Toţi, dar împreună? – Nicolae.Geantă

 

Biserica primară a reuşit încolţită să câştige lupta. În răcoarea catacombelor, unitatea a ţinut loc de agent termic. În dărnicie, sărăcia a devenit belşug. A doua cămaşă a primit-o cel dezbrăcat. În camera de sus, toţi împreună, au primit Duhul Sfânt, ne spune medicul Luca. Toţi, o inimă şi-un suflet, au schimbat lumea. Astăzi, lumea a schimbat Biserica. Ekklesia contemporană nu mai slujeşte nici toată, nici împreună.
Nicolae Geanta

Nu contează să fim toţi, dacă nu suntem împreună. Căci nu putem avea părtăşie cu cei ce numai ne întind mâna, dar inima le stă ghem de invidie. Nici cu cei ce vin zâmbind către noi, dar umbra lor stă cu parul ridicat, pregătit să ne altoiască. Nu înseamnă împreună atunci când biserica e plină, dar jumătate nu sunt de acord cu programul, cu liturghia, cu predica. Nici când unii fraţii stau jos la Masa Domnului, iar alţii în picioare împart pâinea şi vinul. Nici când bătrânii ucid tinerii cu topoare dogmatice, cu picătura chinezească din stereotipuri, nici când tinerii sfidează pe cei cu perii albi, încercând să amestece biserica cu lumea.

„Vrem o trezire autentică, dar mulţi ne vorbim de rău unii pe alţii. Vrem putere în evanghelizare, dar dacă mergem la altă biserică sau în alt judeţ, trebuie să cerem voie de la mai marii locali. Vrem continuitate în lucrarea Duhului Sfânt, dar din patru în patru ani, ne împărţim în tabere şi ne luptăm cu armele firii pământeşti, în numele democraţiei, cu cineva să fie numărul 1, într-o structură din ce în ce mai puţin relevantă pentru noile generaţii. Votăm Mărturisirea de Credinţă, adevărul Scripturii. Ca şi cum Adevărul se votează, nu se proclamă. În loc să fi stat o zi, două, nouă, în rugăciune, părtăşie şi Cuvânt, am votat şi majoritatea a învins! Ca şi cum ceea ce mărturiseau ceilalţi, din aceeaşi Scriptură şi călăuziţi de acelaşi Duh, era neadevăr”, scria fratele Virgil Achihai, preşedintele Creştinilor după Evanghelie.

Inimile nu mai sunt pline de compasiune pentru cei ce-au căzut, şi nu-i mai aşteptăm răbdători pe cei ce vin din urmă. Relaţiile nu înfloresc pentru că cei vinovaţi nu sunt pedepsiţi, ci pentru că cei nevinovaţi nu sunt plini de îndurare. Azi, printre fraţi, nu e nevoie ca cineva să sufere de lepră ca să fie pus în carantină.

Putem fi toţi în biserici, dar neîmpreună vom scurtcircuita energia Duhului Sfânt. Avem eşecuri pentru că nu suntem toţi laolaltă în cuget. Am ridicat garduri între noi, evangheliştii, baptişii, penticostalii, tudoriştii, ortodocşii, catolicii, ostaşii… Nici în biserici nu suntem unul pentru altul 100%. Ne-am divizat, în caste, în simpatizanţi, în tabere… Iar diavolul ne roade fericit.

Şi Iuda a fost între ucenici, dar nu era împeună cu ei.

Citeste-l pe Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari