvacniri sporadice.  de cunoastere, de ici colo, ce a zis unul si ce a zis altul. Nu te poti nici macar baza doar pe ceea ce spune pastorul tau in biserica. Noi toti trebuie sa aprofundam cunoasterea lui Dumnezeu intr-un timp personal de studiu si de partasie cu Dumnezeu si cu Cuvantul Sau. Si de ce nu si in folosirea unor materiale, cum ar fi chiar si aceste podcasturi, prin care noi sa putem sa aprofundam cunostinta despre Dumnezeu. (din primele 8 minute)

Asculta in intregime aici –

http://www.logospodcasting.com/teologia-arma-sau-ajutor-doru-pope/

Urmareste Emisiunea Logos aici-

Dumnezeu Tatal Introducere (1) – Ted Doru Pope

knowing God

Emisiunea Logos realizata de Dan Miclea cu Dr. Crini Rad si Pastorul Ted Doru Pope, Biserica Logos din Seattle, Washington. 7 Februarie 2014 pe Soundcloud.

Cateva notite din podcast:

Pastor Ted Doru Pope

Dumnezeu este un concept care este folosit aproape in toate religiile lumii. In panteism, Dumnezeu este in toate lucrurile. Altii considera ca Dumnezeu este si in plante si in natura. Din astfel de religii s-a strecurat si in lumea contemporana grija aceasta excesiva pentru natura, pentru mediu inconjurator. Nu numai pentru mediu, dar si pentru animale. Oamenii dau mai cu placere pentru ca sa salveze o balena sau niste caini, decat sa dai pentru salvarea unui copil. Daca exista un incendiu undeva, oamenii intra in casa sa salveze pisica, pentru ca e legat de pisica. Ma rog, afectiunea noastra este in locuri gresite. Deci, Dumnezeu poate fi considerat ca este in toate lucrurile. In alte credinte, cum e in Islam, Dumnezeu este unul singur. Deci nu este o Trinitate, ci este o singura persoana care este absolut stapanitor  la toate lucrurile. Nu neaparat iubeste, dar are legi, are porunci care trebuie implinite, si daca astea le faci, s-ar putea sa-l vezi pe Dumnezeu.

In crestinism, Dumnezeu este prezentat in Cuvantul Sau din Biblie. Cel mai bine putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu de aici, din Scripturi. El este o persoana, in primul rand, El este prezentat ca fiind o persoana.

~~Intrebare: Care sunt calitatile Sale atunci? Cand vorbesti despre o persoana, ne gandim neaparat la om ca si o persoana sau ne gandim la Dumnezeu ca avand calitati a unei persoane, pe care noi le avem? Pentru ca, de cate ori oamenii se gandesc la o persoana, ei se gandesc la ‘om’, care are trup si Dumnezeu nu are trup.

Cand vorbim de persoana, nu vorbim despre trup neaparat. Desi poate am intrat intr-un alt subiect aici, mai tarziu, ap. Pavel  vorbeste despre trupuri pamantesti si trupuri ceresti. Domnul Isus Il prezinta pe Dumnezeu ca fiind Spirit, ca fiind Duh si spune, „Cine I se inchina, se inchina in trup si in adevar.” Dar Dumnezeu este persoana in sensul ca este distinct de alte fiinte, de ce are ‘personhood’, deci este distinct de natura, de alte fiinte, de alte lucruri, este aparte. Are calitatile unei persoane. Sigur, ca in Biblie, Dumnezeu este prezentat cu calitati antropomorfice, umane, ca sa intelegem cum este Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu are ratiune, El gandeste. El planifica, organizeaza, iubeste, se manie, este credincios, este drept- astea-s atribute ale lui Dumnezeu. Noi facem o lista cu atributii, asa cum ne este descoperita si cum este descris in Cuvantul lui Dumnezeu.

~~Intrebare: Poti sa descrii putin antropomorfa? Cum intelegi teologic si practic imaginile pe care le avem asupra lui Dumnezeu?

De exemplu, Biblia spune ca Dumnezeu gandeste. Noi ne gandim imediat la gandirea noastra si la ce suntem capabili, ca noi avem ratiune si ca noi gandim. Unii chiar au crezut ca Dumnezeu este numai minte, adica numai gandire, numai ratiune si este impersonal, deci El nu are fiinta, nu e o persoana ci e o emanatie  a unei inteligente fantastici, superioare si un fel de computer impersonal, care a avut capacitatea sa gandeasca, sa programeze tot ceea ce este. Dumnezeu este scris ca fiind unul care se razgandeste, sau ii pare rau ca a facut unele lucruri. De asemenea, Dumnezeu se bucura, Dumnezeu se manie, in alta parte spune ca se zbate inlauntru, in El. Deci Dumnezeu este descris cu calitati umane, calitati care sunt exprimate in experienta umana, ca noi sa intelegem ceva despre Dumnezeu, despre felul in care El interactioneaza cu omenirea. Altfel, noi n-am fi putut sa-L cunoastem.

Daca luam pildele Domnului Isus Hristos, Domnul Isus Hristos ia o pilda ca sa exemplifice un adevar spiritual. Ia ceva ce e posibil sa se intample in viata omului, ca uitandu-ne la pilda sa facem paralela intre asta si un adevar spiritual.

~~Intrebare: Cum poate sa-i para rau lui Dumnezeu, daca El cunoaste trecutul, prezentul si viitorul? Ne pare noua rau de un lucru, dar nu am stiut cum o sa iasa, dar Dumnezeu, care a facut cerurile si pamantul, l-a facut pe om si El a stiut istoria dinainte. Cum poate lui Dumnezeu sa-i para rau, cand El a stiut dinainte ceea ce o sa se intample?

Da, deci regretul acesta a lui Dumnezeu, sau parerea asta a lui Dumnezeu  nu este despartita de precunoasterea lui Dumnezeu si de faptul ca Dumnezeu a stiut ca omul va cade in pacat si ca omul va pacatui si ce se va intampla. Astea sunt consecintele prevazute. Astea sunt consecintele pacatului. A spus: Cea mai mare  consecinta, in ziua in care vei pacatui, vei muri. Deci regretul lui Dumnezeu sau parerea lui Dumnezeu si vedem adesea aceasta in Geneza cap. 6, unde lui Dumnezeu ii pare rau ca l-a facut pe om. Dupa aceea, mai tarziu, ii spune lui Moise ca ii pare rau ca l-a rascumparat pe Israel si vrea sa-l nimiceasca. Mai tarziu ii pare rau ca a ingaduit alegerea lui Saul ca imparat. Parerea de rau a lui Dumnezeu, cel putin pentru mine, cum o inteleg eu, nu este un regret tip: N-am stiut ca se va intampla asta, ca in open theology sau teologia de proces, in care Dumnezeu invata pe parcurs ce se intampla, lucrurile, istoria si tot ce se intampla si pe parcurs ce se desfasoara, Dumnezeu ia cunostnta de ele.

Revenind la regretul lui Dumnezeu,

  1. Regretul lui Dumnezeu, deci,nu este provocat de faptul ca a fost surprins de un rezultat a ceea ce s-a intamplat, in primul rand.
  2. In al doilea rand, regretul lui Dumnezeu nu manifesta sau decsrie neputinta Lui Dumnezeu fata de evenimentul respectiv.
  3. Nu este nici surprins de ceea ce se intampla, ca si cand El n-ar fi stiut ca lucrul asta s-ar fi intamplat
  4. Si cand Biblia spune ca Dumnezeu a regretat sau i-a parut rau este mai degraba descrierea unei suparari a lui Dumnezeu, nu din cauza ca El n-a stiut sau a neputintei Sale, sau lipse de programare pe care a facut-o, ci din cauza ca noi suntem inclinati spre lucrurile acestea, in care noi mergem spre cadere, spre esec, spre dezastru.

Sa-l luam pe Saul, [ca exemplu] i-a parut raut lui Dumnezeu ca a fost ales Saul? Nu, doar Dumnezeu  a spus cum sa fie ales Saul si cum sa se procedeze cu el, el a fost programat. Dar raspunsul lui Dumnezeu la problema lui Saul este ca poporul a vrut un imparat cum aveau neamurile si Dumnezeu le-a dat un imparat dupa imaginea pe care ei au dorit-o. Era acesta imparatul ales de Dumnezeu? Nu era imparatul ales de Dumnezeu, in sensul in care Dumnezeu ar fi vrut sa le dea un imparat. Deci, n-a venit de la Dumnezeu, ci a venit ca un raspuns la dorinta oamenilor. Pe de alta parte, si lucrul acesta este folosit de Dumnezeu, si acest esec este folosit de Dumnezeu, ca sa pregateasca calea venirii unui imparat ales de Dumnezeu, dupa inima lui Dumnezeu, Imparatul David, care va deveni imparatul genealogiei din care va veni pana la urma Mesia, a carui urmas va sta pe vecie pe tronul de domnie al Imparatiei lui David. Deci, regretul lui Dumnezeu fata de David nu este regretul ‘Vai de Mine, imi pare rau ca l-am ales pe Saul si acuma nu mai stiu ce sa fac. Si uite, trebuie sa stric lucrarea asta si sa fac alta lucrare, poate data viitoare reuseste mai bine.’ Ci este degraba o descriere a unui necaz, parerea lui Dumnezeu pentru un lucru care a iesit rau, nu pentru ca a fost surprins, sau pentru ca nu mai stie ce sa faca, sau ca trebuie sa faca altceva acuma, ca ‘N-am stiut ca iasa chestia asta asa.’

…din primele 15 min, mai sunt 16 min din podcast. Asculta aici in intregime:

http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu-partea-1/

 

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari