Aurel Gheorghe – O vreme de necaz pentru omenire – a 70-a săptămână din Daniel, cap.9

Marea parte a prorociilor despre vremea de pe urmă este dedicată unei perioade bine  determinate, ce va dura șapte ani. După terminarea epocii Bisericii, cuprinsă între cea de-a 69-a săptămână și a 70-a, va începe ceea ce Domnul a numitceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.” (Ap. 3:10)

Despre perioada acestor șapte ani, cei mai grei din istoria umanității, Scriptura dă numeroase detalii:

  • marcând tranziția dinspre împărăția omului spre cea a lui Mesia;
  • o perioadă de mari judecăți asupra locuitorilor pământului ce au respins domnia lui Dumnezeu asupra lor  –  ”Ziua Domnului”;
  • un timp ce marchează întoarcerea poporului Israel la Dumnezeul cel viu recunoscându-L în final pe Domnul Isus ca Mesia cel făgăduit;
  • o vreme de mari minuni ale lui Dumnezeu – vremea ultimei chemări a Evangheliei veșnice;
  • timpul domniei lui anticrist, îngăduită de Domnul Dumnezeu ca parte a judecății finale a lumii;
  • șapte ani de puternice persecuții împotriva oricărui om care va crede în Hristos Domnul și, mai ales, împotriva lui Israel (Ier. 30:7);
  • o vreme a lipsei Bisericii de pe pământ;

Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”…  Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse! (Ap. 22:17,20)

Anunțuri

Aurel Gheorghe – Profilul lui anticrist dezvăluit – Daniel, cap. 8

profilul-lui-anticrist-dezvaluit

La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.

El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.
Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti. (Daniel 8:23-25)

Aurel Gheorghe – Israel și închinarea anticristică – Daniel, cap. 3

israel-si-inchinarea-anticristica-daniel-cap-3

Inchinarea babilonica e un tipar al inchinarii anticristice.

Presupune o predare totala/ o supunere absoluta si beneficiaza de ajutorul mass media….are modalitatii si servicii represive foarte dure.

Israel și închinarea anticristică – Daniel, cap. 3

Răspunsuri Pentru Viață 96 – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel – Partea 3

iacob-berghianu

Bine v-am găsit, dragi telespectatori! Continuăm, în acest episod RpV, așa cum am promis, prezentarea analizei cercetătorului teolog Fred G. Zaspel cu privire la profeția numită ”cele 70 de săptămâni” din cartea profetului Daniel cap. 9:24-27. (VEZI Prima parte aici – Răspunsuri Pentru Viață 95 – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel  Partea 2)

Avem dea face cu o preofeție extrem de complexă și controversată dar care pare a fi indicatorul divin pentru vremea sfârșitului. Așa cum am spus și în episdul precedent nu prezentăm acest material ca fiind unul perfect și imbatabil, ci îl prezentăm ca un punct de pornire pentru studiile personale ale acelor creștini care vor să fie avizați cu privire la această profeție, dând curs îndemnului, ca să nu spun poruncii Domnului Isus Hristos cu privire la chiar această profeție, din Matei 24,: ”Cine citește să înțeleagă”!  Să ne ajute Dumnezeu să fie așa cum ne-a cerut Mântuitorul!

”3) Cele şaizeci şi două de săptămâni. Cele şaizeci şi două de săptămâni (62 X 7) semnifică 434 de ani pe care, dacă îi socotim pornind de la anul 538 î.d.C. (punctul de terminare al primei săptămâni de ani, așa  cum am arătat anterior),  am ajunge în anul 104 î.d.C. Acest an este mult prea devreme faţă de timpul lui Isus Cristos şi fără nici o semnificaţie istorică cunoscută. Evident, dacă această dată ar fi adoptată ca timp de final pentru cele şapte săptămâni din profeția danielică, trebuie să explicăm cum ajungem cu cele şaizeci şi două de săptămâni restante în vremea lui Isus Cristos, presupunând că am fi solicitaţi s-o facem. Realitatea este că nu este specificat nici un punct terminal al celor şaizeci şi două de săptămâni, însă versetul 26, din Daniel 9, susţine că „după cele şaizeci şi două de săptămâni Mesia va fi răpus.” Considerând că aceasta ar fi o referinţă la crucificarea lui Isus Cristos, cele şaizeci şi două de săptămâni trebuie că s-au desfăşurat înainte de acel moment. Să notăm că „după” (‘achare, formă aramaică) cele şaizeci şi două de săptămâni va fi răpus Mesia. Nu se face nici o menţiune cu privire la cât de mult timp după această perioadă; profeţia predictivă ar permite o definiţie largă. Nici nu se spune că ar avea loc în decursul celor şaptezeci de săptămâni. Se întâmplă pur şi simplu „după” cele şaizeci şi două. Asta e tot ce putem extrage din text.

Însă având această distincţie stabilită clar între cele şapte săptămâni şi cele şaizeci şi două, întrebarea care trebuie pusă ar fi: Sunt aceste şaizeci şi două de săptămâni luate pur şi simplu şi însumate consecutiv fără întrerupere? Sau separarea celor două perioade oare n-ar putea să semnifice o „pauză temporală” între ele? Acesta nu ar fi un lucru neobişnuit în profeţia biblică (d.ex., Dan. 11:2-3; Mica 5:1-2), şi nu există nici un indiciu conform căruia o astfel de „pauză” între primele şapte şi următoarele şaizeci şi două de săptămâni ar constitui o violare a textului. De fapt, pauza dintre aceste două perioade este singura explicaţie validă pentru enunţarea lor separată.

Mai mult, dacă reconstruirea Ierusalimului ar fi luată drept termen de început pentru cele şaizeci şi două de săptămâni, atunci avem afirmarea clară a acestei pauze temporale. Structura complexului de 490 de ani pare să pledeze pentru trei perioade separate de timp, a căror însumare totalizează 490 de ani, dar care acoperă o întindere mult mai mare de timp. Cele şapte săptămâni îşi au specificate propriile termene de început și termene de sfârșit . Cele şaizeci şi două de săptămâni credem că încep la un moment diferit în timp de termenul de sfârșit al precedentelor şapte săptămâni. Iar ultima săptămână (cea finală) urmează după evenimentele enumerate de versetul 26, care ele însele se petrec „după” cele şaizeci şi două de săptămâni! Poziţionarea acestor pauze temporale nu constituie o simplă tehnică hermeneutică, ci o necesitate exegetică. Întrebarea care rămâne, deci, este: Ar fi utilă o pauză temporală între ultima săptămână şi cele şaizeci şi două de săptămâni pentru remanierea întregii structuri temporale? Există vreo dată istorică de importanţă care ar marca începutul şi sfârşitul celor şaizeci şi două de săptămâni de ani? „Şi (timp de) şaizeci şi două de săptămâni strada şi şanţul de apă al cetăţii va fi zidit din nou, chiar în vreme de strâmtorare” descrie în mod clar evenimentele din timpul lui Neemia, foarte familiare celui care studiază Biblia. Aici ar părea că reconstruirea Ierusalimului (de această dată nu neapărat decretul) constituie termenul de început pentru cele şaizeci şi două de săptămâni. Teoriile conform cărora fie crucificarea, fie intrarea glorioasă în Ierusalim constituie termenul de sfârșit pentru cele şaizeci şi două de săptămâni (indiferent de anul preferat pentru crucificare) presupun o dată care este mult prea târzie şi fără semnificaţie istorică în relaţie cu reconstrucţia Ierusalimului. 33 d.c. – 434 (62×7) = 405 î.C. sau 33 d.c. – 434 ani (62×7) = 402 î.d.C.

Acelaşi lucru ar fi valabil în cazul folosirii ca dată de pornire a botezului lui Isus, aş cum au sugerat mulţi comentatori, ceea ce ar presupune unul dintre anii 408 sau 405 î.d.C. Din nou, acestea nu prezintă nici o importanţă istorică raportat la termenul de început al celor şaizeci şi două de săptămâni. Toate aceste teorii converg într-o dată aflată mult după sfârşitul reconstruirii Ierusalimului sub Neemia. Cum stau lucrurile în privinţa datei naşterii lui Cristos? Este bine cunoscut faptul că Irod a murit în anul 4 î.d.C. nu se ştie însă cât timp s-a scurs între momentul în care a dat notoriul său decret de măcelărire a copiilor şi până la decesul său. Iar decretul însuşi a fost dat după o perioadă considerabilă de la naşterea lui Isus, pentru că a inclus copiii din Betleem „de la doi ani în jos” (Mat. 2.16). Dată fiind această informaţie, anul 6 î.d.C. este o desemnare uzuală şi sigură pentru data naşterii lui Cristos. Acum, dacă aceasta marchează sfârşitul celor şaizeci şi două de săptămâni, începutul lor s-ar situa în anul 440 î.d.C.

Există ceva semnificativ legat de acest an? Termenul de început al celor şaizeci şi două de săptămâni pare a fi reconstruirea Ierusalimului de către Neemia. Cererea acestuia către Artaxerxe de a se întoarce în cetate a fost înaintată în aprilie, anul 444 î.d.C. (Neemia 2.1). Potrivit istoricului Iosephus Flavius (Antichități, XI, V, 7), Neemia s-a dus mai întâi în Babilon pentru a găsi voluntari în rândurile evreilor care să îl însoţească. Ţinând cont de această informaţie, şi cu diferitele pregătiri implicate şi cu timpul necesar pentru obţinerea materialelor de construcţii (fapt probabil de vreme ce lucrările sale de reconstruire au demarat curând după sosirea sa la Ierusalim), rezultă faptul că sosirea sa în Ierusalim i-a luat probabil în realitate câţiva ani. Iosephus notează că ar fi avut loc în „cel de-al douăzeci şi cincilea” an al domniei lui Artaxerxe – anul 440 î.d.C.! Din nou, anul se potriveşte exact. 440 î.d.C. (începerea reconstruirii în vreme de strâmtorare) + 434 ani (62 X 7) = 6 i.d.C. (naşterea lui Cristos). Profeţia se suprapune perfect cu evenimentele istorice.

(Continuarea sub video)

96 – Raspunsuri Pentru Viață –

Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel_3

VIDEO by Credo TV

REZUMAT. Pe scurt, cele şapte săptămâni şi cele şaizeci şi două de săptămâni s-au desfăşurat conform cu profeţia după cum urmează: 587 î.d.C. („primirea unui cuvânt” de la Dumnezeu de a reconstrui Ierusalimul) – 49 ani („şapte săptămâni”) = 538 î.d.C. („un uns, un prinţ” Cir, pune capăt captivităţii evreilor); Apoi urmează o pauză cu durată nespecificată; În 440 î.d.C. („zidirea din nou a străzii şi a şanţului de apă în vreme de strâmtorare”) – 434 ani („şaizeci şi două de săptămâni”) = 6 i.d.C. (naşterea lui Isus Cristos). Datele sunt mult prea exacte pentru a putea fi respinse cu uşurinţă, şi rămân în picioare ca o apologetică fermă pentru caracterul supranatural al profeţiei. Este evident avantajul pe care-l are această interpretare. Nu numai că structura temporală se potriveşte mult mai exact, însă nu sunt necesare nici un fel de scheme cronologice elaborate pentru a o demonstra. Mai mult, [această variantă] acordă o atenţie deosebită tuturor detaliilor furnizate de textul lui Daniel, oferă o explicaţie clară a separării de către acesta a celor şapte săptămâni de cele şaizeci şi două, şi explică şi folosirea expresiei „după cele şaizeci şi două de săptămâni” de către Daniel (versetul 26), şi nu după cele şaizeci şi nouă de săptămâni. Acestea sunt ţeluri pe care alternativele sunt absolut incapabile să le atingă. De asemenea este oferit un termen de început şi un termen de sfîrșit atât pentru cele şapte săptămâni, cât şi pentru celelalte şaizeci şi două. În plus, se aliniază mult mai fidel punctuaţiei sugerate de masoreţi. Pe scurt, această interpretare nu lasă nimic la voia întâmplării; ea explică toate datele implicate şi se suprapune ideal cu consemnările istorice. Dar să mergem mai departe analizând versetul 26 din Daniel 9.

DUPĂ CELE 62 DE SĂPTĂMÂNI” ni se prezintă, în primul rând, Răpunerea” lui Mesia (în versetul 26/a). În acest versetul (26) ni se prezintă un alt „mesia” sau „uns” (mashiach) în al cărui caz cu toţii sunt de acord că este Isus Cristos. Este menţionat caracterul substitutiv al jertfei Sale („răpus [yicaret, niphal imperfect] însă nu pentru sine însuşi”) şi marchează manifestarea exterioară a motivului hexavalent al celor şaptezeci de săptămâni (v.24). Dat fiind largul consens asupra acestui punct, nu este necesară dezbaterea sa aici. Este notabil în orice caz, faptul că acesta nu poate fi acelaşi „uns” cu cel din versetul 25. Acest lucru este evident datorită faptului că mashiach nagid (v.25) apare la sfârşitul celor şapte săptămâni; în timp ce acest mashiach apare „după şaizeci şi două de săptămâni.”

Distrugerea cetăţii şi al locului prea sfânt (versetul 26b). Versetul 26 prezice de asemenea şi nimicirea „cetăţii şi a (locului) cel sfânt” de către poporul „unui prinţ ce va să vină” (nagid habo’). Faptul că distrugerea despre care se vorbeşte în acest loc se referă la anul 70 d.C. este un lucru atât de necontestat încât nu necesită nici un fel de apărare din partea noastră. Ceea ce este însă interesant este faptul că versetul specifică cu multă atenţie că este vorba de „poporul unui prinţ ce va să vină” şi nu de prinţul însuşi în cazul celui care avea să distrugă cetatea. Poporul care distruge Ierusalimul se spune că se află într-un fel de relaţie cu „prinţul ce va să vină.” Importanţa acestui fapt devine mai clară în versetul 27. Descrierea acestui prinţ este semnificativă. El este „cel ce vine” (habo’, participiu, stare determinată). O astfel de descriere indică: 1) importanţa lui, 2) menţionarea sa anterioară (cel puţin Daniel fusese pus în temă), şi poate 3) importanţa sa ulterioară. Importanţa acestuia este evidentă prin presupunerea faptului că sosirea lui va fi observată pe scară largă. Menţionarea sa precedentă (de către Daniel) şi importanţa sa ulterioară vor fi abordate în discutarea versetului 27.

Distrugerea prinţului (versetul 26/c). „Iar sfârşitul lui va fi într-un potop” semnifică distrugerea „prinţului ce va să vină.” Aşa cum subliniază Young, „potop” (shetep) este folosit în altă parte ca o descriere pentru revărsarea mâniei lui Dumnezeu. Mai potrivit este pronumele masculin „lui” decât forma sa neutră [„its” în engleză, n. tr.], fiind vorba despre nagid („prinţ”). Sfârşitul „lui” va fi sub judecată divină. Dumnezeu Însuşi va nimici „prinţul ce va să vină” cu o judecată copleşitoare.

Suferinţă prelungită (versetul 26/d). „Şi până la sfârşit va fi război, şi sunt hotărâte pustiiri.” Aceasta este fără îndoială o descriere a războiului. Însă care este semnificaţia acestui „până la sfârşit”? Al cui sfârşit? Afirmaţia pare să indice necazuri crescânde asupra cetăţii Ierusalimului până la escaton, sfârşit care este menţionat în versetul 27. Istoria a fost martora împlinirii exacte și a acestui lucru. După distrugerea Ierusalimului din anul 70 d.C. (v.26b), oraşul a trecut prin nenumărate războaie (conf. Luca 21.24) (și starea de beligeranță din jurul Ierusalimului continuă până astăzi și se intensifică tot mai mult, adăugăm noi!) Să mergem la următorul verset.

Ultima săptămână (versetul 27). Evenimentele.

1) Identitatea lui „el”. Versetul 27 vorbeşte despre cineva care urmează să vină şi care „va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână,” iar la mijlocul acelei săptămâni, „va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare.” În discuţie este identitatea acestui „el.” Unii înţeleg prin acesta pe „Mesia” din versetul 26, Care a dat naştere la un legământ prin moartea Sa. Însă există câteva observaţii care militează împotriva acestei păreri. Mai întâi, se spune despre el că „va face un legământ trainic cu mulţi,”timp de o săptămână.” Isus a generat un legământ, însă este vorba de unul etern. Şi pentru a înţelege modul în care acest legământ pecetluit prin moartea Sa ar putea fi considerat a dăinui doar şapte ani, am avea nevoie de un argument serios. Este imposibil să ne referim la legătura noastră cu El prin legământ în astfel de termeni. În al doilea rând, nu există nici un motiv pentru care să ne aşteptăm la vreo menţionare a încetării jertfelor lui Isus în acest punct; ar constitui un salt îndrăzneţ şi lipsit de sens. În al treilea rând, cel mai apropiat antecedent pentru „el” este „prinţul ce va să vină” şi prin aceasta devine preferat din punct de vedere gramatical. În al patrulea rând, participiul „ce va să vină” împreună cu articolul hotărât (cum am menţionat mai sus) pare să facă referire la cineva menţionat anterior sau deja cunoscut. Mai mult, există ceva semnificativ în legătură cu cei trei ani şi jumătate din aceştia şapte. Toate aceste observaţii ne conduc la acţiunile cornului suplimentar din Daniel 7.25 care îşi pune în aplicare lucrarea blasfemiatoare timp de „ o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme” – o perioadă ce pare a fi identică cu cea a „lui” din timpul ultimei săptămâni. Nimeni nu este dispus să afirme că acest pasaj vorbeşte despre Cristos, deci putem noi crede oare că este vorba de o simplă coincidenţă fără nici o altă semnificaţie? În al cincilea rând, acţiunile acestui „el” sunt evident altele decât cele ale Domnului Isus. Poate că ar fi cumva posibil să spunem despre Cristos că ar putea face să înceteze „jertfele şi darurile de mâncare” într-un anume sens, dar este imposibil să-L asociem cu „urâciunea pustiirii”. În al şaselea rând, (ca o scurtă observaţie) acţiunile sale sunt citate de către apostolii Pavel şi Ioan făcând referire la un personaj al vremurilor din urmă. Aceste observaţii pur şi simplu nu permit vreo asociere a acestui personaj cu Domnul Isus Cristos.

2) Acţiunile sale

Acţiunile acestei persoane sunt descrise în continuare. „Şi el va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână. Însă (timp de) o jumătate de săptămână el va face să înceteze jertfele şi darurile de mâncare.” Considerată la durata ei menţionată aici de faţă şi dat fiind faptul că Biblia nu mai menţionează în nici un alt loc vreun legământ de şapte ani, afirmaţia indică faptul că această persoană, evident aflată într-o poziţie influentă, va face o înţelegere cu Israel („cei mulţi,” subiecţii celor şaptezeci de săptămâni) şi va încălca într-un anume fel înţelegerea făcută după trei ani şi jumătate. Detaliile legământului nu sunt formulate, însă ele vor implica evident libertatea de a se închina în templul lor. Încălcarea acestui legământ este marcat de venirea „pe aripă a unui idol pustiitor şi abominabil” care va rămâne „chiar până la sfârşit, şi până când ceea ce este hotărât va fi vărsat asupra pustiitorului.” Teoretic tot ce putem ştii despre acest eveniment, pornind de la acest pasaj din Scriptură, este faptul că este vorba de ceva abominabil şi care pare să implice idolatria. O comparaţie între acest pasaj şi 2 Tesaloniceni 2:3 şi următoarele şi cu Apocalipsa 13 arată fără putinţă de tăgadă identitatea acestuia (a se vedea diagrama prezentată și în episodul anterior!!!). Acest act de idolatrie este lucrul la care Isus S-a referit când vorbea despre „urâciunea pustiirii aşezată în locul Sfânt” (Matei 24.15).

Structura temporală. Prin urmare, acest „prinţ care va să vină,” este „omul fărădelegii” lui Pavel şi „fiara ridicată din mare” a lui Ioan ale cărui acţiuni sunt în „imediata” proximitate faţă de întoarcerea lui Isus Cristos (Matei 24.29; 2 Tesaloniceni 2:3, şi urm.; Apoc.19:11-20.3). Ar părea că este una şi aceeaşi persoană cu „anticristul” din 1 Ioan 4.3. Acţiunile sale vor continua să se desfăşoare „chiar până la sfârşit, şi până când ceea ce este hotărât va fi vărsat asupra pustiitorului.” Adică, la „sfârşitul” (ultimei săptămâni) el va fi nimicit. Aceasta va reprezenta „sfârşitul lui [care] va fi printr-un potop” (v.26c, vezi comentariile de mai sus). A fost deja arătat faptul că există o pauză temporală între cele şapte şi cele şaizeci şi două de săptămâni. După cum ne-am aştepta, deci, versetele 26-27 revelează aceeaşi relaţie cronologică între cele şaizeci şi două de săptămâni şi ultima săptămână. Daniel notează faptul că evenimentele din versetul 26 se petrec „după” (achare’) sfârşitul celor şaizeci şi două de săptămâni. Versetul 27 descrie, apoi, evenimentele din ultima săptămână. Consecutivul și de la începutul versetului 27 continuă cât se poate de natural naraţiunea în ordine cronologică şi succesivă. Simpla citire a versetelor, atât în engleză cât şi în ebraică, prezintă evenimentele din versetul 26 care se petrec „după cele şaizeci şi două de săptămâni” însă înainte de ultima săptămână. De fapt, greutatea dovezilor ar cântări greu în faţa oricărui punct diferit de vedere. Este de asemenea clar faptul că evenimentele din versetul 26, afirmate a se petrece „după cele şaizeci şi două de săptămâni,” implică o perioadă mult prea lungă pentru a putea fi incluse în ultima săptămână. Oricare dintre date le-am prefera pentru crucificare, ea precede distrugerea Ierusalimului (anul 70 d.C.) cu mai bine de treizeci de ani. Totuşi ambele trebuie să se încadreze în complexul celor 490 de ani! Singura modalitate care permite textului să rămână în picioare este să acceptăm o altă pauză temporală în structura timpului. Cei care doresc să considere ultima săptămână încheiată în secolul întâi odată cu distrugerea Ierusalimului au de-a face cu o problemă serioasă aici. Ei nu doresc să admită o pauză între cele şaizeci şi două de săptămâni şi ultima săptămână, deci sunt nevoiţi fie să considere ultima săptămână ca fiind simbolică pentru o perioadă mult mai mare de timp (mai mare de şapte ani) sau pur şi simplu să ridice din umeri neştiutori. Potrivit cu interpretarea lui Isus şi a lui Pavel din Matei 24 şi (respectiv) din 2 Tesaloniceni 2, „necazul cel mare” şi „ziua Domnului” vor fi marcate de acest act de idolatrie în templu. Acest eveniment, aflat în viitor pentru ei, nu a avut încă loc în istorie. Mai mult, după cum se menţiona mai sus, motivul hexavalent al celor şaptezeci de săptămâni trebuie încă să-şi vadă împlinirea deplină. Păcatele lui Israel nu au ajuns încă la sfârşit, profeţiile Vechiului Testament nu au fost încă împlinite, şi nici Sfânta Sfintelor nu a fost încă unsă. Toate acestea îşi aşteaptă încă împlinirea, şi prin urmare cea de-a şaptezecea săptămână trebuie că se află încă în viitor. Mai mult, Isus a specificat „urâciunea pustiirii” din ultima săptămână a se afla încă în viitor, „imediat” înainte de revenirea Sa (Mat.24:15, 29). Într-adevăr, acesta va fi semnul sfârşitului vremurilor. Totuşi, Însuşi Isus a transmis această săptămână finală a se găsi într-un cadru escatologic. În sfârşit, toate celelalte referinţe biblice la această perioadă de timp („la jumătatea săptămânii”; trei ani şi jumătate) se află într-un context escatologic (comp. Apocalipsa 11:2-3; 12:6, 14). Structura temporală a celor şaptezeci de săptămâni este evident de natură escatologică. Această structură nu este construită nici pe o bază hermeneutică şi nici pe una teologică, ci pe argumente exegetice. Cele şaptezeci de săptămâni ale lui Daniel aşteaptă Ziua Domnului pentru a-şi găsi împlinirea (2 Tes.2:2-3). Un singur lucru mai rămâne de clarificat. Versetul 26 vorbeşte despre „poporul prinţului ce va să vină” care va distruge Ierusalimul (în anul 70 d.C.), în timp ce versetul 27 se referă la prinţ ca la un personaj escatologic. Aşa cum am menţionat anterior, acest tip de „salturi în timp” sunt obişnuite în profeţia biblică şi nu trebuie să pară ceva ieşit din comun. Mulţi identifică „poporul” cu romanii, iar „prinţul ce va să vină” ca ceva generat de Imperiul roman. Această concepţie prezintă câteva dificultăţi care pot fi evitate cu uşurinţă dacă înţelegem prin „popor” pur şi simplu oameni „răi” sau „necredincioşi” ai [adică ‚din care va ieşi’] prinţul ce va să vină.”

Rezumat şi implicaţii. Afirmaţiile făcute de text sunt foarte precise. Interpretarea lor nu implică nimic mai mult decât o privire aruncată în istorie pentru a vedea care date reprezintă punctul de început şi de sfârşit al celor şapte şi, apoi, al celor şaizeci şi două de săptămâni, şi o altă privire în Scriptură pentru a găsi corelaţiile cu evenimentele descrise în ultima săptămână (şi cea din urmă). Interpretarea prezentată aici a încercat să ia în calcul toate detaliile din text într-un mod consistent şi legat de alte afirmaţii scripturale relatate. Presupunerile hermeneutice controversate au fost evitate în mod deliberat pentru ca să i se permită textului să vorbească pentru sine. Profetul Daniel ne învaţă că ultimii şapte ani vor fi martorii unui lider mondial care se va ridica cu putere şi probabil va face lucruri mari şi blasfemiatoare în Templul din Ierusalim – eveniment care marchează „necazul cel mare” (Matei 24) şi „ziua Domnului” (2 Tesaloniceni 2). Aceasta presupune un viitor politic pentru poporul Israel precum şi reconstruirea templului lor, un eveniment deloc neobişnuit în profeţie (Ezechiel 40-43, 2 Tesaloniceni 2.4; Apoc.11:1-2, etc.). În punctul culminant al celei de-a şaptezecea săptămâni Isus Cristos va reveni pentru a aduce judecata asupra omului păcătos şi a urmaşilor săi (Dan.9:26-27; Mat.24:29, ş. urm.; 2 Tes.2:2-12; Apoc.19:11-20.3). Poporul Israel se va întoarce atunci cu credinţă la Mesia al lor (Zaharia 12.10) astfel încât fărădelegea şi păcatele lor vor fi „făcute să înceteze.” În cele din urmă, fiecare profeţie a Vechiului Testament va ajunge la împlinire, iar templul însuşi va fi consacrat. În concluzie, cele şaptezeci de săptămâni se desfăşoară după cum urmează: 587 î.d.C. („darea poruncii de restaurare & reconstruire a Ierusalimului”) – 49 ani („ şapte de câte şapte, şapte săptămâni”) = 538 î.d.C. („un uns, un prinţ”; Cir); (pauză cu durată nespecificată); 440 î.d.C. („strada şi şanţul cu apă va fi zidit din nou în vreme de strâmtorare”) – 434 ani („şaizeci şi două de săptămâni”) = 6 î.d.C. (naşterea lui „Mesia,” Isus Cristos) (pauză cu durată nespecificată); Evenimente specificate („după cele şaizeci şi două de săptămâni”): 1)-crucificarea lui Mesia; 2)-distrugerea Ierusalimului „până la sfârşit”?? d.C. („legământ făcut cu Israel) + 3½ ani („la jumătatea săptămânii”) = ?? d.C. („urâciunea pustiirii”) + 3½ ani = ?? d.C. („sfârşitul”; întoarcerea lui Cristos; judecata asupra „prinţului ce va să vină”)

Îcheiem aici prezentarea studiului nostru după cercetătorul teolog Fred G. Zaspel, fiind convinși că pentru cei avizați a adus informații folositoare. Cel puțin mie mi-a folosit acest studiu! Dumnezeu să ne ajute să citim, să cercetăm, să studiem și să înțelegem profețiile spre care Însuși Mântuitorul Isus Hristos ne-a îndreptat, în mod explicit, privirile și atenția! Așa să fie!

Cititi / vizionati primele doua emisiuni  –

  1. Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 1
  2. Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 2
  3. Raspunsuri Pentru Viata – Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel Partea 4
  4. Raspunsuri Pentru Viata – Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel Partea 5

 

Daniel: Standing Strong for God in a Secular Society – John Lennox

Daniel must rate as one of the most remarkable leaders in all of history. He ran two successive empires, and to him was entrusted enormous power. Despite this power, Daniel not only maintained his faith and devotion to God, but he also maintained his public witness to God. This book presents us with a cultural and worldview situation that is very close to our own. So often under the pressures of contemporary secular society, faith is privatized, but through Daniel we can learn to stand up and be counted in secular society.

See more at http://www.foclonline.org

VIDEO by FOCL Online

Pentru copii – Nou, de la Speranta !!! Un canal dedicat copiilor

Inscrieti-va la Canalul „Pentru Copii” – https://www.youtube.com/user/ptcopii

Photo credit Facebook

Doua cantari si desene animate de la canalul Pentru Copii:

Gospodarul din Ardeal – animat

Muzica: Gabriel Gorcea
Text: Gabriel Gorcea
Piesa face parte dintr-o noua serie de albume intitulate „DO RE MI, pentru copii”

Un cantec pentru copii extras de pe DVD-ul Speranta pentru copii, vol. 3.

 Speranta pentru copii – Daniel

 Speranta pentru copii –

Sadrac, Mesac si Abed Nego

Florin Ianovici – Funcţionează neprihănirea in Secolul XXI? + Adevarata Religie la Biserica Emanuel Malaga, Spania 15-16 Iunie 2013

FLORIN IANOVICI: Un fragment din primul mesaj – PRIMUL PAS pe care DUMNEZEU il face cand te HOTARASTI sa traiesti pentru EL: Duceti frumos o viata -cu  bomboane, duceti flori, da-ti telefoane de ziua lor, trimiteti sms’uri, caciuliti-va, flexati-ca coloana vertebrala pana n-o sa mai puteti, numai de aia suntem buni sa lustruim pantofii la oameni si am ajuns sa fim niste robi. Stiti de ce? Pentru ca nu am inteles care este cheia si ecuatia in viata. Cand tu te-ai hotarat sa fi pentru Dumnezeu, Dumnezeu va lucra la inima lor. N-ai nevoie sa stai sa castigi un om. N-ai nevoie sa-i duci tot felul de lucruri, nu trebuie sa stai o viata intreaga- hai cu mama, hai cu tata, hai in stanga, hai in dreapta… Exista unul singur care are puterea sa lucreze in cel de langa tine si acesta este Dumnezeu din cer. Nu va ingrijorati: Doamne, cu cine ma marit? Cu cine ma insor? Biblia spune ca ai un singur lucru de facut. Nu poti tu sa determini circumstantele, nu poti tu influenta mersul lumii, nu poti tu sa schimbi pe cel din stanga sau din dreapta. Tu poti un singur lucru: Sa te hotarasti in inima ta sa traiesti cu Dumnezeu. Si Dumnezeu spune ca primul pas pe care-l face este sa atinga inima acelor de care depinzi.

danielPhoto credit lowerkingswoodec.homestead.com

Daniel 1:1-21

În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l -a împresurat.
2 Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le -a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
3 Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să -i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
4 nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe cari să -i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.
5 Împăratul le -a rînduit pe fiecare zi o parte din bucatele dela masa lui şi din vinul de care bea el, vrînd să -i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie în slujba împăratului.
6 Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
7 Căpetenia famenilor dregători le -a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i -a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.
8 Daniel s’a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care -l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu -l silească să se spurce.
9 Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
10 Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: ,,Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărît ce trebuie să mîncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decît ale celorlalţi tineri de vîrsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului„.
11 Atunci Daniel a zis îngrijitorului, căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
12 ,,Încearcă pe robii tăi zece zile, şi să ni se dea de mîncat zarzavaturi şi apă de băut;
13 să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri cari mănîncă din bucatele împăratului, şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!„
14 El i -a ascultat în privinţa aceasta, şi i -a încercat zece zile.
15 După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decît toţi tinerii cari mîncau din bucatele împăratului.
16 Îngrijitorul lua bucatele şi vinul cari le erau rînduite, şi le dădea zazavaturi.
17 Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.
18 La vremea sorocită de împărat ca să -i aducă la el, căpetenia famenilor i -a adus înaintea lui Nebucadneţar.
19 Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia, nu s’a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului.
20 În toate lucrurile cari cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre cari îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decît toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, cari erau în toată împărăţia lui.
21 Aşa a dus -o Daniel pînă în anul dintîi al împăratului Cir.

appleUn copilas mergea cu taticul lui in masina, dar tatal era extrem de preocupat, tot se gandea la facturi, tot se gandea la ce are de facut, cat ii mai trebuie sa mai castige, daca-i ajunge salarul, preocupat. La un moment dat, copilasul din masina ii zice, „Tata, de ce eu dupa ce musc din mar si-l las o bucata de vreme, marul se innegreste?” Tatal lui era cu mintea la ale lui, absent. Si-i zice, „Pentru ca oxigenul intra in reactie cu structura moleculara a marului si astfel intervine elementul de oxidare.” Dupa ce i-a dat acest raspuns, copilul sta o vreme tacand si apoi zice, „Tata, cu mine-ai vorbit?” N-aveti uneori impresia in viata ca punem niste intrebari si capatam unele raspunsuri pe care nu le intelegem? [Am] 44 de ani si inca ma simt dezarmat in fata vietii. Poate ca unii, in aceasta dupa amiaza sunt mai in varsta ca mine si inca n-avem raspuns la toate ecuatiile care sunt in viata. Uneori avem impresia ca inaintand in viata le vom stii mai bine. Realitatea e, cateodata stam de vorba cu Dumnezeu si Dumnezeu ne da un raspuns si ramanem si noi ca si acest copilas, „Cu mine ai vorbit?” Parca uneori Dumnezeu ar fi absent de pe pamantul acesta si parca Dumnezeu n-ar intelege cat de greu e sa tii intr-o zi ca aceasta, sau intr-o lume ca aceasta neprihanirea. Uneori vad si ma intreb, „Doamne, cu mine ai vorbit?” Cand citesc Sfanta Scriptura si vad ca Dumnezeu imi cere sa fiu curat si sfant si neprihanit si ma uit la lumea aceasta, in care iesind din casa, trebuie sa te tii tare pana la serviciu, sa nu pacatuiesti. Acuma, poate la voi e un pic diferit (vorbeste unei biserici din Malaga, Spania), dar eu sunt din Bucuresti. De cand iesi din casa, din curte pana la serviciu, te intalnesti cu atatia in strada ca ai toata posibilitatea sa spui, „Ah, nici nu va spun. N-are sens. Stati aici unde sunteti. E bine.”

Iubitii Domnului, as vrea sa stam in aceasta dupa amiaza inaintea lui Dumnezeu si sa vedem, pentru ca noi stim ca trebuie sa fim curati si aceasta este si tema „Sa ne pastram curati”, dar trebuie sa va pun o intrebare: Care e beneficiul acestei curatiri? Oare ce produce ea si cum ma poate ajuta pe mine si cum se poate realiza, pentru ca un lucru pe care eu vreau sa-l inteleg de la viata aceasta este ce ma asteapta si cum ar trebui sa intampin eu lucrurile care ma asteapta? E de bagat in seama ca totul intarzie pe pamantul acesta. Avioanele intarzie, trenuirile intarzie; pensia nu intarzie, nici nu mai vine. Dar un lucru vreau sa va spun iubitii Domnului, Dumnezeu nu intarzie. Dumnezeu isi implineste toate fagaduintele si in El toate fagaduintele sunt „da si amin”. Marit sa-i fie numele lui Dumnezeu.

Pana la urma, cel mai greu pe pamantul acesta este urmatorul lucru- dragii mei, iubitii Domnului, daca Dumnezeu uraste ceva pe pamantul acesta, ce uraste Dumnezeu mai mult, uraste hibrismul. Adica, cum sunt hibrizii? Tu nu esti nici 100% cu Dumnezeu, nici 100% cu lumea. Tu esti un fel de cocktail, un fel de amestecatura. Dumnezeu spune bisericii din Pergam (care tradus inseamna amestecatura) deci Dumnezeu vorbeste dur. Dumnezeu a zis, „Eu sunt un Dumnezeu limpede, la Mine lucrurile sunt „da” sau „nu”, „alb” sau „negru”. „Deci, ori ai fi rece si atunci te incalzesc, pentru ca Eu sunt Dumnezeu… ori sa fi in clocot pentru Mine, ca daca esti caldicel, te scuip. Te vars,” zice Domnul Dumnezeu.

Acuma, noi ne-am strans astazi aici ca sa ne punem o intrebare simpla. Functioneaza neprihanirea in Secolul XXI? Poate fi cineva cu inima curata in secolul XXI? Ne ajuta la ceva asta in secolul XXI? Cum as putea? Si oare ce beneficii sunt? Si oare cum sa inteleg eu lucrul asta? Pentru ca oamenii mint, oamenii insala, pentru ca oamenii-s vicleni, pentru ca te uiti la om si toti suntem actori. Parca lumea asta este un fel de teatru, nimeni nu plateste un bilet, dar in fiecare este actor. Te uiti la el, te minte senin, zambind. Nu stiu daca ati bagat in seama lucrul asta. Veniti la biserica, pentru ca fenomenul acesta se gaseste si la biserica. In ce sens? Uitati-va ca nu mai avem increderea unii- altora. Vii la biserica si te uiti in stanga, te uiti in dreapta, „Hmm, o fi si aia pocaita?” „Da, o fi. Slavit sa fie Dumnezeu.” Nu-i preocuparea ta sa te framante lucrul asta. Dar,… noi le mostenim.”

Astazi vreau sa stau inainte lui Dumnezeu cu 3 lucruri simple pe care vreau sa le impartasesc cu voi si Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem. Fratii mei, un lucru care m-a framantat si un lucru care ma framanta in viata aceasta este ca mi-as dori, daca se poate, sa gasesc in simplitatea aceasta, a lucrurilor lui Dumnezeu, sa gasesc ecuatia care sa-mi deschida pamantul si sa-mi deschida si cerul. As vrea din toata inima sa traiesc pe pamantul acesta ca un copil de Dumnezeu si apoi n-am grija, ca in cer voi fi copilul lui Dumnezeu. Pana atunci, hai sa vedem ce-ar putea si cum ar putea sa ne foloseasca noua lucrurile pe care le-am cititi in dupa amiaza aceasta.

Iubitii Domnului, haideti sa va spun un pic de istorie. In momentul cand o natiune straina a cucerit Israelul, nu era numai vorba ca au luat bogatiile Israelului, nu era numai vorba ca i-au luat tinerii. Dar era ceva cu mult mai valoros. In momentul in care o natiune straina cucerea o alta natiune, natiunea straina venea cu urmatoarea declaratie: „Dumnezeul nostru e mai tare decat dumnezeul tau.”  Nu intamplator spune Biblia ca a luat vasele de aur si le-a dus in casa dumnezeului sau, la Şinear.  Aceasta deliniere nu este altceva decat: dumnezeul babilonienilor este mai tare decat Dumnezeul israelitilor. Si sa nu-mi spuneti mie, ca voi, pe pamantul acesta n-ati avut momente cand ati plecat cu Dumnezeu pe buze si in inima si v-ati confruntat in viata cu niste incercari grozave, dincolo de care am iesit cam sifonati.

N-am sa uit, atatea confruntari am avut in viata si de atatea ori mi-am zis, „Eu sunt copil de Dumnezeu si Dumnezeu imi va da biruinta si m-am trezit la sfarsitul razboiului, ca, de fapt, n-am avut nici o biruinta. A trebuit sa caut mai adanc sa vad care-i intelesul. Un popor al lui Dumnezeu care a fost cucerit de un alt popor al lui Dumnezeu. Si Biblia spune ca cheia nu statea nici in fortificatii, nici in strategii de razboi, nici in arme extraordinare. Strategia lui Dumnezeu a fost si a ramas, intotdeauna ceeasi strategie: „De ai fi ascultat glasul Meu, niciodata n-ai fi fost rob.” Dumnezeu a  spus lui Israel ca nu in taria carnii vor sta ei in picioare, ca nu omul este acela care-i tine, ci de fapt Dumnezeu este acela care tine. Si au ajuns robi, nu pentru ca n-au fost priceputi in domeniul militar, ci n-au fost priceputi sa inteleaga la vreme ceea ce a spus Dumnezeu. Si acuma, spune Biblia ca in acest Babilon a ajuns un tanar. (12)

Cum as putea eu sa stau in picioare? Ce as putea eu sa fac (referinduse la starea economica din Spania si Romania). Dragii mei, vreau sa fim cinstiti, sa ne acordam o sansa, pentru ca daca noi nu spunem care e sansa inimii noastre, niciodata Dumnezeu nu se va deplasa la noi. Daca nu vorbim deschis cu noi insine si nu spunem, „Doamne, intre ceea ce lasam sa se inteleaga ca suntem, intre ceea ce lasam sa se inteleaga ca este biserica si realizam ca de zi cu zi e o diferenta, pentru ca de multe ori sufletul nostru este apasat, de multe ori ne este teama, de multe ori suntem nelinistiti, de multe ori suntem ingrijorati si numai acestor oameni vreau sa le vorbesc. Altor oameni care socot ca sunt grozavi si sunt puternici si care de multe ori au doar declaratii pe buze, spunand, „Dumnezeu ma va scapa,” si in mod real nu lucreaza in modul asta, lor nu vreau sa le vorbesc. Nu stiu daca m-ati inteles.

Photo credit www.diarionuevosur.com

Cum functioneaza lucrul asta? Cum functioneaza Dumnezeu? Cum am putea sa ne incredem in Dumnezeu in asa fel incat si pe pamantul acesta si in cer sa-mi fie bine cu Domnul? Nu va intereseaza? Eu asta cred ca-i foarte important. Cand Daniel a venit, am stat si am zis, „Ce putea sa fie mai rau in viata unui om? 14-15 ani putea sa aiba, maxim, adolescentul Daniel cand a venit. Vreau sa va intreb un lucru: Unde-i mama si tata? Cel mai mult, au fost ucisi in Ierusalim sau cumva au ramas acolo, pentru ca nu o sa gasiti pe nici o pagina din cartea Daniel nici pe mama, nici pe tata lui Daniel, fiindca n-a venit cu ei. Dezradacinat din familia lui, fara mama, fara tata, intr-o cultura diferita, intr-o civilizatie diferita si ai venit ca trofeul regelui Babilonului. Tu n-ai venit ca unul care te-ai remarcat. Ai venit ca un trofeu, un accesoriu al cingatoarei imparatului Babilonian.

Nu stiu daca in viata poti porni mai greu decat a pornit Daniel. La 15 ani sa fi scos din neamul tau, din casa ta, si nu era oricine. Daniel era dintr-o familie nobila. El a trebuit sa urmeze la preotie. A fost crescut in legea lui Dumnezeu. Deja se vede, ca la varsta pe care o avea, ii era clar ce trebuie sa faca pentru Dumnezeu. De mic copil a fost instruit sa ajunga preot in casa. Sperante mari, vise mari, un Dumnezeu in care te increzi si ajungi intr-un moment in viata ta, cand pur si simplu te vezi luat si dus unde nu-ti convine tie si iti pui intrebarea: Cum ar trebui sa functioneze Dumnezeu? Va rog ceva din toata inima. Eu nu vin sa va povestesc ceva despre Biblie, astazi vreau sa va dau, cu ajutorul lui Dumnezeu, o cheie, de care in orice moment al vietii voastre sa stiti ca Dumnezeu isi va implini cuvantul.

Spune Biblia ca Daniel n-a avut nici o problema ca sa i se schimbe numele. „Deci cum iti spui?” „Belsatar.” „Belsatar sa fie.” Poti sa-mi spui cum vrei. Poti sa-mi spui: „Pocaitu, poti sa-mi spui cum vrei. Nu ma deranjeaza, Domnule!” Spuneti-mi cum vreti. Stiti de ce? Pentru ca ceea ce sunt nu o sa poata schimba nimeni niciodata. Puteti sa-mi spuneti in tot felul, cum doriti voi. Nu ma intereseaza cum imi ziceti, ma intereseaza un singur lucru, ca nu cumva sa-mi ziceti intr-un fel in care sa fie o minciuna. Sa zica, „Oh ce mare predicator e ala, si el saracu sa fiu un biet traitor cu Dumnezeu, un biet trantor cu Dumnezeu. Asta m-ar deranja. Nu l-a deranjat ca i-au schimbat numele. Nu l-a deranjat faptul ca a fost dus intr-o tara straina. El putea sa zica, „Nu vreau sa ma duc la academia babiloniana. Dar n-a zis lucrul acesta. De ce? Pentru ca stia ca Dumnezeu a zis prin profetul Ieremia: Duceti-va pentru ca este voia Mea.
Dar, la un moment dat, intr-un mod de neconceput, intr-un mod absolut de neasteptat, zice, „Nu vreau sa mananc ce mananca Imparatul. Poti sa-mi schimbi numele, poti sa-mi schimbi neamul, poti sa ma duci unde vrei tu, poti sa ma imbraci cum ma imbraci tu, dar un singur lucru nu accept, eu nu voi manca la masa cu tine si nu voi manca din bucatele tale.” Acuma, sa intelegeti un lucru, cand esti imparatul babilonului nu manaci fasole, imparatul toata ziua astepta masa: „Ce mai mananc eu nou?” Deci, bucatele care erau la masa imparatului erau niste bucate deosebite, delicioase.

Asta sa intelegti in viata: Satana nu vine la voi sa se prezinte cu coarne, cu coada si zice: „Eu sunt Satana. Vrei sa te iau, sa te duc in cazan?” Ce-ai zice daca ar veni Satana la tine si ar zice, „Eu sunt Satana si vreau sa te duc in iad.” [Ai spune] „du-te de aici, spurcaciune. Du-te in pustiu.” N-ai zis lucrul asta? Dar nu vine asa Satana. Nu vine cu coada, nu vine cu copite, nu vine cu furca. Ci vine si spune- ‘nu poftesti putin la bucataria lui?’ Cu o asa finete, „Un aperitiv, ceva bun pentru tine…” Nu? Ca daca ar veni asa, n-ar mai fi pe pamantul asta nici un nepocait. Dar el vine si asa ne invaluieste, ca iti prezinta intr-o lumina cu totul si cu totul alta.” La care, Daniel, fara nici o indicare zice, „Eu nu mananc.” Si lucrul asta, dragii mei, vreau sa va spun un lucru si asta este extrem de important sa intelegeti. Daniel a acceptat tot ce i s-a cerut, pana la un punct. Pana la punctul cand ceea ce i s-a cerut intra in conflict cu legea lui Dumnezeu. Zice, „Sa ma poreclesti, nu-i bai. Sa ma imbraci cum vrei tu, nu-i bai, sa ma duci unde vrei tu, nu-i suparare. Dar e o suparare cand tu imi ceri mie ca eu sa-mi calc legamantul cu Dumnezeu.”

Photo credit versebyversebibleteaching.com

Zice Cuvantul lui Dumnezeu in vers. 8, pentru ca aceasta este cheia pe pamantul acesta. 8 Daniel s’a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care -l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu -l silească să se spurce. DANIEL S-A HOTARAT! Spuneti si voi: Daniel s-a hotarat. Tineti minte verbul asta: Daniel s-a hotarat. Iubitii Domnului, vreau sa va spun cu toata dragostea, „Ce sa faca Dumnezeu?”
„Unde esti Doamne? Unde m-ai lasat?” De ce nu m-asculti, Doamne?”
„Ca nu te-ai hotarat.”
„De ce nu lucrezi in viata mea?”
„Pentru ca nu vrei.”
„Doamne, de ce nu-mi merge bine?”
„Pentru ca vrei sa mearga prost?”
„Dar ce am eu de facut, Doamne?”
„Un singur lucru, sa te hotarasti.”
Stiti care este cheia in viata, sa-ti mearga bine pe pamantul asta si sa ai numele scris in cartea cerului? Nu-l intreba pe Dumnezeu asupra sortii tale, pentru ca Dumnezeu ti-a spus totul. Nu-L intreba pe Dumnezeu ce are de facut pentru ca El stie ce are de facut. Dumnezeu a dat totul. Si L-a dat pe Isus Hristos la cruce. Si Dumnezeu e Tatal meu si Dumnezeu e parte din viata mea. Lui Dumnezeu ii pasa mai mult de viata mea decat imi pasa mie.

Dumnezeu se uita la noi si zice, „Ce sa va fac, Romanilor?” Ce sa va fac spaniolilor, ce sa va fac voua, popor al Meu? Pentru ca Eu astept un singur cuvant din partea voastra: Sa va hotarati odata! Biblia spune ca Daniel s-a hotarat. Cheia, ecuatia in viata nu e la Dumnezeu. Nu mai sta si nu mai umple altarul lui Dumnezeu cu lacrimi, intreband care este voia Lui, intreband in ce directie sa mergi. Pentru ca un singur lucru trebuie sa faci in viata, sa te uiti la tine insuti, sa spui, „M-am hotarat sa fiu pocait. M-am hotarat sa nu dau inapoi nici macar un pas. M-am hotarat sa traiesc cu Dumnezeu si de dragul lui Dumnezeu. Nu-i raspunsul in nici o tara. Nu-i raspunsul nici in Germania, nici in Austria. Raspunsul este acolo unde te hotarasti. Spune simplu: Daniel s-a hotarat. Nu i-a venit un inger din cer, n-a avut o revelatie. N-a venit tata sau mama sa-i spuna. A zis, „Eu nu voi face lucrul acesta.” Si a hotarat lucrul acesta.

Si ce a functionat? Haideti sa ne uitam in Biblie, in vers. 9- 9 Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. Duceti frumos o viata -cu  bomboane, duceti flori, da-ti telefoane de ziua lor, trimiteti sms’uri, caciuliti-va, flexati-ca coloana vertebrala pana n-o sa mai puteti, numai de aia suntem buni sa lustruim pantofii la oameni si am ajuns sa fim niste robi. Stiti de ce? Pentru ca nu am inteles care este cheia si ecuatia in viata. Cand tu te-ai hotarat sa fi pentru Dumnezeu, Dumnezeu va lucra la inima lor. N-ai nevoie sa stai sa castigi un om. N-ai nevoie sa-i duci tot felul de lucruri, nu trebuie sa stai o viata intreaga- hai cu mama, hai cu tata, hai in stanga, hai in dreapta… Exista unul singur care are puterea sa lucreze in cel de langa tine si acesta este Dumnezeu din cer. Nu va ingrijorati: Doamne, cu cine ma marit? Cu cine ma insor? Biblia spune ca ai un singur lucru de facut. Nu poti tu sa determini circumstantele, nu poti tu influenta mersul lumii, nu poti tu sa schimbi pe cel din stanga sau din dreapta. Tu poti un singur lucru: Sa te hotarasti in inima ta sa traiesti cu Dumnezeu. Si Dumnezeu spune ca primul pas pe care-l face este sa atinga inima acelor de care depinzi. (Min. 23:33, mai sunt 40 de minute din predica)

VIDEO by Biserica Emanuel

15 IUNIE 2013

Adevarata Religie

16 IUNIE 2013

Romani 12:2

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.

Aceasta este adevarata religie. Aceasta este adevarata credinta si ceea ce Dumnezeu asteapta de la noi, ca noi sa-I purtam chipul. Noi ne-am pocait pe pamantul acesta ca sa fim mantuiti, insa mantuirea noastra  trebuie sa aiba o tinta. Noi trebuie pe pamantul acesta, dupa ce am fost salvati de Dumnezeu, sa cautam sa devenim asemeni Lui. Caci noi trebuie sa fim purtatori de Hristos. Noi trebuie sa purtam chipul lui Hristos pe pamantul acesta. Si singura religie pe care Dumnezeu o va recunoaste in cer este religia aceluia care a purtat chipul Lui pe pamant. Cand vom semana cu Hristos, atunci putem stii ca suntem in adevarata credinta. Dealungul timpului oamenii au calcat porunca lui Dumnezeu si Dumnezeu a trebuit sa-si apere adevarul. In ziua in care Adam a iesit din gradina Edenului, Dumnezeu a trebuit sa faca un plan de salvare. In ziua in care, asa cum se spunea in Cuvantul lui Dumnezeu, a rasarit un Cain care si-a ucis fratele, in inima lui Dumnezeu s-a rupt ceva pentru totdeauna.

Nu Dumnezeu a scris istoria raului pe pamantul acesta, Dumnezeu a scris istoria binelui. Omul, in fiecare zi scrie istoria raului. In momentul in care Cain a ales o cale, in momentul acela, Dumnezeu a spus ca s-a facut o impartire. Si urmasii lui Cain au fost interesati ca aici si si in locul acesta  sa le fie bine. Sufletul nostru traieste in acelasi fel.

(Notita din partea lui Rodi: Imi cer scuze, as fi scris mai mult din acest mesaj, dar filmarea fiind din sala, captureaza zgomot care musamalizeaza vocea fratelui Florin. Se intelege aproape perfect predica, cu o mica lipsa de cuvinte, dar pentru ca nu pot sa o descifrez bine, ma opresc aici cu scrisul. Deci, va indemn sa o ascultati, e un mesaj de care avem nevoie in vremurile naostre si prin care va veti ZIDI foarte mult!)

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan (4 din 4) –– (la Credo TV)

Published on Sep 24, 2012 by 

Partea 1-a aici Introducere

Partea 2-a aici Capitolul 1-6

Partea 3-a aici Capitolul 7-8

Partea 4-a – Daniel Cap. 8-12

In primele versete din ambele capitole apare apare o referinta in timp cand a aparut vedenia respectiva. Daniel a vazut vedenia din cap. 7 in anul intai al lui Belsatar. Iar capitolul 5 reflecta si descrie sfarsitul lui Belsatar. Belsatar a domnit 13 ani. Deci Daniel a vazut cap. 7, cu vedenia aceasta minunata cu fiarele si cu fiara grozava inainte de a se schimba imperiul babilonian cu cel Medo-Persan. Atunci cand Daniel merge sa-l acuze pe Belsatar, el are sub centura o vedenie. El stie ca mai exista fiare care vor veni. Foarte important. El stie ca in succesiunea care a avut-o in cap. 2, are informatie in plus de cap. 2. Ca dupa capul de aur vine trunchiul si pieptul si bratele de argint, dar, vin mai departe imparatii. El nu-si face iluzii ca aici se termina toate pentru ca el a primit deja in primul an al imparatiei lui Belsatar, cand Belsatar era inca un copil cuminte a primit perspectiva celor 4 fiere.

Belsatar l-a indepartat pe Daniel si el a fost chemat de imparateasa. El stia lucruri pe care nu le-a spus nimanui si le-a asteptat sa se intample. Deci cap. 7 in mod cronologic precede cap. 5. Cap. 5 din Daniel este sfarsitul lui Belsatar. Cap. 7 din Daniel este anul intai al domniei lui Belsatar, adica 553 B.C.

Ce mai stie Daniel? Mai stie din cap 8:1 aceiasi precizare cronologica. „In anul al treilea al domniei imparatului Belsatar, eu, Daniel am avut o vedenie” in afara de cea care a avut-o cu doi ani inainte. Din nou, cand el merge la Belsatar sa-l acuze in cap. 5, el merge cu doua vedenii foarte clare. Vreau sa aplic spiritual si sa spun: Pe lume ii panicheaza istoria, ii panicheaza secventele, schimbarile, tulburarile politice. Omul lui Dumnezeu care citeste Biblia sau este in contact tot timpul cu Dumnezeu si fagaduintele divine, stie mult mai mult decat stiu muritorii de rand sau imperiile de rand.  Are toata perspectiva.

Pana la urma, Daniel mai are o viziune (cap 10) care este in anul al treilea a lui Cyrus, care a venit dupa Darius. Cuvantul acesta vesteste o mare nenorocire si se explica in ce consta vedenia. Daniel 10:21- vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului.. Deci, ingerul vine sa-i spuna adevarul. Istoria umanitatii nu se duce dupa cum au chef imparatii sau cum pornesc ei la razboi vara sau iarna. Istoria umanitatii se deruleaza dupa ce merge in Cancelarea Suprema, dupa ce se decide la suveranul suprem al universului care este Dumnezeu. Istoria nu se scrie dupa fortele de imparati care domina azi. Ei se uita la perspectiva istorica si interpreteaza trecutul ca avand conectiune cu ei. Il deformeaza, il deconfigureaza, il confisca in favoarea lor. Istoria adevarata a universului si a imparatiilor lumii acesteia merge mai departe cum este prevazuta in cartea adevarului care nu se scrie pe pamant, ci este cartea lui Dumnezeu. Este perspectiva lui Dumnezeu la ceea ce trebuie sa se intample.

  • Daniel 8 10 S’a înălţat pînă la oştirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le -a călcat în picioare. 11 S’a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i -a smuls jertfa necurmată, şi i -a surpat locul locaşului său celui sfînt. 12 Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, şi a izbutit în ce a început. Care-i ostirea cerurilor? Comentariile avizate vor zice ca ostirea cerurilor nu este de loc ingerii care sunt sus. Este mai degraba ostirea de pe pamant a poporului evreu. Si jertfa si toate astea sunt ritualul care a mers la templu, care a fost instituit de Dumnezeu. Si stelele sunt liderii, purtatorii de lumina. Evreii asta au facut. In vremea intertestamentara au fost alesi ca niste luminatori ai popoarelor. Cand se va implini? Dupa ce vor trece 2,300 de seri si dimineti. Daniel a primit talcuire in anul 550.
  • Daniel 8 23 La sfîrşitul stăpînirii lor, cînd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. Cine sunt pacatosii? Parerea mea este ca e chiar poporul evreiesc (pacatosii), o sa vedem cum au cooperat prin helenizare cu grecii. Lor li s-a umplut masura pentru ca ei , elenizarea care a fost in timpul Seleucizilor a avut doua componente, doua motoare. Unul interior in care evreii au vrut sa semene ca si grecii. Grecii, domnitorii cand au vazut Seleucizi au zis, „Voi vreti chestia asta? O s ava ajutam noi.” S-a intalnit in mod nefericit un impuls de modernizare care a venit din paturile superioare ale societatii evreiesti si preotii de la templu erau mai interesati de sport (ca de religie).
  • Daniel 8  La sfîrşitul stăpînirii lor, cînd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. Cine e imparatul viclean care va birui chiar poporul sfintilor? Acum, poporul sfintilor este clar ca este poporul evreu. Nu la fel ca si sfintii din capitolul 7 in Daniel. Acest imparat fara rusine si viclean este in istorie. E clar ca este vorba de un descendent al lui Alexandru Macedon – Antiochus Epifanes.

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan (3 din 4) –– (la Credo TV)

Vezi:

In emisiunile precedente, Pastorul Valeriu Brancovan a discutat primele 6 capitole din cartea Daniel. In emisiunea de fata urmeaza o discutie despre Daniel capitolele 7 – 12, capitole profetice care contin viziuni apocaliptice.

Din introducere, Pastorul Valer Brancovan:

Am vazut in emisiunea precedenta ca in prima parte din cartea lui Daniel, in primul bloc, pana la capitolul 6 sunt acele istorii personale a robilor evrei din captivitatea babiloniana- Daniel si prietenii sai. Am vazut Am vazut istoria personala a lui Nebucadnetar din capitolul 4. Am vazut, de asemenea, o prima profetie predictiva despre succesiunea imperiilor mondiale din capitolul 2, care a fost data lui Nebucadnetar si modul in care Daniel a talcuit-o. Cred ca este bine sa vedem capitolul 2, despre care am precizat ca acel cap de aur din fruntea chipului este chiar Nebucadnetar.

Ce a vazut Nebucadnetar? Nebucadnetar a vazut, conform visului, in visul sau a vazut un chip de aur, un chip compozit, un chip compus. Un chip care avea un cap de aur, avea pieptul si bratele de argint, avea pantecele si coapsele de arama. Si avea picioarele, in continuare de fier. Avea labele picioarelor si degetele picioarelor le avea din lut si fier amestecat.

Apar aceste patru nivele de imparatie. Pana la urma, Daniel le-a spus in capitolul 2, ca talcuire ca acestea sunt patru imparatii care vor veni. Si i-a spus lui Nebucadnetar: Tu esti capul acesta de aur. Intr-un fel, vedenia vorbea despre imparatii, dar fiecare imparatie avea si un lider sau un imparat distinctiv. In cazul imparatiei babiloniene era Nebucadnetar capul de aur. A zis Daniel: Tu esti imparatul imparatilor. Dumnezeu ti-a dat in mainile tale pe toti oamenii de pe tot pamantul. Tu esti capul de aur.

Imparatia babilonienilor de la care a pornit numaratoarea, sau cronometru, sau cronologia este importanta pentru modul in care Dumnezeu va lucra cu poporul sau evreu. De aceea nu s-a pornit cu Egiptul sau cu imperiul babilonian dinainte a lui Hammurabi, ci s-a pornit cu neobabilonieni care erau instrumentali  ca Dumnezeu sa-i pedepseasca pe evrei in lunga captivitate babiloniana de 70 de ani.

Vedenia se deruleaza in felul urmator. Dupa ce contempla chipul acesta cu structurile amintite, cu cele 4 nivele de structuri, practic are aparenta a unui chip de om, dar ele sunt imparatii care se vor succede incepand cu imperiul  babilonian. …………

Succesiunea aceasta a imparatiilor care Dumnezeu i-a dat-o (in vis) lui Nebucadnetar, cred ca Daniel a fost uimit ca sa vada ca Dumnezeu a lucrat in maniera aceasta la Nebucadnetar- adica sa-i dai unui pagan o piesa de revelatie centrala in istoria umanitatii. Si dupa aia sa vina istoricii dupa scurgerea vremurilor care sa incerce sa inteleaga ce -sa intamplat, sa confirme dezvoltarea istoriei universale a umanitatii, asa cum o cunoastem noi. Ni se pare absolut uimitor.

Iata aici o perspectiva in care sfarsitul istoriei umanitatii, a timpurilor neamurilor, dela neobabilonieni incoace. Si merge iata pe o civilizatie care nu se termina cand apare imparatia. Imparatia a venit, Isus Hristos a venit si Dumnezeu Si-a intemeiat imparatia care a izbit structurile din plin, continua sa creasca, inca vine aceasta imparatie cu o judecata finala care va face ca imparatiile lumii acesteia sa fie complet indepartate si abolite. Daca ne uitam la efectul cataclismic final trebuie sa fie cea de-a doua venire avuta in cedere  pentruca El a venit in prima Lui venire si nu Si-a propus, a zis lui PIlat, ‘Imparatia Mea nu este din lumea aceasta.”  Nu ca „nu merge imparatia Mea”, este deja inaugurata, cum se zice in teologie- ‘deja si nu inca’. (already, not yet). O imparatie care a rins contur, dar deocamdata este in inimile oamenilor, in mintea oamenilor, este in societatea omeneasca, este o prezenta activa si transformatoare. Este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia- intai a Iudeului, apoi a Grecului (Romani).

Dar finalul este acesta- aceasta piatra care cucereste pamantul si va face tot serviciul pana la capat, adica, distruge, in final, imparatiile lumii acesteia. Viziunea asupra istoriei nu e de loc una naiva (cu privinta la pozitia post milenista care zice ca Isus deja a venit in A.D. 70 cand a fost distrus Ierusalimul, cand El a venit sa judece poporul Lui si Dumnezeu i-a judecat pentru ca I-au ucis Fiul si de atunci incolo se zideste pe viziunea aceasta preterista un cer nou si un pamant nou, datorita prezentei evangheliei). Este aceasta teologie care se numeste Reconstructionism, in care noi, la ora actuala reconstruim si recapturam toate structurile sociale sub imperiul imparatiei. Si dupa ce transformarea aceasta este gata poate sa vina Hristos.

In timpul acestor imparatii, adica in timpul imperiului Roman in faza lui pe care am stiut-o, partea de fier, care a fost o imparatie ce a dominat lumea, inclusiv tara noastra Dacia- ne amintim in timpul lui Traian si pana pe vremea lui Adrian sau Marcus Aurelius, pana la aprox 171 A.D. cand s-au retras Romanii dincolo de Dunare la sud. Aceasta imparatie Romana si civilizatie nascuta din ea continua sa existe. In secolul cinci, cand popoarele migratoare au asaltat Roma. 410 A.D. de exemplu, cand au atacat Vizigotii si au jefuit Roma, Roma continua sa existe prin imperiul Roman de rasarit. A fost o moarte, cumva in picioare. Nu a disparut, popoarele migratoare au creat alte imperii, care au trecut in degetele (viziunii lui Nebucadnetar) Westului  care merge pana in ziua de astazi.

Nu ne poate scapa corespondenta dintre capitolu 2 si capitolul  7 din cartea Daniel. In Daniel cap. 2 sunt 5 imparatii, luand in considerare imparatia cea vesnica a lui Dumnezeu care e simbolizata prin piatra. Iar, pentru Nebucadnetar, el s-a uitat din punctul sau de vedere la structurile lumii acesteiaCe-i mai valoros decat liniile de forta ale unui imperiu, valorile care se acumuleaza- ce poate sa fie mai valoros decat sa fi capul de aur si puternic si sa faci legea peste popoare si natiuni? Deci asta este si a fost slava imparatiilor acestei lumi- sa domine umanitatea. Valorile lor sunt: Aceia este valoros cand tu poti sa aupresti si sa acumulezi, puterea curge prin degetele tale. Cand esti deasupra tuturor, atunci esti aur, esti sus pe scara, esti in culmea stralucirii tale- cand esti deasupra. Valoarea si nobletea de la aur la argint si de la argint la arama scade, pana la fier care este cel mai dur.

Dincolo, in capitolul 7 sunt fiare care au iesit din mare. Pe marea poparelor a izbucnit un vant si au aparut succesiv fiare. Din perspectiva divina, aceste fiare, care sunt imparatiile lumii acesteia sunt niste fiare. Adica, de la Nimrod incoace, care a initiat prima imparatie (Genesa), care a asuprit pe oameni este o uraciune inaintea lui Dumnezeu aceasta guvernare umana care tacit sau pasiv Dumnezeu a acceptat-o. Dar in esenta, toate aceste structuri create de umanitate se intemeiaza pe exploatarea omului si pe constrangere si violenta. Nimrod insusi a fost un viteaz vanator impotriva lui Domnului.

Este perfect sa gasesti o teocratie, o imparatie cu frica de Dumnezeu- nu gasim treaba aceasta. Gasim numai adularea si gasim transformarea unui nivel de autoriate date de Dumnezeu la fiara, practic, care va veni si va folosi constrangere si violenta, asuprire, impunere fortata. Democratia nu este o o teocratie. …

Diferenta dintre Daniel 2 si Daniel 7

 Cred ca Nebucadnetar stie in mare, dar in Daniel in cap. 7 este un prim plan. In Daniel cap. 2 se da toata panorama si in cap. 7 lucrurile incep sa devina mult mai concrete si mult mai in detaliu cu privire la doua chestiuni care apar aici:

  1. Unde este Dumnezeu fata de sistemul acestei fiare?

Zice: In timp ce ma uitam la a patra fiara si contemplam cornul cel mic care a aparut, deodata planul s-a schimbat si am vazut pe cel prea inalt. Am vazut, cartile au fost aduse, zeci de mii de slujitori in fata Lui. Si deodata se schimba perspectiva. Vede fiara grozava si pe care n-o intelege, i se da sa vada ce este deasupra acestor imparatii ale lumii. Sa vada, pur si simplu, imprejurarea tronului, sa vada judecata, sa vada venirea care este ca un fiu al omului. Cine altul poate sa fie decat Isus? Isus Hristos, Domnulnostru care chiar si-a asumat in evanghelii chiar de asa de multe ori. Conceptul acesta de ‘fiul omului’ nu este din alt profet, e de aicea, din cap. 7 din Daniel. Aceasta este inca o validare a profetiei lui Daniel pentru ca titlul de ‘fiu al omului’ este cu alte cuvinte  introdus de catre Daniel in cartea lui, pe care Isus Si L-a asumat (Matei 24).

Deci, perspectiva aceasta, cu imparatiile- diferenta intre capitolul 2 si capitolul 7 este ca acum noi ne focalizam si vedem cine este in dosul imparatiilor de aici. Adica, vedem si un alt plan care dubleaza planul fizic, planul spiritual. Dincolo de planul aparent exista un plan mai inalt, jocurile se fac acolo si deciziile se iau acolo. Cum anume?

In primul rand, soarta fiarelor care apar succesiv, poate e bine ca sa spunem acuma ce-a vazut Daniel in capitolul 7. Vedenia merge in felul urmator:

  • Daniel a vazut un leu cu aripi. Aceasta este o imparatie.
  • Apoi a aparut un urs care era culcat pe o rana si avea trei coaste in gura si ca mananca si mai multa carne
  • Dupa aceea a aparut un leopard care avea patru capete si patru aripi
  • Dupa aceea a vazut a patra fiara care era foarte grozava. Fiara aceasta nu a semanat cu nimic anterior. Avea dintii de fier, avea ghiarele de arama, manca tot ce prindea. Pe cap sau pe corp avea 10 coarne, cornul inseamna putere si autoritate. Cine are corn? Nu oamenii, fiarele au corn. Din nou venim la ideia ca nu-i o stapanire din aceasta  care iti face bine, ci o stapanire care iti impune stapanire si dictatura cu forta.

Cum se vede faptul ca Preainaltul si suprastructura de autoritate divina si cereascase suprapune peste structura asta fizica? Ni se spune ca aceste 4 fiare, una dupa alta sunt indepartate. Si pana la urma, citim in cap 7:11  –

Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m’am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars

..deci au fost 11 coarne din care scadem cele 3 care au cazut si practic fiara ramane cu 8 coarne. Este o corespodenta foarte puternica cu Apocalipsa, cu cei 8 imparati, din care al 8-lea este din grupul acelor 7 si care insusi el este unul dintre ei, face parte din fiara. Prima data in Daniel 7:11 ni se spune soarta fiarelor si acestei fiare care a fost ucisa. Vers. 12 ne spune ca si celelalte fiare- adica leul, ursul si leopardul- celelalte fiare au fost dezbracate de puterea lor, dar, li s-a ingaduit o prelungire a vietii pana la o vreme si la un ceas anumit. Adica, Dumnezeu n-a ucis umanitatea.

Imperiul Babilonian a trecut la imperiul Medo-Persian. Iraqul este Babilonul. Medo-Persii sunt Iranienii, Afganistanii. Grecii au fost grecii lui Alexandru macedon. Romanii sunt civilizatia Romei. Dar, sa ducem ideia pana la capat. Pana la urma, daca in capitolul 2 ne spune ca toate au fost izbite si s-au imprastiat si au fost nimicite cumva deodata, aicea ni se spune ca s-a prelungit viata celorlalte pentru o vreme. Dar, drastic a fost modul in care Preainaltul S-a ocupat cu ultima imparatie, care a fost ucisa, nimicita, capul ei dat sa fie ars de foc, celelalte fiare au avut  prelungire a vietii lor. Au trecut una din alta in societatile lor. De exemplu, Alexandru Macedon a ingropat pe toata lumea cunoscuta de atunci. Din Europa s-a dus pana la Indus, a cucerit Egiptul, toata lumea cunoscuta de atunci a fost sub stapanirea lui. (29:52)

Dumnezeu se amesteca in istoria acestei cea de-a 4-a fiara grozava…intelegem ca nu e altceva decat o forma de guvernare care inglobeaza tot pamantul si calca totul sub picioare si poate sa fie acel -one world government- adica o guvernare mondiala. Cum apare aceasta? Lumea vorbeste astazi despre iesirea din criza in mod total netraditional. Oamenii cauta solutii decisive si solutii cu totul iesite din comun pentru ca (deja) au experimentat tot ce se poate experimenta. Lumea cauta integrare, cauta universalizare, cauta globalism. Cauta un guvern mondial, o religie mondiala, Cum o sa fie toate astea posibile? Sa pui cumva nationalitatile, natiunile? Hai sa ne gandim mai departe: Nu oti sa ai uintate numai economica sau politica- e vorba si de unitate religioasa.

De ce cred ca Daniel a avut vedenia aceasta cu partu fiare fata de capitolul 2 este ca potentialul distructiv al raului pe care a 4-a imparatie il duce. Exista grupari de crestini care-l inteleg diferit capitolul 2 si nu-l inteleg in corespondenta cu capitolul 7. Dar, cred ca majoritatea opiniilor cred ca exista o corespondenta intre cele doua. Si cred ca a patra fiara, care are fier amestecat cu lutul, practic este imparatia fiarei a patra, cea cu dintii de fier. Dar, imparatia a patra face un lucru foarte grav. De aia stim noi despre ea detalii, pentru ca cornul care apare dintre cele 10 si da cele 3 la o parte si este obraznic fata de sfintii celui Preainalt, el creeaza un timp foarte dificil pentru sfintii celui Preainalt. Sfintii celui Preainalt sunt dati in mainile acestei imparatii pentru o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi- adica 3 1/2 ani.

Sfintii celui Preainalt au fost dati pe mana cornului mic. Poate ar fi bine sa vorbim aici- ce este ideia de anticrist? Ideea de anticrist este nu peste tot in Biblie, ci in epistolele lui Ioan. Dar, au existat teologi care au prezentat anticristul, nu ca o persoana fizica, ci au prezentat-o ca un sistem. In capitolul 7, sfintii celui Preainalt, (parerile sunt impartite) eu cred ca sfintii celui Preainalt nu sunt numai poporu evreu, ci si biserica lui Isus Hristos. Gazduiesc aceasta opinie teologica ca premilenismul teologic care cred ca postuleaza trecerea bisericii prin faze destul de dificile, cand din cauza celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate, cand la sfarsitul veacului va trimite pe ingerii sai si va face secerisul alesilor in cele 4 vanturi.

Published on Sep 24, 2012 by 

 

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan (2 din 4) –– (la Credo TV)

Vezi Partea 1-a aici

In partea II-a Pastorul Brancovan incepe facand o prezentare scurta- capitol de capitol, la primele 6 capitole din cele 12 capitole din cartea Daniel.

Valer Brancovan:

As imparti foarte rapid cartea lui Daniel in doua blocuri mari:

  1. Primul- cel care se refera la experientele personale ale robilor evrei, a prietenilor lui Daniel si Daniel in Babilon.
  2. Dupa aceia, cel de al doilea bloc- profetiile predictive cu privire la timpul lui Daniel. (Captiolele 7-12 si inclusiv capitolul 2 care este profetie predictiva despre Nebucadnetar.

Valer Brancovan – Cartea lui Daniel, capitolele 1-6 :

  • Capitolul 1 – Istoria lui Sadrac, Mesag si Abednego si Daniel, care nu se spurca cu mancarea si cu stilul de viata babilonian. Dumnezeu ii binecuvanteaza si ajung foarte sus. Este istoria acestei confruntari in care pur si simplu, niste tineri, departe de cultura lor au indrazneala sa stea pentru sistemul lor de valori. Aplicatia capitolului este evidenta pentru toti tinerii crestini, care ar trebui sa aiba tupeu in confruntarea cu sistemul lumii acestea si sa nu se lase intimidati, sau sa nu se lase asimilati numai pentru ca-s diferiti. Sa indrazneasca sa fie diferiti, adica nu in rau, ci diferiti imitandu-L pe Hristos intr-o lume care are prabusirea ei morala si Dumnezeu ii va binecuvanta.
  • Capitolul 2– este o profetie predictiva pentru ca prin intermediul visului lui Nebucadnetar este data o revelatie uimitoare la succesiunea imperiilor mondiale ale lumii de la vremea lui Daniel. Desigur, nu toata istoria antichitatii, sau toata istoria lumii este vazuta, ci acea parte din istoria umanitatii care are relevanta pentru modul lui Dumnezeu in care trateaza cu poporul Sau evreu. La un moment dat, in cap. 2, Daniel ii spune, „Tu esti capul de aur.” Atunci cand el a visat visul acela cu capul de aur, cu pieptul si bratele de argint, cu pantecele, coapsele de arama, cu picioarele de fier si cu degetele la picioare de lut. In fruntea acestui chip este capul acesta de aur. Varful acestui chip este capul acesta de aur despre care Daniel ii spune clar, identifica clar: Tu esti capul de aur. Cu alte cuvinte, preocuparea acestei succesiuni este doar secventa de la imperiul babilonian in continuare, in dezvoltarea istoriei. Bergihano: De ce este important ca se incepe la Nebucadnetar? Brancovan: Evreii la data aceea sunt un popor pedepsit de Dumnezeu prin captivitatea babiloneana. Dar modul in care Dumnezeu opereaza cu ei, El ii pune in menghina popoarelor, foloseste un imperiu sau altul, dar niciodata nu-Si abandoneaza pe poporul Sau pe care L-a ales. Il disciplineaza, ca si in vremea cartii Judecatorilor prin cutare popor, care vine si sunt ca un bici pentru o pedeapsa contemporara. Dar Dumnezeu nu-Si abandoneaza poporul. Este important sa vedem desfasurarea aceea din contemporanitatea lui Daniel cu succesiunea imparatiilor pentru ca acolo sunt ei, evreii. Sigur, de ce a fost profetia aceasta, in maniera aceasta, Preainaltul stie acest lucru. Dar, de acolo a inceput, de la ceea ce a facut Nebucadnetar prin distrugerea templului, prin captivitatea poporului pentru 70 de ani de la timpul sau si dupa timpul sau in continuare…. Poporul acesta, care a suferit foarte mult L-a suparat foarte tare pe Dumnezeu. Ce putem sa spunem decat- L-au suparat extrem cand l-au rastignit pe Fiul lui Dumnezeu, pe Isus Hristos. Dar noi nu putem avea inimile pline de resentiment la adresa lor pentru ca Dumnezeu niciodata nu a abandonat poporul acesta. „Mantuirea,” spune Isus, „vine de la evrei.” Dumnezeu, in ciuda faptului ca a folosit diverse conjuncturi istorice a continuat sa urmareasca firul rosu si a relatiei cu poporul Sau. Capitolul 2 face parte din profetia predictiva- succesiunea imperiilor. O sa revenim la cap. 2 sa ne uitam la semnificatia lor.

  • Capitolul 3 – este istoria minunata a celor 3 tineri care din nou apar pe scena. De data aceasta ei nu se inchina unui chip de aur pe care toata lumea, toti babilonieni il divinizau, i se inchinau. Chipul care reprezenta ‘poate’ imaginea lui Nebucadnetar. Dar, ei au refuzat sa faca acest lucru. Ei sunt, mai departe, paralel cu credinta lor. Au fost kosher la capitolul ‘stil de viata’ si sistem de valori. Parte din sistemul lor de valori central este inachinare. Nu dau inchinarea lor nimanui. Zic in capitol, „Chiar daca nu ne va scapa Dumnezeu, noi nu ne inchinam imparate, chipului tau de aur.”  Ei au o singura alianta, alianta pentru Dumnezeu. Si bine fac pentru ca in mijlocul flacarii focului, cuptorului incins de 7 ori, ei o duc foarte bine. Nici macar miros de fum pe hainele lor nu se prinde si sunt promovati. Nu numai atata, dar zice, „Am vazut pe unul, care impreuna cu ei parea un fiu de dumnezei.” Deci, „Este incredibil,” zicem noi ceea ce s-a intamplat, cum Dumnezeu i-a protejat miraculos pe acesti tineri. Aceasta este pretentia pasajului din cap. 3, ca este adevarul absolut. Ce facem noi? Il credem sau il respingem? Bine inteles ca il credem pentru ca Dumnezeu este asa de mare! Unde ne aflam, nu conteaza, pentru Dumnezeu conteaza partasia cu El- chiar daca aparent se pare ca ai suferit contactul cu focul.
  • Capitolul 4 – este din nou o istorie personala, de data aceasta a lui Nebucadnetar. Pentru el insusi viseaza un vis cu istoria lui personala, cu copacul cel mare care cuprinde tot pamantul, pasari in crengile lui, cuib, fiarele campului sub el. Copacul acesta, din nou Daniel ii spune, „Tu esti, imparate, copacul acesta.” Dar, la un moment dat, la cap. 4 spune: Placa-ti sfatul meu. Pune capat pacatelor tale si poate ca ti se va prelungi fericirea- care din nou este o reteta divina pentru un om pe pamantul acesta. „Placa-ti sfatul meu.” Placa-ti sfatul Bibliei, ca asculti in aceasta zi Cuvantul lui Dumnezeu. Te cheama sa pui capat pacatelor ca sa ti se implineasca nu o fericire iluzorie, ci o fericire autentica. Acuma, oamenii cauta fericirea, noi stim, mai ales tinerii. Fericirea o gasesc in anturaje, in pasiunile lor intr-un domeniu sau altul de arta, in abuzul pe care-l fac cu privire la viata lor, in relatiile pe care le au, in droguri, in toate lucrurile acestea. Fericirea pare ca surade in multe moduri, dar, fericirea adevarata e sa Il cunosti de Dumnezeu si sa fi copilul Sau. „Place-ti sfatul meu,” zice Daniel. Lui Nebucadnetar nu cred ca ii place sfatul asta, cum nu place sfatul nici unei biserici, sau unui om care-i prins in desfasurarea patimilor, viciilor. Adevarul a venit, lumina a venit si spune Ioan, „Oamenii nu opteaza pentru lumina. Nu pentru ca lumina nu este buna, ci pentru ca lumina pune in evidenta faptele lor, ii desconspira. In cap. 4, sfarsitul este urmatorul: Nebucadnetar, in prima extensie a cultului personalitatii se plimba pe acoperisul sau din Babilon, se uita prin mandrie la Babilon in grandiozitatea lui, megalomania lui care a avut-o si zice, „Nu este acesta Babilonul, produsul mintii mele, produsul geniului meu?” Cam toti megalomaniacii care’s plini de cultul personalitatilor, intr-o portiune de timp foarte scurta, el, un strajer sfant, spune-n Daniel,vine si-l loveste si mintea lui este afectata.  Nu se incheie bine anul de cand a vorbit Daniel si se implineste profetia. El isi pierde mintea, oamenii din anturajul lui zic, „Ce-i cu imparatul nostru? Nu te mai intelegi cuel, nu mai este in stare sa faca nimica. Ramane ca o vegetala pe tronul imperial pana ce oamenii il izgonesc. Sapte ani trec peste el, in care asa cum a fost profetia- este complet redus, animalizat  la o stare vegetala, care este un lucru cumplit. Ce s-a intamplat in perioada aceasta e geu de spus. Sapte ani in care el a suferit. Dupa 7 ani, spune ca si-a ridicat din nou privirea inspre cer si i-a venit iarasi mintea la loc, care este un lucru fabulos, mintea pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca sa intelegem realitatea. Din experienta lui tragem concluzia ca Dumnezeu ia imparatia lumii in mainile Sale, o da cui vrea, inalata si da jos pe cine vrea. Dumnezeu este suveran. Carte lui Daniel sfarseste cap. 4 cu aceasta conclusie absolut uimitoare a experientei lui personale- De aceea eu cer ca imparatia mea, toata lumea sa se inchine si sa venereze pe Dumnezeul lui Sadrac, Mesag si Abednego.

  • Capitolul 5 – Belsatar ignora pericolul care-l asteapta, relatia lui cu Dumnezeu nici nu exista. Lui Dumnezeu ii pasa si de acest imparat ingamfat si mandru, care este Belsatar. De aceea, in timp ce banchetul se deruleaza, din nou a unui megalomaniac, care nu stie decat ce este el. De aceea el este inconstient de pericolul care il asteapta. Sunt acolo toti mai marii imperiului (tinuturilor Babilonului, care este extins pana aproape in Egipt, cu foarte multe provincii), foarte multe femei, tiitoarele lui. In cheful vinului, dupa cateva zile, el face un lucru neobisnuit. Porunceste sa fie adus din trezoraria imperiala vasele de aur, cupele de aur si de argint, pe care Nebucadnetar le-a pastrat, pe care Nebucadnetar, la distrugerea templului le-a adus si vasele au fost la locul lor, inca nimeni nu le-a desecrat. Deodata, acest imparat, care nu intelege unde se afla in raport cu Dumnezeu sfideaza pe Dumnezeu. Nici nu stim de ce a facut treaba aceasta. In timp ce au acest chef de exceptie si nici nu-si dau seama ca ar putea pangari pe Dumnezeul evreilor, deodata Dumnezeu vorbeste, scrie pe perete. Reactia lui Belsatar a fost extraordinara. I-a ingalbenit fata, a inceput sa tremure, a avut convulsii, spune Biblia: I s-au desfacut incheieturile soldurilor. Este un lucru foarte puternic aceasta exprimare. Ceva s-o fi intamplat cu el incat a cerut sa-i vina imediat cititorii din stele, inteleptii, vrajitorii, oricine i-ar fi putut da o ideie ce scrie in textul acela de pe perete care refuz sa dispara. Un cap de mana a scris 4 cuvinte. Nu stia ce scrie acolo. Imparateasa, care era o descendenta de la Nebucadnetar a venit si i-a spus, „Nu te inspaimanta, stai linistit, exista un om care ar putea sa-ti dea o dezlegare. Sa fie adus Daniel. Daniel vine si este fericirea lui sa runce adevarul in fata acestuia, atat i-a trebuit. Ii da 6 capete de acuzare, „Imparate, tu ai stiut de experienta tatalui tau, nu ti-ai smerit inima, te-ai inaltat impotriva Dumnezeului cerurilor, desecrand vasele Lui in cheful vinului, nu L-ai laudat- ai laudat pe dumnezeii de piatra, de argint, de aur, de orice si in continuare spune: Din aceasta cauza, de aceea a trimis El aceasta scriere. Iata scrierea: Numarat, numarat inseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele domniei si i-a pus capat. Cantarit- inseamna ca Dumnezeu te-a cantarit si te-a gasit usor. Dumnezeu a rupt deja imparatia si a dat-o Mezilor si Persilor. Cum s-a comportat imparatul cand a auzit acest verdict? Aparent i-a dat lantisorul de aur promis si haina si locul al treilea in imparatie. Dar, sfarsitul istoriei este acesta: Chiar in noaptea aceea Belsatar a fost ucis. Direct din cheful vinului a trecut in locuinta mortilor. In acea noapte evreii au schimbat un stapan. A cazut un imperiu  la care au fost robi 70 de ani si a venit un nou imperiu. A venit acest Cirus, Cir care era prevazut prin profetia lui Isaia 7, cu 50 de ani inainte de Hristos. Deci, circa 200 de ani de la timpul respectiv (dinainte). Cirus a dat un edict, a spus: Cine e din poporul lui Dumnezeu sa plece in Ierusalim. Spune in cap. 9: Am vazut din carti, probabil nu era numai cartea lui Ieremia. Ieremia a prevazut ascensiunea Medo-Persilor. Dar Isaia, in capitolul 45,  foarte clar, nominal, da numele lui Cyrus. Cat de mare este Dumnezeul istoriei si Dumnezeul crestinilor si Dumnezeul in care credea Daniel. Ce mare a fost si ce mult s-a dovedit atotputernic! Daniel ajunge foarte bine in domnia aceasta a lui Cyrus Darius pentru o perioada, un an sau doi. Lucruri pe care face Cyrus, care pleaca mai departe cu cucerirea- El nu se opreste la Babilon, el se duce mai departe inspre nord; merge pana in Asia mica si continua campania sa victorioasa. Aceasta a pus Dumnezeu pe inima si mintea lui (Ezra 1). A dat edictul ca cei din poporul evreu sa plece la Ierusalim si vasele acelea care au fost desecrate, pangarite de catre Belsatar au ajuns in trezorira imperiului Persian. Deci, cineva le-a cules din banchet si le-a pus dupa numarul lor in trezorire. Cyrus si Darius au fost aclamati biruitori de catre poporul babilonului. El n-a devastat Babilonul, a preluat de acolo toate valorile. Trezoreria- aurul, toate valorile au fost date de catre un vistiernic, Mitredat spune in cartea lui Ezra celor care au venit in prima transa de evrei ca sa construiasca din nou templul dupa edictul lui Cyrus. Aplicatia spirituala: Ni vedem o viata, a doua viata a vaselor de aur, adica se intampla tot felul de lucruri intr-o viata de crestin. Sunt foarte multi tineri care aleg dupa ce L-au cunoscut pe Domnul sa faca tot felul de lucruri care sunt neortodoxe, in sensul biblic. Apostolul Pavel spune foarte clar, „Nu stiti ca corpurile voastre sunt templurile Duhului Sfant? De aceea, veti lua oare templul Duhului vostru si va veti impreuna cu madularele unei desfranate?” El este foarte specific pentru puritatea morala si pentru puritatea mintala si fizica a trupului credinciosului-templul Duhului Sfant. Ar trebui tinerii sa isi aminteasca in aceasta secventa a emisiunii ca nu se pot juca cu trupurile lor. Trupurile lor, daca au fost alese si au fost puse pecetea Domnului pe ele sunt vase de pret si exista dincolo de episoade neplacute ale vietii spirituale, exista totdeauna cu Dumnezeu posibiitatea ca vasele din nou  sa ajunga sa fie curatite cu pocainta. Cuvantul chiar spune aceasta, „Daca cineva se curateste de aceste lucruri pot sa fie un vas de cinste. Deci este o evanghelie a recuperarii foarte frumoasa. Daca Dumnezeu te-a insemnat ca vas de cinste, tu ai putea sa ai nebunia sa te pangaresti, sa iti pangaresti viata. Dar iata speranta. Pana la urma esti pe inventarul lui Dumnezeu si El te aduce acolo unde vrea.

  • Capitolul 6 – Experienta personala, din nou, a lui Daniel. Daniel este la curtea noului imparat Darius. Ei se mira, functionarii mari al Imperiului Persan, cum acest evreu in varsta (poate la 80 de ani) este imediat inrolat si folosit de catre Darius pentru ca se pricepe la absolut tot ce misca in imparatia Babilonului. Darius, cand il vede cate stie, cate subtilitati ale imperiului- un om care a petrecut 66 de ani in imperiu- sta absolut totul. Despre organizare, despre toate valorile; el deodata ajunge foarte sus. Aplicatia spirituala: Nu conteaza cate ti se schimba. Daca esti in liga cu Dumnezeu ajungi totdeauna sus pe scara. Exista oameni care cred ca daca esti crestin o sa fi periferic. Nu pot gasi, functionarii aceia inalti, plina de ciuda la ascensiunea fuleratoare a lui Daniel o explicatie  si nici un capat de acuzare impotriva lui. Profesional e impecabil. Darius se increde in el si este prietenul lui personal. Si ei se gandesc cum sa-l scoata pe abatuta, pe linia moarta si masinatiile care le fac ei la curtea imperiala dar nu gasesc impotriva lui Daniel sa il acuze cu nimica. Pana la urma au gasit totusi ceva in religia lui pentru ca Daniel asta are un stil de viata de rugator. Biblia spune ca se ruga de trei ori pe zi cu ferestrele deschise spre Ierusalim. Nu s-a rugat numai atunci, toata viata lui, cei 66 de ani (in robie Babiloniana). Noi vedem cum in Islamul de azi , covorasul cel mic, oriunde ar fi, Islamistii se indreapta cu fata spre Mecca si de 5 ori pe zi isi fac rugaciunile lor. Daniel face acelasi lucru. Parca este un precursor al ideii de inchinare intr-o anumita directie. Dar, cand am descoperit in I Regi 8- contextul acestui capitol ne duce in timpul lui Solomon, cand templul construit de el in 961 B.C. este dedicat lui Iehova si face aceasta rugaciune plina de sensuri, si profetice. La faza aceasta, Solomon este cu mintea limpede; nu sunt distragerile care vin mai tarziu- o multime de femei in jurul lui, placere… Nu, la data asta e un tanar imparat care are o singura dorinta: Sa Il iubeasca pe Dumnezeu. Este plin de smerenie. Este absolut minunat. El se roaga, se roaga profetic si in mod special de la vers. 46  zice: Cînd vor păcătui împotriva Ta, -căci nu este om care să nu păcătuiască, -şi Te vei mînia împotriva lor şi -i vei da în mîna vrăjmaşului, care -i va duce robi într’o ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată:47 dacă se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, şi-Ţi vor face cereri în ţara celor ce -i vor duce în robie, şi vor zice: ,Am păcătuit, am săvîrşit fărădelegi, am făcut rău!`; 48 dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara vrăjmaşilor lor cari i-au luat robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat -o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales -o, şi spre casa pe care am zidit -o eu Numelui Tău, – 49 ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor: şi fă-le dreptate; 50 iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezeşte mila celor ce -i vor ţinea robi, ca să se îndure de ei,zice: Trezeste mila acelor care-i asupresc si da-le salvare. Cand Daniel si-a construit vila sa de functionar in imperiul Babilonian cu perete si cu ‘view’. S-a rugat timp de 66 de ani, nimeni n-a inteles ce face el. S-a rugat plin de credinta spre un templu care nu mai exista, spre o tara care era complet nimicita, spre un popor care-si pierduse identitatea. S-a rugat cu credinta ca ceea ce a zis Solomon a fost adevarat. S-a rugat cu credinta Dumnezeului evreilor care poate sa asculte. Am fost uimit sa descopar cat de mare a fost credinta acestuii om. Sigur ca s-a rugat nu mecanic. Cei care au stiut cum se roaga au vazut ca s-a rugat zi de zi. Dupa ce a iesit legea Mezilor si Persilor- a se roaga, acum emomentul sa il arestam. S-au dus la Daniel si au zis, „Ce faci? Te rogi? Nu stii porunca imparatului? Foarte bine, sa fi aruncat in groapa cu lei.”  Nu se putea anula sentinta si Daniel este in groapa cu lei. Dar, exact ca si cu prietenii lui in foc, nu este nici o problema ca esti in groapa cu lei daca Dumnezeu este cu tine acolo. Imparatul, prietenul lui vine disperata doua zi si spune, „Daniele, oare a putut Dumnezeul tau sa te scape de gura leilor?” „Da. imparate. Vesnic sa traiesti imparate. Nimica nu e rau cu leii pentru ca Dumnezeu este impreuna cu mine. Dumnezeu m-a scapat.” Aceasta este o istorie fantastica din capitolul 6 si credinta unui om se vede, dar nu numai credinta omului, se vede credinciosia lui Dumnezeu care continua sa-Si onoreze cuvantul. Asa se sfarseste capitolul 6:25 După aceea, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau în toată împărăţia: ,,Pacea să vă fie dată din belşug!  26 Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte vecinic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpînirea Lui nu va avea sfîrşit. 27 El izbăveşte şi mîntuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pămînt. El a izbăvit pe Daniel din ghirele leilor!„ 28 Daniel a dus -o bine supt domnia lui Dariu şi supt domnia lui Cir, Persanul.

Published on Sep 24, 2012 by 

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan (1 din 4) –– (la Credo TV)

Pastorul Valeriu Brancovan din Sacramento, California despre Cartea profetului  Vechiului Testament – Daniel:

Cred ca primul lucru care ar trebui sa-l spun despre cartea lui Daniel este ca a fost validata de insusi Isus, care a citat-o si s-a referit la ea. (Matei 24:15 – De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! -) In permanenta, in evanghelii s-a referit la Sine insusi ca la Fiul Omului. Fiul Omului este un concept din capitolul 7 din Daniel. In mod exceptional este prezentat in capitolul 7(pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt), acest concept al Fiului Omului. Avem o dubla validare prin care Isus ia adus-o.

Nu poate cineva macar sa gandeasca la interpretarea Apocalipsei daca nu intelege de unde au venit toate imaginile pe care le foloseste Ioan in insula Patmos. Noi credem ca toata Biblia este inspirata de Dumnezeu, atat in Daniel cat si in Apocalipsa, e acelasi Duh Sfant care l-a inspirat pe Daniel cum la inspirat si pe Ioan atunci cand Ioan foloseste vadit imagini din Daniel: fiare, capete, succesiune de imparatii, vremuri, semnuri si deasemenea aceste timpuri de 3 ani si jumatate- o vreme, doua vremuri. Aceste lucruri, Ioan le preia, le combina intr-un mod care apare surprinzator. (8:24 minute mark)

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea III

PAGINA PREDICI / STUDII Valer Brancovan

photo – metmuseum.org

Vezi Partea I si II aici:

  1. Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea I Discutie despre escatologie, curentele de teologie a zilelor noastre, o introducere a cartii Daniel si studiu (informal) din capitolele 1-5.
  2. Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea II Discutia continua despre interpretarea cartii Daniel

Notite din introducerea din Partea III-a, Pastorul Valer Brancovan:

Daniel a fost mai constient ca oricine mostenirea spirituala care continea previziuni mesianice. Cred ca pe aceia vizati care si-au cunoscut Biblia (Vechiul Testament) au inteles ce s-a scris acolo: este un Dumnezeu care judeca, Osea sau alte carti care au fost inainte, Amos, nu cred ca Daniel nu le-a avut. Evreii au venit cu Talmudul in Babilon, interpretari pentru Tora care le-a luat in departari. Nu mai aveau un templu si jertfe dar aveau Tora. Pavel spune in Romani 3 despre evrei ca lor li s-a incredintat original oracolele, cuvintele lui Dumnezeu. (durata lecturii 3 ore)

Pastorul Valeriu Brancovan,Victory Romanian Church, Sacramento, California:

Seminar 3 – Cartea Daniel cu Pastor Valer Brancovan from Metanoia Timisoara on Vimeo.

Daca aveti problem cu vimeo, accesati acest video in formatul Youtube aici

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea II

PAGINA PREDICI / STUDII Valer Brancovan

photo – metmuseum.org

Vezi Partea I-a aici:

  1. Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea I Discutie despre escatologie, curentele de teologie a zilelor noastre, o introducere a cartii Daniel si studiu (informal) din capitolele 1-5. Va urma ultima parte, partea 3-a maine.

Notite din introducerea din Partea II-a, Pastorul Valer Brancovan:

Va rog sa mergeti la sursele astea paralele si sa vedeti si pe Hagai si pe Ezra, care pentru discutia noastra sunt relevante. Deasemeni Neemia cu zidirea zidurilor a Ierusalimului, care e aproape 90 de ani mai tarziu deat edictul pentru restaurarea templului. Mai intai a fost Zorobabel si Iosua, dupa aceea a venit Ezra. Ezra a venit cu 13 ani inaintea lui Neemia. Informatie despre templu este compilata de Ezra si pusa in cartea lui Ezra.  Toata perioada dupa templu e acoperita de ce a facut Ezra.

De ce am mentionat treaba aceasta? Pentru ca intr-o parte vedem impactul care l-a avut profetii Hagai si Zaharia la construirea templului. Hagai 2 – zidirea inspirata de Petru Licius Dumnezeu a prevazut-o. Au intarziat cu ea pentru ca Dumnezeu a vrut ca ei sa finalizeze proiectul asta.  De aceea scrie in versetul 3 „,Cine a mai rămas între voi din ceice au văzut Casa aceasta în slava ei dintîi? Şi cum o vedeţi acum? Aşa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voştri?” Suntem la nivelul anului 537, anul 2 al lui Darius. Din anul 586 pana in anul 536 au trecut 50 de ani.

Mai exista profetii din astea escatologice, pur si simplu coplesitoare prin Evrei, unde zice: Inca putina vreme si voi clatina inca odata cerurile si pamntul, marea si uscatul. Evrei 12 „,Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci şi cerul„. Acum noi stim ca nu este vorba de templul lui Zorobabel. Deschide o perspectiva profetica pentru ultima casa care va fi. Si care casa, nu ar trebui sa o confundam cu templul lui Irod sau vreun alt templu pus pe undeva prin teorii primileni, ci ar trebui s ane gandim ca aceasta este casa spirituala a carei slava va fi cea mai mare dintre toate  si practic reprezinta implinirea completa a ideii cu casa lui Dumnezeu cu oameni.

Dar vedeti cum merge profetia. Asta este o mostra sa vedeti cum telescopeaza de la amanunte si detalii. Uneori perspectiva imediata se confunda cu perspectiva viitoare.  Practic, cand vede ceva in viitor, dar aicea porneste de la evenimente care simbolic le interpreteaza pentru ca sa anunte niste miscari viitoare. Si cumva, cele doua perspective se suprapun si din cauza asta este foarte greu de distins elementele. De exemplu, acelasi lucru este si in discursul Domnului din Matei, Marcu si din Luca unde cele doua perspective sunt foarte interpatrunse, dar acum dupa ce am vazut istoria din anul 70 AD., ne dam foarte bine seama care au fost pana /pentru anul 70 si care au fost dupa aceea.(min. 11:00)

Seminar 2 – Cartea Daniel cu Pastor Valer Brancovan from Metanoia Timisoara on Vimeo.

Daca aveti problem cu vimeo, accesati acest video in formatul Youtube aici

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea I

PAGINA PREDICI / STUDII Valer Brancovan

photo – metmuseum.org

Primele 50 de minute: Discutie cu intrebari si raspunsuri date de Pastorul Valer Brancovan. La minutul 49:00 incepe studiul din cartea Vechiului Testament- Daniel. Acesta este primul video din cele 3 realizate la Biserica Metanoia, Timisoara in vara anului 2012 (www.metanoiaorg.ro). Va urma partea 2-a, si partea 3-a. Iar acum, cateva notite din partea 1-a.

Pastorul Valeriu Brancovan,Victory Romanian Church, Sacramento, California:

  • In escatologie nimeni nu poate sa aiba un sistem separat, numai escatologic si sa faca abstractie de o teologie sistematica si atunci profesorii care sunt  tributari unui sistem teologic merge si cu escatologia in directia fixata de locomotiva teologiei fixate.
  • Un curent periculos in America: Preterism – Termenul preterism provine din latinescul praeter, care apare în dicționarul lui Webster din 1913 ca un prefix care denotă că ceva este trecut. Exista o tendita in aceasta teologie pragmatica care zice ca totul s-a intamplat si biserica nu mai are nici un eveniment special si ca totul s-a intamplat pana in anul 70 A.D. pe care ei il considera ‘o venire a lui Isus’. (5:00). Eu cred ca acesti oameni jefuiesc speranta crestina – o speranta escatologica ‘ca Hristos vine”.
  • Tit 2:11-13  „aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos” . Speranta crestina pana la urma, oricat de nedreapta ar fi lumea si cat de multe probleme ar intalni biserica (asta-i si teza Apocalipsei) – Hristos este biruitor si biserica biruie impreuna cu El.  Nadejdea aceasta crestina este amenintata de pragmatizmul acesta al unor lideri religiosi la care nu le pasa asa de mult ce credem noi ci mai mult le pasa cum merge lucrarea in care sunt ei. Lor le pasa de biserica ca de o companie, vor sa aiba cat mai mult succes si vor sa-l aiba acuma. Pe linia aceasta o sa fiti surprinsi ca proponenti preterismului sunt exact emergent church– biserica emergenta.  (Apropo despre mentionarea lui Brian MacLaren de Pastorul Brancovan- recent (in Septembrie ’12) Brian MacLaren a oficiat casatoria homosexuala a fiului sau cu un alt barbat.(13 min)
  • Puterea ecumenica: Un alt aspect paradoxal. Paradoxal pentru ca o alta parte din lideri religiosi se gandesc ca mai este destul pana se implinesc toate conditiile pentru ca sa se declanseze… uni pe buna dreptate fac ce trebuie si doresc sa vada lumea asta evanghelizata si doresc sa realizeze apropieri in diverse tabere (Papa de la Roma cu Islamul- A common word si documentul lui Miroslav Wolf). Papa Benedict a recunoscut ca numarul musulmanilor intrece numarul catolicilor.(29:00)

De ce am semnalat lucrurile astea? Pentru ca este important ca noi crestinii sa venim impotriva acestor curente si sa spunem oamenilor, „Avem o speranta si speranta noastra este ferma si subreda. Faceti orice altceva, daar nu incercati sa ne luati speranta pentru ca cu asta traim.  Oricat de nedrept ar fi capitalismul sau comunismul, sau orice ar fi- fiare, dictatura, orice greu care vine peste lume, noi totusi avem speranta ca si pe astia-i batem.

Eu am subliniat lucrurile acestea pentru ca escatologia este cenusareasa preocuparilor noastre. Nu poti sa intelegi ce se intampla in Apocalipsa daca nu intelegi ce s-a intamplat in cartea lui Daniel. (30:00 min)

Urmeaza intrebari din sala la minutul 31:00

  • Se predica prea putin despre venirea Domnului Isus Hristos? De ce nu se mai predica?
  • As fi indreptatit sa compar ce ne-ai prezentat cu Chrislamul si tendintele astea de a intra cu bocancul si de a face un sincretism inacceptabil cu tendinta de helenizare a Israelului? (35:00) raspunde si la min. 44:00
  • Sunt apologeti veritabili in vremea noastra? (36:00)
  • Ce inseamna biserica emergenta? (37:00)
  • Poti sa ne spui cateva lucruri despre missional church sau organic church? (42:00)

Postmilenismul spune ca Isus va veni dupa mileniu. Va exista un mileniu de progres spiritual in care biserica va fi din ce in ce mai bine, va cuceri toate sferele, va impacta politica, economie, ecologie, sistemul social, absolut toate. Va fi un teo-capitalism, adica o teocratie din asta unde capitalismul iti va face bine. Postmilenismul spune ca abia dupa ce biserica isi face temele de casa, abia atunci va veni Isus. Lumea noastra dupa mileniul crestin nu o sa mai semene. Nu o sa mai fie o lume in prabusire ci o sa arate super fain si Isus o sa fie welcomed cand vine. Reconstructionismul- acuma muncesti la chestia asta. Eu consider Crislamul un paradis postmilenist.

Credibilitatea Cartii lui Daniel

Valer Brancovan (incepand de la minutul 49:00):

Isus a citat cartea Daniel de doua ori. Odata in Matei 24:15 „De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! ” Versetul 15 incepe cu o conjunctie din asta de  efect, de rationalitate si spune: De aceea- din aceasta cauza- Acum, vorbind despre lucrurile sfarsitului; ucenicii au iesit din templu si au zis, „Uite Doamne ce cladiri”. El a spus, „Nu va lasa piatra pe piatra”. Pentru ei, sfarsitul templului era sfarsitul culturii evreiesti, sfarsitul propriu zis. Au zis ei, „Care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitul veacurilor acestora?” Si atunci a inceput sa le spuna, sa le faca o lista cu durerile facerii si le-a dat in versetul 14 semnul pe care l-au asteptat ei. Si a spus asa, „Evanghelia aceasta a imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, atunci va veni sfarsitul.” Si atunci incepe mai departe, „De aceea…”  Multa lume nu intelege lucrul acesta. Din aceasta cauza, pentru ca evanghelia merge pana la sfarsit. De aceea, cand veti vedea ce se intampla ce a prezis profetul Daniel cu Ierusalimul si tot… Adica, cand veti vedea un preterism din asta in anul 70, sa nu fiti dusi in eroare ca acela este sfarsitul. Pentru ca nici pe departe, Isus a stiut clar ca nu se va termina evanghelizarea lumii in urmatorii 40 de ani. Deci bagati de seama la conectiva asta. Dar, El le-a spus ce era pentru ei un preterism la nivelul lor de generatie.

Deci, Isus a validat pe Daniel care era considerat si de rabini si de multa lume. Al doilea lucru pentru care Isus a validat cartea lui Daniel este pentru ca s-a referit la Sine insusi ca la Fiul Omului. Capitolul 7 din Daniel detine o profetie uimitoare despre venirea Fiului Omului. A avut o vedenie in anul intai al lui Belsatar. Si a vazut fiarele care veneau, fiara care avea pe trupul ei 10 coarne. A aparut un corn, alte trei au fost rase. Asta mic era foarte obraznic, vorbea hule. Apoi a vazut cum s-a pus o alta imprejurare- tronul, cel ce statea pe tron, miile care ii slujeau, rauri de foc ii iesea de sub tron, a inaintat, au fost deschise niste carti. A inaintat unul catre El, unul ca un Fiu al Omului si i-a fost data stapanire, putere si slava si toate poporurile si neamurile ii vor sluji.

Conceptul acesta de Fiul Omului este din Daniel. Asa a validat Isus cartea lui Daniel si a facut din Daniel un profet autentic. Portiunea care Isus le-a dat-o ucenicilor, sigur ca a avut o implinire imediata. Mai tarziu, cand s-au descoperit manuscrisele de la Marea Moarta, cei care au vrut sa demonteze cartea lui Daniel si care au vrut sa spuna ca nu poate fi opera autentica din secolul 6, au descoperit in manuscrisele de la Marea Moarta care erau pe la 150 de ani inainte (B.C.)- adica copiase din alea mai vechi. Dar, s-a crezut caci cartea lui Daniel a fost scrisa imediat dupa evenimentele cu Macabeii care au fost cam pe la anii 150 BC. Atunci au descoperit caci cartea lui Daniel a fost scrisa mai vechi decat perioada post Macabeana.

Acelasi lucru la facut si cu capitolul 53 din Isaia, care a fost considerat ca vorbeste despre un mesia pe care noua nu ni-l trebuie. Au respins capitolul 53 din Isaia pana cand au descoperit un sul al cartii lui Isaia (copie) scrisa tot pe la 150 BC. care contine capitolul 53. Deci, el nu a fost adaugat (mai tarziu). (minutul 60)

Seminar I – Cartea Daniel cu Pastor Valer Brancovan from Metanoia Timisoara on Vimeo.

Dava aveti probleme cu vimeo, puteti viziona aici in format Youtube.

Florin Ianovici – Cum se construieste viitorul

Cum se construieste viitorul – Principiul #1

Fi Hotărât

(1) Primul pas – Daniel a luat o hotarare

Daniel 1:8

Daniel s’a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care -l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu -l silească să se spurce.

DANIEL S-A HOTARAT! In momentul cand in viata ta iei o hotarare puternica, hotararea aceasta va determina viitorul tau. In momentul in care in viata ta iei o decizie cu Dumnezeu, decizia aceasta va determina viitorul tau. Ziua de maine va semana cu ceea ce ai hotarat ieri si ziua de maine este o consecinta a hotararilor care noi le-am luat ieri cu Dumnezeu.

De ce Daniel n-a obiectat atunci cand a fost luat prizonier? De ce n-a obiectat atunci cand i-au schimbat numele? Deodata il vezi pe Daniel ca se ridica si spune: M-am hotarat. Ce s-a hotarat? M-am hotarat sa nu ma spurc cu bucatele imparatului. Schimbarea numelui nu era un pacat. Nici faptul de a te duce prizonier nu era pacat. Dimpotriva Dumnezeu atentioneaza ca e voia Lui sa fiu acolo unde sunt. Dar, era vorba despre mancarea aceasta- cel putin 3 lucruri intrau in contradictie cu legea lui Dumnezeu.

  1. Regimul alimentar al Iudeilor prevedea ca nu au voie sa manance anumite carnuri, bucate. La masa aceasta a Imparatului Babilonului, alesii lui Dumnezeu nu aveau voie sa manance din acea mancare.
  2. Cand mergeai la o masa cu Imparatul in primul rand insemna ca esti de acord cu el. Cand mergeai la cineva insemna o intarire a ceia ce esti tu. Reprezenta o confirmare. E o diferenta sa accepti sa traiesti intr-o tara si e o diferenta sa accepti ceia ce spun oamenii, chiar daca sunt inaltati in dregatorie.
  3. Ori de ate ori se facea aceasta masa imparateasca darurile acestea de mancare erau inchinate zeitatilor straine. Legea lui Dumnezeu interzice lucrul acesta.

(2) Al doilea pas – Dumnezeu a facut

A spus Daniel: Astazi, acum, aici eu nu fac nici un compromis. Eu trebuie sa iau o hotarare, trebuie sa stau in picioare. Scrie Biblia ca ‘Daniel a HOTARAT si apoi DUMNEZEU a FACUT’.

  • Cand Domnul Dumnezeu pune in fata noastra oglinda Cuvantului Lui, Dumnezeu intreaba, „Cat de hotariti sunteti voi sa impliniti Biblia? Cine nu implineste Biblia intru totul este un om care n-are viitor cu Domnul.
  • Eu nu pot actiona sa-mi schimb tara si nici nu vreau. Eu nu pot actiona sa-mi schimb anul in care m-am nascut si nici nu vreau. Dar eu pot actiona  asupra unor circumstante: Eu vreau sa traiesc cu Dumnezeu. Eu vreau sa respect porunca Domnului. Eu vreau sa fiu un om al credintei si al rugaciunii Eu vreau sa vin la biserica si sa fiu in relatii bune cu fratii mei.
  • Daca eu sunt hotarat sa fac voia lui Dumnezeu, daca eu sunt hotarat sa nu ma abat de la poruncile morale ale lui Dumnezeu, Dumnezeu spune: Viitorul tau va arata bine. Doresti tu lucrul asta?
  • Dupa ce s-a hotarat Daniel ‘sa faca’, Dumnezeu a facut. Dumnezeu a facut ca Daniel sa capete trecere. Ascultati ce zice Domnul: Respectati-L si iubiti-L pe Dumnezeu si Dumnezeu va netezi pasii vostri pe cararea Lui. Dumnezeu va judeca inima aproapelui vostru. Dumnezeu va schimba inima sefului vostru sa va dea ce va datoreaza. Dumnezeu va intoarce inima sotului inspre voi. Dumnezeu va intoarce inima copiilor inspre El. Fi-ti hotarati, fi-ti constanti.Nu dati inapoi. Dumnezeu din ceruri va lucra. Nu ni se cere sa ne implicam in alte locuri, nu ni se cere sa iesim in strada sa fluturam stindarde omenesti. Nu ni se cere sa facem cine stie ce filozofie sau politica. DUMNEZEU ne CERE sa fim HOTARITI sa RESPECTAM PORUNCILE LUI.
  • Vom avea viitor si viitorul va fi bun. Dumnezeu spune: Daca tu esti hoatarat, EU fac. Nici macar Daniel nu stia care va fi iesirea din situatie. S-a dus la acest om, capetenia famenilor si spune Biblia, „la tugat… la rugat”. Extraordinar cum a pus problema asta „la rugat”. Si famenul, spune Biblia ca a fost atins de Dumnezeu. Daniel nu s-a hotarat ‘sa fie copilul lui Dumnezeu’ pentru lucruri neesentiale, sau intr-un timp prielnic. Daniel s-a hotarat in ce conditii? Putea sa moara. Nebucadnetar era un om crud, nemilos, ilogic, irational. Cuvantul ne spune ca famenului ii era frica de el. Daniel putea sa piarda tot, dar a zis, „Decat sa fiu liber in Babilon, mai bine sa fiu rob al Dumnezeului meu. Eu nu vreau sa am o libertate in Babion pe care eu nu mi-o doresc. Eu nu vreau avantajuri in Babilon, vreau in primul rand sa stiu ca Dumnezeu din ceruri se uita la mine si ma vede credincios. Daniel era un adolescent de 14 ani, un copil! Un copil a gasit puterea sa zica, „Tu, imparate, oricine ai fi, pe mine nu ma faci sa calc porunca lui Dumnezeu. ” Si Dumnezeu a induplecat inima famenului.
  • Cum arata viitorul nostru? Dupa hotararile noastre. Cum arata viitorul nostru? Dupa cum ne lasam induplecati de Dumnezeu si ne vom hrani cu Cuvintele lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu te indupleca, bine va fi de tine.

(2) Al treilea pas – Dumnezeu a dat

  • Scrie Biblia ca ‘Daniel a HOTARAT si apoi DUMNEZEU a FACUT’. Doar un pas a facut Daniel: Sa hotarat. Dar Dumnezeu nu s-a oprit aici. In v 17 spune ca pe langa faptul ca Dumnezeu ‘a facut’, Dumnezeu ‘a dat’.
  • Dumnezeu A DAT acestor 4 tineri stiinta si pricepere pentru tot felul de scrieri si intelepciune. Mai ales insa a facut pe Daniel priceput in toate vedeniile si toate visele, spune Cuvantul lui Dumnezeu.
  • Avem probleme cu scoala, cu locul de munca. Dumnezeu ne spune, „Un singur lucru iti cer- corectitudine, integritate, hotarare”, si spune Dumnezeu, „Eu iti voi da pricepere si stiinta”. Poti sa te chinui o viata intreaga. Poti sa-ti pui mintea sa intelegi toate lucrurile, poti sa ajungi, poate chiar la performante intelectuale, dar Dumnezeu iti spune, „Exista o alta cale. Tu ma respecti pe mine si Eu iti dau stiinta si pricepere”.
  • Mi-e inima de multe ori franta pentru ca nu inteleg de ce nu va iubiti, de ce nu va pasa de voi insiva, de ce nu va este mila de voi. Mai mult mi-e mila mie de voi uneori decat va este voua.

E principiul care ne invata cartea Daniel: Daniel a hotarat, Dumnezeu a facut si Dumnezeu a dat.

Cum se construieste viitorul – Principiul #2

Umblati dupa lucrurile de sus – Citeste Biblia

In capitolul 9, Daniel citeste din Ieremia si vede ca este pe cale sa se implineasca fagaduinta Biblica si se pune pe rugaciune. S-a rugat: Implineste Doamne ce ai fagaduit. Daca Cuvantul lui Dumnezeu este ‘da si amin’, cum sa ii zici lui Dumnezeu, „Doamne implineste Cuvantul pe care L-ai fagaduit?” Nu era profetit de Domnul sa se intample? Ba da. De ce sa ma mai rog eu, ca Dumnezeu oricum face cum vrea in cer si pe pamant. Dar, Daniel a inceput sa se roage. Pai, de ce te rogi Daniel? El zice, „Ma rog, dar nu e obligatoriu ca eu sa fac parte din fagaduinta asta. Poporul Israel se intoarce, dar eu ma rog sa raman Israel, eu ma rog sa raman acea ramasita binecuvantata. Ca Dumnezeu a zis ca o ramasita se va intoarce. Dumnezeu va pune din nou ramasitele templului si va restaura lucrarea. Dar, cine-mi spune mie, fara sa ma rog, ca eu voi ramane copilul lui Dumnezeu? Dumnezeu e suveran in adevar, este atotputernic in adevar, dar roaga-te ca tu sa fi copilul Lui si sa ramai in stapanirea lui Dumnezeu. Daca nu te rogi, Cuvantul lui Dumnezeu ramane in picioare; e viu si lucrator. El se implineste. Cu cine? Cu cei ce s-au rugat sa ramana copii lui Dumnezeu.

Ce faci Daniel? „Ma gandesc la lucrurile de sus”. Ce cercetezi tu? „Cercetez vreamea”, zice el. Si cand a vazut, el n-a stat sa-i dea lui Dumnezeu lista cu tot cei ii trebuie lui (cum facem noi, si asta nu e rau intr-un fel). Dar Daniel zicea, „Ma uit in cartea lui Dumnezeu sa vad ce mai gandeste Dumnezeu in inima Lui. Se gandea la lucrurile de sus.

Umblati dupa lucrurile de sus – Roaga-te sa ai gandul lui Hristos

Si CARTEA lui DUMNEZEU a APRINS RUGACIUNEA. Si rugaciunea ce a facut? A aprins din nou dorinta dupa cartea lui Dumnezeu. Un asa foc cheama un foc. Si Daniel statea intre doua focuri: Cartea sfanta si rugaciunea. De ce? Pentru ca el se gandea la lucrurile de sus. A venit inaintea lui Dumnezeu si a zis, „Noi am pacatuit impotriva ta.” Oamenii s-au straduit sa gaseasca in Daniel ceva gresit. L-au pandit cu saptamanile. Si totusi au spus ca nu au gasit nimic vrednic de osandit. Dumnezeu ii spune lui Daniel care este parerea Lui despre El: OM PREAIUBIT si SCUMP. Eu nu spun ca Daniel era lipsit de pacat. Eu spun ca inaintea lui Dumnezeu avea o statura extraordinara. Si atunci Daniel spune: Am pacatuit. Vorebste despre el, facandu-se in acelasi timp partas cu ceilalti. Si se roaga, „Doamne, poporul Tau, templul Tau, Ierusalimul, slava Ta Doamne, restaureaz-o. Nu-i vorba doar de noi; e vorba de Tine, de gloria imparatiei Tale.”

La ce te gandesti Daiele? La lucrurile de sus. Nu pot trai pe pamantul acesta si nu pot o viata intrega sa ma rog doar pentru mine. Ma rog pentru gloria imparatiei lui Dumnezeu.

De ce? Sunt ancorat in lucrurile de sus. Nu traiesc doar pentru mine. Cine traieste doar pentru sine se consuma si dispare. Ar trebui sa ne cheltuim in altii. Ar trebui sa avem in noi gandurile de sus. Ce faci? Ma gandesc la imparatia lui Dumnezeu. Ma gandesc, de ce m-a lasat Dumnezeu pe mine pe pamantul acesta? Ganditi-va la lucrurile de sus. Cititi Biblia si cautati sa aflati ce mai gandeste Dumnezeu in inima Lui.  „O”, zice El, „Ma gandesc la cei care merg in iad si nimanui nu-i pasa, ma gandesc ca atat de multe rugaciuni aveti pentru voi, dar putin va rugati pentru cei nemantuiti.” Mai putina preocupare pentru noi si mai multa pentru cei ce nu-L cunosc pe Domnul.

Umblati dupa lucrurile de sus – 

Pot totul in Hristos care ma intareste. Filipeni 4:13. Daca cititi versetul dinainte atunci puteti citi acest verset asa: Pot ‘indura’ totul in Hristos care ma intareste. Nu ‘poti totul’ in sensul ca toate visurile mele pamantesti se vor implini. Noi trebuie sa citim acest verset: Pot ‘indura’ totul. Cum va fi viitorul meu? Nu stiu Doamne. Dar ma rog astazi sa pot indura totul. EU NU MA CLATIN. Ma duc pana la sfarsit cu Dumnezeu. Ma rog ca sa imi dai putere Doamne ca evenimentele nu le stiu. Din ce putere am eu acuma, eu nu pot indura totul. Dar, pot ‘indura’ sau ‘sa duc’ totul in Hristos care ma intareste pentru ca El e de partea mea si atunci eu voi fi biruitor. Asta nu inseamna ca imi va reusi totul sau ca visele mele se vor implini. Asta inseamna ca eu pot duce totul in Hristos.

Eu ma uit asa si zic, „Doamne asta-i serviciul care-mi trebuie”, si mergi si gasesti pe satana in persoana. De unde sti tu? Nu asta este rugaciunea buna. Sti care e rugaciunea buna? „Da-mi putere Tata sfant din ceruri. Da-mi putere sa duc totul in numele Tau. Da-mi tarie, intelepciune, stiinta si priceperea care mi-ai spus ca mi-o dai. Da-mi Doamne har de la Tine”. Ce stiu eu daca usa asta trebuie sa se deschida. Poate uneori Dumnezeu iti zice, dar de cele mai multe ori, Dumnezeu nu iti zice. Maine pot veni lucruri grele. Ce stim noi ce va veni. Dar, puterea ne-o da Dumnezeu. Aleluia! Pot duce, pot indura, pot face totul in numele lui Isus Hristos, ca El ma intareste.

In concluzie: Biblia spune ca pe cand Daniel se ruga,  a venit arhanghelul Gavril si l-a batut pe umar si i se adreseaza: „Om preaiubit si scump”. Ce frumos. De ce? Avea in el gandul lui Dumnezeu.

Chuck Missler – A short study of Israel and the Last Days

from ‘Steeling the Mind’ Conference – a historical and prophetic study from the Book of Daniel (with other references). The full length video „Roots of War – Profiling the Middle East’ to be posted tomorrow (3 hour video).
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Chuck Missler – Israel and the Last Days
Follow my videos on vodpod

Chuck Missler – Israel and the Last Days

Study from Daniel on Israel. Click  the More button for  video.

Mai mult

Chuck Missler – Europa Rising (Biblical History Studies)

Daniel Chapter 2, 3, 4, 5, 6, 7

Click the More button for the videos

Mai mult

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue