Marele Anunţ – de Nicolae Geantă

Era o noapte ce părea liniştită când Dumnzeu a întrerupt tot ce-i făcut din carne, şi a atins cu degetele omenirea pe umăr: „Sunt aici! Venit să vă salvez”. Maria şi Iosif, păstorii şi magii, îngerii, Cerul şi pământul întreg au aflat că la ieslea Betleemului atârnă cel mai mare anunţ făcut în istorie: Dumnezeu poate fi văzut!

Când a ajuns în valea panicii şi a trimis ucenicii să întrebe dacă „El este acela care trebuia să vină sau să aştepte pe altul”, Ioan Botezătorul a primit un SMS al vremii de la Isus: „orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt vindecaţi, morţii învie…”. Împărăţia lui Dumnezeu poate fi pipăită! Dumnezeu poate fi văzut!

Când s-a lăsat răstignit Hristos pe Golgota lumina din miezul zilei a devenit întuneric. Apoi perdeaua din Templu s-a sfâşiat de jos în sus! Mântuirea poate fi gratuit accesată! Dumnezeu poate fi văzut!

Dacă Dumnezeu nu se întrupa Om în lumea noastră, noi oamenii nu am fi putut ajunge în lumea divină a Lui. Dumnezeu poate fi văzut!

Aceia care au ratat marele anunţ din noaptea sosirii Majestăţii Divine nu l-au ratat din cauza vreunui rău, sau avreunui păcat. Ci din cauza nevegherii! Cine doarme nu are şanse să-L vadă pe Dumnezeu!

Mă gândeam azi că anunţul sosirii Crăciunului din uşile multora e o coroană de brad. Dar anunţul lui Hristos pentru Biserică e o cunună de spini. În globuri şi beteală se vede sărbătoae, în fiecare ghimpe se vede Isus. Şi cine vede pe Fiul vede şi pe Tatăl.

Unii zic, pe drept, că sărbătoarea de azi este falsă. Mi-e ciudă tare, fiindcă Hristos a plătit pentru ea!

Crăciunul vine şi pleacă. Hristos rămâne! Mai mult, de când a coborât în iesle, Dumnezeu a lăsat uşa din spate deschisă! Să fie văzut!

Numele celui ce poate fi văzut e Emanuel. Anunţă-i pe toţi: Dumnezeu e cu noi! 

Nicolae Geantă

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/12/marele-anut-de-nicolae-geanta.html

De ce s-a născut Isus într-o iesle? – de Nicolae.Geantă

83cf2-manger-to-the-cross

‘Luca 2:7 “Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casade poposire nu era loc pentru el”

Am auzit de sute de ori, la Crăciun, predicatori care argumentează că Pruncul Isus s-a născut într-o iesle pentru că ea e simbolul smereniei. Chenoza lui Hristos. Dezbrăcarea de prerogativele măririi şi ale gloriei Sale, şi întruparea ca Om. Nu-i contrazic. E drept, ieslea e simbolul smereniei. Dar… numai atât să fie?

Mişna – o carte sfântă a evreilor – m-a uluit ieri cu o informaţie: “În apropiere de Betleem, la o distanţă de 1,5 km, exista un cătun al stânelor numit Migdal-Eder. Pe acest câmp, scrie cartea citată, păşteau turmele de oi ale preoţilor celor mai de seamă şi era interzis să păşuneze alte oi decât turmele Templului, care era destinate pentru jertfă!” (O parte dintre miei se aduceau jertfe dimineaţa, alţii seara şi cei mai mulţi la Paşte).

Prin urmare, m-am gândit ieri, că Isus s-a născut într-o iesle în Betleem, lângă mieii care se aduceau jertfe la Templu, pentru că El însuşi era Mielul care ridică păcatul lumii! Iar toţi mieii au în comun staulul, ieslea. Pruncul Isus nu s-a născut în staulul preoţilor de seamă, ci într-un grajd mic, undeva în apropiere, dar pe păşnile destinate special mieilor de jertfă! Ba chiar mai mult, la naşterea Sa primii oameni înştiinţaţi au fost păstorii care erau angajaţii mai marilor preoţilor Templului!

Dumnezeu nu greşeşte niciodată în alegeri! A ales păstorii oilor Templului şi nu preoţii oilor lui Israel, căci ciobanii aveau grijă de mieii pentru jertfă, dar preoţii erau gata oricând să-i ucidă! (Isus s-a născut în Betleem, într-o iesle. Şi, a fost jertfit în Ierusalim pe o Cruce! Ştim toţi şi de cine…, de către preoţii cei mai de seamă ai evreilor!).

Mulţumiţi Domnului pentru iesle! Fără ea nu există Crăciun! Căci brazii, instalaţiile, moşii şi toate acareturile lumii n-au nicio valoare…

Crăciun fericit vă doresc! Şi iesle cu mântuire!

Nicolae.Geantă

Drăgăneasa, home

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/12/de-ce-s-nascut-isus-intr-o-iesle-de.html

Uneori… – de Nicolae Geantă

Uneori… – de Nicolae Geantă

Nicolae GeantaUn tânăr păşeşte cu reverenţă spre bătrânul diacon al parohiei: „Sunteţi creştin?”. „Uneori”, răspunde slujitorul cu faţa plină de zâmbet. Mai adevărat decât şi-a dat seama. Răspunsul său sincer a uimit interogatorul. Însă eu am înţeles că face cât un milion de declaraţii! Pentru că mulţi dintre noi suntem creştini numai uneori!

Uneori mergem la biserică…
Uneori suntem gata să fim sfinţi!
Uneori suntem gata să eradicăm sărăcia…
Uneori suntem buni…
Uneori avem milă!
Uneori predicăm Evanghelia…
Uneori credem în rugăciuni!
Uneori facem voia lui Dumnezeu!
Uneori…

Şi restul timpului? Neglijăm să-L luăm serios în seamă pe Hristos!

Dacă creştinii nu ar fi creştini decât uneori, lumea nu ar mai alerga bezmetică în noaptea materialsmului! Tinerii nu ar mai fugi din biserici spre discoteci! La colţ de stradă n-ar fi doar cârciumi ci megachurch-uri. Avorturile nu ar mai depăşi naşterile! Musulmanii nu ar mai împânzi Europa! Teroriştii nu ar mai atrage adepţi! Homosexualii nu şi-ar mai face de cap! Iertarea nu ar mai fi decât din buze! Ochii ori buzunarele nu s-ar mai închide când trece colecta. Iar Bibliile s-ar schimba mai des ca periuţele de dinţi. Din cauza tocirii…

Când eşti „creştin uneori” efectul se vede chiar dacă cei din jur sunt orbi. Aici credeţi-l pe Emerson: „Ce sunteţi vorbiţi atât de tare încât nu pot auzi ce spuneţi!”

Alarmă fraţilor! Cu Hristos nu putem trăi alternativ! Apropos, ce-aţi zice dacă Dumnezeu ar fi Dumnezeu doar uneori?

PS: Abia acum am înţeles eu de ce domnul Johannis a cântat în strună LGBT-iştilor! Pentru că nu e creştin decât… uneori. În rest e… preşedinte! Oricât de rău ar fi făcut declaraţia domniei sale, în ea este şi-un bine: a mobilizat creştinii să spună cine sunt (ei)! A scos din noi acel „uneori”…

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/10/uneori-de-nicolae-geanta.html

Tu, ești un om căldicel? – de Nicolae Geantă

man crying praying

Francis Chan m-a pus adânc pe gãnduri. Vorbește despre creștinii căldicei într-un mod în care rar am auzit. „Oamenii căldicei nu traiesc prin credință, spunea americanul. Viața lor e structurată în așa fel sa nu fie nevoiți să trăiască prin credință. Nu trebuie să se încreadă în Dumnezeu dacă se întãmplă ceva neprevăzut: au conturile lor de economii. Nu au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu: au palnul lor de pensionare rezolvat. Ei nu depind zilnic de Dumnezeu: frigiderele lor sunt pline, iar ei sunt în general sănătoși. Adevărul este că viața lor nu ar arăta foarte diferit dacă ar înceta să mai creadă în Dumnezeu!”

Nicolae Geanta„Oamenii căldicei, mai spunea Chan, iubesc pe alții, dar nu caută să-i iubească la fel de mult cum se iubesc ei însuși”. Asta însemnă că ei iubesc numai pe cei ce îi iubesc, apreciază numai pe cei ce apreciază, fac bine numai celor ce le face bine… Dar asta și răii o fac!  „Dragostea lor e negustorească”, vorba pastorului Iosif Țon. Adică „te iubesc pentru că…”. Hristos, spunea Richard Wurmbrand, poruncește să iubești „în ciuda faptului că…” Dragostea căldiceilor e condiționată, e selectivă. Iar când iubești selectiv, în dragostea ta nu mai încape toată lumea. Nu mai rămâne nicio iotă de iubire pentru cei care nu te respectă, nu sunt ca tine… Adevărul este că un „căldicel” nu poate împărtăși în jur iubire…

Oamenii căldicei au prioritar verdeața pământului și nu albastrul cerului. Viața telurică nu veșnicia celestă. Pentru ei Dumnezeu e second job. Prioritar e să-și sfârșească munca săptămânală, să strângă un pumn de bancnote. „Să își planifice concediul de luna viitoare!”. „Rareori sau deloc se gândesc la viața de apoi”, ca să-l mai citez iarăși pe Chan. Adevărul este că ei dau Cerul din mână pentru cioara de pe gard!

Creștinii căldicei nu fac evanghelizare, dar nici nu participă când fac alții, nu învață o cãntare nouă aproape niciodată, dar nici nu permit altora să „devieze” de la repertoriul tabu. Nu se pregătesc pentru predică, lăsând totul în „seama lui Dumnezeu”. Dar nici nu convertesc pe nimeni! Nu bagă mâna în
pungă pentru săraci, pentru misiune, pentru medicamentele bolnavilor, pentru… Dumnezeu! Ei au filosofia bătrânului boier Patriarheas din opera lui Kazantzakis (care și-a bătut copilul și sluga pentru că au dat mâncare săracilor): „bune sunt toate acestea și sfinte să le auzi duminica în biserică, să le spună popa din amvon, dar să te întorci acasă, și să le pui în faptă, trebuie să fi nebun după Dumnezeu!” Adevărul este că oamenii căldicei sunt nebuni pentru sine…

CS Lewis scria: „Dacă citești istoria, vei descoperi că creștinii care au făcut cel mai mult pentru lumea din prezent au fost tocmai aceia care s-au gândit cel mai mult la lumea viitoare. În schimb cei care au devenit ineficienți în această privință au încetat în mare parte să se mai gândească la lumea cealaltă”.

Tu, ești un om căldicel? Schimbă macazul dacă treci pe aici. Creștinii/oamenii căldicei nu sunt urmașii Crucii. Pavel zice că „sunt unii care se comporta ca niște vrăjmași ai Crucii… Sfârșitul lor va fi pierzarea!”, scrie Sfântul Apostol către Filipeni (3:18).

Hristos nu este speriat de atei, de musulmanii radicali sau de sodomiții care vor să impună anormalul ca literă de lege. Dar, tresare oridecâteori cineva alege să fie căldicel!

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/10/crestinii-caldicei.html

Urmareste blogul lui Nicolae Geanta – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Dragoste sau dreptate? – de Nicolae Geantă

Osea

Osea 12:6 – Cât despre tine, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează dragostea și dreptatea  și nădăjduiește neîncetat în Dumnezeul tău.

Am avut azi o discuție interesantă despre dreptate. Spunea o prietenă că uneori dorim să facem dreptate și mai târziu ne trezim răniți. Ce adevăr! I-am spus că adevărul întotdeauna umblă cu capul spart. Dreptatea face întotdeauna sânge. Dar dragostea?

Nicolae GeantaHaideți să zicem că intru într-o încăpere unde doi copii se joacă. În mână țin o ciocolată „Aș vrea să vă dau ceva bun. Care dintre voi a fost cuminte?”. Unul râde, altul înghite în sec. Știe că e vinovat. Dreptatea spune că ciocolata o merită cel mai cuminte. Dar, îl rănesc pe celălalt. Atunci iau ciocolata și o rup în două. Dragostea împarte la amândoi. Egal.

Dreptatea trage linie și nu iartă. Ai greșit, plăteșți. Dragostea trece totul în contul ei. Pentru că nu vrea să rănească pe nimeni! Îl înțelgeți acum pe Hristos? A murit la Golgota pentru că n-a dorit să ne rănească. A preferat să sufere El. Asta e dragostea…

Talmudul ebraic spune că timp de trei ceasuri pe zi Dumnezeu stă pe scaunul judecății și face dreptate: „Ai greșit, ești condamnat. Ai greșit, ești condamnat…”. Dar după trei ceasuri de sentințe, El se coboară pe scaunul îndurării: „Ai gresit, ești iertat. Ai greșit, ești iertat…”

Știu, e greu să te porți frumos cu cineva care greșește. Chiar legea dreptății spune că nu e corect. Dar dragostea…

Alegeți să trăiți în dragoste. Cine iubește nu are nevoie de dreptate!

Nicolae.Geantă

 –http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/09/dragoste-sau-dreptate-de-nicolae-geanta.html

Nicolae Geantă – De ce-au votat englezii Brexit?

Brexit

De ce-au votat englezii Brexit? – de Nicolae Geantă

….cred că englezii doresc să-şi protejeze naţiunea, istoria, cultura. UE nu mai ţine cont de aceasta. Şi nici de Dumnezeu! (Nici englezii nu excelează la capitolul acesta)…

Anglia, a cincea putere a lumii, a hotărât să divorțeze de UE după 43 de ani. Damblaua de a sta separați e însă veche. Încă de la declarația Schuman (1951) și tratatul de la Roma (1957) englezii au dat cu flit Pieței Comune. N-au vrut nici în ruptul capului să colaboreze cu Franța și Germania, nici la înființarea CECO (Comunitatea Cărbunelui și Oțelului din Europa), nici la transformarea acesteia în CE (Comunitatea Europeană).

Ba, mai mult, în 1961, englezii au fondat o altă asociație economică – AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb) cu statele nordice, care nu a funcționat la parametrii așteptați, altfel că în 1967 UK își dorește aderarea la Comunitate. Aderarea respinsă. Totuși în 1973 UK intră în Comunitatea Europeană. Iar în 2016 iese… Cu toată opoziţia lumii occidentale sau a ploii şi furtunii venite din ceruri…

Citeste mai mult aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2016/06/de-ce-au-votat-englezii-brexit-de.html#more

Dumnezeu nu preferă lemnul. Ci omul… – de Nicolae.Geantă

Nicolae GeantaDumnezeu nu preferă lemnul. Nici măcar cedrii falnici din Liban. Și nici lemnul poleit cu aur. Dumnezeu nu preferă nici crucea de lemn, nici toaca de lemn, nici limba de lemn. Și nici atât coșciugele… Dumnezeu nu se ascunde printre stranele bisericuțelor din lemn și nu e mai prezent în Catedralele de beton. Pentru că El nu poate fi închis undeva. De fapt, știți vreun loc unde El nu există?

Dumnezeu nu preferă spațiile mici. Nu e mai prezent în bisericile cochilie, dar nici mai absent în megachurch-uri. Augustin spunea că e un cerc cu centrul pretutindeni. Și cu marginile nicăieri. Biserica strâmtă, modest construită, nu înseamnă automat smerenie. Și nici atât cea cu turle aurite. Biserica nu trebuie să fie talcioc. Nici Golgotă. Ci inima. Iar Golgota e jertfă. Ce varsă sânge dumnezeiesc…

Da, Dumnezeu preferă smerenia. Smerenia însă nu înseamnă să fi sărac. Cine are coviltir ori casa învelită cu nylon nu e model de smerenie. Poți fi sărac și-nfumurat. (Am văzut cu toții destui săraci mândrii. Iar mândria săracului e mai dezgustătoare). Smerenia înseamnă să umbli modest când ai putea îmbrăca porfiră. Serousi, Armani. Aici e o atitudine de inimă. Smerenia nu poate fi o cultură a falsului. Și nici o ideologie a minciunii. De aceea despre ea nu vorbești, nu o cânți, o trăiești… Așa că cine cântă despre smerenie mai întâi să se uite în oglindă!

Dumnezeu preferă

Continuare aici – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/04/dumnezeu-nu-prefera-lemnul-ci-omul-de.html

Dragoste și dreptate – de Nicolae Geantă

„Este vreo diferență între dragoste și dreptate?”, am întrebat niște liceeni de-a doișpea. Un snop de răspunsuri greșite. „Dacă am o ciocolată și vin într-o casă unde sunt doi frați, unul a spart un geam iar celălalt a fost cuminte, ce spune dreptatea?”.”Să dați ciocolată la amândoi”, zice o blondă. „Dreptatea? Ea zice să dau numai celui cuminte! Dar dragostea zice s-o împărțim în mod egal! Pentru cel cuminte dragostea e dreptate dar pentru cel neastâmpărat e har!”. „Apropos, cum ați dori să mă port cu voi: cu dragoste sau cu dreptate?”. „Cu dragosteeee!”

Nicolae Geanta
Tot așa este si cu dragostea lui Dumnezeu. Nu meritam, dar El ne-a iubit. Ne-a mântuit. Prin har! Dreptatea a strigat să ne condamne, dar dragostea a cerut milă! Iertare! Mulțumim Doamne că ai folosit dreptatea pentru Tine, și dragostea pentru noi!

Într-o zi, un grup agitat, a adus o femeie prinsă-n actul curviei la Hristos. „Învățătorule, fă dreptate!”, au strigat călăii dragostei din dorința de răzbunare (și pe femeie, dar și pe Isus). Dacă Domnul spunea să fie eliberată, încălca legea lui Moise, dacă spunea să fie ucisă cu pietre, încălca legea romană (în vremea aceea numai romanii aveau drept de sentință)! Și Hristos le cere să facă echitate numai aceia care n-au nevoie de milă! Nimeni n-a reușit… Dreptatea lor avea miros de sânge. Dragostea lui Isus avea miros de eliberare.

Dragostea, spunea Apostolul Pavel, nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr. Ea rabdă, dreptatea nu. Dragostea nu uită greșeala, dar o acoperă. Dreptatea cere pe loc nota de plată. Achiți, dar numai dragostea aduce pocăință. Dreptatea e și frică. Dragostea nu…

Mă gândeam aseară la diferența dintre Isus Hristos și Moș Crăciun. Hristos e dragoste, și dragostea Sa e pentru oricine. Moș Crăciun e dreptate. El dă bunuri numai celor ce-au fost cuminți! Bineînțeles că minte! Dar și cei ce-i zic c-au stat cuminți îl mint! Astfel, Moșul face dreptatea mincinoasă!
Iubiți! Și nu mai aveți nevoie de dreptate! Dragostea e mai tare ca dreptatea!

Iubiți! Și nu mai aveți nevoie de dreptate! Dragostea e mai tare ca dreptatea! Și vorba unei fete: „Eu prefer mai mult dragostea”. Voi?

Nicolae.Geantă

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/12/dragoste-si-dreptate.html

Pilonii de bază – de Nicolae Geantă

Photo Agnus Dei

Indicele dezvoltării umane. este o măsură cantitativă care arată nivelul de dezvoltare al unei țări. El ia în calcul veniturile, învățământul și sănătatea. România e pe locul 50 în lume. Prea jos. Nu are nici bani, nici școală renumită și nici spitale puse la punct. Adică niciun pilon al societății stabil.

Spuneam ieri unui adventist, apoi liceenilor, că o societate, sau un individ, ca să iasă din marasm socio-economic are nevoie de trei lucruri: profesori buni, pastori sau preoți buni și medici buni. Pilonii societății nu sunt banii, ci școala, biserica și (admit) spitalul. Școala e pentru minte, biserica pentru suflet și spitalul pentru trup. Școala te face cult, biserica te face spiritual iar spitalul te reface sănătos.

E periculos să ai școală fără biserică! Au avut ateii. Și uite unde e România. Plecată din „top ten” înainte de a veni ei. Nici acum nu am scăpat de blestem! Fără biserică oamenii cu școală fac bombe. Chiar Einstein a greșit aici. Fără biserică băieții dăștepti fură cu facturi. Priviți politicienii. Anturajele lor. Ingineriile financiare. Fără biserică studenții fac orgii prin cămine, gay-ii dau crucile jos de pe Casa Domnului, tinerii se duc în discoteci, fumează iarbă, înjură Patriarhul, colindă cu Halloween-ul. Chiar și la grădiniță! Oricât ar fi ce deștepți bărbații beți vomită pe ei la party, femeile își dezvelesc trupul fără inhibiții. Oriunde…

Murim câte puțin – de Nicolae.Geantă

Nicolae Geanta Agnus Dei

Spuneam aseară bisericii că apatia spirituală e caracterizată prin indiferență, nepăsare și stare laodiceeană, călduță. Îngemănate, împerecheate, ele au un traiect unic: moartea inimii. Nu dintr-o dată, ci încet-încet. Murim câte puțin. Murim câte puțin când ne transformăm în sclavii obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii. Murim câte puțin când nu ne schimbăm existența, nu ne primenim sufletul. Când nu dorim să construim nimic nou…

Murim câte puțin în fiecare zi în care trecem pe lângă cineva căruia nu-i vorbim, deși îl cunoaștem. Și mai murim câte puțin atunci când nu iertăm… Ura e glonțul ce ucide fără greș. Mai ales pe cel ce-l slobozește!
Murim câte puțin când evităm pasiunea. Când preferăm o slujbă de tăciune în loc ce jar. Nu doar în biserici, nu doar la amvoane, ci și la serviciu, scoală ori acasă. Fără pasiune ochii nu ne pot straluci. Iar iubirea devine sicativă.
Continuare aici – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2015/09/murim-cate-putin-de-nicolaegeanta.html

Ironiile lui Isus – de Nicolae Geantă

Nicolae GeantaCu nici o lege a fizicii nu se poate merge pe apă. Dar Hristos face apa sub tălpi asfalt. E imposibil să scoți un corp greu scufundat într-un lichid fără să-l atingi, să-l legi sau să-l atragi cu magnetul. Dar Dumnezeu face topoarele să plutească. Nici o formulă chimică nu poate transforma apa în vin. Isus însă o face vinul cel mai bun din apă chioară. Nu se pot opri râurile ca zidul, nici apa nu se face pereți. Dumnezeu însă le întărește ca parapeții, iar printre ele poți merge pe autostradă. Ce ironie…

Marius Cruceru, spunea că „fericirile de pe munte” sunt definite ironic de Hristos: „Ești cel mai fericit când ești cu totul nefericit”. Ferice de cei săraci în duh…, de cei ce plâng…ferice de cei bătuți, prigoniniți, omorâți… din pricina Numelui Meu. Declarații centrifuge. Cu sărăcia, cu prigoana, cu crucificare nu-l poți atrage pe un om să te urmeze. Nu-l poți convinge. Nu e imbold centripet. Paradoxal Hristos ne spune: “Urmati-Mă, dar cu crucea în spate, flămânzi, batjocoriți. iubiți pe vrăjmaș, pe cei ce vă fac răul. Duceți-vă de la Mine, ieșiți. Alergați. Veți fi urâți din pricina Mea”. Ba și mai mult: „Vă trimit ca pe niște miei în gura lupilor!”

Realitatea întregii vieți a lui Isus Hristos nu este povestea cuiva care urcă, ci a cuiva care coboară, scria John Ortberg. Ca să ajungem cineva în viață, noi urcăm treaptă cu treaptă. Hristos însă, care era în organigrama Cerului Înalt, a coborât! A părăsit tronul divin pentru un grajd sărac, a renunțat la dreptul de a-și face propria-i voie ca să se facă slujitor. Din necuprinsa-i măreție a venit să se limiteze ca om. Iar printre oamenii ce doresc celebritatea, printre cei ce dau din coate să urce, El a dat din aripi să mai coboare o treaptă: s-a smerit! Smerenia lui a fost atât de profundă că a fost ascultător până la moarte! Acolo a mai coborât o treaptă: moarte de cruce! Dar ironie: a învins-o!

Deși Dumnezeu nu ne-a chemat alpiniști, noi toată viața încercăm să ne cățărăm. Interesant este că urcând pe scară vom trece de Isus. Căci El coboară treptele!

SURSA – http://www.ciresarii.ro/index.php/ironiile-lui-isus-nicolae-geanta/

Urmareste Blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Alergare, luptă, înfrânare – de Nicolae Geantă

Viața creștină e o continuă alergare. Maraton de la start la final. Indiferent de vârstă, culoarea pielii sau IQ. Asta înseamnă că nu iei pauză deloc. Nu-i timp de relaxare. Creștinul nu-i întâlnit doar în biserică, ci pe străzi, la azile de bătrâni, la spitale, în orfelinate. Evanghelizează, sprijinește săracii, poartă poverile fraților. Duce ștafeta Crucii lui Hristos. Alergarea înseamnă transpirație…

Nicolae Geanta 2Alergarea are soră geamănă lupta. Războiul zilnic cu vrăjmașii Evangheliei, cu Satana, cu ispitele, cu păcatul, cu el însuși! Creștinul ia poziție în fața libertinajului, a secularizării Bisericii, a învățăturilor deviate din Scriptură, a ateismului, a nepăsării. Biblia ne spune că lupta e ceva de viață și de moarte, nu doar donquijotism ce se bate cu morile de vânt. Lupta înseamnă răni…

Tripleta alergării și luptei e… înfrânarea! Fără ea transpiri degeaba. Fără ea ești rănit inutil. Nu alergarea sau lupta îl înspăimântă pe Satana. Ci înfrânarea. Fără frâu și fără frâne, ceata de alergători sau luptători sunt tot… ai lui! Ce ironie, să crezi că lupți pentru Hristos și să faci voia lui Aghiuță!

Alergați! Luptați! Dar și înfrânați-vă! Apostolul Pavel zice că trebuie alergat (și luptat) în așa fel încât să căpătăm premiul! Dar și că cel ce nu se supune înfrânării va fi lepădat! Nu uitați asta!

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/07/alergare-lupta-infranare-de-nicolae.html

CITESTE Blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Aproape de Cruce, departe de Isus de Nicolae.Geantă

Raising of the Cross, by Tissot

Soldați strânși cerc lângă poala Crucii. Cu ochii în glod pe cine are noroc la șase-șase. Viață de loterie. Deasupra Regele răstignit. Pentru ei era mai importantă cămașa Tâmplarului ucis decât goliciunea inimii lor.

Nicolae GeantaPreoți, cărturari, saduchei, farisei. Cu capul plin de Religie și cu inima plină de draci. În fața ochilor lor e-o Cruce care iartă. În mintea lor sunt niagare de ură. „Ne-ai stricat orânduielile bătrânilor! Mai bine mori Tu decât să ne schimbăm noi!”. Legea lor ucide, Crucea Lui dă viață!

Mulțimi de gură cască. Asistă la cel mai semnificativ eveniment din istorie fără să aibă habar. Cu zile în urmă îl aclamaseră pe Osana (Doamne, salvează-ne!). Acum Îl înjură pe Crucificat! Îl batjocoresc (Doamne, salvează-Te!). Viață de giruetă. Totdeauna să te schimbi cum bate vântul. Chiar dacă e împotriva Lui Dumnezeu!

Ucenici speriați. Unii trădatori. Alții neîncrezători. Când ai inima cât puricele și credința ți-e zob. „S-a terminat totul! Dincolo de Cruce nu mai e nimic! Oare cum am putut să fim așa naivi că putem învinge (moartea)?”.

Doi tâlhari cu aceeași sentință. Isus e atât de aproape de ei. Dar și moartea! Pentru unul crucea e zid. Pentru celălat e poartă de Rai.

Și noi jucăm zaruri sub poala Crucii. Stăm cu ochii în pământ și nu pe cer! Și noi strigăm : „Avem dreptate! Religia voastră e apă de ploaie!”. Și noi predicăm de la amvon lucruri nesemnificative! Facem programe nu închinare! Și noi scoatem iataganele deznădejdii. Ne specializăm în bârfe. Devenim experți în descoperirea slăbiciunilor (la alții). Scriem doctrine. Băgăm și scoatem pe cine vrem noi în și din Cer! Ne-am împărțit în grupulețe când El a poruncit să fim Una! O Biserică. O credință. O Cruce. Un Domn.

Biserici pline doldora. Religioși. Toți vor identificare cu crucea. Conservatorii. Legaliștii. Cei liberali. Cei strâmți. Cei cu icoane. Cei cu statui. Cei ce iubesc decât versete. Ortodocșii, catolicii, penticostalii, baptiștii, creștinii după evanghelie. Adventiștii. Cei cu reverdă. Cei cu Serousi. Cei în zdrențe. Toți vor salvare, iertare, mântuire. Toți se identifică cu crucea, dar cu Isus?

Alergăm. Prin mall-uri. Prin piețe. Prin bucătării. Și chiar prin biserici. Vine Paștele! Vine Învierea! Sărbătorim. Și El? Isus? E tot pe Cruce? Asta înseamnă că suntem atât de aproape de lemn, și atât de departe de sânge!

Să fiți aproape de Isus! Altfel nu veți birui crucile vieții. Și nici atât Crucea Lui!

Sursa – http://www.ciresarii.ro/index.php/aproape-de-cruce-departe-de-isus-nicolae-geanta/

Citeste si

Nicolae Geanta – Aproape de cruce, departe de Isus

Biserica Crestina dupa Evanghelie Izbanda, Bucuresti (29.06.2014)
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari