Photo – Catalin Ciuculescu – Romania, hai ridica-te
Ne uităm cu toţii cu uimită durere spre ţara noastră şi vedem cum se alege praful de ea, în mâinile celor care i-au prins hăţurile.
Îmi pun întrebarea cum o fi corect să procedezi când cei care ţin frâiele ţării tale mint cu nonşalanţă? Ce trebuie să faci când vezi cât se fură în jurul tău, când oameni care teoretic trăiesc din salarii strâng averi uriaşe? Când legile ţării tale sunt date în aşa fel încât cel care trăieşte bine să trăiască şi mai bine, iar cel care trăieşte rău să trăiască şi mai rău? Ce trebuie să faci când vezi că, după ce s-a furat aproape tot de pe pământ, unii şi-au dat seama că se mai poate fura în continuare şi din pământ? Când ţara noastră, frumoasă, primeşte deşeurile chimice ale altor state, că aşa dictează unele interese?
Nu se mai fură pe ascuns, se fură pe faţă. Nu se mai minte cu jenă, se minte cu tupeu. O reţea uriaşă de neamuri, interese, cumetrii a pus stăpânire pe ţară. Îi vedem cum mint, cum se îmbogăţesc şi nu facem nimic. Când cineva atacă dreptul nostru, ne-am învăţat unii pe alţii să ducem un cadou. Nemţii fac reclamaţie. Noi nu avem la cine.
Se fură de la stat, adică de la noi toţi. Statul a ajuns cel mai prost proprietar din câţi există. Pierde în permanenţă, când cumpără ceva, cumpără la suprapreţ, mereu i se fură câte ceva şi nu zice nimic. Se vor înmulţi taxele. Bugetarii, săracii, pensionarii , cei cu întreprinderi mici vor scotoci prin buzunare să-şi plătescă dările către stat.
Dacă ne trezim peste 10 -15 ani şi ne vom urni să facem ceva, vom constata că tot ce a mai rămas din ţară sunt datoriile şi contractele pe termen lung, prin care alţii vor lua în continuare ce se mai poate lua.
Pentru ţărişoara noastră în care noi vom îmbătrâni, ne vom pensiona şi vom muri, în care vor trăi copiii noştri (că doar n-or emigra toţi) nu putem face nimic?
Într-o ţară prost condusă lucrurile funcţionează numai în mod aparent. Se fac mereu împrumuturi cu precădere de pe piaţa externă, dar despre scadenţă nu se spune nimic. Cum vor arăta vieţile noastre într-o ţară spoliată şi datoare, obligată să respecte contracte păguboase, care au fost semnate de cei dispuşi să îşi vândă ţara pentru a se îmbogăţi ei?
Mă întreb care e atitudinea corectă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor? Ce e drept să facem? Ştiu că trebuie să ne rugăm, dar dacă ne intră un hoţ în casă nu îl lăsăm în pace şi ne rugăm să nu ne ia nimic. Facem ceva. România e ţara noastră, a copiilor noşti, a nepoţilor noştri. Nu e drept să ajungem un popor de bătrâni singuri, fiindcă ceilalţi au plecat, că ţara lor nu le-a oferit nicio şansă. Trăim o aşa zisă democraţie. Tu eşti de acord cu ce se întâmplă în ţară? Oare nu mai e nimeni care ajungând la conducere să fie interesat de oameni? Voi vedeţi că noi nu ne mai acordăm nicio şansă? Cine credeţi că ne va ajuta? Cineva din afară? Nu vi se pare că avem o datorie şi faţă de ţară? Când o vom împlini?
Mina Ianovici
Photo credit Stana Ioan
agnus dei - english + romanian blog 