Vox Fidei – Dietrich Bonhoeffer – Ucenici care fac ucenici – episodul 1 & 2

Ucenici care fac ucenici – episodul 1

VIDEO by Credo TV

Ucenici care fac ucenici – episodul 2

 

 

Ballor on Bonhoeffer (Trinity Evangelical Divinity School)

Photo credit Facebook

This lecture will provide and introduction and orientation to Bonhoeffer’s ethical thought, particularly with regard to his mature doctrine of divine mandates, consisting of family, work, church, and government. The relationship between the personal and the social will be considered, as Bonhoeffer’s social thought is rooted in his understanding of the doctrine of vocation and „vicarious representative action.” Bonhoeffer’s social thought provides a dynamic and compelling vision of human social life, and a way forward beyond the sometimes stultifying debates of the twentieth century.

Jordan Ballor on Bonhoeffer – VIDEO by Henry Center

David Platt – The Tragic Cost of Non-Discipleship

photo from video

David PlattDavid Platt @VergeConference 2013: Yes, Dietrich Bonhoeffer has taught us well, that the cost of discipleship is great. To live with radical abandonment for His glory, faithful adherence to His person, urging obedience to His mission, this is costly. This is gonna cost us and the people we lead, our lives. But I submit to you this morning, that the cost of non-discipleship is far, far, far greater. The cost of non-discipleship is great for scores of people in the church, who are sitting comfortably right now, under the banner of Christianity, but they’ve never counted the cost of following Christ. Many, eternally deceived. There is great cost for all who settle for casual association with Jesus, and miss out on the abundance and satisfaction and joy that He has designed for us.

There’s a cost that comes to monotonous routine religious Christianity. So, don’t do it, and don’t lead churches like that! We’ll waste our lives away like that, and the cost will be great for us and the church, and our lives, And the cost of nominal Christianity will be great for those who are lost in this world: for people in our communities, in our cities, for people groups around the world who will go on without the Gospel because we’re content of not making disciples of all the nations. Because is our casual approach to Christianity, we are leaving them on a road that leads to an eternal hell. The consequences of casual, cultural Christianity in the world are tragic. Eternally tragic. So, I urge us, from the beginning of this conference, in view of the majesty of the King who has called us, let’s follow Him with abandonment for His glory, with dependence on His grace, with adherence to His person, and with urgent obedience to His mission.

Autorul Eric Metaxas despre viata lui Dietrich Bonhoeffer

clips from the Christian Broadcasting Network (translated by Alfa Omega Tv)

In Limba Romana

Bonhoeffer despre vizita lui cu 80 de ani in urma: In New York se predica despre toate, dar un singur lucru lipseste, care nu l-am auzit in predicile lor- adica, nu se predica Evanghelia lui Isus Hristos, nici crucea, pacatul, iertarea, moartea sau viata.

In Limba Engleza

Bonhoeffer: In New York they preach about virtually everything. The only thing that is not addressed, I’ve yet been able to hear it, namely the Gospel of Jesus Christ, the cross, sin, forgiveness, death, life. 80+ years he wrote those words about mainstream protestantism in New York City, during his visit to the United States.

Emanuel Contac – Pastorul luteran Dietrich Bonhoeffer, martir al rezistenţei antinaziste în Germania lui Hitler

de la revista Oglindanet.ro

Fragment din conferinţa prezentată în cadrul colocviului de la Sighet „Martiriul în Antichitatea creştină şi în secolul XX” (3-4 iunie 2011).

Introducere

Viaţa şi teologia pastorului luteran Dietrich Bonhoeffer, spânzurat de nazişti la 9 aprilie 1945, în lagărul de la Flossenbürg, exercită o fascinaţie specială pentru creştinii occidentali. Cea mai proaspătă dovadă este faptul că recenta sa biografie (Pastor, Martyr, Prophet, Spy – A Righteous Gentile vs. the Third Reich), publicată în aprilie 2010, s-a vândut în 160.000 de exemplare într-un an de la momentul lansării.

Dietrich Bonhoeffer (1932)

Dietrich Bonhoeffer (1932) (Photo credit: Wikipedia)

În textul de mai jos, parte a unui studiu amplu dedicat prezentării activităţilor antinaziste ale lui Bonhoeffer, vom prezenta câteva dintre etapele formării lui ca teolog capabil să formuleze critici serioase faţă de statul totalitar german, într-o perioadă în care imensa majoritate a compatrioţilor săi fie au fost seduşi de propaganda lui Hitler, fie au cedat presiunilor exercitate de regimul său.

Barcelona şi New York
După obţinerea titlului de doctor în teologie (iulie 1927) la Universitatea din Berlin, Bonhoeffer decide să parcurgă stagiul de vicariat la Barcelona, într-o comunitate de expatriaţi. Până la excluderea sa din învăţământ, în 1935, tânărul teolog avea să fie atras în egală măsură de viaţa academică şi viaţa bisericească. La finalul primei săptămâni din februarie 1928, pleca deci la Barcelona. Era prima ieşire pe termen lung, departe de familie, într-un mediu complet nou, într-o comunitate cu oameni marcaţi de materialism şi foarte puţin interesaţi de dezbaterile intelectuale care animau viaţa Berlinului, de unde venea Bonhoeffer. Activitatea de predicare şi catehizare a fost dublată de cea social-caritabilă. În calitate de coordonator al biroului organizaţiei Deutsche Hilfsverein de la Barcelona, Bonhoeffer a ajuns să intre în contact cu persoane dintre cele mai stranii: vagabonzi, criminali, foşti membri ai legiunii străine, îmblânzitori de lei care abandonaseră Circul Krone, dansatoare de la cabaretele spaniole etc.

Aici întâlnesc oameni aşa cum sunt, departe de mascarada „lumii creştine”; oameni cu patimi, tipuri criminale, oameni mărunţi cu scopuri mărunte, lefuri mărunte şi păcate mărunte; sunt oameni care se simt fără casă în ambele sensuri şi care încep să se dezgheţe când li se vorbeşte cu bunătate – oameni adevăraţi; pot spune doar că am impresia că tocmai aceşti oameni sunt mai mult sub har decât sub mânie şi că lumea creştină este cea aflat mai mult sub mânie decât sub har.

Deşi sofisticatele predici sau prelegeri ţinute de Bonhoeffer în biserica din metropola spaniolă treceau adesea peste capetele enoriaşilor, la finalul anului de stagiatură, tânărul pastor a fost invitat să rămână la Barcelona, dar a preferat să revină în Germania. Fiind prea tânăr pentru a fi hirotonit ca pastor, a început să-şi pregătească teza de Habilitation în vara şi iarna anului 1929. În februarie anul următor, a pus ultimele retuşuri, iar formalităţile au avut loc pe 18 iulie 1930.

În a doua parte a anului 1929, s-a conturat posibilitatea de a pleca în Statele Unite ca student. Deşi în opinia lui Bonhoeffer teologia americană era inexistentă, perspectiva de a studia într-o altă cultură s-a dovedit totuşi suficient de atrăgătoare. Pe 6 septembrie 1930, părinţii îşi luau rămas bun de la el pe nava Columbus, în portul Bremerhaven. Era începutul unei perioade care a marcat decisiv concepţia lui Bonhoeffer despre implicarea socială. Prieteniile pe care le-a legat aici cu Erwin Sutz, Paul Lehmann şi Jean Lasserre l-au influenţat profund, pentru tot restul vieţii. Albert F. Fischer, unul dintre colegii lui de la Union Theological Seminary, printre puţinii studenţi de culoare din vremea aceea, l-a familiarizat cu situaţia socială dificilă a locuitorilor din Harlem, cartier situat în apropierea seminarului.

Deşi UTS avea deja o tradiţie de aproape o sută de ani când a sosit Bonhoeffer ca student, cursurile de dogmatică şi de exegeză lipseau aproape cu desăvârşire. La auzul unor citate din lucrarea lui Luther De servo arbitrio, unii dintre studenţi au izbucnit în râs. Când nu era luată în răspăr în felul acesta, dogmatica serioasă pe care o studiase Bonhoeffer în Germania era pur şi simplu ignorată, deoarece nu rezona cu interesele profesorilor şi studenţilor. În schimb, curriculumul era dominat de cursurile de etică şi de cele de analiză şi prezentare a culturii şi societăţii americane contemporane.

Sejurul american al lui Bonhoeffer se încheia oficial în vara anului 1931. În absenţa lui, situaţia în mediul universitar german devenise tulbure. La universitatea din Berlin, studenţii evrei fuseseră ţinta unor virulente atacuri verbale („Moarte evreilor”!) sau al unor grave agresiuni fizice (unii au fost aruncaţi pe fereastră). Adolf Deissmann, rector al universităţii în 1930–1931, n-a îndrăznit să cheme poliţia în campusul universitar. Erau primele semne prevestitoare ale unui rău mult mai amplu care avea să culmineze cu Noaptea de Cristal şi cu distrugerea comunităţii evreieşti din Germania şi din Europa. Deşi aflat în SUA, Bonhoeffer era în general la curent cu principalele ştiri din ţara sa natală. Odată cu revenirea lui în Germania, începea doua faza a carierei sale, de lector universitar şi pastor. Potrivit principalului său biograf, în această perioadă Bonhoeffer preda într-o facultate a cărei teologie nu o împărtăşea şi predica într-o biserică a cărei încredere de sine o consideră nefondată.

Revenirea în Germania. O „experienţă evanghelică”?

Dietrich Bonhoeffer

Aflat la Bonn în iulie 1931, Bonhoeffer participă la unul dintre seminariile lui Karl Barth. Impresionat de o remarcă a lui Bonhoeffer, Barth se arată interesat să-l cunoască mai bine şi îl invită la un prânz (23 iulie 1931). Diferenţa de douăzeci de ani dintre cei doi teologi nu i-a împiedicat să devină prieteni şi să colaboreze strâns ca aliaţi pe acelaşi front al rezistenţei împotriva nazismului. În opinia lui Bethge, „este dincolo de orice dubiu că nu a existat niciun contemporan faţă de care Bonhoeffer să-şi fi deschis inima atât de complet cum şi-a deschis-o faţă de Karl Barth”.

Cândva în perioada 1931–1932, Bonhoeffer a fost marcat de puternice frământări lăuntrice urmate de ceea ce am putea considera o convertire, deşi el n-ar fi folosit niciodată acest termen pentru a o descrie. Fie că e vorba de o convertire sau nu, consecinţele acestui eveniment au început să fie foarte evidente pentru cei din jur. Spre deosebire de ceilalţi teologi de catedră, Bonhoeffer a început să aibă o abordare meditativă asupra Bibliei, diferită de cea exegetică sau cea omiletică. În 1932, studenţii lui erau uimiţi de această practică neobişnuită. Bonhoeffer a început să vorbească despre o viaţă în comun, de ascultare şi rugăciune care să înnoiască viaţa spirituală. În acest an, Bonhoeffer începe să păşească serios pe un drum care îmbină ancorarea personală în Dumnezeu şi vocaţia de profet pentru biserica din vremea sa. Într-o scrisoare din ianuarie 1936, adresată Elisabetei Zinn, Bonhoeffer îşi analiza retrospectiv această „experienţă evanghelică”:

M-am apucat de lucru [în teologie] într-o manieră necreştină. O ambiţie pe care au remarcat-o mulţi mi-a îngreunat mult viaţa. Apoi s-a întâmplat ceva, ceva care a schimbat şi transformat viaţa mea până în prezent. Pentru prima dată am descoperit Biblia… Predicasem adesea, fusesem foarte implicat în biserică, vorbisem şi predicasem despre ea, dar încă nu devenisem creştin. Ştiu că în acele momente preschimbasem învăţătura lui Isus Hristos într-un avantaj personal. Mă rog lui Dumnezeu ca aşa ceva să nu se mai întâmple. De asemenea, înainte nu mă rugam, sau mă rugam foarte puţin. Cu toată singurătatea mea, eram destul de mulţumit de mine. Apoi Biblia, şi în special Predica de pe Munte m-a eliberat de toate acestea. De atunci, totul s-a schimbat. Am simţit asta în mod clar, şi au simţit-o şi alţi oameni în jurul meu. A fost o mare eliberare. Mi-a devenit limpede că viaţa unui slujitor al lui Isus Hristos trebuie să aparţină bisericii, şi pas cu pas mi-a devenit tot mai clar cât de mult trebuie să merg. […] Chemarea mea îmi este destul de limpede. Ce va face Dumnezeu cu ea nu ştiu… Trebuie să urmez calea. Poate că nu va fi una atât de lungă. Uneori ne-am dori să fie aşa (Fil. 1:23). Dar este un lucru minunat că mi-am realizat chemarea.

Predicile lui Bonhoeffer din această perioadă, uneori extrem de tăioase, sunt caracterizate de o efervescenţă profetică. Refuzând să se conformeze atmosferei sărbătoreşti de Ziua Reformei şi să accepte omagierea ipocrită a celebrei declaraţii a lui Luther („Hier stehe ich; ich kann nicht anders, Gott helfe mir. Amen”), Bonhoeffer rostea următoarele cuvinte în duminica alegerilor pentru Reichstag (6 nov. 1932), de la amvonul Bisericii Treimii (Dreifaltigkeitskirche) din Berlin:

Acum, când sărbătoreşte Reforma, biserica nu poate să-l lase pe bătrânul Luther în pace. El trebuie să sufere pentru toate lucrurile groaznice care au loc în biserică astăzi. Deşi este mort, îl proptim în biserică şi îl facem să-şi întindă mâna, să facă semn spre biserică şi să spună iar şi iar aceleaşi cuvinte încrezătoare, cu tot patosul lor: „Aici mă găsesc; nu pot face altfel” Nu reuşim să vedem că aceasta nu mai este biserica lui Luther, că Luther era tulburat şi agitat, strâns la zid de Diavol şi temător de Dumnezeu când a spus: „Aici mă găsesc” şi că aceste cuvinte cu greu s-ar potrivi să fie rostite de noi. Este o dovadă de uşurătate sau aroganţă ipocrită sau de neiertat să ne refugiem în spatele acestor cuvinte. Putem face altfel, sau cel puţin ar trebui să fim în stare să facem altfel, şi cu siguranţă nu ne-ar aduce nicio onoare înaintea lui Dumnezeu sau a omenirii dacă am face numai cum facem acum şi nu altfel. Niciunul dintre noi n-a făcut acest pas decisiv după care nu ne mai rămâne decât să ne rugăm lui Dumnezeu „Nu pot face altfel. Aşa să mă ajute Dumnezeu”. Putem şi trebuie să facem altfel.

Critici faţă de Führerprinzip

Bonhoeffer-1932

Bonhoeffer-1932 (Photo credit: Wikipedia)

Anul 1933 a însemnat o schimbare drastică în politica internă a Germaniei, o dată cu învestirea lui Hitler în funcţia de cancelar, pe 30 în ianuarie 1933. La două zile după acest eveniment, Bonhoeffer a ţinut un discurs radiofonic intitulat „Schimbări cu privire la conceptul de Führer, în concepţia tinerei generaţii”. Discursul său nu-şi propunea să-l atace direct pe Hitler, ci era o critică a unui concept care circula deja de mai multă vreme în spaţiul intelectual german. De altfel, prezenţa lui Bonhoeffer la microfonul postului Funk-Stunde (din strada Potsdam nr. 10) fusese programată cu mai bine de două săptămâni înainte de alegerile pentru Reichstag. Deşi textul fusese bine gândit pentru a se încadra în timpii de antenă alocaţi, în mod neaşteptat, emisiunea a fost întreruptă înainte ca Bonhoeffer să rostească ultimele cuvinte, în care avertiza cu privire la pericolul transformării Führerului într-un idol şi într-un Verführer („Amăgitor”). În ciuda speculaţiilor lui Bethge, este improbabil ca oamenii lui Goebbels să fi preluat controlul atât de repede asupra postului de radio berlinez. Mai plauzibilă este ipoteza că, nefiind obişnuit să vorbească la radio, Bonhoeffer nu s-a încadrat în timpul alocat discursului. Supărat de cele întâmplate, Bonhoeffer s-a grăbit să trimită în aceeaşi zi o circulară explicativă prietenilor săi. Discursul radiodifuzat (publicat într-o versiune prescurtată în ziarul conservator Kreuzzeitung) a fost apoi transformat într-o prelegere ţinută la două universităţi germane. Următoarea salbă de citate profetice ilustrează cu prisosinţă discernământul lui Bonhoeffer şi capacitatea sa extraordinară de a identifica duhul veacului:

Oamenii şi mai ales tinerii vor simţi nevoia de a da liderului autoritate asupra lor, atât vreme cât nu se simt ei înşişi maturi, puternici, suficient de responsabili pentru a împlini exigenţele aşezate în această autoritate. Liderul va trebui să fie conştient în mod responsabil de această restricţie asupra autorităţi. Dacă liderul îşi înţelege funcţia diferit de cea stabilită astfel, dacă liderul nu le oferă celor conduşi detalii clare cu privire la natura limitată a misiunii sale şi cu privire la responsabilitatea lor, dacă liderul încearcă să devină idolul pe care îl caută cei conduşi (ceea ce oamenii conduşi speră întotdeauna de la liderul lor) atunci imaginea liderului se transformă în cea a unui amăgitor, atunci liderul acţionează incorect atât faţă de cei conduşi, cât şi faţă de sine. Liderul adevărat trebuie să fie mereu capabil să dezamăgească. […] Liderul trebuie să respingă în mod radical ispita de a deveni un idol, adică autoritatea supremă a celor conduşi. […] Liderul şi funcţia care se transformă în dumnezei îl batjocoresc pe Dumnezeu şi (…) trebuie să se prăbuşească.

Intuiţiile lui Bonhoeffer cu privire la ceea ce urma să aducă regimul lui Hitler s-au dovedit extrem de exacte. La începutul lui februarie, teologul îi împărtăşea lui R. Niebuhr faptul că Germania urma să aibă parte de schimbări substanţiale, la nivel economic, politic şi social. „Dar o şi mai mare ameninţare este o cumplită barbarizare a culturii noastre. […] Calea care stă înaintea bisericii rareori a arătat atât de sumbră”. Şi totuşi, în aceeaşi epistolă, Bonhoeffer dădea glas unui optimism neaşteptat: „Trăim în timpuri extrem de interesante şi aproape că nu ţi-ai dori să le schimbi cu altele”.

Incendierea Reichstagului (pe 27 februarie) a permis restrângerea libertăţilor şi instaurarea unui regim semi-dictatorial, în care domnia legii era drastic diminuată. Au urmat un boicot al magazinelor evreieşti (1 aprilie) şi introducerea „clauzei ariene” (7 aprilie). Pe plan bisericesc, regimul a propus alinierea tuturor instituţiilor din Germania la linia partidului. Aşa-numitei Gleichschaltung nu i-a scăpat nici Biserica Evanghelică. Urmare a circumstanţelor tumultuoase din perioada Reformei, Biserica Evanghelică era constituită ca federaţie de douăzeci şi opt de biserici regionale pe care Hitler şi-ar fi dorit să le unifice într-o singură Reichskirche, sub conducerea unui Reichsbischof. Marioneta aleasă de Hitler pentru acest rol a fost Ludwig Müller (foto), fost capelan în Marină, dedicat trup şi suflet proiectului de anexare ideologică a bisericii de către nazişti. În primă fază, proiectul a fost zădărnicit, dat fiind că la alegerile bisericeşti din 27 mai cel ales în funcţia de episcop a fost Friedrich von Bodelschwingh, un personaj antipatic „Creştinilor Germani”. Manifestările de huliganism, intimidările şi violenţa la care s-au dedat „Creştinii Germani”, ajutaţi de trupele SA, au dus la demisia lui Bodelschwingh. În această situaţie de criză, Bonhoeffer şi prietenul său Gherhard Jacobi au propus o soluţie radicală – intrarea în grevă a pastorilor luterani –, dar sugestia lor nu s-a bucurat de aprobarea celorlalţi clerici. Cu aproape o săptămână înainte de alegerile bisericeşti programate pentru 23 iulie, Bonhoeffer analiza lucid situaţia într-o scrisoare către prietenul său elveţian Erwin Sutz:

Am fost complet absorbit de ceea ce se petrece în biserică. Suntem acum pe punctul de a ajunge la o decizie despre care cred că va fi de o maximă importanţă pentru politica bisericească. Nu am nicio îndoială că victoria va fi a Creştinilor Germani şi că aceasta va aduce în perspectivă contururile noii biserici, iar întrebarea va fi dacă o vom mai putea susţine ca biserică. Mă tem că ne prăbuşim treptat, dar constant că nu vom mai avea tăria de a acţiona împreună. Atunci vom reveni la adunările mici, neautorizate.

În aceeaşi scrisoare, Bonhoeffer anunţa că i s-a propus să meargă la Londra ca pastor german responsabil cu activitatea ecumenică. Aşa cum anticipa Bonhoeffer, la alegerile din 23 iulie Creştinii Germani au obţinut o majoritate copleşitoare (70%) iar omul lui Hitler a fost ales ca Reichsbischof. Lupta pentru Biserică intra în faza ei critică. În perioada următoare, implicarea lui avea să se diminueze, fiindcă dăduse curs invitaţiei lui Heckel de a merge ca pastor la Londra. Pe 30 iulie, săvârşea slujbele din Bisericile germane Sydenham şi St. Paul şi era intervievat de comitetul comun al celor două biserici. Totuşi, nu era decis să renunţe complet la sfera academică, de aceea în august i-a scris lui Lütgert pentru a avea promisiunea că se va întoarce la post după terminarea activităţilor sale în Anglia.

Bethel şi Barmen
Până la plecare efectivă în Anglia, lui Bonhoeffer i-a mai rămas totuşi un răgaz pentru a se implica în lupa pentru Biserică. În august lucra febril la redactarea unei confesiuni care să ducă la limpezirea situaţiei din biserică: „Vrem să încercăm să-i facem pe Creştinii Germani să-şi declare intenţiile”, îi scria el de la Bethel bunicii sale nonagenare. Prima versiune a acestui document a fost pregătit de Bonhoeffer şi Hermann Sasse. În decursul lunii august documentul a fost extins şi revizuit prin contribuţia altor cercetători, astfel încât pe 31 august, Bodelschwingh îl trimitea unui grup de douăzeci de teologi spre evaluare.

Secţiunea 6.5 („Biserica şi statul”) preciza că „orice autoritate lumească, fie bună sau rea, se află nu pe tărâmul mântuirii, ci pe tărâmul morţii”. Deşi atât puterea temporală cât şi Biserica sunt de la Dumnezeu, ele sunt separate de graniţe care nu pot fi transgresate: „Biserica nu poate fi niciodată absorbită de guvernarea lumească, adică nu poate fi «integrată» în structura unui stat. Conţinutul proclamării ei o plasează întotdeauna împotriva autorităţii temporale”. Terminologia folosită în partea a doua acestui articol devine şi mai aspră: Biserica are menirea de a-i păzi pe oameni de înşelăciunea Diavolului, care îi îndeamnă pe oameni să se închine statului ca unuia care dă viaţă şi mântuire. Cât despre conflictele dintre Biserică şi stat, ele apar în două situaţii: (1) când Biserica încearcă să devină un factor politic şi (2) când autoritatea lumească vrea să transforme Biserica într-un instrumentul politic. „Respingem doctrina mincinoasă a statului creştin, indiferent de tipul acestuia. Autorităţile, fie în ţările păgâne, fie în cele creştine, îşi îndeplinesc bine slujba când exercită puterea săbiei în mod drept şi rămân între graniţele lor”. În finalul secţiunii era condamnată erezia potrivit căreia Biserica este sufletul sau conştiinţa statului.

Din nefericire, adnotările unora dintre teologii care au citit textul au diluat sau chiar eliminat multe aspecte radicale propuse de Bonhoeffer şi colegii lui. Unul dintre teologii care au influenţat decisiv textul final al Confesiunii de la Bethel, propunând formulări moderate cu privire la relaţia dintre Stat şi Biserică, a fost chiar Adolf Schlatter, cu care Bonhoeffer studiase NT la Tübingen. Deşi era îngrijorat de imixtiunile statului în viaţa Bisericii, teologul afirma totuşi că instituţiile prezente în creaţie (căsătorie, familie, naţiune, proprietate, vocaţie şi autoritate lumească) au valoarea absolută a unei reglementări (Satzung) divine şi că încălcarea acestor instituţii „ne face vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi ne închide accesul către Hristos”. Imaginea armonioasă a relaţiei dintre Stat şi Biserică pe care a introdus-o Schlatter în textul final al Confesiunii a fost prea mult pentru Bonhoeffer şi Sasse, drept care aceştia şi-au retras semnătura.

Atitudinea conciliantă a lui Schlatter faţă de nazism era desigur prevalentă în mediul teologic al vremii. „Sinodul Brun” al Uniunii Vechii Prusii adoptase „clauza ariană” pe 6 septembrie, deci răul fusese făcut. La câteva zile după acest veritabil „sinod tâlhăresc” (cum îl numea Bonhoeffer în cercul de prieteni), Karl Barth era întrebat de mai tânărul său coleg:

Vă întreb în numele multor prieteni, pastori şi studenţi, vă rog să ne spuneţi dacă socotiţi că se mai poate rămâne într-o biserică ce a încetat să fie creştină, adică dacă putem exercita în interiorul ei oficiul de pastor când acest oficiu a devenit un privilegiu pentru arieni. […]  Câţiva dintre noi sunt foarte atraşi de ideea de „biserică liberă”. Diferenţa dintre situaţia noastră de astăzi şi cea a lui Luther, am putea spune, este că Biserica Catolică l-a excomunicat pe Luther, considerând tezele sale o erezie, dar regimul nostru bisericesc nu poate face asta fiindcă îi lipseşte complet până şi conceptul de erezie.

Deşi era de-acord că situaţia era gravă, Barth se arăta rezervat faţă de ideea lui Bonhoeffer privind ieşirea din Biserică: „Dacă trebuie să fie schismă, trebuie să vină de partea cealaltă. Probabil va veni imediat, sub forma unui răspuns la protestul în numele pastorilor creştini evrei”. În Germania, pastorii alertaţi de cursul evenimentelor au format aşa-numitul Pfarrernotbund, o ligă pastorală care să răspundă situaţiei de criză prin care trecea Biserica. Critici mult mai dure au fost exprimate într-un document adresat de pastorii din Berlin Sinodului Naţional al Bisericii Evanghelice Germane, organizat la Wittenberg pe 27 septembrie 1933. Sub presiunea opiniei publice, episcopul Müller a renunţat (temporar) la introducerea clauzei ariene.

În toamna aceluiaşi an, Bonhoeffer a plecat la Londra pentru a-şi începe propriu-zis activitatea de pastoraţie la cele două comunităţi germane. Procesul de aliniere a Bisericii Evanghelice din Germania şi-a urmat cursul sub direcţia dată de Heckel şi Müller. Deşi departe de Berlin, Bonhoeffer şi-a păstrat interesul pentru evoluţia situaţiei din Germania şi a continuat să zădărnicească acţiunile de dezinformare ale Creştinilor Germani. În noiembrie 1933 Bonhoeffer avea ocazia de a-l cunoaşte personal pe George Bell, episcopul de Chichester, pe care îl întâlnise deja la unele reuniuni ecumenice. Acesta a devenit probabil cel mai bun şi mai influent prieten al lui Bonhoeffer în Anglia. Informaţiile de primă mână venite de la Bonhoeffer au constituit, prin intermediul lui Bell, un mijloc puternic de contracarare a intoxicărilor mediatice practicate de Müller.

La începutul anului 1934 conflictul dintre Pfarrernotbund şi Müller a intrat într-o nouă fază. Pe 4 ianuarie episcopul Reichului reintroducea clauza ariană şi, într-o încercare disperată de a pune capăt opoziţiei făcute de grupul condus de Martin Niemoller (foto), a emis aşa-numitul „decret-botniţă” (denumit oficial „Decretul pentru Restaurarea Ordinii în Biserica Evanghelică Germană”). Sfidarea acestui decret de către mii de pastori germani, care au criticat samavolnicia de la amvoane, nu a fost fără consecinţe. Din dorinţa de a pacifica situaţia, care îi crea numeroase probleme de imagine, pe 25 ianuarie Hitler a primit în audienţă un grup de pastori în frunte cu Niemoller. Pentru a-i intimida pe reprezentanţii Bisericii Mărturisitoare, la semnalul lui Hitler, Göring a derulat înregistrarea unei conversaţii telefonice potenţial sediţioase, între Niemoller şi unul dintre colegii lui. În cazul în care Niemoller ar mai fi avut vreo iluzie cu privire la caracterul lui Hitler, ele trebuie să se fi spulberat odată cu percheziţia casei sale (în aceeaşi seară) şi mai cu seamă odată cu explozia unei bombe artizanale plasate în holul casei sale, câteva zile după acest eveniment. Arestarea şi internarea lui într-un lagăr de concentrare în 1937 n-a fost probabil o surpriză pentru cei care au ştiut să citească semnele vremurilor în 1934.

Pe fondul acestei situaţii tensionate, în perioada 29–31 mai 1934 liderii Bisericii Mărturisitoare au organizat un sinod la Barmen. Documentul adoptat la acea întâlnire, redactat în mare măsură de Karl Barth, a purtat numele „Declaraţia de la Barmen”. La câteva zile de la adoptare, documentul apărea în ziarul londonez Times, prin mijlocirea episcopului de Chichester. Acesta era momentul în care Biserica Mărturisitoare se declara Biserica legitimă în Germania. Totuşi, eforturile lui Bonhoeffer de a determina organizaţiile ecumenice să recunoască Biserica Mărturisitoare drept singura Biserică legitimă pe teritoriul Germaniei nu au dat roade. În tot acest timp, situaţia politică din Germania luase o turnură sinistră, după „Noaptea Cuţitelor Lungi” (29 iunie), o acţiune de purificare a SA, în timpul căreia au fost executate sute de persoane. Deşi prezentată ca o încercare de îmblânzire a organizaţiei SA, „Noapte Cuţitelor Lungi n-a avut menirea de a înlătura un element violent din sânul guvernului nazist, ci doar l-a înlocuit cu un alt sistem, mai sinistru, mai invaziv, unul care poseda susţinerea deplină din partea Führerului şi a resurselor statului”.

Dietrich Bonhoeffer Documentary (Subtitrare in Limba Romana) Teologul care a luptat contra lui Hitler

[vimeo http://vimeo.com/3242892]

Part 2

[vimeo http://vimeo.com/3243046]

Part 3

[vimeo http://vimeo.com/3243212]

Timeline

Bonhoeffer family - Dietrich Bonhoeffer on left1906

Dietrich and his twin sister Sabine are born on February 4. Six years later the Bonhoeffers move to Berlin where Dr. Karl Bonhoeffer begins teaching neurology and psychiatry. Dietrich enjoys a comfortable, privileged childhood there.

1923

The young Bonhoeffer begins theological studies at Tubingen University. Within four years he successfully defends his brilliant and ground-breaking doctoral thesis, Sanctorum Communio ( Communion of Saints), a significantly new way of looking at the nature of the Christian church.

Union Theological Seminary - New York1930

Bonhoeffer sails to New York and begins a teaching fellowship at Union Theological Seminary. There he meets, among others,  Frank Fisher, a Black fellow seminarian who introduces him to Abyssinian Baptist Church and the African American church experience. Bonhoeffer hears Adam Clayton Powell preach the Gospel of Social Justice there and he forms a life-long love for Black Gospel music.

Dietrich Bonhoeffer during transatlantic crossing - 19311931

Bonhoeffer returns to Germany.

1933

Hitler is installed as Chancellor. Two days later, Bonhoeffer delivers a radio address on leadership attacking Hitler. He is cut off the air. In November, Bonhoeffer is ordained at St. Matthias Church, Berlin.

Hitler's first radio address - February 1, 19331933

By April the Aryan Civil Service legislation bans Jews from public employment. Ludwig Müller is appointed Hitler’s representative for the Protestant churches and installed as Reich Bishop of the first-ever national church of Germany. The Pope, Pius XI, signs the Concordat, an agreement with the Third Reich not to interfere, in exchange for assurances that Catholic church will not be attacked.

1934

The Confessing Church is organized at Barmen, Germany, and the Barmen Declaration is adopted, insisting that Christ, not the Fuhrer, is the head of the church. Bonhoeffer leaves for England to head a church for Germans.

On August 2, German President Paul von Hindenburg dies. Hitler proclaimed as both Chancellor and President.

Finkenwalde train stop1935

Bonhoeffer returns from England to direct the seminary for the Confessing Church in Finkenwalde, Germany. By December, Himmler declares all examinations for the Confessing Church invalid, all training there invalid and all participants liable to arrest.

In September, the Nuremberg Laws are passed, canceling citizenship for German Jews.

1936

In July, the Confessing Church leader and WWI hero Martin Niemöller is arrested. In August, Bonhoeffer’s authorization to teach at Berlin University is withdrawn.

The August Olympic Games in Berlin begin. Hitler is quoted as saying of 4-time gold medal champion Jesse Owens “The Americans should be ashamed of themselves, letting Negroes win their medals for them.” He refuses to shake Owen’s hand.

1937

In September the seminary at Finkenwalde is closed by the Gestapo. By November, 27  pastors and former Finkenwalde students are arrested. Also in November, Bonhoeffer publishes The Cost of Discipleship.

Pope Pius XI issues “With Burning Anxiety,” protesting Hitler’s infractions of their earlier agreement, the Concordat of 1933.

1938

In February Bonhoeffer makes his initial contact with members of the German Resistance. In September he writes Life Together. Bonhoeffer’s sister Sabine, her Jewish husband Gerhard Leibholz and two daughters escape to England by way of Switzerland.

Jewish temple burning - 1938On March 12 Austria is annexed by Germany. In April all German pastors are ordered to take an oath of allegiance to Hitler in recognition of his 50th birthday. On November 9 a nation-wide, organized riot called Kristallnacht takes place, bringing the destruction of nearly 300 synagogues across Germany, the looting of 7,500 Jewish-owned shops, and the arrest of 30,000 Jewish men.

Jewish boycott1939

In June Bonhoeffer returns to the United States for second time. He realizes almost immediately that this was a mistake and he returns to Germany on the last scheduled steamer to cross the Atlantic.

On January 1 all Jewish-owned businesses are liquidated by order of Hermann Göring. In March German troops invade Czechoslovakia. On September 1 Germany invades Poland. Great Britain and France declare war on Germany.

1940

Bonhoeffer is forbidden to speak in public and is required to report regularly to the police. He spends September and October working on Ethics.

On April 9 German troops invade Denmark and Norway. In May German troops invade Holland, Belgium, Luxembourg and France. By August the Battle of Britain begins; German Luftwaffe bombs London.

1941

Bonhoeffer is forbidden to print or to publish. He makes two trips to Switzerland on behalf of the Resistance.

Hitler shaking hands with Reich Bishop Ludwig MullerIn April German troops invade Yugoslavia and Greece. In June they invade the Soviet Union. By September a decree requires all German Jews to wear a yellow star stitched to their clothing. In October the first deportations of Jews from Berlin begin and the first gas chambers are installed at Auschwitz, Poland. On December 7 Japan attacks Pearl Harbor and the United States joins the war effort.

Jews rounded up by Nazis1942

In April Bonhoeffer visits Norway and Sweden. In May he meets in Sweden with the British Bishop Bell, a member of Parliament, on behalf of the Resistance.

1943

In January Bonhoeffer proposes and becomes engaged to Maria von Wedemeyer. On April 5 he is arrested and incarcerated at Tegel Prison, Berlin. Beginning in July Bonhoeffer is intensively interrogated in prison. In December Bonhoeffer writes his Christmas essay, “After Ten Years.”

In January the Casablanca talks begin between US President Franklin Roosevelt and British Prime Minister Winston Churchill. On May 19 Joseph Goebbels, the German minister of propaganda, declares that Germany is now Judenfrei (free of Jews). From November 28 to December 1 Joseph Stalin of the USSR, Roosevelt and Churchill meet at Teheran.

1944

In October the Gestapo arrests Bonhoeffer’s brother Klaus and Rüdiger Schleicher, Bonhoeffer’s brother-in-law. Bonhoeffer is moved from Tegel prison to the Gestapo prison at Prinz-Albrecht-Strasse, Berlin. In December 19 Bonhoeffer writes his last letter to Maria von Wedemeyer.

Assassination attempt trial - 1944In January Allied military forces land at Anzio, Italy. In Hungary 437,000 Jews are shipped to Auschwitz. In June Allied military forces land on Normandy coast, France (D-Day). On July 20 Klaus von Stauffenberg attempts to assassinate Hitler at Rastenburg, East Prussia.

1945

On April 3 Bonhoeffer is moved from Buchenwald to Regensburg. Five days later his is moved to the Flossenbürg concentration camp during the night. The next day, April 9, Bonhoeffer is executed at Flossenbürg together with other key figures of the resistance. On April 23 Klaus Bonhoeffer and Rüdiger Schleicher are killed in Berlin.

Dietrich Bonhoeffer - 1938February 4-7. An Allied conference is held at Yalta from February 4th to 7th to discuss post-war settlements. On March 7 American forces cross Rhine River at Remagen. On April 12 President Franklin Roosevelt dies; Harry Truman is sworn in as president. On April 30 Adolf Hitler commits suicide in his Berlin bunker. By May 2 Berlin falls. On May 7 the German forces make an unconditional surrender.

On August 6 through 9 United States drops atomic bombs on Hiroshima and Nagasaki, Japan. By August 15 hostilities end in the Pacific.  On November 20 major war criminal trials begin in Nuremberg. (VIA) PBS

Dietrich Bonhoeffer – Documentary (Subtitrare in Limba Romana)

Puteti accesa un articol publicat in Oglindanet de Emanuel Contac (profesor ITP, Bucuresti) despre Bonhoefer aici. (Iunie 2011)

Timeline

Bonhoeffer family - Dietrich Bonhoeffer on left1906

Dietrich and his twin sister Sabine are born on February 4. Six years later the Bonhoeffers move to Berlin where Dr. Karl Bonhoeffer begins teaching neurology and psychiatry. Dietrich enjoys a comfortable, privileged childhood there.

1923

The young Bonhoeffer begins theological studies at Tubingen University. Within four years he successfully defends his brilliant and ground-breaking doctoral thesis, Sanctorum Communio ( Communion of Saints), a significantly new way of looking at the nature of the Christian church.

Union Theological Seminary - New York1930

Bonhoeffer sails to New York and begins a teaching fellowship at Union Theological Seminary. There he meets, among others,  Frank Fisher, a Black fellow seminarian who introduces him to Abyssinian Baptist Church and the African American church experience. Bonhoeffer hears Adam Clayton Powell preach the Gospel of Social Justice there and he forms a life-long love for Black Gospel music.

Dietrich Bonhoeffer during transatlantic crossing - 19311931

Bonhoeffer returns to Germany.

1933

Hitler is installed as Chancellor. Two days later, Bonhoeffer delivers a radio address on leadership attacking Hitler. He is cut off the air. In November, Bonhoeffer is ordained at St. Matthias Church, Berlin.

Hitler's first radio address - February 1, 19331933

By April the Aryan Civil Service legislation bans Jews from public employment. Ludwig Müller is appointed Hitler’s representative for the Protestant churches and installed as Reich Bishop of the first-ever national church of Germany. The Pope, Pius XI, signs the Concordat, an agreement with the Third Reich not to interfere, in exchange for assurances that Catholic church will not be attacked.

1934

The Confessing Church is organized at Barmen, Germany, and the Barmen Declaration is adopted, insisting that Christ, not the Fuhrer, is the head of the church. Bonhoeffer leaves for England to head a church for Germans.

On August 2, German President Paul von Hindenburg dies. Hitler proclaimed as both Chancellor and President.

Finkenwalde train stop1935

Bonhoeffer returns from England to direct the seminary for the Confessing Church in Finkenwalde, Germany. By December, Himmler declares all examinations for the Confessing Church invalid, all training there invalid and all participants liable to arrest.

In September, the Nuremberg Laws are passed, canceling citizenship for German Jews.

1936

In July, the Confessing Church leader and WWI hero Martin Niemöller is arrested. In August, Bonhoeffer’s authorization to teach at Berlin University is withdrawn.

The August Olympic Games in Berlin begin. Hitler is quoted as saying of 4-time gold medal champion Jesse Owens “The Americans should be ashamed of themselves, letting Negroes win their medals for them.” He refuses to shake Owen’s hand.

1937

In September the seminary at Finkenwalde is closed by the Gestapo. By November, 27  pastors and former Finkenwalde students are arrested. Also in November, Bonhoeffer publishes The Cost of Discipleship.

Pope Pius XI issues “With Burning Anxiety,” protesting Hitler’s infractions of their earlier agreement, the Concordat of 1933.

1938

In February Bonhoeffer makes his initial contact with members of the German Resistance. In September he writes Life Together. Bonhoeffer’s sister Sabine, her Jewish husband Gerhard Leibholz and two daughters escape to England by way of Switzerland.

Jewish temple burning - 1938On March 12 Austria is annexed by Germany. In April all German pastors are ordered to take an oath of allegiance to Hitler in recognition of his 50th birthday. On November 9 a nation-wide, organized riot called Kristallnacht takes place, bringing the destruction of nearly 300 synagogues across Germany, the looting of 7,500 Jewish-owned shops, and the arrest of 30,000 Jewish men.

Jewish boycott1939

In June Bonhoeffer returns to the United States for second time. He realizes almost immediately that this was a mistake and he returns to Germany on the last scheduled steamer to cross the Atlantic.

On January 1 all Jewish-owned businesses are liquidated by order of Hermann Göring. In March German troops invade Czechoslovakia. On September 1 Germany invades Poland. Great Britain and France declare war on Germany.

1940

Bonhoeffer is forbidden to speak in public and is required to report regularly to the police. He spends September and October working on Ethics.

On April 9 German troops invade Denmark and Norway. In May German troops invade Holland, Belgium, Luxembourg and France. By August the Battle of Britain begins; German Luftwaffe bombs London.

1941

Bonhoeffer is forbidden to print or to publish. He makes two trips to Switzerland on behalf of the Resistance.

Hitler shaking hands with Reich Bishop Ludwig MullerIn April German troops invade Yugoslavia and Greece. In June they invade the Soviet Union. By September a decree requires all German Jews to wear a yellow star stitched to their clothing. In October the first deportations of Jews from Berlin begin and the first gas chambers are installed at Auschwitz, Poland. On December 7 Japan attacks Pearl Harbor and the United States joins the war effort.

Jews rounded up by Nazis1942

In April Bonhoeffer visits Norway and Sweden. In May he meets in Sweden with the British Bishop Bell, a member of Parliament, on behalf of the Resistance.

1943

In January Bonhoeffer proposes and becomes engaged to Maria von Wedemeyer. On April 5 he is arrested and incarcerated at Tegel Prison, Berlin. Beginning in July Bonhoeffer is intensively interrogated in prison. In December Bonhoeffer writes his Christmas essay, “After Ten Years.”

In January the Casablanca talks begin between US President Franklin Roosevelt and British Prime Minister Winston Churchill. On May 19 Joseph Goebbels, the German minister of propaganda, declares that Germany is now Judenfrei (free of Jews). From November 28 to December 1 Joseph Stalin of the USSR, Roosevelt and Churchill meet at Teheran.

1944

In October the Gestapo arrests Bonhoeffer’s brother Klaus and Rüdiger Schleicher, Bonhoeffer’s brother-in-law. Bonhoeffer is moved from Tegel prison to the Gestapo prison at Prinz-Albrecht-Strasse, Berlin. In December 19 Bonhoeffer writes his last letter to Maria von Wedemeyer.

Assassination attempt trial - 1944In January Allied military forces land at Anzio, Italy. In Hungary 437,000 Jews are shipped to Auschwitz. In June Allied military forces land on Normandy coast, France (D-Day). On July 20 Klaus von Stauffenberg attempts to assassinate Hitler at Rastenburg, East Prussia.

1945

On April 3 Bonhoeffer is moved from Buchenwald to Regensburg. Five days later his is moved to the Flossenbürg concentration camp during the night. The next day, April 9, Bonhoeffer is executed at Flossenbürg together with other key figures of the resistance. On April 23 Klaus Bonhoeffer and Rüdiger Schleicher are killed in Berlin.

Dietrich Bonhoeffer - 1938February 4-7. An Allied conference is held at Yalta from February 4th to 7th to discuss post-war settlements. On March 7 American forces cross Rhine River at Remagen. On April 12 President Franklin Roosevelt dies; Harry Truman is sworn in as president. On April 30 Adolf Hitler commits suicide in his Berlin bunker. By May 2 Berlin falls. On May 7 the German forces make an unconditional surrender.

On August 6 through 9 United States drops atomic bombs on Hiroshima and Nagasaki, Japan. By August 15 hostilities end in the Pacific.  On November 20 major war criminal trials begin in Nuremberg. (VIA) PBS

 

Part 1

 

 

[vimeo http://vimeo.com/3242892]

Part 2

[vimeo http://vimeo.com/3243046]

Part 3

[vimeo http://vimeo.com/3243212]

 

Dietrich Bonhoeffer was a German Lutheran pastor, theologian and martyr. He was also a participant in the German resistance movement against Nazism and a founding member of the Confessing Church. His involvement in plans by members of the Abwehr (the German Military Intelligence Office) to assassinate Adolf Hitler resulted in his arrest in April 1943 and his subsequent execution by hanging in April 1945, 23 days before the Nazis’ surrender. His view of Christianity’s role in the secular world has become very influential.

Read about his church ministry in the US, then in Europe, his arrest, imprisonment and execution, and his legacy here.

Books and works by Dietrich Bonhoeffer:

Works by Bonhoeffer

English translations of Bonhoeffer’s works, most of which were originally written in German, are available. Many of his lectures and books were translated into English over the years and are available from multiple publishers. These works are listed following the Fortress Press edition of Bonhoeffer’s writings which will be, when completed, the definitive edition of Bonhoeffer’s theological works and correspondence. The English language edition of Bonhoeffer’s Works contains, in many cases, more material than the German Works series because of the discovery of hitherto unknown correspondence. Thirteen of sixteen volumes have been published, the latest being one of the most valuable, his Letters and Papers from Prison, which is Volume 8 in the Bonhoeffer Works series.

Definitive Fortress Press Editions of Bonhoeffer’s Works:

  • Sanctorum Communio. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 1. Dietrich Bonhoeffer; Clifford Green, Editor Translated by Reinhard Krauss and Nancy Lukens. Hardcover, 392 pages; Bonhoeffer’s dissertation, completed in 1927 and first published in 1930 as Sanctorum Communio: eine Dogmatische Untersuchung zur Soziologie der Kirche. In it he attempts to work out a theology of the person in society, and particularly in the church. Along with explaining his early positions on sin, evil, solidarity, collective spirit, and collective guilt, it unfolds a systematic theology of the Spirit at work in the church and what it implies for questions on authority, freedom, ritual, and eschatology.
  • Act and Being. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 2. Dietrich Bonhoeffer; Wayne Whitson Floyd and Hans Richard Reuter, Editors; Translated by H. Martin Rumscheidt. Hardcover, 256 pages:  Bonhoeffer’s second dissertation, written in 1929–30 and published in 1931 as Akt und Sein, deals with the consciousness and conscience in theology from the perspective of the Reformation’s insight into the origin sinfulness in the “heart turned in upon itself and thus open neither to the revelation of God nor to the encounter with the neighbor.” Bonhoeffer’s thoughts about power, revelation, Otherness, theological method, and theological anthropology are explained.
  • Creation and Fall. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 3. Dietrich Bonhoeffer; John W. De Gruchy, Editor Translated by Douglas Stephen Bax. In 1932 Bonhoeffer called on his students at the University of Berlin to focus their attention on the word of God, the word of truth, in a time of turmoil. Hardcover, 214 pages:
  • Discipleship. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 4. Dietrich Bonhoeffer; John D. Dodsey and Geoffrey B. Kelly, Editors. Originally published in 1937, this book soon became a classic exposition of what it means to follow Christ in a modern world beset by a dangerous and criminal government. Hardcover, 384 pages:
  • Life Together and Prayerbook of the Bible. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 5. Dietrich Bonhoeffer; James H. Burtness and Geffrey B. Kelly, Editors; Translated by Daniel W. Bloesch. Hardcover, 242 pages: 2. Life Together is a classic which contains Bonhoeffer’s meditation on the nature of Christian community. Prayerbook of the Bible is a classic meditation on the importance of the Psalms for Christian prayer. In this theological interpretation of the Psalms, Bonhoeffer describes the moods of an individual’s relationship with God and also the turns of love and heartbreak, of joy and sorrow, that are themselves the Christian community’s path to God.
  • Ethics. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 6. Dietrich Bonhoeffer; Clifford Green, Editor; Translated by Reinhard Krauss, Douglas W. Stott, and Charles C. West. The crown jewel of Bonhoeffer’s body of work, Ethics is the culmination of his theological and personal odyssey. Hardcover, 544 pages :
  • Fiction from Tegel Prison. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 7. Dietrich Bonhoeffer; Clifford Green, Editor Translated by Nancy Lukens. The writings in this book disclose much of Bonhoeffer’s family context, social work, and cultural milieu. Hardcover, 288 pages: Writing fiction—an incomplete drama, a novel fragment, and a short story—occupied much of Bonhoeffer’s first year in Tegel prison, as well as writing to his family and his fiancée and dealing with his interrogation. “There is a good deal of autobiography mixed in with it,” he explained to his friend and biographer Eberhard Bethge. Richly annotated by German editors Renate Bethge and Ilse Todt and by Clifford Green, the writings in this book disclose a great deal of Bonhoeffer’s family context, social world, and cultural milieu. Events from his life are recounted in a way that illuminates his theology. Characters and situations that represent Nazi types and attitudes became a form of social criticism and help to explain Bonhoeffer’s participation in the resistance movement and the plot to kill Hitler.
  • Letters and Papers from Prison. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 8. Dietrich Bonhoeffer; John W. de Gruchy, Editor; Translated by Isabel Best; Lisa E. Dahill; Reinhard Krauss; Nancy Lukens. This splendid volume, in many ways the capstone of the Dietrich Bonhoeffer Works, is the first unabridged collection of Bonhoeffer’s 1943–1945 prison letters and theological writings. Here are over 200 documents that include extensive correspondence with his family and Eberhard Bethge (much of it in English for the first time), as well as his theological notes, and his prison poems. The volume offers an illuminating introduction by editor John de Gruchy and an historical Afterword by the editors of the original German volume: Christian Gremmels, Eberhard Bethge, and Renate Bethge. Hardcover, 800 pages
  • The Young Bonhoeffer, 1918–1927. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 9. Dietrich Bonhoeffer; Paul Duane Metheny, Editor. Gathers Bonhoeffer’s 100 earliest letters and journals from after the First World War through his graduation from Berlin University. Hardcover, 720 pages This work gathers his earliest letters and journals through his graduation from Berlin University. It also contains his early theological writings up to his dissertation. The seventeen essays include works on the patristic period for Adolf von Harnack, on Luther’s moods for Karl Holl, on biblical interpretation for Professor Reinhold Seeberg, as well as essays on the church and eschatology, reason and revelation, Job, John, and even joy. Rounding out this picture of Bonhoeffer’s nascent theology are his sermons from the period, along with his lectures on homiletics, catechesis, and practical theology.
  • Barcelona, Berlin, New York: 1928–1931. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 10. Dietrich Bonhoeffer; Clifford Green, Editor. This period from 1928 to 1931, which followed completion of his dissertation, was formative for Bonhoeffer’s personal, pastoral, and theological direction. Hardcover, 790 pages:
  • Ecumenical, Academic and Pastoral Work: 1931–1932, Dietrich Bonhoeffer’s Works, Volume 11, is a translation of Ökumene, Universität, Pfarramt: 1931–1932 and is „Not Yet Published”.
  • Berlin: 1932–1933. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 12. Dietrich Bonhoeffer; Larry L. Rasmussen, Editor. Translated by Isabel Best, David Higgins, and Douglas W. Stott. Berlin documents the crisis of 1933 in Germany as Bonhoeffer taught “on a faculty whose theology he did not share.” Hardcover, 650 pages
  • London, 1933–1935. Dietrich Bonhoeffer’s Works, Volume 13. Dietrich Bonhoeffer; Keith C. Clements, Editor Translated by Isabel Best. Includes records and minutes of his congregational meetings, reports from international conferences from 1934, more than 20 sermons he preached in London, and more. Hardcover, 550 pages:
  • Theological Education at Finkenwalde: 1935–1937, Dietrich Bonhoeffer’s Works, Volume 14, is a translation of Illegale Theologenausbildung: 1935–1937, and is „Not Yet Published”.
  • Theological Education Underground: 1937–1940, Dietrich Bonhoeffer’s Works, Volume 15, is a translation of Illegale Theologenausbildung: 1937–1940, and is „Not Yet Published”.
  • Conspiracy and Imprisonment 1940–1945. Dietrich Bonhoeffer Works, Volume 16. Dietrich Bonhoeffer; Mark Brocker, Editor Translated by Lisa E. Dahill. Hundreds of letters, including 10 never before published letters to his fiancée, Maria von Wedemeyer, as well as official documents, short original pieces, and his final sermons. Hardcover, 912 pages

Various works in the Bonhoeffer corpus individually published in English:

  • Christology (1966) London: William Collins and New York: Harper and Row. Translation of lectures given in Berlin in 1933, from vol. 3 of Gesammelte Schriften, Christian Kaiser Verlag, 1960. retitled as Christ the Center, Harper San Francisco 1978 paperback:
  • The Cost of Discipleship (1948 in English). 1995 paperback: Critical edition published under its original title Discipleship: John D. Godsey (editor); Geffrey B. Kelly (editor). Fortress Press, 2000. :Bonhoeffer’s most widely read book begins, „Cheap grace is the mortal enemy of our church. Our struggle today is for costly grace.” That was a sharp warning to his own church, which was engaged in bitter conflict with the official Nazified state church, The book was first published in 1937 as Nachfolge (Discipleship). It soon became a classic exposition of what it means to follow Christ in a modern world beset by a dangerous and criminal government. At its center stands an interpretation of the Sermon on the Mount: what Jesus demanded of his followers—and how the life of discipleship is to be continued in all ages of the post- resurrection church.
  • Ethics (1955 in English by SCM Press). Touchstone edition, 1995 paperback: :This is the culmination of Bonhoeffer’s theological and personal odyssey. Based on careful reconstruction of the manuscripts, freshly and expertly translated and annotated, the critical edition features an insightful introduction by Clifford Green and an afterword from the German edition’s editors. Though caught up in the vortex of momentous forces in the Nazi period, Bonhoeffer systematically envisioned a radically Christocentric, incarnational ethic for a post-war world, purposefully recasting Christians’ relation to history, politics, and public life.
  • Letters and Papers from Prison, (The first English translation was in 1953 by SCM Press). This edition translated by Reginald H. Fuller and Frank Clark from Widerstand und Ergebung: Briefe und Aufzeichnungen aus der Haft. Munich: Christian Kaiser Verlag (1970). Touchstone 1997 paperback: In hundreds of letters, including letters written to his fiancée, Maria von Wedemeyer (selected from the complete correspondence, previously published as Love Letters from Cell 92 Ruth-Alice von Bismarck and Ulrich Kabitz (editors), Abingdon Press (April 1995)  as well as official documents, short original pieces, and a few final sermons, the volume sheds light on Bonhoeffer’s active resistance to and increasing involvement in the conspiracy against the Hitler regime, his arrest, and his long imprisonment. Finally, Bonhoeffer’s many exchanges with his family, fiancée, and closest friends, demonstrate the affection and solidarity that accompanied Bonhoeffer to his prison cell, concentration camp, and eventual death.
Dietrich Bonhoeffer (German pronunciation: [ˈdiːtʁɪç ˈboːnhœfɐ]; February 4, 1906April 9, 1945) was a German Lutheran pastor, theologian and martyr. He was also a participant in the German resistance movement against Nazism and a founding member of the Confessing Church. His involvement in plans by members of the Abwehr (the German Military Intelligence Office) to assassinate Adolf Hitler resulted in his arrest in April 1943 and his subsequent execution by hanging in April 1945, 23 days before the Nazis’ surrender. His view of Christianity’s role in the secular world has become very influential.

Eric Metaxas – Author, on Dietrich Bonhoeffer + an essay by Carl Trueman (si in limba Romana)

Puteti accesa un articol publicat in Oglindanet de Emanuel Contac (profesor ITP, Bucuresti) despre Bonhoeffer aici. (Iunie 2011)

In Romanian (20 minutes)

in English (35 minutes) produced by Christian Broadcasting Network

An essay by Carl Trueman as to the lessons we could draw from Dietrich Bonhoeffer’s life.

Bonhoeffer and Anonymous Evangelicals

Posted by Carl Trueman

First, I am no Bonhoeffer scholar, but have enjoyed reading him over the

Dietrich Bonhoeffer

Dietrich Bonhoeffer (Photo credit: Wikipedia)

years and found him often helpful and always provocatively stimulating.  Further, many of his letters from prison are deeply moving – rare in works of theology.

Second, I have noticed a general tendency in American evangelical circles to claim anybody who is helpful or admirable as an evangelical of some sort. It is our equivalent of Rahner’s `anonymous Christians’ – except we have `anonymous evangelicals.’   To put it in the idiom of the English class system, many theologians are `decent sorts of chaps who, if they had only known, would have been evangelicals, don’t you know.’    The great example of this reception/appropriation/transformation at American evangelical hands is C S Lewis (high church Anglican, believer in purgatory, advocate of the Devil ransom theory of atonement – these being only the three most obvious of his non-evangelical credentials).   Now, I am not sure why this is, why we need to make somebody a member of the club.  Maybe because there is a general cultural difficulty with finding people who are different to be helpful?   Thus, by making them like us, the problem is overcome.   That is one possibility.

Certainly, when I was at university, DB was the hero of the radical theological left within the Christian world, a world that was the legacy of J A T Robinson and company.  That liberals held this position on Bonhoeffer does not, of course, mean  that this was necessarily a correct reading, any more than the conservative evangelical one must be true because it is endorsed by leading evangelicals; but, in reading DB then, I never found him particularly `evangelical’ in the conservative, Protestant sense of the word; nonetheless, I enjoyed his writings, found them stimulating, and was deeply impressed by his stand against the Nazis. Who could not be?  Yet his thought world seemed much closer to that of Barth (who, inevitably, has also had the evangelical make-over in America) than Schmid or Mueller or Warfield or Bavinck or even Berkouwer.  Thus, it has been something of a surprise to me to find him increasingly functioning as a hero of evangelicals in the USA.

I can understand the need to make our heroes like us.   I am a huge fan of Lawrence of Arabia.  Faith aside, he represents everything I would wish to be and am not.   But, much as I would like to do so, I cannot make him into a Reformed Presbyterian.  At best he was an agnostic.  Thus, I think, it is with Bonhoeffer – even as an amateur reader of his works, I would be very surprised if we can make him `one of us’ without fundamentally twisting his life and thought.

Sometimes the problem derives from us asking a fundamentally wrong-headed question.  Of more value than `Was he an evangelical?’ is surely `How can I learn from him how better to be a Christian?’

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari