Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea III-a – Ispitele Cotidiene

  1. Vezi Partea I-a aici – Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea I-a – Tablouri a protoparintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului
  2. Vezi Partea II-a aici – Dinu Burzo – Partea a II-a – Isus fata in fata cu ispititorul si Pareri/idei gresite cu privire la ispita
  3. Dinu Burzo – Lucrurile cele mai murdare vin ascunse in ambalaj frumos
  4. Dinu Burzo povesteste – Experienta unui hermit ispitit de niste tineri

Partea III-a

Dinu BurzoA 3-a sesiune cu tematica ISPITA. Momentul dinaintea ispitirii si ispitele cotidiene. 

Iacob Berghian: Cu siguranta, o astfel de problematica  vizeaza intreaga omenire, pe fiecare in parte, chiar daca unii sunt mai mult sau mai putin constienti  de impactul nefast al ispitei, al ispitirii, al tentatiei pacatoase in viata omului, pentru ca fiecare om de pe acest pamant are o lupta permanenta in aceasta directie.

Recunosc ca lupta cu ispita este  o provocare, nu atat demascarea ei. Si bineinteles, ispitei ii place sa vina in viata mea, in viata fiecaruia in mod camuflat. Ii place sa vina cu masca, ii place sa vina intr-o forma frumoasa in asa fel incat sa-mi ia privirea. Este o lupta continua si vorba lui Pavel cand il indemna pe Timotei: „Lupta-te lupta cea buna a credintei.” Asta este lupta pe care eu o vad in fiecare zi, in fiecare clipa: Lupta cu ispita si lupta inspre mai bine.

Ispitele Cotidiene

Dinu Burzo: Vreau sa spun de la inceput ca este destul de dificil sa identifici cele mai mari ispite. Insa, cu toate aceste trebuie sa fim constienti de caracteristicile generatiei noastre. Dumnezeu este acelasi in fiecare generatie. Vrea sa fie Dumnezeul personal, Dumnezeul care ne da resurse in fiecare generatie. Insa, ispita are abilitatea  de a se mula pe calapodul  trasaturilor unei generatii si a unei culturi. Daca in anii ’60, sa zic, sau la inceputul secolului XX nu exista tehnologia pe care noi o avem la inceput de secol XXI, nu inseamna ca ispita nu era prezenta acolo. Era prezenta in forma, sub manifestarile  potrivite acelei perioade. Astazi, in schimb, ispita vine transformata ca un cameleon dupa trasaturile generaiei noastre.

Iacob Berghianu: Inainte, putea-i sa inchizi geamul sau usa, sa nu vina ispita la tine in casa. Acuma, vine prin fibra optica.

Dinu Burzo: Inainte iti batea la geam si inchidea-i geamul. Astazi isi deschide ferestrele pe ecran, de exemplu, si ne atrage privirea. Este asa de usor sa intre in viata noastra, da buzna, de fapt. Este o invazie a ispitei cum nu cred ca s-a mai vazut vreodata pana acuma. Vor recunoaste toti ca este vorba de imaginile care ne murdaresc sufletul- este problema pornografiei. Industria pornografica este asa de dezvoltata. Bate la usa sau la fereastra computerului a fiecarui utilizator de internet. Televiziunea si internetul. Este o transformare a mentalitatii noastre si problema cu ispitele de genul acesta, problema asta sta mai ales in faptul ca nu suntem pregatiti sa o infruntam prea bine. Nu suntem pregatiti pentru ca poate n-am fost invatati sa infruntam, sa stam in linie de bataie, in sens spiritual vorbesc, in fata acestei probleme. Ne-a invadat. Nu ne-am asteptat la ea. N-am stiut  cu ce sa-i tinem piept, sub ce forma si in felul acesta ne-am trezit, pur si simplu,  inconjurai, invaluiti de pacat. Vorba scriitorului cartii Evrei 12, unde ni se spune sa fim atenti la pacatul care ne infasoara asa de lesne.  Este acea invaluire a ispitei in viata noastra si ne trezim invaluiti.

Pornografia este o problema majora, in special a generatiei tinere. Spun asta bazat pe realitate, bazat pe informatiile pe care eu le-am cules. Stau de vorba cu multi tineri din biserica, credinciosi, bineinteles si cu altii din afara, pentru ca daca in biserica  exista lupta cu aceasta biserica, cu aceasta ispita, cu atat mai mult problema va fi mai evidenta in afara.

Iacob Berghian: In esenta, telespectatorii stiu, cei care citesc sfanta carte, sunt 3 tentatii majore: pofta ochilor, pofta carnii si laudarosenia vietii. Cum a fost pe vremea protoparintilor Adam si Eva, asa a fost in vremea Domnului Isus. A venit ispita in aceste 3 forme si in esenta vine la fiecare. Mi-amintesc o ilustratie. Doi tineri au vrut sa mearga intr-o biserica, din alta biserica, in misiune, in aceasta lucrare impreuna, baiat si fata. Si si-au cerut voie de la pastor sa plece. Pastorul le-a spus: „Imi pare rau, nu va pot lasa. Nu sunt de acord sa mergeti doar voi doi.”

„Pai, dar cum, nu ma cunoasteti?” A zis baiatul si fata.

„Ba da,” a zis, „Sunteti extraordinari si ma bucur de voi. Dar, am un raspuns foarte simplu. Tu esti barbat si tu esti femeie. Nu sunt de acord din acest motiv.”

Iata, senzualitatea, sexualitatea nestapanita poate sa dauneze grav sanatatii.

Cum poate un tanar sau un om in varsta, sau un om, in general, sa faca fata ofertei acesteia de pornografie? Chiar mai adaug inca ceva. Un om de televiziune a spus la un moment dat: „Sunt convins ca niciun barbat din tara asta nu exista, care sa nu se uite la filme pornografice. Si mi-am dat seama ca el chiar era convins. Ne-a jignit, sigur, pe multi care nu facem asa ceva. Dar, el era convins. Cum poti sa te feresti de asa ceva? Cum pot cei care ne urmaresc sa realizeze raul pe care il aduce si chiar trebuie sa mentionam putin- pornografia in viata individuala, in viata familiala, pentru un tanar, pentru o persoana casatorita?

Dinu Burzo: Problema este ca ispita asta sau provocarea asta in viata multora se prezinta ca un rau care nu poate fi ocolit. Si asta este marea problema. Ati spus si dvs. mai inainte de perspectiva acelei persoane. Da, nimeni nu a fost ferit vreodata de asa ceva. Ce vrea sa spuna persoana respectiva este ca toti ne confruntam, macar odata in viata, toti consumam, macar odata in viata, raul acesta. Daca si asa sta problema, in felul acesta, putea spune: „Atunci, cine sunt eu, sa tin piept acestei probleme?” Asa ar putea sa spuna cineva. Si asa este o problema generala, este a tuturor. Ne confruntam toti cu ea. „Cine sunt eu, marele viteaz? Sa stau, sa fac un act de bravura, sa stau in fata acestei problemei? Rezist? Si-asa, toti cad in ispita asta.” Asta este o idee gresita, iarasi, transmisa pentru a ne face sa cadem inainte de a aluneca pe tobogan in jos. Sa pierdem razboiul psihologic, razboiul la nivelul mintii. Daca acesta este pierdut, restul este doar o formalitate.

Iacob Berghianu: Oare nu tot din acest motiv media laica ne asalteaza cu scene din astea de imoralitate? Ca omul sa ajunga la disperare si sa zica: „Uite, Domnule, toata lumea face asa. Astia suntem. Nu suntem buni de nimic. N-are rost sa rezistam. N-are rost sa ne luptam.

Photo credit

Dinu Burzo: Mi se pare ca suntem asaltati, invadati de imaginile acestea imorale peste tot. Deci, nu doar in fata micului ecran, la televizor sau in fata monitorului de computer avem contact cu asa ceva. Nu. Mergem pe strada si privirile ne cad asupra unui stand de carti si vedem vedem reviste cu imagini murdare. Trecem pe strada si vedem o reclama mare pe un panou de reclame, care iarasi ne atrage atentia fara sa ne dam seama, asupra unor imagini murdare.

Iacob Berghianu: De ce nu ar da frau cineva acestei satisfaceri hedoniste a placerii? Ce argumente le-am aduce, sa n-o faca?

Dinu Burzo: Argumentul meu ar fi sa-si gaseasca placerea in Dumnezeu. Desi pare simplist argumentul asta, este destul de puternic, totusi. Cum altfel sa schimbi o placere.. cu ce altceva sa schimbi aceasta placere? Cum sa o elimini, daca nu prin inlocuire, nu printr-o oferta mult mai buna?(20)   Cum poti sa iei copilasului bomboana din mana, decat prin a-i oferi ceva mult mai bun? Pare o logica simpla, dar este un adevar in asta. Noi putem sa oferim oamenilor, credinciosilor, celor pe care-i slujim, trebuie sa le oferim ceva mult mai bun decat hedonismul, decat placerea asta trecatoare. Si de fapt, este o placere mincinoasa. Este o placere mincinoasa si chiar ispita aceasta a pornografiei  este ca nevoia aceasta de apa- a sapa intr-o fantana, care nu are de fapt un izvor. A sapa, crezand ca dai de apa si tot sapi, tot sapi, te afunzi tot mai adanc si iti dai seama ca nu mai poti iesi de-acolo. Dar, esti nevoit sa sapi pentru a primi apa, cand de fapt ai langa tine, dincolo, izvor, izvor de apa vie.

Iacob Berghian: E fata morgana. Iti inchipui ca ajungi sa iti stamperi setea, si cand colo nu reusesti. De ce oare? Pentru ca adevarata  cautare a placerii nu e in lucrurile materiale, e in Dumnezeu. Aici e problema. Diavolul a insinuat ca Dumnezeu nu vrea adevarata satisfactie a omului, si noi am amintit in una dintre emisiunile precedente ca Eva nici n-a mai citat „Mananca dupa placere”, Ea a eliminat „dupa placere” si diavolul a speculat: „Da, Dumnezeu nu vrea placerea voastra.” El, Dumnezeu vrea placerea noastra si maturitatea crestina tocmai prin asta se evidentiaza, sa ne dam seama ca ofertele diavolului sunt inferioare si placerile care Dumnezeu le ofera sunt superioare. Nu o placere care iti lasa un gust amar, ci o placere care dureaza pentru timp si chiar pentru  eternitate. Saboteaza viitoarea viata conjugala a tanarului, aceasta inclinatie spre pornografie, spre anticiparea unor  viitoare relatii de facto- sot/sotie?

Dinu Burzo: Eu cred ca saboteaza. Urmarirea placerii, in afara cadrului ei  stabilit de Dumnezeu, este o tendinta spre dezmat, de fapt. Dumnezeu nu este impotriva placerilor, dar Dumnezeu ofera un cadru sigur. Un cadru in care placerea este cu adevarat placere. Este placere frumoasa, placere profunda, placere  sigura.

Iacob Berghian: Precum nu poti incerca moartea printr-un somn adanc (nu poti testa moartea printr-un somn adanc), tot asa, nu poti sa testezi adevarata dragoste printr-un flirt sau placerile astea virtuale, sau satisfacerea virtuala a placerilor, ca si flirtul, ma rog, relatiile ocazionale. Ele nu au cadru de manifestare si a dragostei. Se separa amorul de adevarata dragoste. Deci, sexul de ce ar trebui sa insoteasca o astfel de intimitate si anume dragostea dintre cele doua persoane.

Dinu Burzo: Asa este si aceasta placere, care ni se prezinta ca o placere frumoasa si in fata careia nu putem rezista placerea aceasta pacatoasa, este imediat urmata de amaraciune, in special in viata celor care au cunostinta despre Dumnezeu, atunci cand se lasa dusi pe valul acesta al placerii inselatoare. Imediat, in momentul dupa, urmeaza amaraciunea. Cand experimentam, in schimb, placerea in cadrul lui Dumnezeu, placerea aceasta nu dispare. Placerea ramane, placerea prinde radacini in viata noastra si are urmari frumoase, are urmari placute.

Iacob Berghian: Cineva spunea ca blestemul pacatului este ca trebuie sa savarsesti inca un nou pacat.  Si aceasta inlantuire, ca si saparea in acea fantana  care spunea-i, desi nu gasesti adevarata satisfactie. Survolam subiectul pentru ca nu avem timp a intra in detalii. Sa discutam pornografia, drouguri si alte pericole  ale lumii moderne ingrozitoare, care transforma tanara generatie intr-un fel de  carne de tun a celui rau.

Dinu Burzo: Ar fi foarte multe de spus despre problema pornografiei. Ce as vrea insa sa mai subliniez acuma, este ca ispita asta vrea sa ne surprinda in special in momentele noastre de izolare. Da, suntem invadati peste tot. Trecem pe strada, imaginile ne invadeaza subconstientul, daca nu constientul, subconstientul care lucreaza in viata noastra si in momentul in care ne intalnim cu  imaginea explicita intr-un cadru izolat, atunci probabil  este momentul cel mai greu. Da, ispita asta se foloseste de momentele in care suntem singuri si in momentele izolate.

Iacob Berghian: Mai concret, cum poti scapa de asa ceva?

Dinu Burzo: Pavel ii spune lui Timotei in 2 Timotei 2:22 „Fugi de poftele tineretii si urmareste..” Si apoi da o lista de virtuti. Cum sa urmaresti aceste virtuti? Pacea si neprihanirea, credinta, cum?  Impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata. Cu alte cuvinte, voi reusi sa fug, sa scap de lucrurile acestea care  incearca sa ma inhate, ma urmaresc. Fugind de ele, dar nu fugind asa  in neant, in munti, spre niciunde. Fugind spre altceva, intr-o zona unde pot sa fiu sigur. Inspre o zona unde capat protectie. Si protectia o gasesc in relatia cu ceilalti.

Iacob Berghianu: Deci, o altfel de interpretare a acestui verset  ar fi: Defocalizati-va de pe poftele tineretii si focalizati-va pe placerile in Dumnezeu si in comunitatea crestina. Sa mergem si spre alta zona, pentru ca efectiv, maniera in care putem sa biruim ispita, de orice fel ar fi ea, o vom aborda in emisiunea viitoare.

Photo credit www.presalocala.com

Dinu Burzo: N-am consumat niciodata droguri, insa, stau de vorba, coitesc despre asta adesea, vad ca problema asta este o mare problema a generatiei noastre, in special a generatiei tinere. Daca in Statele Unite a aparut de prin anii ’60 ca problema majora, la noi in Romania a venit dupa revolutie, in special. [Sunt] tineri de liceu dependenti de droguri. Am auzit si o spun cu sufletul apasat ca sunt persoane care chiar frecventeaza bisericile noastre, unele chiar apartinand de familii crestine, care au problema asta. Probabil au inceput sa consume droguri prin teribilism, pur si simplu. Sa arate cat sunt ei de tari, de smecheri, din cauza anturajului, din cauza curiozitatii, probabil, sa vada ce e totusi cu drogul asta? Ce efect deliric poate sa produca? Si uite asa, incetul cu incetul s-au lasat atrasi cu forta in zona aceasta, in zona dependentei, de fapt. Intai [consuma] de buna voie si apoi sclavi, pentru ca consumul de droguri produce adictie. Stateam nu de mult de vorba cu o persoana, cu un prieten de-al meu, o cunostinta destul de recenta, de noua, cae lucreaza in zona aceasta. Este un prieten care lucreaza la Teen Challenge, o organizatie care se ocupa de acesti oameni, ii ajuta sa se recupereze, sa scape de dependenta. Si metoda lor majora este sa-i scoata, sa-i salveze din zona asta, din spatiul asta unde-s invadati. Sa-i scoata de tot de-acolo, sa-i izoleze de problema si sa le dea de lucru. Sa-i epuizeze fizic si in tandem cu epuizarea fizic, sa-i expuna la Cuvantul lui Dumnezeu, pur si simplu. Este o reteta simpla in aparenta, dar foarte puternica.

Este o problema mare. Nu stiu, raspunsurile imi sunt limitate in privinta acestei ispite, dar stiu ca poate fii biruita. Cuvantul o spune clar: Nu exista o ispita mai presus de putere omeneasca, chiar daca lupta cu drogurile pare uneori  mai presus de puterea celui care deja este prins, este inhatat asa, inantuit de adictie.

Pericolele celor care se drogheaza sau consuma pornografie:

  • Aduce confuzie intre fantezie si realitate (si la pornografie si la droguri)
  • Expune fiinta umana la influente demonice extrem de distrugatoare
  • Disociaza sexul de ideea de dragoste
  • Incurajeaza iresponsabilitatea vis a vis  consecintelor a actelor sale sau responsabilitatea in general
  • Distruge relatiile cu Dumnezeu, familia, cei din jur

Adictia asta, a drogurilor, ii duce intr-o zona in care tinerii sau cei expusi la asta nu mai au vointa. Si in asta consta. Distruge puterea de a face ceva, de a-si dori  ceva mai mult, le distruge vointa. (31)

Iacob Bergihan: Am avut recent o experienta, in sensul ca am facut o vizita la un spital in Spania si am intalnit acolo o familie din zona noastra, din judetul Mures. Si aveau un baiat care tot asa, sub influenta copiilor, si faptul ca in Spanaia se gasesc drogurile usoare ca si in alte tari occidentale. Si efectiv e o batalie teribila in a birui pentru ca distruge vointa,  cand ajungi in zona de impact, nu te mai poti opri. Totusi sunt sperante, insa e o batalie teribila.

Dinu Burzo: Sperante sunt, speranta sta, iarasi in relatia cu Dumnezeu. Ca sa mentin o simetrie, as putea sa spun ca dependenta aceasta, adictia aceasta poate fii biruita de o adevarata dependenta  sau o dependenta mai buna- dependenta de Dumnezeu. Si cred ca dependenta de Dumnezeu, stiu asta pentru ca  imi place sa cred ca o experimentez in continuare- dependenta de Dumnezeu nu imi da la o parte vointa. Dependenta de Dumnezeu e un act voit al meu, un act de supunere in fata voii lui Dumnezeu, un act de incredere in Dumnezeu care stie mai bine, imi cunoaste viata mai bine. Stie ce e mai bine pentru mine, pentru viata mea. Stie mai bine  ce alegeri ar trebui eu sa fac. Ma invata sa fac pasi pe cararea vietii. Deci, dependenta de Dumnezeu nu imi suspenda vointa. Nu-mi suspenda gandirea si intelectul. Nu ma duce in zona aceasta in care devin o leguma mintala.

Iacob Berghian: Cineva a folosit o ilustratie. Daca Isus Hristos ar face El autostop, spunem cu reverenta de rigoare, si ai opri masina, ce pozitie ar lua Isus Hristos in masina? La volan sau in dreapta soferului? Tu ce parere ai, Dinu?

Dinu Burzo: In masina vietii mele mi-ar placea sa ia pozitia soferului. Va spun sincer

Iacob Berghian: Dar nu o ia. Devine, tocmai, un copilot. Tocmai spunea-i ca nu se substituie noua. Diavolul automat se plaseaza pe cei posedati, in viata celor posedati, la volanul vietii lor si omul, saracul, e pe nicaieri. Domnul Isus il asista, ii spune tot ce are de facut, dar nu se substituie.

Dinu Burzo: Da, este o idee interesanta si adevarata. Daca am folosi o alta imagine: intrarea in casa unui om. Ispita, diavolul, marele ispititor va da buzna. Este ca spargatorul acela, ca hotul care vine, imi sparge usa si incearca sa fure, sa jefuiasca tot ce este acolo. Pe cand, despre Hristos ni se spune ca El bate la usa. Apocalipsa 3:20- „Iata, Eu stau la usa si bat. daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la El, voi cina cu El si el cu Mine.” El bate la usa cu finete. Nu da buzna in viata noastra. Sta langa noi, e pe locul de copilot. Ne arata directia pe care trebuie sa o luam, ne spune ce sa alegem.

Dumnezeu se proslaveste cel mai mult prin noi, cand noi suntem deplin satisfacuti  de El.Photo credit christocentric73.wordpress.com

Iacob Berghian: Ne oprim putin la hedonism in general si la hedonismul crestin in particular. Unii spun si asa spune diavolul: Nu veni la Hristos, nu deveni credincios, nu te pocai samd, ca, iti pierzi adevaratele placeri ale vietii. Crestinii sunt considerati niste abstinenti. Mie, imi ziceau ca tanar: „Pai cum, iti ingustezi viata, te abtii de la placeri?” Si am zis: „Nu. Eu am gasit placeri superioare placerilor pe care voi le aveti. De aceea sunt aici.” In Psalmul 37:4 scrie Domnul sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce-ti doreste inima.”

Aici e marea problema, ca multi dintre oameni , poate si dintre cei ce ne urmaresc, nu sunt convinsi ca Dumnezeu, in viata lor, le-ar asigura tot ce au nevoie. Deci, noi am fost creati sa slujim de lauda lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu se proslaveste cel mai mult prin noi, cand noi suntem deplin satisfacuti  de El. Sigur, asta insemneaza viata familiala, asa cum a conceput-o Dumnezeu, de intimitate cu sotul, cu sotia,  si multe altele. Sunt placeri legitime, sunt placeri pacatoase.

Dinu Burzo: O alta problema a generatiei tinere tine de anturaj. De anturaj si, de fapt, de tot ce tine de zona aceasta a anturajului: Discoteca, cluburile de noapte, habar n-am cu ce se mananca asta. Sunt si altii care s-au nascut in familie de credinciosi si au alunecat acolo, dar slava Domnului ca multi dintre ei au revenit in sanul bisericii, in sanul comuniunii fratesti. Problema tovarasiilor, Scriptura o spune clar: Tovarasiile rele  strica obiceiurile bune. Este un adevar asa de evident in viata de zi cu zi a bisericii. Intre tineri se vede adevarul acesta manifestat. Asocierile lor cu tinerii, nu doar ca ‘spune-mi cu cine te insotesti, si-ti voi spune cine esti’, nu doar ca spun cine suntem noi, dar s-ar putea sa spuna cine vom deveni noi, in functie de cum se asociem. Daca aleg zonele acestea, relatiile cu grupurile care ma atrag  acolo- clunuri de noapte, discoteci sau alte feluri de placeri  lumesti care nu sunt puse in cadrul binecuvantat de Dumnezeu, imi vor strica obiceiurile, imi vor goli viata, pur si simplu,  de semnificatie, de sens, de frumusete si ma vor duce in zona aceasta  a cautarii sustinute, dupa ceva frumos si bun, pentru ca imi lipseste  de fapt adevaratul frumos.

Photo credit templesinaipgh.org

Mi se pare ca vad o responsabilitate a bisericii de a oferi relatii bune. In special pentru generatia tanara, care este cautatoare dupa relatii. Este cautatoare de relatii. Tanarul este o fiinta sociala si tanarul care se gaseste in perioada aceasta de  a-si contura mai bine identitatea, de a-si dobandi semnificatia in viata, tanarul are nevoie de relatii care sa-l ajute in asta, simte nevoia de apartenenta. Si daca nevoia aceasta de apartenenta nu este intampinata, nu este implinita in cadrul sfant/sacru al bisericii, nevoia aceasta va fi implinita sau cel putin, tanarul isi va… sau persoana, oricare ar fi ea…. Va avea iluzia ca e implinita in alta parte. Este acest surogat. Merge acolo unde i se ofera implinire si de obicei oferta vine mult mai usor di afara. Si aici ar trebui noi sa avem atentia, sa fim mult mai atenti ca biserica, sa oferim tinerilor, membrilor bisericii cadrul bun pentru relatii. Avem nevoie de relatii. Tinerii au nevoie de relatii sanatoase. Au nevoie sa-si gaseasca placerea, apropo de placere- in cadrul acesta frumos si au nevoie de relatii bune.

Iacob Berghian: In 1 Timotei 6:9 ni se spune: „Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.” Sa mai vorbim putin despre materialism, care desigur  nu este o caracteristica doar a zilelor noastre, ci a fost  dintotdeauna cautarea dupa imbogatire. Dar, parca dupa revolutie incoace, multi Romani evanghelici si de tot felul, multi crestini aluneca spre aceasta zona a implinirii materiale. 41 Ce le-am putea spune celor care cauta aceasta bogatie? Acest Mamona, cum spunea Domnul Isus.

Dinu Burzo: Mi se pare ca si tendinta asta se foloseste de o nevoie legitima. Este nevoia de a avea ceva in viata, de a agonisi, de-a ne face viata putin mai sigura, mai decenta. Insa este o exploatare a acestei nevoi. Si vedem, in special in ultimele generatii dorinta de imbogatire,
Iacob Berghian: E o exarcebare. Pana la un punct e ok sa castigi pentru trai.
Dinu Burzo: Este nevoia noastra pe care trebuie s-o indeplinim.
Iacob Berghian: Cand e dorinta de imbogatire o ispita si cand devine si pacat?
Dinu Burzo: Acuma, Scriptura spune clar ca lacomia este o inchinare la idoli. Daca acestea vin, sunt in tandem, vin una langa alta, dorinta asta de-a face bani- nu poti sluji la doi stapani.
Iacob Berghian: Deci, cand bogatia sau castigul material e pus pe primul plan, inaintea lui Dumnezeu.
Dinu Burzo: E un scop in sine al vietii. Una e sa privesti la belsugul acesta lumesc ca la o binecuvantare din partea lui Dumnezeu, daca-l privim asa este bine.
Iacob Berghian: Avram (sau Iov) a fost unul din cei mai bogati oameni ai rasaritului.
Dinu Burzo: Era si principiul zeciuielii din Vechiul Testament si cand vorbim despre zeciuiala trecem foarte usor peste aspectul acesta. Domnul le poruncise evreilor sa faca in felul urmator: Sa-si ia a zecea parte din toate roadele lor si sa le duca. Fie sa le transporte la locul stabilit de Dumnezeu, fie sa le transforme in bani. Cand vor ajunge acolo, sa cumpere ce le place lor si sa se veseleasca ei si familiile lor cu parte din zeciuiala. Ce ne transmite principiul acesta? Ne transmite, de fapt, ca omul statea cu zeciuiala in fata lui Dumnezeu si spunea: „Doamne, iti multumesc ca celalalte 90% sunt ale tale asa cum acestea 10% le traiesc eu. De ele ma bucur tot eu in fata ta. Ce-mi spune asta? Ca de fapt, peste averile mele, peste agonisirile mele, nu sunt eu stapan, ci sunt doar administrator. Stapanul unic este Dumnezeu. Nu doar peste 10%, dar peste 100% din viata mea este Dumnezeu stapan. Daca ma uit la ce am eu, din perspectiva asta, scap de pericolul materialismului, de fapt. Ca, sa ai bogatii, sa ai belsug, nu este rau neaparat. Poate fi o binecuvantare. Avem exemple de oameni ai lui Dumnezeu, cum este Iov, cum este Avram, cum este David, Solomon, binecuvantati de Dumnezeu prin bogatii lumesti. Problema este: Cum privesti la acestea? Esti stapanit de ele sau le privesti ca la o binecuvantare din partea lui Dumnezeu si esti doar administrator asupra lor?

Concluziile ispitelor cotidiene:

Este clar ca ispitele urmaresc omul inca de la inceputul existentei sale pe pamant si parca nu dau niciodata dovada de oboseala in abordarea staruitoare a posibililor victime. Lucrul cel mai clar este insa ca Dumnezeu a ramas neclintit in hotararile Lui de a-Si proteja poporul si se implica si astazi cu acelasi zel cu care a intervenit in vietile eroilor nostri  biblici preferati. Chiar daca generatiile se schimba la fata, chiar daca ispitele iau forme noi in functie de moda societatii, El Isi pastreaza iubirea de Tata si nimic nu-L poate face sa se razgandeasca  in planurile Sale de bine.

Am mai remarcat ca indiferent de ispite, indiferent de ofertele lor seducatoare, Dumnezeu este totdeauna alternativa mai buna.

Iacob Berghian: De aceea, in Psalmul 37:4 asupra caruia insist in incheiere, scrie: „Domnul sa-ti fie desfatarea ta si El iti va da tot ce-ti doreste inima.” Practic, ceea ce isi doreste omul. Hai sa vedem:

  • Omul vrea sa fie bogat. Daca esti copilul lui Dumnezeu, printul cerului, nu esti cel mai bogat?
  • Omul vrea sa fie frumos. Daca te asociezi cu Cel mai frumos dintre oameni, nu devii cel mai frumos? „Noi privim cu fata descoperita…” suntem frumosi.
  • Omul vrea sa fie pretuit. Nu esti cel mai pretuit in familia Celui mai mare  demnitar din univers?

Si putem enumera multe si multe lucruri. Deci, sa nu ne amageasca cel rau, oferindu-ne placeri inferioare, care sa ne seduca, sa ne ispiteasca, ci sa intelegem ca adevaratele placeri sunt placerile in Dumnezeu. Dumnezeu ne-a spus lucrul acesta, ca daca ne gasim desfatarea in El, El ne va da adevarata placere: Placerea care nu trece, placerea care se muta  din timp si in eternitate.

Dinu Burzo: Asa cum citisem deja si din concluzia acestui capitol (vezi detalii despre cartea lui Dinu Burzo aici), Dumnezeu este alternativa. Dumnezeu este intotdeauna alternativa cea mai buna, de fapt. Daca vrem placere adevarata, placere sigura, sa cautam pe Dumnezeu si vom dobandi adevarata placere. Vrem relatii, relatii frumoase, relatii care sa ne ofere satisfactie in sufletul nostru, sa ne implineasca nevoile noastre de semnificatie, de apartenenta. Haideti sa cautam relatiile oferite in cadrul sfant de Dumnezeu, relatiile fratesti, relatiile bune, relatiile sigure. Daca privim si la problematica aceasta a dependentei, sunt multi care-s dependenti de una, de alta, de pacat, de droguri, si adictii de fel si fel. As vrea sa ne gandim la faptul ca Dumnezeu ne ofera un alt tip de dependenta. O dependenta care-i diferita de celelalte. Nu ne suspenda gandirea. Nu ne suspenda vointa. Este dependenta de Dumnezeu. Dependenta de Dumnezeu, care ne face pe noi sa ramanem oameni intregi, integrii si in acelasi timp Il lasa pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu in viata noastra. Si tare m-as bucura ca Dumnezeu sa fie Dumnezeu in viata fiecaruia.

VIDEOS by Sa-l cunosc pe El

Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei – Partea a II-a – Isus fata in fata cu ispititorul si Pareri/idei gresite cu privire la ispita

Vezi Partea I-a aici Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea I-a – Tablouri a protoparintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului

Vezi Partea III-a aici – Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea III-a – Ispitele Cotidiene

Partea a II-a

Domnul Isus fata in fata cu ispititorul.  Pareri/idei gresite cu privire la ispita.

Dino Burzo 1
Matei 4. Ce-mi place la planul divin la mantuire este ca are o aparenta de simetrie. O aparenta simetrica, adica- daca primul Adam nu a rezistat ispitei si a cazut si a tras dupa sine moartea, a adus in lumea noastra moartea, cel de-al doilea Adam rezista ispitelor de aici si apoi, bineinteles, prin ascultarea de Dumnezeu isi duce planul la indeplinire si aduce viata  pentru cei care ii sunt ascultatori, pentru copii Sai. Primul Adam aduce moartea prin caderea in ispita, al doilea Adam , desi a luat carne si trup ca noi,  a venit sa biruie pe cel ce are puterea mortii, asa cum spune Cuvantul lui Dumnezeu si in Evrei 2.

Domnul Isus este ispitit si asta este o confirmare ca daca Hristos este ispitit, noi nu vom fi niciodata feriti de ispita. Diavolul vine- ispititorul- asta este numele lui si este interesant. Vine incercand sa-L amageasca, bineinteles, si scopul principal al diavolului, pentru care a venit sa-L ispiteasca pe Hristos, a fost sa-L defocalizeze- as putea spune, in termenii cuvintelor din emisiunea anterioara, sa Il opreasca din planul pe care-L avea, din drumul spre cruce, bineinteles. Hristos a venit sa moara pentru noi, sa invieze din morti,  si in felul acesta, planul de mantuire sa se realizeze pentru noi, pentru oameni, pentru cei cazuti in pacat.

Diavolul a venit cu dibacie, cu viclenie, as putea spune, incercand pe Fiul lui Dumnezeu sau pe cel de-al doilea Adam sa Il deturneze de la cale. Sa-L redirectioneze.

Imi vine in minte experienta unui hermit, a unuia dintre primii calugari care au existat in biserica crestina vreodata. Se spune despre el ca a venit la hermit niste tineri sa-l ispiteasca. SI i-au adus o femeie, crezand ca va cadea in ispita. Bineinteles, hermitul nostru se ruga lui Dumnezeu si nici macar nu s-a clintit din pozitia lui inspre a se uita la acea femeie. Au incercat sa-l momeasca cu bani si nu au reusit. Au incercat in diferite forme sa-si bata joc de el si  nu au reusit, spune povestea din antichitatea crestina. Vine divaolul si le spune, in schimb, acestor oameni: „Haideti sa vedeti cum il ispitesc eu pe el.” Si-i sopteste un singur lucru la ureche: „Stii ca colegul tau a ajuns episcop?” Si spune povestea ca fata hermitului s-a innegrit de invidie. Competitia vietii. Oricat am incerca noi sa ne izolam, si este evident in experienta Domnului Isus Hristos, a fost dus de Duhul, nu pentru a fi ferit de ispite. Este foarte interesant. Dus in salbaticie de Duhul lui Dumnezeu, in pustie- conform cu traducerea pasajului- in salbaticie, dus acolo pentru a fi ispitit de diavolul si Dumnezeu a ingaduit asta pentru ca Domnul Isus Hristos sa rupa lantul care a fost pus asupra omenirii odata cu caderea lui Adam in ispita.

Iacob Berghianu: Sunt anumite sezoane ale ispitirii. Pentru ca dupa ce [Domnul Isus] biruie in ispita, scrie atunci ca diavolul l-a lasat. Iar intr-un text paralel [scrie ca] ‘L-a lasat pentru o vreme’. Oare, in mod constant ispitele vin in viata omului cu aceeasi doza, cu aceeasi frecventa, cu aceeasi intensitate?

Dinu Burzo: Intensitatea nu este la fel. Desi spusesem in emisiunea anterioara ca ispita vine des in viata noastra, ne asalteaza in fel si chip. Cu toate astea intensitatea ei nu este aceeasi. Sunt momente in viata noastra si fiecare dintre noi am  trecut prin momentele acestea, cand am vazut ca ispita ne inconjoara, ne da tarcoale. Pacatul incearca sa ne infasoare cu forta, cu rapiditate, mult mai intens decat alta data. Este asa. Doar, ca si in momentele in care ni se pare ca nu mai suntem ispititi, ca putem rasufla usurati si in momentele acelea vine si nu trebuie sa lasam garda jos. Poate atunci vine in mod mult mai subtil, atunci cand credem ca am scapat de  incercarile ei de a ne seduce sau de a ne lovi.

Cele 3 tipuri de ispita

1. Pofta carnii, a firii pamantesti.

2. Prin pofta ochilor. Pe calea aceasta vin foarte multe, astazi in special.

3. Mandria si laudarosia vietii. Dorinta de a fi cineva, de a ne afirma.

Cam aceste sunt caile prin care vine ispita in viata noastra.

Cum a venit ispita la Domnul Isus

click for source

Accentul este pe felul in care Isus Hristos biruieste ispita, pentru ca modelul suprem, dat de Domnul nostru ne va ajuta si pe noi, calcandu-I pe urme, bineinteles, sa fim biruitori in ispitele vietii. Dar vedem, oarecum, o progresie- forma progresiva in care diavolul vine la Domnul Isus Hristos prin ispitire. In primul rand, Il atinge acolo unde era cel mai vulnerabil in acel moment. Si diavolul stie zonele unde noi suntem vulnerabili, slabi. Si Isus era vulnerabil in privinta foamei, pe care, bineinteles, a inceput sa o cunoasca dupa 40 de zile sau in timpul celor 40 de zile de post si rugaciune. Diavolul stie, in general, ca omul este vulnerabil si va incerca ispita nu sa mearga acolo unde este el mai tare, nu sa mearga sa se bata cu fortareata. Se va bate cu zone unde cetatea noastra este cel mai nepazita. Unde-i lantul mai slab, unde veriga se va rupe mai usor. Acolo v-a incerca sa roada, sa roada pana se rupe.

Si in intalnire cu Domnul Isus Hristos, ispititorul acolo incearca sa loveasca spunandu-I: „Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste ca pietrele acestea sa se faca paini.” Uite ca diavolul si vine cu „daca esti Fiul lui Dumnezeu”. Pe langa atingerea vulnerabilitatii si expresia o repeta diavolul si mai tarziu, incearca sa atinga si coarda a amorului propriu. A personalitatii, a mandriei personalitatii. „Daca tu esti tare, demonstreaza,” de mici copii foloseam expresia asta adesea. „Esti tare? Cine esti? Demonstreaza daca esti tare. Arata-mi ca poti mai bine.” Si bineinteles ca reactia interlocutorului, cand i se vorbeste asa va fi sa demonstreze. Este reactia naturala. Incearca diavolul sa-L aduca pe Isus pe teritoriul sau. Sa-L aduca pe Isus, sa-L faca sa joace jocul sau murdar. Sa reactioneze. Nu sa fie proactiv, ci reactiv. Asta incearca diavolul.

Bineinteles, vorbim de Domnul Isus si ne referim si la felul implicit cum ispita lucreaza in viata noastra. Asa incearca si ispita sa lucreze si in viata noastra.  Ne loveste in nevoile fundamentale, in nevoile principale ale noastre, in zonele unde suntem foarte vulnerabili. In momentul in care ne loveste, atinge si coarda amorului propriu, a personalitatii proprii, a mandriei noastre personale, a orgoliului pentru a ne duce in zona de confuzie si a ne atrage in jocul sau. Si in momentul in care jucam dupa legile sale, dupa regulile sale, cele mai mari sanse sunt sa pierdem jocul.

Am descoperit in Cuvantul lui Dumnezeu si din alte pasaje, ca una dintre metodele prin care sa biruim ispita este sa readucem lupta pe teritoriul nostru. Este esential. Este o idee aproape revolutionara pentru viata noastra. Teritoriul nostru este teritoriul Scripturii in Hristos. Daca o luam conceptual este teritoriul in Hristos. Daca inainte nu mai era nici o nadejde pentru noi, daca inainte despre noi se spune „o, nenorocitul de mine, cine ma v-a scapa de acest trup? Din conditia asta mizera, cand stiu ca trebuie sa fac binele, dar raul sta lipit de mine,”conform cu Romani 7- in Hristos – Romani 8 cu asta incepe. Vine cu un concept nou, cu o zona noua- „in Hristos, nu mai e nici o condamnare.”

Haideti sa ne inchipuim ça un om, cel mai puternic din lumea asta, cel mai solid, cu muschi bine claditi cade in apa. Stie sau nu stie sa inoate si se intalneste cu un rechin mai micut, cel mai mic si mai slabut rechin din zona. Daca cei doi se vor infrupta in apa, omul musculos si puternic, cu rechinul mai slabut, cine credeti ca va avea sanse de izbanda? Rechinul, bineinteles. De ce? Raspunsul este simplu. Acolo este mediul lui de viata si nu al nostru. Acum, haideti sa schimbam ilustratia in imaginatia noastra si sa aducem pe cel mai mare rechin, sa-l punem intr-un ring de box si sa aducem un copilas de 3 ani, sa-i punem manusi, care nu stie, nu s-a luptat niciodata, sa-l punem intr-un colt si sa-i spunem: „Bateti-va”. Este foarte simplu sa ii spunem copilului: „Copilas drag, nu ai nevoie sa faci nimic. Stii de ce? Pentru ca rechinul nu mai este in mediul lui. Oricat de fioros, oricat de urat si infricosatori colti ar avea si cu care ar vrea sa te sfasie, sa te inghita, nu ai nici o frica de el pentru ca nu este mediul lui, aici este mediul tau- aerul.

In felul acesta este si relatia noastra cu ispita. Daca diavolul reuseste sa ne duca in teritoriul lui, sa luptam cu ispita, in afara Cuvantului lui Dumnezeu, si aici este focalizarea si secretul. Si la Hristos asta vedem. Dar, vine cu Cuvantul Domnului totusi. Vine cu acest Cuvant, incercand sa-l atraga, reinterpretand Cuvantul Domnului sau punand un diferit context, folosindu-l ca pretext, vine cu el pentru a-L atrage pe Hristos in zona lui de activitate si de actiune, unde este el mai puternic.

Cum a biruit ispita Domnul Isus

Puterea cunoasterii Cuvantului – Domnul Isus raspunde folosind Cuvantul lui Dumnezeu. Puterea Cuvantului- cand ma refer la puterea Cuvantului nu ma refer la o folosire a Biblie, asa ca pe niste formule magice. Adesea oamenii cad in tentatia asta de a folosi Scriptura ca pe niste formule magice pentru a reusi una sau alta. Hristos nu face asta. Hristos foloseste in mod responsabil Cuvantul. Hristos este Cuvantul intrupat. Dar acuma, cand ma refer la El, vreau sa fac referire si la cititorii nostri, secretul este sa stam in relatie stransa, organica cu Cuvantul lui Dumnezeu. Nu doar sa-l folosim ca niste formule, raspunsuri simple, retete pentru succes. Nu. Sa ni-l insusim in modul cel mai organic posibil, in asa fel, incat Cuvantul care face parte din noi, din viata noastra, ne ajuta sa reactionam. E foarte interesant, apropo, de reactia Domnului Isus Hristos cu Cuvantul lui Dumnezeu. Ma gandesc ca Domnul vrea sa invatam si noi o lectie esentiala. Si lectia este dezvoltarea instinctelor spirituale- permiteti-mi sa le numesc asa.

Ce sunt instinctele? Instinctele sunt un fel de automatisme. Sunt lucruri cu care noi ne obisnuim si prin lucrurile acestea noi raspundem la stimuli care ne inconjoara adesea. Raspundem aproape fara sa ne gandim prin subconstientul nostru. Prin intrebuintare, prin faptul ca am insusit poruncile Domnului, legea, Cuvantul Domnului, prin faptul ca ele sunt- conform cu Proverbe- sunt puse ca o placuta peste inima noastra, peste fruntea noastra, in mintea noastra. Sunt asezate acolo, ele devin instinct, obiceiuri, devin partea integranta din noi. Si cand devin parte integranta din noi, noi vom reactiona cu Cuvantul Domnului aproape instantaneu. Domnul Isus la toate a spus: „Este scris…” Pe deoparte ‘este scris’ pe de-o alta parte, conform lui Petru, cu indemnul apostolului: „Impotriviti-va tare diavolului si el va fugi de la voi,” e impotrivirea aceea de la urma, puternica, cand Hristos ii porunceste diavolului sa mearga inapoia Sa. Il mustra pentru ca diavolul are curajul acesta de a se pune cu Fiul lui Dumnezeu, Fiul venit pe pamant. Puterea cunoasterii Cuvantului este o lectie buna de invatat din confruntarea lui Isus Hristos cu ispita.

Biruitorul are intotdeauna perspectiva lui Dumnezeu asupra obiectului ispitei. Cand Isus spune: „Este scris…” El aduce perspectiva divina asupra ispitirii. „Omul nu se hraneste doar…” Da, dar imi place. Da, dar mi-e foame. Da, dar- biruitorul totdeauna va stii sa aduca perspectiva de sus, perspectiva lui Dumnezeu asupra acestor ‘Da,dar…’ Asta face Hristos. Pe langa faptul ca are Cuvantul Domnului, il foloseste in mod natural. Foloseste perspectiva divina.

Persevereaza – nu oboseste in a spune „NU” ispitei, de fiecare data. Pentru ca diavolul nu se da batut din prima, nu spune: „No, Isuse, m-ai dat de gol. Ma dau batut. Ma predau.” Nu spune asta. Diavolul insista, insista, insista pana in momentul in care ne impotrivim cu tarie. Si secretul, pe langa Cuvantul Domnului, pe langa perspectiva divina, secretul este sa nu obosim sa spunem „NU” ispitei. Adesea cadem in oboseala si dupa ce am spus de 10 ori ‘NU’, a 11-a oara poate spunem ‘DA’. Si degeaba am spus ‘NU’ inainte.

Iacob Berghian – In 1 Ioan 2:15 spune ‘Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. 16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume. 17 Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămîne în veac.’ Deci, practic este o minciuna a acelui rau ca aceste trei satisfaceri, aceste 3 tentatii ne aduc adevarata fericire, adevarata fericire nu aduce pofta si pacatul, ci neprihanirea si dreptatea.(19)

Miturile – Pareri/idei gresite cu privire la ispita

Eu am facut referire in carte la 5 dintre aceste idei gresite. Dar, inainte sa le enumeram, as vrea sa spun ca exista doua pericole majore in care cade crestinul, vis-a-vis de ideile gresite, bineinteles. Ca un preamblu, ca o pregatire pentru intrarea in idei sau acceptarea ideilor gresite sunt doua pericole opuse in manifestare.

  1. Un pericol este subevaluarea sau deprecierea, neaprecierea la adevarata ei intensitate, subestimarea ispitei si a capcanelor celui rau, crezand ca suntem mari si tari, ca suntem destul de puternici pentru a tine piept poftelor si capcanelor pe care- si destul de destepti pentru a nu ne lasaatrasi de farsele celui rau. Acesta este un pericol, pericolul triumfalistilor care cred ca totul este bineca ei nu mai au nici o problema, ca sunt tari.
  2. Al doilea pericol este cealalta parte la polul opus si este un interes bolnavicios de atent, fata de capcane, de lucrurile celui rau, de lucrurile negative, de ispitire- ca o scormonire in noroi toata ziua. Si oamenii acestia, toata ziua, nu vad altceva in jurul lor decat ispita si lupte cu ispita. Desi, sunt reale. Vom reveni la asta pentru ca in aceste doua pericole, aceste doua extreme de la poli opusi se regasesc toate cele 5  idei gresite la care eu am facut referire.

Vreau sa mai specific inainte ca lista aleasa de mine nu este epuizata in capitolul acesta. Lista poate continua, putem gasi alte idei gresite si cititorul poate sa gaseasca in viata lui alte idei gresite.

1. Una dintre ideile gresite este a pune egalitate intre ispita si pacat. 

Dar, nu este unul si acelasi lucru? Nu este unul si acelasi lucru. Ispita are de a face cu pacatul. Ispita este incitarea la pacatuire. Ispita inspre acolo vrea sa ne duca. Dar vreau sa subliniez: Ispita nu este pacat. Este anticamera pacatului. Nu este pacat. Daca ar fi pacat, am spune in mod logic si automat ca Isus Hristos a pacatuit, deoarece si Domnul nostru a fost ispitit. Si ispita nu este pacat. Acuma, pericolul care sta in spatele acestei conceptii gresite este ca cei care vad asa problema sunt oamenii care au incercat… e pericolul, descriu putin situatia si identificam pericolul din asta. Cei care considera in felul acesta, vad relatia asta stransa- de egalitate intre ispita si pacat sunt oamenii, de obicei, care poate ani de zile au incercat sa se lupte cu un viciu prin forte proprii, deci doar prin forte proprii, si nu au reusit. Oameni care nu vad in jurul lor, decat, pe deoparte ispite, pe de alta parte vad in ei neputinta, compromiteri, o neputinta dintr-aia la un nivel de la care ei nu se mai pot ridica. Sunt ca acei oameni care au carat toata viata lor, in sclavie (in sclavia pacatului), sau intr-o robie de orice felau carat toata viata lor pietroaie in spate si acuma, dupa ce s-au eliberat, cand vad un pietroi in fata, in mod automat se pleaca in fata pietroiului. Cam asta fac oamenii care considera ca ispita este pacat.

Sau sunt oamenii care desi si-au schimbat stapanul, de drept, au fost izbaviti de sub puterea intunericului si adusi in imparatia luminii, stapanul dinainte (diavolul) era un stapan aspru, un stapan care ii biciua cu cerinte, cu ispite, cu toate cele oamenii aceea au intrat sub domnia unui alt Stapan bland, unui Dumnezeu bun; oamenii sunt ca aceea, care desi si-au schimbat stapanul, se comporta cu vechiul stapan ca si cum inca le-ar mai fi stapan. Va dau un exemplu, un exemplu care-l vad asa, cu privirile, cu memoriile mele, il vad in copilaria mea. Parintii mei au avut o vacuta care dadea lapte foarte bun. Ne placea. La un moment dat au hotarat parintii sa vanda aceasta vacuta unui vecin, unui om care statea mai departe in sat. Vaca aceea mergea in fiecare seara la pasiune si seara se intorcea acasa in cireada, in fruntea cirezii de vaci si se obisnuise sa intre pe poarta deschisa a casei noastre. In urmatoarea zi, dupa ce am vandut vacuta, am iesit, noi copilasii nostalgici, am iesit iesit sa vedem vacuta noastra cum trece pe langa poarta. Ce credeti ca a facut vaca? Vaca obisnuita cu vechiul stapan, desi isi schimbase legal, pozitional propietarul/stapanul, a intrat din obisnuinta tot pe poarta vechiului stapan.

Sunt oameni care s-au obisnuit sa pacatuiasca si nu mai vad altceva. Si cand vad ispita, li se pare ca este pacat. Cand aud ragetul leului li se pare ca este egal, este echivalent cu muscatura leului si cad jos ca si cum ar fi muscatiEste un mare pericol. Asta-i doboara din start pe cei ispititi. Cei ispititi nu stiu ca au sanse sa reziste ispitei, cred ca deja au pacatuit. Si cred ca felul acesta deschide poarta mai larga.

Iacob Berghianu: Parintii nostri ne spuneau: „Nu poti sa impiedici o pasare sa zboare peste casa, dar poti sa o impiedici sa-si faca cuib pe casa ta. Cred ca e sugestiva aceasta ilustratie- diferenta intre tentatie si acceptarea tentatiei si infaptuirea pacatului.

Dinu Burzo: As vrea sa subliniez ca prin delimitarea aceasta intre ispita si pacat, pe care eu am incercat sa o fac, nu vreau nicidecum sa largesc cailesau conceptiile noastre- de ex. a spune ca „putem sa ne lasam ispititi, ca nu e nici o problema”. Nicidecum. Vreau doar sa stim, sa dau o veste buna celor care sunt ispititi ca pot sa reziste ispitei si sa nu pacatuiasca. Sa le spun ca este o diferenta intre cele doua.

Photo credit nubhub.net  Cand Dumnezeu spune „FUGI”, nu ezita sa fugi! 2 Timotei 2:22 Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr’o inimă curată.

Iacob Berghianu: In acelasi timp, trebuie sa inlocuim zona de ispitire cu alta zona de hranire spirituala. Lui Timotei ii spune Pavel: „Fugi de poftele tineretii si cauta virtutile acelea…” Ideea nu esa fugi tot timpul, nu cumva sa vezi ceva pe un sait sau pe un poster necorespunzator, ci sa te hranesti cu altceva, sa inlocuiesti, practic.

Dinu Burzo: Imi vine in minte imaginea [care] s-a intamplat cu mai multi ani in urma, cand a fost un virus prin Asia. Si de frica acelui virus, oamenii care au zburat cu avionul din Asia inspre aeropoarte internationale au purtat masti pe fata. Acuma, inchipuiti-va ca toti oamenii din orasul nostru, de frica bolilor care sunt in aer si sunt peste tot, a virusilor, ar purta masca in fiecare zi. Accentul nu ar trebui sa fie pus asa de mult, desi este important sa cunoastem pericolul, pe pericolul care ne paste, cat pe preintampinarea lui. Daca as vorbi termenii sanatatii personale, nu asa de mult pericolul bolii, ci vaccinarea impotriva ei, imunizarea personala. Si cand ma imunizez nu mai sunt asa slab sa cad, pentru a cadea prada.(28)

Si ispita asta are o parte de adevar si partea asta este ca ispita duce la pacat. Inspre acolo ne doreste.

2. A doua idee gresita este ca numai diavolul este responsabil pentru caderile mele.

A doua idee este ca numai diavolul este responsabil pentru caderile mele. Da, este un adevar acolo si adevarul este ca diavolul este marele ispititor. Si Biblia, in Noul Testament, cand face referire la el, este cu numele de ispititorul. Iarasi merg cu mintea  inspre Geneza 3:13, atunci cand Eva a fost intrebata de ce a cazut prada, Eva a spus: „Diavolul, Satana, m-a amagit.” Cu late cuvinte, toata responsabilitatea sau raspunderea pacatului meu, ar trebui sa cada in spinarea, in carca diavolului si nu intr-a mea. Este tendinta unora sa scape de responsabilitate atunci cand pot. Disculparea. Este o reactie naturala in oameni sa arate cu degetul pentru a scapa ei de vinovatie. Este o idee gresita. Diavolul, da, este ispititorul. El se foloseste de noi, in schimb, foarte mult. Lucreaza in carnea noastra, vine si se foloseste de natura noastra, asa cum este ea, pamanteasca, pentru a-i starni pornirile, acea pofta care zamisleste din Iacov 1. Diavolul s-ar putea sa fie marele regizor acolo. El cu agentii sai.

Sunt multi care incearca sa imparta realitatea aceasta cosmica in doua. Si este o impartire in doua. Suntem de acord cu asta. Partea buna- Dumnezeusi partea cea rea- dualismul asta. Problema este cu locul nostru acolo. Unii ar spune: Este diavolul si Dumnezeu si noi nu suntem decat niste amarate victime colaterale in razboiul acesta. Pai daca sunt un civil intr-un razboi, eu nu sunt responsabil. Responsabil este sau o tabara sau cealalta. Ei bine, noi stim ca suntem chemati si nu doar chemati. Vrand, nevrand, noi facem parte din tabara. Fie a celui rau, ascultandu-l si fiind supusii lui, stapaniti de el. Fie a lui Dumnezeu. Vrand, nevrand, noi vom da socoteala intr-un fel sau altul. Noi nu suntem ca acei niste oameni care locuiesc intr-o zona a nimanui- ‘no man’s land’- pamantul nimanui. Acolo nu merge nimeni, nimeni nu mai indrazneste sa locuiasca. Acolo este zona unde se confrunta, se intalnesc cele doua forte. Noi trebuie sa fim ori intr-o parte, ori in cealalta.

3. O alta idee gresita este ca ispita poate si trebuie evitata totdeauna

Si accentul pe greseala in ideea aceasta este pe termenul totdeauna. De ce este accentul pe asta? Pentru ca, iarasi, cum spuneam inainte, exista si un adevar. Si adevarul este ca suntem chemati, atat cat tine de noi, sa anticipam ispitele lumii. Suntem chemati sa nu mergem in zonele unde stim ca diavolul se manifesta in toata plinatatea manifestarilor sale. In zonele acelea suntem chemati sa nu mergem. Suntem chemati sa stam in zona noastra de siguranta, sub protectia Domnului, in Hristos, si nu pe terenul sau. Putem in multe zone sa evitam asta, sa anticipam, sa preintampinam, insa, nu totdeauna vom putea anticipa. Este un pericol care-i paste pe multi si am vazut pericolul acesta in viata multora care au trait viata cu Hristos, multi ani de zile doar uitandu-se in jos, in loc sa priveasca la frumusetea Domnului. In loc sa priveasca la puterea care El o da prin Duhul Sau cel Sfant, in loc sa priveasca la mila si harul Sau, care ii stau la indemana, la frumusetea comuniunii fratesti, ca si omul care in loc sa se bucure de stelele pe bolta noaptea sau de frumosul albastru pe bolta in timpul zilei, toata ziua sta cu capul in pamant, scormonind in murdarii si in noroi. Ar fi pacat sa ne traim viata in felul acesta.

Internetul – il va folosi [o astfel de persoana] pentru ca astazi, oarecum suntem dependenti in tot ce facem de tehnologie, de internet. Dar il va folosi stiind sa blocheze… De exemplu: Hai sa luam exemplul ispitirii prin pornografie. Da, prin imaginile pacatoase. Este posibil sa-i apare brusc, desi nu se mai intampla sa-i apaa brusc pe ecran fara sa dea el vreun click, imaginile acelea. Un om responsabil isi va instala un soft care sa-l apere de asta. Nu va merge in zona aceea.

4. Mitul al superincrezutului

Acest mit il caracterizeaza pe tanarul in credinta, pe omul care e la inceput si se crede mare si tare. Mitul 4 tine de ideea ca lupta cu ispita poate fi controlata de mine totdeauna. „Pot sa ma uit la orice, ca nu va pune stapanire pe mine.” Este ca si cum omul care a stins cu degetele lui o flacara a unui chibrit, crede ca daca a facut asta si nu a fost ars, va putea sa puna mana in cuptor, ca daca prima flacara nu l-a ars, nici a doua nu-l v-a arde.

Superincrezutul este omul care a demonstrat odata, de doua ori ca poate sa stapaneasca ispita. Si daca poate sa o stapaneasca, se poate juca oricand cu ea ca e in control. Doar ca pacatul nu tine doar de dependenta. Aici e o problema ca omul crede ca doar ce pune stapanire este o problema. Si nu tine doar de repetare. Pacatul poate fi facut o singura data, fara sa mai fie repetat si sa ramana pacat. Samson, cand a avut parte de napustirea filistenilor asupra lui, in primele dati a biruit. Si ultima data, spune Scriptura ca Samson cand s-a trezit din somn s-a gandit sa faca la fel ca inainte. A crezut ca va putea face la fel, ca va birui. Si daca aducem istorioara lui Samson in termenii discutiei noastre, am spune: Samson a crezut ca poate birui ispita, IARASI. Uite ca nu a mai biruit-o. S-a lasat amagit.

5. Mitul ca putem folosi bunatatea lui Dumnezeu pentru a o terfeli noi in obiceiurile si pacatele noastre.

Iacob Berghiano: Sa mergem la cea mai frecventa, poate, ispita pe care o intalnim, mai ales in zona unui curent care vine din occident, care spune ca poti sa-L ai pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor, dar nu trebuie sa-L ai neaparat ca si domn. Deci, ca e inregula. Domnul ma iarta oricum. De aceea a murit, ca sa ma ierte mereu si mereu. Ba, unii invata ca atunci cand te intorci la Dumnezeu se iarta pacatele trecute prezente si viitoare. Deci e un cec in alb sa pacatuiesti oricat, ca deja ai fost iertat. Ce facem cu gandirea aceasta?

Dinu Burzo:  Gandirea aceasta se foloseste, iarasi revin, de un adevar. Si adevarul este ca Dumnezeu iarta  si o face instantaneu. Si nu oboseste iertand. Dumnezeu a hotarat iertarea odata si pentru totdeauna si cand mergem inaintea Domnului in rugaciune, El ne va ierta de fiecare data. Este un adevar neclintit al Scripturii. Insa, nu putem folosi rationamentul iertarii lui Dumnezeu pentru a pacatui. Este ca si cum un sot ar abuza de faptul ca sotia lui este iertatoare si buna si ar spune: „Draga, nu ti-am fost loial pentru ca am stiut ca tu si asa ma ierti. Sau: „Voi merge la alta femeie pentru ca tu o sa ma ierti, esti buna cu mine. Iertarea ta este un argument ca eu pot sa fac asta.” Este absurd. Este absurd. Nu putem folosi bunatatea lui Dumnezeu pentru a o terfeli noi in obiceiurile si pacatele noastre. Nu poti sa-i raspunzi lui Dumnezeu, care zice: „Te iubesc,” spunandu-i doar: „Multumesc,” fara a-I raspunde: „Si eu te iubesc.” Daca Il iubesti pe Dumnezeu, atunci nu mai faci ceea ce nu este pe plac.

Care este pericolul sa te joci cu ispita si cu pacatul? 

Problema aici este efectul desensibilizarii constiintei noastre. Ne obisnuim asa de mult, ne otravim constiinta si nu mai reactioneaza asa cum ar trebui sa reactioneze in fata stimulilor pacatosi. Nu mai vedem raul asa de rau. Nu mai vedem intunericul noptii asa de intunecat. Nu mai vedem murdaria atat de murdara. Suntem insensibili, pur si simplu. Asa devenim.

Iacob Berghianu: Undeva pe Valea Draganului, un frate englez ne povestea cum invata mai multi lideri din Cuvantul Domnului.  La un moment dat le-a dat un eseu, sa scrie. Unul dintre ei, de care el stia ca traia in adulter, a ramas la sfarsit de tot, dupa ce toti ceilalti au plecat si a spus: „Frate lector, frate Dan, imi permiti sa scriu eu un eseu despre iertarea din cauza de adulter? Si acest om i-a raspuns, luminat de Dumnezeu: „Nu mai trebuie sa scrii nici un eseu pentru ca judecata lui Dumnezeu s-a rostit in dreptul tau.” De ce? Pentru ca acest om Il sfida pe Dumnezeu, propunandu-i omului lui Dumnezeu sa scrie  pe o astfel de tema. Deci, aceasta desensibilizare a constiintei a actionat in cazul lui. Si ceea ce este dramatic, oarecum similar cu ce s-a petrecut pe vremea ap. Pavel, (oarecum similar, totusi nu identic) e ca intr-o saptamana, acest barbat de 30+  ani a murit. Nu te poti juca la infinit cu Dumnezeu.

Dinu Burzo: Ramanand cu totii in termenele discutiei noastre as putea sa spun ca sansa inspre biruinta  consta nu doar in a demasca ideile gresite si atat. Asa cum ne spune Scriptura: „Dezbracati-va de lucrurile cele vechi,” si nu doar aici ramane Scriptura. Scriptura continua: „Imbracati-va cu cele noi. Deci, nu doar demascarea ideilor gresite si a minciunii. Cea mai buna replica la minciuna nu este demascarea ei ca minciuna, ci este adevarul. Asadar, va incurajez, nu doar sa cunoasteti aceste idei gresite, ca fiind gresite, ci sa cunoasteti adevarul. Si cunoasterea adevarului ne va face liberi, asa cum spune Scriptura: „Adevarul va va face slobozi,” si cunoasterea adevarului ne va tine pasii pe calea vietii totdeauna. Ne va ajuta totdeauna sa ne tinem in picioare.

VIDEOS by Sa-l cunosc pe El

Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea I-a – Tablouri a proto-parintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului

Partea I-a

Dezbatere pe marginea unei lucrari, a unei carti „Demascarea Ispitei”, autor Dinu Burzo. Tablouri a proto-parintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului.

Dino Burzo 1

Invitat: Prezbiter Dinu Burzo din Biserica Logos Cluj-Napoca, PhD in teologie protestanta si autorul cartilor:

  1.  ‘Revelatie si Relevanta – Marturia Crestina si Provocarile Postmodernitatii ‘ 2010 – despre relatia intre biserica si societate. „Am scris cartea asta pentru ca cu totii suntem constienti ca Biserica lui Dumnezeu nu este chemata sa stea pe o insula izolata, aparata, izolata si ferita  de toate atacurile celui rau, ferita de lume… Noi nu suntem feriti de lume; suntem aici , doar ca Isus se ruga pentru ucenicii Sai sa fie feriti de cel rau. Ioan 17. Ma refer aici la provocarile culturale ale societatii in care traim si la felul in care biserica este chemata sa raspunda acestor provocari si, bineinteles, provocarile acestea pot sa fie si o capcana, dar in acelasi timp si o oportunitate pentru ca biserica sa iasa cu Evanghelia in societate. Prima carte pe care am scris-o a fost putin mai teoreticaA fost cu adresabilitate mai limitata, destinatarii mei au fost mai limitati. A fost in special pentru lideri, pentru cei interesati de fenomen, pentru toti- daca sunt interesati, bineinteles. Dar, mai putini sunt interesati poate de problematica asta, in modul cel mai direct.
  2. Dinu Burzo Kerigma.roA doua carte, insa, intitulata ‘Demascarea Ispitei – Crestinul Vulnerabil, Adevar si Provocare’, cartea asta este scrisa pentru tot crestinul- pentru crestinul de rand, pentru toti cei ispititi. Si din categoria asta nu cred ca este exclus niciun omcare traieste pe acest pamant.

Am crescut intr-o familie de credinciosi. Parintii mei au incercat sa-mi ofere o educatie Biblica, in cultura aceasta, de mic copil. Cand am inceput sa citesc Biblia, cand am stiut sa citesc, parintii mi-au pus in mana Biblia. Si imi amintesc ca citeam cu pasiune, cu mult drag povestirile Biblice, in special ale Vechiului Testament- in special a lui Iosif, David si Goliat, si toate cele. M-am indragostit de astea, Am fost de mic interesat de lumea aceasta spirituala, dar am avut in inaintarea mea spirituala si momente care mi-au marcat viata, momente de referinta. Si unul dintre ele a avut loc cand aveam varsta de 12 ani. Eram pe vremea aceea cel mai mare. Eu sunt al 8-lea din cei 12 copii. Cand aveam 12 ani, eram cel mai mare, acasa cu parintii. Ceilalti frati ai mei, toti erau plecati la scoli, la licee. In vremea aceea, in Septembrie 1989, tatal meu a suferit un accident. Tatal meu acoperea case, biserici, manastiri; asta a fost meseria lui si bineinteles, este si slujitor in biserica. Are si un sector pe care-l slujeste in zona aceea, in satele acelea din Maramures. Tatal meu a lucrat la manastirea Rohia, a acoperit acolo in 1989, cand din neatentie a cazut de la o mare distanta de pe un acoperis mai inalt, de pe un turnulet pe un altul mai mic. Si S-a lovit rau la ceafa, la moalele capului. A mers la spital la Baia Mare, la spitalul judetean. La spital nu au gasit nicio problema si l-au trimis acasa. Imi amintesc ca a venit acasa impiedicanduse pe picioare, nestiind care este problema, stiind doar ca se simte foarte rau. Imediat dupa aceea a cazut pe pat si a stat cateva zile intins pe pat cu momente intermitente cu pierdere de cunostinta. Imi amintesc ca intr-o buna zi, dupa ce am venit de la scoala (eram pe clasa a VII-a). Intr-o seara eram in jurul tatalui dupa ce fratii din biserica l-au vizitat, mama ii dadea sa manance, cand brusc am vazut semnele, as spune eu, semnele mortii pe chipul si pe trupul tatalui meu. Muschii fetei s-au dilatat, ochii s-au dat peste cap in orbite, n-a mai avut suflare de loc si ne-am speriat. Mama a spus: Copilasilor, rugati-va Domnului pentru tatal vostru, sa-l tina in viata, sa-l invieze. Noi am stiut ca este mortN-am stiut sa-i luam pulsul. Dupa toate semnele pe care noi le-am putut identifica, tata a fost mort. Imi amintesc ca rugaciunea aceea a fost poate una dintre cele mai fierbinti, mai puternice rugaciuni pe care eu, copil atunci, acum adult, le-as fi rostit vreodata in viata. Si in rugaciunea aceea, motivul rugaciunii a fost: „Doamne, tine-l in viata pe tata si eu am sa te slujesc toata viata mea.” Dumnezeu a ascultat rugaciunea. Inainte ca sa vedem ca tata isi ia respiratia, stiu ca mama m-a trimis la unul dintre vecini care era frate in biserica, pocait, frate de-al nostru si imi amintesc si cuvintele pe care le-am rostit cu un anumit tremur in glas, in voce si i-am spus: „Haideti pana la noi, ca tata a murit.” A venit vecinul si el ingrozit de veste, bineinteles- un tata a 12 copii sa plece asa de repede din lumea asta, nu este o veste prea buna. Dupa vreo 2-3 ore, cand a venit si doctorul din zona, ne-am dat seama ca tata incepe sa respire si totul este bine. Acesta a fost momentul marcant a vietii mele, care m-a facut sa imi pun serios problema slujirii lui Dumnezeu. (10:46)

De ce am scris ‘Demascarea si invingerea ispitei’

Ispita este o problema, un pericol, de fapt, care ne da tarcoale in fiecare zi si de mai multe ori (poate) pe zi. In diferite forme – in forme subtile, sau forme mult mai evidente, mult mai clare pentru privirile noastre de oameni sau de crestini. Noi, in calitate de copii ai lui Dumnezeu suntem chemati sa invingem ispita, sa ne impotrivim tari diavolului, cum spune Scriptura si el va fugi de la noi. Sau cum spune Scriptura in alta parte: Noi nu suntem in necunostinta de planurile celui rau. Asadar, ce mi-am propus in cartea asta a fost sa deschid ochii/ privirea cititorului inspre pericol si in acelasi timp sa indic; sa fiu indicator catre cel care ofera resurse puternice, divine, de sus, care sa ne ajute si sa ne stea la indemana  sa nu cadem in capcanele intinse de ispititor. 

Cred ca ispita trebuie demascata. Trebuie demascata pentru ca foarte adesea, si acuma parafrasez pe unul dintre parintii  bisericesti- Ioan Gura de Aur, care spunea ca adesea ‘Viciul vine imbracat in virtute’. Da, este cu masca de virtute. Demonul cu fata lui hidoasa, si acuma, cand spun ‘demon’, nu ma refer in special la acea persoana draceasca, ma refer la o intruchipare a celui rau, in general, demonul pacatuirii, demonul ispitirii, ispititorul cu formele in care vine  cu o fata hidoasa, cu oferte urate, cu amaraciune in spate, cu lucrurile cele mai murdare ascunse in ambalaj frumos, intr-un ambalaj stralucitor, care sa ne ia privirea. Vine diavolul imbracat in inger sau intruchipat  in inger de lumina, cum spune de fapt si Cuvantul lui Dumnezeu. Si este nevoie adesea sa tragem de pe fata lui masca asta stralucitoare pentru a-i arata adevarata fata si in felul acesta, pentru a-i face constienti pe cei nestiutori, pe cei care nu sunt atenti, a-i face constienti de pericolul care-i paste.

Arma a unei conceptii gresite este una dintre armele cu care ispita poate sa ne atace si sa ne cucereasca- inselarea, amagirea. Ne atrage, ne sopteste o minciuna. Seductia pacatului. Ne spune lucruri partial adevarate sau adevaruri trunchiate in asa fel incat  sa ne faca sa plecam urechea si dupa ce-am plecat urechea, sa ne bombardeze cu bagajul cu care noi nu-l vedem in spatele aparentului adevar, care vine, de fapt, prima data in fata. Sunt conceptiile gresite. Am abordat cateva, bineinteles, s-ar putea sa fie mult mai multe conceptii gresite. Am incercat sa le culeg de pe teren, din experienta mea, pentru ca va marturisesc, cand am scris aceasta carte, am scris-o si cu gandul la experientele mele, la trairile mele, la caderile mele si apoi la ce am descoperit eu ca lucreaza, ca-mi sta la indemana  pentru a ramane in picioare. Sunt multe idei gresite, multe mituri. Le-am numit mituri  pentru ca deja au prins radacini in mintea unor crednciosi. Au prins radacini chiar din cauza ca in parte sunt adevarate.

Apoi, am vrut sa vin cu abordarea de sus pentru ca abordarea de sus este cea mai buna abordare pe care o putem oferi. Stiti de ce? Pentru ca daca stam jos in mijlocul hatisului de pacat, nu vedem decat ceea ce este pus in fata privirilor noastre. Nu vedem dincolo. Vedem piedica din fata sau vedem drumul frumos si neted care ne sta in fata fara sa fim constienti ca poate dincolo de acest drum, la capatul lui este o prapastie  care ne asteapta sa alunecam in ea, pur si simplu. Asadar, perspectiva divina este foarte importanta. In cartea aceasta am incercat sa urmaresc prezenta sau atotprezenta ispitei, dupa care am incercat sa demolez cateva mituri. Apoi, sa ofer sa merg inspre partea pozitiva, sa ofer o perspectiva de sus, dupa care am incercat sa privim si la cativa oameni din Scripturi, care au fost ispititi, s-au confruntat cu amagirile lumii sau a ispititorului. Unii dintre ei au cazut, altii au rezistat. Am incercat sa ofer cateva exemple, nu atot-acoperitoare, nu atot-cuprinzatoare, doar puncte exemplificatoare- pilduitoare pentru noi si pentru viata noastra. Apoi am ajuns intr-o zona de ispite cotidiene. Va marturisesc ca ispitele sunt multe, prea multe pentru a le fi putut include intr-un capitol scurt. Spre incheierea cartii am incercat  sa-l ajut pe cititor sa vada ca desi este vulnerabil; cu toti suntem vulnerabili ca suntem oameni, suntem in conditia primului Adam, desi am experimentat deja harul care ne-a stramutat viata vesnica aici pe pamant. Avem o parte si din asta. Insa, carnea-si cere drepturile. Cand ne este foame, avem nevoie sa mancam. Inca ne mai imbolnavim pe acest pamant, inca ne mai maniem adesea. Deci, suntem vulnerabili. Am incercat sa-l ajut pe cititor sa-si minimalizeze vulnerabilitatea, intr-un fel sau altul. Sa-l ajut sa faca primii pasi pe acest drum al biruintei.

Ispita – Termenologia – Este la fel ca incercarea?

Termenul ispita este adesea folosit de credinciosi in diferite  zone, domenii ale vietii sau experiente pe care ei le au. Insa, sensul ei primordial, sensul ei principal este de incitare inspre pacatuire.De seductie, amagire, ademenire inspre a face ceva rau.  Cam cu asta are de a face conceptul de ispitia. Dar, vestea buna este ca, desi e pretutindeni si ne da tarcoale in fiecare zi, avem la indemana toate resursele pentru a o birui. Si Cuvantul Domnului este asa de clar cu privire la asta. De exemplu, in 1 Corinteni 10:13 –

Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.

In primul rand, prima parte a versetului are de a face cu faptul ca nicio ispita nu e mai puternica decat ce avem noi la indemana, decat puterea care ni s-a dat noua. Adesea ni se pare ca ispitele au o forta in fata caruia nu putem sa rezistam. Problema cu forta asta nu este ca ispita contine in sine o forta, ci cu faptul ca reuseste sa ne minta, sa ne spuna ca are putere sa ne invinga. „Trebuie sa cedezi, ca nu ai nicio sansa,” leul care poate ucide, racneste. Si racnetul leului ne face sa credem ca el poate si sa ne distruga. Asadar, amagirea, minciuna este ca are putere mai mare. Si daca noi credem, intr-adevar, noi cadem sub aceasta putere. Puterea, forta ispitei nu sta deci intr-o putere in sine, ci sta in amagire, in minciuna, in a ne face sa credem ca are putere, in sine. (28) Cred ca Dumnezeu ne-a lasat putere indeajuns sa putem rezista, mai ales cu resursele care le avem prin har. Este un text care imi place, Efeseni 6:13-

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Ce imi spune mie asta, imi spune ca desi sagetile arzatoare ale celui rau vin adesea, in fiecare clipa (des), vin inspre noi gata sa ne ucida, cu planuri nimicitoare inspre noi. Noi, daca avem armura duhovniceasca, nu avem nicio problema. Armura, pavasa ne va apara si ne va stinge orice sageata a celui rau. Uite promisiunea, aici, in ultimele expresii este: dupa ce veti fii biruit totul. Da, avem posibilitatea sa biruim totul. Asta este frumusetea si promisiunea care ne-o da Dumnezeu.

Iacob Berghianu: Cand e vorba de ispita sunt cele doua scenarii din Geneza – ispitirea proto-parintilor nostri si ispitirea Domnului Isus Hristos, sunt cele mai puternice. Sa vedem putin terminologia. Daca ispita  nu este si incercare sau daca incercarea nu este ispita. Sau care e deosebirea dintre  ispitire si incercare. Mai avem si paleta deosebirii intre ispita si pacat, din ispitire si pofta samd. Cum crezi ca vrei sa abordezi aceasta problematica?

Dinu Burzo: Biblia foloseste un termen care se refera si la incercare si la ispita. In originalul Vechi Testamentar este termenul masah, care inseamna ispita sau incercare in functie de contextul in care este folosit. Sau in greceste, termenul peirasmos, care iarasi, in Noul Testament, este folosit pentru a se referi la ispita sau la incercare. Dar este o distinctie care trebuie facuta intre ispita si incercare. Asa cum spuneam: Ispita este incitarea spre pacatuire. Pe cand, incercarea este mai degraba un fel de testare a credintei noastre. Cand Dumnezeu i-a poruncit lui Avram sa-l duca pe Isac, sa-l aduca jertfa, spune Scriptura ca Dumnezeu a vrut sa-l incerce pe Avram. Si adesea vedem in Scripturi  ca Dumnezeu a incercat pe robii Sai. Termenul este acelasi. Poate unii ar vrea sa-l traduca cu termenul ispita. Trebuie sa fie o distinctie aici si cineva facea distinctia in felul urmator si spunea: Diferenta intre ispita si incercare  tine de sursa, de autorul. Cand tine de Dumnezeu este icnercare. Cand vine din partea diavolului este ispita.

Iacob Berghianu: Cum se face ca in rugaicunea Tatal Nostru, noi spunem: ‘si nu ne duce pe noi in ispita…” cum zice, Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni si pe deoparte noi ne rugam sa nu ne duca in ispita. „Sa nu ne duca sau sa nu ne lase in ispita,” si aici tine de traduceri, pe deo alta parte vreau sa fac o subliniere. Adesea in Scripturi vom observa, ca ispita si incercare sunt 2 termeni interschimbabili. Ce vreau sa spun cu asta? Va dau un exemplu la inceput. Este un caz amintit de cel putin doua ori in Scripturi, in Vechiul Testament, acelasi caz. Momentul in care David face numaratoarea poporului. Gasim, de exemplu, acest caz in 2 Samuel 24:1 si apoi in 1 Cronici 21:1-

2 Samuel 24:1 – Domnul S’a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: ,,Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda„.
1 Cronici 21:1 – Satana s’a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.

Intr-unul din pasaje, ne spune ca Dumnezeu a starnit pe David  impotriva poporului. Deci, Dumnezeu are calitate de autor , sa faca numaratoarea. Dupa care, David isi da seama ca a pacatuit si stim consecintele. Si in celalalt pasaj ne spune ca diavolul, Satana, a starnit, a ispitit pe David sa pacatuiasca si pacatuirea lui a costat chiar in faptul ca a facut numaratoarea poporului. Pe deoparte, in orice moment in care experimentamacest masah- ispita sau incercare, in orice moment de incercare, de exemplu, si diavolul este pregatit sa ne vada slabiciunile si sa se atinga de slabiciunile noastre. Si diavolul spera ca in  momentul incercarii, de fapt este momentul  caderii in ispita. Vorba Domnului Isus: „Rugati-va sa nu cadeti in ispita.” Pe de alta parte, in orice moment de ispitire, daca am face distinctia , in orice moment de ispitire sau incitare  inspre pacatuire, Dumnezeu (pe de alta parte) asteapta sa rezistam. Si daca rezistam, ispitirea nu mai este altceva  pentru noi decat o incercare a credintei.

Iacob Bergihanu – Cineva spunea: Diavolul ne ispiteste sa scoata ce e mai rau din noi. Dumnezeu ingaduie, ca El de fapt nu ispiteste, El permite- Dumnezeu ingaduie ispitirea ca sa scoata ce e mai bun din noi.

Dinu Burzo: Biblia spune foarte clar in Iacov 1:13-14 –

Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu„. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.

Spune clar ca Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni si nici nu poate fi ispitit sa faca rau nimanui. Dumnezeu nu este autor a ispitei. Niciodata. Dar Dumnezeu ingaduie ispita in viata noastra si faptul ca Dumnezeu ingaduie poate surveni, si functie de context, putem sa o numim incercare. Si in functie de context, iarasi, putem sa o numim ispita. Dar vreau sa spun ca si in acelasi moment si in a celasi caz poate fi si ispita si incercare, in functie de accentele pe care le punem.

Momentul de dinainte – Adam si Eva – In ce a constat ispitirea protoparintilor nostri si domeniile majore de ispitire, zonele de momire a omului

Momentul de dinainte a aparitiei ispitei si a transformarii acesteea in pacat sau biruinte asupra ispitei. Geneza 3:4-6 –

Atunci şarpele a zis femeii: ,,Hotărît, că nu veţi muri:dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul„. Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.

Putem porni de la pofta ochilor- spune Biblia ca era ‘placut de privit’. A fost atrasa femeia. Si pofta carnii – conform vers. 6 „bun de mancat”. Si laudarosia sau mandria vietii – „sa deschida cuiva mintea”.

Iacob Berghianu: Acestea 3 le reia Ioan si spune ca acestea 3 sunt in lume si trebuie sa ne pazim de ele.

Dinu Burzo”: Interesant ca oamenii care nu cunosteau nimic despre ideea de pacat , raul deja era in univers prin diavolul care cazuse deja din  gratia divina din prezenta lui Dumnezeu, prin neascultarea sa. Diavolul era in univers, insa oamenii nu au stiut despre rau in univers. Pentru ei exista doar la nivel potential. Firea lor, carnea lor nu era intinata, ei nu erau cazuti inca. Trupul lor, partea genetica nu a cunoscut  partea de putrezire, zona aceasta. Uite, pacatul vine prin ispitire si forta lui consta chiar in a face pe femeie si pe barbatul ei sa se lase distrasi  de la voia lui Dumnezeu. Da, forta ispitei vine prin defocalizare adesea. Adica, Dumnezeu iti spune un cuvant, iti da o porunca. Ce poti sa faci? Sa nu asculti? Nu va veni diavolul niciodata in viata unui crestin care are niste principii destul de solid stabilite in viata lui, nu va veni si-i va spune, asa, cu putere, brusc in fata: „Vino si pacatuieste. Preacurveste,” sau: „Fura. Comite cutare sau cutare pacat.”  Nu va veni. Va veni tiptil, foarte subtil. Si mi se pare ca lucrul acesta a facut in viata acestor primi oameni, a protoparintilor nostri, prin defocalizare. Le-a atras atentia de la porunca Domnului, care a fost clara pentru ei. De la porunca Domnului la ceva frumos. Pofta firii, pofta carnii, pofta data de priviri, frumusetea in ceea ce vad ochii si dorinta de a depasi un statut, laudarosia vietii, mandria, dorinta de a fi ceva mare, puternic- defocalizarea de la voia lui Dumnezeu.

Defocalizare 

Imi vin in minte cuvintele lui Pavel, pe care le rosteste catre Galateni. Pavel vorbeste despre puterea ispitei aici si spune in felul urmator: Galateni 3:1 – O, Galateni nechibzuiţi! Cine v’a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?  Am putea traduce termenul nechibzuit ca si ‘nebuni’. ‘Cine v-a facut sa nu va mai uitati la Hristos si sa va uitati la altceva, la o alta imagine? Un tablou v-a atras privirea dinspre porunca lui Hristos inspre altceva?’ Se pare ca asta a facut diavolul si cu acesti oameni (Adam si Eva). De la porunca lui Dumnezeu, data clar, evident: „Sa nu mancati, ca veti muri,” inspre ceva aparent mult mai frumos, mult mai imbietor, mult mai seducator: „Da, uite, e bun, este frumos. S-ar putea sa ma ajute sa exce;ez n ce-mi doresc.” Acelasi Pavel, in aceeasi carte , Galateni 5:7 se intreaba. Intrebarea lui Pavel este asa: Voi alergaţi bine: cine v’a tăiat calea ca să n’ascultaţi de adevăr?  Ce inseamna a taia calea? A taia calea inseamna a-l face pe cineva sa intoarca privirea spre tine. Mi-a intrat cineva in fata ochilor in asa fel, incat eu mi-am pierdut focalizarea de la directie, de la scop, de la porunca lui Dumnezeu- in termenii cazului proto-parintilor nostri. De la porunca clara a lui Dumnezeu inspre altceva mai imbietor, mai frumos, aparent mai la indemana. Mai bine pentru mine, pentru acel moment. Cine mi-a taiat calea? Da, mi-a taiat calea diavolul cu minicunile lui, cu oferta frumoasa pe care mi-o aduce in fata privirilor intr-asa fel incat pentru moment sa ma faca sa uit, sa suspend porunca lui Dumnezeu, sa uit de ea. Si cand am uitat de ea si m-am lasat sedus de cealalta parte, lovitura fiarei imi este fatala.

Iacob Bergihanu: Cineva spunea: Diavolul promite mult, da putin si la urma ia totul. Dar ceea ce promite Dumnezeu, Domnul Isus , El si da. El ofera, El asigura. Aici, desigur observam aceasta defocalizare de pe Dumnezeu pe diavolul. De fapt, pana la urma, optiunea omului, marea alegere a omului este intre cea mai frumoasa fiinta din univers- Isus Hristos si cea mai urata fiinta din univers.  Si in functie de persoana la care ma orientez, ma voi asemana cu el si in cele din urma voi petrece vesnicia cu acea persoana.

Cateva din greselile pe care le-a facut Eva in discutiile ei cu diavolul

Iacob Berghianu: Nu stiu daca putem sa o acuzam de ce a intrat in discutie cu diavolul, probabil ca ea nu stia cine se ascunde in spatele sarpelui, dar a facut niste greseli vis a vis de modul in care a citat porunca lui Dumnezeu..

Dinu Burzo: Greseala e evidenta din pasaj. Diferenta e mare dintre pasaj – ce a spus Dumnezeu si ce a spus Eva. Eva a spus asa: „Dumnezeu a zis nici sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Uite, Eva adauga ceva la porunca lui Dumnezeu. Asta este o forma mai bruta, primordiala, de legalism. Eu asa as numi-o. Cand adaugi, pui ceva pe langa ce spune Dumnezeu (Iacob Berghianu: sau si o largire a caii lui Dumnezeu, deci adaugi mai mult decat iti permite Dumnezeu). Sau mai mult, sau o ingustezi prin propriile dorinte. Sunt ambele. AMbele pot fi incluse aici, in functie de caz, in functie de nuante. In momentul in care eu o stramtez (calea) de la mine si nu din porunca lui Dumnezeu, in momentul in care eu declar, de fapt, ca n-am nevoie de calea lui Dumnezeu, ci am eu calea mea mai ingusta, mai buna, mai priceputa, ma pot eu pastra mai bine prin eforturile proprii. Performantele proprii, cu alte cuvinte, ma pot ajuta sa raman in picioare  fara nicio problema in fata ispitelor.

Iacob Berghianu: Dumnezeu spusese sa „Mananci dupa placere”. Ori, Eva nu mai citeaza ‘dupa placere”. E ca si cum, pentru ea Dumnezeu ajunsese cineva care o priveaza  sau ii depriveaza placeri. Si de fapt exista aceasta conceptie ca Dumnezeu nu ofera placere, acest anti-hedonism. Si atunci, diavolul a speculat: „N-ai spus ‘vei muri negresit’. A venit el cu ‘hotarat’ sau ‘negresit’. Deci, ce a omis Eva a pus diavolul. Si de asemenea, „Dumnezeu stie ca voi veti ajunge intr-un anumit stadiu si vrea sa va priveze de placere.”

Dinu Burzo: Ispita este in fiecare zi in jurul nostru. Ne da tarcoale, vrea sa ne seduca. Ni se infatiseaza adesea in mod subtil. Ni se pare ca ne putem juca cu flacara si sa nu ne arda si poate ca prima data chiar nu ne arde. Dupa care, arsura este prea mare pentru a ne putea recupera, pentru a ne putea reveni din ea. Deci, ispita vrea sa ne amageasca in primul rand. Si apoi, ispita imbraca diferite forme  pentru a ne face sa ne defocalizam, pentru a ne face sa uitam de voia lui Dumnezeu pentru vietile noastre.  Va indemn cu mare drag: Ramaneti langa poruncile Domnului. Si daca noi vom ramane langa poruncile Domnului, vom putea in felul acesta  sa ne indreptam caile, asa cum spunea si psalmistul in Psalmul 119. Atunci cand ramanem langa voia lui Dumnezeu, nu vom cadea in ispita de a reinterpreta voia Domnului dupa felul in care diavolul ar vrea sa o interpretam. Pentru ca si aceasta este o forma de a cadea in ispita- deformarea poruncii Domnului in asa fel incat sa ne faca sa largim bratele pentru ispita. Va indemn sa ramaneti langa Dumnezeu si El are la indemana fiecare resursa pentru ca dvs. sa fiti biruitori.

VIDEOS by Sa-l cunosc pe El

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari