ETIOPIA: Unul Dintre Cele Mai Vechi Exemplare al Bibliei a Fost Descoperit intr-o Manastire Izolata

Oamenii de stiinta spun ca textul antic datează la aproximativ 800 de ani înainte de aparitia versiunii King James, făcându-l unul dintre cele mai vechi exemplare ale Bibliei.

Etiopia – (CBN News). Cercetătorii au descoperit intr-o manastire etiopeana, o Biblie veche cu ilustratii, dezvăluind astfel o tradiție bogata a creștinismului din aceasta țară din Africa de Vest.

Ele sunt numite Evangheliile Garima, numite dupa un calugar care a venit în Etiopia în 494 d.Hr. de la Constantinopol. Frumos ilustrate, paginile sunt vii și pastrate intact.

„Multe dintre aceste relicve creștine vechi pot fi atinse doar prin mersul pe jos și prin catarare, pentru a se ajunge la aceste mănăstiri izolate deoarece drumurile în aceste regiuni muntoase sunt limitate”, au spus cercetatorii publicatiei Naij.com. „ Evangheliile Garima au fost ținute la un loc inalt și uscat, ceea ce a ajutat să se păstreze toți acești ani și sunt ținute în întuneric, fapt pentru care culorile au ramas in stare proaspătă.”

Oamenii de stiinta spun ca textul antic datează la aproximativ 800 de ani înainte de versiunea King James, făcându-l unul dintre cele mai vechi exemplare ale Bibliei. Cartea a fost cel mai probabil scrisa de un călugăr pe nume Garima cândva în jurul anilor 350-650 dH.

Descoperirea este o reamintire a conectiei adanci a Etiopiei la creștinism. Etiopia a fost una dintre primele țări africane care a primit Evanghelia. Faptele Apostolilor 8:27 menționează un om etiopian care s-a intalnit cu Filip și dupa aceea s-a întors în Etiopia unde a împărtășit Evanghelia.

Cartea antică va fi pastrata la Fondul Patrimoniului Etiopian. Organizația speră ca mai tarziu să prezinte Biblia în mănăstirea unde a fost scrisă și păstrată timp de secole.

Traducer Agnus Dei – SURSA – http://www.breakingchristiannews.com/articles/display_art.html?ID=18793

Reclame

Un arheolog american crede ca a gasit orasul Sodoma la Tall el-Hammam, Iordan

Citeste despre Lot in Biblie aici- Geneza capitolele 13-14, si Geneza capitolele 18-19. Prima data cand au fost descoperite orasele Sodoma si Gomora a fost in anul 1989, de arheologul Ron Wyatt. Iata un raport din 2011 asupra acestei descoperiri de la Ro.amazinghope.net Mai recent, arheologul Steven Collins crede ca ar fi descoperit orasul Sodoma la Tall el-Hammam, in tara Iordan.

Daca cunoasteti L. Engleza, puteti citi articolul direct de la sursa aici –

  1. http://popular-archaeology.com/issue/june-2012/article/archaeologists-return-to-excavate-possible-site-of-biblical-sodom
  2. http://www.biblicalarchaeology.org/daily/biblical-sites-places/biblical-archaeology-sites/where-is-sodom/
  3. Saitul oficial al Universitatea Trinity Southwest – Department of Antiquities:Tall el-Hammam Excavation Project

Sodoma şi Gomora, oraşele biblice distruse de pucioasă.

Toată lumea ştie cu siguranţă zicală Sodoma Gomora, atunci când vorbim despre ceva foarte ruşinos. În cazul în care a făcut acest lucru spunând provin, provin din întâmplare sau au o fundatie solida? Această expresie nu poate provoca se întâmplă, ci din carte, care este numit în Biblie.

Sodoma şi Gomora şi trei alte oraşe ADMA, Ţoar, Cebojim a fost distrus de puterea lui Dumnezeu Biblia pentru perversiune lor. Acest oras a fost distrus ca un avertisment pentru generaţiile viitoare. Toate aceste oraşe au fost distruse de cei răi Biblie ca sulf, complet transformat în cenuşă.

La sfârşitul istoria lumii, a fost descoperit faptul că oraşul a fost distrus de sulf, cum este scris în Biblie. Toate cele cinci din aceste oraşe au fost situat în apropiere de Marea Moartă. Descoperirile sunt cu adevărat uimitoare. Indică în mod clar cu privire la autenticitatea povestea biblică, care subliniază puterea nelimitată a lui Dumnezeu. Dumnezeu acest oraş pentru a ne menţine până la data, ca un avertisment pentru societatea de astăzi perverse. Aceeaşi soartă ca a lovit Sodoma şi Gomora aşteaptă această lume.

Găsirea acestor oraşe, putem clarifica povestea biblică a Sodoma şi Gomora, şi vă confirma autenticitatea acestuia. Povestea din oraşele distruse de pucioasă nu este doar un mit, ci un fapt.

De ani de zile acesta a găsit clădirea, au fost considerate ca fiind creaţii ale naturii. În ciuda faptului că acele site-uri sunt situate în apropierea drumurilor, locuri civilizate. De exemplu, Gomora se află sub cetatea Masada, care este pe o stâncă stancos. Din această cetate, este un aspect fascinant la Gomora întregi, clădiri şi străzi. În ciuda o disponibilitate totală decente acestor oraşe le-ar trece neobservat. Sodoma este un munte de Sodoma, care este numită astfel după multe mii de ani, până în ziua de azi.

Există dovezi că site-urile sunt găsite într-adevăr, rămâne de oraşe biblică?

Peste tot în site-ul, clădirile sunt cenuşă albicioasă şi este plină cu literalmente milioane de bile de sulf. Din afara acestor locaţii, nu bile de sulf şi cenuşă au fost găsite. Au fost analizate, este un patch de cenuşă şi bile de sulf. bile de sulf au fost găsite care conţin 90-95% sulf. Natura este de sulf atât de pură într-o cantitate care nu apar oriunde în lume.

Au fost găsite în clădiri, pereţi, Ziguraty, Sfinxul. Toate aceste clădiri sunt complet din cenuşa perforat cantităţi mari de bile de sulf. În aceste localităţi au fost găsite oase din cenusa, au fost descoperite probe de fier topit şi aur.

Care a descoperit orasul pierdut?

Ron Wyatt a trecut de la Marea Moartă timp de doisprezece ani, până în 1989, pe una dintre aceste călătorii a luat organismele alb de forme speciale de-a lungul Mării Moarte. Aceste servicii au îi amintea de zidurile oraşului şi case. Ei l-au amintit de clădiri care au fost create de mâna omului.

Ron a plecat la oraş pierdut cu colegii şi de a explora aceste constatări. El a dat o mărturie clară că acest lucru este un oraş biblic. A lungul anilor, a vizitat site-ul mulţi oameni din întreaga lume. A fost analizat în mod repetat, bile de sulf şi cenuşă. A fost o mulţime de materiale prelucrate, clipuri video, site-uri Web şi cărţi.

Republica Cehă, a vizitat site-ul, domnul látka Milano, a adus mingea de sulf şi a avut de a face o analiză detaliată în laborator. Verificate pentru naţiunea cehă, că aceste site-uri într-adevăr există, şi concluziile sunt adevărate. Puteţi vedea totul pe http://www.ban.cz web

Cum este posibil că oraşul a supravieţuit până în zilele noastre?

Faţă de oraş sunt conservate datorită precipitaţii reduse în acest domeniu. În acest domeniu sunt precipitaţii minime (5 cm / an). Ploaie intermitentă a făcut suprafata de clădiri din cenusa de o suprafaţă dură, cu rezultatul că oraşul conservate până astăzi. Când vor fi precipitaţii în aceste locuri mai mult, oraşul a fost distrus complet, dizolvate de ploaie. Când coliziune a fost minor, crusta de pe suprafaţa de clădiri şi a creat oraşului ar fi distruse de vânt.

Flavius Josephus mărturie, evrei război.

Flavius Josephus (37 – 100 a trăit în jurul anului) – în cartea sa evreiască război, a patra carte din capitolul opt descrie zona de asfalt (Dead) Lake, în cazul în care acestea apar pe suprafaţa de asfalt bulgări. Descrie lungimea lacului, care se intinde la Ţoar arabe. Se vorbeşte despre cele cinci oraşe ruinat şi cenuşă, care a văzut acolo. În vremuri de locuri Flavia oraşe au fost distruse în mod clar cunoscut.

Biblia este o carte inspirată de Creatorul nostru!

Prin aceste descoperiri arheologice, putem confirma că Biblia NU este o carte poveşti, dar de fapt o carte în care există fapte istorice. Biblia este o carte inspirată de Creatorul nostru.

0 Sodoma GomoraArheologii susţin că au descoperit oraşul biblic Sodoma. Ruinele aşezământului antic au fost găsite în Iordania, la circa 14 kilometri nord-est de Marea Moartă, în sudul văii râului Iordan. În cursul investigaţiilor arheologice, au fost găsite ruinele de la Tall el-Hammam, care datează din epoca bronzului timpuriu ((3600 – 2350 î.Hr.), despre care specialiştii spun că aparţin Sodomei. Aici au fost găsite fortificaţii masive din Epoca de Bronz, ruine din Epoca de Fier, structuri bizantine, romane şi elenistice, printre care se numără un palat, apeducte, un sistem de canalizare, un complex de băi, precum şi garnizoane militare. Sursa mai sus si Photo credit – mytex.ro

Potrivit ziare.com:

Arheologii au facut o importanta descoperire in valea Iordanului, langa Marea Moarta. Sapaturile de la Tall el-Hammam au scos la iveala un oras-stat, despre care se presupune a fi orasul biblic Sodoma.

Arheologii au descoperit ramasitele unei asezari umane care ne-ar putea imbogati cunostintele despre civilizatia antica din Iordania, informeaza Popular Archeology.

La aproximativ 14 kilometri de Marea Moarta, in sudul vaii raului Iordan, se afla o movila foarte inalta. Recentele sapaturi arheologice efectuate aici au scos la iveala o intreaga asezare umana, datand cel putin din perioada calcolitica (4500 – 3600 i.Hr.).

Denumit „Regina vaii sudului Iordaniei”, situl este cel mai mare dintr-un grup de asezari arheologice dintr-o zona cu pamant fertil si cu o agricultura dezvoltata. Situat la intersectia unor vechi drumuri comerciale, situl identificat de oamenii de stiinta in campia Iordanului este considerat un important oras antic.

Cercetarile arheologice au relevat faptul ca situl este incojurat de un zid de 6 metri grosime, datand din epoca bronzului timpuriu (3600 – 2350 i.Hr.).

Din 2005, dr. Steven Collins si o echipa de arheologi, studenti si voluntari de la Universitatea Trinity Southwest, in colaborare cu Departamentul de antichitati al Regatului Iordaniei, au efectuat sapaturi laborioase la Tall el-Hammam.

Sapaturile au scos la iveala fortificatii din epoca bronzului si a fierului, un zid de cetate, ruine cu structuri eleniste, romane si bizantine.

Multi oameni de stiinta sugereaza ca dovezile arheologice si textele gasite sustin ipoteza ca ramasitele de la Tall el-Hammam reprezinta ruinele vechiului oras Sodoma. Timpul si continuarea cercetarilor si sapaturilor pot da un raspuns mai amplu la aceasta presupunere.

În zona geografică în care au existat oraşele biblice Sodoma şi Gomora au fost descoperite rămăşiţe umane şi vase de lut, care arată clar că distrugerea celor două oraşe a avut loc din cauza unui foc puternic. Descoperirea confirmă întocmai relatarea biblică.

sodoma_si_gomora (Foto: commons.wikimedia.org)Descoperirea a fost făcută de Dr. Steven Collins, arheolog la Trinity Southwest University din Albuquerque, New Mexico, şi prezentată în cea mai recentă carte a sa Discovering the City of Sodom (publicată în aprilie, anul acesta).

Săpăturile în regiune au descoperit fragmentele a trei cadavre înghesuite, ale căror oase au fost răsucite anormal. Starea acestora relevă decesul în urma unei călduri intense, provocate de explozia unui meteorit sau foc din cer, cum se exprimă autorii Bibliei.

În plus, arheologul a descoperit şi câteva cioburi de lut, vechi de 4.000 de ani, care pe o parte erau acoperite cu trinitite (fragmentele de sticlă rezultate în urma exploziilor nucleare). Aceasta demonstrează că cioburile de lut au fost expuse unor temperaturi foarte ridicate, care au făcut ca lutul să se topească şi să se transforme în sticlă.

Relatarea biblică despre Sodoma şi Gomora se află în Geneza 19:24 şi afirmă: „Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer”.

Photo credit http://www.biblicalarchaeology.org Valea in Nord Estul Marii Moarte

De la Semnele Timpului:

Scriptura conține câteva istorisiri care au fost ridiculizate de-a lungul timpurilor. Una dintre ele este povestea Sodomei și Gomorei. Distrugerea acestor orașe este greu de acceptat pentru că implică implicarea supranaturală a lui Dumnezeu într-un cataclism, dar și pentru că reprezintă judecarea păcatului. Deși existența acestor orașe este menționată în Vechiul Testament, în Noul Testament, în surse necanonice și în Coran, ea este disputată de arheologi.

Conform cărții Geneza, „oamenii din Sodoma erau răi și din cale afară de păcătoși împotriva Domnului” (Geneza 13:13). Din acest motiv, Dumnezeu a ales să distrugă Sodoma și Gomora, „a făcut să plouă pucioasă și foc de la Domnul din cer” (Geneza 19:24). Locația celor două orașe, așa cum este ea descrisă în Biblie, ar fi fost undeva lângă Marea Moartă, între orașele numite „cetățile din câmpie” (Geneza 13:12). Potrivit geografiei biblice, Sodoma și celelalte orașe din câmpie erau localizate pe câmpia ovală și fertilă în nordul Mării Moarte și la est de orașele Betel și Ai, numită ha-kikar.

Folosind indiciile din Geneza 13, arheologul Steven Collins a început săpăturile în Tall el-Hammam, un sit fortificat, locat în sudul Văii Iordanului, la aproximativ 14 km în nord-estul Mării Moarte, loc despre care Collins a exclamat: „Cred că am găsit Sodoma!”.

Excavațiile au fost începute în 2006 printr-o colaborare a Trinity Southwets University și Departamentul de Antichități al Regatului Hașemit al Iordaniei. Mărimea sitului este de aproximativ 40 de hectare, Tall el-Hammam fiind unul dintre cele mai mari situri ale epocii mijlocii a bronzului (2000 î.Hr.-1600 î.Hr.) și unul dintre cele mai mari orașe ale Canaanului. Spre deosebire de alte orașe canaanite, care au continuat să înflorească până în epoca târzie a bronzului (1550 î.Hr.-1200 î.Hr.), Tall el-Hammam a fost distrus la sfârșitul epocii mijlocii a bronzului și a rămas nelocuit vreme de secole.

Arheologi au găsit fundații arse și podele îngropate în aproximativ un metru de cenușă închisă la culoare și o mulțime de vase a căror suprafață era topită. „Ultimul strat al epocii mijlocii a bronzului constă din aproape un metru de cenușă grea și dărâmături”, relatează Collins în articolul său din Biblical Archeology Review.

Descoperirile lui Collins și totodată identificare lor cu rămășițele Sodomei ridică însă o problemă dificilă. Vasele de lut găsite datează din 1650-1600 î.Hr., cam cu două secole înainte de Exod, conform cronologiei biblice. Din acest motiv, majoritatea experților în Vechiul Testament nu acceptă ipoteza lui Collins. „Data din cele mai bune manuscrise și hermeneutica corectă localizează distrugerea Sodomei în 2081 î.Hr., ceea ce scoate Tall Hammam complet din discuție „, comentează Eugene Merrile, profesor de Vechiul Testament din cadrul Dallas Theological Seminary pentru Artifax citat de Christianity Today.

Poziția lui Collins față de această contestație este una de dezacord față de cronologia biblică preepoca fierului. „Numerele patriarhale ale epocii bronzului nu pot fi comparate în niciun fel cu conceptul nostru modern absolut de datare”, a spus Collins în apărarea teoriei sale.

David şi Solomon au existat – Decodificarea unui mesaj de 3.000 de ani confirmă existenţa regelui Solomon

Pictura Tissot – Solomon – dedicarea Templului (wikipedia) SURSA L. Romana Semnele Timpului

Câteva caractere sculptate într-un vas vechi de 3.000 de ani s-au dovedit a fi nu doar cel mai vechi text alfabetic scris descoperit în Ierusalim, ci şi o puternică dovadă în favoarea existenţei regelului Solomon, menţionat în Biblie.

textconfirmasolomon (Foto: zwingliusredivivus.wordpress.com)Mesajul, încă nedescifrat complet, este însă important prin simpla sa existenţă, explică Gershon Galil, profesor de istorie antică şi studii biblice la Universitatea din Haifa. Pe laterala vasului se poate înţelege expresia „al douăzecilea şi al treizecilea an al domniei lui Solomon”, ceea ce confirmă existenţa regelui Solomon.

„Dovada pe care o avem astăzi, ca şi altele pe care le-am descoperit, ne arată clar că David şi Solomon au existat cu adevărat, au fost regi importanţi şi că acestea nu sunt doar nişte poveşti din Biblie. Regatul lui Solomon a existat cu adevărat”, explică Galil într-un interviu pentru Foxnews.

În plus, dovada concretă a unui alfabet ebraic face ca vechii israeliţi să fi fost beneficiarii unui sistem administrativ şi fiscal încă de la jumătatea celui de-al zecelea secol înainte de Christos – mult mai devreme decât se ştia până acum din dovezile arheologice.

Aceasta înseamnă şi că regele Solomon este cel care a construit templul şi care a extins Ierusalimul. „În afara textelor biblice, până acum nu aveam vreo dovadă în acest sens, dar textul acesta o confirmă”, a declarat profesorul.

Three letters of the inscription are incomplete, and Galil translates them to read, „yah-yin chah-lak,” which is Hebrew for „inferior wine.” The first half of the text indicates the twentieth or thirtieth year of Solomon’s reign – making the entire inscription a label of sorts for the jug’s contents.

SURSA L. Romana Semnele Timpului  – English –  Foxnews.

Message decoded:
3,000-year-old text may prove
biblical tale of King Solomon

A few characters scratched into the side of an ancient earthenware jug have archaeologists scrambling for their dictionaries – and wondering if it corroborates the Bible’s stories of King Solomon.

The Ophel inscription – 3,000-year-old characters found in Israel in July – is the earliest alphabetical written text ever found in Jerusalem. It proves the real basis behind the parables and stories in the world’s most famous book, said Gershon Galil, a professor of ancient history and biblical studies at the University of Haifa.

„We are dealing here with real kings, and the kingdom of David and Solomon was a real fact,” Galil told FoxNews.com, in a phone call from Israel.

But the world’s leading archaeologists are still hotly debating the meaning of the inscription. Gershon offers what he calls the „only reasonable translation,” noting at the same time that the very existence of the text is as important as its meaning.

‘If Obama were to achieve something, he would not claim that Bush did it. It’s not in human nature!’

– Haifa University professor Gershon Galil

„The most important thing this tells us is that somebody during this time knew how to write something,” he said.

Three letters of the inscription are incomplete, and Galil translates them to read, „yah-yin chah-lak,” which is Hebrew for „inferior wine.” The first half of the text indicates the twentieth or thirtieth year of Solomon’s reign – making the entire inscription a label of sorts for the jug’s contents.

He explains that the text must be written in an early form of southern Hebrew because it is the only language of the time to use two yods(Hebrew letters) to spell the word wine. Galil also suggests that the „inferior wine” was probably given to laborers who were helping to build the burgeoning city of Jerusalem.

If Hebrew as a written language did exist during the time of the inscription, it places the ancient Israelites in Jerusalem earlier than previously believed, under a time the Bible indicates was King Solomon’s rule.

According to Galil’s understanding of the text, the writing ability demonstrated by the inscription proves the existence of a fully functioning administration that collected taxes, prepared storage jars and performed other duties as early as the second half of the 10th century BC.

„The Bible claims that Solomon built the temple and that he was the man that enlarged the city,” explained Galil. Outside of biblical texts, there has not been any evidence that Solomon in the mid-10th century BC ordered the building of the First Temple, the ancient Israelites’ place of worship where the Dome of the Rock currently stands.

Some suggest Judean King Hezekiah actually built the temple in Solomon’s name. Galil scoffed at the suggestion.

„If Obama were to achieve something, he would not claim that Bush did it. It’s not in human nature! Solomon built the temple, not Hezekiah.”

„Even if my reading is not the right one, the fact that somebody knew how to write [in Hebrew] during this time, shows that somebody could have easily written a book a little while later like [the Old Testament’s] book of Samuel and Judges.”

Galil hopes that in years to come, more evidence will be found to support the Kingdoms of Solomon and David.

„The evidence that we have today and each year we have so much more that David and Solomon were real and important kings and not just tales of the Bible,” he said.

The Temple according to the Bible (via wikipedia)

The earliest source of information on the First Temple is the Hebrew Bible (or Old Testament). According to the biblical sources, the temple was constructed under King Solomon during the united monarchy of Israel and Judah. This puts the date of its construction in the mid-10th century BCE. Some scholars have speculated that a Jebusite sanctuary may have previously occupied the site. During the kingdom of Judah, the temple was dedicated to Yahweh, the god of Israel, and is said to have housed the Ark of the Covenant. Rabbinic sources state that the First Temple stood for 410 years and, based on the 2nd-century work Seder Olam Rabbah, place construction in 832 BCE and destruction in 422 BCE (3338AM), 165 years later than secular estimates.

The following is a summary of the history according to Book of Samuel and Book of Kings, with notes on the variations to this story in the later Book of Chronicles.

The Mishkan (dwelling place) of the god of Israel was originally the portable shrine called the Ark of the Covenant, which was placed in the Tabernacle tent. King David, having unified all Israel, brought the Ark to his new capital, Jerusalem, intending to build there a temple in order to house the Ark in a permanent place. David purchased a threshing-floor for the site of the Temple (1 Chronicles 21–22), but then Yahweh told him that he would not be permitted to build a temple. The task of building therefore passed to David’s son and successor Solomon. 1 Kings 6:1–381 Kings Chapter 7, andChapter 8 describe the construction and dedication of the Temple under Solomon.

King Solomon requested the aid of King Hiram of Tyre to provide both the quality materials and skilled craftsmen. During the construction, a special inner room, named in Hebrew Kodesh Hakodashim (Holy of Holies), was prepared to receive and house the Ark of the Covenant (1 Kings 6:19); and when the Temple was dedicated, the Ark—containing the Tablets of Stone—was placed therein (1 Kings 8:6–9).

The exact location of the First Temple is unknown: it is believed to have been situated upon the hill which forms the site of the 1st century Second Temple and present-day Temple Mount, where the Dome of the Rock is situated. However, two other, slightly different sites have been proposed on this same hill: one places the stone altar at the location of the rock which is now beneath the gilded dome, with the rest of the temple to the west. The Well of Souls was, according to this theory, a pit for the remnants of the blood services of the korbanot. The other theory places theHoly of Holies atop this rock. Still another location has recently been proposed between the Dome of the Rock and the gilded dome, based on orientation to the eastern wall, drainage channels, orientation of the platform stones, and the location of a possible Boaz pillar base.

2 Chronicles 12:9, and 1 Kings 14:26 describe the Sack of Jerusalem by the Pharaoh Shishaq, who „took away the treasures of the house of the LORD, and the treasures of the king’s house.”

2 Kings 12:4–16 describes arrangements for the refurbishment of the Temple in the time of king Jehoash of Judah in the 9th century BCE. According to 2 Kings 14:14 the Temple was looted by Jehoash of Israel in the early 8th century and again by King Ahaz in the late 8th century (2 Kings 16:8). Ahaz also installed some cultic innovations in the Temple which were abhorrent to the author of 1–2 Kings (2 Kings 16:10–18).

The Temple also figures in the account of King Hezekiah, who turned Judah away from idols; when later in the same century Hezekiah is confronted with a siege by theAssyrian king Sennacherib (2 Kings 18:23, 19:1 and the Taylor prism), Hezekiah „instead of plundering the temple treasuries… now uses the temple the way it is designed to be used — as a house of prayer (2 Kings 19:1–14).

Hezekiah’s son Manasseh, however, was much different from his father; during his reign of the early and middle seventh century (2 Kings 21:4–9), Manasseh made innovations to the Temple cult. He has been described as a Solomon who also fell into idolatry, and Manasseh is described as a king who „makes” (2 Kings 21:3–7) or „builds” (2 Kings 21:3) high places (cf. 1 Kings 11:7) (see Deuteronomy 12 for the prohibition against high place worship), yet while Solomon’s idolatry was punished by a divided kingdom, Manasseh’s idolatry was punished by exile.

King Josiah, the grandson of Manasseh, refurbished and made changes to the Temple by removing idolatrous vessels and destroying the idolatrous priesthood c. 621 BCE (2 Kings 22:3–9; 23:11–12). He also suppressed worship at altars other than the Temple’s.

The Temple was plundered by the Babylonian king Nebuchadnezzar when the Babylonians attacked Jerusalem during the brief reign of Jehoiachin c. 598 (2 Kings 24:13), Josiah’s grandson. A decade later, Nebuchadnezzar again besieged Jerusalem and after 30 months finally breached the city walls in 587 BCE, subsequently burning the Temple, along with most of the city (2 Kings 25). According to Jewish tradition, the Temple was destroyed on Tisha B’Av, the 9th day of Av (Hebrew calendar).

Architectural description in the Bible

A sketch of Solomon’s Temple based on descriptions in the Tanakh

Several temples in Mesopotamia, many in Egypt, and some of the Phoenicians are now known. The description given of Solomon’s Temple in the Bible is not a copy of any of these, but embodied features recognisable in all of them. Its general form is reminiscent of Egyptian sanctuaries and closely matches that of other ancient temples in the region, however the complexity of inner chambers and unique functions does distinguish the temple strongly.

The detailed descriptions provided in the Tanakh and educated guesses based on the remains of other temples in the region are the sources for reconstructions of its appearance. Technical details are lacking, since the scribes who wrote the books were not architects or engineers. Nevertheless, the recorded plans and measurements have inspired Replicas of the Jewish Temple and influenced later structures around the world.

Reconstructions differ; the following is largely based on Easton’s Bible Dictionary and the Jewish Encyclopedia:

Most Holy Place

The Kodesh Hakodashim, or Holy of Holies, (1 Kings 6:19; 8:6), also called the „Inner House” (6:27), (Heb. 9:3) was 20 cubits in length, breadth, and height. The usual explanation for the discrepancy between its height and the 30-cubit height of the temple is that its floor was elevated, like the cella of other ancient temples.[12] It was floored and wainscotted with cedar of Lebanon (1 Kings 6:16), and its walls and floor were overlaid with gold (6:20, 21, 30). It contained two cherubim of olive-wood, each 10 cubits high (1 Kings 6:16, 20, 21, 23–28) and each having outspread wings of 10 cubits span, so that, since they stood side by side, the wings touched the wall on either side and met in the center of the room. There was a two-leaved door between it and the Holy Place overlaid with gold (2 Chr. 4:22); also a veil of tekhelet (blue), purple, and crimson and fine linen (2 Chr. 3:14; compareExodus 26:33). It had no windows (1 Kings 8:12) and was considered the dwelling-place of the „name” of God.

The color scheme of the veil was symbolic. Blue represented the heavens, while red or crimson represented the earth. Purple, a combination of the two colors, represents a meeting of the heavens and the earth.

View of the House with ceiling removed. This image is a rendering of a 3-D computer model.

Hekhal

The Hekhal, or Holy Place, (1 Kings 8:8–10), is also called the „greater house” (2 Chr. 3:5) and the „temple” (1 Kings 6:17); the word also means „palace”, was of the same width and height as the Holy of Holies, but 40 cubits in length. Its walls were lined with cedar, on which were carved figures of cherubim, palm-trees, and open flowers, which were overlaid with gold. Chains of gold further marked it off from the Holy of Holies. The floor of the Temple was of fir-wood overlaid with gold. The door-posts, of olive-wood, supported folding-doors of fir. The doors of the Holy of Holies were of olive-wood. On both sets of doors were carved cherubim, palm-trees, and flowers, all being overlaid with gold (1 Kings 6:15 et seq.)

Etymology

The Hebrew noun hekhal (Hebrew היכל) in Classical Hebrew means „a large building”. This can be either the main building of the Temple in Jerusalem (that is the nave, or sanctuary, of the Temple), or a palace such as the „palace” of Ahab, king of Samaria, or the „palace” of the King of Babylon.

Usage

Hekhal is used 80 times in the Massoretic Text of the Hebrew Bible. Of these, 70 refer to the House of the LORD (in Hebrew Bible בֵּית יְהוָה beit Yahweh), the other 10 are references to palaces. There is no reference to any part of the tabernacle using this term in the Hebrew Bible.

„In the year that king Uzziah died. I saw the LORD sitting upon a throne high and lifted up, and His train filled the hekhal (sanctuary).” Isaiah 6:1.

Use in architecture

The Jerusalem Temple

In older English versions of the Bible, including the King James, the term „temple” is used to translate hekhal. In modern versions more reflective of archeological research, the distinction is made of different sections of the whole Temple. Scholars and archeologists generally agree on the structure of Solomon’s Temple as described in 1 Kings 6:3-5, with the main building, the hekhal, in English now sometimes called „the sanctuary,” the devir, the inner sanctuary, and finally the Holy of Holies. This main building of the Temple is depicted on coins from the Bar Kokhba revolt.

This main building was between the outer altar, where most sacrifices were performed, and inside at the far end was the entry to the Holy of Holies, originally containing the Ark of the Covenant. The main hekhal, contained a number of sacred ritual objects including the seven branched candlestick, the inner altar for incense offerings (also called the „Golden Altar”), and the table of the showbread.

Synagogues

The same architectural layout of the temple was adopted in synagogues leading to the hekhal being applied in Sephardi usage to the Ashkenazi Torah ark, the equivalent of the nave.

Porch

The Ulam, or porch, acted as an entrance before the Temple on the east (1 Kings 6:3; 2 Chr. 3:4; 9:7). This was 20 cubits long (corresponding to the width of the Temple) and 10 cubits deep (1 Kings 6:3). (ESV 2 Chr. 3:4) notes that this porch was 120 cubits high. The description does not specify whether a wall separated it from the next chamber. In the porch stood the two pillars Jachin and Boaz (1 Kings 7:21; 2 Kings 11:14; 23:3), which were 18 cubits in height.

Chambers

Chambers were built about the Temple on the southern, western and northern sides (1 Kings 6:5–10). These formed a part of the building and were used for storage. They were probably one story high at first; two more may have been added later.

Courts

Exterior view of the entire Temple complex as depicted in a 3-D computer model

Closer view of the Inner Court and House as depicted in a 3-D computer model

According to the Bible, two courts surrounded the Temple. The Inner Court (1 Kings 6:36), or Court of the Priests (2 Chr. 4:9), was separated from the space beyond by a wall of three courses of hewn stone, surmounted by cedar beams (1 Kings 6:36). It contained the Altar of burnt-offering (2 Chr. 15:8), the Brazen Sea laver (4:2–5, 10) and ten other lavers (1 Kings 7:38, 39). A brazen altar stood before the Temple (2 Kings 16:14), its dimensions 20 cubits square and 10 cubits high (2 Chr. 4:1). The Great Court surrounded the whole Temple (2 Chr. 4:9). It was here that people assembled to worship. (Jeremiah 19:14; 26:2).

Brazen Sea

The large basin known as the „Brazen Sea” measured 10 cubits wide brim to brim, 5 cubits deep and with a circumference of 30 cubits around the brim, rested on the backs of twelve oxen (1 Kings 7:23–26). The Book of Kings gives its capacity as „2,000baths” (90 cubic meters), but Chronicles (2 Chr. 4:5–6) inflates this to three thousand baths (136 cubic meters) and states that its purpose was to afford opportunity for the purification by immersion of the body of the priests.

The lavers, each of which held „forty baths” (1 Kings 7:38), rested on portable holders made of bronze, provided with wheels, and ornamented with figures of lions, cherubim, and palm-trees. The author of the books of the Kings describes their minute details with great interest (1 Kings 7:27–37). Josephus reported that the vessels in the Temple were composed of Orichalcum inAntiquities of the Jews. According to 1 Kings 7:48 there stood before the Holy of Holies a golden altar of incense and a table forshowbread. This table was of gold, as were also the five candlesticks on each side of it. The implements for the care of the candles—tongs, basins, snuffers, and fire-pans—were of gold; and so were the hinges of the doors.

Archaeology

Because of the religious and political sensitivities involved, no archaeological excavations and only limited surface surveys of the Temple Mount have been conducted since Warren’s expedition of 1867-70.There is no direct archaeological evidence for the existence of Solomon’s Temple. This building is not mentioned in surviving extra-biblical accounts.

  • In 2007, artifacts dating to the 8th to 6th centuries BCE were described as being possibly the first physical evidence of human activity at the Temple Mount during the First Temple period. The findings included animal bones; ceramic bowl rims, bases, and body sherds; the base of a juglet used to pour oil; the handle of a small juglet; and the rim of a storage jar.
  • By 2006, the Temple Mount Sifting Project had recovered numerous artifacts dating from the 8th to 7th centuries BCE from soil removed in 1999 by the Islamic Religious Trust (Waqf) from the Solomon’s Stables area of the Temple Mount. These include stone weights for weighing silver and a First Temple period bulla, or seal impression, containing ancient Hebrew writing which includes the name Netanyahu ben Yaush. Netanyahu is a name mentioned several times in the Book of Jeremiah while the name Yaush appears in the Lachish letters. However, the combination of names was unknown to scholars.
  • A thumb-sized ivory pomegranate measuring 44 millimetres (1.7 in) in height bearing an ancient Hebrew inscription „Sacred donation for the priests in the House ofYHVH” was believed to have adorned a sceptre used by the high priest in Solomon’s Temple. It was considered the most important item of biblical antiquities in theIsrael Museum’s collection. However, in 2004, the Israel Antiquities Authority reported the inscription to be a forgery, though the ivory pomegranate itself was dated to the 14th or 13th century BCE. This was based on the report’s claim that 3 incised letters in the inscription stopped short of an ancient break, as they would have if carved after the ancient break was made. Since then, it has been proven that one of the letters was indeed carved prior to the ancient break, and the status of the other two letters is now in question. Some paleographers and others have continued to insist that the inscription is ancient and the authenticity of this artifact is still the object of discussion.
  • Another artifact, the Jehoash Inscription contains a 15-line description of King Jehoash’s ninth-century BCE restoration of the Temple. Its authenticity was called into question by a report by the Israel Antiquities Authority, which said that the surface patina contained microfossils of foraminifera. As these fossils do not dissolve in water, they cannot occur in a calcium carbonate patina, leading initial investigators to conclude that the patina must be an artificial chemical mix applied to the stone by forgers. As of late 2012, the academic community is split on whether the table is authentic or not. Commenting on a 2012 report by geologists arguing for the authenticity of the inscription, in October 2012, Hershel Shanks (who believes the inscription is genuine) wrote the current situation was that most Hebrew language scholars believe that the inscription is a forgery and geologists that it is genuine, and thus „Because we rely on experts, and because there is an apparently irresolvable conflict of experts in this case, BAR has taken no position with respect to the authenticity of the Jehoash Inscription.”
  • In 1940 American archaeologist Nelson Glueck „proclaimed … that he had discovered the Edomite mines controlled by King Solomon,” used to construct the Temple’s furnishings. Later in 1997, investigating the role of „metallurgy in [the] social evolution” of Southern Jordan, University of California anthropologist Tom Levy „started probing the site known as Khirbat en Nahas (Arabic for „ruins of copper”).” The samples Levy sent off to „Oxford for radiocarbon dating confirmed that Glueck had been on the right track: This was a tenth-century copper production site ‒ and Levy adds … ‘the closest copper source to Jerusalem.'” In response to these findings archaeologist Amihai Mazar has stated, „I believe that if, one day, we should find the copper objects from the temple in Jerusalem, it will prove to come from this area”.
  • An ostracon sometimes referred to as the House of Yahweh ostracon was discovered at Tel Arad, dated to 6th century BCE which mentions a temple which is probably the Temple in Jerusalem.

Alte articole de interes

ENGLEZA

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari