Nelu Brie ~ EREZIA Cetatea sărbătorilor – particularitați si evaluare

Nelu Brie: Stimati frati, stimate surori, in seara aceasta multumesc lui Dumnezeu ca suntem in Casa lui Dumnezeu. Vin in fata dvs. avand pe suflet o povara pe care as dori sa v-o impartasesc. Povara este reprezentata de cuvantul pe care urmeaza sa il auzim in aceasta seara. De regula, obisnuiesc sa ma pregatesc temeinic pentru mesajele pe care le sustin in fata dvs. De cand slujesc in aceasta biserica, nu stiu sa fii acordat vreodata mai mult timp pentru pregatirea unui mesaj ca pentru acesta care urmeaza sa vi-l impartasesc. Natura subiectului este de asa fel ca impune o atentie sporita. Despre ce vom vorbi. Vom avea in atentia noastra evaluarea unei invataturi despre care cei mai multi dintre dvs. ati auzit. O invatatura care circula printre oameni si care are nevoie de… in dreptul careia avem cu totii nevoie sa ne aplecam in mod serios si sa o evaluam din perspectiva Sfintelor Scripturi. Asa cum am citit, apostolul Pavel, prin Duhul, ne avertizeaza ca, in vremea din urma, unii oameni se vor lepada de credinta.

Invatatura- Cetatea Sarbatorilor sau Sarbatoarea Fiilor lui Dumnezeu

Invatatura aceasta la care ne vom referi, poarta numele de Cetatea Sarbatorilor sau Sarbatoarea Fiilor lui Dumnezeu. Are un nume ciudat, un nume nou. Numele acesta vine din Statele Unite. Vom aprofunda sensul acestei invataturi, dar inainte de toate as vrea sa raspund la o intrebare- De ce este necesar sa analizam o asemenea invatatura?

1. In primul rand, este necesar sa analizam asemenea invatatura, pentru ca Domnul nostru Isus si apostolii ne-au avertizat sa ne pazim de ereziile nimicitoare si de invataturile stricate care bantuie dintr-o generatie intr-alta.
   ~In Matei 7:15 Domnul Isus a spus: ¹⁵ Păziţi-vă* de proroci mincinoşi. Ei** vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Ca in alta parte, ap. Pavel sa spuna cuvintele pe care le-am citat.
   ~Petru, de asemenea, aduce acest avertisment in 2 Petru 2:1 – ¹ În norod s-au ridicat* şi proroci mincinoşi, cum şi** între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda† de Stăpânul care†† i-a răscumpărat şi vor face*† să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Va rog sa observati felul in care textul acesta arata lucrarea duhului de ratacire: învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda† de Stăpânul care†† i-a răscumpărat şi vor face*† să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. 
   ~Ioan, de asemenea, atentioneaza in epistolele sale cu privire la aceasta primejdie. 1 Ioan 2:18- 19 –  ¹⁸ Copilaşilor*, este** ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist†, să ştiţi că acum†† s-au ridicat mulţi antihrişti – prin aceasta cunoaştem că*† este ceasul de pe urmă. ¹⁹ Ei au ieşit din* mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă** ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca† să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. In biserica catre care Ioan adreseaza aceasta epistola s-a intamplat ca din randul membrilor bisericii au fost oameni care au renuntat la invatatura sanatoasa, s-au alaturat unor invataturi eretice si tocmai prin felul acela de invatatura noua pe care au inceput sa o propovaduiasca, identitatea acelor oameni a fost pusa in evidenta. Sigur ca in Noul Testament gasim in multe locuri asemenea atentionari. Socot ca este indeajuns sa ne referim doar la aceste versete biblice suficient de multe, ca sa intelegem din ele ca Domnul nostru Isus si apostolii Sai ne invata sa ne pazim de invataturile nimicitoare si de invataturile dracilor. 
2. Al doilea motiv pentru care ne apropiem de aprofundarea, de intelegerea, de evaluarea acestei invataturi la care ne-am referit, este ca mantuirea noastra, stimati frati, depinde de concordanta cu Biblia a invataturilor in care credem si pe care le marturisim. Ap. Pavel a scris lui Timotei urmatoarele cuvinte: Fii cu luare–aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. – 1 Timotei 4:16 Mantuirea noastra depinde de sanatatea invataturii noastre si ed acordul acestei invataturi cu Sfanta Scriptura.
   
3. Pe de alta parte, in al treilea rand, este necesar sa facem prezenta evaluare pentru ca, frati si surori, Duhul Sfant ne-a avertizat inainte vreme chiar in mijlocul acestei biserici cu privire la acest val de invatatura prezent. Daca unora dintre dvs. nu va este cunoscut, Dumnezeu sa va binecuvanteze. Grija sa nu va faceti. Imi amintesc bine, in data de 8 octombrie, 2014, am adus inaintea lui Dumnezeu o cauza pentru care m-am rugat mult. Si Duhul, cu ocazia aceea, prin niste oameni ai lui Dumnezeu vrednici de incredere, de crezare, au adus o descoperire pentru Biserica Emanuel in care ne avertiza sa veghem, sa ne rugam, sa lucram cu intelepciune, pentru ca un duh rau vrea sa puna stapanire pe mintile oamenilor. Un gand de a strecura, de a nimici si de a pierde suflete.
   In 13 februarie acest an, in timpul unei seri de rugaciune, prin sora Cati din Deva si prin sora Rodica din Hunedoara, s-au dat in acest loc asemenea descoperiri. A fost dublat acel mesaj de avertizare prin oamenii care ne-au vizitat la timpul de rugaciune. Noi credem ca Dumnezeu ne vorbeste asa, ca iata ce este scris in pasajul pe care l-am citit: Duhul spune lămurit* că**, în vremurile din urmă,  1 Timotei 4:1
4. Mai exista un motiv pentru care se cere sa evaluam aceasta invatatura. Duhul de ratacire al ereziei Cetatea Sarbatorilor afecteaza, atenteaza la sanatatea bisericilor din Sibiu si a unor credinciosi din bisericile evanghelice din Sibiu. Prin intermediul unor sibieni care au plecat in Statele Unite, invatatura aceea a fost dusa in orasul nostru. A fost adusa la unii din biserica noastra. S-au organizat anul acesta si anul trecut conferinte de invatatura la care au fost invitate familii, partasie acasa la care au fost invitate familii. Iar, sub influienta acestor invataturi, cativa credinciosi, chiar din biserica noastra si din alte biserici, au decis sa renunte la partasia bisericii, sa iasa din biserica si sa se alature acestei invataturi. E necesar sa ne aplecam cu seriozitate si cu maturitate ca sa vedem cu totii despre ce este vorba.
5. Nu mai trebuie sa adaug, desi e necesar, ca slujitorul lui Dumnezeu, pastorul bisericii, printre responsabilitatile lui este si aceia de a veghea asupra invataturii sanatoase si de a fii in stare sa infrunte pe potrivnici si de a deconspira in felul acesta planurile celui rau. Eu nu v-as dori sa purtati povara pe care o port eu acum si am purtat-o in zilele acestea. Dar in acelasi timp, stiu ca este de la Domnul sa impartasesc ceea ce am sa va spun.

ISTORICUL:

Acestea fiind spuse, in al doilea rand vreau sa ma refer la un scurt istoric al acestei invataturi, care o vom numi generic Cetatea Sarbatorilor. Promotorul acestei invataturi este un american cu numele de Michael Shattuck. aratul acesta pretinde ca in anul 1972 a fost rapit la cer.Si ca in timpul acestei rapiri la cer care a avut-o, a primit o revelatie superioara. Noua superioara oricui si oricarei revelatii facute anterior, revelatie care in sine urma sa aprofundeze conceptul de fiu a lui Dumnezeu si ca el a fost trimis pe pamqnt de Dumnezeu cu misiunea sa descopere bisericilor oamenilor aceasta revelatie. O sa vede despre ce fel de revelatie este vorba. Da, asa sustine. El marturiseste ca in anii care au urmat dupa acel moment, citez: „a calatorit mult prin lume si a vorbit cu multi  pastori, preoti, episcopi si nimeni n-a vrut sa primeasca invatatura.” Tot el a afirmat ca de la Domnul nostru Isus incoace pana in prezent pana in momentul in care el vorbea, cel mult doi sau trei oameni in istorie au avut parte de aceasta revelatie.

Acest om a infiintat in ultimii ani in Statele Unite, de vreo 2-3 ani incoace cu mai multa amploare, o biserica numita Celebration Christian Church sau Celebration City. Biserica aceasta se gaseste in Portland in Statele Unite. De la acest barbat, un roman cu numele Valentin Seicianu, fost credincios intr-o biserica baptista, a preluat invatatura si avand in vedere ca ei vorbesc public si noi vom vorbi public. Claudiu Cauneac, plecat din biserica noastra, a luat si el invatatura. Au promovat-o printre romanii din Portland. Cativa dintre ei au iesit din biserica si s-au alaturat acestui grup. Asa a  ajuns la familiile din Sibiu, la prietenii din Sibiu si in ultimul an si jumatate au fost organizare in Romania conferinte la Ploiesti, la Beles, la Paltinis in vara aceasta la care au participat mai multe persoane. Cam asta, asa, un scurt istoric.

Trebuie sa face referent si la sursele de informare. De unde cunoastem despre aceasta invatatura? Aici a fost partea cea grea, pentru ca n-am putut sa gasesc o carte pe care sa o deschid si in care sa vad crezul acestor oameni. Probabil ca sunt brosuri. Nu am avut acces la asemenea surse de informare. Nu mi-a ramas altceva decat anevoioasa munca de a lua predica dupa predica, predica dupa predica si de a asculta. Saptamanile care au trecut  [am ascultat] peste 80 de predici si nu-i una mai scurta de o ora.Multumesc celor care in biserica m-au ajutat in aceasta anevoioasa munca si au ascultat si ei, indicandu-mi prin recenziile loranumite directii.

De asemenea, o alta sursa de informare,- in primul rand, aceste predici au fost sustinute de Michael Shattuck, Valentin Seicianu, Claudiu Cauneac, Paul Muresan, Adina Bogdan si alte vreo doua sau trei persoane. De asemenea, prin prietenii si fratii de credinta pe care-i avem in Portland, am primit marturia unor barbati, a unor frati de credinta care au participat la „Intalniri de nivel inalt ale acestei invataturi si de acolo, din marturia acestor frati rezulta continutul acestor invataturi. Deasemenea, reactiile si discutiile cu fratii pastori din Statele Unite. Deasemenea, cateva reactii din partea unor pastori din alte biserici  evanghelice din Sibiu. Toate acestea s-au constituit in surse de informare. Mi-as fi dorit sa vorbesc pe larg si cu cei care au acest crez, dar au refuzat orice dialog. M-am simtit rau ca un frate membru in biserica  sa-mi refuze dialogul pe marginea acestui subiect. Dar, si asta spune destul. Ca au fost facute acum aceste precizari, haidem sa vori despre invataturile de baza ale acestui crez.

Elementele Esentiale ale invataturii CETATEA SARBATORILOR

Am aici in fata un material consistent. Va trebui sa-mi ingaduiti sa citesc de multe ori. [nota ed.Aici, pastorul Brie se refera la faptul ca trebuie sa vorbeasca din materialul scris]. Pentru ca eu stiu ca acest mesaj va fi auzit si nu doresc sa se strecoare vreo vorba de la mine peste afirmatiile si invataturile sustinute ca venite de la Dumnezeu acestor oameni. In urma analizei facute am identificat 13 elemente. Nu mi-am propus sa gasesc 13. Atatea au iesit. Si n-am nimic cu cifra 13.

Elementele esentiale ale acestei invataturi:

1. Primul dintre ele enunta ca Dumnezeu lucreaza in diferite nivele ale revelatiei, pe diferite nivele ale revelatiei sau in diferite sezoane de revelatie. Asa se sustine. Tot aici ar trebui sa cuprindem si asa numita ‘a lor’ teoria generatiilor. Asta ar fi o prima particularitate. Michael sustine ca Dumnezeu lucreaza in istorie pe diferite nivele de revelatie. Spre ex. el spune urmatoarele: „Generatia din urma inseamna ca nu va mai fi alta generatie. Stiu de la Domnul si va spun adevarul. Eu fac parte din aceasta generatie, din generatia aceea de pe urma si voi sunteti parte din acea generatie.” Afirmatia a fost facuta la Beles in prima zi de conferinta. Pentru cei care aveti alte curiozitati putem sa vorbim la urma.

Seiceanu sustine ca Dumnezeu lucreaza in sezoane diferite si  in generatii diferite de revelatie. Spre ex. el spune ca Martin Luter ar fi reprezentat o generatie, un nivel de revelatie. Nivel de revelatie care a fost urmat de un alt nivel adus de miscare de sfintire, de miscarea baptista cu botezul in apa, de miscarea penticostala cu lucrarea darurilor Duhului si ca acum, in vremea aceasta, prin noi, sustin ei, incepe un nou sezon, o noua generatie. Acest nou sezon, aceasta noua generatie este generatia de la sfarsit. Vremea de pe urma. Este generatia Fiilor lui Dumnezeu. Lor le este descoperit Cuvantul. Niciodata in istorie, de la Domnul Isus incoace, n-a fost data o revelatie ai inalta ca asta. Asa se sustine.Se face apel la o explicatie foarte interesanta si graitoare. Revelatiile sunt.. sau generatiile sau nivelele de revlatie sunt atat asemanate cu un tablou. Un tablou care are o rama care incadreaza imaginea din tablou. Spre deosebire de ultima generatie, generatia in care se considera parte, fiecare tablou a avut si o rama de sus. Asta nu o mai are. Noua  revelatie nu mai are rama de sus. Este deschisa spre ifninit. Este generatia rapirii. Este aceasta generatie careia Dumnezeu (citez:) nu-i pune cadru. Ca apoi sa afirme: „Nu va sparati de nivelul de revelatie din alte generatii in intelegerea Cuvantului lui Dumnezeu. Ei sunt sinceri, dar, atata le-a fost dat. Daca Dumnezeu nu le-a descoperit, ei nu pot sa vada mai mult. Ultima generatie este socotita generatia infierii. Aceasta generatie din urma va vedea rapirea.

Si este o afirmatie aici foarte ciudata: „Este generatia care are capul in  cer si trupul pe pamant.” Se face referinta la faptul ca Isus este capul si biserica este trupul. Ar mai trebui spus ceva aici. Fratilor,  aici este un duh de ratacire extrem de viclean si de puternic. Unul care a aderat la aceasta invatatura s-a scapat cu afirmatia: „Cum de am putut sa stau de atatia ani in intuneric? L-as lua pe pastor si l-as da cu capul de perete,” ca dupa aceea sa se linisteasca si sa spuna: „Da saracu, numai atata i s-a dat.” Invatatorii acestor oameni sustin ca nu trebuie sa judecam pe pastori, pe invatatori, pe prooroci. Ei sunt sinceri. Atata stiu. Sunt limitati. Burduful lor e burduf vechi. Daca pui vinul asta nou in burduful lor, se sparge. Trebuie sa te uiti cu intelegere si cu mila- cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa-i lasi in urma si sa scapi de duhul lor de religie, care stapaneste peste ei. Asta-i invatatura.

La un momet dat, in timpul conferintei de la Paltinis s-a pus o intrebare: „Dar, ce va fi cu pastorii? Cu cei din biserici?” Raspunsul a fost: „Ce-ti pasa tie? Tu, vino dupa mine. Prin tine, Dumnezeu vrea sa dea lumii ceva nou. Va veni o descoperire noua, o cheare noua, un statut nou. Vino dupa mine.” Sigur ca intrebarea care se ridica este: dar oare ce inseamna acest nou? Si intr-adevar este nou.

~~~~~

2. A doua caracteristica- aceasta a doua caracteristica este un enunt care-l voi face in forma marturisirii lor, facute de acesti oameni.„Noi suntem ultima generatie, generatia fiilor lui Dumnezeu. Noi suntem Isus.” Ati auzit bine. Da, ati auzit bine. „Noi suntem Isus.” Aici este accentuata identitatea de fiu a lui Dumnezeu. Se sustine si este o explicatie alambicata, fara nici un fel de baza biblica, nu-i explicatie.Se sustine ca crestinii au trei nivele de identitate.

1. Prima identitate este identitatea de oaie. Scuzati-ma, dar asa spun ei. Oaia are pastor. Are nevoia sa fie condusa sa fie ingrijita sa fie protejata sa fie aparata.
2. Apoi, identitatea de rob. Robul are porunci. Robul asculta de porunci. Si ca sa nu gresesc, e de pe un power point in timpul unei cuvantari. Robul sau ucenicii sunt determinati sa invete si sa creasca. Regulile lor de viata sunt bazate pe a semana si a secera. Invata sa faca ce spune Cuvantul ca sa creasca. Invata sa dea pentru a primi. Invata sa iueasca, neganduse pe ei insisi. Asta-i statutul de rob.
3. Dar exista un nivel superior: statutul de fiu, identitatea de fiu. Deja aici, regulile lor de viata sunt etere si vin de la Dumnezeu. Prin nasterea din nou se sustine, crestinul intra in aceasta identitate de fiu. El este atat de legat de Hristos si Hristos atat de legat de el, incat el e in Hristos, Hristos e in el si ei se suprapun pana acolo incat tu esti Isus. Citat: Hristos e capul, – atentie, va rog, Michael spune asta: Pana la invierea lui Isus, Dumnezeu a avut un singur Fiu, pe Isus. Dupa invierea lui Isus, Domnul Isus devine primul intre mai multi frati. Si toti cei nascuti din Dumnezeu sunt ca Isus. Au aceeasi natura cu Isus. Ca sa citez: Au ADN-ul lui Dumnezeu in ei. Se sustine ca fii sunt literal trupul lui Hristos, adularele lui Hristos. Adeptii acestei invataturi sunt invatati sa creada ca ei sunt Isus: „Toti cei nascuti din El sunt El.„- afirmatie de pe gura predicatorilor lor. „Toti cei nascuti din Isus sunt Isus.„- din predica ‘Disciplina si Pedeapsa’. (https://www.youtube.com/watch?v=KzPdMSK-Z7o)

Si acuma, cateva exemple:

Michael, in mesajul intitulat ‘Bazele Infierii’ (https://www.youtube.com/watch?v=P4xDiXHCdOQ) spune:

„Asta inseamna ca prin nasterea din nou, noi suntem madularele lui Isus. Si din acest motiv, Isus e in noi si noi suntem in El. In mod literal suntem membre a lui Hristos, fiecare suntem celula din trupul lui Hristos. Fiecare celula e fiul lui Dumnezeu. De cand ati fost nascuti din nou, Isus s-a asigurat complect ca voi sunteti El si El este voi. Daca te-ar palmui cineva, El ar zice: De ce Ma palmuiesti?Pentru ca tu esti El.”

Un al doilea exemplu: Cine suntem noi in launtrul nostru? Raspunsul: Fii de Dumnezeu. Cu privire la identitatea femeilor se face o afirmatie interesanta: Femeile sunt fii de Dumnezeu in corpuri de femei.

Fiti atenti la o afirmatie extrem de periculoasa- Mesajul intitulat ‘Bazele Infierii’ (https://www.youtube.com/watch?v=P4xDiXHCdOQ), Michael spune urmatoarele:

Isus traieste in voi si voi prin viata voastra (atentie, va rog!) oferiti lui Hristos o viata pe care n-a trait-o niciodata. O experienta pe care n-a avutt-o niciodata.

Claudiu Cauneac, la Belis, in ziua a patra de conferinta a facut urmatoarele afirmatii (sunt mai multe fisiere video din ziua 4 aici – (https://www.youtube.com/channel/UC8-zBsD2dxI6M7aGy2TZRgw/search?query=belis+ziua+4):

Eu, cand sunt nascut din Dumnezeu, am aceeasi natura cu El. Isus locuieste in mine. Eu, cand pun mainile pe foile astea si le ridic, (si a ridicat in fata oamenilor niste foi) toata lumea spune: Claudiu a ridicat foile. Eu va spun: Nu-i adevarat. E o minciuna. Asta este ce ati vazut cu ochii. Hristos a pus mana si a ridicat foile. Claudiu vorbeste la microfon si toata lumea spune: Claudiu vorbeste la un microfon. Adevarul nu este acesta. Hristos vorbeste la microfon.

El, adica, Isus, n-a avut niciodata viata mea. El, niciodata n-a condus masina mea, pana nu m-am nascut eu. Niciodata n-a fost la scoala mea, pana nu m-am nascut eu. Niciodata n-a trait viata ta. E prima oara cand traieste viata ta. Orice faci la lucru, orice lucrezi, e prima oara pentru El cand face lucrurile acestea.

In timpul unui interviu, pe care-l gasiti sub titlul „Legea Duhului de viata”, (https://www.youtube.com/watch?v=yP34ndctyjk) la minutul 19 se face o afirmatie. Un barbat a spus asa: „Cand am inteles ca Hristos traieste in mine, am inteles ca atunci cand ma trezesc, se trezeste Hristos. Cand fac dus, face El. Acolo s-a terminat tot, am fost invingator.”  (Nelu Brie: Iertati-ma ca trebuie sa spun lucruri despre care mi-e jena.)

Michael, la acea intalnire avansata, a facut afirmatia: „Eu sunt Isus deoarece sunt Fiul lui Dumnezeu. Intr-o zi, pe cand eram proaspat casatorit, ma plictiseam si l-am intrebat pe Isus din mine, ce ar vrea sa faca astazi. (Nelu Brie: Iertati-ma).Isus a zis: Du-te si fa dragoste cu sotia mea toata ziua. Si am facut dragoste cu sotia mea toata ziua. Prin aceasta, Isus traia viata pe care n-a avut-o niciodata. N-a avut niciodata sansa s-o traiasca, a avut sansa sa o traiasca prin mine.” 

Nelu Brie: O, Doamne! O, Doamne!

Alta data, cei ce am confirmare din partea celor din Sibiu a spus ca Isus i-a zis [lui Michael]:

„Du-te in parc cu copilul tau si petrece ziua cu el. Tata n-am fost pe pamant, oferi in acest fel experienta pe care n-am avut-o ca tata.”

Invataturile acestea sunt infatisate intr-o forma extrem de ademenitoare. Ele iti promit libertatea. Ele iti promit biruinta asupra pacatului. Iti promit succes, sanatate, prosperitate. Aceste observatii pe care le fac in fata dvs. scapa unuia care asculta in graba si cu neatentie. Ce v-as ruga, sa notati aceste detalii si sa le verificati. Un alt exemplu, din partea cuiva din Sibiu de aceasta data. Pus fata in fata cu crezul, persoana aceasta a afirmat: Eu sunt Isus. Colegii i-au spus: „Dar, vrei sa spui ca colegii lucreaza la acest biznis?” „Da, asta vreau sa spun.” „Vrei sa spui ca Isus lucreaza pentru mine? a zis patronul.” Si persoana aceea a spus: Da. Evaluati dvs. Afirmatiile sunt atat de socante si de tulburatoare, incat pentru un om care cunoaste Scriptura si are judecata sanatoasa, nici nu mai are nevoia sa se faca apel la Scriptura.  Pentru ca neadevarul acestor declaratii, neconcordanta lor, sare in ochi inca de la prima privire.

~~~~~

3. A treia trasatura a acestei invataturi. Avand in vedere… este extrem de periculos ce contine acesta al treilea enunt.

„Noi suntem Isus. Prin urmare, noi nu mai putem pacatui. Pacatul este rodul omului vechi, nu al nostru. Noi untem Isus. Avand in vedere ca noi suntem nascuti din Dumnezeu, avem in noi natura lui Dumnezeu. Suntem Isus si noi nu mai putem pacatui. De ce? Simplu, pentru ca Isus nu poate pacatui. Fiul lui Dumnezeu nu poate pacatui.”

Michael, intr-una dintre declaratiile sale, din marturia fratelui Ben din Portland:

Tu esti Isus, prin urmare nu poti pacatui.
Fratele Ben continua: „Cand l-am confruntat pe Michael cu aceasta invatatura, a zis ca daca Isus este in tine, literar daca tu esti Isus, nu poti pacatui.
Atunci, i-am zis, cand noi in calitate de crestini, luptam o batalie spirituala zilnica impotriva pacatului.
Replica lui Michael a fost: Isus a luat totul la cruce. De ce continui tu, ca pacatos, sa te vezi pacatos? Tu ai fost crucificat cu Isus. Acestea este duh de religie.
Apoi am intrebat: Deci, daca eu pacatuiesc, si Isus pacatuieste? Pentru ca Isus este in mine.
Michael a raspuns: Nu. Tu locuiesti in Duhul, nu in trup. Trupul este carne si carnea poate pacatui. Dar, pentru ca tu locuiesti in duhul si Isus este in tine, tu nu poti pacatui.

Nelu Brie: Ce e nebunia asta?

(fratele Ben continua:) Cand i-am spus ca aceasta ar putea fii scuza pentru tot felul de pacate, Michael a zis ca tocmai asta ar zice cineva condus cu duhul de religie. (Nelu Brie: Frumoasa apologetica)

Notati, va rog, acest detaliu este foarte important, in predica intitulata ‘Binele si raul” (https://www.youtube.com/watch?v=5mg0I5CtB6A) Vali Seiceanu face cateva afirmatii socante. La un moment dat, asa merge vorba. Raspunde unei intrebari:

Pavel spune ca este cel dintai- „Cel dintai pacatos sunt eu”. Intrebat de ce el spune ca n-are pacat, in timp ce Pavel spune ca el este cel dintai pacatos, raspunsul lui Seiceanu este urmatorul: Nu Isus spune ca sunt un pacatos. PPavel spune. Dar, eu nu predic evanghelia paulina, evanghelia lui Pavel, ci evanghelia lui Isus.

E limpede? E limpede. Duhul acela (rau) s-a dat pe fata. In predica intitulata „Slava Imparatiei”, (https://www.youtube.com/watch?v=L-OMYn4M88Q) tot Seiceanu face afirmatia, aici se vorbeste despre pomul cunostintei binelui si raului, care are ca rod constienta faptului ca esti pacatos. Iar pomul vietii care are ca rod constienta iertarii. Acum, citez: „Sa nu te mai hranesti din rodul pomului cunostintei. Hranirea din pomul cunostintei transmite ideea ca nu mai trebuie sa deosebesti binele de rau si sa nu te mai condamni ca esti pacatos. Tu esti iertat. Hraneste-te din pomul vietii.  Alta afirmatie din predica „Viata Vie”, minutul 10:00 – 14:00, (https://www.youtube.com/watch?v=IJ43aKxXt_U). „Nu-i pasa lui Dumnezeu daca mai faci una rea… nu lasa ca acuzatorul sa-ti spuna ca nu esti vrednic. 

Nelu Brie: (Buna invatator, felicitari celor care-l asculta si il urmaresc (Sarcasm)).

Se spune o antropologie ciudata. Foarte ciudata. Omul are trei parti: Trupul, Sufletul care este omul vechi si Duhul care este omul cel nou. Adevaratul eu sunt omul cel nou. Asta nu mai pacatuieste. Numai trupul pacatuieste. In predica intitulata „Neprihanirea” (https://www.youtube.com/watch?v=KO4bGT-775E) si (https://www.youtube.com/watch?v=7EJ3E9g2fAM) in dreptul careia am auzit pe unii comentand ca ei asa ceva n-au mai auzit. Si eu cred ca n-au mai auzit asa ceva. Claudiu face o afirmatie foarte indrazneata:

„De doi ani si jumatate n-am mai pacatuit.” (BIBLIA:) Cine zice ca n-are pacat se insala singur. El afirma: „Cum de pocaitii vorbesc asa de mult de pacat, cand Isus a distrus pacatul prin jertfa Sa? Se spune mereu: Asta e pacat. Asa sa nu faci, aia sa nu faci. Dar, Isus a desfiintat pacatul. Nu mai conteaza daca faci o gafa, important e c crezi in Hristos. Dar, chiar daca am facut prostia asta, nu eu am facut, ci omul meu vechi. Omul meu vechi face pacatul, nu omul nou. ‘Noi suntem pacatosi,’ daca spui asta despre tine, aipus pe tine identitate de porc. Daca faci un pacat, nu esti tu cel care face pacatul. E omul tau vechi. ‘Bai, esti mincinos’. Ce mincinos sunt? Ce pacatos sunt? Ce idiot sunt? Ce curvar sunt? In momentul in care te vezi asa, de omul cel vechi nu mai poti sa scapi. Cand ma vad una cu firea pamanteasca din mine, nu mai pot sa fac altceva decat pacat.”

Nelu Brie: O, Doamne! Este negata necesitatea pocaintei. Va rog sa ascultati ce spune o domnisoara sau nu stiu (cine e): Necesitatea marturisii, a pocaintei, a crucii lui Isus prin care vine iertarea- in mesajul intitulat „Misiunea noastra de fii” (https://www.youtube.com/watch?v=F8scKRlNK8I) se face aceasta afirmatie:

Daca ai pacatuit, nu mai este nevoie sa mergi la cruce sa iti ceri iertare. Dumnezeu este iubire si in El este iertare. Ca, Claudiu sa spuna: „La cruce, trebuie sa vii odata in viata.Orice gafa care se face dupa aceea, nu sunt eu, ci omul vechi. Ma pocaiesc,” dar asta nu inseamna cum zic bisericile: marturisesti pacatul, te plangi inaintea lui Dumnezeu, te rogi, iti ceri iertare. Postesti. Nu! Ci (el invata ca) renunti la ideea ca tu ai facut acel pacat. „Omul cel vechi face pacat. Nu eu. Niciodata n-am facut gafe.”

~~~~~

4. Cu aceasta, mergem la urmatoarea particularitate a ereziei… E foarte interesata, ciudata. A fost o munca enorma sa pot pune impreuna toate acestea din zecile de mesaje.

CONCEPTUL de CEI DOI OAMENI: Omul cel vechi si omul cel nou. [Citat:] Trupul e pentru pamant. Sufletul este adoptat de Dumnezeu. Duhul este nascut din Dumnezeu. Deci, duhul e nascut din Dumnezeu. Sufletul nu poate fi niciodata nascut, numai adoptat.Aceasta intr-o apologie, fara sa mai fac multa observatie, asta e o apologie de tip gnostic. Asistam aici la o reinviere a gnosticismului. La Paltinis, marti seara, Claudiu a facut afirmatia (https://www.youtube.com/watch?v=hFYqSJluzmE):

„Noi nu-L mai cunoastem pe Hristos in felul lumii. Trupurile acestea ale noastre sunt doar o simulare de adevar. Trupurile nu suntem noi. E doar o aparenta. Ce vad oamenii in noi, copilul, parintii, fratele meu de corp, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii. Nu mai trebuie sa ne uitam la fii lui Dumnezeu in felul lumii. Asa suntem noi. Avem numai carapacea asta care seamana cu omul, pentru acum. Daca este cineva in Hristos, e o faptura noua, cele vechi s-au dus. Asa suntem si noi acum. Dumnezeu ne-a dat un trup acum, dar eu nu sunt trupul acesta. Eu sunt din Dumnezeu. Si spune el: Cel mai greu e sa spui asta parintelui tau, tatalui tau. Sa-i spui „nu sunt copilul tau. Eu sunt din Dumnezeu. Singura diferenta intre noi este ca tu ai venit mai iute in lume decat mine”.

Ei sustin ca in crestini sunt acesti doi oameni, omul vechi si omul nou:

Omul cel vechi pacatuieste. Firea veche pacatuieste. Dar asta nu conteaza.

Ce se intampla daca pacatuim? Iata ce spune Claudiu:

Eu sunt vinovat de pacatele pe care le-am facut? Nu eu le-am facut, ci omul meu vechi. Eu sunt altul. Omul meu cel vechi nu mai exista. Am murit cu Hristos. Nu eu am facut.

Paul Muresan declara in aceeasi cuvantare [unde] vorbesc pe rand:

Tatal nu ne vede asa cum suntem, ci prin sangele lui Isus Hristos. N-are importanta ce simti. Emotiile tale n-au nici o semnificatie. Atentia lui Isus nu este pe pacat pentru ca l-a distrus odata. Daca gresim, [Nelu Brie]: aceasta afirmatie este socanta efectiv, „problema se rezolva intr-o secunda. Nu eu am pacatuit, eu sunt altul. Tu nu esti sufletul tau. Sufletul tau primeste comanda de la cine este in duh.”[aceasta e afirmatia lui Seiceanu in predica ‘Adoptarea sufletului; – (https://www.youtube.com/watch?v=D10I4yGY-xA)”.

Ca apoi, la minutul 3:33 sa avem o afirmatie pe cinste:

Ai facut o gafa? Daca trece de 3 secunde si ramane in constiinta aia si-ti atribui gafa ca si cum aia-i natura ta, te-o prins. Ai facut o gafa? Ai trei secunde maxim. Trei secunde. Ce faci? „Aia nu-i natura mea. Eu stiu cine sunt.. Aia n-are nimic de a face cu mine. Eu sunt fiu de Dumnezeu.”  Mesajul de la Belis ziua 4 de dimineata. ( https://www.youtube.com/watch?v=tP0kBnhYiQc)

O, fratilor, n-a vorbit drept Duhul Sfant cand ne-a anuntat ca acest duh viclean incearca sa puna stapanire pe mintile unor oameni? Sunt acestea invataturile Domnului si spiritul invataturii Scripturii? Ii rog in public pe fratii predicatori in Biserica Emanuel sa ia aceste invataturi si in predicile care vor urma in duminicile urmatoare sa le raspundem biblic, rand pe rand. Acum, doar le prezentam.

~~~~~

5. A cincea trasatura: Instigare la parasirea bisericilor. Razvratire de autoritatea spirituala lasata  de Dumnezeu in biserica si  fata de toate invataturile primite in biserici. Erezia aceasta afirma ca in biserici, bisericile sunt stapanite de un duh de religie.

Nu poti avea acces la noua revelatie si nu poti experimenta libertatea fiilor lui Dumnezeu cata vreme stai sub robia duhului de robie. Trebuie sa te impotrivesti duhului de religie, ca sa te poti deschide spre noua revelatie. Cum? Cu neascultare fata de autoritatea bisericii. Trebuie sa te impotrivesti cu neascultare. Mumai asa scapi. Trebuie sa iesi din biserica. Trebuie sa uiti tot ce stii de la biserica si tot ce ai invatat pana acum. Altfel nu scapi de duhul de religie.

Oameni buni, asa ne invata Biblia sa facem cu credinta care am adunat-o in suflet pana acum? Cu evanghelia care am propovaduit-o si in auzirea caruia am primit Duhul Sfant? O, Doamne. Dar, sa probam veridicitatea acestor declaratii cu exemple din cuvantarile lor. Seiceanu – Cetatea Sarbatorilor ( https://www.youtube.com/watch?v=73tmySrOE1k):

Trebuie sa te eliberezi de gandirea veche. Gandirea veche nu se refera doar la lucrurile pacatoase, ci si la lucrurile bisericesti vechi, la tot felul de lucruri care va opresc  sa-L cunoasteti pe Dumnezeul viu.

Declaratia a doua in predica ‘Viata Vie’ ( https://www.youtube.com/watch?v=IJ43aKxXt_U):

Ceea ce noi propovaduim este infierea. Este un cuvant viu care te trezeste si te schimba, care te cheama si te striga: Fiu de Dumnezeu, scutura-te de trecut. Iesi afara din intuneric si afara din lumina falsa.  Iesi afara din lucrarea si distrarea pe care o faci cu religia si cu biserica. Iesi afara de acolo si incepe  astazi sa traiesti cu Dumnezeul viu. Astazi e timpul tau. Astazi auzi glasul si iesi afara de acolo. Nu-i pasa lui Dumnezeu daca mai faci una rea si mai zici asta. Nu lasa ca acuzatorul sa spuna ca tu nu esti vrednic sa poti iesi afara. Da, cuvantul acesta nu e pentru tine, nu stii cat de rau. Voia lui Dumnezeu e sa te scuturi de jugul acesta si sa iesi afara de acolo. Iesi afara din orice loc in care iti da o forma de evlavie.

Ce inseamna predica asta, mai, oameni buni? Inteleg pe – cand a spus ca nu mai vrea sa fie membru in biserica si pe ei din Portland care s-au retras din biserica la auzirea acestor mesaje..

Claudiu face o afirmatie, un limbaj de jargon de strada, un limbaj de golan:

Isus pune problema foarte smecher: trebuie sa uiti tot ce ai in creier pentru ca sa poti primi credinta adevarata. in Isus. Eu trebuie sa uit tot ce stiu si sa accept tot ce spune El, orbeste. Trebuie sa lepezi orice alta invatatura si sa vii la noua revelatie, o noua relatie cu Tatal.

Astea sunt declaratiile lor…

In predica ‘Viata din belsug'( https://www.youtube.com/watch?v=KIaICAcBaOU) la acest interviu a fost facuta, pe langa multa ironie cu privire la felul josnic in care-L cunostea pe Dumnezeu inainte, cand era in biserica, se mai spune:

Inainte, cand nu cunosteam adevarul, nu eram liber. Dar, acum sunt liber si nu mai pot tacea. Trebuie sa vorbesc lucrul acesta. Inainte, facea diavolul ce voia cu noi. In Romania, eram ingradit si nu puteam gandi deschis. Nu puteam sa ma dezvolt. Slava Domnului ca m-a scos de acolo.

Michael, potrivit marturiei lui Ben, a facut afirmatia:

Nu ai nevoie de biserica sau de predicatori care sa-ti spuna despre credinta. Acesta-i duhul religie. Tu ai nevoie sa accepti. Tu ai nevoie sa crezi.

Cand a fost confruntat de fratele Ben cu privire la faptul ca nimeni nu poate intra intr-o credinta oarba fara a fi confirmata prin Cuvantul lui Dumnezeu, Ben spune, Michael a devenit vizibil furios si a zis ca in mine domneste un duh de religie. A mai afirmat ca invataturile din biserica sunt fara valoare si ca tot ce avem nevoie este credinta, deoarece in calitate de fii ai lui Dumnezeu, noi suntem cuvantul viu si prin aceea, cuvantul traieste in noi. 

1. Asta este atitudinea fata de biserica, fata de poporul lui Dumnezeu, fata de invatatura primita, fata de Evanghelia propovaduita. V-as aduce aminte doar de cateva versete. Spre ex. Evrei 10:25 – Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
2. Legat de renuntarea la tot ce stii pana acum, uitati ce spune ap. Pavel. Aceleasi duhuri au fost si atunci, numai actorii s-au schimbat: Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. – Romani 16:17 Uitati cum continua mai departe: ¹⁸ Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui* lor şi, prin** vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători. 
3. Aduceti-va aminte de 1 Corinteni 15:1-2. Ap. Pavel, Evanghelia Paulina, pe care Seiceanu spune ca nu o urmeaza si nu o propovaduieste: Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care* v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o**, în care aţi rămas ² şi prin* care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi** crezut. [Ei zic] „uita tot ce stii. Goleste-ti mintea.” Asta nu-i invatatura Domnului. Asta este manipulare. Cele mai ieftine manipulari posibile. Numai un om cu putin discernamant duhovnicesc se poate lasa prins intr-o asemenea cursa. Si in ce ne priveste, nu e cazul. 

~~~~~

6. Contestarea autoritatii Bibliei. – o alta particularitate a acestei invataturi.Din declaratiile facute si surprinse in predici, se desprinde clar ce cred acesti oameni despre Biblie si despre autoritatea ei. Dincolo de faptul ca o interpreteaza dupa bunul plac, scotand din context si potrivind dupa cum dicteaza interesul invataturii, in marturia facuta in fata unora dintre dvs. ca n-ati stiut la ce ati fost invitati in urma cu un an si ceva, poate doi. N-ati stiut la ce ati fost invitati, v-ati dus stiind ca veti servi o pizza si cand colo, ati servit o predica pe cinste, 3+ ore marturia. In timpul acestei marturii vi s-a facut si afirmatia: Vechiul Testament- NU. Epistolele? Nu. A luat in mana Biblia si a pus mana pe partea cu Evanghelii si a scuturat: „Numai atat, celelalte….”. Autoritatea lui Pavel este contestata. La un moment dat, discutanduse despre pedeapsa, tot in acea marturie, se face o afirmatie: „Cum a indraznit Pavel sa-l blesteme pe Elima vrajitorul, cand Dumnezeu face numai bine?” Intreb eu[Nelu Brie]: Cine te crezi dumneata invatator manat de duh de ratacire? Sa vorbesti cu atata indrazneala impotriva Scripturilor si a unui apostol a Domnului nostru Hristos?  Astea nu vor ramane neosandite de Dumnezeu.

Se sustine ca intre Pavel si Isus e contradictie, asta este evident. Seiceanu zice ca nu accepta ce zice Pave, „eu sunt cel mai mare dintre pacatosi”, ca el nu predica evanghelia lui Pavel, ci a lui Isus. Iata cum raportarea  fata de autoritatea Scripturii deconspira identitatea crezului.

~~~~~

7.  Renuntarea la normele morale – A saptea particularitate – renuntarea la normele morale, la standardele sfinteniei. Toate acestea sunt socotite duh de religie si in loc este promovata libertatea in Hristos. Michael spune ca bisericile sunt stapanite de duh de religie si de legalism: Toate poruncile din biserici nu-s pentru fii. Sunt pentru oi si pentru robi (vezi ecplicatia la punctul nr. 2). Noi suntem la stadiul de fii si pentru noi nu-i mai nevoie de porunci. Noi suntem calauziti de Duhul si stim ce trebuie sa facem. Michael raspunde la o intrebare. El o anticipa: Motivul simplu pentru care Pavel invata porunci si reguli in epistolele catre biserici, e pur si simplu pentru ca voi sunteti diferiti de ce erau ei atunci. Se refera la faptul ca in vremea lui Pavel, crestinii erau la stadiul de robi sau oi. Nu la stadiu de fii, cum este in ultima generatie. In stadiul ultimei generatie nu mai e nevoie de porunci. Asta deduc din felul in care este pusa invatatura.

„Religia,” spune Michael, „va pus pe cap identiatea de servitor,” si batjocoritor, s-a batut cu palma  peste cap. „Voi sunteti fii,” a zis el, „noi nu mai suntem datori fata de lege. Noi ne supunem legii Duhului.” Si ca sa intelegeti cum functioneaza in practica, stimati frati, Claudiu da un exemplu care pune in lumina totul. Cineva i-a cerut ajutorul, potrivit marturiei lui. Omul nu se putea lasa de tigari. „Fumez.” „Cat fumezi?” „Un pachet pe zi si nu ma pot lasa.” „no, iata ce trebuie sa faci. Fumeaza doua pachete pe zi. Si cand tragi fumul, sa zici:  „Isus a murit pentru mine. Eu sunt nascut din Dumnezeu. Eu sunt fiul lui Dumnezeu. Eu nu traiesc in viata veche. Si fumeaza doua pachete pe zi.” Relatarea se incheie triumfalist. Dupa trei zile, n-a mai putut si s-a scarbit de tigari. Si asa a fost eliberat. Va intreb, daca merge unul care are duh de curvie, ce sfat primeste? Daca merge unul care are betie, ce sfat primeste? Daca-i unul care fura, ce sfat primeste dupa aceasta invatatura? Asta este Evanghelia Domnului nostru?

N-am citit noi in Scripturi  ca trebuie sa ne impotrivim pana la sange, daca trebuie, in lupta impotrica pacatului. Asta este ceea ce gasim in cartea Apocalipsa- invataturi a Nicolaitilor. Acelasi duh care era in biserica catre care scria Domnul, duhul Izabelei care invata pe robii Mei despre adancimile Satanei, ca asa se biruie, adancimea Satanei, gustand pana la fund cupa pacatului. frumos, foarte frumos (sarcasm).

Este tot in contextul renuntarii la norme, la standarde, se renunta la ideea ca Dumnezeu pedepseste pe cineva. [Ei zic ca} Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni. Seiceanu declara: „Domnul nu poate sa foloseasca pentru disciplinarea ta ceea ce a pus pe Isus pe cruce: pacat, boala, pedeapsa. Normele de conduita , morala, de decenta, de vestimentatie, sunt socotite cerinte ale religiei. Exemplul 6, dat de Ben, Michael zice: „Distreaza-te pentru Isus. Orice faci, face de fapt Isus. Deoarece El este in tine. Tu esti Isus. Distreaza-te pentru Isus.” Frumos, asta ar fi buna la tineret. (Sarcasm) Doamne, fereste. Om trecut de 70 de ani, asemenea nebunii rosteste in public. Nu sunt acestea de osandit? Nu sunt acestea de dat pe fata? Si e atat de ispitiror si atat de ademenitor precum si in Scriptura se anunta, va slobozesc/promit libertatea, va propovaduiesc libertatea, In timp ce ei sunt robiti de tot felul de patimi. Dumnezeu le stie mai bine.

~~~~~

8. O alta problema sensibila, a opta, mantuirea nu se poate pierde niciodata.

Daca esti fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu nu renunta la tine niciodata. Daca un copil face prostii, el ramane tot copilul lui tata. Cu o indrazneala iesita din comun, Claudiu, in predica intitulata ;Neprihanirea’ (https://www.youtube.com/channel/UC8-zBsD2dxI6M7aGy2TZRgw/) Daca cineva nascut din nou a murit in adictie, in voma lui, ii plin de duhuri rele, frate. Dar, daca l-a primit pe Isus, nimic nu-l desparte de Dumnezeu. El sustine ca nu te poate desparti nimic de Dumnezeu. Nimic nu-l poate desparti de Dumnezeu. Daca moare mantuit, Isus nu renunta la el. Daca eu nu mai ascult de tata, asta nu inseamna ca eu nu mai sunt copilul tatalui meu. Asta nu inseamna ca sunt al vecinei, ci al parintilor mei. Sa fie clar, nimic nu ne poate desparti de Dumnezeu. El ne-a rascumparat si nimic nu ne poate desparti de El. El nu renunta la noi nicidecum. Crestinul e ca diamantul. Daca-l treci prin noroi sau (scuze) rahat, e tot diamant. Il speli si e tot diamant.

Biblia ne invata altceva, ca mantuirea trebuie dusa pana la capat. Si in lupta pentru sfintire trebuie sa fim vegheatori.

~~~~~

9. Gandirea pozitiva si puterea cuvintelor proclamate. Asta este o alta paleta pe care o intalnim in orice miscare carismatica. Am intalnit-o si cand am evaluat miscarea strajerii. Cu teologia prosperitatii, cu gandirea pozitiva si celelalte, nu-i nevoie sa zabovim aici prea mult, doar o afirmatie:

Dupa cum Hristos a murit pentru pacat si pentru boli, eu de asemenea am murit fata de boli . Traiesc pentru neprihanire, traiesc pentru sanatate. Seiceanu: Fii lui Dumnezeu pot comanda mortii sa plece. Tu ai autoritate asupra mortii pentru ca moartea este sub voi. Satana are puterea mortii asupra ta pentru ca l-ai lasat sa-ti ia viata. Si aici urmeaza liste si liste de declaratii. De ex, pe un power point pe care-l prezenta, ca sa-l vada toata lumea- extrag: Vorbeste, stim cine esti, suntem comoara ochilor lui Dumnezeu. Avem adn-ul divin. Ne rugam cu Dumnezeu. (nu inspre El). Suntem conectati cu cerul pentru ca ascultam la conversatiile dumnezeirii.

10.Teologia prosperitatii si a sanatatii.

Trebuie sa proclam prosperitate, sanatate, boala si pedeapsa niciodata nu vin de la Dumnezeu. E vremea sa luam in stapanire, afirma unul dintre vorbitori, sa facem ce trebuie. Eu vorbesc adevar peste mine. Eu sunt prosper, sunt bogat, sunt sanatos. Eu pot birui pacatul. Eu ma ridic peste diavol. Treaba pe teren e din carma limbii. Pentru ca sunt imparat, ce spun se intampla.

11. Femeile sunt fii de Dumnezeu in corpuri de femei.
Aceasta afirmatie apartine lui Michael. Sunt sterse diferentele intre barbat si femei, intre barbat si femeie nu mai e nici o diferenta:

In Hristos nu-i barbat, nu e femeie.

S-au rasturnat invataturile apostolului Pavel despre familie  si ordinea in familie. Pana acolo se merge incat invatatorul acela spune ca dezastrul din familie este determinat de faptul ca sotul se chinuie sa-si iubeasca sotia si sotia sa-si asculte sotul:

Asta-i religie, altfel trebuie. Fii de Dumnezeu in corpuri de femei. Fii de Dumnezeu in corpuri de barbati. Isus, si unul si altul.

Legat de sanatate, n-o mai zic. Vorba apostolului Pavel, cand vorbesti despre o femeie in varsta, sa te gandesti ca la o mama. Si de respect fata de o mama, tac. Dar rusine ar trebui sa fie pentru ce cuvinte au fost spuse.

12.Escatologia realizata.
Adica, rama aia de sus lipseste.

(Din prima parte a predicii, pana la minutul 1:38:29- speram sa mai adaugam continuarea / transcrierea din predica, aici, in urmatoarele zile).

Mesajul incepe la minutul 34:45 –

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

DORU POPE – Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 Logos Podcast

photo credit http://www.christchurchradford.org

Asculta podcastul aici – http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu

Realizator Dan Miclea: Astazi vom discuta despre atributele lui Dumnezeu. Nu este indeajuns doar sa cunoastem numele lui Dumnezeu, sau ca exista Dumnezeu. Trebuie sa cunoastem si ceea ce face acest Dumnezeu. Cand intalnim un om, vrem sa-l cunoastem, sa-i stim numele si conform atributelor care le are, noi ne raportam la el. Astazi, vrem sa vedem cine este Dumnezeul nostru si care sunt stributele lui.

Doru Pope: A W Tozer a scris undeva ca cunoasterea lui Dumnezeu ne va influenta intreaga viata. El a spus, si parafrasez: Ceea ce ne vine in minte cand ne gandim la Dumnezeu este lucrul cel mai important despre noi. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca daca avem o cunoastere gresita a lui Dumnezeu, atunci gresim pretutindeni. Deoarece, cunoasterea de Dumnezeu ne va afecta nu doar caracterul, ci intreaga privire asupra lumii. Noi suntem fiinte create de catre Dumnezeu. Despre faptul ca suntem creati de Dumnezeu, vom vorbi alta data, in viitor. Acum, doar sa spunem, ca in calitate de creaturi, exista in noi o tendinta, un fel de busola interioara care ne face sa cautam si sa avem un dumnezeu, indiferent cine este sau ce este acesta. Apoi, noi avem tendinta de a ne misca catre dumnezeul nostru si de-al imita, de-al copia, de a deveni ca si el- a-l ilustra. Psalmistul ne asigura cu privire la aceasta, ca este adevarat, cand spune in Psalmul 115:4-8

Idolii lor sînt argint şi aur, făcuţi de mîni omeneşti.
5 Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar n’aud, au nas, dar nu miroase,
7 au mîni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gîtlejul lor.
8 Ca ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei.

Deci, ciné are un idol, devine ça idolul. Ca sa nu mai vorbim ca si idolul este o proectie  a ceea ce suntem noi. Acum, Dumnezeu ar fi putut crea tot universul si sa continue sa ramana ascuns, sa nu se descopere, chiar si in revelatia generala. Si daca va amintiti, data trecuta am vorbit despre aceasta. Putem observa decizia lui Dumnezeu a ni se descoperi si de a ne arata cum este El. A facut-o, asa cum am vazut din scrierile lui ap. Pavel, prin natura. S-a revelat in lucrurile create de El, facute de El. Toti oamenii, ne spune Pavel, sunt pusi fata in fata cu aceasta descoperire de sine a lui Dumnezeu. Asta nu este doar o informare despre Dumnezeu, cum le-ar place unora sa creada, ci este o cunoastere despre Dumnezeu, cum spune Pavel in vers. 21 „au cunoscut pe Dumnezeu.”

Ce-au facut, insa, oamenii cu aceasta cunoastere a lui Dumnezeu? Tot in cuvintele lui Pavel: „Au inadusit adevarul.” Adica, altfel spus, au suprimat adevarul despre Dumnezeu. In pacatul lor, in viata lor, traita in faradelege, ca si cand ar fi fost orbi sau legati la ochi. Este expresia strutului cu capul in nisip. Ca si cand, daca noi ne-am face ca nu-L vedem, El n-ar exista. Cum spuneam mai sus, pentru ca omul nu poate trai fara Dumnezeu, oamenii au cautat dumnezei in alte fapturi: banul, alti oameni, ba in animale, sau plante si chiar si in lucruri, in obiecte, sau in idei. In vers. 23, Pavel ne spune: „Si-au facut idoli.” Nu de mult, am vazut un actibild, pe bara de protectie a unei masini. El ortretiza o balena si o inscriptie care spunea ‘Save Humans’. Balenele nu sunt umani, sunt animale si trebuie sa fie lasate sa fie asa cum au fost create animalele.

Ce element a lipsit in aceasta revelatie generala, despre care vorbeste Pavel in Romani 1? A lipsit un element salvator, de care Pavel ne spune ca este continut in Evanghelia lui Isus Hristos. Mai tarziu, in cap. 10 vorbeste despre aceasta, in Romani. Vestea buna, despre Isus Hristos, duce la credinta. Si cine crede in Isus Hristos devine un copil al lui Dumnezeu si-L cunoaste pe Dumnezeu. Ioan, in cap 17:3 ne spune ca aceasta cunoastere a lui Dumnezeu este egala cu viata vesnica. Si in cuvintele lui Isus, viata vesnica este aceasta: Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

Acum, tot Domnul Isus ne explica cum functioneaza aceasta cunoastere, cum ne vine aceasta cunoastere. Matei 11:27 ‘Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere.‘ Descoperirea aceasta de Dumnezeu este prin intermediul cuvantului lui Dumnezeu, atat scris, cat si intrupat. Intrupat, adica, prin Domnul Isus Hristos. Cuvantul s-a facut trup, ne spune Ioan. Si chiar daca Dumnezeu este inalt si mai presus de orice fiinta, cum spuneam data trecuta, imposibil de cunoscut in totalitate, El care este infinit de catre mintile noastre infinite, totusi, Dumnezeu ne-a descoperit suficient despre Sine, pentru a putea ajunge la cunoasterea Lui. Sa mai spun aici, ca eu personal, cred ca viata vesnica, vesnicia, cerul, raiul, cum vreti sa-i ziceti- o vom petrece, tot timpul acesta, cautand si si continuand sa-L invatam pe Dumnezeu. Sa descoperim pe Dumnezeu si sa-I slavim maretia si frumusetea fapturii Sale. Cred ca asta va fi preocuparea noastra de o vesnicie.

photo credit  answersfromthebook.com

Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile
Acum, cunoasterea lui Dumnezeu prin caracterul lui Dumnezeu, cu insusirile Sale, ne apropiem incet de subiectul nostru. Insusirile ne spun cum este Dumnezeu si cine este El. Teologia se apropie de aceste insusiri si pentru o mai usoara abordare a lucrurilor, le-am clasificat in cel putin doua grupe majore:

1. Teologii vorbesc despre insusirile incomunicabile a lui Dumnezeu
2. si insusirile comunicabile a lui Dumnezeu

Ca si trasaturi incomunicabile, aceasta se refera la ceea ce este aparte, sau numai apartine doar lui Dumnezeu. Insusiri care il fac, sa zicem asa, pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu. El nu le imparte cu nimeni. Aici putem sa vorbim despre vesnicia, eternitatea lui Dumnezeu sau atotputernicia Sa, sau omniprezenta Sa, sau atotstiinta Sa. Aceste atribute apartin numai lui Dumnezeu. El nu le impartaseste cu oamenii.

Atunci sunt atribute sau insusiri comunicabile. Astea se refera la faptul ca anumite trasaturi de caracter, Dumnezeu le-a impartasit omului si El chiar si cere omului ca sa le exprime. Acestea trasaturi sunt, de exemplu, bunatatea si dragostea, si mila si altele ca ele.

Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu. 
Acuma, alti teologi au facut o alta clasificare a insusirilor lui Dumnezeu. Si ei vorbesc despre atribute transcendente. si imanente. Transcendente, in sensul ca Dumnezeu este altfel decat noi. Este separat de noi. Este mai presus de noi. Este aparte de noi. Iar imanent, in sensul in care Dumnezeu este cu noi, este alaturi de noi. Ii pasa de noi, se ingrijeste de noi.

Insusiri absolute si insusiri relative. 
Si acum, din multele clasificari, sa mai amintesc inca de una si trece ma departe. Sunt insusiri absolute si insusiri relative. Aceleasi trasaturi care-s incomunicabile sunt si absolute. Aceleasi insusiri care-s incomunicabile sunt si relative. Vedeti ca e numai o altfel de denumire sau clasificare a lor.

Si inca ceva, inainte de a ne avanta in unele din insusirile lui Dumnezeu, ca nu o sa le tratam pe toate, nu avem nici timp si poate ca si interesul va scade fata de aceste subiecte, fiind una dintre subiectele tehnice, ca sa zic asa. Deci, inainte de a ne avanta in aceste insusire a lui Dumnezeu , trebuie sa spun ca este un cuvant de avertisment aici. Exista tendinta in crestinism de a sublinia sau de a accentua o insusire mai presus de altele, sau in detrimentele altora. De exemplu, in lumea in care traim noi, in ultimii 20-25 de ani, am auzit mereu vorbinduse despre faptul ca Dumnezeu este dragoste. Ca Dumnezeu este pentru noi, ca Dumnezeu vrea sa ne faca bine si sa ne binecuvanteze, si sa ne imbunatateasca viata, sa fim mai realizati, mai fericiti.

De partea cealalta, se vorbeste foarte rardespre justitia lui Dumnezeu sau despre mania lui Dumnezeu. Ca sa nu mai vorbim, ca iadul nici nu se mai aminteste. Apar carti, ca celebra scrisa a lui Rob Bell, ‘Love Wins’ – ‘Dragostea Invinge’, si in cartea aceasta, Rob Bell cocheteaza cu universalismul, credinta ca in cele din urma, toti o sa fie mantuiti. Deci, dragostea va calca in picioare dreptatea si judecata lui Dumnezeu, ca si Biblia spune ca ‘Dumnezeu este dragoste.’ Nu-i asa? Si de aia nu se vorbeste despre judecatile lui Dumnezeu, despre iad. Asta este o teologie care-l are pe omin centrul unviersului. Dumnezeu este transformat intr-u fel de adaus la viata noastra, care ne imbunatateste. Ne aduce un plus de noroc, care ne lipseste fara El. Sa nu uitam dragii mei, ca in centrul universului sta doar Dumnezeu. Nimeni si nimic altceva.

Asa ca, Dumnezeu este privit in asemenea teologii, care au tendinta de a sublinia un atribut in defavoarea  sau detrimentul altora, Dumnezeu este privit ca o manusa, care are cateva preturberante unde intra degetele. Si locul unde intra degetul mijlociu este mai lung si mai mare decat celelalte si degetul unde intra degetul gros e mai scurt si mai gros. Vreau sa precizez ca insusirile lui Dumnezeu sunt intr-o armonie perfecta. Faptul ca intr-un anume moment al vietii cuiva, cineva l-ar percepe pe Dumnezeu ca fiind milostiv si iubitor si purtator de grija, nu inseamna ca aceste atribute sunt superioare sau mai pronuntate decat altele sau ca celelalte. Vorbim astfel in teologie de simplitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este simplu. Si asta nu inseamna ca Dumnezeu este redus sau ca El este usor de dus cu zaharelul. Si simplitatea nu se refera nici la structura lui Dumnezeu, ca fiind lipsita de complexitate. Simplitatea se refera la faptul ca Dumnezeu nu este alcatuit, compus din mai multe parti, dintr-un x numar de parti. De exemplu: Dumnezeu nu este compus din iubire, mila, manie, bunatate, sfintenie, El, insa, este fiecare din aceste lucruri.

Dumnezeu, deci, nu are dragoste. Dumnezeu este dragoste. Dar Dumnezeu este si dreptate. El este neprihanire. El este deplin in aceste insusiri. De aceea, nu trebuie sa ne mire, chiar si Scriptura vorbeste si ne spune ca Dumnezeu este dragoste. Sau, in alta parte, in Vechiul Testament, cred ca in Isaia, Dumnezeu, neprihanirea noastra. Pentru ca Dumnezeu este fiecare pe deplin, in aceste insusiri. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt partile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este ca un fel de reteta culinara- doua parti faina, o parte apa, una de lapte. Fiecare dintre insusirile lui Dumnezeu este identica cu Dumnezeu. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt diferite de esenta lui Dumnezeu. Dar nu sunt diferite nici de celelalte insusiri. Adica, in cuvintele lui Herman Bavinck,  Dumnezeu este ceea ce are.

De ce avem, oare, dificultati in a considera astfel pe Dumnezeu? A ne uita la Dumnezeu in felul acesta? Cred ca este din cauza umanitatii noastre. Sa dam un exemplu: Omul ramane om si daca pierde un madular. Sau daca isi pierde posibilitatea de a trai fara aparate, deci, daca functiile vitale sunt tinute doar prin niste aparate, la care esti legat pe patul unui spital, chiar si in acele conditii, el este tot om. Rudeniile, de aceea se intreaba si dezbat problema: Cand este momentul potrivit sau daca este vreodata momentul potrivit sa il desprinzi pe om, sa-l dezlegi de la aparatele care-i mentin functiile sale, ca doar este om. Omul este om si daca devine ucigas sau criminal si este om si cand isi pierde mintea. Tot om ramane. Astfel, noi proiectam asupra lui Dumnezeu felul nostru de a fi. Dar Dumnezeu nu poate sa continue sa fie Dumnezeu daca pierde una din insusirile Sale. El trebuie sa fie si sa raman si de fapt este 100% drept, 100% intelept, 100% sfant si 100% dragoste. Dumnezeu este fiecare din insusirile Sale, complect si concomitent in acelasi timp.

Astfel, Dumnezeu, nu trebuie sa vorbim despre El ca fiind o esenta, o fiinta care are anumite propietati. Sa iei de exemplu- apa. Va aduceti aminte de povestirea aceea cu elefantul, la care se spune ca mai multi orbi au fost adusi cu totii langa un elefant si au fost rugati sa descrie obiectul pe care ei il pipaie, doar in urma ce ei pipaie. Au apucat elefantul de picior si au zis, „Aici e un copac.” Altii au prins trompa elefantului si l-au descris altfel, samd. Dumnezeu, ziceam in exemplu cu apa, nu este ca apa. Bagi mana in apa si zici: „Okay, apa este calda sau rece, sau este uda.” Are aceste trasaturi de caracter, propietatile lui Dumnezeu sunt esenta lui Dumnezeu. Lucrul acesta este important sa-l tinem minte, ca  sa ne fereasca de eroare si de erezii.

In timp, multi l-au privit pe Dumnezeu ca fiind o esenta cu mai multe propietati si propietatile fiind separate, fiind emanatii ale esentei Sale. Acest lucru a fost mult dezbatut in filosofia antica, de Socrate, Plato, gnosticii. De exemplu, au considerat ca Dumnezeu este necunoscut si imposibil de explorat de catre noi, oamenii. Si Dumnezeu, de aceea, a avut anumite emanatii, eoni. Aceste emanatii au fost de rang, din ce in ce mai inferior, pana cand acestea au putut fi pricepute de oameni. Arius si teologia sa, arianismul, au fost victime unei asemenea interpretari. Conform Arianismului, Isus Fiul lui Dumnezeu este entitate separata de Tatal, El are un inceput si este subordonat Tatalui. Conciliul de la Nicea (cum am spus data trecuta) s-a ocupat de aceasta erezie si de punere la punct a ei.

Astfel, Dumnezeu este o esenta pura, este una simpla, indivizibila. Dar pentru scopul nostru, vom vorbi despre anumite insusiri ale lui Dumnezeu. Va rog sa nu considerati, vorbind despre exemplul dragostei a lui Dumnezeu am elevat dragostea deasupra justitiei. Sau ca vorbind despre mania lui Dumnezeu am neglijat dragostea lui Dumnezeu. Si inca ceva si apoi incheiem. Insusirile lui Dumnezeu nu-s dobandite in timp, mai ales ca Dumnezeu este in afara de timp si de spatiu. Dumnezeu nu dobandeste in timp anumite insusiri. El nu ia din exteriorul fiintei Sale anumite lucruri, care i se par ca sunt bune si i-ar putea fi folositoare. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt dezvoltate sau deteriorate in timp. Ele nu sunt abandonate acum, in favoarea altora mai populare. Dumnezeu nu zice: „Acum este vremea Vechiului Testament si Eu am sa-mi arat mania si dreptatea si o sa sterg de pe fata pamantului natiunile, ca sa fac loc poporului Meu, Israel. Si acum, i nperioada aceasta, Dumnezeu spune: „Imi pare rau ca am fost manios si acum sunt numai dragoste. Imi arat iubirea, iubirea este insusirea Mea principala. Insusirile lui Dumnezeu nu cresc, nici nu scad. De fapt, Isus Hristos este acelasi ieri, azi si in veci. Amin.

Dan Miclea: Urmeaza sa vorbim in podcasturile viitoare despre caracteristicile lui Dumnezeu.

Urmariti emisiunile Logos Podcast aici – http://www.logospodcasting.com/category/podcasts

Dupa ce intrati la pagina, selectati titlul unei emisiuni si faceti click pe titlu. Porniti playerul. Nota: Poti sa opresti playerul daca ai nevoie sa iei o pauza si cand revii, fa click din nou si va rula de unde l-ati oprit podcastul. Sunteti incurajati sa comentati la oricare podcast si sa veniti cu sugestii pentru emisiunea Logos, mai ales sugestii pentru subiecte interesante pe care le-ati dori discutate. Daca v-a ajutat invatatura, da-ti mai departe si spuneti si la altii despre Emisiunile Logos Podcast.

Sau intrati direct la aceasta emisiune aici –

http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu-partea-1/

Perseverenta sfintilor (Ramanerea in credinta) Partea 1

de Wayne Grudem

Risca adevaratii crestini sa-si piarda mintuirea? Cum putem sti daca suntem cu adevarat  nascuti din nou?

EXPLICATIE  SI BAZE BIBLICE

In discutia noastra anterioara ne-am ocupat de aspectele diverse ale mantuirii complete pe care ne-a cistigat-o Christos si pe care Duhul Sfint o aplica in prezent in vietile noastre. Dar cum putem sti ca vom continua sa ramanem crestini pentru tot restul vietii? Exista ceva care ne va tine sa nu ne indepartam de Christos, ceva care sa garanteze ca vom ramane crestini pina la moarte si ca vom trai impreuna cu Dumnezeu in cer pentru toata vesnicia? Sau ar putea  fi posibil sa-L parasim Christos si sa pierdem binecuvintarile mintuirii noastre? Subiectul perseverentei sfintilor incearca sa raspunda acestor intrebari. Perseverenta sfintilor arata ca toti cei ce sunt cu adevarat nascuti din nou prin puterea lui Dumnezeu vor persevera ca si crestini pina la sfirsitul vietii lor si ca numai cei ce vor persevera pina la sfirsit au fost cu adevarat nascuti din nou.

Definitia aceasta vizeaza doua aspecte. Mai intai ne da de inteles ca exista o asigurare pentru cei ce s-au nascut din nou cu adevarat, fiindca le aminteste ca puterea lui Dumnezeu ii va pastra crestini pina la moarte si ca vor trai in mod sigur cu Christos in cer pentru toata vesnicia. Pe de alta parte, prin cea de-a doua jumatate a definitiei ni se arata clar ca una dintre dovezile ca o persoana este cu adevarat nascuta din nou este raminerea in viata crestina. Este important sa se tina cont de acest aspect doctrinar ca sa nu se dea false asigurari oamenilor care nu au fost niciodata cu adevarat crestini.

Intrebarea aceasta este una in privinta careia credinciosii evanghelici s-au contrazis de foarte mult timp. Multi dintre cei ce fac parte din traditia wesleyana/arminiana au sustinut ca este posibil ca o persoana cu adevarat nascuta din nou sa-si piarda mintuirea, in timp ce credinciosii reformati au sustinut ca lucrul acesta nu este cu putinta in viata celor cu adevarat nascuti din nou! Cei mai multi baptisti au urmat traditia reformata in aceasta privinta; totusi, ei au intrebuintat de multe ori termenul ,,siguranta eterna” sau ,,siguranta eterna a credinciosului” in locul expresiei ,,perseverenta sfintilor”.

A. Toti cei ce sunt cu adevarat nascuti din nou vor persevera pina la capat

Exista multe pasaje care ne invata ca cei ce sunt cu adevarat nascuti din nou, credinciosii autentici, vor continua sa traiasca viata crestina pina la moarte cind se vor duce sa locuiasca impreuna cu Christos in cer. Isus a zis:

Caci M-am coborit din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes. Si voia Celui ce M-a trimes este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez in ziua de apoi. Voia Celui ce M-a trimes este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi (Ioan 6:38,40).

In locul acesta, Isus afirma ca toti cei ce cred in Elvor avea viata eterna. El spune ca va invia acea persoana in ziua de apoi – ceea ce, in contextul credintei in Fiul si al certitudinii vietii eterne, inseamna ca Isus va invia acea persoana pentru viata vesnica impreuna cu El (n-o va invia ca sa fie judecata si condamnata). Ni se pare foarte greu sa evitam concluzia conform careia toti cei cu adevarat credinciosi in Christos vor ramane crestini pina in ziua invierii finale pentru binecuvintarile vietii traite in prezenta lui Dumnezeu. In plus, textul acesta subliniaza ca Isus face voia Tatalui care este ,,sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El”. Inca o data se spune ca cei care au fost dati Fiului de Tatal nu se vor pierde.

Un alt pasaj care subliniaza acest adevar poate fi gasit in Ioan 10;27-29, unde Isus a zis:

Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mina Mea. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decit toti; si nimeni nu le poate smulge din mina Tatalui Meu.

Prin aceste cuvinte, Isus adevereste ca celor care Il urmeaza pe El, celor ce sunt oile Lui, li se da viata vesnica. El arata ca ,,nimeni nu le va smulge din mina Mea” (v. 28). Unii au obiectat fata de acest verset si au spus ca desi nimeni nu-i poate smulge pe credinciosi din mina lui Christos, ne putem smulge pe noi insine din mina Lui. Dar afirmatia aceasta pare sa fie un simplu joc pedant de cuvinte – oare cuvintul ,,nimeni” nu-l include si pe cel aflat in mina lui Christos? In plus, stim bine ca nu ne putem increde in inima noastra. De aceea, daca ar ramane posibilitatea sa ne putem scoate din mina lui Christos, nu cred ca textul acesta ar mai fi facut asigurarea intentionata de Isus.

Cu mult mai importanta in acest pasaj este expresia plina de putere ,,in veac nu vor pieri” (v. 28). Constructia din limba greaca (ou me plus aoristul subjonctiv) estein mod special emfatica si poate fi tradusa mai explicit prin constructia ,,este sigur ca niciodata nu vor pieri”. Acest lucru subliniaza ca cei ce sunt ,,oile” lui Isus, care-L urmeaza pe El si carora li s-a dat viata vesnica nu-si vor pierde niciodata mintuirea si nu vor fi niciodata despartiti de Christos – ,, ei nu vor pieri niciodata”.

Exista alte citeva pasaje care sustin ca cei ce cred au ,, au viata vesnica”. Unul dintre acestea este Ioan 3:36: ,,Cine crede in Fiul, are viata vesnica” (comp. si Ioan 5:24; 6:4-7; 10:28, 1Ioan 5:13). Daca aceasta este cu adevarat viata vesnica pe care o au credinciosii, atunci este viata eterna traita  impreuna cu Dumnezeu.Acesta este un dar oferit noua de Dumnezeu si primit o data cu mintuirea (Ioan 3:16-17,36; 10:28 viata aceasta este contrastata cu judecata vesnica si condamnarea). Arminienii obiecteaza spunind ca ,,viata vesnica” este doar a simpla calitate a vietii, un tip de viata traita in relatie  cu Dumnezeu, pe care cineva o poate avea pentru o vreme, dar care se poate pierde uneori. Aceasta obiectie nu ni se pare convingatoare daca tinem cont de nuanta clara a unui timp fara sfirsit implicat in adjectivul etern (greaca aionios ,,etern, fara sfirsit”). Negresit, exista o calitate speciala in aceasta viata, dar accentul pus prin adjectivul etern cade asupra faptului ca este opusa mortii; este opusul judecatii si despartirii de Dumnezeu; este o viata care va continua vesnic in prezenta lui Dumnezeu. Si cel care crede in Fiul are aceasta ,,viata eterna” (Ioan 3:36).

Dovada extrasa din scrierile lui Pavel si din alte epistole ale Noului Testament arata ca cei care sunt cu adevarat nascuti din nou vor persevera pina la sfirsit. Nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt in Christos Isus (Romani 8:1); de aceea, ar fi nedrept ca Dumnezeu sa pedepseasca vesnic pe cei ce sunt crestini – pentru acestia nu mai ramane nici o condamnare, pentru ca toata pedeapsa pentru pacatele lor a fost platita.

Dupa aceea , in Romani 8:30, Pavel subliniaza legatura existenta intre scopurile eterne ale lui Dumnezeuin predestinare si realizarea acelor scopuri in viata, impreuna cu realizarea lor finala in actul de ,,glorificare”, actul final prin care se vor da trupuri inviate  acelora care au fost uniti cu Christos: ,,Si pe aceia pe care i-a hotarit mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si justificat; iar pe aceia pe care i-a justificat, i-a si glorificat” (modificarile din verset apartin traducatorului). In locul acesta, Pavel vede evenimentul viitor al glorificarii ca o certitudine atit de bine evidentiata in scopul lui Dumnezeu incit poate vorbi despre ea ca si cum ar fi fost deja realizata (,,i-a si glorificat”). Acest lucru este valabil pentru toti cei ce sunt chemati si justificati – adica pentru toti cei ce devin cu adevarat crestini. O alta dovada ca Dumnezeu ii pastreaza pe cei ce sunt nascuti din nou in siguranta pentru eternitate  este ,,sigiliul” pe care-l pune Dumnezeu asupra noastra. ,,Sigiliul” acesta este Duhul Sfint care locuieste in noi, care actioneaza si ca o ,,garantie” pe care ne-o ofera Dumnezeu ca vom capata mostenirea care ni s-a promis: ,,Si voi, dupa ce ati auzit cuvintul adevarului (Evanghelia mintuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfint, care fusese fagaduit, si care este o arvuna  a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor cistigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui” (Efeseni 1:13-14). Cuvintul din limba greaca tradus in acest text prin ,,arvuna sau garantie” (arrabon) este un termen juridic si comercial cu inteles de ,,prima rata, deposit, avans, zalog” si reprezinta ,,o plata care obligapartile participante la contract sa faca si platile urmatoare”. Cind Dumnezeu a trimis Duhul Sfint in viata noastra, El S-a angajat sa ne dea toate celelalte binecuvintari ale vietii vesnice si o mare rasplata in cer impreuna cu El. Tocmai de aceea Pavel poate afirma ca Duhul Sfint este  ,,o arvuna” a mostenirii noastre , pentru rascumpararea celor cistigati de Dumnezeu” (Efeseni 1:14). Toti cei care au pe Duhul Sfint in viata lor, toti cei ce sunt cu adevarat nascuti din nou au de la Dumnezeu promisiunea si garantia neschimbatoare  ca mostenirea vietii vesnice in cer le este asigurata. Insasi credinciosia lui Dumnezeu sta ca si garantie ca acest lucru se va intimpla.

Un alt exemplu de asigurare ca cei credinciosi vor persevera pina la sfirsit se gaseste in Epistola lui Pavel catre Filipeni: ,,Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare o va ispravi pina in ziua lui Isus Christos” (Filipeni 1:6). Este adevarat ca in locul acesta pronumele ,,voi” este la plural (greaca hymas), referindu-se astfel in general la credinciosii din biserica din Filipi, dar totusi, el vorbeste despre credinciosi specifici carora le scrie si le spune ca lucrarea buna a lui Dumnezeu inceputa in ei va continua si se va incheia in ziua reintoarcerii lui Christos. Petru le spune cititorilor lui ca sunt ,,paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta pentru mintuirea gata sa fie decoperita in vremurile de apoi” (1Petru 1:5). Cuvintul paziti (greaca phroureo) poate sa insemne atit ,,tinut sa nu scape” cit si ,,pazit de atac” si este posibil ca ambele tipuri de pazire sa fie prevazute aici: Dumnezeu Ii tine pe credinciosi sa nu iasa din imparatia Lui  si ii si protejeaza de atacurile exterioare.

Participiul prezent folosit de Petru confera si sensul ,,voi sunteti continuu paziti”. El accentueaza spunind ca pazirea se face prin puterea lui Dumnezeu. Si totusi, puterea lui Dumnezeu nu lucreaza separat de credinta personala a celor ce sunt paziti, ci prin credinta lor. (,,Credinta”, pistis, este vazuta in mod obisnuit in epistolele lui Petru ca o activitate personala a credinciosilor; vezi 1Petru1:7,9,21; 5:9; 2Petru 1:1,5; si in mod obisnuit in Noul Testament.) Exemplele paralele de lucrare a lui Dumnezeu ,,prin” cineva sau ceva sugereaza in scrierile lui Petru (1Petru 1:3,23; 2Petru 1:4, si probabil si in 1Petru 1:12; 2:14; 3:1) ca increderea sau credinta personala este mijlocul folosit de Dumnezeuca sa-i pazeasca pe cei ce sunt ai Lui. Astfel, sensul versetului poate fi urmatorul: ,,Ca sa-Si pazeasca poporul, Dumnezeu Isi foloseste in permanenta puterea prin intermediul credintei acestuia”, o afirmatie prin care se da de inteles ca puterea lui Dumnezeu energizeaza si sustine continuu credinta individuala, personala.

Pazirea aceasta nu urmareste un scop temporar, ci are in vedere mintuirea care asteapta sa fie descoperita in vremurile de pe urma. ,,Mintuirea ” nu este folosita aici cu intelesul de justificare trecuta sau sfintire prezenta (vorbind in categorii teologice), ci cu referire la dobandirea deplina in viitor a tuturor binecuvantarilor rascumpararii noastre – sau implinirea finala si completa a mintuirii noastre (comp. Romani 13:11; 1Petru 2:2). Cu toate ca este deja pregatita sau ,,gata”, ea nu va fi ,,revelata” de Dumnezeu omenirii in general pina in ,,vremea de pe urma”, vremea judecatii finale. Din cauza acestei ultime expresii este greu sau poate chiar imposibil sa intrzarim un sfirsit al activitatii prin care Dumnezeu ii pazeste pe ai Sai. Daca paza lui Dumnezeu are ca scop pastrarea credinciosilor pina cind acestia vor primi mintuirea deplina si cereasca, suntem indreptatiti sa tragem concluzia ca Dumnezeu va realiza acel scop, iar ei vor ajunge la mintuirea finala. In ultima instanta, mintuirea finala a credinciosilor depinde de puterea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, puterea lui Dumnezeu lucreaza in permanenta ,,prin” credinta lor. Vor ei sa stie daca Dumnezeu ii pazeste? Daca vor continua sa se increada in Dumnezeu prin Christos, Dumnezeu lucreaza si-i pazeste, asa ca Lui sa I se aduca multumirile.

Aceasta evidentiere a pazirii lui Dumnezeu in combinatie cu credinta noastra asigura o tranzitie fireasca spre cea de-a doua parte a definitiei doctrinei perseverentei.