= DUMNEZEU !!! =

hand of God art
 ​TATALUI, FIULUI,DUHULUI SFANT, 
   ​Toata Gloria in Veci !!!                           ​
   = DUMNEZEU !!! =​

11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel  ce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 

​ ( Apocalipsa 20:11).
      Numai cand citesti acest verset, te ia cu fiori, ramai mut si paralizat, in fatza acestui PERSONAJ fara egal in Univers! 
​    ​

Din aceasta cauza​,​ chiar daca am de ca​tva timp indemnul sa scriu despre EL, adica despre DUMNEZEU, am tot amanat, pentru ca ma simt nevrednic, slab, neputincios, paralizat de maretia Lui. Adica eu o mana de tarana sa-L prezint pe CEL care m-a creat si a creat tot Universul (sau Universurile cum sustin unii; cine mai stie cate, ca nu intra astea in mintea umana!).​

     Totusi, cu ajutorul LUI, ca altfel nu se poate face nimic, si in cuvintele mele ca om foarte limitat, incerc sa-L prezint, dar prin ceea ce EL ne-a lasat noua oamenilor sa-L putem cunoaste si intelege putin, adica prin Cuvantul Sau – BIBLIA!
attributes of God
​I.​  Cateva din caracteristicile si atributele LUI
ATOTPUTERNIC
 „…  la Dumnezeu toate lucrurile sînt cu putinţă.”  ​(Matei 19:26).​
OMNISC​IENT
8. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.  (Psalm 90:8).​
OMNIPREZENT
7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? 

8. Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; 
9. Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, 
10. şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. 

EL VEDE totul​, indiferent daca e lumina sau intuneric

11. Dacă voi zice: „Cel puţin întunerecul mă va acoperi,-şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” 

12. Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina. (Psalm 139:7-12).

CREATORUL tuturor lucrurilor

1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul. (Genesa 1:1).​

CEL care BINECUVANTEAZA

20. Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.” 
21. Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre 
înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 

22. Dumnezeu le-a binecuvîntat, şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt”. 
 27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 
28. Dumnezeu i-a binecuvîntat, şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi-l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.” (Genesa 1:20-22; 27,28)
CEL care POATE SCHIMBA raul in BINE
20.Voi, negreşit, v-aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, …Genesa 50:20).
CEL caruia trebuie sa se I inchine omul (nu la altcineva, nu la altceva) 

3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. 
4.
 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul. 

5. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, (Exodul 20​:3-5).
CEL SFANT 
 Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru. (Levitic 19:2).
FOC MISTUITOR si GELOS 
24. Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.(Deuteronom 4:24).
LOC de ADAPOST
 27. Dumnezeul cel vecinic este un loc de adăpost, Şi subt braţele Lui cele vecinice este un loc de scăpare. (Deuteronom 33:27).
EL poate da FERICIREA 
12. Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! (Psalm 33:12).
EL face MINUNI 
14. Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni; (Psalm 77:14).
​STAPANUL si ​ATOTTIITORUL tuturor lucrurilor
11. A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpîn mai pesus de orice! 

12. Dela Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpîneşti peste tot, în mîna Ta este tăria şi puterea, şi mîna Ta poatesă mărească şi să întărească toate lucrurile.  I Cronici 29:11, 12).​

CEL MAI MARE din Univers. Iata ce zice DOMNUL ISUS despre EL: ​ 29. Tatăl Meu,​…​ este mai mare decît toţi( Ioan 10:29).​
​SINGURUL DUMNEZEU – nu este altul​
5. Eu sînt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. (Isaia 45:5).
EL e VIU si IMPARAT VESNIC
10. Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat vecinic. (Ieremia 10:10)
A LUI este SLAVA 
11. A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpîn mai pesus de orice!  ( I Cronici 29:11).
TATAL sau PARINTELE  nostru
„Tată​”​să nu numiţi pe nimeni pe pămînt; pentrucă Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. (Matei 23:9).​
​SALVATORUL omenirii
16. Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.  (Ioan 3:16).​
EL e BUN, IERTATOR si MILOS 

11. Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; 
12. cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult depărtează El fărădelegile 
noastre dela noi. 
13. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de ceice se tem de El. (Psalm 103:11-13).

 6. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie, 
7. care Îşi ţine dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!”  (Exod 34:6, 7).
EL e DREPT 
…nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat,...(Exod 34: 7).

36. Din Elprin El, şi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:36).​

  L-a creat pe om cu LIBERTATE de CONSTIINTA; sa-L serveasca pe EL, sau pe diavolul; sa aleaga viata sau moartea.
​ ​16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină;  17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.”​(Genesa 2:16, 17).​
 ASCULTA strigatele omului, sau ale poporului, la El dupa ajutor:
23. După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s-au suit pînă la Dumnezeu. 
24. Dumnezeu a auzit gemetele lor,
​...(Exodul 2:23, 24).​
 Poate IERTA faradelegile si poate VINDECA orice boala:
3. El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale; (Psalm 103:3).
PEDEPSESTE pentru pacate pe cei care nu se pocaiesc de ele
…pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!”  (Exod 34: 7).
JUDECATORUL SUPREM
14. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.(Eclesiastul 12:14).​
​II. Cateva din NUMELE  LUI cunoscute de noi oamenii
​ (scrise cum le pronuntam noi in limba romana).​
 
​1. ELOHIM – ATOTPUTERNICUL, SINGUR CREATOR​
2. EL SADDAI – DUMNEZEU ATOTPUTERNIC
3. IAHVE (IEHOVAH) – DUMNEZEUL LEGAMANTULUI
4. ADONAI – DOMNUL imparte binecuvantarile Legamantului.
5. EL ELOYM – CEL PREAINALT​
6.YHVH este Dumnezeul revelat in Isus
 
    Acestea sunt doar cateva nume ale Lui DUMNEZEU in Biblie; cei care doresc sa aprofundeze acest subiect, pot accesa acest link:
    III.  ​ESENTA Lui DUMNEZEU​    ​

DRAGOSTEA; ” DUMNEZEU este dragoste” (I Ioan 4:16).

​     IV. PLANUL LUI cu omenirea
  Sa fie salvata de la iad si s-o duca in Rai, indiferent de pretul care a trebuit platit pentru asta, adica sacrificiulSINGURULUI SAU FIU – DOMNUL ISUS HRISTOS!
      16. Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. (Ioan 3:16).
 
     V. Ce cere si porunceste EL, omului, direct, prin Fiul Sau DOMNUL ISUS HRISTOS, sau prin slujitorii Lui?
1.Sfintenie: 
 Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru. (Levitic 19:2).
2. Omul sa-L iubeasca pe EL:
5. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.(Deuteronom 6:5).
3. Omul sa se teama de EL:
…..temeţi-vă de Dumnezeu; (I Petru 2:17).
4. Omul sa I se inchine Lui, nu omului, la ingeri, sau la alte lucruri:
8. Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui. 
9. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 22:8, 9).
5. Credinta in Fiul Sau – DOMNUL ISUS HRISTOS:
   16. Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El,să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. (Ioan 3:16).
6. Pocainta:
30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; (Faptele apostolilor 17:30).
7. Botezul:
16. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; (Marcu 16:16).
8. NU accepta ca omul sa-L slujeasca si pe EL si pe diavolul
24. Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. (Matei 6:24).
9. Omul sa asculte NUMAI de Cuvantul Sau – BIBLIA, NU de alte reguli facute de oameni, de traditiile si obiceiurile mosilor si stramosilor, etc.
6. Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 
7. Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături cari nu sînt decît nişte porunci omeneşti.
8. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni,…(Marcu 7:6-8)
…să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”(I Corinteni 4:6).
10. Cat timp sa faci ce-ti spune DUMNEZEU si sa-L urmezi, ca sa ajungi cu EL in Rai?
„Veti fi urati de toti, din pricina Numelui Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit.” (Matei 10:22)
     Desigur ca ceea ce am scris , in mare parte texte Biblice, despre DUMNEZEU e foarte, foarte, foarte putin!
   Ma opresc totusi aici, pentru ca noi oamenii suntem limitati in toate, inclusiv in spatiul pe care-l avem pentru scris sau vorbit.
     Ma gandesc ca s-a inteles, atat cat ni s-a dat noua oamenilor sa stim despre DUMNEZEU si nu cred ca-i cazul sa mai adaug ceva cu cuvintele mele, ci sa inchei tot cu Cuvantul Lui​ – BIBLIA:
 33. O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui! 

34. şi în adevăr, „cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? 
35. Cine I-a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?” 
36. Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

​ (Romani 11:33-36).​
​                                Ioan Burca – robul DOMNULUI
                                        Doctor in Teologie
1.  http://perlesicomori.net/  (audio si video)
Marturii ale Minunilor Lui DUMNEZEU!
 ” Esenta BIBLIEI ” , gasiti Lucrurile ESENTIALE pe care un om trebuie sa le STIE si sa le FACA, si altele sa stie sa NU le faca, pentru a fi salvat de la iad si a-i arata SINGURA CALE spre RAIcare este DOMNUL ISUS HRISTOS FIUL Lui DUMNEZEU!
 
Exista DUMNEZEU ! – Canta: „Elim” – Chicago
IEHOVA, ELOHIM – Canta: Simona si Relu Banaru
IEHOVA, ADONAI – Canta: Ruben Filoti
Avem nevoie de DUMNEZEU! – Canta: ” Rugul Aprins „
O, DOAMNE, Mare! – Nelu Motz
DUMNEZEU E Taria mea!- „Rugul Aprins”
” Din ELprin EL si pentru EL sunt toate lucrurile. ” – Canta: „Speranta”
Pot sa se Sfarame Muntii! Canta: Surorile Frandos



Reclame

Gabi Lupescu – Oare de ce nu acordam semenilor nostri aceeasi valoare pe care ne-o acorda Tatal ceresc ?

– “El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat chip de rob, facandu-se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte , si inca moarte de cruce. De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca in Numele lui Iisus sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant, si orice limba sa marturiseasca , spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Iisus Christos este Domnul.” ( Filipeni 2, 6-11 ) – A m i n .

Un pasaj biblic care intarareste ideea aceasta este cel din Isaia 53, 10-11 pp:
“ Domnul a gasit cu cale sa-L zdobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora…”
Da, Mantuitorul a castigat autoritatea suprema asupra omenirii prin “munca sufletului Sau”, prin suferinte inimaginabile pe care noi, oricat de teologi am fi, nu le vom intelege niciodata. Cand Iisus S-a intrupat in ieslea Betleemului, de un singur lucru s-a temut Satana: ca El ii va castiga pe oameni pe aceasta cale: printr-o munca asidua, cu sudoare transformata in sange, prin suferinta si jertfa…Chiar momentele dramatice ale ispitirii in pustie ( Luca 4 ) demonstreaza ca , in spatele cuvintelor diavolului, se afla acesta teama ascunsa ca Iisus va recastiga lumea pierduta pe calea lepadarii de sine si a Jertfei.
“Diavolul L-a suit pe un munte inalt, I-a aratat intr-o clipa toate imparatiile pamantului si I-a zis: “Tie Iti voi da toata stapanirea si slava acestor imparatii; caci mie imi este data si o dau oricui voiesc” ( Luca 4, 5-6 )
Oare sa fi fost diavolul atat de naiv… incat sa creada ca Iisus venise pe pamant pentru a castiga terenuri, tronuri, pozitie politica sau bogatii ? Nicidecum ! El stia prea bine ca Mantuitorul venise sa-i castige pe oameni…Ispitirea tintea, intre altele, sa-L determine pe Iisus sa renunte la “metoda” Lui de a castiga lumea, adoptand-o pe cea sugerata de diavol. Parafrazand cea de-a doua ispita ( in versiunea lui Luca ) , ea ar putea suna astfel: “
“Stiu ca ai venit pentru oameni. Ti-I voi da. Nu e nevoie sa treci pe la cruce. Iti propun o cale mult mai usoar…, dar cu acelasi rezultat: inchina-Te mie si lumea va fi a Ta.”
Din fericire pentru noi, raspunsul Domnului a fost un categoric “Nu!” Planul mantuirii conceput in cer , in sanul Dumnezeirii inca din vesnicii, prevedea o singura cale valabila pentru rascumpararea omenirii: Crucea, Jertfa.
Vedeti de ce Mantuitorul merita toata increderea de a fi numit “Imparatul imparatilor si Domnul domnilor” ( Apocalipsa 19, 16 ) ? El merita din plin acest drept pentru ca a castigat lumea cu pretul propriei Sale Jertfe !. De aceea, “sa aveti in voi gandul acesta care era si in Christos Iisus…” ( Filipeni 2, 5 )
De doua mari avantaj…e vor beneficia cei care, prin toate mijloacele pe care le au la dispozitie, incearca, inca din aceasta viata, sa se familiarizeze cu “gandurile lui Dumnezeu”:
1) Vor aprecia altfel binecuvantarile pe care cerul le revarsa asupra lor
2) In ziua mantuirii, cand vor sta fata in fata cu Dumnezeu, nu se vor simti niste straini fata de El. Avand aceleasi ganduri, aceleasi principii, aceleasi valori, omul Il va recunoaste pe Tatal sau, iar Dumnezeu Isi va recunoaste fiii si fiicele de pe pamant. Vom constata cu placere ca semanam intre noi, vom trai bucuria negraita ca familia cereasca a fost reunita cu cea de pe pamant si o intreaga vesnicie vom gusta din toate comorile iubirii si intelepciunii divine !. Amin.

Oare de ce nu acordam semenilor nostri aceeasi valoare pe care ne-o acorda Tatal ceresc ? “Mutilati” de pacat, dupa milenii de istorie a raului, degenerati fizic si moral, am fi meritat sa fim abandonati pentru totdeauna pe planeta noastra razvratita. Si totusi, Dumnezeu nu ne-a abandonat…Suntem fiii si fiicele Lui si asta e de ajuns sa avem valoare in ochii Lui.
Ce bine ar fi daca noi, in calitate de frati ai aceluiasi Tata… ne-am respecta si ne-am acorda aceeasi valoare ! Uneori insa, e suficienta ca cineva rau-voitor sa ne sopteasca un singur lucru rau despre cineva, pentru ca sa ne schimbam intreaga atitudine fata de acea persoana. Fara sa verificam , fara sa ne convingem noi insine daca acel lucru e adevarat sau este doar o intriga, deja am stabilit in inima noastra: omul acela nu mai are valoare in ochii nostri.
Daca Dumnezeu… ar proceda la fel cu noi ? In timpul activitatii Sale pamantesti, vrajmasii lui Iisus au incercat adesea sa strice relatia dintre El si ucenicii Sai. “Nu vezi ? Nu stii ce fac si cine sunt aceia pe care Tu i-ai chemat langa Tine ?” – erau cuvinte pe care Iisus le auzea adesea ( vezi Matei 12, 2 ). Niciodata insa , Mantuitorul n- a ingaduit ca astfel de intrigi si “sforarii” sa scada valoarea omului in ochii Sai. El stia ca ca fiecare om , oricat ar fi de pacatos, are o valoare cat cea a sangelui Sau de Fiu de Dumnezeu. Sa ne insufleteasca pe toti cei care-l iubim pe Domnul…gandul Sau !. Acela de a nu fi deopotriva cu Dumnezeu !.Amin.

GOLGOTA – LOCUL UNDE ISUS A ÎMPĂRȚIT LUMEA ÎN DOUĂ !

AM FOST SCLAVI ODATĂ

greateststoryevertold-thiefcross

LUCA 23

V-ați întrebat vreodată de ce este toată această istorisire în Biblie? În mijlocul filmului crucificării lui Isus (poate cel mai important eveniment petrecut în istoria omenirii), este această dispută dintre cei doi criminali de-o parte și de cealaltă a lui Isus. Și ce este de fapt atât de special despre această relatare este că condiția inimii fiecărui om, realitatea locului spiritual în care te afli, este găsită la cei doi tâlhari de pe cruce, de-o parte și de alta a Domnului Isus.

Vedeți voi, Isus Cristos în mijloc este așa cum nimeni nu și-ar fi imaginat să vadă – pe Dumnezeu în trup de om – Cuvântul  venit pe Pământ. Dar mulți dintre noi care am trecut prin viață de-a lungul timpului, ne-am comportat ori ca tâlharul din dreapta, ori ca tâlharul din stânga. Sunt câteva lucruri pe care vreau să le dezbatem în acest articol.

1.      Aproape, nu este îndeajuns de aproape!

Putem observa că, acești oameni de pe cruce, în vecinătate erau foarte apropiați de Isus – dar vecinătatea nu este același lucru cu percepția. În versetul 29 scrie: Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: “Nu ești tu Cristosul? Mântuiește-te pe tine însuți și mântuiește-ne și pe noi!” Vedem cum el pierde din vedere cine este de fapt Isus. Dar înainte să aruncăm cu pietre, înainte de a defăima…să ne cercetăm pe noi…este un lucru ușor de făcut. Vedem că el era aproape, dar nu îndeajuns de aproape…și ratează adevărul despre Isus, și l-a ratat din două motive.

  • În primul rând, el asculta la mulțimile din jur. Un verset mai înapoi vedem cum mulțimile, fruntașii și chiar soldații Romani Îl batjocoreau pe Isus. Tâlharul doar a urmat un model. Percepția lui despre Mesia, era percepția din acea zi. A lăsat ca firea lui să definească cine este Isus în locul lui “daca El moare, cum poate să fie Mesia?”Și noi facem uneori la fel, nu-i așa? Cât de des lăsăm ca părerea noastră despre cine este Isus să fie condusă de părerile altora despre cine este Isus, în loc să îl lăsăm pe Isus să ne ghideze?

  • In al doilea rând, asculta de eul lui. Iată ce zice: “Nu ești tu Cristosul? Mântuiește-te pe tine însuți și mântuiește-ne și pe noi!” Cu alte cuvinte: “Scoate-mă de unde sunt eu și atunci o să cred. Suferă tu în locul meu și atunci o să știu că ești Dumnezeu.” Ca acest om, poate și pentru tine  Isus este un fel de asistent personal. Poate așa Îl vezi… El e cu tine numai când ai nevoie să îți duci planul la îndeplinire, să rezolvi tot ce ai în agendă, să îți formeze o matriță bună – Aproape, nu este îndeajuns de aproape. Alții, chiar și mai justificativ, bun, nu este bun îndeajuns. Viziunea ta despre ce este Isus nu este aceea a unui asistent personal, ci mult mai mult, tu ești asistentul Său personal. Crezi că dacă te-ai întors la Dumnezeu, meriți o răsplată. “Dacă fac asta, o să am acces. Dacă merg la biserică, dacă vorbesc lucruri frumoase, dacă petrec timpul meu cu oameni buni, ajut pe săraci, dacă trăiesc cu săracii, etc.” Oprește-te din a mai asculta ce spune eul tău. Contrar părerilor din popor, făcând multe lucruri bune nu îți acordă un statut special în fața Domnului. Nu există fapte de bunătate sau servicii pe care le facem (lipsite de dreptate) care să îți dea un statut aparte în fața lui Dumnezeu. Nici o încercare de a face bine nu te ajută să ajungi să fii cu Dumnezeu. Aproape, nu este îndeajuns de aproape.

Al doilea adevăr pe care îl aflăm de aici este următorul:

1.      Niciodată nu este prea târziu ca Isus să salveze  viața cuiva

Dacă cineva a mers prea departe – este vorba despre celălalt om de pe cruce. El merita să fie sus pe cruce, de-asta era acolo. Este la finalul vieții sale iar viața lui nu valora așa de mult. Dar într-un moment, Isus șterge tot trecutul său și spune: vers. 43: “Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu mine în Rai.” O ce veste bună! Înseamna că nu contează ce vezi tu în trecutul tău astăzi, pentru Isus Cristos nu este niciodată prea târziu să te salveze. Serios, singurul mod în care poți să îl cunoști pe Isus este foarte bine definit în dialogul pe care Domnul Isus îl are cu acest tâlhar de pe cruce. Poate fi rezumat la 5 cuvinte:

DUMNEZEU – PĂCATUL – SUBSTITUȚIA – CREDINȚA – VIAȚA…

Citeste in intregime aici, Mike Olari – http://family2fam.com/2015/04/08/golgota-locul-unde-isus-a-impartit-lumea-in-doua/

Unde poate gasi o femeie adevarata valoare, implinire si fericire in viata?

Photo credit hiswordinpictures.blogspot.com Psalmi 11:10a  Frica Domnului este începutul înţelepciunii.  via  http://illbehonest.com/romana

De ce are nevoie fiecare femeie?

de  în 2013-04-10

Femeile cauta  astazi, ca niciodata pana acum, implinire si scop in viata. Rolurile si functiile traditionale sunt puse sub semnul indoielii. Multe raspunsuri sunt date acestor intrebari. Unde poate gasi o femeie adevarata valoare, implinire si fericire in viata?

Ca fiica a guvernatorului unui stat american, am crescut intr-o familie bogata si de prestigiu. In anii de liceu si facultate am avut parte de multe onoruri si posesiuni materiale. Mai tarziu am devenit profesoara intr-o scoala de stat. M-am casatorit cu un jucator profesionist de fotbal american si am nascut trei copii. Si totusi, nu prin aceste experiente au fost implinite nevoile mele cele mai adanci.

Care sunt cele mai adanci nevoi ale femeii si cum pot fi ele implinite? Dumnezeu este Cel care a creat femeia, asadar El ii cunoaste cele mai adanci nevoi si numai El le poate implini.

O femeie are nevoie de dragoste

Numai Dumnezeu poate oferi dragoste neconditionata, care se sacrifica pe sine, o dragoste care urmareste binele ei suprem. Biblia ne spune: “Si dragostea nu sta in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre” (1 Ioan 4:10).

O femeie are nevoie de siguranta

Deseori siguranta unei femei se bazeaza pe stabilitatea ei financiara, pe sotul ei, sau pe propriul ei succes in lume. Toate aceste lucruri se pot schimba. Numai Dumnezeu nu se schimba niciodata. “Iisus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci!” (Evrei 13:8). Numai El poate oferi adevarata stabilitate si siguranta.

O femeie are nevoie de pace

Intr-o lume plina de schimbari, de presiuni si de probleme, unde poate gasi femeia pace interioara? Numai Iisus Hristos poate da pacea launtrica care nu depinde de circumstantele vietii. Prin El putem avea pace cu Dumnezeu. “Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante” (Ioan 14:27).

O femeie are nevoie de scop

Dumnezeu nu a facut toate femeile la fel. El are un plan unic, cu un sens si un scop bine definite pentru fiecare dintre noi – un scop in viata potrivit pentru sexul nostru, potrivit darurilor si abilitatilor noastre, in sfera voii Sale si in conformitate cu Cuvantul Sau. “Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile” (Proverbe 3:6)

O femeie are nevoie de sentimentul propriei valori si demnitati

Lumea atribuie valoare frumusetii, inteligentei, talentului sau pozitiei sociale. Biblia spune: “omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima” (1 Samuel 16:7). Valoarea noastra in ochii Lui se bazeaza pe caracterul vietii noastre si pe calitatile pe care El le dezvolta in noi pe masura ce ne incredintam viata Lui.

Nevoile femeii nu pot fi implinite cu adevarat, in cel mai adanc sens, decat daca cea mai mare nevoie a ei este implinita, si anume:

O relatie corecta cu Dumnezeu

Biblia spune ca din cauza pacatului lui Adam in gradina Eden, relatia corecta cu Dumnezeu a fost rupta. Astfel, toti ne nastem pacatosi. “Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a nascut mama mea” (Psalmul 51:5). “Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). “Plata pacatului este moartea” (Romani 6:23).

Dumnezeu este sfant si din aceasta cauza El nu poate avea o relatie cu barbati si femei pacatosi. “Cine poate sta inaintea Domnului, inaintea acestui Dumnezeu sfant?” (1 Samuel 6:20). Inaintea Lui nici un om nu este drept (Romani 3:20).

Multi cred ca putem avea o relatie corecta cu Dumnezeu daca incercam sa Ii facem pe plac, facand bine altora, mergand la biserica, sau doar crezand ca El exista. Biblia spune ca “cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate” (Iacov 2:10). Biblia spune de asemenea ca toate faptele noastre bune sunt ca o carpa murdara inaintea Lui (Isaia 64:6). Nimeni nu poate fi destul de bun pentru a fi placut lui Dumnezeu. Standardul Sau este perfectiunea. Singurul om care a fost destul de bun pentru a fi placut lui Dumnezeu a fost Iisus Hristos. El a venit pe pamant si a ascultat in mod perfect de Legea lui Dumnezeu; apoi, ca inlocuitor al nostru, El a murit pe cruce pentru ca sa plateasca pretul pe care pacatosii il datorau lui Dumnezeu pentru pacatul lor (1 Petru 3:18)

Poate ai auzit aceste lucruri toata viata ta si poate crezi ca sunt adevarate. Dar a le auzi si a crede ca sunt adevarate nu iti asigura o relatie corecta cu Dumnezeu.

In primul rand, trebuie sa recunosti pacatul tau si sa Ii marturisesti lui Dumnezeu ca esti un pacatos, despartit de El si destinat iadului. (Luca 18:13)

In al doilea rand, trebuie sa te pocaiesti de pacatele tale (Faptele Apostolilor 17:30), adica “sa le urasti si sa te lasi de ele pentru ca lui Dumnezeu nu ii plac.”

In al treilea rand, trebuie sa realizezi faptul ca numai Hristos, prin moartea Sa, a putut sa satisfaca dreptatea lui Dumnezeu si sa potoleasca mania Lui. Numai prin El poti fi iertat si mantuit de pacatul tau (1 Timotei 2:5-6)

In al patrulea rand, trebuie sa Il primesti pe Hristos asa cum este, Domnul Iisus Hristos. Crede din toata inima ta in El sa te mantuiasca de pacatele tale si dedica-te Lui, ca Domn al tau pe care sa Il urmezi intreaga ta viata (Romani 10:13).

Desi am avut multa bogatie si siguranta, nevoile mele cele mai adanci au fost implinite numai in momentul in care I-am incredintat viata lui Iisus Hristos. Numai in El si in voia Lui pentru viata mea imi gasesc fericirea.

Daca te vei pocai de pacatele tale si ii vei incredinta viata ta lui Hristos, vei cunoaste adevarata iertare, pace cu Dumnezeu si viata vesnica (Ioan 3:16).

Cum poti sti ca esti cu adevarat crestin?

Incet dar sigur vor aparea schimbari in viata ta, pentru ca Biblia spune ca daca este cineva in Hristos “este o faptura noua” (2 Corinteni 5:17). Vei incepe sa Il iubesti pe Dumnezeu si Cuvantul Sau. Vei iubi copiii Lui si Biserica Lui. Vei avea in inima dorinta sa ai comuniune cu El prin rugaciune. Vei incepe sa urasti pacatul si sa doresti sa ii fi placut Lui (1 Ioan 2:3-4)

Poti sti ca cea mai mare nevoie a ta este implinita daca te-ai increzut cu adevarat, din inima, in Hristos. Pe masura ce cresti in harul si cunoasterea Sa, El va implini toate celelalte nevoi din viata ta (Matei 6:33). El niciodata nu te va lasa, si nu te va parasi (Evrei 13:5). In El vei gasi apa vie si nu vei mai inseta niciodata (Ioan 4:14). Raiul va fi caminul tau vesnic (Ioan 14:2-3).

DORU POPE – Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 Logos Podcast

Asculta podcastul aici – http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu

Realizator Dan Miclea: Astazi vom discuta despre atributele lui Dumnezeu. Nu este indeajuns doar sa cunoastem numele lui Dumnezeu, sau ca exista Dumnezeu. Trebuie sa cunoastem si ceea ce face acest Dumnezeu. Cand intalnim un om, vrem sa-l cunoastem, sa-i stim numele si conform atributelor care le are, noi ne raportam la el. Astazi, vrem sa vedem cine este Dumnezeul nostru si care sunt stributele lui.

Doru Pope: A W Tozer a scris undeva ca cunoasterea lui Dumnezeu ne va influenta intreaga viata. El a spus, si parafrasez: Ceea ce ne vine in minte cand ne gandim la Dumnezeu este lucrul cel mai important despre noi. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca daca avem o cunoastere gresita a lui Dumnezeu, atunci gresim pretutindeni. Deoarece, cunoasterea de Dumnezeu ne va afecta nu doar caracterul, ci intreaga privire asupra lumii. Noi suntem fiinte create de catre Dumnezeu. Despre faptul ca suntem creati de Dumnezeu, vom vorbi alta data, in viitor. Acum, doar sa spunem, ca in calitate de creaturi, exista in noi o tendinta, un fel de busola interioara care ne face sa cautam si sa avem un dumnezeu, indiferent cine este sau ce este acesta. Apoi, noi avem tendinta de a ne misca catre dumnezeul nostru si de-al imita, de-al copia, de a deveni ca si el- a-l ilustra. Psalmistul ne asigura cu privire la aceasta, ca este adevarat, cand spune in Psalmul 115:4-8

Idolii lor sînt argint şi aur, făcuţi de mîni omeneşti.
5 Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar n’aud, au nas, dar nu miroase,
7 au mîni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gîtlejul lor.
8 Ca ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei.

Deci, ciné are un idol, devine ça idolul. Ca sa nu mai vorbim ca si idolul este o proectie  a ceea ce suntem noi. Acum, Dumnezeu ar fi putut crea tot universul si sa continue sa ramana ascuns, sa nu se descopere, chiar si in revelatia generala. Si daca va amintiti, data trecuta am vorbit despre aceasta. Putem observa decizia lui Dumnezeu a ni se descoperi si de a ne arata cum este El. A facut-o, asa cum am vazut din scrierile lui ap. Pavel, prin natura. S-a revelat in lucrurile create de El, facute de El. Toti oamenii, ne spune Pavel, sunt pusi fata in fata cu aceasta descoperire de sine a lui Dumnezeu. Asta nu este doar o informare despre Dumnezeu, cum le-ar place unora sa creada, ci este o cunoastere despre Dumnezeu, cum spune Pavel in vers. 21 „au cunoscut pe Dumnezeu.”

Ce-au facut, insa, oamenii cu aceasta cunoastere a lui Dumnezeu? Tot in cuvintele lui Pavel: „Au inadusit adevarul.” Adica, altfel spus, au suprimat adevarul despre Dumnezeu. In pacatul lor, in viata lor, traita in faradelege, ca si cand ar fi fost orbi sau legati la ochi. Este expresia strutului cu capul in nisip. Ca si cand, daca noi ne-am face ca nu-L vedem, El n-ar exista. Cum spuneam mai sus, pentru ca omul nu poate trai fara Dumnezeu, oamenii au cautat dumnezei in alte fapturi: banul, alti oameni, ba in animale, sau plante si chiar si in lucruri, in obiecte, sau in idei. In vers. 23, Pavel ne spune: „Si-au facut idoli.” Nu de mult, am vazut un actibild, pe bara de protectie a unei masini. El ortretiza o balena si o inscriptie care spunea ‘Save Humans’. Balenele nu sunt umani, sunt animale si trebuie sa fie lasate sa fie asa cum au fost create animalele.

Ce element a lipsit in aceasta revelatie generala, despre care vorbeste Pavel in Romani 1? A lipsit un element salvator, de care Pavel ne spune ca este continut in Evanghelia lui Isus Hristos. Mai tarziu, in cap. 10 vorbeste despre aceasta, in Romani. Vestea buna, despre Isus Hristos, duce la credinta. Si cine crede in Isus Hristos devine un copil al lui Dumnezeu si-L cunoaste pe Dumnezeu. Ioan, in cap 17:3 ne spune ca aceasta cunoastere a lui Dumnezeu este egala cu viata vesnica. Si in cuvintele lui Isus, viata vesnica este aceasta: Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

Acum, tot Domnul Isus ne explica cum functioneaza aceasta cunoastere, cum ne vine aceasta cunoastere. Matei 11:27 ‘Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere.‘ Descoperirea aceasta de Dumnezeu este prin intermediul cuvantului lui Dumnezeu, atat scris, cat si intrupat. Intrupat, adica, prin Domnul Isus Hristos. Cuvantul s-a facut trup, ne spune Ioan. Si chiar daca Dumnezeu este inalt si mai presus de orice fiinta, cum spuneam data trecuta, imposibil de cunoscut in totalitate, El care este infinit de catre mintile noastre infinite, totusi, Dumnezeu ne-a descoperit suficient despre Sine, pentru a putea ajunge la cunoasterea Lui. Sa mai spun aici, ca eu personal, cred ca viata vesnica, vesnicia, cerul, raiul, cum vreti sa-i ziceti- o vom petrece, tot timpul acesta, cautand si si continuand sa-L invatam pe Dumnezeu. Sa descoperim pe Dumnezeu si sa-I slavim maretia si frumusetea fapturii Sale. Cred ca asta va fi preocuparea noastra de o vesnicie.

photo credit  answersfromthebook.com

Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile
Acum, cunoasterea lui Dumnezeu prin caracterul lui Dumnezeu, cu insusirile Sale, ne apropiem incet de subiectul nostru. Insusirile ne spun cum este Dumnezeu si cine este El. Teologia se apropie de aceste insusiri si pentru o mai usoara abordare a lucrurilor, le-am clasificat in cel putin doua grupe majore:

  1. Teologii vorbesc despre insusirile incomunicabile a lui Dumnezeu
  2. si insusirile comunicabile a lui Dumnezeu

Ca si trasaturi incomunicabile, aceasta se refera la ceea ce este aparte, sau numai apartine doar lui Dumnezeu. Insusiri care il fac, sa zicem asa, pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu. El nu le imparte cu nimeni. Aici putem sa vorbim despre vesnicia, eternitatea lui Dumnezeu sau atotputernicia Sa, sau omniprezenta Sa, sau atotstiinta Sa. Aceste atribute apartin numai lui Dumnezeu. El nu le impartaseste cu oamenii.

Atunci sunt atribute sau insusiri comunicabile. Astea se refera la faptul ca anumite trasaturi de caracter, Dumnezeu le-a impartasit omului si El chiar si cere omului ca sa le exprime. Acestea trasaturi sunt, de exemplu, bunatatea si dragostea, si mila si altele ca ele.

Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu. 
Acuma, alti teologi au facut o alta clasificare a insusirilor lui Dumnezeu. Si ei vorbesc despre atribute transcendente. si imanente. Transcendente, in sensul ca Dumnezeu este altfel decat noi. Este separat de noi. Este mai presus de noi. Este aparte de noi. Iar imanent, in sensul in care Dumnezeu este cu noi, este alaturi de noi. Ii pasa de noi, se ingrijeste de noi.

Insusiri absolute si insusiri relative. 
Si acum, din multele clasificari, sa mai amintesc inca de una si trece ma departe. Sunt insusiri absolute si insusiri relative. Aceleasi trasaturi care-s incomunicabile sunt si absolute. Aceleasi insusiri care-s incomunicabile sunt si relative. Vedeti ca e numai o altfel de denumire sau clasificare a lor.

Si inca ceva, inainte de a ne avanta in unele din insusirile lui Dumnezeu, ca nu o sa le tratam pe toate, nu avem nici timp si poate ca si interesul va scade fata de aceste subiecte, fiind una dintre subiectele tehnice, ca sa zic asa. Deci, inainte de a ne avanta in aceste insusire a lui Dumnezeu , trebuie sa spun ca este un cuvant de avertisment aici. Exista tendinta in crestinism de a sublinia sau de a accentua o insusire mai presus de altele, sau in detrimentele altora. De exemplu, in lumea in care traim noi, in ultimii 20-25 de ani, am auzit mereu vorbinduse despre faptul ca Dumnezeu este dragoste. Ca Dumnezeu este pentru noi, ca Dumnezeu vrea sa ne faca bine si sa ne binecuvanteze, si sa ne imbunatateasca viata, sa fim mai realizati, mai fericiti.

De partea cealalta, se vorbeste foarte rardespre justitia lui Dumnezeu sau despre mania lui Dumnezeu. Ca sa nu mai vorbim, ca iadul nici nu se mai aminteste. Apar carti, ca celebra scrisa a lui Rob Bell, ‘Love Wins’ – ‘Dragostea Invinge’, si in cartea aceasta, Rob Bell cocheteaza cu universalismul, credinta ca in cele din urma, toti o sa fie mantuiti. Deci, dragostea va calca in picioare dreptatea si judecata lui Dumnezeu, ca si Biblia spune ca ‘Dumnezeu este dragoste.’ Nu-i asa? Si de aia nu se vorbeste despre judecatile lui Dumnezeu, despre iad. Asta este o teologie care-l are pe omin centrul unviersului. Dumnezeu este transformat intr-u fel de adaus la viata noastra, care ne imbunatateste. Ne aduce un plus de noroc, care ne lipseste fara El. Sa nu uitam dragii mei, ca in centrul universului sta doar Dumnezeu. Nimeni si nimic altceva.

Asa ca, Dumnezeu este privit in asemenea teologii, care au tendinta de a sublinia un atribut in defavoarea  sau detrimentul altora, Dumnezeu este privit ca o manusa, care are cateva preturberante unde intra degetele. Si locul unde intra degetul mijlociu este mai lung si mai mare decat celelalte si degetul unde intra degetul gros e mai scurt si mai gros. Vreau sa precizez ca insusirile lui Dumnezeu sunt intr-o armonie perfecta. Faptul ca intr-un anume moment al vietii cuiva, cineva l-ar percepe pe Dumnezeu ca fiind milostiv si iubitor si purtator de grija, nu inseamna ca aceste atribute sunt superioare sau mai pronuntate decat altele sau ca celelalte. Vorbim astfel in teologie de simplitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este simplu. Si asta nu inseamna ca Dumnezeu este redus sau ca El este usor de dus cu zaharelul. Si simplitatea nu se refera nici la structura lui Dumnezeu, ca fiind lipsita de complexitate. Simplitatea se refera la faptul ca Dumnezeu nu este alcatuit, compus din mai multe parti, dintr-un x numar de parti. De exemplu: Dumnezeu nu este compus din iubire, mila, manie, bunatate, sfintenie, El, insa, este fiecare din aceste lucruri.

Dumnezeu, deci, nu are dragoste. Dumnezeu este dragoste. Dar Dumnezeu este si dreptate. El este neprihanire. El este deplin in aceste insusiri. De aceea, nu trebuie sa ne mire, chiar si Scriptura vorbeste si ne spune ca Dumnezeu este dragoste. Sau, in alta parte, in Vechiul Testament, cred ca in Isaia, Dumnezeu, neprihanirea noastra. Pentru ca Dumnezeu este fiecare pe deplin, in aceste insusiri. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt partile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este ca un fel de reteta culinara- doua parti faina, o parte apa, una de lapte. Fiecare dintre insusirile lui Dumnezeu este identica cu Dumnezeu. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt diferite de esenta lui Dumnezeu. Dar nu sunt diferite nici de celelalte insusiri. Adica, in cuvintele lui Herman Bavinck,  Dumnezeu este ceea ce are.

De ce avem, oare, dificultati in a considera astfel pe Dumnezeu? A ne uita la Dumnezeu in felul acesta? Cred ca este din cauza umanitatii noastre. Sa dam un exemplu: Omul ramane om si daca pierde un madular. Sau daca isi pierde posibilitatea de a trai fara aparate, deci, daca functiile vitale sunt tinute doar prin niste aparate, la care esti legat pe patul unui spital, chiar si in acele conditii, el este tot om. Rudeniile, de aceea se intreaba si dezbat problema: Cand este momentul potrivit sau daca este vreodata momentul potrivit sa il desprinzi pe om, sa-l dezlegi de la aparatele care-i mentin functiile sale, ca doar este om. Omul este om si daca devine ucigas sau criminal si este om si cand isi pierde mintea. Tot om ramane. Astfel, noi proiectam asupra lui Dumnezeu felul nostru de a fi. Dar Dumnezeu nu poate sa continue sa fie Dumnezeu daca pierde una din insusirile Sale. El trebuie sa fie si sa raman si de fapt este 100% drept, 100% intelept, 100% sfant si 100% dragoste. Dumnezeu este fiecare din insusirile Sale, complect si concomitent in acelasi timp.

Astfel, Dumnezeu, nu trebuie sa vorbim despre El ca fiind o esenta, o fiinta care are anumite propietati. Sa iei de exemplu- apa. Va aduceti aminte de povestirea aceea cu elefantul, la care se spune ca mai multi orbi au fost adusi cu totii langa un elefant si au fost rugati sa descrie obiectul pe care ei il pipaie, doar in urma ce ei pipaie. Au apucat elefantul de picior si au zis, „Aici e un copac.” Altii au prins trompa elefantului si l-au descris altfel, samd. Dumnezeu, ziceam in exemplu cu apa, nu este ca apa. Bagi mana in apa si zici: „Okay, apa este calda sau rece, sau este uda.” Are aceste trasaturi de caracter, propietatile lui Dumnezeu sunt esenta lui Dumnezeu. Lucrul acesta este important sa-l tinem minte, ca  sa ne fereasca de eroare si de erezii.

In timp, multi l-au privit pe Dumnezeu ca fiind o esenta cu mai multe propietati si propietatile fiind separate, fiind emanatii ale esentei Sale. Acest lucru a fost mult dezbatut in filosofia antica, de Socrate, Plato, gnosticii. De exemplu, au considerat ca Dumnezeu este necunoscut si imposibil de explorat de catre noi, oamenii. Si Dumnezeu, de aceea, a avut anumite emanatii, eoni. Aceste emanatii au fost de rang, din ce in ce mai inferior, pana cand acestea au putut fi pricepute de oameni. Arius si teologia sa, arianismul, au fost victime unei asemenea interpretari. Conform Arianismului, Isus Fiul lui Dumnezeu este entitate separata de Tatal, El are un inceput si este subordonat Tatalui. Conciliul de la Nicea (cum am spus data trecuta) s-a ocupat de aceasta erezie si de punere la punct a ei.

Astfel, Dumnezeu este o esenta pura, este una simpla, indivizibila. Dar pentru scopul nostru, vom vorbi despre anumite insusiri ale lui Dumnezeu. Va rog sa nu considerati, vorbind despre exemplul dragostei a lui Dumnezeu am elevat dragostea deasupra justitiei. Sau ca vorbind despre mania lui Dumnezeu am neglijat dragostea lui Dumnezeu. Si inca ceva si apoi incheiem. Insusirile lui Dumnezeu nu-s dobandite in timp, mai ales ca Dumnezeu este in afara de timp si de spatiu. Dumnezeu nu dobandeste in timp anumite insusiri. El nu ia din exteriorul fiintei Sale anumite lucruri, care i se par ca sunt bune si i-ar putea fi folositoare. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt dezvoltate sau deteriorate in timp. Ele nu sunt abandonate acum, in favoarea altora mai populare. Dumnezeu nu zice: „Acum este vremea Vechiului Testament si Eu am sa-mi arat mania si dreptatea si o sa sterg de pe fata pamantului natiunile, ca sa fac loc poporului Meu, Israel. Si acum, i nperioada aceasta, Dumnezeu spune: „Imi pare rau ca am fost manios si acum sunt numai dragoste. Imi arat iubirea, iubirea este insusirea Mea principala. Insusirile lui Dumnezeu nu cresc, nici nu scad. De fapt, Isus Hristos este acelasi ieri, azi si in veci. Amin.

Dan Miclea: Urmeaza sa vorbim in podcasturile viitoare despre caracteristicile lui Dumnezeu.

Urmariti emisiunile Logos Podcast aici – http://www.logospodcasting.com/category/podcasts

Dupa ce intrati la pagina, selectati titlul unei emisiuni si faceti click pe titlu. Porniti playerul. Nota: Poti sa opresti playerul daca ai nevoie sa iei o pauza si cand revii, fa click din nou si va rula de unde l-ati oprit podcastul. Sunteti incurajati sa comentati la oricare podcast si sa veniti cu sugestii pentru emisiunea Logos, mai ales sugestii pentru subiecte interesante pe care le-ati dori discutate. Daca v-a ajutat invatatura, da-ti mai departe si spuneti si la altii despre Emisiunile Logos Podcast.

Sau intrati direct la aceasta emisiune aici –

http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu-partea-1/

Florin Ianovici – Semnificaţia tăcerii lui Dumnezeu 15 Decembrie 2013

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI

Ianovici 3

Text Tefania 3:14-20

14 Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!
15 Domnul a abătut dela tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nicio nenorocire!
16 În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: ,,Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mînile!
17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.
18 ,,Voi strînge pe cei întristaţi, cari sînt departe de adunarea sfîntă, pe cei ieşiţi din sînul tău, asupra cărora acum apasă ocara.
19 Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strînge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sînt de ocară acum.
20 În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strînge; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pămîntului, cînd voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război supt ochii voştri, zice Domnul.`

Transcript blogul Agnus Dei.
Florin Ianovici:
Am stat sapataman aceasta si m-am rugat special cu privire la acest sfarsit de an, ca sa fiu sigur ca ceea ce va vorbesc si va impartasesc dumneavoastra e mai ales in inima Domnului, pentru ca eu stiu ca informatia e buna, dar revelatia e esentiala. Nu e tot una sa comunici un adevar si acest adevar sa fie uns de Dumnezeu si doresc sa impartasesc cu dumneavoastra trei ganduri pana la sfarsitul anului. Primul este ‘Atunci cand Dumnezeu tace’. Cand Dumnezeu tace, e tare greu. Si acesta va fi subiectul zilei de astazi. Apoi, data viitoare vom vorbi despre ‘Cand Dumnezeu spune DA’. Cel mai mare dar din istorie e Isus Hristos. Si vom sta in fata da-urilor pe care Dumnezeu ni le-a daruit. Si apoi, in incheierea anului vom vorbi despre cand Dumnezeu spune ‘nu’. Pentru ca nu vom stii cum arata 2014, pana nu vom vedea ce anume a fost ‘nu’ in 2013. Dumnezeu sa ne ajute. Sa va rugati ca Dumnezeu sa ne dea prospetimea necesara. Noi vrem cu toata inima sa va binecuvantam cu un gand proaspat Dumnezeiesc.

Am oprit in dimineata aceasta  la o figura care a trecut dincolo de religie. Iubesc oamenii care sunt purtatori de un Dumnezeu de care nu pot sa-L limiteze. Iubesc oamenii a caror figura si oameni a caror viata trece dincolo de limite la ceea ce am inteles. Exista o femeie a carui exempplu si cuvinte le-am urmarit in timpul vietii: Maica Tereza. Cu greu s-ar fi putut spune ca a apartinut unei religii, pentru ca faptele ei au fost faptele care apartin unui Dumnezeu viu. O femeie care si-a inchinat viata leprosilor din India. A trait acolo uitand tot ce se tine de ea si daruind toate visele si tineretea ei lui Dumnezeu. Este autoarea unor ganduri de o profunzime deosebita. Imi aduc aminte ca odata, uitandu-se un om cu stare, cu darea de mana, s-a uitat la ceea ce se intampla cand ea ingrijea un lepros si cutremurat in sinea lui a zis, „Nici daca mi-ar da cineva un milion de dolari, nu m-as ocupa de o asemenea situatie.’ Ea a ridicat privirea si a zis, „Nici eu nu as face lucrul asta, daca cineva mi-ar darui un milion de dolari. Dar o fac pentru ca Tatal mi-a daruit pe Isus.” Pentru rasplata cereasca (o face).

Ei, oamenii, privind faptele ei, intotdeauna au pus pe seama ei anumite ganduri. Mi se intampla si mie si cred ca vi se intampla si dumneavoastra. Deseori primesc anumite mesaje in care oamenii, cand cauta un anumit ajutor din partea mea, un sfat, sau poate chiar o rugaciune, imi spun, „Frate, ma adresez tie pentru ca esti un om puternic, pentru ca esti un om tare.” Aceasta este convingerea lor. Si despre Maica Tereza s-a gandit si s-a spus ca este o femeie puternica, pentru ca faptele ei o reclamau ca un om a carei relatie cu Dumnezeu, neaparata, trebuia sa fie puternica. Au dorit, pentru ca dansa a facut parte din religia catolica, au dorit s-o canonizeze. Ei n-au putut pentru ca i-au gasit in jurnal, de fapt mai multe jurnale dealungul vietii sale, si vreau sa va spun ca atunci cand a murit la 87 de ani, ea a fost considerata un exemplu de daruire si credinta, dar cand au citit in jurnalul ei au gasit cuvinte ca acestea. Citez,”Zambetul meu este o mantie ce ascunde o sumedenie de dureri. In sufletul meu simt ca Dumnezeu este departe, ca Dumnezeu nu ma vrea.” Toate jurnalele ei sunt un strigat catre Dumnezeul care nu se lasa prins. Toata viata si-a dorit sa-L simta pe Dumnezeu la un mod puternic. Si in toate jurnalele ei e acelasi strigat, „De ce nu te lasi gasit?”

Spunea un poet Roman, „Vreau sa-l pipai si sa strig, urlu: Este!” Dar n-o poti face, pentru ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care stie sa se ascunda si care tace. E un Dumnezeu care, daca e sa fim sinceri cu noi, mai mult tace, decat vorbeste. Dar tacerea Lui nu-i respingere. Tacerea Lui nu inseamna purtarea de grija, tacerea Lui inseamna ca El vorbeste cum vrea El. In aceasta dimineata, iubitii Domnului, as vrea sa va vorbesc, nu despre tacerea noastra. Astazi, nu despre tacerile noastre vreau sa vorbesc, sau despre disciplina tacerii in viata unui credincios, pentru disciplina retragerii pentru a sta de vorba cu Dumnezeu, ci vreau sa va vorbesc despre tacerea Lui. Photo below Richard Palmer photography.

1. Primul moment al tacerii lui Dumnezeu

Trei momente din Biblie mi-am ales, pentru ca sa putem intelege tacerea lui Dumnezeu. Nu voi vorbi decat despre El in dimineata aceasta. Dar vorbind despre El, as vrea sa fim cuprinsi noi. Laudat sa fie Domnul. Intai de toate, iubitii Domnului, vreau sa ne uitam la Geneza 1:2-3. Vom vedea tacerea lui Dumnezeu in cele 3 etape ale istoriei. Asa mi-am inchipui eu tacerea lui Dumnezeu (Vezi poza mai sus). Si dumneavoastra ati simtit asa cateodata, ca dincolo de norii pe care-i priviti e un lacat, care sta zavorat? Geneza 1:2 spune asa, ‘Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!„ Şi a fost lumină.‘  Primul moment al tacerii este in Geneza pentru ca atunci cand Duhul se plimba pe deasupra apelor, nimeni nu zicea nimic. Nu putem spune ca-n acel moment, eu, tu, sau oricine dintre noi era prezent acolo. Cand Duhul lui Dumnezeu se misca deasupra apelor a fost tacere absoluta. A fost tacere deplina. Atunci, numai Dumnezeu in El insusi si gandurile Sale erau cunoscute.

De ce spun lucrul acesta si de ce vorbesc despre aceasta tacere a inceputului? Pentru ca mai intai de toate, iubitii Domnului, tacerea Genezei ne aminteste noua un lucru pe care nu vreau sa-l uitati niciodata. Uitati-va la voi; daca vreti ridicati-va mainile, daca vreti pipaiti-va, voi suteti creatia lui Dumnezeu. Pe noi ne-a plasmuit un Dumnezeu. Noi avem un Creator si numele lui este DOMNUL. Nu sunt o evolutie accidentala. Nu sunt, pur si simplu, o intamplare a unor lucruri, ci pe mine si pe tine te-a facut Dumnezeu. Oridecateori Dumnezeul nostru va tacea, oridecateori, in periaode lungi de tacere vei sta fata in fata cu El, sa-ti amintesti intotdeauna, ca esti faptura mainilor Sale, ca fiecare lucru din tine respira bogatia creatiei Sale, ca fiecare particica a ta este ceva din El. Oridecateori Dumnezeu va tacea, tu sa spui ca Psalmistul, „Te laud ca sunt o faptura minunata. Si te laud pentru ca vad lucrarile Tale minunate.” Orice inima in dimineata asta, care se simte abandonata intr-un fel, care se simte departe de Dumnezeu, sa se pipaie, sa se uite si sa spuna, „Dumnezeu a facut. Dumnezeu a facut.”Dumnezeu a facut.” Daca putem spune, iubitii Domnului, si vreau sa intreb, dincolo de contextul de confesiuni, dincolo de contextul de doctrine, vreau sa intreb in dimineata aceasta: E vreunul care crede ca El a aparut undeva, (iertati-ma pentru ca nu eu am spus-o) din maimuta?”

earth in handsUitati-va la noi,uitati-va la sufletul vostru, la marturia a ceea ce Dumnezeu a facut si ce este in voi si intrebati-va in dimineata aceasta, cine-i Creatorul vostru? Chiar daca tace, El m-a facut. Chiar daca tace, El m-a facut! Dumnezeul meu m-a zidit. Dumnezeul meu m-a ajutat sa cresc. Dumnezeul meu m-a ajutat sa stau in picioare. De ce spun lucrul acesta? Pentru ca cel ce m-a faurit pe mine va avea grija de mine, sa ma duca pana la capatul drumului. Cel ce a inceput cu mine viata aceasta, o va sfarsi si va fi cu mine. Tace Dumnezeu? Negresit, tace. A tacut Dumnezeu si in creatie. A tacut Dumnezeu cand Duhul Lui se plimba pe deasupra apelor. Nu m-a intrebat pe mine; te-a intrebat pe tine? A stat Dumnezeu de vorba cu tine sa te intrebe, „Cum sa fac omul? Cum sa fac lumea?” Ce inseamna lucrul acesta? Ca Dumnezeul nostru este atotputernic, Dumnezeul nostru tace, dar este ATOTPUTERNIC! Dumnezeul nostru nu vorbeste, dar este ATOTPUTERNIC! Dumnezeul nostru nu ne da noua socoteala de intrebarile noastre, dar este viu si tine universul in mana. Asta sa-ti amintesti in timpul tacerii lui Dumnezeu, ca n-ai venit din neant si nu te vei duce in neant, ca nu esti o intamplare si nu traiest la intamplare. Tu esti rezultatul mainii, a unui arhitect, a unui Dumnezeu viu si atotputernic. Laudat sa fie numele Lui! (Fa click pt sursa pozei Isaia 49)

MIHImage twitterSpune Biblia in felul urmator… Fratii mei, surorile mele, eu vreau sa va pun o intrebare simpla: Credeti dumneavoastra ca Dumnezeu cand ne-a facut pe noi, lui Dumnezeu ii lipsea ceva? Potrivit Bibliei, Dumnezeu are totul in El insusi. „Din El, prin El si pentru El sunt toate.” Dar, lui Dumnezeu nu-i lipsea nimic. Credeti lucrul asta?  Lui Dumnezeu nu-i lipsea nimic. Si atunci, Dumnezeu a zis, „Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra.” A fost gandul Lui. A fost dorinta Lui. Si in dimineata aceasta, cand poate multi dintre noi se roaga si Dumnezeu tace. Sa spui sufletului tau, „Eu am venit din Dumnezeu, eu sunt expresia dragostei Sale; Dumnezeu m-a vrut. Dumnezeu m-a vrut!” Si Dumnezeu te-a vrut. Laudat sa fie El in veci de veci. Spune Biblia in felul urmator, in Isaia 49:15 ‘Poate o femeie să uite copilul pe care -l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei?’ Raspunsul este DA. Ne-o spun orfelinatele. ‘Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip: 16 Iată că te-am săpat pe mînile Mele, şi zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei!’

Fratii mei, surorile mele, dragi prieteni, in dimineata aceasta vreau sa va spun ca tacerea Genezei imi aduce aminte ca pe mine m-a facut un Dumnezeu si Dumnezeul care m-a adus, ma va purta si Dumnezeul acesta ne va ajuta sa trecem din viata aceasta impreuna cu El, cu ajutorul Lui. De aceea, sa fi deplin increzator si sa fi plin de increderea aceasta. Fratii mei, surorile mele, daca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu creator, vreau sa va intreb: Ce se intampla in viata noastra e intamplare? E hazard? Greul, binele, painea de pe masa, lipsa painii de pe masa, bogatia, belsugul, lipsa sau saracia, sanatatea sau mai putina sanatate, relatii reusite sau mai putin reusite; daca El e creator, daca El e arhitect, daca firele de par sunt numarate si stiute, e intamplare, e hazard? Dar ce este? Stiinta a unui Dumnezeu pe care nu putem pricepe. E corect ce spun eu?

Biblia spune in felul urmator, ca Domnul Dumnezeu sta fata in fata cu Iov; ascultati acest raspuns fenomenal. La supararea lui Iov, la tacerea aceasta prelungita din partea lui Dumnezeu, la suferintele crescand ale acestei inimi; n-as putea sa stiu care din suferinte era mai mari- suferinta faptului ca trupul lui era slabit, ca era din cap pana in picioare batut, spune Biblia, de o buba rea sau in faptul ca Dumnezeu tacea, parca invaluit in acea mantie a tacerii sale. Nu stiu care dintre ele era mai rea. Dar, la un moment dat, vine Domnul Dumnezeu, sta de vorba cu Iov si ce-i spune? Iata ce spune Cuvantul lui Dumnezeu in Iov: ‘Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.‘ Sunteti atenti? Dumneavoastra observati ce fel de raspuns da Dumnezeu in tacerea Lui? ‘Tu nu erai cu Mine cand am facut pamantul, dar Eu te-am facut, pentru ca mi-am dorit lucrul asta. Si daca Eu te-am facut,’ zice Dumnezeu, ‘nu te teme. Mana mea nu te va scapa niciodata’. Uitati-va azi de jur imprejur; ati venit la biserica.  E un cer deasupra. E un aer pe care il respiram, sunt pomi pe care Dumnezeu ia facut. Ce atesta lucrul asta? Ca Dumnezeu nu tace. Numai ca Dumnezeu vorbeste intr-un mod in care noi va trebui sa luam aminte. Cand te uiti cu bagare de seama la toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat, atuncea realizezi ca in viata ta exista un Dumnezeu care poarta totul in control. Da, Dumnezeu tace, dar Dumnezeul meu e plin de putere si Dumnezeu ne poarta de grija. Laudat si binecuvantat sa fie numele Lui, acum si-n vecii vecilor.

Mai exista un lucru pe care tacerea Genezei ne invata. Si fiti atenti la ce va spun. Dumnezeu a luat tarana. Da? Si a luat aceasta tarana si din ea a facut pe om. Dar, cand, propriuzis a devenit omul un suflet viu? Cand a luat Dumnezeu, pur si simplu, tarana in mana? Nu. Ci, dupa ce Dumnezeu a suflat suflare de viata. Si atunci, vine in dimineata aceasta sa spuna in felul urmator, „Oricat ai tacea, n-am sa uit ca eu, Doamne Dumnezeule trebuie sa birui totul prin puterea Duhului.” Mai intai de a fi tarana, ceea ce face esenta duhului meu este faptul ca sunt un suflet viu, daruit de Dumnezeu. Chiar daca Dumnezeu tace, chiar daca Dumnezeu nu-ti vorbeste, raspunsul tau trebuie sa fie totdeauna un raspuns al sufletului. Trebuie sa fie un raspuns al inimii. Iata ce spune Biblia in Iov 33:4 ‘Duhul lui Dumnezeu m’a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.‘ Poate Dumnezeu sa taca. Poate. Dar asta nu inseamna ca Dumnezeu nu vorbeste. Poate Dumnezeu sa taca? Poate. Dar Dumnezeul meu, care este Creator imi spune un lucru, „Eu te-am facut. Chiar daca mama si tatal tau ti-au dat numele, Eu ti-am adus suflare de viata. Chiar daca porti un nume pamantesc, esti al Meu, sapat in palmele Mele. Chiar daca te uiti de multe ori la tine si crezi ca ai un anumit numar de ani, totusi ceea ce face sa fi in picioare e suflarea mea de viata.”

Fratii mei, surorile mele, (23:27)spuneti in dimineata aceasta cu mine, „Oricat de greu ar fi, oricat de inchis ar fi cerul, oricat de mult sau putin ar vorbi Dumnezeu cu voi, spuneti in dimineata aceasta, „Dumnezeu mi-e creator. Dumnezeu mi-e creator!” Spune sufletului tau, ‘Dumnezeu e creator.’ De ce sa spunem lucrul asta? Ca sa stiu ca in viata mea, nu intamplarea ma conduce, eu nu traiesc de pe o zi pe alta ca o minge de ping pong, lovita de unul si de altul, ci, totul este in mana lui Dumnezeu. Amin. (Photo credit vimeo.com)

Isaiah 53 - 7

2. Al doilea moment al tacerii lui Dumnezeu

Al doilea lucru pe care vreau sa-l impartasesc cu dumneavoastra in aceasta dimineata, dupa tacerea din Geneza, este tacerea de la Golgota, pentru ca vreau sa va supun atentiei doar la un gand simplu, si anume. In Isaia 53:7  spune Biblia cateva cuvinte care sunt cunoscute. Dar, vreau sa va intreb ca v-ati gandit mai mult asupra lor si ati staruit- ‘Cînd a fost chinuit şi asuprit, n’a deschis gura deloc,’ Un Dumnezeu tacut. ‘.. ca un miel pe care -l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a deschis gura.‘ Un Dumnezeu care a tacut cand a facut pamantul si tot ce vedeti, un Dumnezeu, care atunci cand a facut pe om a tacut si un Dumnezeu care acuma tace la Golgota, spune Biblia ca atunci cand a fost luat, Domnul Isus Hristos  a tacut. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a tacut. Asta-i expresia care m-a framantat pe mine, expresia care m-a facut sa meditez asupra acestei taceri, a fost urmatoarea: Cum, adica, ca o oaie muta inaintea celor care tund? Nu vi se pare ca aceasta comparatie intre Domnul Isus Hristos si oaie sau miel trebuie sa ne invete ceva? In momentul in care spui ca El a tacut e una. Dar, cand spui ca a tacut ca un miel, sau ca o oaie inaintea acelor care o tund, asta inseamna ca Domnul Dumnezeu vrea sa ne invete ceva. Sunteti de acord cu lucrul asta?

Ce tacere este aceasta? Ce sa inteleg eu din acest tip de tacere? Pentru ca Domnul Dumneeu vine si spune, „ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a deschis gura.” Asta inseamna ca e un tip de tacere. Asta inseamna ca Dumnezeu vrea sa invatam ceva din tacerea asta a Domnului Isus Hristos. Si primul lucru pe care vreau sa vi-l spun este urmatorul:

1. Niciodata, oaia cand o tunzi nu lupta. Se lasa dusa. Nu are arme si n-are nimic cu care s-ar putea impotrivi. O iau, o tund. Si daca vor s-o sacrifice, o sacrifica. Si ce inseamna lucrul asta pentru noi? Fratii mei, surorile mele, in timpul tacerii lui Dumnezeu, noi va trebui sa intelegem un lucru esential in  viata. Ca iubirea noastra, asa cum am spus-o de ‘n’ ori in biserica, trebuie sa fie o iubire inteleapta. Vreau sa intelegem lucrul acesta. Domnul sa ne ajute si Domnul sa ne binecuvanteze. Pune Biblia o intrebare retorica, la un moment dat in Isaia in 53:8, dar mai intai vers. 1-Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? ….. 8 El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?’ Ce inseamna asta? Asta inseamna, iubitii Domnului, ca tacerea Domnului Isus Hristos ne invata ca nu-i obligatoriu sa vorbim tot timpul, ca nu-i obligatoriu sa dovedim tot timpul ce avem de dovedit. Ca exista momente in oameni , momente de neintelegere, momente cand oamenii sunt blocati, momente cand oamenii nu pot primi adevarul, momente cand oamenii nu sunt pregatiti pentru momente inalte, momente cand oamenii, pur si simplu, nu pot fi luminati de lumina cuvintelor tale. Domnul Isus Hristos s-a uitat si a zis, ‘Iubirea mea trebuie sa fie inteleapta si iubirea inteleapta ma obliga la tacere, pentru ca tacerea aceasta inseamna un lucru, ma uit si ma intreb, ‘Cine din cei pe vremea mea au inteles ce fac eu?’ Nimeni. Nu te inteleg oamenii. Poate ca ai atat de multe lucruri de care oamenii nu te inteleg. Nu-ti inteleg intentiile, nu-ti inteleg vorbele, nu-ti inteleg atitudinile, nu-ti inteleg trairile. Nu-ti intelege nimeni alergarea. Nu-ti intelege nimeni lacrima. Nu-i nimic. Biblia spune: Taci. Caci aceasta ne invata tacerea Domnului Isus Hristos. A tacut. Fratii mei, nu grabiti ceea ce nu poate fi grabit. Nu alergati inaintea lucrurilor care se lasa ele gasite la vremea lor, pentru ca intotdeauna va fi pierdere. Ma aude cineva in dimineata asta? Dureri, rani, de multe ori blocaje emotionale. De ce? Pentru ca o dorinta extraordinara framantam noi raspunsuri  si dorim ca toti oamenii sa ne inteleaga si sa ne cuprinda, asa cum suntem noi. Nu ne pot cuprinde pentru ca nici tu nu te-ai nascut stiind. Nici eu nu 28:30 nu L-am primit pe Hristos, pur si simplu, tot ce sunt astazi am primit odata, in 5 minute. E vorba de viata. Ce te invata tacerea de la Golgota? Sa iubesti intelept, cu maturitate. Ajuta-ne Doamne.

Proverbe 25:11 spune asa ‘Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într’un coşuleţ de argint. –‘ Dar, stiti pe ce cade accentul? ‘Un cuvînt spus la vremea potrivită’. Fratii mei, surorile mele, se uita Dumnezeu spre noi si Dumnezeu ne spune, ‘Isus Hristos a tacut. „In drumul Lui spre cruce a tacut, pentru ca a zis, ‘Cu cine sa vorbesc, Doamne?’ I-am spus lui Petru, ‘Petre, vegheaza. Simone, tre’ sa veghezi’. Iar Simon, cu o ora mai inainte a scos sabia si a zis, ‘Sunt gata sa merg cu Tine pana la moarte. Daca vrei, ma lupt cu oricine.'” N-a reusit sa duca cea mai simpla lupta din viata, sa se biruie pe el insusi. N-a inteles. N-a inteles nimeni ce face Isus Hristos. Dar stia Tatal din cer si Duhul Sfant. Si Domnul Isus Hristos a zis, „Tac, pentru ca atunci cand nu sunt inteles, nu mai are rost sa vorbesti. Oameni buni, in dimineata aceasta ma rog Duhului Sfant sa ne ajute s ainvatam de la tacerea de la Golgota, ca fiecare cuvant isi are vremea lui.

Biblia spune in felul urmator; asa spune cuvantul lui Dumnezeu, in Eclesiastul, ca exista o vreme pentru orice lucru, ca exista un timp – Eclesiastul 3:7 – ‘ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;’ Ii multumesc lui Dumnezeu. Va rog sa intelegeti in dimineata aceasta, ca tacerea Domnului Isus de la cruce ne invata ca iubirea trebuie sa fie inteleapta. Tre’ sa ai rabdare. Trebuie sa gasesti timpul potrivit. Tre’ sa te rogi ca Dumnezeu sa pregateasca, trebuie sa te rogi ca sufletul sa fie pregatit, omul sa fie pregatit. Domnul sa ne ajute, Domnul sa ne binecuvanteze.

Dar, de ce e importanta, pe de alta parte, tacerea de la Golgota? E importanta, iubitii Domnului pentru ca, de cele mai multe ori, multimea cuvintelor noastre, acest exercitiu de a vorbi in permanenta, ne face paradoxal, nu sa fim mai puternici, ci mai slabi. Uite, eu va impartasesc cu dumneavoastra o experienta simpla. Inainte sa vin la biserica, ma trezesc foarte devreme Duminica si de cele mai multe ori tac. Si ma rog ca Duhul Sfant sa ma impregneze cu cuvintele Lui. Si il rog pe Duhul Sfant sa puna in inima mea putere din puterea Lui. Si simt ca pe masura ce tac inaintea Domnului si ma rog, devin un arc care este intins din ce in ce mai tare. Cu cat te rogi si taci, cu cat te rogi si analizezi, cu cat te rogi si meditezi, parca sufletul tau de vine un arc si apoi, cand vei slobozi sageata, se va duce cu putere la tinta. Hristos a tacut, pentru ca un lucru era important in viata Lui- sa nu se abata de la voia lui Dumnezeu. A tacut, ca sa ramana concentrat pe scopul pe care-l avea in viata. De multe ori, cuvintele ne taie calea. Cuvinte folosite de unul, de altul, de ce ni se spunea in dimineata aceasta sa avem o ureche sfanta, care sa primeasca numai cuvintele care trebuie? Ni se spunea in dimineata aceasta ca relatiile, daca nu sunt relatii bune, daca nu sunt relatii sfintite, ce vor face? Prin cuvintele lor, te vor abate de la drumul pe care-l ai. Eu va intreb in dimineata aceasta, dincolo de drumurile pamantesti, dincolo de dorintele de a avea, dincolo de dorintele de a fi fericiti:

  1. Exista o tinta a vietii noastre?
  2. Exista un sfarsit de cale al vietii noastre?
  3. Exista ceva mai presus de orice?
  4. Ce este acest mai presus de orice?

Doamne, ajuta-ma sa fac voia Ta, sa nu ma abat nici la stanga, nici la dreapta, sa merg pe acest drum pe care Tu, Doamne Dumnezeule l-ai croit pentru mine. Sa croim un drum drept pentru picioarele noastre, sa nu mai schiopatam. Dumnezeu sa ne ajute, Dumnezeu sa ne binecuvanteze! Fratii mei, surorile mele, as vrea din toata inima sa intelegem ca noi trebuie sa ducem la bun sfarsit ceea ce am inceput. Am sa va dau un exemplu biblica, ca sa intelegeti mai bine lucrul asta. Bunaoara, Domnul Isus Hristos, intrand in gradina Ghetimani, spune ucenicilor, ‘Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita’. Si ce spune biblia ca a facut Domnul Isus Hristos dupa asta? Apoi, s-a indepartat, ca la o aruncatura de piatra. Nu vi se pare interesanta aceasta imagine biblica? Un Dumnezeu care vine Duminica dimineata si spune, ‘Am venit sa va spun in dimineata aceasta, ca este nemaipomenit sa traiesti in legea Duhului de viata in Hristos.” Dar, am vrut sa va spun ca aceasta lege a Duhului de viata, nu va permite sa traiti dupa cum voiti voi, caci nu mai sunteti ai vostri, ca sa faceti tot ce vreti voi. Sunteti ai Domnului. Dupa care, vine Domnul Dumnezeu si ne spune, „Traiti in smerenie; pentru mine-i important milostenia sa fie in ascuns, rugaciunea sa fie in ascuns. Sa nu trambitati, ca sa nu astupati trambita care cu adevarat va vesti in cer rasplatirea. Dupa care, vine Domnul Dumnezeu si spune, „Tacerea Domnului, tacerea creatiei, tre’ sa-ti aminteasca ca tu nu esti o intamplare. In orice moment cand vrea sa te darame cel rau, sa strigi, „Al Domnului sunt. Sunt o faptura minunata! Aleluia! Si Si Domnul Dumnezeu, dupa ce a spus aceste cuvinte de da la o parte ca la o aruncatura de bat. Luni, era la o aruncatura de bat, Marti e la o aruncatura de paitra, Miercuri sta tot acolo. De ce? Pentru ca Domnul Isus Hristos vrea si se uita inspre noi si spune, „Bun, v-am zis. Si acuma este timpul sa faceti. Sa nu cumva sa va abateti de la drumul vostru.” La ce bun, predica? La ce bun, indemnul? La ce bun, ceea ce facem aici, daca nu sa implinim ceea ce Dumnezeu ne-a spus? Ajuta-ne! Asta ni se spunea si in dimineata aceasta. Domnul sa ne binecuvanteze. Domnul sa ne dea putere. Ajuta-ne Doamne.

Vreau sa va mai spun un lucru, fratii mei, surorile mele. Domnul Isus Hristos, in momentul cand tacea si era neabatut de la tinta pe care o avea in vedere, dumneavoastra stiti ce vedea Domnul Isus Hristos? In mod egal vedea crucea. Dar in mod egal va vedea si pe voi. In mod egal vedea crucea. Dar in mod egal ma vedea si pe mine, pentru ca Biblia spune ca va vedea o samanta de urmasi. Cand taci,  si pui capul in jos, dupa modelul Domnului Isus Hristos, sa nu vezi doar crucea, sa vezi si ziua cand iti vei tinea sotul in brate. Sa vezi si ziua cand iti vei imbratisa copiii iesind din apa botezului. Sa vezi si ziua vindecarii, cand vei striga, ‘Mare este Domnul!’ Sa mergeti spre tinta aceasta, vaznad nu doar crucea, dar vazand si biruinta in Isus Hristos. Caci puterea de a nu te abate, puterea de a nu da nici in stanga, nici in dreapta, nu e sa vezi doar ceea ce ti se intampla- doar truda si necazul, ci sa vezi si ziua biruintei. Si va spun in dimineata aceasta, tacerea Domnului Isus Hristos inseamna sa ne pregatim sufletele pentru biruinta. Laudat sa fie Domnul. Binecuvantat sa fie Domnul! (Photo Golgotha fineartamerica.com)

Iubitii Domnului, exista o tacere pe care au experimentat-o unii la cruce si unii n-au experienta.. As putea sa numesc Golgota, locul unei taceri pereche si o sa vedeti indata la ce ma refer. Taceri pereche- adica, cum pereche? Pereche cu cine? Mai intai de toate, preotii, ce au facut in jurul crucii? Spuneti dumneavoastra, au tacut sau au vorbit? Vorbitau ce au vrut ei. Asa de urat au vorbit si au hulit pe  cel ce sta pe cruce. Dar ucenicii, ce au facut in fata crucii? Vorbitau sau nu? Nu. Au tacut, muti de durere, inspaimantati de ceea ce vedeau. Uluiti de neintelegerea aceasta, acestei lucrari pe care o vedeau savarsinduse sub ochii lor. Dupa care, ce a venit? A venit o Sambata. Corect? Sambata, de dupa Vineri. Au tacut si preotii pentru ca au fost satisfacuti si multumiti in planurile lor. Au tacut si ucenicii; au tras de doua ori savorul, pentru ca erau de doua ori mai speriati acum. Erau dezarmati, El nu mai era cu ei sa-i apere. Dupa care, ce s-a intamplat? Venita Dumnica invierii. Aleluia! Si in Duminica invierii, cine a tacut? Au tacut preotii. Si au vorbit, cine? Ucenicii! Si au strigat, ‘L-am vazu pe Domnul si Domnul este viu! Golgota are o tacere pereche. Pentru ca dupa cum ai tacut, sau ai vorbit la Golgota, asa va fi si Duminica invierii tale. Unii, in ziua invierii vor amutii pentru o eternitate. Iar altora, Dumnezeu le va umple gura de laude si vom canta o cantare noua. De aceea, ce faci in fata Golgotei determina ce vei face in acest ultim punct pe care vreau sa vi-l spun.

Sunt doi prieteni din liceu, unul se numea Artur, si unul se numea Skinner. Au facut impreuna liceul, s-au bucurat impreuna de aceleasi lucruri si evident si in al II-lea razboi mondial au plecat tot impreuna. La un moment dat, autorul acestei intamplari relatate, povestea despre faptul ca au cazut prizonieri in 1942 in Filipine. A fost scufundata nava si au ajuns prizonieri. Numai ca unul s-a dus intr-un lagar; Skinner a ajuns in lagarul Luson si Artur a ajuns  intr-un alt lagar. Inainte ca ei sa fie mutati definitiv, Artur a cerut sa mearga sa-l vada pe prietenul sau din Luson. Lagarele erau la o oarecare distanta . Artur se simtea destul de bine si urma sa fie mutat. A cerut, in mod deosebit, ‘Lasati-ma, inainte de a fi mutat, am si eu dreptul sa vorbesc cu prizonierul Skinner, cu prietenul meu. Dupa interventii, l-au lasat. Cand s-a dus sa vorbeasca i-au spus, „Imi pare rau, el nu poate veni sa vorbeasca cu dumenavoastra. Si a zis, „De ce?” „Pentru ca se afla in pavilionul „Zero”. Pavilionul „Zero” era pavilionul in care nu mai aveau nici o sansa sa se faca sanatosi. Era acelora care au boli incurabile. In sfarsit, Artur a zis, „Ma duc eu la el.” S-a dus si avea malarie, dizinterie, toate bolile tropicale. Mai avea 35 kg. Asta povesteste el in memoriile sale. In momentul cand l-a vazut, spune ca i s-a pus un nod in gat si in momentul acela, a simtit cum toate lucrurile se sfarsesc. Spunea el, „E suficient sa vezi pe prietenul tau, de 35 kg, zacand pe patul mortii, ca sa ti se naruiasca toata teologia care ai avut-o pana atunci.” Si in momentul acela a gandit, ” Ce ar putea sa facace sa spui unui om care statea pe moarte? Si-a adus aminte ca avea la gat o esarfa si in esarafa aceea avea legat un inel. Il legase acolo pentru vremuri grele, a zis el, „Daca pic vreodata prizonier..” poate sa faca un schimb. Sa dea inelul acela, si sa il dea la schimb si cu ajutorul lui sa capete un tratament mai bun in lagar. La un moment dat, a scos esarfa, si i-a dat prietenului sau inelul si a zis, „Uite, ia-l si da-l cuiva de aici  care sa poata sa te ajute.” La care, prietenul a zis, „Nu pot primi asa ceva.” La care a spus, „Trebuie sa primesti  pentru ca noi suntem prieteni si i-a dat acel inel. A doua zi, Skinner a dat acest inel unui gardian si noteaza aceasta ilustratie. Mi-a placut pentru aceasta intrebare. A intrebat gardianul, „Tacai,” Care inseamna valoare, valoros. Si el le-a spus, „Takai,” valoros. I l-a dat. A doua zi, i-a dus cutii de medicamente. I-a adus, pentru scorbut, lamai. A inceput sa-l trateze. In 3 luni de zile,  Skinner s-a ridicat pe picioare. Ei povestesc, pentru ca dupa ce s-a terminat detentia, s-au regasit si au stat impreuna. In dimineata aceasta, cand Dumnezeu tace la cruce, El vede crucea si o vezi si tu. Dar, dincolo de cruce, tu trebuie sa vezi rasplata pentru ca Dumnezeul nostru ne-a pus un inel pe deget, ca odinioara, tatal fiului risipitor si a zis, „Esti copilul meu si va veni o zi si va veni un ceas si va fi un moment in viata ta, cand va veni timpul sa ridici mana si sa spui ‘Takai’ ‘ai valoare’- in legamantul tau cu Domnul. Are valoare Golgota in viata mea. Poate ca Dumnezeu tace, dar, Golgota vorbeste. Poate ca Dumnezeu tace, dar invierea vorbeste. Marire lui Isus! Marire lui Isus. Marire lui Isus.  Photo below www.thetwo-edgedswordoftruth.org

3.  Al treilea moment al tacerii lui Dumnezeu

Tacerea lui Dumnezeu inainte de glorie. Biblia spune in Apocalipsa 8:1, un lucru extraordinar de adanc. Nici pana in ziua de astazi nu s-a putut spune cu certitudine si nu poate fi o interpretare unitara a acestui verset: Cînd a rupt Mielul pecetea a şaptea, s’a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. Cei care analizeaza ce inseamna timpul lui Dumnezeu, mergand pe versetul – „o zi inseamna o mie de ani si o mie de ani inseamna o zi, spun ca ar fi o perioada de 15 zile, daca ar fi sa respecti algoritmul ‘o zi inseamna o mie de ani’. Insa, dragii mei, nu asta este important.” Domnul Isus Hristos a rupt aceasta pecete, a saptea, dupa aceasta pecete urmeaza o serie de evenimente, cele sapte trambite. Insa cel mai important este ce se intampla la sfarsit: Apocalipsa 11:15 ‘ Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi în cer s’au auzit glasuri puternice, cari ziceau: ,,Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.`‘. Jumatate de ora, tacere. Pentru ca sa intelegem in dimineata aceasta ca Cel ce vine va veni si nu va zabovi. In marea Sa generozitate, in felul Sau milostiv si drept, Dumnezeu iti spune, „Iti dau jumatate de ora de  pregatire. Te las sa te pregatesti de ce ceva vreme. Te las sa te pregatesti in lucrurile care tin de Mine. Te las,” zice El, „ca sa fi implinitor al cuvantului Meu.”  Spune Domnul Dumnezeu, iubitii Domnului, ca este un ceas de pregatire.

Spunetimi acum, inaintea Domnului nostru, Domnul Dumnezeu, in timpul acesta, ce face in mod real? Ne pregateste. E un timp in care nu ni se intampla un lucru extraordinar. N-avem razboaie, n-avem nenorociri fara masura. Sunt localitati in lumea aceasta care-s maturate de uragane. Sunt locuri in care pamantul s-a despicat; mii si mii de oameni au murit in cataclisme. Vreau sa va intreb in aceasta dimineata, voi care stati pe banca, nu simtiti ca Dumnezeu tace ca noi sa ne pregatim? Nu simtiti ca vine ceasul, cand Dumnezeul nostru va instaura slava Imparatiei Sale si vei fi si tu cuprins acolo? Ori, Dumnezeu ne spune in dimineata aceasta, ca trebuie dragii mei, spune Biblia in Evrei 3:7 ‘Deaceea, cum zice Duhul Sfînt: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, 8 nu vă împietriţi inimile,’ Ascultatima, va indemn, va rog din toata inima: Sa ne pregatim. Ce ai de schimbat, schimba. Ce-a de corectat, corecteaza. Tace Dumnezeu. Tace Dumnezeu pentru ca tu sa fi gata cand El va veni cu sfintii Sai si va instaura imparatia Sa. (45:20) Mai sunt 15 min din predica.

VIDEO by fiti-oameni.ro

IOSIF ȚON – mesaj de sărbători

  • Harul lui Dumnezeu este bunatatea lui Dumnezeu manifestata.
  • El a locuit printre noi si noi a vazut slava Lui,‘ slava lui Dumnezeu. Chemarea noastra esentiala este la slava lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu este insusi fiinta lui Dumnezeu. Iata la ce am fost chemati, sa recapatam ce am pierdut prin pacat. Slava, gloria lui Dumnezeu, insusi fiinta lui Dumnezeu, pentru ca Isus este- insasi fiinta lui Dumnezeu intrupata in om.

Iosif Ton Agnus DeiPhoto Cornel Pop

Iosif Ton: Pace Voua!

(Transcriere- blogul Agnus Dei) Sarbatorim intruparea Fiului lui Dumnezeu si cuvintele care capteaza evenimentul acesta si fenomenul acesta, in modul cel mai Dumnezeiesc, cu putinta sunt cele de la inceputul Evangheliei dupa Ioan 1:1-4;14;16-18

La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n’a fost făcut fără El.
4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

14 Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. –
16 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har;
17 căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
18 Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L -a făcut cunoscut.`

In ambianta aceasta, la gura focului, intr-un cadru atat de adecvat pentru sarbatoarea aceasta, voi incerca sa patrundem cat mai mult in frumusetea  si maretia si-n profunzimea actului intruparii Fiului lui Dumnezeu. ‘La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.’ Ca sa intelegem mai profund ce spune Ioan aici, incercand sa ne spuna cine era din vesnicie, Fiul lui Dumnezeu, trebuie sa citim direct in limba greaca. ‘La inceput era logosul, şi logosul era cu Dumnezeu, şi logosul era Dumnezeu.’ Cuvantul logos in limba greaca inseamna si gandul si cuvantul. Logosul, de aici avem logica, stiinta gandirii. Si logosul inseamna si cuvantul. Cum vine aceasta?

La inceput e gandul. Iata, de exemplu, mie mi-e sete si gandul meu e la apa. Si ca sa-ti transmit tie gandul meu, il pun in cuvantul apa. Si tu, imediat sari si imi aduci un pahar de apa. Gandul ‘apa’, pus in cuvantul ‘apa’, pleaca din mintea mea prin vehicolul ‘cuvant’ si vine la mintea ta. Si tu intelegi ca mie imi trebuie apa. E gandul la apa, e cuvantul apa, si cuvantul de la mine, pleaca la tine si-ti comunica ce gandesc eu. Asa ceva era Fiul lui Dumnezeu. El era gandul lui Dumnezeu. Nu exista deva mai intim pentru mine decat gandul meu, pentru ca gandul meu sunt eu.  Si, gandul lui Dumnezeu, esenta lui Dumnezeu, Dumnezeu vrea sa ne-o transmita noua.

Cine e Isus Hristos?

Isus Hristos e esentialmente Dumnezeu. Dar, asa cum gandul iese in afara prin cuvant, asa Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu exprimat. Dumnezeu iesind afara, ca sa ajunga la mine. Iata, cine e Fiul lui Dumnezeu! E expresia lui Dumnezeu , e iesire in afara a lui Dumnezeu, ca sa ajunga la mine. Ca sa mi se daruiasca mie. Si de aceea, El este viata si este lumina. Cand Dumnezeu imi vorbeste, eu traiesc. Daca Dumnezeu ar tacea, eu as muri. Si lumina lui Dumnezeu e Domnul Isus. ‘Eu sunt lumina lumii, lumina venita in lume.’ Acestea sunt incercarile de exprimare a inexprimabilului. Taina Domnului Isus Hristos, una cu Tatal si iesit din Tatal, ca sa vina la mine. Si ceea ce sarbatorim noi acum e pus in versetul 14. ‘Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. -‘  

Cuvîntul S’a făcut trup,’ in greaca e mai profund, poate si mai dur: Si Cuvantul s-a facut ‘carne’. De aici- incarnarea Fiului lui Dumnezeu, in limbile europene apusene. Pentru ca El a devenit tot ce suntem noi. S-a materializat; a luat asupra Lui tot ce suntem noi, inclusiv carnea noastra pacatoasa. El s-a incarcat cu tot ce suntem noi. Sau, cu un cuvant folosit de Irineu, El si-a asumat, a asimilat in Sine tot ce suntem noi. Plin de har si de adevar- toti expertii, in limbile greaca, ebraica ne spun ca expresia ‘plin de har si de adevar’, Ioan o ia direct din limba ebraica din Exod 34:6-7, unde Dumnezeu se descrie pe Sine lui Moise: Eu sunt bogat in (har/mercy) “chesed” and (adevar/truth) “emet”. Bogat in bunatatea inexprimabila  pentru toti cei care sunt mai nevrednici de bunatate. Bunatatea hesed e bunatatea fata de toti cei ce nu merita, decat sa fie zdrobiti. Dar, asta-i bunatatea lui Dumnezeu.  Dumnezeu e plin de chesed si de emet, de adevar. Perechea aceasta, bunatate si adevar, e tradusa de obicei in Psalmi prin ‘bunatate si credinciosie‘. Pentru ca Dumnezeu, fiind adevarat, isi tine cuvantul dat. E credincios cuvantul Lui, pe care si-l da. E adevarat, in sensul acesta de a-si tine cuvantul, de a-si tine promisiunile.(11)

Si apostolul Ioan preia aceasta expresie, ‘plin de bunatate si adevar’, si o pune in greceste ‘plin de charis si de alethea. Charis inseamna bunatate. Inainte de orice altceva, charis inseamna bunatate si frumusete, pentru ca acolo unde e bunatate, e si frumusete- Gratie. Si acolo unde e rautate, e uritenie. Dumnezeu este frumos pentru ca-i bun. Si-i bun, pentru ca-i frumos. Toti zeii din antichitate erau uriti si rai. Rautatea lor se exprima prin uritenia lor. Dumnezeu se descrie pe Sine ca plin de bunatate si de adevar, de credinciosie. Si Domnul Isus traduce prin charis si alethea- retineti ca Ioan avea la dizpozitie inca doua alte cuvinte pentru bunatate- cristotete si agatosune, dar a ales cuvantul charis care inseamna bunatate harnica. Bunatate, care se revarsa catre cei ce n-o merita. Tineti cont, deci, ca charis, ‘harul’ inseamna bunatate. De aceea, in Tit 2:11 Pavel spune, ‘Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,‘ repeta a doua oara in 3:4 ‘Dar, cînd s’a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,’. Harul lui Dumnezeu este bunatatea lui Dumnezeu manifestata.

La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu… El era viaţa, şi .. era lumina.. Si cuvantul lui Dumnezeu s-a facut trup, s-a facut carne. S-a facut ceea ce suntem noi. Si a locuit printre noi. Traducerea, in Romaneste, e foarte (as zice) banala. In limba greaca ‘si-a inaltat cortul intre noi. Cand Dumnezeu si-a ales un popor care sa fie al Lui, El a zis, ‘Pentru ca sunteti ai mei, Eu vreau sa locuiesc intre voi. Moise, fa-mi un cort; fa-mi o locuinta, unde sa locuiesc intre voi.’ Si Ioan foloseste expresia aceea a ‘cortului’, a cortului in care locuieste Dumnezeu cu noi. ‘Si si-a inaltat cortul si a locuit intre noi, plin de bunatate si de adevar.

Si inca ceva, in Romani 3:23 citim cea mai tragica realitate a omenirii. ‘Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.‘ Cand a venit pacatul, a plecat slava. Ce am pierdut noi prin pacat a fost slava lui Dumnezeu. Cand se va intoarce slava lui Dumnezeu inapoi? ‘El a locuit printre noi si noi a vazut slava Lui,‘ slava lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu, de care au fost lipsiti oamenii prin pacat s-a intors, ca sa alunge pacatul. Si cum spune in 2 Tesaloniceni 2:14 ‘Iată la ce v’a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.‘ Chemarea noastra esentiala este la slava lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu este insusi fiinta lui Dumnezeu. Iata la ce am fost chemati, sa recapatam ce am pierdut prin pacat. Slava, gloria lui Dumnezeu, insusi fiinta lui Dumnezeu, pentru ca Isus este- insasi fiinta lui Dumnezeu intrupata in om.(17)

Minunea întrupării Fiului lui Dumnezeu.

As vrea sa va vorbesc in continuare despre minunea intruparii Fiului lui Dumnezeu. Noi, in general, Protestantii, punem prea putin accent pe fenomenul extraordinar  de mare al intruparii Fiului lui Dumnezeu. Noi punem mai mult accent pe cruce. Si oarecum, ignoram sau neglijam; trecem cu vederea faptul acesta extraordinar de important al intruparii Fiului lui Dumnezeu.

Apostolul Ioan, de care v-am citit din Evanghelia dupa Ioan, cap. 1 a avut un ucenic, pe Polycarp. Polycarp, la randul lui a avut un ucenic pe care il chema Irineu. Irineu a ajuns  sa fie pastor in Lyon, in sudul Frantei. Si acolo, el a aflat de o erezie numita gmosticism. S-a dus la Roma, unde erau mai multi gnostici si aveau si un seminar al lor, s-a inscris ca elev acolo ca sa invete. Si a inteles toata erezia aceea. Si apoi a scris un tratat mare, in 5 volume, intitulat ‘Contra Ereziilor‘. Si acesta este de fapt primul tratat de teologie crestina. Irineu a fost primul teolog care a sistematizat crezul crestin in opozitie cu crezul gnosticilor. Si foarte interesant, ca el care venea direct de pe linia lui Ioan, pentru ca Ioan l-a invatat pe Polycarp, si Polycarp la invatat pe Irineu. Irineu a facut din intruparea Fiului lui Dumnezeu elementul de baza a crestinismului. Sigur, are importanta si rastignirea; are importanta si invierea si inaltarea la cer, si intronarea la dreapta lui Dumnezeu.

Notati, ca sunt aceste elemente in lucrarea Fiului lui Dumnezeu: Intruparea, Viata si Invatatura, Rastignirea, Invierea, Inaltarea la Cer si Intronarea la Dreapta lui Dumnezeu. Si sa stea acolo, sa conduca operatia de raspandire a imparatiei lui Dumnezeu pe care a pornit-o cand era aici pe pamant, pana cand va reusi sa aseze imparatia pe tot pamantul si apoi, cum spune Pavel in Corinteni 15, se va intoarce spre Tatal si-I va spune: ‘Iata, Imparatia.’ Pana va pune pe toti dusmanii sub picioarele Sale, ultimul dusman, scrie Pavel fiind moartea. Prin urmare, toate aceste evenimente au importanta cel putin egala: Intruparea, Viata si Invatatura, Rastignirea, Invierea, Inaltarea la Cer si Intronarea la Dreapta lui Dumnezeu, in functia de conducator a operatiei de instalare a Imparatiei  lui Dumnezeu pe tot pamantul.

Irineu ne atrage atentia la importanta intruparii. Prin intrupare, Dumnezeu si-a asumat, si-a atras in Sine o omenire alienata, o omenire instrainata. Fiul lui Dumnezeu s-a facut una cu noi. Si-a luat in Sine omenirea. Una din cele mai noi stiinte este fizica cuantica. Fizica cuantica studiaza ce se intampla in lumea subatomica. Si e fascinant sa vedem cum in lumea aceea, lucrurile se petrec cu totul altfel ca in lumea noastra. Unul dintre elementele care e fascinanta in fizica cuantica e ceea ce se numeste entanglement, in Limba Engleza. Aia inseamna, rasucire si unire. Doi fotoni care se unesc si dupa ce s-au unit, ei de fapt raman esentialmente una, cu toate ca ei, dupa aceea, pot pleca in directii diferite.(23) Si ascultati, din moment ce au fost odata una, ei raman una pe totdeauna. Unul poate fi pe luna, altu-i pe pamant. Tot ce i se intampla unuia, i se intampla instantaneu si celuilalt. Daca-i modifici directia de invirtire, instantaneu se modifica  si celuilalt. Si informatia asta calatoreste de nu stiu cate ori mai mult decat cu viteza luminii. Cand s-a descoperit prima data fenomenul acesta, Einstein a protestat ca nu se poate, ca viteza luminii e cea mai mare viteza. Pana la urma a trebuit sa accepte ca aceasta viteza e mult mai mare cu care se transmite informatia de la un foton la celalalt foton si tot ce se intampla unuia, se intampla instantaneu, in aceeasi clipa si celuilalt, chiar daca sunt la milioane de ani de lumina  unul de celalalt.

Doi fotoni, care s-au unit si chiar daca sunt la distante mari laolalta si ei raman uniti; si tot ce se intampla unuia, se intampla si celuilalt. Acuma, ascultati. Asa ceva a insemnat intruparea Fiului lui Dumnezeu. Fizica cuantica  ne ajuta sa intelegem fenomenul. Care fenomen? Ca atunci, cand Fiul lui Dumnezeu  era pe cruce, noi am fost rastigniti impreuna cu El. Noi am murit impreuna cu El. Noi am fost ingropati impreuna cu El. Noi am inviat impreuna cu El. Noi am fost inaltati la dreapta lui Dumnezeu impreuna cu El. Noi suntem acolo, cu El. Viata noastra e ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Si in acelasi timp, El traieste in mine. El traieste in mine si isi implineste planurile Lui  prin mine. Eu sunt in Hristos si Hristos este in mine.

Si ap. Pavel face din conceptul acesta elementul de baza al gandirii lui. El repeta ‘a fi in Hristos’, ‘in El si prin El, si pentru El’ de peste  200 de ori in scrierile sale. Nu exista concept mai des folosit de ap. Pavel, decat acesta al unitatii, dintre mine si Domnul Isus. E de cea mai mare importanta, sa stim ca El s-a facut una cu noi, pentru ca tot ce s-a stricat in Adam,  sa se repare in Hristos. Ap. Ioan e cel care patrunde  cel mai adnac lucrurile acestea, spune in 1 Ioan 3:8  ‘Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.’  Diavolul mi-a rapit slava lui Dumnezeu. El (Hristos) a venit sa-mi aduca inapoi slava lui Dumnezeu. El a venit sa faca o noua umanitate. Irineu a spus ‘recapare’ , adica ‘omenirea a capatat un nou cap’. Cap, in sensul de izvor din care curge. Noi am curs din Adam. El a fost capul omenirii. Domnul Isus devine al doilea cap al omenirii. Si toti cei care sunt in Hristos sunt o noua creatie, spune Pavel.

Prin urmare, observati cat de profund e conceptul de intrupare a Fiului lui Dumnezeu. El ne face sa patrundem in cea mai extraordinara lume posibila: Lumea unirii Fiului lui Dumnezeu cu toata omenirea, pentru ca El ne-a cuprins pe toti in Sine. Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat L-a dat pe singurul Lui Fiu,  sa rezolve problema creata de Adam si sa ne faca posibil sa redevenim ce a vrut Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu, Tatal, si Dumnezeu Fiul, si Dumnezeu Duhul Sfant, inainte de a fi omenirea au zis, ‘Sa nu ramanem numai noi. Sa mai facem oameni dupa chipul si asemanarea noastra. Mai exact, Fiule, sa-ti facem frati. Ca Tu, singurul nascut din Tatal, sa devii doar cel intai nascut dintre mai multi frati. Si pentru ca din eternitate, noi eram destinati sa fim frati ai Domnului Isus, era normal ca Tatal sa zica, ‘Fiule, du-te si rascumparati fratii.’ Du-te si uneste-te cu ei ca sa-i readuci in planul nostru de a-ti face frati si surori, care sa fie membri in familia lui Dumnezeu.  Intruparea Fiului lui Dumnezeu avea loc pentru ca Dumnezeu sa-si ia planul Lui initial cu umanitatea. Pentru c ain umanitate, Dumnezeu sa-si faca fii care seamana cu El insusi.

Mai exploram cateva din profunzimile intruparii Fiului lui Dumnezeu. El era Dumnezeu intrupat. Si Dumnezeu s-a descris pe Sine in cuvintele hesed si emet- bunatate generoasa, bunatate marinimoasa si adevar, credinciosie. ‘Si noi am vazut slava Lui,’ continua Ioan. Harul si adevarul, bunatatea lui Dumnezeu si adevarul lui Dumnezeu si lumina lui Dumnezeu ne-au venit prin Domnul Isus. Si Ioan adauga, ‘Nimeni nu L-a vazut vreodata pe Dumnezeu. Singurul Lui Fiu, care, desi e intrupat aici, e in sinul Tatalui.’ El e in acelasi timp aici pe pamant intrupat si in acelasi timp, El e in Tatal, pentru ca ‘Eu si Tatal, una suntem. Eu sunt in tatal si El este in Mine, chiar cand sunt aici. Unitatea noastra este indestructibila si ea exista si cand eu sunt aici, in asa fel, incat nu Eu fac lucrarile acestea, ci Tatal le face prin Mine. Si cuvintele care vi le spun, nu sunt de la Mine, ci Tatal vorbeste prin Mine. Asa dar, Fiul, care este una cu Tatal, e singurul in masura sa ni-L faca cunoscut pe Tatal. Si in Ioan 17:6, El ii raporteaza Tatalui, ‘Am sfarsit lucrarea pe care mi-ai dat-o, in care le-am facut cunoscut oamenilor numele Tau, adica fiinta Ta, persoana Ta.’ Din Ioan 1, pana in Ioan 17, e spatiul in care Domnul Isus ni l-a facut cunoscut pe Dumnezeu. Cum ni l-a facut cunoscut? Ca un Tata, care tot ce are Fiului Lui, care face tot ce face de dragul Fiului Lui. Un Fiu care totdeauna se uita la Tatal. Face numai ce-i spune Tatal sa faca; care isi gaseste placerea in a face placere Tatalui.

Un Tata si un Fiu care fac totul prin Duhul Sfant.(34:46) Nu-L lasa niciodata in afara din ecuatie. Duhul Sfant, care este si Duhul Tatalui si Duhul Fiului, care este extensia lor aici. Duhul, care intotdeauna zice, ‘Uitati-va la Tatal, uitati-va la Fiul. Dati cinste Tatalui, dati cinste Fiului. Ascultati de Tatal, ascultati de Fiul.’ Si iata, dintr-o data capatam imaginea despre modul in care ni l-a facut cunoscut Domnul Isus pe Dumnezeu. Un Dumnezeu care exista in 3 persoane: Un Tata, un Fiu, si un Duh Sfant, care traiesc in relatii superbe. Fiecare traieste pentru ceilalti doi. Fiecare ii inalta pe ceilalti doi. Si fiecare, la randul lui, e flancat de cei doi, e iubit de cei doi; se poate baza pe cei doi. Si pentru ca fiecare traieste pentru ceilalti doi si ceilalti doi traiesc pentru El, fiecare e implinit si fiecare e fericit. In Dumnezeu e fericire absoluta. Si ceea ce ne reveleaza Fiul lui Dumnezeu e ca Tatal si Fiul si Duhul Sfant vor sa vina sa locuiasca in noi. ‘Daca ma iubiti si traiti dupa invataturile Mele, Eu voi cere Tatalui sa puna Duh Sfant in voi. Daca ma iubiti si traiti dupa cuvintele Mele, Eu vin sa locuiesc in voi. Daca ma ascultati si traiti dupa cuvintele Mele, Eu il iau pe Tatal si venim sa locuim cu Tine.’ Astea-s in Ioan 14. 

Prin urmare, sfanta treime ne-au facut cu capacitatea sa-I receptam in noi, inca aici pe pamant, si sa ne relationam cu sfanta treime sa invatam si noi sa fim ca ei in bunatate, in sfintenie, in adevar. Scopul lui Dumnezeu este sa-si faca fii care seamana cu El insusi si cu Fiul Lui. Fiul Lui e expresia Lui aici in lume. De aceea existam, pentru ca acest Dumnezeu trinitar sau triunitar vrea sa ne faca si pe noi cum e El ca sa putem locui cu El in vesnicie. Toate acestea fac parte din scopul intruparii. Dumnezeu nu se putea revela pe Sine mai bine decat prin Fiul intrupat. In felul acesta, Dumnezeu ni s-a facut cunoscut si in felul acesta, El ne-a dat invatatura Lui suprema, finala. Si El ne-a spus, inca la botezul Fiului Sau: „Acesta este Fiul Meu, de El sa ascultati.” Si a repetat aceste cuvinte la schimbarea la fata. Noi nu prea punem baza pe invataturile Domnului Isus. Dar, Dumnezeu spune, ‘Eu vi-L dau, ca de El sa ascultati. El va aduce adevarurile Mele supreme.’ Cand Il cunoastem pe Domnul Isus si pe Dumnezeu si cand ne facem una cu ei, asta inseamna viata vesnica. Viata vesnica este sa te cunoasca pe tine singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos pe care l-ai trimis Tu. Ioan 17.

Dragii mei, acestea sunt cateva din scopurile intruparii Fiului lui Dumnezeu, pe langa scopul de a muri pentru pacatele noastre, de a ne smulge de sub stapanirea celui rau, de a ne impaca cu dreptatea lui Dumnezeu, sa retinem ca scopurile intruparii nu sunt nimic mai mult sau mai putin decat Dumnezeu venind la noi sa zica, ‘Vrei sa te faci una cu MineVrei sa vii in familia noastra, cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sa inveti sa traiesti cu noi? Vrei sa venim sa locuim in tine?’ Tot in Ioan cap.1 se spune ca ‘A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. 12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le -a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi …. din Dumnezeu.’ 

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit,‘ imaginea cea mai dezolanta la Craciun e a Fiului lui Dumnezeu, pentru care oamenii n-au loc si se naste intr-un staul- pentru ca in nici o casa omeneasca nu era loc pentru El. A venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit. Dar, El zice, ‘Iata eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu, voi intra la El si voi intinde o masa bogata…’ Semnificatia nasterii Fiului lui Dumnezeu e si aceasta, ca, El inca vine la fiecare dintre noi.  Vine la inima noastra. Dar, El nu vrea sa vina numai in inima mea. El vrea sa fie si-n casa mea, in familia mea. El vrea sa fie in orasul meu. El vrea sa fie in natiunea mea pentru ca scopul Lui e sa aseze dreptatea si bunatatea  lui Dumnezeu pe pamant. Si El nu se va lasa pana nu le va face. Si noi suntem agentii Lui. Suntem trimisi, imputerniciti ai Lui si cand vorbim noi, vorbeste El. Si mesajul Lui e, ‘Impacati-va cu Dumnezeu. Acceptati-L in fiintele voastre.’  El va invita in familia Lui si se invita  in fiintele noastre.

Implinirea scopului intruparii Fiului lui Dumnezeu e aici. Sa zic, ‘Doamne, ce bogatii ai Tu pentru mine. Ce extraordinar e sa-mi dispara uritenia si sa fiu imbracat in slava lui Dumnezeu. Ce extraordinar este sa nu mai fiu gol si neimplinit, ci sa ma umple Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Doamne, vino in fiinta mea. Doamne Isuse, vino. Duhule Sfant, vino pentru ca eu vreau sa fiu in Dumnezeu si Dumnezeu in mine. Eu vreau sa fiu in Isus si Isus sa fie in mine. Eu vreau sa fiu in Duhul si Duhul sa fie in mine.  Eu vreau sa fiu umplut de toata plinatatea lui Dumnezeu. Multumesc ca ai venit la mine. Multumesc pentru profunzimile acestei sarbatori. Vreau ca toate astea sa fie ale mele si atunci intruparea Fiului lui Dumnezeu inseamna si pentru mine, slava lui Dumnezeu retsaurata si sa primesc har dupa har, bunatate dupa bunatate din bunatatea generoasa si marinimoasa a lui Dumnezeu. Si cu toate acestea, prin toate acestea, noi dam slava Tatalui, Fiului si Duhul Sfant. !’

Va doresc Sarbatori Fericite si Tatal si Fiul si Duhul Sfant  sa-si gaseasca locuinta in voi si-n felul acesta sa indepliniti scopul  intruparii Fiului lui Dumnezeu. Fie binecuvantarea lui Dumnezeu peste voi toti, a Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant. Amin

Vladimir Pustan – Diavolul în locuri cerești 24 Noiembrie 2013

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI

Photo credit agapegeek.com

Diavolul în locuri cerești

(Duminică – 24 noiembrie 2013, dimineața)

Vladimir Pustan

Iov 1:1 Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău. I s-au născut şapte fii şi trei fete. 3 Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului. 4 Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. 5 Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă. 6 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. 7 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” 9 Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara. 11 Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 12 Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
.
Pustan 24 NoiVLADIMIR PUSTAN (Transcrierea Blogul Agnus Dei): Citeam despre o creștină care a avut o slugă, un băiat bun la toate, care lucrat la ea trei luni de zile și a lucrat extraordinar. A cerut un salariu modest, nu un salariu mare. A lucrat trei luni de zile, femeia a fost foarte mulțumită de el, după care a venit și a spus femeii: “- Doamnă, eu nu mai pot să stau la d-voastră; eu trebuie să plec din acest serviciu.

– Dar unde te duci? Ți-am dat prea puțin?
– Nu doamnă, mi-ați dat un salariu foarte bun. Vreau să mă duc să lucrez tot slugă, tot băiat bun de toate, la un musulman. D-voastră sunteți creștină și eu vreau să mă duc la un musulman să lucrez.
– Dar îți dau dublu decât îți dă el! Te rog să rămâi aici!
– Nu doamnă. Trebuie să mă duc să lucrez la omul acela. Nu este vorba de bani doamnă, n-ați înțeles? Eu sunt în căutarea unei vieți spirituale. Eu n-am învâțat nicciodată despre Dumnezeul cel adevărat, dar am știut că Dumnezeul cel adevărat trebuie să-l descopăr în oameni și, doamnă, am lucrat trei luni la d-voastră și v-am cunoscut bine. O să mă duc și-o să lucrez trei luni la musulmanul acela și după trei luni o să știu ce-o să fiu: creștin sau musulman”.
.
V-ați pus întrebarea aceasta că d-voastră toți care sunteți aici, vreodată, sunteți o priveliște așa cum spune Biblia; că de fapt oamenii se uită la d-voastră ca la televizor?; că de felul în care te porți atârnă mântuirea sau distrugerea veșnică a unui om? V-ați pus întrebarea, părinților, că pruncii voștrii au prea puțin nevoie de banii voștrii ci au nevoie de modelele voastre? V-ați pus întrebarea că de felul în care vorbiți voi, atârnă mântuirea unui om?; … de felul în care vă purtați, de felul în care răspundeți la telefon și vă dați banii înapoi, când i-ați luat cu împrumut,  v-ați pus întrebarea aceasta că de fapt prin voi Dumnezeu poate să mântuiască oameni dar la fel de bine Dumnezeu poate ca să nu mai poată face nimic pentru că oamenii aceia văzându-vă felul vostru de viață, nu vor să-L urmeze pe Isus Hristos?
.
Suntem o priveliște nu numai pentru lumea pământească, suntem o priveliște și pentru lumea cerească. Așa se uită îngerii la noi, toată ziua; n-au ce face în cer dom´le și se uită la noi. Satana se uită la noi, toți demonii, miliarde și miliarde de demoni, așa se uită toți. Suntem o priveliște pentru lumea pământească, suntem o priveliște pentru lumea cerească.
.
Iov era priveliște, și-l privea direct Satana pe el. Avea de toate: avea credință, avea o familie excepțională, avea bogăție destulă, avea prieteni influenți, era el un om influent în cetate, dar în momentul respectiv, când era prea priveliște, și-a dobândit un dușman fantastic: diavolul. Pentru că nicciodată atunci când vreți să fiți și vreți să faceți voia lui Dumnezeu n-o să fiți singuri. Nicciodată eu n-am fost singur; întotdeauna am avut lângă mine și pe Dumnezeu și pe Satana. Au fost momente în care familia n-a fost lângă mine și voi n-ați fost lângă mine, dar crednicioși mereu au rămas lângă mine și Dumnezeu și diavolul. Eram o priveliște pentru toată lumea și suntem o priveliște pentru toată lumea și se uită oamenii la noi ca la internet.
.
În momentul în care a avut o mare credință și a auzit că relația lui cu Dumnezeu e bună, Satana l-a luat pe Iov ca și dușman personal. Prin ceea ce a făcut Iov și prin ceea ce a trăit și l-a sculat pe Satana în cap, până în vârful cerului. Sunt o grămadă de lucruri: cum a ajuns Satana în ceruri, cum a ajuns și pe-acolo, …, ajunge liniștit, d-voastră credeți că nu este și în dimineața aceasta aici? Satana s-a dus până în cer și de-acolo începe tărăboiul, distrugerea, cuptorul, încercarea, nenorocirea lui Iov … dat pe mâna Satanei; ca și cum ai fi vorbit despre obiecte: “- îmi împrumuți mașina o zi? / – Da”. Zice Satana către Dumnezeu: “- Mi-L dai pe Iov pe mână? / – Ți-l dau.”. Parcă nu este Dumnezeul Cel bun pe care-L cântăm noi, Care ne lasă așa la examene … . Întotdeauna la toate examenele pe care le-am avut  eu a trebuit să vorbesc sau să scriu dar profesorul  a tăcut din gură. Și a tăcut Dumnezeu. Este un moment în viață în care tu trebuie să vorbești, în care tu trebuie să scrii, tu trebuie să lucrezi, și Dumnezeu … tace. În fața marelui examinator nimeni nu vorbește. Dar cine dădea examenul? Iov. Cine era examinatorul: Satana? Nici vorbă. Era Dumnezeu.
.
În locuri cerești, diavolul în locuri cerești, printre fii lui Dumnezeu: Gabriel arhanghelul, Mihail arhanghelul, ceilalți arhangheli, stăteau liniștiți, și Satana între ei.
– De unde vii?
– De pe pământ.
.
Cum încearcă diavolul să te distrugă, să facă din tine ne“om”? Spunea Adi mai devreme că nu cel de lângă tine, nu vecinul, nici măcar acela care te-a dat în tribunal, nu este vrăjmașul tău!; nici ăla care te vorbește de rău, nu-i acela vrăjmașul tău! Voi n-aveți decât un singur vrăjmaș, clonat în tot felul de imagini … se numește diavolul. El este vrăjmașul personal al meu și al acestei biserici. El este vrăjmașul personal al bisericii noastre și al familiei mele, el este dușmanul nostru de moarte: diavolul ! Și diavolul încearcă să ne distrugă; nu i-a prizonieri ci vrea să ne facă praf și pulbere, vrea ca să fim de râs în fața oamenilor, în fața lumii sfinte; diavolul vrea ca îngeriilor din cer să li se închidă gura, să-și pună aripile la gură.
.
Dar spune Biblia frumos. Petru, specialistul – că nimeni nu i-a suflat mai urât pucioasă în nas decât diavolul – și zie Petru: noi nu suntem în necunoștință de planurile lui, le știm, pentru că cel puțin într-un fel suntem cu un pas înaintea lui; și știți de ce? Pentru că suntem originați din Dumnezeu. Dumnezeu este Tatăl nostru, Hristos este apărătorul nostru. Diavolul încearcă, și în primul rând dacă bagi de seamă diavolul încearcă să-ți distrugă credința. Vă rog să fiți anenți la atacul concentrat asupra lui Iov: există o scară a diavolului și veți fi uimiți de cum consideră diavolul că-s importante lucrurile în viața noastră.

1) Primul lucru pe care consideră diavolul că-i important în viața noastră este credința. – Are dreptate sau n-are? Daa. Cum spunea Vasile Militaru:

Poți să pierzi averi și ranguri
Bogății cu rai în spic
Până n-ai pierdut credința
Încă n-ai pierdut nimic.

Și diavolul încearcă să-i lovească credința. Versetul 11: 11 Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă”. Ce înseamnă asta? Pierderea credinței. Și a îngăduit Dumnezeu să i se i-a tot, una după alta, un lucru după altul. Versetul 21, să vedem dacă a reușit diavolul: 21şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”. Binecuvântat să fie! Ce-a zis Satana l-a început căte Dumnezeu? “Te va blestema. I-ai tot”. Și i-a luat tot. Ce-a făcut Iov? A binecuvântat. Credința. Diavolul vrea să gândești negativ cu privire la Dumnezeu, la dragostea Lui pentru tine, să te îndoiești de ea, să te îndoiești de bunătatea Lui, să te îndoiești de protecția Lui; asta vrea diavolul: să te îndoiești de puterea lui Dumnezeu. Asta îi spunea mereu diavolul lui Iov: “dacă Dumnezeu este tare de ce stai pe gunoi? Dacă tu ești robul lui Dumnezeu, de ce sunt 10 înmormântări într-o zi? Dacă tu ești omul lui Dumnezeu și Dumnezeul tău este atotputernic, de ce nu te-a scăpat din mâna mea? De ce stai bolnav? Nu este Dumnezeu, îți spun eu, de aceea. Ai crezut greșit. Dumnezeu este numai unul pe pământul acesta: Satana, eu sunt. Nu există Dumnezeu.” Zice diavolul și astăzi: nu te lăsa Dumnezeu să divorțezi de părinți; nu te lăsa Dumnezeu la 16 ani să ai bolile pe care le ai; nu există Dumnezeu. Ți-ai nenorocit tinerețea în biserică, ce-ai realizat? Nimic. N-ai bani, trăiești de azi pe mâine. Uită-te la ăia care-s ai mei: au toți mașini tari, bani, au case multe, milioane și milioane, și tu? Ratatule! Nu există Dumnezeu. Nu există Dumnezeu!”. Asta mereu spune.
.
“Satana a cerut să vă cearnă ca grâul, îi zice Isus lui Petru, dar eu m-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credința”. Aceasta este lupta care se dă. “Nu mă mai duc la biserică; m-am săturat de pocăiții ăștia falși, că sub fiecare batic sunt două cornițe. Am crezut că sunteți îngeri la început”, asta zici. “Aceleași cântări, aceeași oameni neinteresanți, stupizi, aduși cu microbuzele. Sunt tânăr, după ce să stau aici? Am atâtea de făcut. Parcă Dumnezeu este liniar, același Dumnezeu în aceeași zi, aceleași rugăciuni, aceeași zi de post, aceiași bani în colectă …”
.
Asculați-mă!, botezul în biserica primară, la 50 de ani după Hristos se făcea așa cum se face în biserica Ortodoxă, ca și idee, ca și liturghie, să înțelegeți; numai că biserica Ortodoxă s-a dat în cap, că-și botează acuma copii mici și a transferat, tot ce se petrecea în biserica primară, pe nași. Dar știți cum era botezul în biserica primară? Cum se face în biserica Ortodoxă, numai nu cu copii mici, cu copii mari. Primul lucru care se făcea: omul nu mânca nimic toată săptămâna. Vroia să se boteze, 2 ani de zile băga câteodată cateheză, să vadă dacă are de gând, dacă nu cumva între timp se răzgândește, că vine ăla cu securea și-i taie gâtul. După 2 ani de zile, o săptămâna nu mânca nimic și nu se botezau decât în Joia Mare; înainte de Paști se botezau. Îmbrăcați în haine albe, spovediți, mărturisiți, primul lucru pe care trebuiau să-l facă era să se adune în fața întregii biserici, și înainte de a fi botezați de 3 ori: în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh (și asta o spun pentru cei care se mai botează încă o dată în numele lui Isus). Biserica primară a botezat oamenii în numele Tatălui (o dată), în numele Fiului (a doua oară) și (alții au nevoie). Dar înainte de a li se face botezul și înainte de a fi unși cu untdelemn pe cap, și înainte de a lua prima cină, știți ce trebuiau să facă? Ceva ce ar trebui să facem și noi; făceau așa: îl întreba preotul sau prezbiterul (sau cum vreți d-voastră) – Te lepezi de Satana? / – Mă lepăd de Satana

– Te lepezi de Satana? / – Mă lepăd de Satana.
– Te lepezi de Satana? / – Mă lepăd de Satana.
– Scuipă!

Și îl punea să scuipe de 3 ori. Apoi:
–          Te unești cu Hristos? / – Mă unesc cu Hristos.
–          Te unești cu Hristos? / – Mă unesc cu Hristos.
–          Te unești cu Hristos? / – Mă unesc cu Hristos.

Știți ce se întâmpla la botez? Știți care este botezul adevărat? Schimbi stăpânii !!! Ai schimbat stăpânul. Pe Satana l-ai scuipat. Știți ce făcea biserica primară? Îți punea pe Satana în cap din ziua botezului. M-ați înțeles ce-am vrut să spun? Când scuipai de 3 ori în direcția diavolului spunând că te lepezi de el, îl aveai ca dușman. Botezul nostru este soft. Nimeni nu-ți cere să te lepezi de vechiul dușman, de Satana. Zice: “- îl iubești pe Isus? / – Da.” Ați băgat de seamă slăbiciunea botezului nostru? “- Îl iubești pe Isus? / – Da.”, și ne trezim de multe ori ieșind din apă cu doi “stăpâni”, că nu l-am scuipat pe cel vechi. M-ați înțeles ce-am zis? Să nu vă pierdeți credința pentru că Iov nu și-a pierdut-o și l-a binecuvântat pe Dumnezeu; pentru că primul atac este asupra credinței noastre.
.
Un copil de la școală … (săptămâna trecută), ce le-or spus lor la școală?  Că pământul este așa cum înțelegem noi: stă “spânzurat” în nimic, se-nvârte de nebun în jurul Soarelui … foarte bine. S-a dus acasă la tata, și tatăl lui mai deștept.

A zis: – tată, pe ce se ține pământul acesta?

– Pământul ăsta se ține, pruncul meu, pe umerii lui Atlas.
– Și Atlas pe ce stă?
– Pe o broască țestoasă.
– Și broasca țestoasă pe ce stă, tată?
– Pe un elefant.
– Și elefantul pe ce stă?
– Pe alt elefant.
– Păi bine, bine, și elefantul acela …

– … tot elefanți până jos.

Ăla-i deștept. Dacă tot elefanți sunt până jos, unde-i jos-ul acesta până la urmă, fraților? Pământul acesta stă numai în palma lui Dumnezeu, slăvit să fie Domnul, și nu-mi pierd credința nici dacă s-ar învârti Soarele în jurul pământului! Da ce mă interesează pe mine cine în jurul cui se învârte? Să se învârtă, că este liber, este cer destul! Ce mă interesează pe mine că pământul are 6000 de ani sau 6 miliarde?, câtă vreme Dumnezeu m-a lăsat să trăiesc pe pământul acesta 70 de ani. Blestemat, zic evreii, cel care este interesat ce-a fost înaintea lui și ce este după el. Ce te interesează,  câtă vreme tu-ți poți pierde mântuirea aici, în 70 de ani ! ce te interesează dacă atunci când se îngâna precambrianul cu cambrianul și se nășteau depozitele carbonifere, erau sau nu erau oameni? Ce te interesează pe tine? Câtă vreme în sufletul tău nu este Dumnezeu. Ce vă interesează pe voi de frații ceilalți câtă vreme voi nu sunteți bine cu Dumnezeu?
.
M-am gândit la Adi și la Cătălin și la echipa lor. De ce cântă ăștia? O să vă spun un lucru important. Am ajuns la concluzia în anii aceștia că nicio pasăre nu cântă pentru că are un răspuns ci pentru că are un cântec. Credeți că păsările înțeleg? Ele nu cântă pentru că au un răspuns ci pentru că au un cântec de cântat. “ – Pastore eu nu înțeleg un lucru? / – Ești fericit, eu nu înțeleg mai multe”. Noi nu-nțelegem ce se întâmplă. Am discutat cu copii d-voastră, cu tinerii, cu adolescenții: “- Frate, există mileniul acela? Cum va fi? Se nasc oameni în mileniu? Dacă se nasc, cum există sămânța păcatului în ei? Cum o mie de ani nu pot păcătui?”. Nu-nțeleg nimic. Vă rog să mă credeți că-s habarnist în privința asta. Baptiștii nu cred în mileniu o parte dintre ei, penticostalii cred; avem o grămadă de probleme, frământări … nici nu vreau să le mai dau de capăt. Vreau să știu una și bună: știu că Mântuitorul meu este viu, știu că sunt mântuit prin Isus Hristos, știu că e nevoie de naștere din nou și știu că într-o zi voi merge cu voi în cer. Atâta vreau să știu și nu vreau ca diavolul să distrugă credința mea. Nu vă lăsați! Când vine la voi  și nu înțelegeți un lucru, când nu înțelegeți cântați cântecul! N-aveți un răspuns dar aveți un cântec, cântați-l ! Aveți o poezie de spus, n-aveți un răspuns, spuneți poezia aceea ! Aveți o mărturisire de făcut, mărturisiți lucrul acela! Isus Hristos e Domnul! Nu-nțelegem toate lucrurile dar vreau să vă spun că tebuie ca să-l mărturisim pe Dumnezeu în viața noastră. Trebuie să-L lăudăm, să-I mulțumim pentru toate! Nu a-nțeles Iov nimic din tot ce se întâmplă dar a zis:binecuvântat să fie Domnul! Nu-nțeleg ce mi se-ntâmplă, nu-nțeleg,  de ce așa? O știe El. Nu-nțeleg dar rămân lângă Domnul.
.
2) În al doilea rând Satana a încercat să-l distrugă financiar. Vreau să fiți puțin atenți. Când a văzut Satana că nu-i poate distruge credința  a încercat să-l distrugă financiar.  Nu vi se pare ciudat că nu a început Satana după credință cu familia? De ce diavolul s-a atins de banii lui? Într-o singură zi au murit toate vacile, toate oile, i s-au oprit conturile în bănci și n-a mai avut nimic; cardurile au ajuns fără valoare, n-a mai avut un ban în casă, nimic. Totul, într-o clipă i-a fost luat. “Astăzi” era cel mai bogat om  și “mâine dimineață” era cel mai sărac om din răsărit.
.
De ce diavolul a considerat că după credință, al doilea lucru important în viața noastră sunt banii, și nu familia, nu prietenii, nici măcar sănătatea ?! Aici este marea noastră fisură – materialismul. La Isus Hristos, când l-a ispitit diavolul, cu ce-a venit prima dată? “ – Ți foame, o să mori de foame în pustia asta! Aicea sunt pietre, poruncește să se facă pâini!”. A doua ispită: “- vrei lumea asta, îți plac băncile astea, …, ți-o dau (lumea) ție”. De ce nu s-a dus la Isus Hristos cu altceva? De ce s-a dus cu materialismul, cu banii, cu posesiunile materiale? Nu este ciudat că, după credință, diavolul vine prima dată la noi cu problema materială? Unde-s banii voștrii acolo este inima voastră; unde este inima voastră acolo-s banii voștrii.
.
Prima mare problemă a bisericii primare n-a fost o problemă de erezie dogmatică; n-a fost o problemă de familie; n-a fost o problemă de purtare. Prima mare problemă a bisericii primare n-a fost în Fapte 6, când s-au certat ca orbii pentru un blid de mâncare; prima mare problemă a bisericii primare n-a fost împrăștierea, din Fapte 8; prima mare problemăa bisericii primare a fost în Fapte 5: Anania și Safira, morți – din ce cauză, pentru credință? – pentru niște nenorociți de bani. Pentru că marea noastră problemă – “Dom’le, slavă lui Dumnezeu că n-am mulți! / – Știu, dar cu 1 leu poți să te duci în iad, nu trebuie mulți. Zgârcenia la 1 leu se pretează excepțional, acolo stăm și ținem de el.
.
Ne e drag pământul acesta, ne omorâm pentru el, ca și Ion al Glanetașului când dăm cu sapa în cap adversarului; ne e drag pământul până la lacrimi. Ni-s dragi mașinile, le lustruim, mergem duminica în piață; n-avem timp de ele în timpul săptămânii că toată săptămâna muncim pentru stomacul acesta, pentru piscina, pentru câini … muncim pentru atâtea lucruri care ni se întâmplă pe lângă noi, și tot mai mult, și tot mai mult, și încă o posesiune și încă o casă care trebuie tencuită și aranjată și văruită, și impozite mari … O să vă impoziteze tot ăștia. O să le dați într-ozi gratis, să nu vi le mai impoziteze. Mare noroc cu statul, mare noroc cu domn’Ponta ! Și aerul o să vi-l impoziteze! O să răsuflați și o să respirați și inspirați tot din 10 în 10 secunde doar, ca să nu plătiți impozit. Tot o să vă ia, pielea … pentru că știe că aici suntem slabi, foarte slabi. Satan știe că este marea noastră fisură. Să vă citesc numai ce-i spune Pavel lui Timotei; Timotei săracul n-avea un ban, în afară de un ulcer la stomac și era episcop la 20 de ani, el n-avea niciun ban dar Pavel îi scrie pentru biserica lui6 Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. 7 Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. 8 Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. 9 Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. 10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
.
 Nicăieri în Biblie nu zice că din cauza familiei poți să-ți pierzi credința, dar din cauza banilor DA; nici din cauza prigoanei nu poți să-ți pierzi credința dar din cauza banilor DA. Mulți, îi zice Pavel lui Timotei, s-au rătăcit din cauza banilor de la credință. Sunt bogați astăzi, când erau săraci n-aveau problemă. Dom’le, parcă e ceva blestem. Cunosc niște pocăiți de tipul acesta: în urmă cu câțiva ani de zile n-aveau nimic, erau la biserică și se rugau; apoi s-au îmbogățit, nu mai vin la biserică; Dumnezeu i-a rezolvat iar, i-a reglat, și iară sunt săraci; iară în biserica, nu mai lipseau; acuma s-au îmbogățit iară, iar nu mai vin. Acuma iar aștept să falimenteze, la câțiva le-am prezis: maxim, până în 8 martie, de ziua soției tale, nu mai ai nimic. Asta este. “Că Dumnezeu este bun, de ce să ne facă să mergem în iad pentru niște lei?” Las că ni-i ia, da ni-i ia; încă o investiție nesigură, un împrumut dat la unul care e lacrimogen atunci în fața noastră, …, există variante, Dumnezeu e drept, e Bun … .
.
S-a dus într-o noapte unu la un rabin în casă, rabinul sforăia. Dintr-o dată se aude zgomot, rabinul se sperie și zice:

– cine ești?
– un hoț sunt.
– și ce cauți la mine?, zice rabinul
– Bani.

Imediat se ridică rabinul, își aprinde lampa și zice: stai un pic, să merg să-mi pun pantalonii, că vin să-ți ajut și eu. Vă dați seama, când a auzit rabinul că ar putea fi ceva bani în casă la el, ce sperietură. Dumnezeu să ne ajute pe toți să fim așa: veseli ca rabinul; adică oameni de-aceștia optimiști care să zică – Dom’le, poate să vină hoții că nu mie frică de nimic; de ce să-mi fie frică? De ce să stau toată noaptea și să-i păzesc?
.
Satan a încercat să-i distrugă credința, Satan încearcă să ne distrugă credința, Satan încearcă să ne facă să ne fie dragi banii. Zice Iov?

– au murit și acelea?
– Da.
–  Am pierdut și banca aceea, am pierdut și proprietățile acelea, cu piscina cu tot?
– Cu piscină.
– Am pierdut, zice …
– Tot.
– N-a mai rămas nimic?
– Nu
– Binecuvântat să fie Domnul! Gol am venit din pântecele mamei mele, gol mă duc înapoi. Domnuo a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvântat.

N-o să-ți ia Dumnezeu decât ce te împiedică în viață. Deci, după credință , banii.
.
3) Satana a încercat să-i distrugă, în al treilea rând, familia. Spune Biblia că i-au murit toți cei 10 copii într-un accident, într-o singură zi; 10 copii, 7 băieți și 3 fete. În clipa în care i-au murit copii soția s-a îndepărtat de la el, devenise ca și soția lui David, Mical. Zice Mical către David: “te-ai făcut ca și un om de doi bani, în mijlocul poporului tău”. Asta-i trebuia lui David; în mijlocul bucuriei generale. Ei bine, soția lui Iov pleacă de lângă el, copiii sunt înmormântați, 10 sicrie într-o singură zi în curte. Nu se poate spune durerea aceasta pentru că niciunul dintre noi n-am trăit-o. Există frați care și-au pierdut un copil. Înmulțiți durerea pe care ați avut-o atunci de 10 ori și veți vedea ce-a putut să trăiască omul acesta atunci.
.
Dumnezeu ne spune că vrea să ne stabilizeze familiile iar Satana încearcă să ne distrugă familiilepentru că un om cu familie distrusă nu mai este bun pentru împărăția lui Dumnezeu. Nu poate să cânte, să se roage, nu se poate bucura căci e singur, e singură. În momentul când vii dimineața la ora 09.30 la biserică și fata nu ți-a ajuns de aseară acasă, ce închinare să faci? “Fata nu a venit de aseară de la opt”. Satana încearcă să  ne distrugă familia; sunt frați și surori de aici care, când pleacă de aici, pleacă direct în iad, pentru că acasă este iadul: iară este beat, la 12.30 când ajunge acasă va fi beat, și știți asta că va fi beat (bea singur ca să-și facă curaj); iar scandal acasă … direct în iad de aici. Îmi spune o soră: “frate, n-aș mai vrea să se sfârșească slujba, zice ea. D-voastră vă bucurați când mergeți acasă, eu nu mă bucur.” Când ai familia distrusă, când ai copii plecați în lume, când nu te mai ascultă, când nu mai sunt pe calea Domnului, când soțul sau soția s-au depărtat de tine și ne este iubire, ețti aproape terminat. Soția lui Iov, era lângă el: bleastămă-L pe Dumnezeu!, zice către Iov, și mori odată. Copii îngropați în 2 zile.
.
Vreau să fiu cinstit cu d-voastră. De ce Dumnezeu a permis Satanei să-i omoare pe copii lui Iov?  M-ați înțeles oameni buni ce am zis? De ce Dumnezeu a îngăduit ca să moară pruncii lui Iov, toți 10, și pe Iov l-a salvat? De ce? Eu cred că aici este slăbiciunea și vă rog să fiți atenți la copii. 4 Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Nicăieri nu se pomenește că se rugau. Știți cine se ruga pentru ei? Tata. Iov. Vreau să le răspund fraților baptiști care mi-au scris după predica de Duminică. De ce Dumnezeu nu a oprit moartea și pentru ei (copiii lui Iov)?
.
În primul rând vreau să pricepeți ceva important despre diavolul. Satana nu este omniprezent. Numai Dumnezeu este omniprezent. Satana nu este omniprezent, și am să vă dau un exemplu. Când a fost în cer, ce l-a întrebat Dumnezeu pe Satana: “de unde vii– De la cutreierarea pământului.” Mai era pe pământ Satana? Nu. Era sus în cer. Când s-a dus iarăși de la fața Domnului, pe pământ la Iov … când era în cer, era în cer și nu mai era pe pământ; când era pe pământ nu mai era în cer. El nu era ca Dumnezeu, că atunci l-ar fi întrebat Dumnezeu: ei, eum îi?, te văd aici, te văd jos, ce mai faci? Dumnezeu îi zice: “de unde vii?” Satana nu este omniprezent. Dacă nu este omniprezent atunci cum reușește să fia acum aici, și și acolo acasă … ? El are miliarde de demoni. El îi trimite. Eu nu știu unde este el acuma, cu ce treabă este dar el trimite om la tine acasă, la tine la școală, la tine la servici și se bagă în șeful tău, pe șosea într-un câine care-ți taie calea și faci accident. Dar el personal nu este peste tot, căci el numai într-un loc poate să fie, dar el are miliarde de demoni. Când a plecat de la fața Domnului, de sus din cer, s-a dus direct la Iov. De Iov Satana s-a ocupat personal. Tot ce vedeți acolo este ocupație personală. Cel mai mare lucru este când vine diavolul în persoană la tine, direct; înseamnă că ești cea mai mare amenințare pentru el.
.
Satana nu este omniprezent. Satana nu este nici omnipotent: nu se poate atinge de un copil al lui Dumnezeu doar cât dă voie Dumnezeu. Rără acordul Tatălui nu ți se poate întâmpla nimic nicciodată, Satana nu te poate distruge. Dacă ești copilul lui Dumnezeu, un copil al lui Dumnezeu nu poate să fie posedat de diavolul, poate doar să fie influențat. Este o diferentă. Câtă vreme ești copilul lui Dumnezeu nu ți se poate întâmpla nimica: asupra ta n-au putere blestemele, asupra ta n-are putere influența, legăturile demonice, fricile, spaimele; împotriva ta nu există putere câtă vreme ești copilul lui Dumnezeu. Dar nici într-un caz Dumnezeu … și asta vreau să o spun copiilor noștrii, prin faptul că aveți părinții sfinți înseamnă că sunteți scutiți, feriți. N-au fost cum trebuie? I-a omorât diavolul. Din ce cauză? Dumnezeu nu avea putere asupra lor. Înțelegeți? Contează al cui ești. Dacă ești al diavolului, Satana te zdrobește, dacă ești al lui Dumnezeu Satana nu-ți poate face nimic.
.
Iubiților, o să vă spun ceva dureros, o rugăciune pentru mame. În urmă cu câțiva ani, în Timișoara, pe Dan Păltinișanu, pe stadion, a fost Franklin Graham, fiul lui Billy Graham (cel mai mare evanghelist pe care l-a avut ultima sută de ani omenirea). Prin Billy Graham s-au întors milioane de oameni la Dumnezeu. Omul acesta se trezește cu feciorul lui la 19 ani că nu mai vine la biserică. O slăbiciune a avut, una singură: nu fetele, nu drogurile, ghiciți ce? Motocicletele. Ghiciți când erau cúrsele de motociclete? Duminica, de la 10. Nu mai venea acasă, toată ziua acolo, toată ziua cu motocicletele, fără Dumnezeu dintr-o dată. Tata a zis: nu-i mai da bani, tăiem tot, tot îi tăiem. Ruth, soția lui Billy Graham, știți ce a făcut? Sâmbătă seara a pus genunchii jos, n-a mâncat nimic de joi, și a înălțat următoarea rugăciune către Dumnezeu: Doamne, fă ce vrei cu el numa nu-i lua viața! Îl vreau mântuit și-l vreau în casa Ta, Doamne. Asta a fost sâmbătă seara rugăciunea. Duminică dimineața concurs de motociclete. Așa a căzut, așa s-a băgat cu motocicleta în parapet încât piciorul drept era rupt, 6 coaste rupte, clavicula ruptă … mai mult l-au luat bucăți, la care el a zis:Doamne , de mă scapi, eu mă pocăiesc. N-a mai pus piciorul pe motocicletă de atunci și astăzi predică în toată lumea și a luat slujba tatălui său în primire, pentru că a fost o mamă care a zis următoarea rugăciune:Doamne, fă ce vrei cu el numa nu-i lua viața! Îl vreau în Rai. Dumnezeu să asculte rugăciunile voastre. Dumnezeu să întregească familiile bisericii, să nu vă mai lovească diavolul pe voi prin familii. Dumnezeu săvă dea familii puternice, familii sfinte, să vă deveți copii botezați, cu toții veniți în casa lui Dumnezeu; să vă vedeți prietenii și vecinii lângă Dumnezeu.
.
4) Satana a încercat apoi să se atingă apoi de trupul său. Vă rog să fiți atenți încă o dată: credință, bani, familie, trup. I-a dat elefantită. 4-5 oameni au boala aceasta pe lume; o coajă groasă, piele groasă de 10 cm (să aibă ce să te doară), purulentă și dureroasă. De ce ne dă Satana lovituri în trup? Știți de ce? Știe că suntem sensibili la durere; orice până la durere. Sunt oameni care și-au vândut sufletul diavolului dacă, zice:nu mă mai doare măseaua. Știți că sunt oameni care s-au sinucis pentru că i-au durut o măsea? N-au mai rezostat, au sărit pe geam … și le-a trecut. Vreau să fac o mică paranteză cu măselele, cum adică să te sinucizi din cauza măselelor? Aceia uită un lucru, că dacă se sinucid din cauza unei măsele tot le vor trebui măsele în iad; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Oamenii-s ciudați. Mă bucur că fac parte din poporul acesta, dar cel mai tare mă bucur că-s cetățean al cerului și că o să plec într-o zi de aici.
.
Ce se întâmplă cu trupul? Biblia zice că o nădejde amânată îmbolnăvește inima. Dă-i la un om zece ani de boală și să vezi că nu se mai poate bucura de nimic; dă-i la un om diabet și ia-i tot.  De ce credeți d-voastră că apar peste noi boli din acestea care ne fac să nu ne mai putem închina cum trebuie lui Dumnezeu? Sunt surori în biserica noastră care vin plângând: “- Frate, noi nu mai putem posti”. Și-ar dori, sunt femeile acelea puternice care le-am avut în biserică și care posteau; acuma nu mai pot. Boală. Trebuie să-mi iau medicamente, trebuie să fac o grămadă de lucruri, se roagă fie în picioare fie pe scaun, nu se mai pot pune în genunchi.
.
Boala asta te distruge, te frământă, te macină în fiecare zi, că nu trebuie o boală gravă care să te ia rapid, ci o boală lungă, ca la Iov, și dureroasă. Boala asta din trup îți îmbolnăvește mintea. Apropo de minte, d-voastră știți că unul din cinci americani (raport de săptămâna trecută, conservator raportul nu liberal) este afectat în minte? D-voastră știți că din cei 220 de milioane, 23 de milioane sunt anxioși; 10 % din poporul americii are o boală care se numește frică (de lumină, de întuneric, de ușă deschisă, de ușă închisă, de mulțime, de singurătate, de aliment, de microbi); 2 milioane de schizofrenici au în țară, 18 milioane de depresivi. Aproximativ 40 de milioane de oameni din SUA au probleme cu mintea; mănâncă până nu mai pot sau slăbesc până mor. Frica, probleme; îți distruge diavolul mintea și omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată și fără ziduri.
.
Când ți-a distrus diavolul mintea orice poate să intre acolo după aceea, vin milioane de demoni, pentru că diavolul nicciodată nu vine singur ci mai cheamă încă șapte. De aceea ne rugăm în fiecare duminică dimineața pentru vindecare. Pavel îi spunea lui Timotei: “mă rog Timotei ca sănătatea ta să sporească”. Era bolnav, la 20 de ani avea ulcer. “Mă rog, zice Ap.Pavel, ca întreg duhul vostru, și sufletul și trupul să fie păzite întregi”
.
Trebuie să rămânem cu mintea întreagă, trebuie să gândim pozitiv. Dumnezeul nostru are ultimul cuvânt, Dumnezeul nostru este Dumnezeul vindecării, … , dacă îngăduie în viața mea țepușul acesta înseamnă că-l îngăduie cu un scop; dar Dumnezeu vrea ca să fim sănătoși, pentru că nu un tânăr bolnav se poate duce să vestească evanghelia în India, nu un om bolnav mai poate posti și se ruga, ci oameni sănătoși pot să spargă butucii de lemn ai văduvelor, oameni sănătoși pot să meargă cu mașinile lor să ducă pachete la săraci, oamenii sănătoși pot cânta din toată inima, nu cei bolnavi de plămâni. Dumnezeu are nevoie de noi sănătoși ca să putem sluji. Satana a încercat ca să-i distrugă trupul, când distrugi trupul și mintea, dar Iov a rămas cu mintea întreagă.
.
5) Și ultimul lucru cu care vreau să închei, dar vă rog să notați cum consideră diavolul scara aceasta: în primul rând vrea să distrugă credința; când nu poate, banii (că acolo știe că e o problemă); și familia e mai jos decât banii în mintea Satanei; după aceea încearcă să-ți distrugă trupul. Și ultimul lucru: diavolul încearcă să te distrugă prin prieteni. Asta deja cred că are de-a face cu inima. Citiți în capitolul 2, versetul 11, 13, diavolul îi trimite trei prieteni. 7 zile zice că n-or vorbit nimic, numai s-au uitat la el. Știți cum sunt prietenii aceia? La noi în sat când câte-o bătrână-i cam bolnavă, apar celelalte bătrâne de pe stradă și se așează lângă ea, acolo lângă pat, și zice: gata ești, a murit dară. O încurajează. Sau așa a fost și Gheorghe a meu. Eu cu asemenea prieteni n-aș mai avea nevoie de dușmani, nu-mi trebuie.
.
Știți ce-au zis prietenii către el? De ce suferea Iov? Haideți să vă povestesc de ce suferea. D-voastră să știți că Iov nu e cartea suferinței, Iov e cartea pocăinței; nicăieri în Biblie nu zice Iov: “acuma pentru că am suferit mă fac bine, Dumnezeu e bun”, ci zice: “L-am văzut pe Dumnezeu, mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în praf și cenușă”. Iov e carte pocăinței, nu e cartea suferinței. De ce a suferit omul acesta? Vă spun eu pentru ce: pentru nimic. A fost pur și simplu priveliștea aceea de care v-am vorbit eu (la început). A suferit pentru nimic, dar ceea ce este ciudat și frumos aici este faptul că omul ăsta a zis: “acuma tac”, și au venit prietenii când au tăcut el. Și i-ai zis: “de aceea suferi tu, ai cutare păcat, păcat ascuns! Dacă tu ai fi sfânt n-ai suferi!”. El n-avea niciun păcat dar ei știau că are. Nu mai judecați oamenii, iubiți-i !!! Boala poate să vină fără motiv. Poate că te iubește Dumnezeu de aceea ți-o trimite; sau lipsa de bani sau celelalte. Faptul că ajungi în încercare nu înseamnă că ești păcătos ci poate că ești miza unui meci sus în ceruri, poate că Dumnezeu și diavolul pun rămășag pe tine. De câte ori n-am fost la mărturisit la femei sau bărbați, bolnavi de cancer, și le-a spus cineva să se mărturisească la mine.

– Ce vă aduceți aminte?
Nu-și mai aduce aminte nimic, înainte de a muri.
– Frate, zice, eu nu știu acuma, astea …
Și începe să povestească cum a dat după găini, cum s-a certat cu soțul, cum … asta este, dar spune păcatul !!!
.
O să vă spun eu de ce avem cancer !!! Pentru că suntem pe pământul acesta blestemat. Că normal, vă spun, nu este cine nu are cancer, ci cine nu are cancer acela-i anormal. Într-o lume bolnavă, și mâncând mâncarea pe care o mâncăm, trăind viața pe care o trăim noi, umblând pe pământul pe care umblăm cu viruși și cu toate, cu vaccinurile acestea care se fac ca să poată să ne îmbolnăvească mai târziu după aceea, o uzină de medicamente care una încearcă să ne distrugă și cealaltă ca să ne mai lungească viața … este o minune cine nu are cancer !!! Este o minune cine nu are vreo boală !!! De ce suntem bolnavi? Pentru că suntem pe pământ. Într-o zi n-o să mai fiți aici și n-o să mai fie boală sus în ceruri. Așa că nu este neaparat ca să păcătuiești ca să-ți meargă rău. Să vă spun care este concluzia cu prietenii. Am ajuns la concluzia că diferența dintre un prieten și o cunoștință este asta: prietenul ajută, cunoștința sfătuiește. Voi n-aveți prieteni mulți, voi aveți cunoștințe multe pe care-i numiți prieteni.
.
Cu ce vreau să închei în dimineața aceasta, diavolul poate fi biruit? Aveți exemplul lui Iov. Spune Sf.Ap.Petru: 8 Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Trei “R” pentru tineri: recunoaște-ți adversarul, respectă-i autoritatea (este Satana, să nu uiți!; nu este omniprezent sau omnipotent dar este totuși tare), și rezistă atacurilor. Recunoaște, respectă și rezistă. Rezistați atacurilor lui. Iacov 4,17: împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi. Cine rămâne ultimul în picioare are victoria, și vă spun ceva: nu faceți pact cu el, că nu ia prizonieri, indiferent cât de frumos arată!
.
Lidia Jiga, dacă ați auzit de ea, a fost cea mai mare dresoare româncă pe care am avut-o. A murit în floarea vârstei mâncată de tigrul pe care l-a crescut acasă, de pui mic. Amour îl chema. Ea i-a pus numele, ea l-a hrănit cu biberonul, ea l-a dus peste tot în lume, ea i-a arătat lumea, ea i-a dat să mănânce în fiecare zi câte doi miei să mănânce și să aibă tot ce trebuie; erau prieteni, dormeau împreună în același pat, îi făcea băiță în fiecare zi. Și când a fost la Harkov, la o reprezentație (scuzați) era pe ciclu și atâta i-a fost; a simțit mirosul de sânge, a mâncat-o în 2 minute. Nimeni nu a putut să facă nimic în cușcă. Știți ce a fost ciudat cu tigrul (că asta e altă poveste)? Amour, așa mustrări de conștiință a avut tigrul după aceea, că n-a mai mâncat de la nimeni și a murit de foame. Cu diavolul nu este așa. După ce m-a omorât pe mine umblă să-l omoare pe altul, pe tine … ; nicio mustrare de conștiință pentru că el nu are conștiință, el este Satana.
.
Recunoaște-ți puterea lui, dar rezistați atacurilor diavolului. Suntem mai tari decât el, suntem puternici, de nebiruit. Să nu uitați că voi când ați făcut legământ cu Domnul voi ați declarat război iadului! Nu se poate să aveți doi stăpâni !!! Unul trebuie dat afară, unul trebuie repudiat.

VIDEO by Fundatia Ciresarii

Nelu Brie – Invatatura despre Sfintire (1 din 3) la Biserica Happy Valley Phoenix 10 Noiembrie 2013

Brie 10 noi 13

Eu cred cu toata inima ca viitorul bisericii depinde de ceea ce va face biserica  cu invatatura despre sfintire. Iar, Miercuri seara vom adanci Cuvantul Domnului prin a vorbi despre Darurile Duhului Sfant, iar in partea finala vom vorbi despre cateva criterii, dupa care putem sa evaluam darurile Duhului si in mod deosebit darul proorociei, cand vine de la Domnul.

Pentru seara aceasta vom citi de la Epistola 1 Ioan 3:1-2; 7-10

Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El. 2 Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.

7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit. 8 Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. 9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. 10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.

(1) Testele Credintei

Apropiindu-ne de Cuvantul din seara aceasta, as dori sa pornim de la a observa ca Domnul Dumnezeu cand se uita peste omenire, peste oameni, vede oamenii impartiti in doua grupuri mari. Dincolo de multe particularitati legate de identitatea noastra, exista doua identitati fundamentale. Apostolul Ioan vorbeste despre aceste doua identitati, cand in vers. 10 spune „copiii lui Dumnezeu” si „copiii diavolului”.

Din punct de vedere spiritual exista doua grupuri de oameni. Primul grup este reprezentat de grupul copiilor lui Dumnezeu. Aici este vorba de Imparatia lui Dumnezeu. Dumnezeu este tata si cei care apartin de aceasta imparatie sunt copii ai lui Dumnezeu. Sunt mantuiti, nascuti din nou. In ei locuieste Duhul Sfant. A doua categorie de oameni este reprezentata de grupul celor nemantuiti. Ei apartin unei alte imparatii, imparatia intunericului. Tatal lor spiritual este ‘cel rau’. Nu exista, stimati frati, pe planeta pamant o a treia categorie. Exista doar doua categorii: copiii lui Dumnezeu si copiii celui rau. Copiii lui Dumnezeu au fost trimisi cu misiunea de a vesti Evanghelia in Imparatia intunericului si prin aceasta propovaduire, cat mai multi sa fie castigati si intorsi la credinta.

Acum, va rog, ascultati-ma bine. In mod absolut obligatoriu, fiecare dintre noi apartine de unul dintre aceste doua grupuri. Fie suntem copiii ai lui Dumnezeu, fie copiii ai celui rau. Prezenta noastra la biserica, in aceasta dupa masa spune ceva despre identitatea noastra spirituala. Dar, dati-mi voie sa afirm ca nu spune totul. Este posibil ca cineva sa vina la biserica si totusi sa nu apartina grupului copiilor lui Dumnezeu. Intelegerea ca pe planeta pamant exista aceste doua grupuri de oameni sta la baza scrierii epistolei 1 Ioan.

De fapt, ce se intamplase in spatele scrierii acestei epistole? Apostolul Ioan, calauzit de Duhul Sfant a scris epistola catre un grup de biserici din zona orasului Efes. Oras in care, cu Evanghelia pentru prima data a ajuns ap. Pavel. Prin ap. Pavel, potrivit celor scrise in Cartea Faptele Apostolilor s-au intamplat minuni extraordinare. Evanghelia a fost vestita cu asa putere, incat s-au intors la Dumnezeu cu miile. Templele pagane se golisera de inchinatori, Vrajitorii si-au ars carile de vrajitorie si s-au intors la Domnul Isus. Din Efes, Evanghelia a fost propovaduita, ne spune Cartea Faptele Apostolilor, in toata Asia. La plecarea sa din Efes, apostolul Pavel a avut un timp de sfat si de rugaciune cu conducatorii adunarilor si in timpul acelor rugaciuni, Duhul Sfant a adus o descoperire, un Cuvant profetic. Pavel a spus prin Duhul ca prezbiterii trebuie sa vegheze, din pricina faptului ca in scurt timp, biserica va fi atacata de prooroci mincinosi, care vor incerca sa strice credinta.

Cam la vreo 30 de ani dupa rostirea acelei proorocii, mesajul s-a implinit. Ca de nicaieri, au aparut niste oameni care s-au strecurat prin familii, prin adunari si aduceau cu ei o invatatura stricata. Despre Domnul Isus, ei invatau ca nu este Fiul lui Dumnezeu, ca nu s-a intrupat si ca mantuirea nu se da prin credinta  in intruparea, moartea si invierea Domnului Isus. Din punct de vedere moral, acesti oameni invatau ca pacate sunt doar acele fapte care se asociaza cu sufletul. Iar, cele care se asociaza cu trupul nu sunt pacate. Dupa gnosticii cerintieni, despre ei este vorba, minciuna era pacat, iar, curvia, nu era pacat. Cu invatatura aceasta au intrat prin adunari. Unora, invatatura le-a placut, pentru ca se potrivea cu felul lor de a trai. Rezultatul activitatii acestor oameni a fost confuzia.

Pe vremea aceea nu exista Noul Testament, ca pe baza lui sa poti sa verifici, daca intr-adevar oamenii aceea au dreptate. Parti doar din Noul Testament  fusesera scrise. Epistola 1 Ioan inca nici nu fusese dta. Se simtea nevoia sa vina de la Dumnezeu un cuvant, pe baza caruia sa se poata deosebi intre adevar si minciuna, intre invatatura sanatoasa si invatatura stricata, intre copiii lui Dumnezeu si copiii celui rau. Duhul Domnului a socotit ca acel raspuns , acel cuvant trebuie sa fie Epistola 1 Ioan. Aceasta Epistola a pus la indemana bisericilor criterii, pe baza carora au putut sa se verifice, daca apartin lui Dumnezeu sau nu. In esenta, in aceasta epistola avem 4 teste, pe baza carora, ne putem verifica pe noi insine, daca suntem sau nu, copii ai lui Dumnezeu. Sigur ca noi putem sa spunem despre noi insine: Eu sunt copil al lui Dumnezeu. Marturisirea noastra este importanta. Insa, dati-mi voie sa va spun ca mai important decat marturisirea noastra este important ce spune Dumnezeu despre noi. Ce marturiseste adevarul despre noi. Asa ca, in seara aceasta, intr-un mesaj care l-am numit Testele Credintei, va invit sa ne cercetam pe noi insine, cercetand impreuna Epistola 1 Ioan si  verificandu-ne apoi pe noi insine, daca apartinem lui Dumnezeu sau nu. Testele sunt 4. (11:00)

  1. Testul invataturii – Acest test face trimitere la crezul copilului lui Dumnezeu, la teologia copilului lui Dumnezeu.
  2. Testul moral – Cel de-al doilea test pune in evidenta profilul moral al copilului lui Dumnezeu.
  3. Testul social – Acest test reduce in atentie relatii cu oamenii, relatii pe care copiii lui Dumnezeu le cultiva. Nu doar crezul si caracterul vorbeste despre identitatea noastra spirituala, ci si legaturile noastre cu oamenii pune in evidenta identitatea noastra spirituala.
  4. Testul spiritual – El se refera la o prezenta divina care se aseaza in inimile noastre. Este vorba despre Duhul lui Dumnezeu.

Va invit sa aprofundam aceste teste si vom continua prin a ne referi la testul invataturii.

1. Testul Invataturii

Primul test este testul invataturii. Acest test face trimitere la crezul copilului lui Dumnezeu, la teologia copilului lui Dumnezeu. Apostolul Ioan arata ca invatatura este fundamentala, stimati frati si stimate surori. Eu am intalnit persoane care au spus ceva de genul, Nu are importanta ce crezi. Ci, are importanta sa fi sincer in ceea ce crezi. Sinceritatea este foarte importanta. Dar n-ajunge. Cu siguranta, ca acela care crede o erezie poate sa fie sincer. Vai de cel nesincer! Dumnezeu uraste fatarnicia. Dar, dati-mi voie sa spun, ca mantuirea nu ni se da prin sinceritate. Ci, mantuirea ni se da prin credinta. Cel mantuit e sincer. Dar, la baza relatiei lui cu Dumnezeu sta adevarul revelat a lui Dumnezeu, adevar care-l face sa fie sincer. Dar sinceritatea n-ajunge. Si un eretic poate sa fie sincer. Ceea ce ne califica sa stam inaintea lui Dumnezeu ca si copii este intai de toate crezul, invatatura care o propovaduim. Foarte importanta este invatatura. Noi traim vremuri in care oamenii nu mai pun accent asa de mare pe invatatura. Poti sa crezi ce vrei, numai sa fi sincer. Sinceritatea este importanta; crezul este fundamental.

In perspectiva crezului, apostolul Ioan spune ca un copil a lui Dumnezeu marturiseste ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. Iata ce este scris spre exemplu in 1 Ioan 5:13  V’am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cari credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa vecinică. Ca apoi, in 1 Ioan 4:15 sa fie scris  Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămîne în el, şi el în Dumnezeu. Crestinii cred ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. Dumneavoastra credeti asa? Dumnezeu este tata, Domnul Isus este Fiu. Ingaduiti-mi va rog o intrebare: Cine este mai batran? De la intrebarea asta s-a nascut o erezie in biserica. In anul 318 A.D.  in Nordul Africii, in Alexandria, intr-o Duminica, un diacon cu numele Arius  a tinut o predica in care invata ca Dumnezeu Tatal este mai batran decat Domnul Isus si ca Domnul Isus este creat de Tatal si pana sa-L creeze, Domnul Isus nu era, nu exista. Ca sa-si intareasca vorbele s-a uitat la o sora de credinta care avea un baietel in brate, o fixeaza cu privirea pe femeia aceea si o intreaba:
Sora, inainte sa nasti copilul pe care-l ai in brate, l-ai avut sau nu l-ai avut?
Femeia a zis, Nu l-am avut.
Vezi, tot asa si Dumnezeu nu L-a avut pana sa-L faca.

Asa s-a nascut o erezie, invatatura Arianista. Iar, in vremurile noastre este sustinuta de Martorii lui Iehova. Adevarul Biblic, oameni buni, este ca Domnul Isus este Fiul vesnic al lui Dumnezeu. Crestinii cred ca Dumnezeu este Tatal, este Fiul, este Duhul Sfant. Ca Domnul Isus este Dumnezeul cel adevarat si viata vesnica, precum este scris in 1 Ioan 5:20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne -a dat pricepere să cunoaştem pe Celce este adevărat. Şi noi sîntem în Celce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa vecinică.

Apoi, in invatatura sa, crestinul marturiseste ca Domnul Isus s-a intrupat. 1 Ioan 4:2 Duhul lui Dumnezeu să -L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Acest verset anunta adevarul despre intruparea Domnului Isus. Nu este vorba aici, in primul rand, de un criteriu dupa care sa folosim darurile duhovnicesti. Unii frati prooroci s-au invatat sa spuna la sfarsitul, sau la inceputul proorociei, Isus Hristos a venit in trup. Nu este gresita declaratia ca este din Biblie. Numai ca acest loc din Scriptura a fost dat ca o arma de recunoastere a invatatorilor si a proorocilor lui Dumnezeu, acelor falsi care tagaduiau intruparea Domnului Isus, cum faceau pe atunci gnosticii. Nu apartinea lui Dumnezeu, Domnului nostru Hristos. Crestinii cred in intruparea Domnului Isus. Domnul Isus s-a facut om; a umblat printre noi, plin de har si de adevar. Numele Lui fie binecuvantat.

Apoi, spune Ioan ca Domnul Isus a murit pe cruce pentru pacatele noastre. 1 Ioan 2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi. Ca in 1 Ioan 4:10 sa spuna, Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne -a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Crestinii propovaduiesc ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, ca El s-a coborat pe pamant intrupandu-se, s-a facut om si ca a murit pe cruce  pentru pacatele omenirii. In invatatura sa, crestinul declara ca Domnul Isus a inviat din morti si prin inaltarea Sa la cer este la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi. 1 Ioan 2:1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. Copiii lui Dumnezeu invata ca unicul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni este Domnul Isus; nu sfintii, nu fecioara Maria, ci Domnul nostru Isus Hristos. Slavit sa fie numele Lui. Avem respect fata de inaintasii nostrirespectam memoria acelor care au slujit pe Dumnezeu in generatiile trecute. Dar, singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni este Isus Hristos. Este invatatura sanatoasa a bisericii lui Dumnezeu.

Apoi, Ioan arata ca in invatatura sa, copilul lui Dumnezeu marturiseste ca Domnul Isus se va intoarce. 1 Ioan 3:2 Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este. 1 Ioan 2:28 Şi acum, copilaşilor, rămîneţi în El, pentruca atunci cînd Se va arăta El, să avem îndrăsneală, şi, la venirea Lui, să nu rămînem de ruşine şi depărtaţi de El. Credeti dumneavoastra in revenirea Domnului Isus? Domnul Isus va reveni. Slavit sa fie numele Lui. El va veni cu putere sa ia la Sine pe ai Sai. Copiii lui Dumnezeu vor mosteni imparatia cerurilor. Noi credem in revenirea Domnului Isus. Aceasta revenire trebuie sa fie obiectul iubirii noastre si a cautarii noastre si a motivatia slujirii noastre crestine.

Ca apoi, Ioan sa spuna ca toate acestea, ca un titlu major se gaseste marturisirea, Noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie Mantuitorul lumii.  Prin urmare, invatatura crestinului are in centru pe Domnul Isus, despre care copilul lui Dumnezeu face urmatoarele declaratii:

  1. El este Fiul lui Dumnezeu
  2. Intrupat
  3. Mort pe cruce, ca jertfa de ispasire pentru pacate
  4. Prin invierea si inaltarea Sa la cer este la dreapta lui Dumnezeu, mijlocitorul nostru
  5. El se va intoarce
  6. El este Mantuitorul si de aceea noi marturisim, spre slava lui Dumnezeu, ca Isus Hristos este Domnul. Slavit sa fie numele Lui!

Acum, va rog frumos sa ascultati cu atentie. Daca vreun om va indrazni vreodata sa ia vreunul dintre aceste adevaruri, sa-l strice si sa invete diferit, negand Dumnezeirea lui Isus, intruparea Domnului Isus, Mantuirea prin jertfa Lui, invierea Lui, sau calitatea Lui ca unic mijlocitor la dreapta lui Dumnezeu, sau revenirea Lui, sau faptul ca El este Domnul, cine face asa si-a pierdut calitatea de copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu il respinge. Erezia Cristologica e mai grava decat trairea in pacatele carnii. E grava trairea in pacatele carnii. Dar cine neaga invatatura despre Domnul Isus se face vinovat de un si mai mare pacat. Crezul este fundamental. Unul care a cazut intr-un pacat al carnii, daca pastreaza in inima lui convingerea ca Isus e jertfa de ispasire, ca Domnul Isus e Mantuitor, ca Domnul Isus e Domn si mijloceste, si se pocaieste in fata acestui Dumnezeu, primeste iertare prin harul lui Dumnezeu. Dar daca cineva neaga ca Domnul Isus ar fi Mantuitorul, pentru acela nu mai este nadejde. Crezul este fundamental. Va intreb acum, Dumneavoastra, in aceasta adunare, aveti aceasta marturisire? Slavit sa fie Domnul. Sa mergem mai departe. (1:11:23)

2. Testul Moral

Al doilea test este testul caracterului, sau testul moral. Cel de-al doilea test pune in evidenta profilul moral al copilului lui Dumnezeu. Acest, al doilea test, stimati frati, atrage atentia asupra trairii noastre, asupra felului de viata pe care il ducem zi de zi din punct de vedere al profilului nostru moral. Copiii lui Dumnezeu se identifica, in spatiile spirituale, in lumea spirituala si in lumea oamenilor, nu doar prin invatatura pe care au primit-o, ci si prin felul de viata pe care il traieste. In popor exista o vorba, Sa faci ce zice popa, dar sa nu faci ce face el. Vorba aceasta vine de la Domnul nostru Isus. El a zis, Ce va invata Fariseii si carturarii sa faceti, dar ca ei sa nu faceti. Aceasta vorba, observ o situatie, o situatie grava. Invatatura poate fi corecta. Dar, daca invatatura nu poate fi dublata de autoritatea unei trairi morale, potrivit cu acea invatatura, cine face asa, nu este a lui Dumnezeu.

In cazul copiilor lui Dumnezeu, invatatura propovaduita formeaza caracterul, trairea. Teologia determina conduita. Crezul iti transforma viata. Nu ajunge doar sa ai un crez bun. Crezul tau trebuie dovedit de trairea ta. In final, ceea ce credem noi in adancurile noastre despre Dumnezeu se reflecta prin caracterul nostru. Pentru ca, permiteti-mi sa va spun, oricum am aseza lucrurile, caracterul nostru vorbeste despre cine suntem noi.

Odata, un scorpion se gasea intr-o calatorie. Permiteti-mi sa va spun o fabula. In calatoria lui a ajuns langa o apa. Nu era prin preajma pod, el nu stia sa innoate. Necajit, nemaiputand innainta in calatoria lui era in cautarea unei solutii. In timp ce el se gandea cum sa treaca apa, din apele raului, pe mal iese o broasca testoasa. Deodata ii vine o idee. Se apropie respectuos, saluta respectuos. Dar, tematoare, broasca se trage in carapace.
La care, scorpionul ii spune, Nu trebuie sa va fie frica de mine. Eu sunt in calatorie. Nu stiu sa innot si nici nu este pod pe aproape. Trebuie sa ajung pe partea cealalta a apei. N-ati vrea sa ma ajutati?
La care, broasca ii spune, Eu nu vreau sa am nici o legatura cu tine. Nici nu stiu cum te-as putea ajuta.
La care, istet, scorpionul spune, Uite, daca ma lasi sa urc pe carapacea ta, ma poti trece pe partea cealalta. 
La care broasca ii spune, Tu esti viclean. Vrei sa te las sa te apropii de mine. Cand esti destul de aproape ma otravesti cu gusa aia otravitoare.
La care scorpionul spune, Nici gand. Pai, daca te omor aicea, pe malul apei, cine ma trece apa dincolo? Si daca innotand te-as omori, ne innecam amandoi.
La care, fermecata de rationament, broasca spune, Vreau sa te ajut.
Urca sus pe carapace, dau sa innoate. Si colo, pe la mijlocul apei, deodata, dintr-un instinct animalic, cu totul neprevazut, scorpionul trage tepusa si otraveste broasca. Si acuma, numai cum in fabule este posibil, inainte de a muri au avut urmatorul dialog:
Scorpionule, ai fost cu mine viclean si mi-ai ascuns adevarul. Spune-mi, de ce m-ai otravit? De ce m-ai omorat?
La care, scorpionul raspunde, N-am fost viclean. Am fost cu totul sincer cu tine.
Pai, daca ai fost cu totul sincer, explica-mi atunci. Care este ratiunea cu care m-ai otravit?
Nu exista nici o ratiune.
Atunci, de ce m-ai otravit?
La care, scorpionul a raspuns, Ce am facut eu nu este o chestiune de logica. Ci este o chestiune de caracter.

Ascultati-ma, va rog. Daca in caracterul dumneavoastra aveti o tepusa, mai devreme sau mai tarziu ea se va exprima. Copiii lui Dumnezeu, potrivit invataturii epistolei 1 Ioan au un caracter ales, format de Mantuitorul nostru. Din punct de vedere moral, copiii lui Dumnezeu, spune Ioan, nu traiesc in pacat. 1 Ioan 3:9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Sunt facute aici doua afirmatii. (1) Cine e nascut din Dumnezeu nu pacatuieste; (2) si nu poate pacatui. Cand am citit acest pasaj m-am tulburat. Si cu siguranta ca avem ce sa ne tulburam, pentru ca, iata ce spune el, cine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte. Permiteti-mi sa va intreb, Noi pacatuim? Ca apoi, cuvantul sa spuna,  nici nu poate păcătui. Pai, daca cel nascut din Dumnezeu nici nu poate pacatui si noi putem pacatui; care este concluzia? Ca n-am fi copii ai lui Dumnezeu. Oare, acest lucru sa-l invete Ioan? Cel mantuit este desavarsit din viata aceasta? Este in incapacitate de a savarsi vreun fel de pacat? Eu zic ca nu. Pentru ca, altfel, cum am intelege ce scrie el in cap. 1:9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Sau in 1 Ioan 2:1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. 

Ceea ce acest cuvant ne invata este ca un copil al lui Dumnezeu nu traieste in continu in pacat. In viata copilului, caderea in pacat este exceptie si nu un mod de a fi. Cel mantuit nu traieste in pacat. Verbul grecesc, verbul hamartei (Greek, from hamartanein, to miss the mark, err.) este la o forma verbala similara prezentului continu in limba engleza. Una e sa zici I go, si alta e sa zici I’m going. Cand textul Biblic spune ca cel nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, sensul e nu pacatuieste in continu. In viata crestinului, pacatul e o exceptie, nu e o regula. A cazut din neveghere si se rusineaza ca a cazut, se pocaieste din pricina ca a cazut. Nu e modul lui de viata.

Imaginati-va dumneavoastra o linie neagra, trasa pe perete. Neagra si lata, de jumate de metru si lunga, de 10 metri. Linia aceea este viata traita in pacat a aceluia care nu se teme de Dumnezeu. In locul acelei linii, va rog, puneti acum cate un punct, negru si mare. Si dupa aia, tot mai rare, tot mai mici, pana cand se pierde si nu-s mai. Acela este procesul sfintirii. Punctele acelea sunt caderile. Poate-s mai multe la inceputul vietii de credinta. Si pe cum crestem si ne intarim in Domnul, ne desavarsim tot mai mult. Copiii lui Dumnezeu nu traiesc in pacat. In viata lor, pacatul e o exceptie.

Eu am copilarit la tara. Va rog, imaginati-va un sat, in Romania, undeva intr-o zona muntoasa. Un om are o turma de oi. Cu turma lui de oi se duce la pasiune. Ajunge acolo pe dealuri si in ziua aceea, deodata se porneste o ploaie torentiala. Ploaia face sa se adune puhoaie, sa se adune noroi in vai, sa se faca acolo tot felul de… Si el coboara cu turma spre casa, pe o costisa. S-a facut alunecos pe cararea aceea argiloasa. La un moment dat, neatenta fiind, una dintre oi aluneca. Si in alunecare se loveste de una din fata, care si ea se loveste de aialalta din fata si peste olalta, in fundul santului vreo 5-6. In noroi. Ce credeti ca fac cand ajung acolo? Iti poti imagina ca si-ar pune mainile dupa ceafa si ar zice, O, da bine-i aicea. Este viziunea si scopul vietii noastre. Cat ne-am dorit sa ajungem aici. Nicidecum. Sa vezi cum cauta sa se ridice si sa scape de mizeria in care a fost prinsa fara voia ei. E oaie.

In sat sunt fel si fel de oameni. O Doamna are ca animal de companie- unii au un catel, altii, stiu eu- o pisica,  sau ce soi de pasare- papagal, un canar, ce-o fi. Persoana aceasta de care vorbim, are ca animal de companie un purcel. Are dreptul ei sa decida ce vrea. Cand a venit ploaia, a fost lumea lui. Sa-l fi vazut cum o taia dintr-un sant in altul, dintr-o baltoaca in alta, de o bucurie de nedescris. Era lumea lui. Numai ca stapana a zis, No, no. Hai aici. L-a luat, l-a dus in casa, l-a spalat bine, l-a pregatit. Tot este frumos, cum a fost inainte. Dupa ce a trecut ploaia, cu purcelul de lesa a iesit pe banca din fata casei. La un moment dat, porcul observa, peste drum e asa o balta de apa. Tot la ea se uita. O zmucitura scurta si tai-o. Unde se duce? La balta. Acum dati-mi voie sa va intreb. De ce oaia nu se complace in noroi si porcul trage la el? Cred ca cel mai corect raspuns e ca oaia e oaie si porcu-i porc. Asta e.

In inima lui se gaseste ceva. E firea lui, care-l face sa se simta bine intr-un astfel de mediu. Acum, ascultati-ma, va rog. Copilul lui Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu sunt asemanati cu o turma de oi. Dupa cum oaia nu se complace in noroi, copilul lui Dumnezeu nu se complace in pacat. Poate sa cada acolo, accidental. Dar nu se complace acolo. In schimb, cel care nu este copil al lui Dumnezeu, se poate uita in dreapta, se poate uita in stanga si zice, Bine ca nu m-a vazut nimeni. Si continua mai departe. Cand un copil al lui Dumnezeu cade in pacat, el se marturiseste de pacatul acela, se pocaieste de pacatul acela. Daca in schimb are un alt profil,  si se intampla ca slujitor sa-l vezi si sa-i atragi atentia, zice el, Te legi de mine? Te bagi in viata mea? Imi afectezi reputatia? Pai, se poate una ca asta? Ai martori? Si daca ai, sau daca n-ai, oricum e pus pe scandal. Si stiti de ce? Nu-i oaie. Copiii lui Dumnezeu, oameni buni, au un caracter frumos. Copiii lui Dumnezeu nu traiesc in pacat. Copiii lui Dumnezeu traiesc in dreptatea lui Dumnezeu, in faptele credintei.

Apoi, 1 Ioan continua aratandu-ne ca un copil al lui Dumnezeu nu iubeste lumea. 1 Ioan 2:15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Vorbeam la inceput despre cele doua categorii de oameni: copiii celui rau si in partea opusa, copiii lui Dumnezeu. Cand un om, de aici din lume, si fiecare am fost aici candva, s-a intors la Dumnezeu, se intoarce la Dumnezeu, am intrat in Imparatia lui Dumnezeu, sa stiti ca atunci se porneste un razboi, a carui scop este sa ne atraga in lumea aceea. Se aseaza un conflict in aceste doua sisteme de gandire- sistemul lumii si Imparatia lui Dumnezeu. A nu iubi lumea nu inseamna sa nu iubim pe oamenii din lume, ci inseamna sa nu ne potrivim modul de a gandi si sistemul de valori dupa modelul lor. Aici exista un conflict. Spre exemplu, Domnul nostru Isus a zis, Daca cineva te loveste peste obrazul cel drept, intoarce obrazul stang. Asta spune Domnul Isus. Ce spune lumea? Daca din neveghere, cumva, a ajuns sa te loveasca peste obrazul cel drept, tu fa mana pumn si bratul arc; arata-i ca esti barbat. Asa ne invata lumea.

Domnul Isus spune, Smeriti-va si dati intaietate altora si asteptati ca Dumnezeu, la vremea Lui sa va inalte. 
Vine lumea si spune exact pe dos. Ce? Smerenia este slabiciune. Impinge-te in fata. Da din coate. Alearga. Afirma-te. 
Imparatia lui Dumnezeu spune, Iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si pe voi Hristos. 
Lumea vine si spune, Iertare? Asta-i slabiciune. Razbunarea e virtute. 
Imparatia lui Dumnezeu vine si spune, Dati si vi se va da. 
Si lumea, vorba unui batran din satul unde am copilarit eu. Batranul Aurel zice,
Foaie verde, de dai, n-ai.
Ia, nu da. Sa vezi cum ai.

Doua sisteme de valori contradictorii, cu mod de gandirecu totul diferit si in conflict. Acum, a iubi lumea inseamna sa fi in Imparatia lui Dumnezeu, sau cel putin sa pretinzi ca esti si modul de gandire, modul de intelegere a vietii, modul de intelegere a moralei ti-e determinat de ce e in lume. Asta inseamna sa iubesti lumea. Duminica vii la biserica  si zici, Eu sunt al lui Isus. Si cand pleci de la biserica, cu amandoua picioarele plonjezi in modul de a gandi al lumii. Si cand faci biznis, minti. Cand rezolvi problemele, te bati. Te razbuni. Esti lacom de avere. Traiesti in tot felul de pacate. Te razbuni, sau tii dusmanie sau manie. Iti faci singur dreptatea. A fi lumesc inseamna sa iti potrivesti modul de a gandi  si de ati rezolva treburile cu metode lumesti. Copiii lui Dumnezeu nu-s asa.

Copiii lui Dumnezeu au alta perspectiva. Ei sunt in Imparatia lui Dumnezeu. Despre ei zice Ioan, ca au in fata un model. 1 Ioan 2:6 Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. Lucrurile sunt simple. Din punct de vedere moral, copilul lui Dumnezeu nu pacatuieste ca aici in lume. El a iesit de acolo, s-a intors la Dumnezeu. Si-a lasat si modul de a gandi al lumii. Si acum, mintea lui a intrat intr-o formare. E nasterea din nou, o transformare a mintii, in urma cercetarii a Cuvantului lui Dumnezeu. Omul acesta il are ca model pe Domnul Isus si vrea sa traiasca asa cum traieste Domnul Isus. Testul moral. Da-mi voie sa te intreb: Cum traiesti din punct de vedere moral? Daca traiesti in pacate, daca nu te lasi de pacate, nu esti copil al lui Dumnezeu si daca te tii de biserica penticostala. Poti sa fi membru, poti sa fi lucrator, sa faci orice,- sa ma ierte fratii pastori, si pastor poti sa fi. Acuma, daca eu n-as fi pastor, cineva ar zice ca eu vorbesc impotriva pastorilor. Nu! Impotriva celor care nu slujesc lui Dumnezeu cu inima curata? Da! Pai, orice poti sa faci. Poti sa fi si prooroc, poti sa fi si cantaret si totusi, inima sa nu fie data lui Dumnezeu. Dar in fanfara, poti canta? Orice e posibil. Firea noastra, firea noastra pacatoasa, oameni buni, poate sa adopte orice credinta confesionala. Poate sa se faca si penticostala, dupa firea pamanteasca, fara nastere din nou. Testul moral pune in evidenta trairea noastra in raport cu pacatul si neprihanirea. Iar, daca cineva doreste sa se cerceteze pe sine insusi si sa vada daca este copil al lui Dumnezeu, acest criteriu va spune mult despre noi. (1:28:10)

 3. Testul social

Al treilea test este testul social. Acest test reduce in atentie relatii cu oamenii, relatii pe care copiii lui Dumnezeu le cultiva. Nu doar crezul si caracterul vorbeste despre identitatea noastra spirituala, ci si legaturile noastre cu oamenii pune in evidenta identitatea noastra spirituala. Dumnezeu ne-a lasat sa traim intre oameni. E o mare binecuvantare sa apartineti unei comunitati, unei biserici. Dar noi avem relatii si in afara comunitatii si in afara bisericii. Acuma, felul in care ne raportam la semenii nostri reflecta identitatea noastra. Nu numai crezul si caracterul, ci si relatiile. Dupa relatii, copiii lui Dumnezeu trebuie sa traiasca doua principii.  Relatiile copilului lui Dumnezeu sunt guvernate de doua principii.

Principiul IUBIRII – Primul principiu este principiul iubirii. Iata ce spune in 1 Ioan 4:7 Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este dela Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Principiul iubirii scoate in evidenta relatiile noastre. Copilul lui Dumnezeu nu poate uri. Copilul lui Dumnezeu nu se razbuna. Copilul lui Dumnezeu este guvernat in legaturile sale cu oamenii de iubire. Asa citim, spre exemplu, in 1 Ioan 3:10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. Ca apoi, in vers. 15 sa spuna, Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n’are viaţa vecinică rămînînd în el. Oameni buni, felul in care ne raportam la celalalt arata daca suntem copii ai lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu au in inima lor iubire. Aceasta iubire a fost turnata prin Duhul Sfant. Natura lor a fost transformata. Crestinii nu pot tine dusmanie. Sa fie clar! Crestin dusmanos e o contradictie (in termeni). Nu exista crestini dusmanosi. Crestinii au iubire. Dragostea se exprima in relatiile cu cei din jur, chiar si fata de dusmani, iubind. Domnul a spus sa iubim pe vrajmasii nostri. Si daca cineva ne blastama, noi sa binecuvantam. Si daca cineva ne pagubeste, noi sa ne rugam. Asa a zis Isus. In final, aici este testul iubirii fata de vrajmasi. Mantuitorul nostru ne-a invatat. Daca te loveste cineva peste obrazul cel drept, intoarce-l si celalalt. Este principiul iubirii.

Domnul nostru Hristos nu ne cere sa n-avem nici o reactie. Cand a spus sa intoarcem celalalt obraz, El nu ne invata sa n-avem reactie. Sa avem o reactie carmuita de iubire. O reactie care sa scoata in evidenta dragostea lui Dumnezeu, rautatea celui care se opune si care face rau si pe de alta parte iubirea pe care o purtam noi, manati de Duhul lui Dumnezeu. Aceasta vorba, Daca te loveste cineva peste obrazul ce drept, scoate in evidenta ceva atat de important. Va rog sa fiti foarte atenti. In Israelul antic, un barbat manca cu mana dreapta. Saluta pe un alt barbat cu mana dreapta. Daca era sa fie suparat pe baiatul lui si-l pedepsea, nuiaua o tinea in mana dreapta. Si daca il lovea cu palma, il lovea intotdeauna cu palma dreapta, dar cu plinul palmei. Si lovitura se incheia cu o imbratisare, Eu te bat ca sa te fac om. Cand insa se intalnea cu un dusman, tot cu palma dreapta il lovea peste obrazul drept. Era jignire la superlativ. Lovitura cu palma dreapta, cu dosul palmei pe obrazul drept este jignirea suprema care ti se putea face. Echivalentul contemporan, sau poate romanesc, a acestei lovituri este ‘un sut in …’ – mi-e rusine sa spun. Si atunci, daca cineva te-a tratat asa, ca si cum ti-ar da un sut, deci, nu-i vorba de durere la mijloc, ci de jignire. Acuma daca trebuie sa primesti palma pe obrazul stang, ce variante am? In momentul in care (cineva) a intors obrazul cel stang, am cateva variante. Il lovesc cu plinul palmei. Daca-l lovesc cu plinul palmei, il tratezi ca pe un fiu. Este ca si cum ai zice, Scuza-ma. Pot sa dau cu pumnul. Daca dau cu pumnul, te tratez ca pe un egal al meu. Din periferia in care te-am alungat, lovindu-te cu dosul palmei, eu te aduc la centru si te consider egal cu mine. Pot sa te lovesc cu stanga. Daca te lovesc cu stanga, ma fac de toata rusinea. Este ca si cum mi-as da poalele peste cap in parcare. Pai, stanga se folosea in orient (sa ma iertati) numai la baie. Ideea este urmatoarea. In clipa in care ai intors obrazul stang, pe oponentul tau l-ai pus in situatia in care orice ar face el, dar, absolut orice ar face, pica rau. Iese la iveala ceva rau. Iese la iveala nedreptatea lui si dorinta si dizpozitia ta de a coplesi cu iertare si cu bucurie. Pavel a zis ca asta e sa pui carbuni aprinsi pe capul potrivnicului tau. Asta ne-a invatat Isus.

In relatiile sale cu oamenii, crestinul iubeste. Nu se razbuna. Si chiar daca are o reactie, reactia scoate la iveala rautatea celuilalt. Este exact cum a facut ap. Pavel, dupa ce l-au batut bine si l-au tinut in puscaria din Filipi, pe nedrept, a doua zi, conducatorii au zis, Sa plece palavragiul ala. Dati-i drumul. Si cand Pavel a auzit, n-a zis, Slavit sa fie Domnul, ca am scapat. O luam pe usa din dos si plecam. Cat vedem cu ochii, fugim. Nu. A zis Pavel, Sa vina conducatorii cetatii, suntem cetateni romani. Ne-o batut fara sa ne cerceteze. Si cand au auzit, a intrat frica in ei. Domnul Pavel, Va rog sa ne scuzati. Stati linistit Domnule. Nu se intampla nimic. Noi nu ne razbunam, noi suntem crestini. Noi vrem sa va spunem ca Domnul va iubeste. Noi va propovaduim evanghelia lui Isus. Sa nu va fie frica. Doar vrem sa stiti ca ati facut un abuz. Si noi iesim pe usa din fata, cu demnitate, cu marturie, Si cand a doua oara au mai trecut prin Filipi, capitanul a zis, Sa traiti Domnul Pavel. Asta-i reactia ceruta. Noua nu ni se cere, cand intoarcem obrazul stang, sa ne punem pres jos, sa calce pe noi cu mandrie oponentul care-i departe de Dumnezeu. Nu. Ci, ni se cere sa dam un raspuns in iubire, dar plin de demnitate. Asta ni se cere. Si in relatia cu dusmanul. Iubire in demnitate. (1:36:40) (Photo credit www.sodahead.com)

Principiul ASCULTARII – Mai exista un principiu foarte important: Principiul ascultarii. Potrivit acestui principiu, Ioan zice asa, in 1 Ioan 4:6 Noi însă sîntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii. Exista un principiu lasat de Dumnezeu in laturile omenesti: Principiul autoritatii. Potrivit acestui principiu, Dumnezeu este capul tuturor. Este capul lui Hristos, Hristos capul baratului, barbatul capul sotiei. Apoi, avem in societate mai marii ai nostri, conducatori. Avem in biserica mai mari in Domnul, la scoala- profesori, la serviciu- sefi. Exista un principiu al autoritatii. Ascultati-ma, va rog. Crestinul respecta principiul autoritatii. Ca asta spune aici Ioan. Cine este din Dumnezeu ne asculta. Cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta.

In adunarea in care slujesc, mai in urma cu multi ani era o femeie care exprima darul proorociei. Dumnezeu a folosit-o o vreme. Dar ceva s-a intamplat. Undeva, in trecutul ei, ceva s-a intamplat si a inceput sa spuna lucruri neadevarate. A sfarsit foarte rau in final. Dar, in procesul asta al alunecarii ei, la un moment dat am oprit-o si i-am spus, Sora draga, va rugam frumos, cercetati-va, ceva nu e in regula. Proorocise ca o femeie va naste un baiat si l-a facut mai mare decat Ioan botezatorul, aproape, si cand colo, s-a nascut o fata. Nu se poate, trebuie sa stam de vorba un pic. Te rugam sa te cercetezi, sa te opresti. Verifica-te, mai gandeste-te, nu mai da drumul la lucrari. S-a uitatla noi si a zis, Auzi, eu ascult numai de Duhul Sfant.  Asta a fost prea de tot. Sora draga, daca dumneavoastra nu vreti sa ascultati, eram cu conducere bisericii, v-a trebui sa va oprim noi. Sa spunem in adunare si de ce. La care, ea s-a uitat atunci la mine si a zis, Auzi, cand ‘oi lua eu un bolovan si-l voi pune in poseta si cu poseta o sa te incing peste spate, o sa mai vezi pe ce prooroc opresti. Asa a zis. M-am intristat. M-am intristat, nu pentru ca imi era frica, ci din pricina faptului ca mi-am dat seama ca la baza slujirii nu mai este Duhul lui Dumnezeu, ci un duh de razvratire.

Sa fie limpede. Copiii lui Dumnezeu respecta principiul autoritatii spirituale. Daca esti copil, va trebui sa asculti de parintii tai. Nu poti sa zici, Cu Dumnezeu ma am bine, cu tata-s in cearta. Crestinul respecta autoritatea. Daca esti in familie, sotia isi va respecta sotul, sotul isi va respecta sotia. Daca esti la serviciu, il vei asculta pe seful pe care l-a lasat Dumnezeu peste tine. Daca esti la scoala, vei avea respect fata de profesorii tai. Iar, daca esti in biserica, vei asculta randuiala lui Dumnezeu prin mai marii nostri in Domnul. Pai, nu scrie asa Scriptura? Cert este faptul ca un crestin nu se razvrateste. Copilul lui Dumnezeu nu se razvrateste. Copilul lui Dumnezeu respecta principiul autoritatii. In legaturile sale cu oamenii este caracterizat de un duh linistit si bland, de un caracter supus. Iubeste si asculta. Si Domnul nostru Hristos a mers pe aceasta cale. Nu scrie despre El ca a invatat sa asculte prin lucrurile prin care a suferit? Uite, si aicea se verifica identitatea crestina. Cat iubesti si cat poti asculta. (1:40:30) Testele credintei: Testul invataturii, testul caracterului si testul relatiilor.

In testul relatiilor, mai trebuie sa spunem ca un crestin are mila. Copiii lui Dumnezeu sunt oameni milosi. Nu-s rai la inima. Nu-s insensibili la necazul, sau a durerii celuilalt. Ei vad si sunt indurerati de alunecarile sau caderile celorlalti. Sunt sensibili, milosi. Asa sa ne ajute Dumnezeu sa fim.

4. Testul spiritual

Al patrulea test si ultimul test este testul spiritual. El se refera la o prezenta divina care se aseaza in inimile noastre. Acest test se refera la Duhul lui Dumnezeu care s-a lasat peste noi. Despre el, apostolul vorbeste in 1 Ioan 4:13 Cunoaştem că rămînem în El şi că El rămîne în noi prin faptul că ne -a dat din Duhul Său. Ca in 1 Ioan 3:24 sa fie scris,  Cine păzeşte poruncile Lui, rămîne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul, pe care ni L -a dat. Testul spiritual se refera la faptul ca Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfant. Nu este clar in epistola 1 Ioan, ca se refera apostolul la botezul cu Duhul Sfant. Dar, dintr-un context mai larg al Scripturii, inteleg ca despre aceasta este vorba. Copilul lui Dumnezeu primeste din partea lui Dumnezeu confirmare, ca a fost acceptat in familia lui Dumnezeu prin faptul ca a fost botezat cu Duhul Sfant. Eu nu spun ca numai in cercul Imparatiei lui Dumnezeu boteaza Dumnezeu cu Duh Sfant. In cercul oamenilor din lume, Dumnezeu nu boteaza cu Duhul Sfant. Scrie asa, Lumea nu poate primi acest botez. Ca sa-l poti primi, trebuie sa iesi din aceasta lume. Trebuie sa te intorci la Domnul, sa te pocaiesti. De aceea, noi la staruinta nu primim oameni care nu s-au intors la Dumnezeu, doar pe cei ce s-au intors la Dumnezeu. In timp ce, la evanghelizare ii chemam pe toti oamenii.

Acuma, cand un om de acolo (lume) s-a intors la Dumnezeu, el isi poate, omul acela, verifica identitatea cu aceste teste. Trebuie sa aiba invatatura, ca Biblie. Caracterul lui nu mai trebuie sa fie cum a fost in lume. Nu mai pacatuieste. El traieste in neprihanire. Nu iubeste lumea. El il urmeaza pe Domnul Isus. Iar in relatii, nu mai traieste in manii, in dusmanii, in cearta, in razvratire. Ci, dimpotriva, e guvernat de iubire si de ascultare. Dar omul acesta, care a iesit de acolo si a intrat in Imparatia lui Dumnezeu, spune, Doamne Isuse, n-ai tu un semn, o minune, prin care as confirm supranatural ca iti apartin? Si acea minune, acel raspuns este botezul cu Duhul Sfant, despre care ap. Pavel spune, Pentru ca sunteti fii, Dumnezeu v-a dat in inima Duhul Sau. Sau in cazul lui Petru, care vorbea despre Corneliu, Dumnezeu, care le cunoaste inimile a marturisit pentru ei, dandu-le Duhul Sfant ca si noua. Botezul cu Duhul Sfant capata sensul de confirmare a relatiei noastre cu Dumnezeu, de confirmare a faptului ca Dumnezeu ne-a primit, ne-a infiat.

Eu nu spin ca devenim copii ai lui Dumnezeu cand suntem botezati cu Duhul. Eu cred ca botezul cu Duhul se da doar celor care sunt deja ai lui Dumnezeu, nu celor care sunt in lume. Dar, asculta-ma te rog. Daca nu esti botezat de Domnul cu Duh Sfant, te rog sa staruiesti si sa-l primesti, pentru ca acea experienta va confirma relatia ta cu Dumnezeu, sa te bucuri.

Eu m-am intors la Domnul in anul 1991. Eram mai tanar pe atunci. In data de 9 Noiembrie 1991, am primit botezul cu Duhul Sfant. Botezul in apa urma sa fie pe 24 Noiembrie. Ma gaseam la o seara de rugaciune. O seara cu tinerii; stateau si ei in rugaciune. La un moment dat, in timp ce m-am rugat, eu am simtit ca vine peste mine ceva ce eu nu am mai simtit niciodata. Eram cutremurat in toata fiinta mea si imi venea sa ma rog cu voce tare, sa ma rog cum nu m-am rugat niciodata. Dar, imi era rusine. Puneam mainile pe gura, ca nu cumva sa ma rog, ca imi era rusine. Ziceam in mintea mea, Ma fac de rusine in fata fetelor astea. Erau fete acolo. (Cum poti gandi la 18 ani?) Eu am crezut ca la 18 ani am minte. Mai tarziu mi-am dat seama ca doar am crezut. In timp ce eu stateam asa, cercetat de Dumnezeu si framantat in mine si cu dorinta de a ma ruga tare, prin Duhul Sfant a iesit o proorocie, printr-una dintre fete de care-mi era mie rusine: Asa-ti vorbeste Domnul, fiule. Nu zi, ‘Mi-e rusine,’ ca ce se intampla cu tine nu este de la oameni, ci este de la Dumnezeu. Dumnezeu are un mare plan cu tine si este voia Lui. Si El te cerceteaza, asa ca nu te teme. Lasa-te manat de Duhul lui Dumnezeu si da drumul. Eu am stiut la ce sa dau drumul. Eu am stiut. Deodata am simtit cum, asa, se coboara, din cap pana in picioare, ca un curent electric. O bucurie in inima, un cutremur interior. Si mainile le simteam amortite, fata amortita. Am zis, „Aleluia, Aleluia, Aleluia..” Nimeni nu m-a invatat. Asa mi-a venit sa zic. Si dupa aia, am continuat vorbind in alte limbi.

O bucurie, un har… acela a fost botezul cu Duhul Sfant. M-am bucurat. A fost extraordinar. Abia am asteptat sa ma duc acasa. Mama se intorsese la Domnul, nu de mult timp, si am zis, Mama, Domnul m-a botezat cu Duh Sfant. S-a uitat la mine mama si a zis, Baiete, ai incurcat-o. Ai incurcat-o. De acuma, si cum umbli pe drum, si unde te uiti cu ochii si ce gandesti cu mintea, ca de reusesti sa-L superi pe Duhul Sfant si pleaca de la tine, nu mai e nici o nadejde pentru tine. A pus in mine o frica, dar bine mi-a facut. M-a responsabilizat. Mai tarziu, am inteles ca botezul cu Duhul nu ni se da ca sa avem o grija in plus. Ci, ca El sa aiba grija de noi. Dar, bine mi-a facut mama ca m-a responsabilizat. De ce va spun toate acestea? Acea experienta, a botezului cu Duhul, mi-a amprentata, mi-a marcat viata atat de puternic, incat mi-a ramas in memorie. N-o sa uit niciodata 9 Noiembrie 1991. Sambata seara, cand s-a terminat rugaciunea m-a uitat la ceas era 10:25, ceilalti stateau pe banci. Incepuse rugaciunea pe la 8:30. Numai am stat acolo si m-am rugat lui Dumnezeu.

De ce va spun acestea toate? N-a trecut mult si undeva, dupa sarbatorile de iarna, sarbatoarea nasterii Domnului Isus, a inceput, asa, sa se infiripe un soi de indoiala si sa vina spre mine. La inceput, firava, de nebagat in seama, dar incet, incet si insistent a venit, a venit si gandurile imi spuneau ceva de genul, Nu exista Dumnezeu. Nu exista Dumnezeu. S-au inmultit, au devenit atat de insistente in saptamanile urmatoare, incat zi si noapte, oridecate ori, numai un pic, sa intru asa intr-o zona, sa nu fiu concentrat, primul gand- cu el ma culcam, cu el ma trezeam. Ma tulbura. Ma chinuiau indoieli cu privire la existenta lui Dumnezeu. Ascultati-ma. Eu stiu ca problema asta poate fi si a altora. Uitati-va la mine: Eu am avut asemenea indoieli. Acuma, nu mai am nici una. A fost o lupta spirituala atunci. Teribila. Aveam asa framantari. M-am dus la un frate, acolo de la noi, era conducator in adunare, Frate, uite, ajuta-ma. Uite ce ganduri am. S-a uitat la mine si a zis, Ma, nu ti rusine? Nici nu ti s-or uscat bine hainele de botez si spui ca Dumnezeu nu-i? M-a luat si a dat cu mine de toti peretii. Atunci am invatat cum nu se face o treaba.

A venit alta data un frate, era inginer. Fratele Dobra, a tinut in satul nostru o predica. Eu stateam acolo si ascultam. Ma uitam si am zis, Daca omul asta mare si destept crede in Dumnezeu, inseamna ca este ceva. A fost teribil pentru mine. Aproape 8 luni, a inceput in Ianuarie si s-a incheiat la sfarsitul lunii August. Zi de zi m-a batut ca-n piua. Stiti ce m-a tinut in picioare? Cand era mai greu ziceam, Daca nu-i Dumnezeu, atunci ce a fost cand am fost botezat cu Duh Sfant? Prezenta aia, bucuria, cercetare, puterea aceea, vorbirea aceea. Eu L-am simtit pe Dumnezeu ca m-a atinsCum nu-I atunci? Bucuria asta. Stiti ce s-a intamplat? Cand mergeam cu mintea la acel argument, pleca, se ducea. Asta nu-l impiedica sa vina peste 5 minute inapoi. Dar, iara-l alungam asa. Asta m-a tinut in picioare. Am stiut, Domnul este Dumnezeul meu, apartin Lui, m-a botezat cu Duh Sfant. Stau in credinta. Trece si furtuna asta. Daca am intrat intr-un tunel este si capatul alalalt. Dupa furtuna asta vine si soare. Uitati-va, va rog, la mine: Cine are indoieli de acest gen, se pot invinge. Nu mai am indoieli de 20 de ani, prea multe experiente cu Dumnezeu. Nu crede gandurile alea. Sunt o minciuna gandurile acelea. Hristos e viu! Slavit sa fie numele Lui! Si apropiindu-te de Dumnezeu, umplut fiind de Duhul Sfant, vei avea un argument fundamental care te va tine in picioare in mijlocul incercarilor vieti. Fi plin de Duh. Asa stim ca suntem copii ai lui Dumnezeu.

Invatatura sanatoasa, invatatura guvernata de sfanta Scriptura. Vai de ala care paseste langa aceasta carte. In morala, crezul, tot ce e aici (in Biblie) e constitutia noastra. Crestinii se conduc dupa cartea asta. Daca spune ca homosexualismul e pacat, apu e pacat, chiar daca toata America voteaza ca nu-i pacat. Asta-i constitutia noastra. Cine abdica de la aceasta carte s-a ratacit. Apoi, caracterul. Ce se invata aici (in Biblie), asa sa traim. Nu in pacat, nu iubind lumea, ci traind ca Isus. In relatii, iubire, ascultare, Cand nu poti iubi, asculta. Ce-i mai greu, sa iubesti sau sa asculti? Va intreb, Pe vremea lui Ceausescu, cei care ati venit din Romania, ce a fost mai usor sa-l iubiti sau sa ascultati de el? Sa asculti e mai usor. Cand nu poti iubi, asculta. Ascultand, Dumnezeu iti pune in inima si iubire. Iar apoi, cauta sa te apropii de Dumnezeu si fi plin de Duh. Prezenta acelui Duh, din rugaciunea ta, va veni peste tine. Cand te va calauzi sa te rogi, vorbind in alte limbi, cand te va calauzi , cand te va indruma, cand o sa vezi lucrarea Lui in fata ta, bucuria si marturia Lui, cum zice in Biblie, Duhul marturiseste impreuna cu duhul nostru  ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Asta il tine pe crestin in picioare. Apoi, pot sa vina incercarile. Pot sa vine greutatile vietii, ca noi suntem cu Dumnezeu. Slavit sa fie numele Lui. Testele credintei, 4 la numar:

  1. Invatatura
  2. Caracter
  3. Relatii
  4. Si plini de Duh

VIDEO by casaeterna

Florin Ianovici – Când Domnul Se grăbeşte, iuţeala cu care lucrează este plină de slavă

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

Photo credit rethinkingmythinking.info

TABLA ÎNMULŢIRII A LUI DUMNEZEU

Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri la vremea lor.
Isaia 60.22

Lucrările pentru Domnul încep adesea prin lucruri mici şi din pricina aceasta parcă n-au valoare. În slăbiciune se face educaţia credinţei, care îl apropie pe om de Dumnezeu şi aduce slavă numelui Său. Sămânţa de muştar este cea mai mică dintre toate seminţele; dar ea dă naştere unui pom mare care adăposteşte multe păsări pe ramurile sale. Să începem cu unul, „cu cel mai mic” şi poate acesta se va face o mie. Domnul Şi-a arătat mărimea în ziua înmulţirii pâinilor şi de câte ori a repetat El aceasta cu fiecare din slujitorii Săi în parte: „Eu te voi înmulţi!” Încredeţi-vă în Dumnezeu, voi care nu sunteţi decât unul sau doi; El este în mijlocul vostru, dacă voi v-aţi adunat în numele Lui.

Cu toate că „cel mic” este de dispreţuit în ochii acelora care privesc la putere, la număr, la mărime, acesta poate fi sămânţa unui neam mare la număr. La început nu se vede strălucind pe cer decât o singură stea, şi curând după aceea întreg cerul se acopere de nenumărate stele luminoase.

Să nu ne mai gândim că această făgăduinţă de înmulţire trebuie să fie cine ştie cât de târziu, căci Dumnezeu zice: „Eu voi grăbi aceste lucruri la timpul lor”, fără graba care ar aduce o îndeplinire mai timpurie, ci la timpul lor şi fără întârziere. Când Domnul Se grăbeşte, iuţeala cu care lucrează este plină de slavă.

sursa Facebook

Cine l-a creat pe Dumnezeu? Traducere de A. C.

READ THIS ARTICLE in ENGLISH here

photo via plus.google.com

Cine l-a creat pe Dumnezeu? Si cum poate fi Dumnezeu trei si unul? Nu sunt acestea ,,mistere”? si nu ar trebui ca crestinii sa raspunda simplu: ,,noi nu stim”? Explora impreuna cu John Lennox in timp ce el explora intrebari grele si obiectii aduse crestinismului. La inceput  sa ascultam un clip de 11 minute si dupa aceea cursul intreg de video in partea de jos a postarii lui John Lennox la UCLA (video in Limba Engleza).

INTREBARE:

Daniel Lowenstein: Una dintre cele mai de baza dificultati pentru cei ce detin punctul de vedere a unui univers materialistic este problema unui inceput. Si, asa dupa cum ati afirmat, cu mult inainte ca Crestinismul sa sustina ca universul a fost creat, iar acum avem teoria big bang-ului care cel putin sugereaza (ca) a inceput la un anumit moment. Si totusi, exista intotdeauna problema: Da, dar daca nu poate exista o cauza neprovocata, atunci ce l-a creat pe Dumnezeu? Si cred ca, Crestinismul da raspunsuri diferite la aceasta. Dupa cum eu inteleg, raspunsul lui Augustin a fost ca Dumnezeu a fost in afara timpului. Si intr-un fel, acesta este un raspuns bun, dar mi se pare ca aceasta este doar un fel de a spune: ,,Noi nu stim care este explicatia, pentru ca nici unul dintre noi nu avem nici macar cea mai mica idee de  ceea ce inseamna a fi in afara timpului.” Sau, Crestinismul spune ca Tatal, sau Fiul si Duhul Sfant sunt trei, dar ei sunt una. Si de la aceste declaratii, urmeaza multe lucruri minunate. Si totusi, se pare ca aceasta este un fel de a zice ca: ,,Noi nu stim ce inseamna aceasta , pentru ca nu avem nici o idee ce inseamna sa fi trei si sa fi una, si cum un Dumnezeu asa de puternic si de extraordinar ca si, sa zicem Dumnezeul lui Iov, poate sa apara sub o forma de om si sa fie Duhul Sfant.” Deci punctul meu de vedere este acesta, si cred ca aceasta poate fi un punct forte sau o slabiciune, dar se pare ca multe dintre aceste intrebari dificile sunt explicate numai prin mistere – care este un cuvant Crestin, si ar fi un fel de a spune ca ,,Noi nu stim.”

RASPUNS:

Imi place mult, in special acest lucru, si ma gandesc la asta foarte mult pentru ca este absolut evident ca inlocuind un mister cu un altul nu este intotdeauna un mod util spre  inainte. Haideti sa despachetam aceasta deoarece aici sunt 3 sau 4 intrebari. Sa ne ducem la prima intrebare care pe mine m-a interesat deoarece  in ultimul timp s-a pus un accent mare asupra acestui subiect. Atat in Nord America cat si in Europa toata lumea vorbeste despre aceasta. Eu credeam ca am lasat-o in urma cand am fost in Rusia. Si intrebarea este aceasta:

Cine l-a creat pe Dumnezeu?

Dawkins (un lider al ateilor) a folosit-o ca idea centrala a cartii sale ,,Amagirea despre Dumnezeu”. Am fost stupefiat cand am gasit-o acolo. Primeam aceasta intrebare tot timpul  cand mergeam la academiile de stiinta, in timpul calatoriilor mele prin Rusia la sfirsitul anilor 1980 pana pe la inceputul anilor 1990. Era aproape de fiecare data prima intrebare. Daca  crezi ca Dumnezeu a creat universul atunci este logic ca sa pui aceasta intrebare: Cine l-a creat pe Dumnezeu? Si apoi cine l-a creat pe Dumnezeul pe care l-a creat Dumnezeu… si tot asa pana la infinit. Si acesta a fost sfarsitul lui Dumnezeu, desigur. Si aceasta este exact ceea ce spune Dawkins in cartea sa ,,Amagirea despre Dumnezeu.” Haideti sa o analizam putin. (Transcriptul continua sub acest video in Limba Engleza…)

VIDEO by VeritasForum website www.veritas.org (ENGLEZA)

Cine l-a creat pe Dumnezeu? Daca pui aceasta intrebare, arata ca l-ai caracterizat pe Dumnezeu ca fiind creat. Deci tu vorbesti despre un dumnezeu creat. Acum, poti sa-ti imaginezi daca Richard Dawkins ar fi scris o carte numita ,,Amagirea despre un dumnezeu creat”? Eu nu cred ca multi oameni ar cumpara aceasta carte, pentru ca nu am nevoie ca el sa-mi spuna ca dumnezeii creati sunt o dezamagire (sau o iluzie). Apropo, noi de obicei pe acestia ii numim idoli.

Aceasta intrebare este extrem de importanta, deoarece este o ilustrare a unei intrebari care exclude explicatia care este mai mult ca sigur sa fie adevarata deoarece Crestinismul sustine ca Dumnezeu nu a fost creat. Si la fel daca Dumnezeu a fost necreat. ,,La inceput a fost Cuvantul…” si acum ma duc la intrebarea care a fost de fapt trei intr-una la care iti raspund  intr-un mod indirect. ,,La inceput a fost Cuvantul, Cuvantul a fost cu Dumnezeu, si Cuvantul a fost Dumnezeu.” El deja a fost. Deci, afirmatia principala a Crestinismului este, si la fel si in Iudaism si Islam, desigur, sustin la fel ca Dumnezeu este etern. Asadar, intrebarea prin definitie, nici nu se poate aplica Lui. Si aceasta este imens de important. Singurul lucru care-l poti scoate de aici deci, este intr-un sens negativ adica sa presupui ca totul face parte din categoria de a fi creat. Dar aceasta face numai ca sa implore intrebarea originala. Si grecii au fost interesati de ea, si de aceea Evanghelia dupa Ioan incepe cu aceste cuvinte ,,La inceput, Cuvantul deja a fost.” Si apoi ne spune ca toate lucrurile au fost facute prin El.

Grecii au fost interesati de aceasta intrebare ca fiind de doua categorii. Lucrurile care au ajuns sa fie – lucrurile create, si lucrurile care deja erau. Si intrebarea isi gaseste rezolvarea astfel: exista un lucru, sau o fiinta (faptura) care nu a fost creata si totusi sa existe? Si aceasta sustine Crestinismul. Si acesta se numeste DUMNEZEU. Eu si Richard Dawson am avut o dezbatere chiar pe acest subiect odata la Oxford, si i-am zis: ,,Richard, tu zici ca cine l-a creat pe Dumnezeu este o intrebare legitima. Eu nu cred ca este legitimata. Dar haide sa pretindem ca este legitimata. Tu crezi ca pe tine te-a creat universul. Lasa-ma acum te rog, ca sa te intreb pe tine intrebarea ta: ,,Cine l-a creat pe creatorul tau?” Inca si astazi astept un raspuns de la el. Acesta este primul punct.

ACUM DESPRE TRINITATE: Foarte pe scurt sa vorbim despre al doilea punct. Dumnezeu este trei intr-unul. Este acesta un mister? Da, desigur ca este. Am vorbit la peste 1 000  de oameni de stiinta. Un om a venit dupa ce s-a terminat la mine, un fizician, si mi-a zis: ,,A fost foarte interesant, toata aceasta discutie despre Dumnezeu. Dar, sa sti ca am dedus de aici ca esti crestin.” I-am raspuns: ,,Esti foarte istet.” El mi-a raspuns: ,,Hai, mai lasa! Ca si Crestin, tu esti obligat sa crezi ca Dumnezeu este o triunitate. Ca Isus a fost Dumnezeu si om.” Si apoi a mai zis: ,,Tu esti un matematician. Aceasta este absurd. Poti sa-mi explici si mie cum se poate asta?”

,,Bine,  i-am raspuns, pot sa-ti pun eu o intrebare mai intai?” El mi-a raspuns: ,,Desigur.” Asa ca am spus: ,,Spune-mi, ce este constiinta?” El a stat si s-a gandit cateva momente si a zis: ,,Nu stiu.” I-am raspuns: ,,Este in regula, hai sa te intreb ceva mai usor. Ce este energia?”  ,,Ei bine, a raspuns el, eu sunt fizician, pot sa masor energia, si pot sa o folosesc.” Sti ceva, i-am raspuns eu, nu aceasta a fost intrebarea mea! Intrebarea mea a fost, ce este energia?” El a raspuns atunci: ,,Nu stiu.” ,,Ah, i-am raspuns, foarte interesant. Nu sti. Spune-mi dar, tu crezi in constiinta?” ,,Da”, mi-a raspuns el. ,,Crezi in energie?” ,,Da”, a raspuns el. ,, Deci tu crezi in aceste doua lucruri dar nu sti ce ele sunt. Va trebui sa nu te  mai consider un intelectual? Sa te sterg de pe acea lista?” ,,Te rog sa nu faci asta”-a spus el.  Eu i-am raspuns: ,,Aceasta este exact ceea ce tu ai vrut sa faci cu mine cu cinci minute in urma.” I-am zis: ,, Daca tu nu sti ce este energia, nimeni nu stie, si daca nu crezi lucrul acesta atunci citeste ce scrie Richard Fineman. Daca nu sti ce este energia, sa nu fi surprins atunci daca energia, lumina, gravitatia si constiinta sunt un mister.Nu fi surprins daca vei gasi un astfel de element in Dumnezeu. Si cu siguranta ca-l vei gasi.”

Dar, l-am impins putin mai departe. Si i-am zis: ,, De ce crezi in aceste lucruri daca nu sti ce ele sunt?” Aceasta a fost putin dificil pentru el, si am incercat sa-l ajut. I-am zis: ,,Tu crezi in aceste lucruri datorita conceptului lor explicativ de puteri.” Si el mi-a raspuns: ,,Este exact asa cum spui.” I-am raspuns: ,,Uite, desigur ca eu nu pot sa-ti explic cum Dumnezeu a devenit om. Dar, singura explicatie care are sens este evidenta asa cum o vad. Am o analogie simpla care te-ar putea ajuta. Este o analogie de nivel scazut, dar cel putin este biblica. Eu sunt casatorit. Sunt casatorit de 42 de ani si jumatate cu aceiasi persoana. Si eu si sotia mea suntem intr-un fel una. Noi suntem doua persoane intr-un singur trup, Biblia spune ca intr-o unitate comuna. Si mie mi se pare ca in cazul cel mai mic (sa nu ma intelegi gresit cand spun asta) acest mister ne spune ceva nemaipomenit despre Dumnezeu. Dumnezeu nu este monolit, care fiind spus intr-un mod grosolan a fost un singuratic, asa ca El a facut cativa oameni, ca El sa aiba pe cineva cu care sa poata vorbi. Dumnezeu este El insusi o partasie.” Aceasta este nedimensionabil, ceva ce nu putem cuprinde, dar are sens, si eu simt ca este ceva de felul acesta.

Aici gasiti intregul video. Descriere: (In Limba Engleza)

Copiii cred in basme cu zane pana ce capacitatea lor de rationament se maturizeaza si ajung sa priceapa ca acesta incredintare nu are nici o temelie pe care sa te bazezi si nici o justificare. Oare credinta in Isus Christos necesita o suspendare de logica? Poate Crestinismul fi dovedit ca este adevarat? Profesorul de lege de la UCLA, Daniel Lowenstein acorda un interviu matematicianului de la Oxford, John Lennox cu intrebari sincere despre Crestinism si motivele de credinta. Dupa acest interviu urmeaza intrebari si raspunsuri din partea audientei.(In Limba Engleza)

John Lennox intreaga lectura din 2011

(oficial) Crestinismul si Basmele (ENGLEZA)

[official] Christianity and the Tooth Fairy

Florin Ianovici – Cand s-a departat Duhul Domnului – Biserica Agape Atena, Grecia 16 Martie 2013

PAGINA Florin Ianovici PREDICI

Vezi prima predica aici:

  1. Florin Ianovici – O gradina mai frumoasa ca a Edenului 14 Martie 2013
  2. Florin Ianovici – Casatoria si ce Invatam la Cruce 15 Martie 2013

Agape Atena

In saptamana de 10 Martie 2013 Pastorul Florin Ianovici a vizitat Biserica Agape din Atena, Grecia. Pastor principal al Bisericii este Dănuţ Samoilă, impreuna cu Colesniuc Petru. Vezi aici pagina Bisericii – http://agapeatena.gr/ (Fisierele audio sunt disponibile pe situl bisericii).

Textul 1 Samuel 16:14 Duhul Domnului S’a depărtat dela Saul

Aveti Duhul Sfant? Foarte bine!

  1. Iubiti-va fratii
  2. Iubiti-va aproapele
  3. Recunoaste-ti binele pe care Dumnezeu l-a facut
  4. Si nu conteaza prin cine lucreaza Dumnezeu

Cand ii spune Saul lui David, „Tu esti bun, eu sunt rau,” cumva cu capul in jos, ce inseamna asta? Inseamna ca vii la biserica, cunosti adevarul si n-ai putere sa-l traiesti. Pentru ca acesta este principalul simptom al departarii Duhului Sfant din viata ta. Vii la biserica, recunosti ca esti rau, recunosti ca esti pacatos, mai strivesti 2-3 lacrimi, juri inaintea Domnului ca nu mai faci ceea ce faci, si dupa aceea, te intorci la nenorocita ta de viata . Te intorci luni si stai in aceeasi mocirla, Marti mergi cu aceiasi prieteni, Miercuri deschizi acelasi computer, Joi stai iar si pierzi vremea si n-ai putere sa te schimbi. Fratii mei, surorile mele, va spun in numele lui Isus Hristos: Sa recunosti ca esti pacatos, sa recunosti ca esti rau nu e totul in viata. Sa recunosti si sa te schimbi, asta e totul in viata.

Transcrierea notitelor din predica continua sub video:

Iubitii Domnului, astazi am fost inre-un punct inalt al Atenei, sa vad ceea ce oamenii au facut. Si m-am uitat la cer si am bagat de seama un lucru- ca cerul nu-i pe petece. Nici Ortodox, nici Baptist. Asa de mult mi-as dori sa coboare cerul lui Dumnezeu in inima noastra. Dumnezeu nu ne imparte cum se impart oamenii. Dumnezeu stie daca suntem sau daca nu suntem oamenii lui Dumnezeu. De ce va spun lucrul asta, iubitii Domnului? Pentru ca exista un risc, de-a lungul vietii de credinta- riscul sa stii despre Dumnezeu, riscul sa cunosti despre Dumnezeu, riscul de a veni la biserica si totusi, intr-un mod paradoxal, sa nu te faci mai bun. Spunea ap. Pavel cu durere: V-ati strans la biserica, v-ati adunat si nu v-ati facut mai buni, ci v-ati facut mai rai. Nu vi se pare ca e o insulta, pe care Satana o arunca asupra bisericii si o palma, pe care ne-o da intunericul. Sa venim la biserica si sa plecam mai rai? Nu cunosc nici o alta ocara, pe care sa o arunce cel rau, mai mare decat aceea de a sta 3 ore pe un scaun la biserica si cand plec sa fiu mai rau. Nu-mi doresc nimic mai mult in aceasta seara, decat sa plecam de aici mai buni, mai curat sufleteste, mai sfinti, cu privirea atintita mai mult spre acela care merita, cu gandurile noastre patrunse de Dumnezeu si cu o orientare noua in viata.

Cand ne-am nascut, Dumnezeu s-a uitat la noi si a zis: Tu esti un vas. Biblia spune ca, inviata oameni nu pot fi decat de doua feluri: vase de cinste si vase de ocara. Noi, intotdeauana in viata credem ca staifu e tot- adica exteriorul vasului. Si tot incercam sa lucram la exteriorul vasului, sa fie cat mai bine impodobit, cat mai bine pictat. Daca am putea, sa-i punem cele mai frumaose etichete, snururi. Dumnezeu se uita si spune: Pe Mine nu ma impresioneaza ce face omul la exterior. Dumnezeu spune: Ceea ce defineste pe un om si ceea ce-l face sa fie vas de cinste sau vas de ocara nu este ceea ce la exterior are, ci ceea ce-l umple. Oricine ar veni sa va spuna ca voi sunteti liberi, noi nu suntem liberi.

Noi suntem intotdeauna umpluti de cineva, sau suntem umpluti de ceva. Avem doar libertatea sa alegem cine sau ce ne umple, ca dupa ce ne-a umplut, noi nu mai suntem liberi niciodata. Niciodata, Dumnezeu din cer n-are sa iti zica: Te fortez sa te umpli de cuvantul Meu. Dumnezeu este singurul care spune: „Dace vrea cineva sa vina dupa Mine, sa-si ia cruce si sa ma urmeze.” Domnul Dumnezeu vine la usa omului si bate si spune: „Iata, eu stau la usa si bat. Daca aude (cineva) glasul Meu si daca deschide (cineva), voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine.” Satana niciodata n-are sa faca lucrul asta. Satana este un rapitor si el totdeauna, cand tu nu esti umplut cu Dumnezeu, va veni sa umple spatiul gol cu el. Aceasta este viclenia celui rau. Cel rau, niciodata nu va spune: Eu vreau sa te umplu. Intotdeauna, orice spatiu gol ramane in noi, totdeauna va fi umplut de cel rau.

Cati dintre dumneavoastra a-ti vazut urmatorul lucru? A venit Satana la voi si a zis, „Eu sunt Satana. Vreau sa te trimit in iad. Pacatuieste si te voi trimite in iad.” A-ti avut vreo intalnire de asa gen vreodata? Nu. Dar, intotdeauna cand ajungem intr-un moment rau al vietii noastre, cel rau stie sa impacheteze lucrurile intr-un fel incat nu ne dam seama ca avem de a face cu cel rau. Intotdeauna, oamenii sunt framantati si spun asa: Pastore, cum pot eu fi sigur ca am Duhul Sfant? Si atunci, luam semnele din Biblie si spunem: Iata, cand ai Duhul Sfant, primul semn e ca vorbesti in limbi, apoi ai o bucurie cereasca, te lipesti de Dumnezeu, si doresti sa lucrezi pentru Dumnezeu… Dar eu, am venit in seara asta sa va pun o intrebare: Cum sa fii sigur ca nu mai ai Duhul Sfant. Nimeni nu-si pune intrebarea asta de bun simt: Cum poti sa fi sigur, pe Biblie, ca nu mai ai Duhul Sfant? Inca odata va spun ca nu doresc sa tocesc acest plus al scaunelor de la biserica. Doresc sa am un folos de la viata spirituala. Doresc sa fiu cu Domnul Dumnezeu in viata spirituala si Dumnezeu sa ne ajute. Poza mai jos via zionteacher.org

Sa va dau cateva exemple Biblice:

  • 2 Timotei 2:20 Într’o casă mare nu sînt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pămînt. Unele sînt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci, ceea ce te defineste este ceea ce te umple. Un vas de argint sau de ocara nu esti din cauza ca esti din portelan, cermaica sau lut simplu. Ci, ceea ce te umple, aceea te face de lut sau de ocara.
  • Matei 12:43  Duhul necurat, cînd a ieşit dintr’un om, umblă prin locuri fără apă, căutînd odihnă, şi n’o găseşte. 44 Atunci zice: ,,Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, cînd vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. 45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi. In momentul cand Domnul Isus curateste inlauntrul nostru, duhul necurat, cand a iesit dintr-un om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna si n-o gaseste. Se intoarce inapoi cu alte 7 duhuri. De ce? Pentru ca nu e totul in viata sa fi curatit. Dumnezeu ne curateste si apoi vine Dumnezeu si spune: Dupa ce te-am curatit, tu trebuie sa vii si sa umpli viata aceasta a spiritului tau. Dumnezeu a scos tot gunoiul din noi, Dumnezeu a maturat tot aluatul din noi, Dumnezeu a facut curatenie in inima noastra. A scos afara tot ce era gresit si noi suntem mantuiti, fericiti si naivi. Si stam si asistam la propriul spectacol al mantuirii noastre, nestiind ca viata de credinta inseamna sa zidesti impreuna cu Dumnezeu. Sa aduni in fiecare zi, sa depozitezi in fiecare zi, sa strangi cuvantul in inima ta, pentru ca altminteri, de nu te umple Dumnezeu cu Cuvantul Lui, tu ramai un vas gol pe care-l va umple primul venit. Oameni buni, iubitii Domnului, in seara aceasta imi doresc din toata inima sa ne trezim si Dumnezeu sa ne faca atenti, sa ne trezim asupra faptului ca in viata, poti fi curatit de Dumnezeu, dar, daca nu esti un om care sa aduni impreuna cu Dumnezeu, vei risipi la un moment dat.

Cum stam noi cu Domnul Dumnezeu? 

Eu nu sunt impresionat de omul care se roaga si tremura peretii. Eu nu-s impresionat de omul care iese in fata cu o rugaciune. Ba, as putea spune ca sunt impresionat- la modul negativ. Cand toti se roaga la intensitate, tu te rogi peste. Poate ca esti un om care ai necazuri, poate esti un om care ai probleme, nu stiu- tu sti. Eu nu sunt impresionat de oamenii care canta neaparat in biserica si nu sunt poate impresionat de oamenii care varsa o lacrima in biserica. Eu sunt impresionat de oamenii care in viata, atunci cand oamenii cedeaza, ei raman in picioare. Cand toti ceilalti mint, ei sunt curati sufleteste si nu fac compromis. Pe mine ma impresioneaza omul, nu care neaparat vorbeste la biserica, ci care vorbeste limba lui Dumnezeu in toate zilele vietii lui. Sunt foarte impresionat de omul care are caracter, de omul care dovedeste ca nu are goluri launtrice. Eu sunt impresionat de omul care are acea legatura cu Dumnezeu, care se dovedeste in fiecare zi a vietii lui. Vine la biserica- si iertati-ma dragii mei, ascultati-ma ce va spun: Putem juca un rol, putem juca un rol pe care l-am invatat, putem spune: Sunt Penticostal si sa nu mai fi. Putem sa spunem: Sunt un credincios- si sa nu mai fi. Pentru ca ceea ce e important nu e inauntru, ce suntem in biserica, ci, in afara. Aici venim sa ne hranim, aici venim sa ne marturisim ca Isus Hristos este Domnul. Aici venim sa sarbatorim. Dar credinta noastra este acolo. Nu aici ma intereseaza sa fiu credincios, ci in afara. (19:00)

Biblia spune un verset care trebuie sa ne puna in garda, simplu, clar si la lumina zilei. Dumnezeu si Duhul Domnului s-a departat de Saul. Nu-i poveste, nu-i metafora, nu-i literatura, nu-i parere omeneasca. Clar si simplu: Duhul Domnului s-a uitat la Saul si a inceput sa faca pasi, sa dea inapoi. L-a lasat pe Saul cu ale lui si El a plecat de la el. Si acuma, as vrea sa facem aceasta verificare a fiintelor noastre, incepand cu mine. Eu sunt primul care ma cantaresc. (Poza – Caves where David fled from Saul- locurile unde David a fugit de Saul via www.wysinfo.com )

1 Samuel 16:22  Dupa ce David ajunge la Saul, Biblia spune ca facea o slujba. Si in 1 Samuel 16:23 spune: Şi cînd duhul trimes de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa şi cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca dela el. Cum spuneam, daca nu e Duhul Sfant vine un alt duh. Care este punctul? Saul a trimis dupa David si a zis: Sa vina la casa mea. Venea peste Saul o stare foarte rea, o stare de manie, o stare din aceasta in care nu mai avea control asupra lui, pentru ca, de cate ori un duh rau vine peste un om, primul lucru pe care omul il pierde este controlul lui si echilibrul lui launtric. Spune Biblia ca David lua atunci harfa si canta. Saul se uita la David, care canta  si acuma, uita-ti ce se intampla dupa acest eveniment.

1 Samuel 17:55 Cînd a văzut Saul pe David mergînd împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: ,,Al cui fiu este tînărul acesta, Abner?„ Abner a răspuns: ,,Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.` Spune Biblia ca are loc acest razboi cu filistenii, in care apare Goliat, merge imparatul, vine si David, care intre timp cat a fost razboiul s-a intors la oile tatalui lui si cand il vede imparatul, imparatul care se duse cu David atata vreme, intreaba: Al cui fiu este acesta?

Disparitia Duhului Sfant din viata noastra

Primul semn – nu mai stim cine ne sunt prietenii

Primul semn al disparitiei Duhului Sfant in viata noastra si a departarii Duhului Sfant si a lui Dumnezeu insusi e cand nu mai stim cine ne sunt prietenii. M-ati auzit tinerilor? De atatea ori mi-ati strapuns inima. In ziua in care a-ti spus: Frate, eu nu mai ma duc la biserica pentru ca aia din biserica sunt cum sunt si eu am prietenii mei. In ziua in care noi am ales tovarasia lumii, in locul tovarasiei fratilor nostri, in ziua in care am ales sa dam mana cu cei din afara si nu ne mai este draga biserica si partasia, nu mai vorbiti de Duhul Sfant, pentru ca acela este duhul lumii. Duhul lui Dumnezeu ne strange, Duhul lui Dumnezeu ne leaga, Duhul lui Dumnezeu ne pune impreuna. Duhul lui Dumnezeu iti face placere de mine si mie de tine. Duhul lui Dumnezeu ne duce laolalta pentru ca este duhul unitatii. In ziua in care ajungi sa faci comparatii, in ziua in care ajungi sa stai in afara bisericii, cine isi gaseste Duminica dimineata placerea sa bea cafele cu prietenii lui, in timp ce oamenii stau aici pe genunchi, omul acela nu marturiseste decat un singur lucru, ca Duhul Domnului  a facut pasi din viata lui.

Atatia oameni critica astazi biserica. Atat de multi oameni i-am vazut, vorbind cu usurinta si n-am inteles un lucru- ca in momentul cand vorbim cu usurinta despre aproapele nostru, despre cel care este spalat in sangele Domnului nostru Isus Hristos, despre cel ce este madular in biserica Lui, noi nu marturisim decat un singur lucru: Ca de noi s-a departat Duhul lui Dumnezeu. Am toata credinta, ca se afla astazi, in sala aici, oameni sfinti, curati, si care au venit pentru Dumnezeu. Nu mi-a trecut si nu-mi trece niciodata prin minte ca voi veniti la biserica pentru un alt scop, decat sa va intalniti cu Dumnezeul vostru. Rusine omului care judeca in felul acesta! Si el trebuie sa inteleaga, ca orice om care vine si are o privire banuitoare, orice om care sta pe scaun si judeca pe aproapele lui, nu marturiseste decat un singur lucru: Ca sa golit incetul cu incetul de Duhul lui Dumnezeu. Adu-ti aminte cand ai venit in Biserica. Adu-ti aminte cand ai cunoscut biserica celor intai nascuti in Domnul. Ce sentiment aveai? Oh Doamne, ce zambet, ce cantec! Ce lauda la adresa ta. Ce rugaciune! Ce oameni! Si ce s-a intamplat intre timp? Inima noastra s-a racit. Stiti de ce? Pentru ca Duhul lumii a venit si ne-a luat incetul cu incetul si ne-a furat. Ne gasim placeri vinovate, in locuri in care n-ar trebui sa ne gasim placerea. Avem discutii si avem partasii cu oameni care n-ar trebui sa avem. (25:00) (Photo via sfgate.com)

Intotdeauna exista o separare. Omul lui Dumnezeu isi gaseste placerea in oamenii lui Dumnezeu si in lucrurile lui Dumnezeu. Nu mai pot sta, nu mai pot barfi, nu mai pot gasi placere in ce spui tu, in nimicurile lumii acesteia. Nu mai am timp de asa ceva. Sunt contra cronometru. Omul lui Dumnezeu, care este umplut de Duhul lui Dumnezeu va gasi placere sa stea in casa copiilor lui Dumnezeu, va gasi placere sa aiba partasie cu ei. Va gasi placere sa stea langa cineva. Va privi cu ochi curati. Spune Biblia, pentru cel curat toate sunt curate si pentru cel murdar toate sunt murdare. Oameni buni, orice credincios, care Il are pe Duhul Sfant, va avea dragoste si placere fata de fratele si sora lui. Orice om, care este umplut de Duhul lui Dumnezeu va deschide bratele, nu va intoarce spatele. Orice om, care va avea Duhul lui Dumnezeu va avea un cuvant de mangaiere, nu va fi urzica! Noi nu suntem aricii lui Isus, suntem porumbeii Lui. Ajuta-ne Doamne!

Iubitii Domnului, in seara aceasta vreau sa-ti pui urmatoarea intrebare. Eu nu sunt un om naiv, stiu ca suntem nedesavarsiti. Stiu ca suntem uneori greoi la intelegere. Stiu uneori ca ne lipseste aceasta frumusete a trairii cu Dumnezeu. Stiu ca uneori am suparat pe cei din casa lui Dumnezeu. Stiu ca uneori am fost si eu suparat de catre ei. Dar, nici odata n-am sa spun ca e mai buna lumea decat cei pe care Hristos i-a rascumparat. Pentru ca asta imi spune Duhul Domnului, ca o oaie, chiar si beteaga, tot e mai buna ca si un caine mort. Te intreb in aceasta seara, tu cel ce vorbesti in alte limbi, tu cel ce te rogi cu putere, tu cel ce canti cu insufletire, ai ochi, sa spui in aceasta seara: Multumesc Doamne pentru  fratii si surorile din biserica. Multumesc pentru biserica Ta, pentru credinciosi, multumesc pentru cei care au venit la 6:30 sa descuie biserica. Multumesc pentru cei ce au venit azi dupa amiaza sa repete, s-au ridicat in picioare si au cantat. Multumesc Domnului pentru corul acesta ce mi-a imbogatit sufletul. Multumesc Doamne pentru scaunul acesta care nu m-a costat nimic pe mine. Multumesc pentru lumina asta de astazi. O Duhule Sfant, vino Doamne, pune stapanire pe mintea mea si fa-ma generos. Nu sarac, nu pungit, nu uscat, ca ala nu-i Duhul lui Hristos. Duhul lui Hristos te face sa fi ca un boier. Ai de unde sa dai, ca-i tata bogat. Pot sa-ti dau un cuvant bun, ca imi da Dumnezeu o multime. Pot sa fiu generos cu sufletul meu, ca Dumnezeu  l-a umplut. Marire lui Dumnezeu!

  • Vreau sa mai spun un lucru si Dumnezeu sa ne ajute sa-l intelegem in aceasta seara. O intrebare simpla: Aveti necazuri cu oamenii? Poate ca unii da, poate ca unii nu. Hai sa ne punem in aceasta seara, un pic, un termometru. Stiti ca Biblia spune ca in ultima parte a vietii lui, Solomon a fost tarat de iubiri straine? Adica, ce a facut Solomon? A inceput sa iubeasca ceea ce nu a putut sa iubeasca. S-a uitat si a zis, „Mai, si asta-i frumoasa. O iau. Si asta-i frumoasa. Si pe asta o iau.” Dar, Dumnezeu a zis, „Tu nu poti sa te amesteci, tu trebuie sa ramai ceea ce ai zis ca esti.” Si atunci Dumnezeu zice ca el a fost tarat de iubiri straine. Stiti care a fost reactia lui Dumnezeu?
  • 1 Imparati 11:4, 14 Cînd a îmbătrînit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i -a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David – 14- Domnul a ridicat un vrăjmaş lui Solomon: pe Hadad, Edomitul, din neamul împărătesc al Edomului. Dumnezeu i-a zis, „Ti-e draga lumea? Foarte bine, ti-i dau cu toata inima, spala-te pe cap cu ei.” Si i-a ridicat un dusman, zice Biblia. O sa spuneti ca Dumnezeu s-a oprit aici.
  • 1 Imparati 11:23 Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaş lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise dela stăpînul său Hadadezer, împăratul din Ţoba I-a zis Dumnezeu: Te-ai pocait Solomon? La care Solomon a zis, „Tot mi-e draga lumea asta si fetele astea.” „Da,” zice Dumnezeu, „foarte bine.”
  • 1 Imparati 11:26 Şi Ieroboam, slujitorul lui Solomon, a ridicat mîna împotriva împăratului. El era fiul lui Nebat, Efratit din Ţereda, şi avea ca mamă pe o văduvă numită Ţerua Prieteni, uitati-va la mine. Ce vreti sa aveti in lumea asta? Parte de lume? Sau parte de Dumnezeu? Cine e prieten cu lumea, „Las ca ti-i dau,” zice Dumnezeu, „sa fi prieten cu ei, sa-i vezi cum sunt.” Ca poate voi nu mai stiti cum sunt oamenii lumii acesteia. Si hoti, si vicleni, si mincinosi. „Daca tot iti sunt dragi, ti-i dau sa le ai parte,” zice Dumnezeu, „pana la adanci batranete.”

Nu ne mai numaram binecuvantarile

(Photo via ourfamilyoffour.blogspot.com )

Eu in seara aceasta zic asa: Iarta-ma Doamne, ma pocaiesc si vreau Doamne sa-i iubesc pe cei ce sunt ai Tai si sa iubesc biserica. SI iarta-ma Doamne  si departeaza de la mine vrajmasi. Pune-ti intrebarile urmatoare: De ce am eu atatia dusmani? Dar, de ce s-au ridicat atatia impotriva mea? Din cauza neprihanirii sau fiindca ti-s dragi?

1 Samuel 18:7-8  Femeile cari cîntau îşi răspundeau unele altora, şi ziceau: ,,Saul a bătut miile lui, -iar David zecile lui de mii.„Saul s’a mîniat foarte tare, şi nu i -a plăcut vorba aceasta. El a zis: ,,Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu -i mai lipseşte decît împărăţia.` Cine erau femeile acelea care cantau? Mamele a caror fii nu mai murise pe campul de lupta. Si sotiile a caror soti nu mai murisera pe campul de lupta. Nu-i un lucru extraordinar? Un singur om s-a ridicat si a zis, „Ma duc eu la lupta si toata ostirea lui Israel s-a intors acasa neatinsa, nevatamata. Cine canta? Canta mama, canta fiica, canta sotia. Aleluia! Zi de sarbatoare in Israel. Ne intoarcem acasa din razboi fara raniti. Primul razboi in care nu moare nimeni, afara de dusmani. O biruinta! Stiti ce trebuia sa spuna Saul in ziua aceea? Un Aleluia! Slavit sa fie Dumnezeu. La care, Saul se uita si spune: Cum adica? S-a maniat. Cum adica, a dat Dumnezeu izbavire prin altul? E altul mai important decat mine?

Credem ca Dumnezeu lucreaza doar prin noi, sau doar prin unii

Nu conteaza prin cine lucreaza Dumnezeu. Daca lucreaza printr-un copilas si la poezia lui, Dumnezeu aduce cercetare in biserica, sa spunem, „Laudat sa fie Dumnezeu!” Noi nu am venit la biserica sa ni se puna medalii in piept, noi n-am venit la biserica sa fim decorati. Am venit la biserica sa putem impodobi si sa putem sarbatori pe Dumnezeu si sa putem spune, „Doamne, lucreaza tu.” Nu mai recunosti binele. Fratii mei, avem o memorie blestemata. De ce spun asta? In fiecare zi Dumnezeu ne-a pus painea pe masa. In fiecare zi Dumnezeu ne-a ajutat intr-un fel sau altul. Si ni se intampla si noua un necaz. Cand ni se intampla un necaz, nu ne mai amintim de loc de binele care l-a facut Dumnezeu, dar numai necazul ala ni-l amintim si nu mai iesim din el.

Biserica asta te-a binecuvantat. Te-ai imbracat in alb, te-ai botezat, ai primit hrana. Si te-a jignit unul. Nu mai sti nimic decat jignirea aia. De ce? Memorie blestemata. Dar, adu-ti aminte de toate binefacerile Domnului. Vreau sa va spun un lucru frumos in aceasta seara. Stiti ce I-a spus Domnul Isus Hristos lui Petru dupa ce a pescuit? Zice, „Petru, numara pestii.” Dar, asa o sarcina ciudata. Am stat si m-am intrebat: Cum de pe Petru l-a pus sa numere pestii? Au fost 153 de pesti mari. De ce spune Biblia ca au fost 153 de pesti mari? Pentru ca in Marea Tiberiada era numai plevusca. A aruncat navodul, la porunca Domnului si nu era decat plevusca. In Marea Tiberiada atata era pestele. Petru i-a numarat toti cei 153 de pesti mari. Cand voi va treziti dimineata, va aduceti aminte de tot ceea ce trebuie sa faceti. Probleme pana peste cap. Cand te uiti, deja te intuneci. Nut-i gasesti papucii, baia e ocupata. Dupa care primesti un mesaj si gata esti, esti copt. Satana ti-a stricat toata ziua. Ce sa mai stai tu in genunchi: Doamne iti multumesc…. dulceata diminetii- s-a dus toata.

Dar, ce trebuie sa facem noi? Oameni buni, va treziti dimineata si spuneti asa: Una bucata trup sanatos. Amin! Slava Domnului. Am dormit azi noapte 2 ore, 3 ore, 5 ore… Slava Domnului. Ma cobor dintr-un pat care este al meu, nu-i cu chirie. Slava Domnului! Pot sa beau o cafea. Marit sa fie Dumnezeu! Am un acoperis deasupra capului… Numarati-va binecuvantarile.  Am copii sanatosi. Stiti cum se intampla? Vine Satana de dimineata si vrea sa puna mana pe tine. Numarati ca Petru pestii si cand ajungi la 153, Satana e in afara orasului (Atenei). Dar, nemultumirea, cartirea- Asta-i cantare, asta-i predica, asta-i Biserica? Vine Satana si zice: „Noi doi, parteneri.” E simplu, oameni buni. Duhul Sfant al lui Dumnezeu te invata sa numeri binecuvantarile. Duhul Sfant al lui Dumnezeu te invata sa fi bucuros. Laudat sa fie Dumnezeu pentru tot.

Cand in biserica se intampla ceva care nu merge bine, dar, nu ma tem si nici nu ma supar. Stiti de ce? Pana la urma este biserica lui Dumnezeu. El o tine in picioare. Nu ma supar pentru ca asta m-a invatat Duhul lui Dumnezeu, sa fiu multumitor. Sunt multumitor pentru fiecare, sunt multumitor si pentru ala care nu-i multumitor, pentru ca ma invata sa fiu multumitor cu mine. (43:30)

  1. 1 Samuel 24:17 Şi Saul a zis lui David: ,,Tu eşti mai bun decît mine; căci tu mi-ai făcut… bine, iar eu ţi-am făcut rău. 
  2. 1 Samuel 26:21 Saul a zis: ,,Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşală.„ 

Acestea sunt doua pasaje, la o distanta cronologica de 3 luni. Saul, imparatul, il fugarea pe David si vroia sa-i ia viata. La care spunea Biblia, ca el a ajuns in pestera Ein Gedi, unde s-a culcat la intrare. Iar, David era in spate si in momentul cand Saul a adormit. David putea sa-l omoare, ca avea tot dreptul. Dar, a taiat coltul hainei si a plecat si a strigat la Saul, spunandu-i ce putea sa-i fi facut. Apoi, Saul ii raspunde in vers. 17. Zice, „Am inteles ca tu esti bun si eu sunt rau.” La trei luni de zile il gasim din nou pe Saul, pe cai, fugarindu-l pe acelasi David. De data asta, David i-a luat ulciorul si sulita, cand s-a coborat un somn peste el. La care iarasi zice Saul: Vad acuma lamurit ca eu sunt rau si tu esti bun si ca Dumnezeu imi arata lucrul asta.” Dupa asta, Saul iarasi a inceput sa-l fugareasca, pana ce David a fugit la Filisteni. (Poza via tjgilliam.net)

Oamnei buni. Venim la biserica si Duhul Sfant al lui Dumnezeu lucreaza. Stiti cum lucreaza? Imi dovedeste pacatosenia si imi dovedeste rautatea. Si-mi dovedeste micimea, si importanta. Stiti care este cea mai importanta slujba a lui Dumnezeu in seara asta? Sa-ti dovedeasca cine esti tu si sa-ti arate cine este El. Sa ne aduca Duhul lui Dumnezeu la adevar pentru ca Duhul Sfant este Duhul Adevarului. Si Duhul lui Dumnezeu vine si iti spune adevarul. Ce esti tu, cum esti tu, cum sunt gandurile tale si ale mele.

Cand ii spune Saul lui David, „Tu esti bun, eu sunt rau,” cumva cu capul in jos, ce inseamna asta? Inseamna ca vii la biserica, cunosti adevarul si n-ai putere sa-l traiesti. Pentru ca acesta este principalul simtom al departarii Duhului Sfant din viata ta. Vii la biserica, recunosti ca esti rau, recunosti ca esti pacatos, mai strivesti 2-3 lacrimi, juri inaintea Domnului ca nu mai faci ceea ce faci, si dupa aceea, te intorci la nenorocita ta de viata . Te intorci luni si stai in aceeasi mocirla, Marti mergi cu aceiasi prieteni, Miercuri deschizi acelasi computer, Joi stai iar si pierzi vremea si n-ai putere sa te schimbi. Fratii mei, surorile mele, va spun in numele lui Isus Hristos: Sa recunosti ca esti pacatos, sa recunosti ca esti rau nu e totul in viata. Sa recunosti si sa te schimbi, asta e totul in viata.

Nelu Brie – Sfinţire sau Pierzare – Biserica Betania Chicago 10 Martie 2013

PAGINA Nelu Brie MESAJE/PREDICI aici

Brie Betania

Evrei 12:14  Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.

In acest pasaj scurt, identific cel putin 4 lucruri extrem de importante fiecare.

  1. O promisiune – Mai intai, in acest cuvant este vorba de o promisiune. Promisiunea este reprezentata prin cuvintele „va vedea pe Domnul”. Copiii lui Dumnezeu au in ei asteptarea si speranta ca va veni o zi cand Il vor vedea pe Domnul. Domnul Isus a spus, „Ferice de cei cu inima curata, ca ei Il vor vedea pe Dumnezeu.”
  2. Un pericol – Un al doilea aspect pe care-l identific in acest pasaj este „un pericol”. Pericolul este reprezentat de cuvintele „nu va vedea pe Domnul”. Exista riscul sa pierzi mantuirea. Exista riscul sa te straduiesti, sa te silesti, sa iti doresti sa vezi fata lui Dumnezeu si cine stie din ce considerente, care apar pe parcurs, aceasta asteptare sa fie inselata si sa te gasesti in pericolul de a nu-L vedea pe Dumnezeu.
  3. Un avertisment – Aspectul al treilea este representat de un avertisment. Avertismentul este marcat de cuvintele  „fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” E un avertizment solemn, care trebuie sa rasune in inima fiecarui credincios.
  4. O porunca- in final, gasim in acest pasaj o porunca. Porunca este reprezentata de cuvintele „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.”

Fratii mei, ne dorim cu totii sa fim salvati. Ne dorim sa fim mantuiti. In acest scop am crezut, ne-am pocait, ne-am botezat, ne straduim sa slujim lui Dumnezeu, fiecare cum putem mai bine. Dar, va rog sa observam impreuna, ca exista mereu riscul  de a pierde tinta si de a ajunge in nefericita stare  de a ramane nemantuiti. Cuvantul lui Dumnezeu aseaza vederea fetei lui Dumnezeu la sfarsitul alergarii noastre. Este ca si cum ar fi imaginata aici intalnirea cu Dumnezeu, cu fata lui Dumnezeu si noi ne gasim deocamdata, in acest moment si stadiu al vietii noastre (departe). Inca n-am ajuns acolo. Pana acolo avem un drum. Iar pe drumul spre acolo si pana acolo suntem chemati sa traim in curatie si sfintire. Altfel nu-L vom vedea pe Domnul. Dati-mi voie sa va intreb: Exista oare posiilitatea ca cineva sa vina la biserica si totusi sa nu urmareasca sfintirea? Este posibil ca cineva sa cante cantarile Domnului si totusi sa nu urmareasca sfintirea? Este posibil ca cineva sa se roage lui Dumnezeu si cu toate acestea sa nu urmareasca sfintirea? Dragii mei, este posibil.

Cum este chiar posibil sa predici cuvantul lui Dumnezeu, sa inveti pe oameni ce sa faca, chiar in urmarirea sfintirii si totusi tu sa ramai in afara si sa nu urmaresti sfintirea. Oamenii care se gasesc in aceasta categorie sunt oameni pentru care exercitarea acestor lucrari duhovnicesti  sunt facute cu foarte putin folos. Iar, daca vor ajuta la ceva, vor ajuta ca pe lumea de dincolo sa primeasca de la Dumnezeu o osanda si mai mare. Pentru ca au stiut si n-au facut. Problema mantuirii sufletului nostru este una dintre problemele cele mai serioase care exista in univers. Spre rezolvarea ei, Domnul Isus S-a adus pe Sine ca jertfa. Numele Lui sa fie binecuvantat in veci. Iar dupa ce a realizat aceasta lucrare imensa, aseaza in fata noastra raspunderile pe care le avem ca sa putem ajunge la mantuirea noastra. Dintre aceste raspunderi, una cu care vom incepe sa vorbim chiar in aceasta seara este umblarea in sfintire. (19:08)

Suntem chemati sa traim in sfintire. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Scriptura spune, voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra. 1 Tesaloniceni 4:3. Strigarea Vechiului Testament este „Caci Eu Domnul sunt sfant, de aceea si voi sa fiti sfinti.” Intrebarea care se ridica este intrebarea: Cum poate cineva sa fie sfant intr-o lume atat de corupta, ca aceea in care traim noi? Cum poate cineva sa-si pastreze constiinta treaza si pe cursul alergarii sale spre mantuire sa se sfinteasca de la o zi la alta, tot mai mult si cand va ajunge la capat, sa  fie onorat de Dumnezeu cu onoarea de a fi lasat sa vada fata lui Dumnezeu? Fratii mei, exista doua posibilitati si acest lucru trebuie sa fie limpede in fiecare inima.

  1. Fie ne straduim sa traim in sfintire si ca rezultat vom vedea fata lui Dumnezeu
  2. Fie ne lenevim a ne sfintii si ca rezultat vom avea pierzarea

Nu se are in vedere fata omului si nici slujba pe care omul o face. Daca am crezut, ne-am pocait, ne-am botezat, ne mai ramane in fata acest deziderat: Trairea in sfintire, urmarirea sfintirii. Daca ne vom sfinti, sfarsitul alergarii noastre va insemna mantuire. Daca nu ne vom sfintii, sfarsitul alergarii noastre va insemna pierzare. De aceeae mesajul din aceasta seara l-am intitulat „Sfintire sau pierzare?” Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom pune in evidenta 5 adevaruri foarte simple. Adevaruri, de care, daca vom tine seama, ele vor avea prin Duhul lui Dumnezeu forta sa ne tina constiinta treaza si pana la batranete- pentru cei care inca n-am ajuns.

1. Dumnezeu ma vede

surveillance cameraDe fiecare data cand suntem pusi in fata unei decizii, a unei infaptuiri, a unei reactii, trebuie sa ne aducem aminte ca Dumnezeu este in cer, ca priveste pe pamant si vede in detaliu tot ceea ce fii oamenilor savarsesc. Prima data, acest adevar, ca Dumnezeu vede totul a fost cunoscut si marturisit de o femeie necajita. Numele ei este Agar. Ea a spus, „Tu esti Dumnezeu care ma vede”. Iov, in cartea sa, marturisea cuvintele ca Dumnezeu priveste din inaltimea cerurilor, vede purtarea tuturor, pasii fiecaruia. In Psalmul 33:13 avem cuvintele „Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor. 14 Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pămîntului. 15 El le întocmeşte inima la toţi, şi ia aminte la toate faptele lor.” Asa este Dumnezeu. Dumnezeu ne vede purtarea, alergarea, infaptuirea. Dumnezeu vede faptele pe care le savarsim si le cantareste. El vede ceea ce facem in ascuns.  Spre exemplu, in cartea profetului Ieremia 23:24 este scris: „ Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să -l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul? zice Domnul.” Dumnezeu vede greselile si pacatele pe cae oamenii le savarsesc in timpul vietii lor. Ieremia 16:17 „Căci ochii Mei sînt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu sînt ascunse înaintea Feţii Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.” Dragul meu, trebuie sa fi constient, ca in suveranitatea Sa, Dumnezeu are puterea sa te priveasca si sa te vada in fiecare detaliu al vietii tale. El vede ce facem in ascuns. Isus a spus, „Tatal vostru care este in ceruri vede in ascuns.” Dumnezeu ne vede in alunecarile, in greselile noastre. Cand Petru se lepada de Domnul Isus, Evanghelia dupa Luca ne spune ca de-o data a cantat cocosul. Si can cocosul a cantat, constiinta lui Petru s-a trezit si instinctual s-a intors cu privirea spre Domnul Isus. Stiti ce facea Domnul Isus? Scriptura spune ca Isus se uita tinta la Petru. La urmarit de la inceput pana la sfarsit. S-a uitat la el cu o atentie sporita- tinta. Si a vazut absolut totul. Asa se uita Dumnezeu la fiecare dintre noi.

Nimic nu este ascuns. El ne vede pe strada, ne vede si acasa. Ne vede intre oameni, dar ne vede si in intimitatea noastra. Ne vede la locul de munca, la biserica, si mai mult, Dumnezeu priveste in interiorul nostru. Ne vede sentimentele, gandurile, intentiile, motivatiile, absolut totul este descoperit inaintea lui Dumnezeu. Noi oamenii nu putem vedea ce gandesc ceilalti. Spunea odata Spurgeon, ca daca Dumnezeu ne-ar fi facut o feeastra in frunte, prin care semenii sa ne poata vedea gandurile, ne-am fi cumparat cu totii sepci si am fi stat cu ele trase pe ochi. Dumnezeu insa, priveste in adancul fiecaruia si vede absolut totul. Totul este gol si descoperit inaintea Sa, numele Lui sa fie binecuvantat. El ne vede in detaliile marunte ale vietiiPe Natanael l-a castigat cu o vorba: „Te-am vazut cand erai sub smochin”. Dar, va intreba cineva: Ce are de a face adevarul „Dumnezeu ma vede” cu sfintirea?

Avem in Isaia 66:1 un pasaj extrem de graitor, „,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?” Cuvantul lui Dumnezeu declara ca Dumnezeu sta pe scaunul Sau de domnie in cer si pamantul este asternutul picioarelor Sale. Cerul este scaunul de domnie si pamantul asternutul picioarelor Sale- te rog sa ai in ochi aceasta imagine. Dragul meu, viata mea si viata ta se misca sub privirile autoritare, suverane si iubitoare a lui Dumnezeu. Culmea este, ca unii, si chiar dintre noi s-ar putea sa fie, tocmai sub privirile lui Dumnezeu, la picioarele Sale, in apropierea Sa isi permit sa traiasca pacatuind. Comit, fac alegeri care Il intristeaza pe Dumnezeu. E usor sa cazi in asemenea slabiciune, cand pierzi din vedere ca Dumnezeu e pe scaunul Lui de domnie si te vede. Te observa in tot ce faci.

Unii, in impietrirea inimii lor, merg pana acolo ca neaga existenta lui Dumnezeu, chiar la picioarele Sale. Eu as zice ca acestia sunt ca furnicile din poveste, care urcau de zori pe picoarele unor elefanti si discutau intre ele filozofie, daca in lume exista sau nu elefanti. Fratii mei, Dumnezeu vede totul. Inaintea Sa, totul este gol si descoperit. In umblarea ta spre mantuire, te rog sa ai in ochi aceasta perspectiva: Dumnezeu ma vede. Ce are de a face adevarul „Dumnezeu ma vede” cu trairea in sfintire? Va rog sa va imaginati, ca in biserica dumneavoastra, prin consimtamantul unanim, s-ar lua decizia ca dupa o planificare, fiecare membru al bisericii ar fi urmarit, filmat, fotografiat, inregistrat timp de o saptamana si Duminica, la sfarsitul saptamanii, se proiecteaza, in fata tuturor tot ce a facut el mai rau. Imaginati-va ca ar fi asa o biserica si ar fi a dumenavoastra. Te rog sa te gandesti la urmatoarea intrebare: Cum ai trai in saptamana in care ti-ar veni randul? Cum te-ai comporta? Nu exista nici o biserica, si nici nu va fi, si nici nu trebuie sa fie o asemenea biserica in care sa se ia asemenea decizii. Dar, ascultati-ma bine, ochiul lui Dumnezeu asa ne urmareste, asa ne consemenaza, asa ne inregistreaza, tot ce se savarseste si va veni ceasul cand se va proiecta public.

La un asemenea gand tulburator, trebuie sa iei bine aminte si sa realizezi ca Dumnezeu te vede in singuratatea ta si in viata ta publica, in dormitorul tau si in baia ta tinere. Fi sfant si curat. De oameni te poti ascunde, de Dumnezeu nu, niciodata, niciodata. Constiinta sa vibreze in tine la gandul ca Dumnezeu te vede. Ca tot ce faci este descoeprit inaintea Sa. 

2. Ingerii lui Dumnezeu ne văd

Biblia vorbeste despre fiinte spirituale, create de Dumnezeu, fiinte care le numeste sfanta Scriptura ingeri. Despre aceste fiinte spirituale, epistola catre Evrei 1:14 spune „Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?” Iata ce definitie da Dumnezeu ingerilor. Cati ingeri sunt in cer? Cine i-a numarat? Dar, iata ce spune acest cuvant. Toti acesti ingeri, duhuri slujitoare, sunt trimise de Dumnezeu. sa ser veasca, sa slujeasca, sa protejeze, sa apere, sa insoteasca, sa binecuvanteze, sa serveasca celor care vor mosteni mantuirea. Vestea pe care o citim in acest pasaj este ca Dumnezeu  goleste cerul Sau de ingeri si ii trimite, umpland cu ei pamantul, ca sa serveasca pe cei care mostenesc mantuirea. Si atunci te intreb: Ingerii te vad?

angelSuntem o priveliste pentru ingeri. Asa spune apostolul, Biserica lui Dumnezeu este o priveliste pentru ingeri. Acesti ingeri, in Psalmul 34:7 este scris Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie.” Iar in Psalmul 91:11 Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” Eu am copilarit undeva, intr-un sat din judetul Bihor. Vara mergeam descult pe strada. Si in alergarea noastra de copii, cand dadeam odata cu varful piciorului descult, asa intr-o piatra, te durea asa de tare, mai ca nu trecea vara si inca nu ne tamaduiam, fiindca tot picam, asa, una dupa alta. Dar, mai tare decat lovitura asta la picior, este cand in cadere te duci cu capul in fata intre pietrele dinaintea ta. Ceea ce citesc eu in acest pasaj, ca Dumnezeu te va pazi, sa nu-ti lovesti piciorul este ca Dumnezeu ne protejeaza prin ingeri, chiar in detaliile mici ale vietii noastre. E lucru mic sa-ti lovesti piciorul, lucru mare e sa scapi capul in cadere. Ingerii lui Dumnezeu vegheaza asupra noastra, chiar si in aceste mici, marunte detalii. Sunt cu noi, slavit sa fie Domnul!

Iacov a avut o vedenie asupra acestei perspective, adormind in singuratate, in pustiu. Dumnezeu i-a dat un vis in care a vazut cerul deschis si o scara, coborata din cer pana pe pamant. Pe scara aceasta, ingerii lui Dumnezeu urcau si coborau. Unde locuiesc ingerii? In cer, asa spune Scriptura, ca sunt in cer. Dar, observati, va rog, ce zice profetul, ce spune Moise in Geneza- urcau si coborau. I cer ajung dupa ce se duc de pe pamant. Si apoi revin. Urcau si coborau, ca-s trimisi de Dumnezeu sa faca o slujba pentru tine si pentru mine. Sunt in casa ta, in masina ta, la locul tau de munca, prezenti cu noi in biserica. Si poate si de aceea spune Pavel ca femeia, din pricina ingerilor sa aiba pe cap un semn al stapanirii ei. Iata dar, cum ingerii lui Dumnezeu sunt atat de legati de viata noastra, prezenti cu noi.

Mi-amintesc o imprejurare in care impartaseam cu Laura, cu sotia, in familia noastra, pe marginea acestui adevar biblic, care mie imi umplea inima de bucurie si ma incanta. Uneori sunt asa, mai teoritician in ceea ce spun, in schimb, sotia mea este foarte pargmatica. S-a uitat la mine si mi-a spus, „Nelu, ce vrei sa spui? Uite acolo, fotoliu ala este liber. Vrei sa spui ca in clipa asta, nevazut, poate sta pe fotoliu un inger?” M-am infiorat. Realizam, de acum, in chip fizic, material, ca e posibil ca in casa noastra , sa fie un inger al lui Dumnezeu pe care noi nu-l vedem, de a carei prezenta nu suntem constienti si apoi mai vorbim noi, asa in casa, ca nu ne aude nimeni. Nu-s fratii, nu-s surorile de care ne-am rusina sa ne auda ce spunem. Dar, acel inger al lui Dumnezeu este prezent acolo, martor la tot ceea ce faci. N-ar trebui oare ca intelegerea acestui adevar sa te faca sa vibrezi sa te temi sa faci ceva ce este impotriva lui Dumnezeu, cand un asemenea inger sfant te vede si esti o priveliste pentru el?

As vrea sa va intreb: Este cineva printre noi care a vazut vre-odata ingeri? Sa nu va grabiti sa spuneti: Nu. Ca s-ar putea sa fi vazut ingeri si dumneavoastra sa fi crezut ca sunt oameni. De cele mai multe ori, ingerii sunt prezente spirituale invizibile. Dar, uneori, Dumnezeu aseaza ca ei sa se arate in chip omenesc. Scriptura Vechi Testamentara si Nou Testamentara ne incredinteaza cu privire la veridicitatea aceastui adevar. Cuvantul lui Dumnezeu, in Vechiul testament, ne spune ca s-au dus ingeri in Sodoma si Lot a socotit ca sunt niste straini, pe car i-a primit in casa sa ca musafiri. Citim ca si in Noul Testament, ingerii s-au aratat in forma omeneasca. Ce au vazut apostolii cand a inviat Domnul nostru Isus? Un inger, cu care l-au incurcat cu un tinerel. Iar in epistola catre Evrei 13 este scris sa nu dati uitarii primirea de oaspeti, caci unii prin ea, au gazduit fara sa stie, ingeri. Fratii mei, ingerii lui Dumnezeu apar in perimetrul vietii noastre, sunt langa noi. Uneori, poate consideram ca sunt niste straini, eu am inteles ca este intotdeauna important sa te porti frumos cu un strain, la gandul ca ar putea sa fie un inger. Cateodata vin la biserica si noi credem ca sunt prieteni. Dar daca sunt ingeri? Din acest motiv trebuie sa luam seama la prietenii care vin la biserica, pentru ca ar putea sa fie un inger. In umblarea noastra in sfintire sa tinem cont si de acest adevar: Ingerii ne vad.

3. Faptele noastre raman

Ceea ce noi infaptuim se consemneaza inaintea lui Dumnezeu, se inregistreaza si ramane in fata lui Dumnezeu pentru totdeauna. Biblia ne arata ca in cer exista o carte, care se numeste Cartea Faptelor. In aceasta carte, se consemneaza tot ceea ce infaptuim fiecare dintre noi, in fiecare zi. Cartea Apocalips, capitolul 20 ne incredinteaza ca asa stau lucrurile. Credeti dumneavoastra ca tot ceea ce seavarsim se consemenaza inaintea lui Dumnezeu, toate faptele noastre? Cand se consemenaza oare? Desi nu este scris clar in Scriptura, imi inchipui ca Dumnezeu a delegat, asa un inger, care are misiunea sa scrie totul. Sa consemneze totul. Efectiv, sta la 2 metrii in spatele tau si inregistreaza absolut totul si in cartea lui Dumnezeu, aceste lucruri raman scrise. In ziua judecatii cartea se va deschide. Si oamenii, potrivit Scripturilor, vor fi judecati dupa faptele care se vor gasi scrise in acea carte.

La gandul ca tot ceea ce faci se consemneaza in cartea lui Dumnezeu, ar trebui sa tremure inima in tine cand savarsesti un pacat, sau la gandul ca ai putea savarsi un pacat. Eu am intalnit odata un om tare slobod la gura. Vorbea si nimeni nu-l putea domoli. Iar, dupa ce vorbea nici nu mai vroia sa recunoasca ce a zis. Si pentru ca era o situatie tare sensibila, am luat un casetofon, am pus pe masa si am spus: Tot ce spui se inregistreaza. Acum spune. Stiti ce cuminte a vorbit? Foarte cuminte a vorbit. Fratii mei, ceea ce noi vorbim, ceea ce infaptuim ramane. Eu cred ca faptele pe cale le rostim, faptele pe care le infaptuim, hotararile noastre, tot ce facem noi se constituie intr-un mesaj care e ca atunci cand strigi in padure. Merge asa un ecou, dar ecoul in padure se pierde dupa cateva momente. Pe cand, in prezenta lui Dumnezeu, faptele noastre raman si comunica si reverbereaza printre stele, prin univers, printre galaxii. Se ridica pana la Dumnezeu, ca asa scrie in Biblie. Raman, toate raman. Pai, ar trebui sa te ingrozesti la gandul ca te ispiteste diavolul sa te uiti la pornografie, si neatent, nevegheator fiind cedezi la ispita, si ceea ce faci tu se constituie intr-un mesaj care merge la Dumnezeu pentru veci. Ar trebui sa tremure inima in tine, ca spunand o minciuna, facand o fapta necinstita, vorbind de rau pe un frate sau pe o sora, purtand o dusmanie  sau cine stie cate alte lucruri. Ce sa mai vorbim de adulter, sau de alte grozavii pe care oamenii le fac in vremea aceasta? Toate astea raman, oameni buni. Ingroziti-va la gandul ca prin infaptuire produceti ceva ce ramane in veac si vi le pune Dumnezeu sub ochi la judecata. Si vai si amar e. Si botezul facut in apa si cainta aia, ce o fost, si cand am venit la adunare nu o sa ne fie bun de nimic atunci, daca la judecata ne vom infatisa cu pacate de care n-am primit iertare. Lucrurile stau intr-un mod, cat se poate de serios.

Brie,Marian Betania Chicago

Am ceva sa impartasesc celor mai tineri. Sper ca ma vor auzi. Imagineaza-ti ca esti in camera ta. Calculatorul iti este deschis- computerul. In fata ta este monitorul. Ti-ai pus castile pe urechi. Deodata, amintirea unor vechi pacate starnesc pofta in tine si iti vine sa te duci spre pornografie. Ispita este atat de puternica incat cedezi. Dai click, mergi de colo incolo. Nici nu auzi cand din spatele tau se deschide usa camerei. Incet, incet, in spatele tau vine o persoana. Tu nu sti ca e acolo. Nu-l vezi, nu-l auzi. Dar pentru cateva secunde se uita si el. Si deodata simti asa, o mana pe umar te prinde. Si cand te intorci, e tata. Ce ai simti? Ferice de cei prinsi. Unii sunteti destul de smecheri, sa nu va prinda nimeni. Ferice de cei prinsi. Imagineaza-ti ca Domnul Isus sta in spatele tau si vede. Ingerii trimisi de Dumnezeu sa te protejeze impreajma si vad. Ce faci se consemenaza.  Pai, intelegand acest adevar, ar trebui sa fi un om lipsit de minte sanatoasa, de intelepciune (ca) sa cedezi unei asemenea ispite, comitand o fapta cu asemenea implicatii.

Faptele noastre raman. Habacuc 2:9 „Vai de cel ce strînge cîştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într’un loc înalt, şi să scape din mîna nenorocirii! 10 Ruşinea casei tale ţi-ai croit, nimicind o mulţime de popoare, şi împotriva ta însuţi ai păcătuit. 11 Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde.”  Despre ce e vorba? E vorba de un om corupt, care prin jaf si prin fapte de hotie si-a insusit pe nedrept tot felul de obiecte: caramizi, lemne, si asa mai departe, si cu ele si-a construit o casa. Fericit, bucuros, sta si doarme in casa sa. Si in timp ce doarme, caramida, care nu-i a lui, dar care sta in zidul casei lui, striga de acolo: Uite-l cum doarme. Vai de el, vai de el! Grinda de dincolo zice, „Vai de el, nici eu nu-s a lui, uite unde m-a pus. Vai de el, vai de el.  De ar sti ce-l asteapta, n-ar dormi un ceas. Vai de el.”

Cand am citit aceste cuvinte, inima mea a inceput sa fie tulburata, tulburata. Am mers la biblioteca si atentia mea a fost atrasa de cateva carti, (deci ceea ce va spun e adevarul) de cateva carti pe care le aveam in biblioteca luate cu imprumut. Niciodata nu mi-am propus sa le fur. Dar de cateva luni bune erau la mine acasa si nu erau ale mele. Le-am ales, le-am pus de o parte. M-am dus apoi la locul in care imi tin cd’urile. Alt teanc, alte pacate. In cutia cu scule am gasit o unelta pe care un prieten a adus-o ca sa ne rezolve o treaba pe acolo. El a uitat sa o ia, eu am uitat sa io duc si uite asa. Si aia striga de acolo. Dupa ce le-am strans, le-am impartit la propietarii lor, m-am dus la biserica si am zis, „Fratii mei, iata cum mi-a vorbit Domnul.” Ca sa nu va spun, ca dupa ce am vorbit treaba cu cartile, sa vedeti cate carti au venit acasa. Carti care si eu le-am dat altora. La incheierea slujbei, dand mana cu fratii, unul dintre frati si prieteni imi spune, „Nelu, tie ti-a fost usor cu niste amarate de carti. Dar ce ma fac eu cu sculele acelea de cateva mii de dolari?” I-am spus, „Dragul meu, e simplu. Sfintire sau pierzare? Alegeti.”

Sfintirea, fratii mei, trairea in curatie, este ceva practic. Nu merge ca facem niste lucruri in ascuns si pentru ca oamenii nu stiu, reusim sa ne pastram mai departe imaginea si reputatia de oameni cinstiti. Ca Dumnezeu vede mizeria care s-a ascuns in inima noastra si ne va pune sub ochi in ceasul de apoi. Exista o veste buna pe care o cred cu toata inima. Cred ca Dumnezeu deschide, inainte de judecata, cartea faptelor. Cand un om e strapuns in inima, e indurerat pentru pacatele pe care le-a savarsit, se marturiseste de ele inaintea lui Dumnezeu, se pocaieste de ele, in indurarea Sa, Dumnezeu merge la cartea aia din cer cu faptele si o deschide. Si in spatiile unde sunt scrise, pe paragrafele unde e scris tot ce a pacatuit, acolo, Dumnezeu acopera cu jertfa, cu sangele sfant al Domnului Isus. Pacatele-s iertate, acoperite. Unul dupa altul, pagina dupa pagina, zile dupa zile. Domnul Isus acopera cu sangele Sau pacatele si raman spatii libere. Cand in ziua judecatii se va redschide cartea, ea va fi plina cu spatii libere, marturia unor pacate vechi, dar si slava a jertfei lui Isus.

Viziunea pe care orice om credincios ar trebui sa o aiba, din aceasta perspectiva este ca in cartea vietii sale sa fie nevoie sa se acopere cat mai putin si sa traim in sfintire si curatie. Doamne ajuta.

4. Diavolul ne ispiteste la pacat

Sfanta Scriptura vorbeste despre aceasta fiinta spirituala, dusman al lui Dumnezeu si de al nostru. Care prin demonii sai, sau in mod direct, ne ispiteste mereu, profitand de slabiciunile firii noastre pamantesti, ca sa ne faca sa pacatuim impotriva lui Dumnezeu si in felul acesta sa fim sub osanda si sa ne pierdem rasplatirea si mantuirea. El se apropie de oameni in chip foarte viclean. Si din nefericire, are chiar in noi, in fiecare dintre noi, unul dintre cei mai de nadejde aliati. Aliatul se numeste firea pamanteasca. Fire pamanteasca, care este cu totul impotriva sufletului si duhului nostru si aliata cu diavolul. Fire pamanteasca ce are niste madulare, niste membre,  infioratoare: Curvia, preacurvia, necuratia, patima, pofta rea, lacomia de avere si altele, pe care Cuvantul lui Dumnezeu le descrie cu detaliu. Astea sunt in firea noastra pamanteasca. Cel rau se apropie de oameni, se apropie de noi si in contextul nevegherii noastre, a slabiciunii noastre ne provoaca.

Aduceti-va aminte va intr-o zi, i-a venit regelui David o ideie. Ideia sa numere poporul. Atat a fost entuziasmat de acea ideie ca nimeni nu l-a putut opri, nestiind ca ideia vine de la diavolul. Pana si firescul general Ioab a stiut ca nu-i bine, si David nu. Ispita a fost masiva. Diavolul ne va ispiti si pe noi, intr-un fel sau altul. L-a ispitit si pe Domnul nostru Isus. I-a ispitit si pe apostolii Domnului nostru Isus. Ceea ce trebuie sa sti este ca atunci cand esti provocat sa faci un pacat, sa actionezi intr-un anumit fel care nu-i placut lui Dumnezeu, adu-ti aminte: Cel rau e in spatele cortinei si te provoaca. Nu-i fa jocul. Nu te lasa atras.

Daca ti se pare ca sotia ta nu mai este frumoasa, adu-ti aminte, diavolul te ispiteste.  Ar trebui sa te uiti in oglinda si tu, sa te trezesti. Sau sotul nu mai este nu stiu cum. Alt barbat e mai frumos, e mai atent. Sau tineri necasatoriti care merg in pacat ca si asa se iubesc. Ispita, care este justificata prin tot felul de explicatii umaniste. Diavolul ispiteste. Fi atent si constient ca Satan e un strateg de mana intai. Nenorocirea si pierzarea de peste 10 ani, sau peste 5 ani ti-o planifica de acum, pas cu pas. Fi atent. Sfintire sau pierzare? M-a intrebat cineva: Dar, ce are de a face adevarul „diavolul ma ispiteste” cu sfintirea?

Imi amintesc, eram proaspat intors la credinta, undeva prin anul 1991, impreuna cu tatal meu, care nu era intors la credinta, am avut o experienta cu tatal meu care trebuie consemnata. El nu era inca botezat. Ne-am dus sa lucram undeva, la padure, la tara cu caii si cu uneltele pe care le aveam. Dar s-a intamplat ceva. Caii au tras o sperietura zdravana, au inceput sa alerge de nu i-a mai putut nimeni controla. A fost o paguba, s-au distrus uneltele acelea cu care lucram noi. Tarziu, seara, acasa, am ajuns cu treaba nefacuta, cu lucrurile pierdute, cu timpul pierdut, frustrati… Tatal meu, care are acasa un atelier, s-a dus in atelier ca sa repare ce se mai poate repara. A luat aparatul de sudura si incerca sa repare un lant care se rupsese. N-a reusit. Dupa cateva incercari, a abandonat. A luat cele doua bucati de lant si le-a pus pe un cui care era batut pe un stalp, acolo. N-a mers el prea mult si lantul a cazut in urma lui. Eu eram pe aproape. Cand lantul a cazut, tata s-a intors catre stalp, a vazut lantul jos si a zis urmatoarele cuvinte: Satana, Satana, toata ziua astazi te-ai tinut de urma mea ca sa ma enervezi. Mi-ai speriat caii, mi-ai stricat caruta, mi s-a rupt lantul, nu m-ai lasat sa-l sudez si ai tras de el ca sa ma superi. A incheiat zicand, „Dar numai de ciuda ta, nu ma enervez.” Am plecat in casa si s-a culcat. Eu am ramas sa ridic lantul.

Desi nu era botezat in apa, a inteles una dintre cele mai simple adevaruri, si semnificative, cand e vorba de autocontrol. E un demon care poate sta in spatele provocarilor care ti se fac. Nu-i fa jocul. Fi istet. Photo via www.theinspiredday.com

5. Impotrivirea cu legamant

Ca unii care stim ca Dumnezeu ne vede, ca ingerii ne vad, ca ce facem ramane, si ca diavolul ne provoaca la pacat, vom lua o decizie solemna: Crap in patru, dar nu pacatuiesc. Nu ma las. Ard, ma usuc, ma inec dar nu pacatuiesc. Scot ochiul din cap daca nu vrea sa ma asculte. Oare ce sa fi zis Isus, literal? Eu zic ca literal. Dar, vai de mine, ca asa ceva nu-i de facut. Daca nu-i de facut, atunci abtinete. Impotrivirea cu legamant- pana la sange. Era un barbat, un om al lui Dumnezeu, un om cu care s-a laudat Dumnezeu in cer. Neprihanit ca el nu era in generatia sa. Si cu toate acestea, din cand in cand, ceva in firea lui se ridica, intr-un mod intunecos, punea stapanire pe instincturi, pe simturi si voia sa-i controlzeze ochii, ca sa se uite dupa femei. Numele lui este Iov. Era batran. Copiii lui erau mari. Nu era un adolescent, nu era un tanar neinsurat, era un barbat inaintat, trecut, copiii lui erau mari si asezati la casele lor. Ispita venea. Dragii mei, firea pamanteasca nu imbatraneste. Nu, nu. Ea ramane viguroasa si tanara si de nu o tii sub control, iti face cele mai neplacute surprize. Iov a rezolvat problema intr-un fel sugestiv si inspirator si pentru noi. El a zis: Am facut legamant cu ochii mei. El a luat o hotarare tare si in baza acestei hotarari s-a angajat cu juramant, cu legamant, cu contract intre el si Dumnezeu, ca el nu va pacatui, uitandu-se cum nu trebuie cu ochii.

Apostolul Pavel a spus, „Dupa cum odinioarav-ati facut madularele voastre roabe ale necuratiei si ale faradelegii, asa ca savarsati faradelegea, tot asa, acum trebuie sa va faceti madularele voastre roabe ale neprihanirii, ca sa ajungeti  la sfintirea voastra. Sfintire sau pierzare? Te chem in aceasta seara sa iei o hotarare foarte importanta. Fiinta ta, ia-o in mod sitematic, de la cel mai inalt fir de par de pe cap si pana in talpa picioarelor. Segment cu segment , centimetru patrat cu centimetru patrat, madular cu madular, consacra-ti fiinta intreaga lui Dumnezeu. Ochii sunt a lui Hristos, mana este a lui Hristos. Gura si urechea sunt ale lui Hristos. Si nu iti vei permite niciodata sa faci, din madularele tale, care le-ai dat lui Hristos unelte cu care se comite pacat. Inima ta, emotiile tale, gandurile tale, constiinta ta, motivatiile cele mai adanci, vointa, toate le aduci pe altar si le pui in fata lui Hristos cu un legamant. Doamne Isuse, al Tau sunt- trup, suflet, duh. Ma angajez, ma pun in legamantul de sfintire si pentru vecii vecilor iti apartin. Leaga-ma de altar Doamne. Este legamantul de sfintire care trebuie sa il ia fiecare dintre noi si in baza acestui legamant ne angajam sa slujim lui Dumnezeu, toata, toata, toata viata.

O intrebare: Ce vei face? Va invit sa facem cateva lucruri practice. In primul rand, luati va rog o bucata de hartie si pe bucata aceea de hartie, scrieti: Sfintire sau pierzare. Scrieti asa:

  1. Domnul ma vede
  2. Ingerii ma vad
  3. Faptele mele raman
  4. Diavolul ma ispiteste
  5. Dar, eu ma imoptrivesc cu legamant

Mergeti acasa, transcrieti informatia pe ceva lipicios si lipiti-o pe coltul televizorului. Daca nu a-ti renuntat si-l aveti in casa dumneavoastra, nici o problema. Stapaniti-l. Dar, daca-l ai in dormitor, scoate-l urgent afara. Iti va strica familia. Sti bine de cate ori te-ai culcat cu nevasta pentru ca ai vrut sa te uiti mai departe. Scoate-l afara. Iar daca cineva e mai puternic decat mine- eu l-am pus pe balcon, intr-o patura. Cineva ma intreba, „Frate Nelu, tu ai televizor?” „Am, cum sa nu?” „Te uiti la el?” De cate ori ma duceam sa intind haine sau sa rezolv ceva, il vedeam. „Ma uit, sigur.” Daca sunteti mai tari decat mine, puneti-l in sufragerie, intr-o camera in care nu doarme nimeni. Trairea in sfintire este serioasa, fratii mei. In zonele in care va simtiti slabi, vulnerabili, puneti acestea sub ochii dumneavoastra.

In urma cu ceva timp, unul dintre fratii diaconi din biserica noastra m-a invitat la el acasa ca sa rezolvam niste probleme. Lucru a fost de asa fel incat a trebuit sa intram in camera baiatului, care avea vreo 14 ani. Cu coada ochiului am vazut calculatorul. Pe coltul calculatorului era lipit un biletel pe care scria: Domnul ma vede, ingerii ma vad, faptele raman, ma impotrivesc cu legamant- cel cu ‘Satana ma ispiteste’ nu-l spusesem atunci. Atata mi-a fost de drag de acel baiat. Am zis, tanarul asta-i serios. Acuma este student anul I la Institutul Teologic. Un om care s-a dedicat lui Dumnezeu. Viitorul va pune in evidenta seriozitatea lui. Ce vei face? Cine dintre noi ia decizia sa-si conduca viata, folosind aceste principii? Nu va grabiti sa dati raspuns. Si Dumnezeu si oamenii s-au saturat de raspuns superficial. Sa fie un raspuns care se naste din inima si adus si udat cu rugaciune si apoi, intarit de Duhul Sfant sa-l pui in practica. Ai vrea sa faci asa? Dumnezeu sa ne ajute. Amin.

Isus si Codul DaVinci Decodat – documentar subtitrat

traducere de la everystudent.ro la un comentariu de Rick James

The Da Vinci Code

În Codul lui Da Vinci, Dan Brown a creat în esenţă un roman de conspiraţie. Într-o lume a intrigilor subversive, miza nu poate fi mai mare – identitatea asasinului lui John F. Kennedy nu este decât o glumă în comparaţie cu ideea unei Biserici uneltitoare, care ascunde adevărata identitate a lui Iisus Cristos şi care induce în eroare milioane de credincioşi. Combinaţia genială de fapte şi ficţiune din cartea lui Brown oferă plauzibilitate, iar noi suntem capturaţi, constrânşi să urmărim indiciile oriunde ar duce acestea, indiferent de adevăr.

Pentru că în Codul lui Da Vinci faptele istorice sunt împletite cu ficţiunea, realitatea alunecă în mod frecvent şi pe nesimţite înspre ficţiune. Datorită modului în care sunt prezentate conceptele, prin imagini care se succed foarte repede pe ecran, este greu să ştii dacă ceea ce a fost prezentat a provenit din istorie sau din imaginaţia regizorului. Dacă vizionezi filmul doar de plăcere, acest lucru nu contează. Poate că ar fi interesant să ne uităm la câteva fapte istorice pentru a ştii care este adevărul cu privire la începutul Creştinismului.

Spre exemplu, a afirmat realmente Iisus că este Dumnezeu? Acest lucru pare a fi incontestabil, din moment ce tot ceea ce a făcut şi a spus El arată în această direcţie. Un astfel de exemplu este Lazăr, un prieten apropiat al lui Iisus, care a murit. Trecuseră patru zile de la înmormântarea lui, dar după cum era obiceiul în Orientul Mijlociu, tot oraşul îl plângea, iar femeile încă îl jeleau.

Iisus, care fusese în altă parte a ţării, se întoarce în cele din urmă şi le cere să dea la o parte piatra care acoperea gura mormântului. Celor mai mulţi li s-a părut ridicol acest lucru, iar unii chiar I-au spus lui Iisus că va mirosi greu. Dar datorită reputaţiei Sale au făcut ce le-a cerut. Apoi Iisus s-a întors cu faţa spre mormânt şi a strigat: „Lazăre, ieşi afară!” (Dacă Iisus ar fi încercat să ţină sub tăcere faptul că era Dumnezeu, atunci cu siguranţă aceasta nu a fost o mişcare înţeleaptă.) Lazăr a ieşit afară din mormânt, spre uimirea mulţimii, iar acest eveniment a provocat o mare rumoare politică printre liderii religioşi. Fariseii au convocat un consiliu şi au declarat: „Ce facem? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El…”1

De asemenea, dacă doreai să nu se spună că eşti „Dumnezeu”, nu spuneai lucruri de felul acesta…

„Filip I-a zis: «Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de ajuns.» Iisus i-a răspuns: «De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl»”.2

De fapt, dacă cineva crede că ce a spus Iisus cu privire la Sine este neclar, cu siguranţă duşmanii Lui nu au crezut la fel:

„Iudeii I-au răspuns: «Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie, pentru că Tu, care eşti om, Te faci Dumnezeu»”.3

De asemenea, este foarte clar că, încă de la început, ucenicii şi creştinii din primele secole au considerat dumnezeirea lui Cristos ca fiind o dogmă fundamentală a credinţei. Uită-te la afirmaţia apostolului Pavel:

„El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi-născut din toată creaţia; pentru că prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri şi cele care sunt pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute… Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El”.4

În acest pasaj, apostolul Pavel Îl descrie pe Iisus ca fiind „chipul” lui Dumnezeu, iar mai departe Îl identifică cu „Creatorul”. Este important să ne dăm seama că scrisorile lui Pavel au fost scrise la numai câteva decade după moartea lui Cristos. Iar dacă textul nu curge ca o proză, aceasta înseamnă că nu este proză. În scrisorile lui Pavel sunt citate crezuri, ca acesta, care erau puse la începutul scrisorii şi care au fost formulate în timpul primilor ani după moartea lui Iisus. Aceste crezuri defineau ceea ce primii creştini considerau a fi adevărat despre Cristos. Dumnezeirea Lui era un crez fundamental pentru ei.

citeste mai mult aici – http://www.everystudent.ro/davinci/ unde discutia continua asupra cartii DaVinci Code si adreseaza doua subiecte, raspunzand la aceste doua intrebari:

  1. Ce putem spune despre Evagheliile gnostice din Codul lui Da Vinci?
  2. Ce putem spune despre Conciliul de la Niceea din Codul lui Da Vinci?

Codul lui Da Vinci – decodat

VIDEOS by OasteaDigitala

Îngeri şi Demoni
Cum Hollywood Răspândeşte Dezinformare

Citeste despre Gnosticism aici – http://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism

Vezi alte filme aici –

Gabi Zagrean – Evanghelizare in aer liber – Vreau sa traiesc vesnic

Poze de la Evanghelizare la Gherta Mare

pe cantarea fratelui Liteanu Hai in rai

Gabi Zagrean: Mie imi place intodeauna sa fiu sincer, cam atata pot sa fac pentru Dumnezeu. In rest este harul Lui. Si atunci, intotdeauna cand imi place sa fiu sincer, pun foarte multe intrebari. Si spund, „Daca eram atunci si Isus ma intreba pe mine: Gabi Zagrean, care crezi ca este cel mai important subiect pentru tine astazi? Si despre ce ai vrea ca Eu sa vorbesc si sa rezolv in viata ta?” Imi aduc aminte ca eu am pus intrebarea asta la oameni mai in varsta, sau mai putin in varsta si i-am intrebat: Pentru ce vrei sa ma rog? Le-am spus la ureche, caci ieseau in fata. Si foarte multi dintre ei imi spuneau: Va rog sa va rugati pentru sanatate, ca e mai buna decat toate. Si va rog sa va rugati pentru problema aia, si pentru problema cealalta. Si foarte multe din cerintele astea sunt legate de sanatate, sunt legate de anumite probleme in familie, sunt legate de (majoritatea lor) de lumea asta, de pamant.

Si ii intreb, „Dar, n-ai vrea sa ma rog pentru tine sa fi mantuit?” N-ai vrea sa ma rog pentru tine sa fi iertata de pacate? Crezi ca esti un pacatos si o pacatoasa? Si deodata femeia sau barbatul acela se sperie si spune: Oh, da sunt pacatos. „N-ai vrea sa te intorci la Hristos? Acolo, uite, e o ezitare. Foarte multi din timpul Domnului Isus Hristos au avu treaba asta. Au vrut ca Isus sa-i vindece si Isus i-a vindecat. Dar, foarte multi cand au fost vindecati nu s-au pocait.

Multi veneau la Isus si ziceau: „Doamne, avem probleme de notariat. Fratele meu nu vrea sa imparta pamantul cu mine. Si am vrea ca Tu sa fi un fel de avocat sau judecator.” Dar Isus a spus, „Cine m-a pus pe Mine impartitor intre voi?” Dar de foarte multe ori Hristos intre noi am vrea  sa ne rezolve problemele cu pamanturile. Altii au venit flamanzi la El si le-a dat sa manance.

Stiu ca daca Isus ar rezolva lista intreaga a ta si a mea, ca toti Il vom face pe Isus imparat. Vreau sa-ti spun ca daca Isus a fost pentru tine o surse de -ati rezolva probleme pe pamantul asta si Isus a disparut (cum a facut dupa ce a dat sa manance la cei 5000 de oamnei paine si peste- s-a facut disparut), Isus a plecat, pentru ca Isus a spus ca toate acestea le da pe deasupra. Adica, pentru asta n-ar trebui sa te zbati, sa vi la usa Domnului sa-i spui, „Doamne, vreau masina, vreau aia, vreau aia…” Isus a spus ca astea se dau pe deasupra si zice, „Prima data are alt subiect pentru voi. Am alta tema care vreau sa dezbat. Am alta tema care e cea mai importanta pentru tine barbat, femeie, bunica, care ai venit aici: Nu sanatatea e mai buna decat toate. Este chiar ciudat sa mori sanatos.

Nu stiu exact pentru ce a-ti venit aici astazi si nu stiu nici religia voastra. Dar, nu ma intereseaza foarte mult. Dar, pot sa spun ca toti care suntem zici suntem creati si plamaditi de mana aceluiasi Dumnezeu. Isus Hristos s-a intrupat si a venit in istoria mea si in istoria ta. Isus Hristos a murit la cruce pentru mine si pentru tine si Isus Hristos a inviat si El sta la dreapta Tatalui. In timp ce predic, El mijloceste pentru fiecare dintre noi.

Vreau sa va spun ca Isus Hristos a ales sa predice despre altceva. Si noi ar trebui sa fim foarte fericiti de treaba asta. Isus Hristos a mutat atentia oamenilor de la lucrurile si lumea de jos si le-a predicat si le-a propovaduit imparatia cerurilor. Le-a vorbit despre imparatia lui Dumnezeu. Sunteti fericiti ca exista un al loc decat lumea asta, inghesuita de cimitire? Daca acolo in cimitire este casa noastra cea de veci, atunci suntem pierduti. Apostolul Pavel spune ca „Daca viata este doar pe pamantul acesta, atunci suntem cei mai nenorociti si nici credinta noastra nu mai are nici o valoare.” Vestea buna care v-o aduc azi este ca exista o imparatie a lui Dumnezeu si o imparatie a cerurilor.

Viata noastra trece, e ca un praf pe cumpana fantanii. Si cand bate un vant , praful ala dispare. Asta e viata ta si a mea. Toti puteti sa spuneti ca viata s-a dus foarte repede. Si marea mea problema nu este una de sanatate, ci marea mea problema este dupa ce trece viata asta. Unde plec? (12:00)  (turtanu·)

Related posts

Florin Ianovici – Ce mi-ai facut? Noiembrie 20, 2012

ianovici

La Seara de tineret Biserica Betel-Crangasi, Bucuresti. Multumim frumos fratelui Paul Ion pentru video!

Text – Genesa 12:10 Avram si Sara in Egipt

Ce mi-ai facut?  Aceasta intrebare este pusa de Faraon, un necredincios.

–Credinta este o succesiune de pasi in viata… Crestinii la inceput mergeau ‘pe cale’… Satana n-are nici o problema cu cei ce stau pe loc si nu-l deranjeaza absolut de loc cand vede ca in viata tu nu-ti mai dai interesul sa mergi. Cand vede pe cineva tras pe dreapta il lasa in pace. El intotdeauna va avea de lupta cu cei ce intai pleaca, strabat, care inainteaza, care se straduiesc… Ni se spunea in seara asta ca definitia a ratarii in viata nu ar fi faptul ca din cand in cand ai esec, ci ca atunci cand ai esec renunti sa mai lupti. Daca tu renunti sa mai lupti, atunci deja putem vorbi despre o ratare in viata. Cand diavolul se uita la tine, si chiar daca esti trantit, si chiar daca la un moment dat esti plin de vanatai, si esti uneori intr-un loc unde nu-ti convine sa fi, important este sa continui sa mergi inainte. Important este sa continui alergarea.

Insa, vom vedea noi ca nu orice alergare e buna. Nu orice drum pe care il urmam noi in viata este bun. Nu faptul de a merge este esential, ci faptul de a merge in directia care trebuie este esential. Nu faptul ca nu te lasi batut in viata este un lucru bun. De exemplu: Daca fumezi si bei si faci prostii, Dumnezeu iti spune: Renunta la felul acesta pentru ca nu este bun.

–Sa nu va fie de mirare, ca orice om pe pamantul acesta care va cauta sa fie consecvent cu Dumnezeul lui si va cauta sa aiba o viata atenta cu Dumnezeul lui, va avea acest cuvant in viata lui (v.10)- „A venit insa o foamete.” Acest cuvant „insa” subliniaza faptul  ca cineva sta in spate si se uita atent la inaintarea ta. A venit un „insa” care n-ar trebui sa fie acolo. Pe pamantul acesta suntem urmariti pas cu pas. Exista o putere a intunericului la care nu-i place orice alegere de lumina pe care tu o faci… Si daca tu pe pamantul acesta esti hoatarat sa mergi cu Dumnezeu… cel rau nu poate sa aibe acces asupra inimii noastre… dar, el totdeauna va incerca sa dirijeze circumstantele vietii ca voi insiva, voi sa va distrugeti launtrul. El poate sa foloseasca circumstantele, aceasta foamete care exista, aceste crize care pot sa apara pentru ca biblia spune ca ‘lumea zace in cel rau’.

–Oamenii nu pierd lupta la capitolul ideologiei, oamenii nu pierd lupta la nivelul mintii. Stiti unde pierdem examenul? La cele mai elementare teste in viata. La paine, la relatii, la boala, la bani. La poftele trupesti. Aici pierdem noi batalia si diavolul stie. Ca la nivel de minte, la nivel de cunostinta nu va putea sa biruie. Pentru ca noi stim, cunostinta a crescut. Intreaba pe cine vrei si stie: Isus Hristos a murit pe cruce. Isus Hristos este Mantuitor. Isus iarta. Toti credem lucrul acesta. Dar nu aici pierdem noi examenul. Noi stim in cine ne-am increzut. Dar stiti unde dam examenele? La lucrurile elementare.

La acel telefon, care te ia pe neasteptate si nu esti pregatit si traiesti o minciuna. Te ia pe neasteptate momentul in care va trebui sa dai socoteala pentru nadejdea care este in tine si va trebui sa te impotrivesti celui rau si nu o faci pentru ca ti-e mai drag banul. Ti-e m-ai drag avantajul, ti’e mai drag sa pastrezi prietenia.

–Egiptul a fost intotdeauna asemuit cu ceea ce Dumnezeu numeste adversar pentru oamenii credinciosi. Egiptul reprezenta acea vreme, ca si astazi de altfel o multitudine de idoli. Egiptul era opusul oamenilor credinciosi. Marea problemei a vietii noastre este caci cand te indrepti spre Egipt, cand omul coboara in zona de pericol, nimeni si niciodata nu poate sa fie puternic cum a fost cand s-a pastrat departe in ziua de conflict.

Vreau sa va spun un lucru: Cand te apropii de zona in care Satan e stapan, nu ti-a sunat Dumnezeu din clopotel? Nu stii ca n-ai voie sa faci lucrurile acelea? Nu-ti tremura putin carnea pe tine si nu te ia asa un fior launtric? Cand stii ca n-ai ce sa cauti acolo? Biblia spune foarte clar si limpede in privinta aceasta: Nimeni nu e asa de puternic incat sa joace pe teritoriul Satanei si sa creada ca el ramane credincios. Intotdeauna credinta inseamna o separare. Tovarasii separate, tovarasii diferite, gusturi diferite, vise diferite. Totul se schimba in momentul in care esti un credincios.

Actul I

A vrut Satana sa atace fagaduinta– Primul lucru pe care-l vrea Avram in Egipt este paine. Pentru asta s-a coborat el, ca sa aibe ce sa manance. Si Egiptul e generos, va da paine. Intrebarea e: Care e costul acestei paini? Intotdeauna sa iti pui intrebarea: Cat costa painea care iti da Egiptul? Pentru ca Biblia spune ca in momentul in care ai intrat in Egipt, ai intrat in imparatia unui despot- Faraon, care avea puteri absolute. In teritoriul lui nu poti sa-ti impui regulile tale. Nu poti sa te duci intr-un bar in care se fumeaza si se bea si sa spui: Am venit aici sa va cant un cantec din harfa.

Sa nu credeti ca avem dreptul sa fim oriunde. Caci pe teritoriul celui rau nu se intervine in felul acesta. Numai cand Dumnezeu deschide o usa, numai cand Duhul lui Dumnezeu te trimite. Atunci e diferit pentru ca Dumnezeu creeaza mijloacele ca sa fi acolo.

Sarai a devenit sotia Faraonului. Ce s-a intamplat cand ea a devenit sotia lui Faraon? Cand ea a devenit sotia Faraonului ea nu mai era sotia lui Avram. Nemai fiind sotia lui Avram si fiind in haremul lui Faraon, cum avea sa se mai nasca Isac? Era o profetie, era o fagaduinta si primul atac pe care Satana la dat a fost impotriva fagaduintei.

Daca voi, de exemplu, faceti compromis si minciuna, nici macar sa mai intrebati care e viitorul vostru. Pentru ca ce-a vrut Satana mai mult sa stinga? Viitorul. Acest act prezent, acest compromis, aceasta minciuna, aceasta ipocrizie nu era de o atitudine reprobabila. Nu era doar un moment: Oh, am gresit si eu. S-a stins ceva in momentul acela. Stiti ce s-a stins? Posibilitatea unui viitor luminos. N-am vazut pe nimeni, calcand principiile lui Dumnezeu, ramanand prietena cu cineva din afara bisericii, cautand sa aiba o prietenie cu cineva in afara bisericii, ramanand intr-un mediu foarte pacatos unde a trebuit sa minta- si sa aiba parte de fericire. N-am vazut-o pe nimeni sa fie fericita. N-am vazut decat povesti triste, la capatul caruia s-au varsat lacrimi. Nu exista sansa unei fericiri impotriva matematicii lui Dumnezeu.

A vrut Satana sa rupa relatia dintre soti. Pierd examenul intr-o relatie in momentul cand dovedesc egoismul.Egoismul este cel care a ucis multe relatii.

Cand ajungi in Egipt te apuca frica, cand ajungi in Egipt faci compromis. Cand ajungi in Egipt te centrezi pe tine insuti pentru ca asta este esenta lumii si a Egiptului. Stiti ce spune lumea? Iubeste-te pe tine insuti, cat poti tu! Si pe altul sa nici nu-l bagi in seama.

A vrut Satana sa-l compromita pe Avram cu Dumnezeu. Faraon este instiintat de Dumnezeu printr-un vis si vine a doua zi si zice (lui Avram): Ce mi-ai facut tu mie? Dumnezeul tau mi-a zis ca e nevasta-ta.  In momentul acela se intampla ceva. Faraon trebuia sa aibe o marturie deosebita din partea lui Avram. Cand Avram a ajuns in Egipt, macar ca nu trebuia sa ajunga, dar totusi a ajuns si Dumnezeu i-a spus: Te voi face o urgie. Cum trebuie sa fim noi? Trebuie sa fim o binecuvantare. Unde esti tu prezent, cei din jur ar trebui sa spuna: De cand ai venit tu, esti o binecuvantare. Noi ca sa putem sa fim o binecuvantare trebuie sa traim ca o binecuvantare, trebuie sa traim in adevar. Faraon l-a expulzat pe Avram.

Acuma, Egiptul putea sa fie altfel, daca Avram era altfel? Exista o sansa ca Egiptul sa fie altfel. Multe rele vom auzi noi in cer ca noi puteam sa le stopam cu marturia noastra, si n-am facut-o la timp. Poate Egiptul nu mai era Egiptul care a fost daca Avram era integru la momentul acela. Si Faraon la expulzat pentru ca n-a fost o binecuvantare, a fost un dezastru pentru ei. Dar, nu se termina aici. Este si-

ACTUL II

Zice Biblia ca Avram, dupa 25 de ani, in anul respectiv Avram primise pe Dumnezeu in vizita. Cei trei care au venit acolo, clar era ingerul Domnului si a primit promisiunea: Anul viitor pe vremea aceasta vei primi un fiu. Si ce credeti ca face Avram? Acuma, e s-a mutat la Filisteni si acelasi lucru, Avram il repeta. Ce ne invata episodul acesta al doilea in care Avram face aceleasi greseli?

De ce s-a dus prima data Avram in Egipt? Din cauza foametei. Si a mintit din ce cauza? Din cauza ca s-a dus in Egip si stiind cine sunt Egiptenii. Dar acum de ce s-a dus in Gherar? Nu mai era foamete. Motivul pentru care a coborat in Egipt nu mai exista. In schimb s-a intamplat ceva. A facut acelasi lucru. Obiectul fricii n-a mai existat, dar frica a ramas. Avram avea aceiasi frica si a reactionat cu aceasi minciuna. Acelasi motiv al fricii este prezent. Gen 20:10- 11 Şi Abimelec a zis lui Avraam: ,,Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?„11 Avraam a răspuns: ,,Îmi ziceam că, fără îndoială, nu -i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta, şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

Un pacat care a fost netratat. Avram nu spune ca a gresit. El zice: Oricum in tara asta ei n-au frica de Dumnezeu si sunt indreptatit sa fac lucrul acesta. Ce spune Avram? In toate lucrurile in se argumenteaza. Aici ne blocam in viata. Dumnezeu atatea oprotunitati ne-a oferit sa ne schimbam felul dea f i si caracterul. In momentul in care, insa vine cineva sa iti bata obrazul, ca e seful, ca e mama, tata, sau vecinul si ce-i spui tu? Ce sa vorbesc cu FIlisteanul acesta?

„Ce mi-ai facut?” este rostit de un necredincios (Faraon, Abimelec) unui credincios (Avram). Sara care de prima oara a fost tacuta (cu Faraon) acum minte si ea (cu Abimelec) pentru ca 25 de ani de nerezolvare a unui lucru nu te fac mai pocait. (Abimelec ii spune ce rau „ne-ai facut” noua in timp ce Avram vrea sa-i mearga „lui” bine. Un necredincios caruia ii pasa de multi si un credincios cauira ii pasa de el.)

Stiti ce mi se pare mie ciudat? Ziua in care Satana incepe sa-ti tina o predica. Acesta mi se pare cel mai umilitor lucru in viata. Si Abimelec ii spune in felul urmator: Mai Avrame, ce ai facut tu aicea, dandu-mi nevasta (cum ai facut si cu Faraon) este un fel de comert. Ai dat nevasta asta si eu ti-am dat oi si boi. Faraon cand a luat-o a stiut ca trebuie sa o plateasca. A platit. Cum vrei sa traiesti in viata asta? Stau de vorba cu frati care spun: Frate nu mai pot sa traiesc de datorii. Daca asta ai ales, asta-i limba Egiptului. In astea esti ancorat.

S-ar putea intr-o zi sa se apuce lumea sa ne predice. Mi-au spus unii: Si eu am venit la voi la adunare. Si am mers pe spatele unor tineri  si i-am auzit vorbind. I-am vazut cum se comporta. Mi se pare un lucru ciudat. Eu nu cred ca este o culoare de pocainta. Dar exista o atitudine de pocaiti care este valabila si la 6 dupa masa si la 8 dimineata si la 12 noaptea. Cum aratam, cum suntem, cum mergem, cum vorbim, cum ne purtam, toate in lumea aceasta vor avea o consecinta. Nu exista doar ca „Dumnezeu este in inima mea”. Da, dar niciodata nimeni nu Il vede. Tu trebuie s aai o marturie.

In ziua in care necredinciosul se ridica si spune credinciosului: Ce mi-ai facut? In ziua aceea noi suntem niste oameni care stam cu capul in jos. Dumnezeu zice sa te prezinti inaintea lui Dumnezeu ca un omincercat care n-are de ce sa-i fie rusine.

Video  Published on Dec 10, 2012 de inventivstudio

Nelu Brie – A Doua Şansă – la Biserica Betania Cluj 25 Noiembrie, 2012

Multumesc sorei Bibi Danaila pentru atentionare la predica fratelui Nelu Brie. Faceti click pe poza fr. Nelu Brie sa accesati video sau cititi transcrierea predicii mai jos.

PAGINA Nelu Brie PREDICI aici

Ninive – capitala Asiriei via http://www.bible-history.com

Nelu Brie, pastorul Bisericii Emanuel din Sibiu si profesor la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti predica despre

Textul Iona 3:1-10

Existenta noastra se desfasoara in doua planuri diferite: planul terestru si planul ceresc. Viata fiecaruia dintre noi se desfasoara in aceste 2 planuri. Aceste doua dimensiuni se influenteaza reciproc. Pe pamant, noi oamenii facem ceea ce socotim potrivit sa facem. Deciziile si actiunile noastre se consemneaza, se unesc intr-un mesaj care pleaca spre lumea de dincolo. Mesajul nostru ajunge in spatiile creseti. Este consemnat. Atrage dupa sine decizii, ecouri,  care apoi se intorc in planul omenesc si ne determina viata.

In esenta, acesta este adevarul de la care se porneste in cartea profetului Iona. Oamenii, pe pamant fac ceea ce ei considera potrivit. Faptele lor se aud in cer, nasc decizii in cer care atunci se intorc pe pamant si determina cursul vietii.

In planul terestru este vorba de o cetate antica, capitala a unei dintre cele mai mari imperii care a existat vreodata- orasul Ninivei, capitala imperiului Asirian. Notitele continua sub poza. Fa click pe poza sa vizionezi predica la Biserica Betania Cluj:

Watch live streaming video from bisericabetaniacluj at livestream.com

Faceti click pe poza sa accesati video. Cateva instructii pentru video la Livestream. Lasati ca video sa se descarce inainte de a-l porni (3-5 minute). Chiar la inceput va aparea o reclama scurta. Lasati reclamele de cate ori vin, daca le opriti, va va intrerupe mai des. Reclamele baner- peste ecran in partea de jos pot fi inchise- faceti click pe coltul din dreapta ‘close’ de cate ori apare. E cam ghinion cu reclamele lor, dar merita vizionarea programelor chiar daca Livestream pune mai multe reclame. Predica incepe la minutul 73:00 (1 ora 13 min).

Textul Iona 3:1-10

Transcriere din predica:

Ninive, s-a scris de ei in Genesa

In planul terestru este vorba de o cetate antica, capitala a unei dintre cele mai mari imperii care a existat vreodata- orasul Ninivei, capitala imperiului Asirian. Orasul era un oras foarte vechi. Existenta lui era consemnata inca din primele pagini ale sfintelor scripturi. Geneza cap. 11 vorbeste deja despre zidirea orasului Ninive. Un oras vechi, cu o religie idolatra. Numele orasului venea, de fapt, de la zeitatea principala. Orasul s-a mai numit Ninua, zeita s-a numit Ninua. Mai tarziu a fost cunoscut sub numele de Ishtar de la Israeliti cand au mers in idolatrie s-a numit Astarte. Orasul era un oras idolatru si foarte puternic. Scriptura spune aici ca avea o lungime cat cale de trei zile. Ruinele pot fi descoperite pe o suprafata de 50 km lungime. Ca de la Cluj la Dej, atata era orasul Ninive. Un oras foarte mare, puternic, zona fortificata era inconjurata cu ziduri inalte pana la 30 de metri si cu o latime ce lasa la trecere trei care de lupta. In spatele zidurilor orasul era de necucerit.

In jurul orasului s-a format un imperiu cunoscut in istorie pentru atrocitatile sale. In campaniile de cucerire, armata Asiriana a nimicit tot ce a intalnit. Ce era bun de dus in robie a dus in robie. Iar restul era trecut prin foc, prin sabie. In urma ramanea doar distrugere. Un popor foarte crud, cruzimea lui fiinddescrisa chiar si pe paginile sfintelor scripturi. Acesti oameni, construind un imperiu atat de puternic, renumiti pentru cruzimea lor s-au socotit de neinvins. Numai ca incet, incet faptele lor s-au strans intr-un mesaj si mesajul a fost transmis in lumea cereasca.

In cer a avut loc un sfat

Cu aceasta ne mutam in spatiul ceresc. Intr-o zi, potrivit primelor versete din cartea Iona, in cer a avut loc un sfat. Este posibil ca evenimentele sa se fi petrecut dupa modelul relatat la inceputul cartii Iov. Ingerii sfinti au fost prezenti la sfat. Au venit cu toti din toate partile, iar Dumnezeu pe scaunul de Domnie. In mijlocul acelei adunari in care nu stim ce s-a mai spus, cineva a adus o veste. Vestea a fost privitoare la nelegiuirea din cetatea Ninive. Vers. 2 ne spune „caci rautatea ei,’ zicea Dumnezeu, „s-a suit pana la Mine.” Este posibil ca acel purtator de cuvant sa fi trecut in revista toate atrocitatile care s-au petrecut in oras si in afara lui de catre cetatenii acelui oras. Crime, jafuri, ucideri, torutri de tot soiul. Toate atrocitatile si faptele mizerabile, rautatile. Vorba imparatului din Ninive: Faptele de asuprire, calea lor cea rea.

Ne putem inchipui revolta pe care ingerii au aratat-o la auzul acelor teribile  cuvinte. In atmosfera  din cer cu siguranta ca a plutit un gand. Ceva trebuie facut. Asa lucrurile nu mai pot sa ramana. Hotararea a fost luata. Ninive sa fie nimicita. A fost stabilita data nimicirii, hotarate instrumentele judecatii, delegati purtatorii judecatii. Planul pedepsirii a fost facut minutios si stabilit in fiecare detaliu. Mai trebuie aprobarea finala. Dumnezeu a spus ca planul este bun. Ninive sa fie nimicita. Numai ca, intr-un mod surprinzator pentru oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu insa pentru ingeri. Dumnezeu a zis: „Dar, mai inainte sa ajunga solii purtatori ai pedepselor divine in Ninive vom trimite un profet. Profetul ales a fost Iona si mesajul a fost:

A Doua Şansă

Un cuvant scurt: „Inca 40 de zile si Ninive va fi nimicita.” Acest mesaj dur, scurt, fara posibilitate de rastalmacire. Contine in sine insa vestea cea buna  a şansei a doua. Poate ca cineva va intreba: „De ce a doua  şansă? De ce a doua şansă pentru noi? Raspunsul cred ca este urmatorul:

(A) Prima şansă Fiecare din noi am ajuns un stadiu al credintei noastre cand Dumnezeu  a vazut ca in noi s-a dezvoltat suficient de bine discernamantul intre bine si rau. A existat cand inocenta noastra de prunci- te uiti la un bebelus de 6 luni si nu stie nici pe ce lume, nici cum il cheama. Ce sa stii apoi ce-i bine si ce-i rau? Dar creste. Incet, incet se inalta si vine un moment in existenta sa cand Domnul Dumnezeu cercetandu-l stie: Pruncul acesta cunoaste ce-i bine si ce-i rau. In urmatoarea clipa sau ceas, sau zi el este dus intr-o intersectie. Aceasta intersectie se numeste intersectia morala. I se pune in fata alegerea- alegi binele sau alegi raul.

Ajuns in intersectie, acolo este prima şansă. Si ce am ales? Cati ne gasim aici am ales răul. Caci din pricina acelei alegeri facute oamenii sunt declarati de Dumnezeu pacatosi si lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si cu smerenie spunem ca asa suntem si noi. Acolo a fost prima şansă. Acuma, ea s-a incheiat, s-a consumat.

(B) Şansa a doua – Insă, inainte ca Dumnezeu sa aduca judecata pentru faptele acumulate de dupa prima intersectie si pana in prezent, Dumnezeu decide sa ofere şansa a doua. Sa ne uitam la cuvintele citite ca sa vedem care este economia a şansei a doua.

La a doua şansă Dumnezeu ofera har 

El ofera har, harul mantuirii. Iata cum incepe propovaduirea lui Iona: INCA 40 de zile si Ninive va fi nimicita.” Inchipuiti-va ca Domnul Dumnezeu, printr-un profet, ar vorbi foarte convingator vreunuia din noi, un mesaj de tipul: Inca 40 de zile si te vei prapadi intr-un teribil accident de circulatie. Ce a-ti spune la auzirea unui asemenea mesaj? Dar, sa stii sigur ca-ti vorbeste Dumnezeu , nu ca te sperie un om. „Inca 40 de zile si tu vei pieri.” Ce fel de mesaj ar fi acesta? Ne-am ingrozi. Dar in acelasi timp ar trebui sa ne legam de cuvantul „inca”, pentru ca in cuvantul „inca” este concentrat tot harul lui Dumnezeu. In alte vorbe, tocmai ce Domnul Dumnezeu comunica cetatii era ca lungi ani in care Dumnezeu a fost favorabil orasului- zilele acelea, saptamanile si lunile acelea in care harul lui Dumnezeu s-a revarsat si inca mai sunt,. Dar, din ele au mai ramas 40 de zile. Dumnezeu ofera har. Dumnezeu ne-a dat si noua har. A lasat si peste noi favoarea Sa, bunavointa Sa, iubirea Sa, dizpozitia de a ne ierta pacatele. O inima deschisa pentru pacatosi care L-au suparat pe Dumnezeu prin pacate. Pentru Ninive, ca de altfel si pentru noi, harul lui Dumnezeu este exprimat in doua feluri:

(1) Har – Mai intai Dumnezeu trimite un mesager.

Mesagerul a fost Iona, un mesager credibil. Cu siguranta ca inainte ca sa ajunga Iona in Ninive, a ajuns in Ninive vestea sosirii lui Iona. Si cetatea era in mare framantare. Oare ce va zice mesagerul din peste? Un mesager credibil.

Mai credibil insa decat Iona este mesagerul care ni se adreseaza prin sfanta evanghelie. El este Domnul nostru Isus Hristos. Noi, ceilalti, purtatorii Lui de cuvant. Dar El e mesagerul. Si marturia credibila a lui Dumnezeu este ca El a inviat din morti. Si harul Lui Dumnezeu se exprima prin acest mesager credibil: Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu care poarta cu sine un mesaj.

(2) A doua componenta a harului- Mesajul.

Mesajul lui Iona a fost mesajul celei de a doua sanse care este atat de concentrat comunicat si ingrozitor comunicat. Si bine ca mesajul pentru noi e altfel: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Ca apoi Pavel sa spuna, ca incununare: „Dumnezeu, harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat.” Acest har ni s-a aratat si noua, ca nu ne-a nimicit Dumnezeu cand am savarsit pacate. Asta nu inseamna ca nu ne-a vazut ca am pacatuit. Faptul ca am continuat sa traim e din pricina harului.

Aduceti-va aminte de Anania si Safira. Doi oameni care s-au facut vinovati de pacat mare in ochii lui Dumnezeu. Au vandut un ogor si au vrut sa injumatateasca darul. Nu-i nici o problema. Socotiti dumneavoastra ca venind la adunare si Petru l-a intrebat pe Anania: Anania, cu banii astia a-ti vandut mosia? De ar fi zis Anania: „Frate Petru, nu cu atata, cu mai mult. Dar, m-am inteles cu nevasta-mea ca avem nevoie de o parte de bani si uite, pe astia-i aducem, ii dau cu inima larga in numele Domnului Isus. Ar fi zis Petru: Domnul o sa primeasca darul tau, nu-i nici o problema. Nimeni nu-i ceruse sa aduca toti banii. Numai ca el, mincinosul, amagit de diavolul declara public ca sunt banii toti. In urmatoarele secunde a cazut jos la pamant mort. Si cateva ceasuri mai tarziu Safira cade la fel.

Citind acolo m-am gandit. Ce-i aici oare? Exceptie sau regula? Regula. Exceptia e cu noi. Exceptia este posibila doar din pricina unui har, care inainte sa vina judecata rosteste cuvantul „inca”. Acest „inca” extinde, face o extensiune ca si cum ar intinde timpul, a pune acolo o enclava in timp ca sa ofere o sansa. Cand Dumnezeu ofera har El e cu inima deschisa pentru oameni. Iertarea este disponibila. Impacarea este posibila. Duhul lui Dumnezeu se revarsa si cerceteaza. Inima omului e framantata, convinsa. Cu ea, Duhul in constiinta argumenteaza dovedind ca-i pacat la mijloc si ca-i nevoie de neprihanire si ca vine judecata. Duhul creeaza circumstante favorabile mantuirii, precum cea din seara aceasta.

Nu poti crede, nu te poti schimba, dar la biserica ai putut veni. Asta-i harul lui Dumnezeu. In vremea harului Dumnezeu e favorabil. Nadajduiesc sa fie favorabil fiecaruia dintre noi si socot ca simpla noastra prezenta aici confirma ca si-n dreptul nostru este valabil cuvantul „inca”.

(3) Harul este limitat.

Cand Dumnezeu ofera sansa a doua El ofera un har limitat. „Inca 40 de zile”. Harul lui Dumnezeu este inepuizabil. Nimeni nu va putea vreodata sa epuizeze sensurile profunde ale harului lui Dumnezeu. El este nemarginit, inaltimea sau lungimea, sau adancimea si profunzimea Sa e de neconceput pentru mintea omeneasca. Unde nici un om nu vede sansa si posibilitate de indreptare Dumnezeu vede si investeste si culege. Ca e harul Lui imens, de necuprins, inepuizabil. Dar limitat. Sa nu creada cineva ca harul lui Dumnezeu tine la nesfarsit. Harul lui Dumnezeu e plin de iubirea si de generozitatea Lui, de favoarea lui Dumnezeu.

Pai, sa se uite Dumnezeu la tine si sa te vada pacatuind, mintand, injurand, curvind, furand, traind in tot felul de pacate- sa te vada, toate astea sub privirile Lui Dumnezeu si Dumnezeu sa se uite tolerant. Oare nu acesta este sensul cuvintelor: indelunga rabdare? Sau: trecuse cu vedere pacatele facute dinainte? Sau cuvintele: Dumnezeu nu tine in seama vremea de nestiinta? Este o imagine teribil de impresionanta. Un Dumnezeu tolerant din pricina harului. De n-ar fi tolerant am impartasi soarta lui Anania si Safira. Dar e bun. Dar nu e doar bun Dumnezeu e bun, dar nu e doar bun. Harul lui Dumnezeu este limitat.

Dovezi biblice: Isaia 55:6 – „Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi„. Vremea este impartita in doua. O vreme Dumnezeu poate fi gasit. O vreme Dumnezeu e aproape si dupa aceea urmeaza o vreme in care Dumnezeu nu mai poate fi gasit si nici nu este aproape.  Evrei 4:1- „Sa luam dar bine seama, atata timp cat ramane in picioare sa intram in fagaduinta Lui, nici unul din voi sa nu se pomeneasca venind prea tarziu„.

Prea tarziu- nu e dupa ce mori, prea tarziu este dupa ce se gata harul. „Sa luam bine seama”, greceste, verbul inseamna: ingroziti-va, tremurati in voi la gandul de spaima ca tot amanand sa va impacati cu Dumnezeu a-ti putea trece in ziua 41-a (a Ninivei, a distrugerii), dupa care nu-i mai nici un har. Luca 19:41-Bucuria Ierusalimului si plansul Domnului Isus: „Cand s-a apropiat de cetate si Isus a vazut-o, a plans pentru ea.” Stiti de ce a plans. Auziti cuvintele: „Daca ai fi cunoscut si tu in ce zi (era ziua 40 a Ninivei) lucrurile care puteau sa-ti dea pacea. Dar acum ele sunt ascunse de ochii tai… Pentru ca n-ai cunoscut vremea Mea cand ai fost cercetata.” 

Har, dar limitat. Sa nu credeti ca aceste adevaruri sunt valabile doar pentru altii. Ele ne cuprind si pe noi. Sa nu socotim ca harul lui Dumnezeu tine de cand ne nastem pana murim. La unii da. Dar, la acei la care tine atat de mult stie Dumnezeu si El nu spune aceasta taina nimanui. Este posibil prin mecanismele rugaciunii de mijlocire, cum gasim in multe locuri din scriptura, ca vremea harului sa se prelungeasca. Mare, mare binecuvantare este sa ai un tata, o mama, un barbat, o sotie, sau un prunc care se roaga pentru tine. Mare har, mare binecuvantare. Sa ia omul acesta, mijlocitorul, sa ia unealta judecatorului si sa-L induplece pe Stapan. Sa zica omul cu securea ca vine la anul ca sa taie smochinul neroditor. Pana atunci il mai lasam.

Sa nu dispretuiti rugaciunile de mijlocire. In ele se intampla o economie pe care ochii nostri de carne si mintea noastra nu o poate patrunde.

Ce se intampla cand se ia harul? 

In vremea harului Dumnezeu e favorabil. Ingerii lui Dumnezeu protejeaza. Urmeaza o relatare personala (! ora 40 min)–E vremea harului. Va chem sa ne intoarcem la Hristos cu grabire, la gandul inspaimantator ca s-ar putea incheia cu harul chiar in seara aceasta.

(C) Dupa har vine judecata. „Inca 40 de zile si Ninive va fi nimicita. Paradigmul, tiparul dupa care Dumnezeu a lucrat in vechime pana in vremurile noastre este acelasi: Har, o vreme si apoi judecata. Cu un individ, cu o natiune, tot asa a lucrat. Cand omul isi vede pacatele se apuca de post si pocainta. Cainta fara lacrimi si fara rugaciune este simulacru. Barbatii din Ninive s-au pocait iar raspunsul lui Dumnezeu este in vers. 10. Dumnezeu a vazut ce faceau ei si ca s-au intors dupa calea cea rea.

Lazar Gog – Raspunsul dragostei

1 Samuel 18:1-4

David sfîrşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s’a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l -a iubit ca pe sufletul din el. În aceeaş zi, Saul a oprit pe David, şi nu l -a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. Ionatan a făcut legămînt cu David, pentrucă -l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s’o dea lui David; şi i -a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui.

In acest pasaj ne-am reamintit acea istorie in care David la biruit pe Goliat. Si dupa ce l-a biruit pe Goliat s-a prezentat in fata imparatului Saul si a printului mostenitor, Ionatan, vorbind despre Dumnezeu, despre puterea lui Dumnezeu. Si cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca dupa ce a terminat de vorbit in fata imparatului, a curtii imparatesti, s-a intamplat ceva foarte interesant. Ionatan, printul mostenitor a aratat o bunavointa si o dragoste deosebita fata de David.

In scena aceasta vreau sa ne vedem pe noi, in legatura cu Domnul si mantuitorul nostru Isus Hristos. Cand Domnul Isus ne vorbeste, cand El ne trimite cuvantul Sau, cand El ne trimite descoperirile Lui, cand El ne reveleaza planul Lui inima noastra trebuie sa se indragosteasca de Isus Hristos, trebuie sa se alipeasca de El. Trebuie sa procedam la un raspuns asa cum David si Ionatan ne sugereaza si ne demonstreaza in pasajul de astazi.

In pasajul acesta sunt trei aspecte ale raspunsului dragostei:

(1) Alipire de Domnul

Cand dragostea raspunde la chemarea Mantuitorului Isus Hristos, de a sta aproape de El, de a fi copiii Lui, de a sta la masa Lui (la cina). Alipirea are o intreita dimensiune:

1)Alipire in intelect- Ca sa te alipesti de cineva trebuie neaparat sa gandesti ca persoana de care te alipesti. In relatia noastra cu Dumnezeu, tocmai aceasta ne trebuieste.

Diavolul stie acest aspect. De aceea, astazi cand stai in biserica lui Dumnezeu, in fata evnagheliei, in fata cuvantului, in fata Mantuitorului Isus Hristos, lucrul pe care diavolul il stie si vrea sa il exploateze este acesta: Intelectul tau, sau mintea ta sa fie abatuta de la legea lui Dumnezeu.

Cand diavolul s-a prezentat in gradina Eden la Adam si Eva, unde s-a adresat prima data? Ce a abordat prima data? Partea intelectuala: „Oare a zis Domnul?”

2)Alipire a inimii- In sfanta scriptura cand vorbim de suflet, cand este aceasta expresie, este o expresie care vorbeste despre a doua parte din componenta noastra. Suntem trup, suflet si duh. Dar, in acelasi timp vorbeste Biblia de suflet, vorbeste de inimi ca sediul al sentimentelor si vorbeste de mentalitate, de emotii. Nu putem sa stam langa Mantuitorul nostru Isus Hristos si sa nu ne alipim de inima Lui. Nu se poate sa fi invitat la masa Domnului nostru Isus Hristos si sa nu-ti bata inima.

3)Alipire a vointei– David a fost uns de Samuel sa fie imparat si profet. Samuel i-a revelat acest lucru si i-a spus: „Tu vei domni in Israel. Dumnezeu iti da tie imparatia. Pe de alta parte, cine este drept print mostenitor in Israel? Ionatan. Imaginati-va ce insemneaza vointa. Vezi 1 Samuel 23:15-17 Care-i voia lui Dumnezeu? David sa fie imparat. (Atunci) si voia mea este, chiar daca sunt printul mostenitor. Care-i voia lui Dumnezeu? Sa umblati in sfintenie. (Atunci) ma leapad de pacat, umblu si eu in sfintenie. Care e voia lui Dumnezeu? Sa traiti in pace unii cu altii. Asta este si voia mea. Care e voia lui Dumnezeu? Sa avem mila de cei de langa noi. Asta este si voia mea. Care este voia lui Dumnezeu? Sa facem bine si sa binecuvantam si sa inaltam pe Domnul. Aceasta este si voia mea.

Raspunsul dragostei presupune in primul si in primul rand presupune o alipire intelectuala, a inimii si a vointei

(2) Un legamant sacramental (sfant)

„Ionatan a facut legamant cu David pentru ca il iubea ca pe sufletul lui. ” Legamantul pe care noi il facem cu Domnul Isus Hristos, pentru ca sa Il facem pe El Domn in viata noastra sunt doua aspecte:

1) Prin Cuvantul vorbit- David si Ionatan au vorbit impreuna, sau consultat impreuna. Cu noi, Dumnezeu vorbeste prin cuvantul Sau. Nu este cuvant mai mare decat sfanta scriptura in lumea aceasta. Cartile religioase n-au nici o valoare in comparatie cu Biblia. Aceasta este voia expresa pentru omenire. Si cand Dumnezeu ne-a chemat si a intrebat: „Vrei sa fi cu mine?” Raspunsul dragostei mele a fost: „Da, vreau sa fac legamant cu Tine.” Ca ori de cate ori vorbesti Tu Doamne, vorbesti adevarul.

2) Prin sange- Expresia ebraica scrie ca David si Ionatan au ‘taiat’ un legamant. Modelul de a face un legamant cu Dumnezeu este totdeauna un model ce presupune sange. Dumnezeu l-a introdus in istoria omului. Nimic nu te obliga mai tare ca jertfa de sange. Noi am facut un legamant cu Domnul Isus Hristos nu numai prin cuvant, ci si prin sange. Nu au trebuit animale sacrificate, Isus Hristos a devenit mielul lui Dumnezeu.

(3) Convingere si sacrificiu

Ionatan a facut un legamant cu David din convingere.

1) Dezbracare de eu- A scos mantaua ca sa i-o dea lui David, si i-a dat hainele sale, chiar sabia si arcul… (v.4) Poporul l-a vazut pe David in haine de print ale lui Ionatan. Stiti ce inseamna dragoste? Cand cei din jur se uita la mine si la tine si zice: „Asta e imbracat in Hristos.” Cand El te imbraca cu neprihanirea Lui, cand te imbraca cu dragostea Lui, cand te imbraca cu sfintenia Lui, cand te imbraca cu indurarea Lui, cand te imbraca cu o inima buna ca a Lui, cei care se uita la mine si se uita la tine inteleg ce dragoste se vede in el. Se vede Hristos in el. Cati se uita la mine sua la tine trebuie sa Il vada pe Isus Hristos. Eu nu mai sunt eu si nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine.

2) Renuntare la abilitatile noastre si luarea abilitatilor lui Isus- Ionatan i-a dat chiar sabia si arcul. Ionatan era un razboinic. Stia sa manuiasca sabia si arcul. In vremea aceea, din cauza subjugatiei din partea Filistenilor, care nu i-a lasat sa faca nici o arma, doar Ionatan si Saul aveau sabie. Cand David este vazut ca are sabie si arc din nou, au zis: „Asta-i sabia lui Ionatan si arcul lui Ionatan.” Acum David are abilitatile lui Ionatan. Inseamna sa iai abilitatile, harurile, darurile lui Isus Hristos. „Cum, omul acesta?” cum ziceau despre Petru si Iacov si Ioan, contemporanii care erau super educati- membrii sanhedrinului, fariseii, saducheii, carturarii. Spune, „Cand i-au vazut si au auzit cum vorbesc au zis: „Cum de vorbesc oamenii acestia asa cum vorbesc?'” Si-au dat seama ca au fost cu Isus.

Isus ne-a pus in mana sabia si arcul. Isus ne-a dat abilitatile Lui. „Cum de vorbeste omul acesta asa? N-are pregatire” Nu el vorbeste, vorbeste Dumnezeu prin el. „Cum de canta persoana asta asa?” Nu ea canta, canta Duhul Domnului prin ea? „Cum de face omul acesta fapta aceasta?” Nu el o face, nu ea o face. Este Domnul pentru ca abilitatile pe care le avem insemneaza: El a pregatit fapte bune pentru ca noi sa umblam in ele. Abilitatile mele sunt ale lui Ionatan- ale Domnului, ale unuia mai mare decat Ionatan. David umbla in abilitatea lui Ionatan.

3) Statutul social- Cuvantul Domnului spune ca ‘i-a dat si incingatoarea lui.’ Era cea mai evidenta dovada ca Ionatan este print mostenitor. Peste haina regala, imparatii, printii mostenitori aveau o incingatoare de aproximativ 12 inch de lata. Era gacuta cu pietre scumpe, cu aur, argint. Era simbolul puterii imparatesti si se incingea peste haina. Oricine vedea incingatoarea aceasta stia: statut social- Ionatan este print.

Cine are acum incingatoarea? O are David. Cingatoarea aceasta avea deasemenea un buzunar in care era ultima arma de aparare a printului. Era un cutit cu doua taisuri. Un ‘dagger’, cum spune Limba Engleza. Ce vrea sa spuna aceasta? In dragostea Lui pentru noi, unul mai mare decat Ionatan este Isus Hristos. Ne-a incins cu adevarul. Si nu ne-a pus o arma ca sa omoram pe cineva in buzunarul care este pe cingatoare. Ne-a pus in noi ravna evangheliei pacii. Si a zis, „Mergeti in toata lumea si vestiti cuvantul meu la orisice faptura.” O sa va stea impotriva imparatii, o sa va stea imoptriva cel rau, o armata demonica. Dar, Eu sunt cu voi. Adevarul va va face liberi. Mergeti incinsi cu adevarul. Mergeti in aceasta putere. Mergeti in trimiterea Mea. Mergeti pentru ca Eu Ma duc cu voi. Nu voi mergeti, Eu ma duc cu voi. Si cand se vor uita la voi Ma vor vedea pe Mine. Vor vedea puterea Mea. Vor veeda autoritatea Mea. Vor vedea statutul Meu. Eu sunt mai mare decat toti. Eu am toata puterea in cer si pe pamant. Chiar daca voi sunteti firavi, chiar daca voi sunteti plapanzi, cand mergeti in Numele Meu o sa Ma vada pe Mine.

Si de ce credeti ca a ajuns evanghelia pana aici in 2000 de ani? Este pentru ca Domnul s-a tinut de cuvant. A mers inainte cu noi. Isus Hristos este Unul mai mare decat Ionatan. El este Printul cerului. Este Domnul Domnilor si Imparatul Imparatilor.

  • Mi-a vorbit si m-am indragostit de cuvantul Lui.
  • Mi-a zis ca ma doreste sa stau la masa cu El si ii raspund ‘DA’, stau la masa cu EL
  • Mi-a curatat mintea, mi-a curatat gandirea si m-a imbracat cu o gandire noua. M-a incins cu un intelect nou.
  • Mi-a curatat inima si sufletul. Mi-a curatat vorbirea, mi-a curatat faptele.
  • Mi-a vorbit cuvantul Sau si mi-a dat abilitati din el.
  • M-a dezbracat de el meu si m-a imbracat cu haina Lui.
  • Mi-a dat un statut nou si noul statut pe care-l am- sunt imparat impreuna cu Isus Hristos. Sunt rege impreuna cu Isus Hristos. La masa imparatului sta casa imparatului, in primul rand. Isus Hristos ne-a imbracat sa fim regi si sa stam la masa cu El. Vrei tu lucrul acesta? Eu abia astept sa stau la masa cu El. M-am indragostit de El. Te-ai indragostit si tu? Raspunde-i.

Published on Nov 9, 2012 by  by Rev. Dr. Lazar Gog

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari