Nelu Brie – Ce are Isus pentru Toma

TEXT – Ioan 20:24-29

Isus Se arată şi lui Toma.
26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”

Nelu Brie Aprilie 2015 Lecturand Sfanta Scriptura si cunoscand si vietile oamenilor, eu am invatat ca exista doua feluri de credinta.

Primul fel de credinta este credinta vulcanica. O credinta aprinsa. E credinta care muta muntii. E un fel de credinta care te umple de entuziasm. Aceasta a fost credinta lui Daniel, care a mers in groapa cu lei. Aceasta a fost credinta lui Moise, care a despicat Marea Rosie. Credinta lui Elisei, care l-a vazut pe Ilie inaltanduse la cer. O credinta vulcanica, puternica, ferma, neclatinata.

Al doilea fel de credinta  e credinta sovaielnica: „Doamne, cred, dar fa-mi un bine. Ajuta-ma credintei mele.” Credinta sovaielnica nu e mai putin credinta. Si ea e credinta. Romancierul rus, Dostoievski, spunea ca „Eu nu cred ca un copil. Nu ca un copil cred. Osana mea s-a nascut in cuptorul indoielii.” Si Toma a fost pe aproape.

Ma gandesc ca cei mai multi dintre noi ne identificam mai usor, nu cu credinta aceea vulcanica, ci cu credinta sovaielnica. V-as intreba: ati avut vreodata indoieli? Nu trebuie sa ridicam mana. E o intrebare la care raspunsul se da in taina. Oricum ar fi, Scriptura din aceasta zi ne imbarbateaza, ca si daca sovaim, atata timp daca ramanem acolo  unde ne asteapta Dumnezeu sa fim, e bine. Dumnezeu ne va ajuta.

Isus a venit la ucenici. Nu numai Toma era sovaielnic. Sovaielnici erau toti, ca stateau cu usile uncuiate, de frica iudeilor. In faza aceea de inceput, de infiripare, de inchegare, a credintei in invierea lui Isus, Domnul, inaintea revarsarii a Duhului Sfant, avem aceasta stare de framantare, de ingrijorare, de teama. Isus a venit la ei. Cand Domnul Isus vine, El nu vine niciodata cu mana goala. Intotdeauna, El aduce cu Sine ceva. In scurtul mesaj pe care vi-l voi impartasi, vom raspunde la o intrebare: Ce are Isus pentru Toma? Sau altfel: Ce are Isus pentru cel sovaielnic?

Cu ce vine la el? La Toma, Domnul Isus, a venit cu trei lucruri.

  1. Intai, i-a adus un mesaj.
  2. Apoi, i-a adus o dovada.
  3. Ca la urma, sa-i lase o provocare.

1. Mesajul

pace voua peace

Un mesaj: Pace! Pace Voua! O dovada: Pune mana in mana Mea. Si un mesaj: Nu fii necredincios, ci fii credinciosTotul debuteaza plin de caldure si cu dragoste si cu o compasiune iesita din comun. Doar Domnul Isus e in stare sa faca asa. Cand s-a aratat ucenicilor Sai, le-a zis: Pace voua. Noi obisnuim sa ne salutam intre noi cu salutul  ‘Pace’ sau ‘Pacea Domnului’. Pentru noi este un salut. Pentru Domnul Isus a fost mai mult deca un salut. A fost ceva incarcat de semnificatie si ma gandesc ca in salutul pe care ni-l dam unii altora, ar trebui sa ne miscam spre acest continut. Isus a transmis ceva, cu adevarat. N-au fost vorbe doar. Cand El a zis ‘Pace voua’, nu au fost doar cuvinte, acolo s-a intamplat ceva. Cuvintele acelea au prins viata. Cuvintele acelea au adus un continut. Cuvintele acelea au transferat, au dus ceva in sufletul ucenicilor. Isus a zis: Pace voua. Mesajul este mesajul pacii.

Oamenii sunt flamanzi dupa pace. Nu e vorba numai de pacea dintre noi, adica opusul razboiului, ci e vorba de acea pace interioara. De aceea, liniste si stabilitate, satietate si semnificatie interioara si convingere ca totul e bine. O, cata ingrijorare nu-i la oameni, cata temere, cata frustrare, cata neimplinire, cata ste nepotolita si foame nesaturata, dupa nici ei nu stiu ce. Singurul care satura este Isus. Singurul care poate umple acel spatiu  este Isus. Si cand El vine, aduce aceasta pace. A zis: Pace voua. Mesajul are baza. Mesajul este un mesaj actual. E un mesaj care arata ca ceva Dumnezeiesc s-a intamplat. Acel ceva Dumnezeiesc se aseaza la baza mesajului. Cel mai bine baza a mesajului ‘pace voua’ este descrisa de ap. Pavel  in epistola catre Romani, in cap. 4:24-25

24 ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,
25 care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Isus Hristos, Domnul nostru,  a fost dat din pricina faradelegilor noastre. El a murit din cauza pacatelor noastre. Si a inviat din cauza ca am fost socotiti neprihaniti. Dupa cum la baza mortii Sale, cauza mortii Sale este vina pacatului nostru, cauza invierii Sale, potrivit acestui text, este decretul de iertare dat de Dumnezeu. Dumnezeu a primit jertfa lui Isus. Si a confirmat faptul ca aceasta jertfa se constituie in izvorul pacii, prin faptul ca l-a inviat pe Domnul nostru Hristos. Si de acum, pentru noi toti este speranta, este pace.

Romani 5:1, ap. Pavel, frumos descrie si adanceste ca o concluzie a celor citite: Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Cand veti citi cu atentie, veti vedea ca deasupra cuvantului ‘pace’ sau cuvantului ‘avem’, verbului ‘avem’, este o nota si nota aceea de subsol, te trimite la un sens avut in vedere aici. Este ‘sa avem pace cu Dumnezeu’. Fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, fiindca a murit Isus pentru noi, fiindca a inviat Isus, Domnul, pentru noi, fiindca s-a indurat Dumnezeu, fiindca toate acestea ne-au fost aduse ca un dar din partea lui Dumnezeu, ca o concluzie- sa avem pacea lui Dumnezeu. E un imperativ, nu e doar o constatare. Nu e doar o realitate care se arata, ci este si un  imperatic: sa avem pace cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, noi suntem invitati sa intram in aceasta stare de har si sa ne bucuram de mesajul care a fost adus. Sa avem pace cu Dumnezeu. Vremea fricii a trecut, frati si surori. Vremea temerilor si a nelinistilor a trecut. A inceput veacul mantuirii. A inceput vremea aratarii Imparatiei lui Dumnezeu. Domnul primeste pe cei care cred in Isus. Dumnezeu are mila de noi. El constituie acel cadru obiectiv al pacii. Va chem in aceasta dimineata, in numele Domnului nostru Hristos, sa venim la Domnul cu credinta si asa cum El s-a aratat in acea zi lui Toma, sa se arate in chip spiritual noua, cumva, in rugaciunea noastra si sa ne aduca acea pace. N-avem nevoie de pace, oare?

Mai intr-una din zile m-a napadit framantarile, poverile grele ale slujirii. Nu le spun eu nimanui. Le spun lui Dumnezeu. Dar, asa impovarat si impins in toate partile, cum a zis apostolul ‘dinauntru temerii’. Cu temerile astea m-am dus sa ma rog. Nu stiam unde sa ma trag, undeva la rugaciune. Am zis ca merg acolo unde-s pompierii, in partea aceea dupa linii de strand, a fost acolo o bariera. Am zis: Nu, nu, bariera asta de tren nu m aopreste pe mine sa merg la rugaciune. Nu-i nimic, astept pana se ridica. Si m-am dus. Dar, asa o bucurie! Asa o prezenta a lui Dumnezeu si asa o confirmare interioara: „Pace! Te-am chemat sa faci lucrarea Mea si sunt cu tine. Nu te teme! Sa ai pace.”

Daca te-a chemat Dumnezeu sa fi parinte si ai misiunea de parinte, nu te teme, Dumnezeu e cu tine si-ti da pace. El se arata sa dea pace. Poate careva e ingrijorat cu privire la paine, la locul de muncaHristos da pace. Trebuie sa traim cu pace in inima, nu cu teama. Oricare traieste cu teama are viata orientata spre mormant, ca femeile care se duceau la mormant ca sa unga corpul neinsufletit al Domnului Isus. Dar, de acolo au plecat cu alta orientare, orientarea spre inviere. Haidem sa luam asa acest cuvant al credintei ‘orientarea spre inviere’.

De ce sa ne orientam viata spre mormant? De ce sa traim cu aceasta perspectiva? Unii dintre dvs. sunteti inaintati in varsta si intr-o zi, conversand cu cineva, asa, inaintat in varsta, spunea: „O, pentru minen-a mai ramas mult.” Am zis: „Stai. Stai. Sa nu gandesti asa. Sa nu gandesti asa. N-a mai ramas mult din aceasta alergare. Partea frumoasa de acuma vine.Te vei intalni cu Domnul. Viata trebuie orientata spre viata vesnica, spre inviere, nu spre mormant!” Crestinii traiesc cu pace in inima! Crestinii traiesc cu speranta. Isus s-a aratat si a adus lui Tomaacest mesaj: Pace!  Si acest mesaj trebuie primit de fiecare dintre noi. Dumnezeu sa ne ajute.

2. Dovada

La baza mesajului se gasesc dovezi. M-a intrebat cineva: Dar, pot eu crede acest mesaj? Are mesajul acesta substanta? Poate fi dovedit mesajul acesta cumva? Isus a confirmat mesajul, insotindu-l cu dovezi. El a venit si cu dovezi: Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Ioan 20:27 Frati si surori, dovada e invierea lui Isus. Isus a inviat cu adevarat. Isus, Domnul, a inviat cu adevarat! A doua zi de inviere am fost la Timisoara. Acolo a avut loc marsul invierii. Mii de oameni au proclamat invierea Domnului Isus Hristos pe strazi. Dar inainte de asta, am fost invitat sa fiu intr-o familie si sa  vorbesc cu un ucenic sovaielnic. Isi pierduse credinta, credinta in inviere. N-am stiut cum sa iau si sa pun in sufletul lui credinta in inviere. Am putut face tot ce pot face omeneste.

Fratii mei dragi, ce ziceti dvs.? Daca invierea lui Isus s-ar fi intamplat in urma cu un an de zile. Hai sa face maceasta presupunere sau aceasta calatorie in timp. Imaginati-va ca am trai acum, la un an dupa invierea Domnului Isus. Sigur, Petru traieste. Ioan traieste. Toma-i printre noi. Cei 500 de frati, inca nu a murit nici unul dintre ei. Toti is printre noi. Pavel inca nu-i crestin. Persecuta pe frati. Unul, Iacov, a murit ca martir, cumva deschizand drumul. Si Stefan a trecut la Domnul, martor puternic al invierii Domnului. Dar noi suntem la un an si vreunuia dintre noi i-ar veni indoiala. Oare a inviat Isus sau n-a inviat? Si ca sa scape de indoieli, am zice: Vino incoace un pic. Hai sa stai de vorba cu fratele Petru. Hai sa stai de vorba cu fratele Ioan, care au zis: ‘ce am vazut cu ochii nostri, ce-am pipait cu mainile noastre, aceea va vestim. Noi L-am vazut. Noua, ni s-a aratat.Noi am fost transformati de forta invierii Sale, din cuvintele Sale. Chiar a inviat Domnul! Nu crezi? Hai sa mergem sa-I vezi mormantul gol. Uite-i gol!

N-a fost golit in anul 500, ca dupa aia sa se nasca traditia. A fost golit atunci, in dimineata aceea, la trei zile dupa ingroparea Sa. Pentru cei din vremea aceea, bucurosi de faptul ca erau contemporani martori ai invierii lui Isus, a fost mult mai usor. Ce ne ramane noua, celor care traim peste veacuri, este sa fim convinsi de veridicitatea, de autenticitatea acestei relatari. Asta-i baza. Trebuie sa gasim drum si convingere ferma , ca ce scrie aici  in aceasta carte e adevarul. Studiind pentru teza de doctorat, am fost preocupat sa dau un raspuns la o intrebare. Chiar in Evanghelia aceasta sunt vorbele lui Isus? Chiar e aici marturie autentica? N-o fi oare o poveste inventata de biserica? N-o fi oare un mit, o legenda, care s-a dezvoltat mai tarziu? E oare adevar veridic, istoric, confirmat, stiintific? Peste 300 de cartiam cercetat, documente vechi, eu stiam, stiam din atatea experiente anterioare. Dar, acum am vrut cu ochii ratiunii, cu mintea critica, sa probam acestea. Frati si surori, se confirma stiintific. 

Istoricii spun ca Alexandru Macedon a fost, altii vorbesc despre Socrate si despre Plato. N-am vazut unul sa puna la indoiala existenta lor. Stiti pe ce baza cred? Relatari similare- mult mai putine, mult mai vagi, si mult la nu stiu a cata mana. NOI AVEM MARTURII de la PRIMA MANA, confirmate peste veacuri de biserica lui Isus, care, i-at-o prezenta aici; de mormantul gol, care-i gol si azi in Ierusalim, de aceasta carte [Biblia], care dainuie peste veacuri si de viata ta Lucian si Dana si Florin, care a fost schimbata prin Isus Hristos, tocmai in ultimul an. Isus e viu! E viu, oameni buni! Si El da un mesaj: PACE VOUA! Mesaj pe care-l confirma cu invierea.

3. Provocarea

Apoi, sa ne lase o provocare – Fii credincios. Fii credincios. Fii credincios. Pe Toma, L-a intampinat cu niste cuvinte superbe. Cand a auzit Toma acele vorbe spuse de Isus, acele dovezi, acea provocare, Toma a ingenuncheat, a cazut cu fata la pamant inaintea Domnului si a zis: „Domnul meu si Dumnezeul Meu!” ….nu fi necredincios, ci credincios.” Asta a fost provocarea.

28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 

Aici s-a intamplat ceva. In prima faza… ingaduiti-mi aceasta observare, in prima faza, Isus a intrat in spatiul in care erau ucenicii. Usa incuiata, ei vorbeau intre ei. Ceilalti se sileau, cei zece, sa spuna lui Toma cum s-a aratat lor Isus. Erau transfigurati, transformati de puterea invierii lui Isus, plini de bucurie. Inima din ei fusese deschisa. Isus era in sufletul lor acum, li s-a aratat o saptamana inainte: „Nu ne ardea inima in noi cand ne descria Scripturile?” Si a stat cu ei la masa si de bucurie, spune Cuvantul ca asa o bucurie mare a venit peste ei ca nici nu puteau crede din cauza bucuriei. Eu am experimentat odata soiul asta de sentiment, dar o sa va spun alta data despre el. Cred ca am inteles semnificatia acestui moment, cand ti se intampla ceva ce nu-ti vine sa crezi ca se intampla, si de bucurie ca acel ceva se intampla, tu stai in loc. Oare o fi sau n-o fi? Asa, sentimentul acela. Acolo, s-a intamplat ceva, Isus, a intrat in sufletul acelor ucenici. Isus, efectiv, a patruns fiinta acelor ucenici si a intrat in inima lor, in ei, in corpul lor, in sufletul lor, in duhul lor. Si de acolo s-a schimbat totul- nasterea din Dumnezeu.

Acum e randul lui Toma. In prima faza, Isus a intrat doar in incapere. Iar acum, cand aude mesajul, cand vede dovezile si cand asculta provocarea, Toma se deschide. Se deschide, asa, ca portile largi  a unei case: „Vino inauntru.” Isus a intrat inauntru. Ca raspuns, Toma declara: „Domnul meu si Dumnezeul meu!” Provocarea a fost: Fii credincios. Sigur, vom zice noi, cei de peste veacuri: O, ce frumos ar fi daca si noua ni s-ar intampla asa, ca lui Toma. Preci ca am crede toti, daca deodata, in spatiul acesta inchis, undeva asa aici la mijloc, nu stiu cum, Domnul s-ar arata.” V-as pune o intrebare: Unde era Isus in timp ce ucenicii si Toma vorbeau despre El si Toma zicea ca nu poate sa creada daca nu vede? Unde credeti ca era Isus atunci? Unde era oare? Acolo era. Acolo era. Dar, cum era El acolo? Nevazut ochilor de carne, dar, ACOLO! Auzindu-i cum vorbesc, Isus a decis  sa se arate vizibil. Si deodata, in fata ochilor lor, a aparut in carne si oase. Hmm, unde-I oare Domnul Isus acum?

Eu ma infior la gandul ca e aici. E viu. Si are acelasi mesaj: PACE VOUA. Si aceeasi provocare: Fii credincios. Vom zice: „Dar, arata-Te, atunci.” Totusi, Isus, a decis sa ne faca parte de o fericire, pe care n-au avut-o cei din prima generatie. Auziti-o: 29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” Asta-i fericirea noastra. N-au vazut, dar au crezut. Crede-ti dvs.? Cu toata inima, cu tot sufletul! Slavit sa fie Domnul. In Duminica aceea, Duminica Tomei, Isus a venit la ucenicul Lui iubit cu un mesaj: Pace. A venit cu o dovada, cu un argument: invierea Lui. Si, cu o provocare: Fii credincios. Leaga-te de acest cuvant: Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut. Daca esti sovaielnic, nu-ti bate capul prea tare. Vino asa cum esti la Isus si spune-I: „Doamne Isuse, simt ca ceva nu-i in regula. Parca se rupe ceva in mine. As avea nevoie de o vizita a Ta. Vino la mine. Si va veni. Si acolo va lucra si va misca numai cum El stie. Numele Lui sa fie binecuvantat! Va chem sa fim credinciosi si sa ne miscam dinspre sovaielnicie inspre credinta aceea ferma intre care intotdeauna, Hristosul Cel inviat sau de la care, spre care, ne conduce Hristosul Cel inviat. Slavit sa fie Numele Lui! Amin. 

Mesajul Pastorului Nelu Brie la minutul 2:31:00

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Reclame

Tu să nu devii necredincios de Nicolae.Geantă

Toma Photo credit www.sermoncentral.com

Pescar. Galileean. Erudit. Profund în gândire. Ales printre cei doisprezece. A renunțat la tot ca să asculte chemarea.

Nicolae GeantaA văzut cum Hristos a mers pe ape în beznă, a coborât pâine din cer, a vindecat lepra și a alungat o legiune de draci printr-o ridicătură de sprânceană. A simțit lacrimile Tâmplarului la Florii, sudoarea ca de sânge din Ghetsimani și sângele siroaie prelins pe Crucea Golgotei. L-a durut fiecare piron bătut în palmele Lui.

L-a văzut pe Mesia ridicând un mort din raclă, o fetiță plecată în lumea de dincolo și unul chiar din pântecele cimitirului. Știa Scriptura. O împlinea. Credea în nemurirea sufletului. Și totuși: a devenit necredincios!

Zece perechi de ochi i-au spus că a înviat Domnul în trup. Bașca femeile ce mărturiseau că s-a-ntâlnit cu El în grădina mormântului. Dar el, ca un catâr a rămas! Patru de „nu” a ridicat. Câte unul pentru fiecare punct cardinal. Câte unul pentru fiecare direcție a Crucii. „Doar ce cred eu e corect, iar voi n-aveți destule dovezi în ce susțineți”. Era „scepticos”. Dar și-un cercetător serios. Era analitic. Cu viața, cu învierea, cu mântuirea nu-i de glumit.

Îndoiala nu-i tot una cu necredința. Ea nu e opusul ei, n-o anulează. Îndoiala nu crede dacă nu vede, necredința nu crede că nu vrea să creadă. „Dacă nu ai îndoieli și nu ai frământari în minte niciodată, fie că te amăgești singur, fie că dormi”, spunea Bruckner.

7 zile a fiert în suc propriu. „Dacă m-am înșelat? Dacă nu a fost El? Dacă ucenicii au dreptate”. 7 zile în care ceilalți cântau, băteau din palme, erau bucuroși, extaziați. Și aveau pace. 7 zile de singurătate, de retragere în carapace. Devenise insuportabil… Nu se poate credință individuală! E comunitară, obștească. „Unde sunt doi sau trei, sunt și Eu…”.

Fără un Dumnezeu viu viața își continuă calvarul. Nesiguranță. Tristețe. Opacitate. Frică. Uși încuiate. Debusolare. Cu biserici închise viața bate pasul pe loc.

A șaptea zi de părtășie. Ei schimbați, el mototolit. Camera de sus, unde Isus cinase cu ei în seara aceea. „O, de-ar fi aici!”. „Tomo, vino să-ți pui degetul în coastă! Tu să nu devii necredincios!”. „Vai, dar nu se poate! Chiar e prezent! De unde știe ce-am spus eu zilele trecute? Asta înseamnă că e viu! Domnul meu și Dumnezeul meu!”. E declarația de boltă a Tomei, a ucenicilor, a Bisericii. Mulți vrem să fie Domn, dar Dumnezeu?

Toma n-a mai pus degetul în coastă. Nici semnul cuielor nu-i mai trebuia. Hristos a înviat cu adevărat! Nu numai din mormântul Ierusalimului, ci și în viața lui! Hristos are semne nu pentru El, ci pentru îndoiala noastră.

Din ziua aceea nu a mai lipsit niciodată de la biserică. Mai târziu și-a cumpărat bilet de India. Dar numai dus. A trecut pe la parți, pe la perși. Le-a vorbit de credință. Și de îndoială. 40 de ani de misiune. Apoi a sfârșit ucis de împăratul Semedeu (anul 72 dH, zice tradiția). Îi convertise soția, pruncii. A murit în Malabar, ucis de-o suliță în coastă. Strâpuns tocmai de dovada pe care o ceruse lui Dumnezeu!

De 2000 de ani biserica îl numește necredincios. Deși el s-a îndoit o singură dată. Azi, Toma are cu el un dosar uriaș de dovezi: „Doamne, cine e necredinciosul, eu sau ei? Căci de 2000 de ani ei tot se îndoiesc de Tine!”. Ne îndoim de atâtea în viață, avem negări, avem crică. Falimentăm adeseori. Dar, n-avem îndoieli câtă dragoste are Isus…

L-a chemat Didimus. Adică Geamănul. Nu știm cine este celălalt frate. „Doamne, oare nu cumva sunt eu?”

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2013/05/tu-sa-nu-devii-necredincios_13.html

Citeste blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Nelu Brie – Duminica Tomei

Photo credit Tissott www.joyfulheart.com

Text – Ioan 20:24-31

24 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus.
25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ,,Am văzut pe Domnul!„ Dar el le -a răspuns: ,,Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.„
26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le -a zis: ,,Pace vouă!„
27 Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.„
28 Drept răspuns, Toma I -a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!„
29 ,,Tomo„ i -a zis Isus, ,,pentrucă M’ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.„
30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta.
31 Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui.

VIDEO  www.predic.ro – Hrana ta zilnica! http://www.youtube.com/user/prediclive

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari