DUMNEZEU PREFERĂ … ÎNCHINĂTORII ADEVĂRAȚI

DUMNEZEU PREFERĂ … ÎNCHINĂTORII ADEVĂRAȚI

Photo captura Agnus Dei

Photo captura Agnus Dei

Nu toate evenimentele din lumea mondenă merita comentate sau discutate. Există însă unele care atrag atenția prin implicațiile lor deloc neglijabile și multiple. Un subiect care cred că (mai)merită discutat este cel legat de recentul clip al formatiei „TAXI” legat de „preferința” lui Dumnezeu pentru lemn și mic.”Dumnezeu iubește lemnul și spatiile mici”, așa sună laimotivul celebrului clip. Nimeni nu și-a închipuit că lansarea acestui clip va suscita atâtea reacții- pro si contra; unele dintre ele foarte vehemente, cu atacuri la persoană.

Nu vom recurge, evident, la acest tip de comentarii, din rațiuni lesne de înțeles. Nici nu vom discuta aici despre oportunitatea sau importunitatea construirii acelui colos numit „Catedrala Mântuirii Neamului”. (Probabil că, reacțiile publicului larg, a unui larg segment din societate care se consideră încă religios, dar dezavuează o contrucție megalomanică făcută și cu un aport substanțial din bugetul statului adică, din banii noștri, ar trebui sa dea de gândit cuiva). Mai multe evenimente din ultima perioadă lasă de înțeles ca undeva, la capitolul comunicare, biserica trebuie să se străduiască să își facă mai bine temele.

Problema ridicată (cu știință sau din neștiință) de către artiștii implicați în clip este una de natură pur teologică: „unde poate fi găsit Dumnezeu?” sau :”unde se manifestă El?”. Artiștii și-au exprimat punctul de vedere: „Dumnezeu preferă lemnul si spațiile mici”. În opinia dânșilor, Dumnezeu poate fi căutat și găsit mai degrabă in bisericuțele de lemn din Maramureș, decât în catedrale imense și somptuoase de beton. De cealaltă parte, un cunoscut blogger ortodox și critic al clipului a insinuat faptul că ideea clipului ar fi de proveniență „protestantă”, dat fiind referirile la relația persoanală cu Dumnezeu! (Ca să vezi ce influență pot avea protestanții, mai ales evanghelici, asupra artiștilor și intelectualilor acestei țări!)

Replicile nu au întârziat să vină: „Dumnezeu preferă și betonul și spatiile mari”, de fapt, tot ce El a creat. Alții, din spatiul nostru evanghelic s-au grăbit să spună ca Dumnezeu poate fi găsit în fiecare floare. (Poate asta sună „poetic”, numai ca trebuie să fim atenți la „poezie” să nu cadem în capcana unui panteism periculos!). Este adevărat că Dumnezeu este prezent peste tot (omniprezența divină este unul din atributele necomunicabile ale lui Dumnezeu), însă prezența Lui nu se manifesta în mod egal peste tot. Dumnezeu nu se revelează pe Sine la fel într-o floare sau într-un apus de soare, asa cum o face prin Cristos sau în Scriptură! (La urma urmei, de ce mai spunem ca există diferență între „revelatia naturală” și cea „speciala”? De ce a mai fost nevoie să vină Cristos să moară pe Cruce și să ni-L reveleze pe Tatăl, daca am putea să-L găsim pe Dumnezeu în mirosul unei flori?) Îi respectăm pe poeți cu „licențele” lor poetice, însă teologia ne-o clădim pe Scripturi și pe nimic altceva!

Am impresia ca asistăm la reeditarea discuției dintre Mântuitorul și femeia samariteancă descrisă în Evanghelie (Ioan 4). După ce Domnul Isus îi revelează acelei femei condiția ei păcătoasă (4:18), femeia este nevoită să recunoască că are în față un profet și încearcă un „subterfugiu” teologic: „Parinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți ca în Ierusalim este locul unde trebui sa se închine oamenii” (v.20). Cu alte cuvinte, opțiunile existente ar fi fost pentru această femeie, fie ceva mai mic(sanctuarul de pe Garizim), fie Templul magnific al evreilor din Ierusalim. Răspunsul lui Cristos a fost surprinzator:”…crede-Mă că vine ceasul când nu va veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim…Dar vine ceasul și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl” (v.21, 23). Vrei să știi care este preferința adevarată a lui Dumnezeu? Nu este pentru lemn sau beton sau metal, ci pentru inimi de închinători adevărați care să I se închine Tatălui în „duh și adevăr”. Ingredintele adevăratei închinări sunt: „în duh” ( închinare spirituală, pornită din duhul omului controlat de Duhul lui Dumnezeu) și „în adevăr” (închinare scritpurală, bazată pe revelația adevărului biblic). Orice altceva, indiferent că este în spații mari sau mici, în clădiri de lemn sau beton sau pur și simplu în mijlocul naturii, nu are valoare în fața lui Dumnezeu. Cristos a adus în persoana și lucrarea Sa zorii unei noi ere- o era în care adevarații închinători se pot închina Tatălui ( o relație specială!) doar în duh și adevăr. Asta nu exclude, evident, dimensiunea comunitară a închinării, deoarece, atât aici pe pământ (când doi sau trei se adună), dar mai ales în cer (vezi Apoc.5), Dumnezeu Își va primi glorie din partea unui popor de închinători.

Până una alta, cred că am înțeles preferința lui Dumnezeu: nu clădiri, ci oameni salvați, închinători adevarați!

Pastor Marius Birgean

via Prodocens Media

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari