Dosarul Barnevernet – Protecția copilului în Norvegia. Reguli și controverse

Photo Obiectiv Vocea Brailei

Photo Obiectiv Vocea Brailei

Dosar internaţional – Protecția copilului în Norvegia. Reguli și controverse.

Ca principiu, sistemul norvegian de protecţie a copilului nu diferă cu mult de cel în vigoare în multe state europene, printre care şi România. La fel ca în toate aceste țări, interesul superior al copilului este absolut. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că nevoia de îngrijire a copilului e mai puternică decât drepturile părinților și decât principiul biologic. Revenim un la amănunt important de la care norvegienii nu se abat – nivelul de toleranţă în ce priveşte abuzurile îndreptate împotriva minorilor este zero.

Norvegia are o istorie de 120 de ani de reglementăr în în privinţa protecţiei copilului. E printre primele ţări din lume care a introdus un astfel de act, în 1896.

Din 1992, de binele minorilor se ocupă Barnevernet – Serviciul de Protecţie a Copilului. Misiunea sa: să se asigure că toţi minorii care trăiesc în condiţii ce le pun în pericol dezvoltarea şi sănătatea primesc ajutorul necesar, atâta timp cât este necesar.

În abordarea norvegiană, copiii sunt priviți ca indivizi independenți, care au drept la „educație, servicii medicale, o copilărie decentă, protejată de neglijare și de abuz”. Asta înseamnă că statul intervine nu doar pentru protejarea copilului de rele tratamente, ci și pentru a garanta egalitatea de șanse a tuturor copiilor din societate.

Iar copiii sunt informaţi prin toate mijloacele şi canalele media despre drepturile lor şi sunt încurajaţi să raporteze cazurile de abuz.

În Norvegia, copiii au – legal – un cuvânt de spus sau au sunt consultaţi în situaţiile care îi privesc direct. Ei trebuie să fie informaţi şi să aibă posibilitatea să îşi spună punctul de vedere înainte de o decizie care îi priveşte.

Ne întoarcem la situaţiile în care un copil sau un adolescent are nevoie de ajutor. Principiul este rezolvarea problemei, cu ajutorul statului, în sânul familiei.

Statisticile arată că doar într-o treime dintre cazuri copiii sunt luaţi din familie. În ceea ce priveşte ordinul de plasament, acesta este întotdeauna o măsură de ultimă instanță şi este emis numai atunci când copilul a fost supus unei neglijențe grave, maltratare sau abuz.

Un raport recent al Consiliului Europei arată că Norvegia este printre țările cu număr scăzut de copii aflați în îngrijire alternativă.

În ceea ce priveşte darea spre adopţie, aceasta este o măsură foarte rar folosită în Norvegia. Numărul copiiilor abuzaţi şi mai apoi adoptaţi este în jur de 20 într-un an. Iar la adopţie se ajunge în cazuri extreme, când copilul este abuzat sau expus la alte agresiuni grave în casă; este foarte probabil că sănătatea sau dezvoltarea copilului să fie grav afectate, iar părinţii nu sunt în masură să-şi asume responsabilitatea pentru copil; pentru deficienţe grave în îngrijirea zilnică pe care copilul o primeşte; părinţii sunt prea săraci pentru a acoperi nevoile speciale de tratament şi de formare în cazul unui copil bolnav.

Până la plasament sau adopţie, premisa de bază în legislaţia norvegiană este aceea că minorii ar trebui să fie în grija părinților lor.

CITESTE mai MULT aici – http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/Dosar+international+Protectia+copilului+in+Norvegia+Reguli+si+co

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari