Valerian Jurjea – Intra ca sa vezi si sa crezi

Valerian Jurjea – Intra ca sa vezi si sa crezi (16 Aprilie, 2017)

TEXT Ioan 20:1-8

1 În ziua* dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
2 A alergat la Simon Petru şi la celălalt* ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus.”
3 Petru* şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.
4 Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.
5 S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile* de pânză jos, dar n-a intrat.
6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos.
7 Iar ştergarul*, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc, singur.
8 Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.

Biserica Penticostală Româna Betania, Dublin (16.04.2017). Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Anunțuri

Samy Tutac – Trei aspecte legate de invierea Mantuitorului – Biserica Betel Timisoara

Samy Tutac 4 Biserica Betel Timisoara

Text Matei 28:1-15

1 La sfârşitul zilei Sabatului*, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi** cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
2 Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger* al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.
3 Înfăţişarea* lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada.
4 Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.
5 Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.
6 Nu este aici; a înviat, după cum* zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul
7 şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge* înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”
Isus Se arată femeilor
8 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
9 Dar iată că le-a întâmpinat Isus* şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.
10 Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor* Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.”
Ademenirea străjerilor
11 Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.
12 Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani
13 şi le-au zis: „Spuneţi aşa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.’
14 Şi, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.”
15 Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.

Invierea Domnului Isus Hristos a ocupat un loc central in mesajul, in trairea, in exprimarea a tot ce a insemnat viata bisericii de la inceput. De fapt, nu stiu daca v-ati gandit vreodata, dar noi, biserica de astazi, niciodata nu prindem mai bine lungimea de unde a bisericii primare decat la sarbatoare Invierii si apoi inca cateva saptamani dupa, cand mai mult din cauza traditiei  obisnuim sa vorbim mai mult despre invierea Domnului, despre moartea Lui, sa cantam despre asta. Cand, de fapt, mesajele noastre, adunarile noastre, intalnirile noastre, serviciile noastre, n-ar trebui sa fie nici unul dintre ele in care sa nu vorbim macar de 20 de ori daca se poate despre moartea si invierea Domnului Isus Hristos. Pentru ca asta este de fapt evanghelia. Evanghelia are de-a face cu Isus Hristos care a murit pentru pacatele noastre. Care a fost ingropat si care a inviat a treia zi conform Scripturilor si  apoi s-a aratat la unii si la altii si dupa ei, toti. El ni s-a aratat si noua. Laudat fie Numele Lui.

Interesant cum evanghelistii au incercat fiecare sa surprinda acele aspecte legate de invierea Domnului Isus pe care le-au considerat a fi cele mai importante. Acum, sigur, daca citesti fiecare Evanghelie si te uiti la toate cele patru o sa observi ca sunt cateva diferente in ce priveste detaliile. Sigur, sunt pentru ca sunt patru oameni diferiti care au scris. Insa daca o sa va uitati cu atentie, in esenta, mesajul celor patru evanghelistieste acelasi: Isus Hristos care a murit, a inviat a treia zi si s-a aratat celor dragi ai Lui. Amin. Asta-i mesajul. In pasajul care l-am citit in seara aceasta, evanghelistul Matei surprinde trei aspecte legate de invierea Mantuitorului si as vrea sa ne uitam la ele in modul simplu….

Predica la minutul  1:04:30 (64:30).

OARE VA REGĂSI BISERICA SEMNIFICAȚIA SĂPTĂMÂNII LUMINATE?

Samy Tuțac

OARE VA REGĂSI BISERICA SEMNIFICAȚIA SĂPTĂMÂNII LUMINATE?
Puțini mai sunt creștinii care știu că săptămâna, care urmează marii sărbători a Învierii Domnului, se numește Săptămâna Luminată. Și mai puțini sunt cei care știu de ce se numește așa. În primele secole ale creştinismului, în timpul săptămânii de după sărbătoarea Învierii lui Cristos, catehumenii (cei care se pregăteau să primească Botezul) care erau botezaţi în noaptea de Paşti erau numiți „luminați” și purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii, în toată săptămâna de după Paști. Se pare că de la purtarea hainelor albe, această săptămână a primit numele de Săptămâna Luminată. Am căutat să găsesc o meditație potrivită pentru această săptămână și am dat peste rândurile de mai jos, scrise cu mult har de doamna Daniela Popescu de la Școala românească din Atena.

„Decat sa va prefaceti ca mancati, mai bine gustati din taina intelepciunii!
Decat sa va prefaceti ca puteti, mai bine ati incerca sa demonstrati!
Decat sa va prefaceti ca fugiti, mai bine nu v-ati mai amesteca in problemele altora!
Decat sa va prefaceti ca traiti, mai bine ati incerca sa iubiti clipele!
Decat sa va prefaceti ca iubiti, mai bine v-ati ierta semenii!
Decat sa va prefaceti ca va doare, mai bine ati arata lumii ca va pasa!”(Daniela Popescu, „Frânturi de suflet”, vol. 2)

Fără îndoială, aceste „frânturi de suflet” sunt potrivite pentru a medita în liniște la mesajul lor, nu doar în Săptămâna Luminată, ci în fiecare săptămână. De ce oare nu ar putea fi orice săptămână din an o Săptămână Luminată? Și oare ce impact ar avea purtarea hainelor albe, măcar o săptămână, după primirea botezului? Și ce s-ar întâmpla dacă ne-am aminti mereu de spusele Mântuitorului:”Voi sunteți lumina lumii…Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune…”? Am experimenta mereu o Săptămână Luminată…?

Samy Tuțac

Cuvantul mare al invierii – Lazar Gog

VIDEO by Emanuel Church Anaheim

Lazar GogCe zi glorioasa in istoria omenirii! Fara aceasta zi a invierii, mantuirea noastra ar fi imposibila si Evanghelia noastra ar fi o evanghelie a minciunii ca celelalte evanghelii ale altor religii. Insa, invierea din morti este o realitate. Nu putem sa explicam invierea din morti, dar invierea din morti explica existenta noastra ca popor al Domnului. […..]

….Ne trebuie un om care sa simta cuvantul, si care ca si in mesajul zilei invierii sa mearga sa spuna omenirii: Nu mergeti in iad! Nu stati departe de Dumnezeu! Nu intoarceti spatele lui Dumnezeu! Aceasta  inseamna pieire. Nu va conformati corectitudinelor politice. Intoarceti-v a la Hristos, la Hristos Cel care a murit, dar la Cel care a inviat din morti si la care va poate mantui sufletele! Ce faci tu in aceasta zi de inviere? Cum privesti sarbatoarea Lui? Pe care Hristos il cunosti tu?

Declaratia Primului Ministru UK David Cameron: Noi suntem o tara crestina – UK’s Prime Minister Makes Huge Announcement About Christianity

Photo credit

Photo credit www.bloomberg.com

Declaratia Primului Ministru UK  David Cameron: Noi suntem o tara crestina.

Trad. Agnus dei Sursa: Declaratia Video

Invierea Domnului (Pastele), este un timp pentru crestini in care sa sarbatoreasca triumful ultim al vietii asupra mortii si invirea lui Isus. Si pentru noi toti este un timp in care sa reflectam rolul care-l joaca crestinismul in viata noastra nationala. Biserica nu este doar o colectie de cladiri frumoase vechi, ci este o forta activa vie care face lucrari minunate peste intreaga noastra tara. Cand oamenii raman fara adapost, biserica este acolo cu mancare calda si locuri de cazare, cand oamenii sunt dependenti de felurite patimi sau in datorii, cand oamenii sufera sau sunt indurerati, biserica este acolo. Stiu, din cele mai dificile timpuri din propria mea viata, ca bunatatea bisericii poate fi o confortare imensa. Peste tot in Britania, crestinii nu numai vorbesc doar, sa-ti iubesti pe aproapele tau, ci ii gasesti mergand in scoli religioase, in inchisori, in grupurile comunitatii. Si datorita tuturor acestor motive, ar trebui sa ne simtim mandri sa spunem ca: ,,Aceasta este o tara crestina.”

Da, suntem o natiune care imbratiseaza, primeste si accepta toate credintele si necredintele, dar noi totusi suntem o tara crestina. De aceea guvernul pe care eu il conduc, a facut cateva lucruri importante, de la investirea a zeci de milioane de lire sterline pentru repararea bisericilor si catedralelor, la trecand o lege care sa reafirme dreptul la rugaciune a consiliilor de orase, Si, ca tara crestina, responsabilitatea noastra nu se opreste acolo, noi avem de asemenea datoria sa vorbim deschis despre persecutia crestinilor din jurul lumii. Este cu adevarat socant ca in 2015 exista  inca crestini care sunt torturati si chiar omorati din cauza credintei lor, de la  Egipt la Nigeria, Libia la Coreea de Nord. Peste tot in Orientul Mijlociu, crestinii au fost alungati din casele lor, fortati sa fuga din sat in sat. Multi dintre ei au fost fortati sa renunte la credinta lor sau omorati cu brutalitate. Tuturor celor crestini curajosi din Irak sau Siria care-si practica credinta sau dau adapost altora, noi trebuie sa le zicem ca „suntem alaturi de voi.” Acest guvern a pus aceste cuvinte in actiune, prin faptul ca ei primesc ajutor umanitar sau primesc fonduri de reconciliere la nivel local, in Irak.

Si in lunile care urmeaza, noi trebuie sa vorbim ca o singura voce pentru libertatea de credinta. Pentru acest Paste, ar trebui sa pastram in gandurile noastre pe toti acei crestini care se confrunta cu persecuti in strainatate si sa dam multumiri pentru toti crestinii care fac o diferenta reala, aici acasa. Pe care nota, as vrea sa va urez voua si familiilor voastre, un Paste foarte fericit!

BREAKING: UK’s Prime Minister Makes Huge Announcement About Christianity [VIDEO]

Nelu Brie – Ce are Isus pentru Toma

TEXT – Ioan 20:24-29

Isus Se arată şi lui Toma.
26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”

Nelu Brie Aprilie 2015 Lecturand Sfanta Scriptura si cunoscand si vietile oamenilor, eu am invatat ca exista doua feluri de credinta.

Primul fel de credinta este credinta vulcanica. O credinta aprinsa. E credinta care muta muntii. E un fel de credinta care te umple de entuziasm. Aceasta a fost credinta lui Daniel, care a mers in groapa cu lei. Aceasta a fost credinta lui Moise, care a despicat Marea Rosie. Credinta lui Elisei, care l-a vazut pe Ilie inaltanduse la cer. O credinta vulcanica, puternica, ferma, neclatinata.

Al doilea fel de credinta  e credinta sovaielnica: „Doamne, cred, dar fa-mi un bine. Ajuta-ma credintei mele.” Credinta sovaielnica nu e mai putin credinta. Si ea e credinta. Romancierul rus, Dostoievski, spunea ca „Eu nu cred ca un copil. Nu ca un copil cred. Osana mea s-a nascut in cuptorul indoielii.” Si Toma a fost pe aproape.

Ma gandesc ca cei mai multi dintre noi ne identificam mai usor, nu cu credinta aceea vulcanica, ci cu credinta sovaielnica. V-as intreba: ati avut vreodata indoieli? Nu trebuie sa ridicam mana. E o intrebare la care raspunsul se da in taina. Oricum ar fi, Scriptura din aceasta zi ne imbarbateaza, ca si daca sovaim, atata timp daca ramanem acolo  unde ne asteapta Dumnezeu sa fim, e bine. Dumnezeu ne va ajuta.

Isus a venit la ucenici. Nu numai Toma era sovaielnic. Sovaielnici erau toti, ca stateau cu usile uncuiate, de frica iudeilor. In faza aceea de inceput, de infiripare, de inchegare, a credintei in invierea lui Isus, Domnul, inaintea revarsarii a Duhului Sfant, avem aceasta stare de framantare, de ingrijorare, de teama. Isus a venit la ei. Cand Domnul Isus vine, El nu vine niciodata cu mana goala. Intotdeauna, El aduce cu Sine ceva. In scurtul mesaj pe care vi-l voi impartasi, vom raspunde la o intrebare: Ce are Isus pentru Toma? Sau altfel: Ce are Isus pentru cel sovaielnic?

Cu ce vine la el? La Toma, Domnul Isus, a venit cu trei lucruri.

  1. Intai, i-a adus un mesaj.
  2. Apoi, i-a adus o dovada.
  3. Ca la urma, sa-i lase o provocare.

1. Mesajul

pace voua peace

Un mesaj: Pace! Pace Voua! O dovada: Pune mana in mana Mea. Si un mesaj: Nu fii necredincios, ci fii credinciosTotul debuteaza plin de caldure si cu dragoste si cu o compasiune iesita din comun. Doar Domnul Isus e in stare sa faca asa. Cand s-a aratat ucenicilor Sai, le-a zis: Pace voua. Noi obisnuim sa ne salutam intre noi cu salutul  ‘Pace’ sau ‘Pacea Domnului’. Pentru noi este un salut. Pentru Domnul Isus a fost mai mult deca un salut. A fost ceva incarcat de semnificatie si ma gandesc ca in salutul pe care ni-l dam unii altora, ar trebui sa ne miscam spre acest continut. Isus a transmis ceva, cu adevarat. N-au fost vorbe doar. Cand El a zis ‘Pace voua’, nu au fost doar cuvinte, acolo s-a intamplat ceva. Cuvintele acelea au prins viata. Cuvintele acelea au adus un continut. Cuvintele acelea au transferat, au dus ceva in sufletul ucenicilor. Isus a zis: Pace voua. Mesajul este mesajul pacii.

Oamenii sunt flamanzi dupa pace. Nu e vorba numai de pacea dintre noi, adica opusul razboiului, ci e vorba de acea pace interioara. De aceea, liniste si stabilitate, satietate si semnificatie interioara si convingere ca totul e bine. O, cata ingrijorare nu-i la oameni, cata temere, cata frustrare, cata neimplinire, cata ste nepotolita si foame nesaturata, dupa nici ei nu stiu ce. Singurul care satura este Isus. Singurul care poate umple acel spatiu  este Isus. Si cand El vine, aduce aceasta pace. A zis: Pace voua. Mesajul are baza. Mesajul este un mesaj actual. E un mesaj care arata ca ceva Dumnezeiesc s-a intamplat. Acel ceva Dumnezeiesc se aseaza la baza mesajului. Cel mai bine baza a mesajului ‘pace voua’ este descrisa de ap. Pavel  in epistola catre Romani, in cap. 4:24-25

24 ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,
25 care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Isus Hristos, Domnul nostru,  a fost dat din pricina faradelegilor noastre. El a murit din cauza pacatelor noastre. Si a inviat din cauza ca am fost socotiti neprihaniti. Dupa cum la baza mortii Sale, cauza mortii Sale este vina pacatului nostru, cauza invierii Sale, potrivit acestui text, este decretul de iertare dat de Dumnezeu. Dumnezeu a primit jertfa lui Isus. Si a confirmat faptul ca aceasta jertfa se constituie in izvorul pacii, prin faptul ca l-a inviat pe Domnul nostru Hristos. Si de acum, pentru noi toti este speranta, este pace.

Romani 5:1, ap. Pavel, frumos descrie si adanceste ca o concluzie a celor citite: Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Cand veti citi cu atentie, veti vedea ca deasupra cuvantului ‘pace’ sau cuvantului ‘avem’, verbului ‘avem’, este o nota si nota aceea de subsol, te trimite la un sens avut in vedere aici. Este ‘sa avem pace cu Dumnezeu’. Fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, fiindca a murit Isus pentru noi, fiindca a inviat Isus, Domnul, pentru noi, fiindca s-a indurat Dumnezeu, fiindca toate acestea ne-au fost aduse ca un dar din partea lui Dumnezeu, ca o concluzie- sa avem pacea lui Dumnezeu. E un imperativ, nu e doar o constatare. Nu e doar o realitate care se arata, ci este si un  imperatic: sa avem pace cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, noi suntem invitati sa intram in aceasta stare de har si sa ne bucuram de mesajul care a fost adus. Sa avem pace cu Dumnezeu. Vremea fricii a trecut, frati si surori. Vremea temerilor si a nelinistilor a trecut. A inceput veacul mantuirii. A inceput vremea aratarii Imparatiei lui Dumnezeu. Domnul primeste pe cei care cred in Isus. Dumnezeu are mila de noi. El constituie acel cadru obiectiv al pacii. Va chem in aceasta dimineata, in numele Domnului nostru Hristos, sa venim la Domnul cu credinta si asa cum El s-a aratat in acea zi lui Toma, sa se arate in chip spiritual noua, cumva, in rugaciunea noastra si sa ne aduca acea pace. N-avem nevoie de pace, oare?

Mai intr-una din zile m-a napadit framantarile, poverile grele ale slujirii. Nu le spun eu nimanui. Le spun lui Dumnezeu. Dar, asa impovarat si impins in toate partile, cum a zis apostolul ‘dinauntru temerii’. Cu temerile astea m-am dus sa ma rog. Nu stiam unde sa ma trag, undeva la rugaciune. Am zis ca merg acolo unde-s pompierii, in partea aceea dupa linii de strand, a fost acolo o bariera. Am zis: Nu, nu, bariera asta de tren nu m aopreste pe mine sa merg la rugaciune. Nu-i nimic, astept pana se ridica. Si m-am dus. Dar, asa o bucurie! Asa o prezenta a lui Dumnezeu si asa o confirmare interioara: „Pace! Te-am chemat sa faci lucrarea Mea si sunt cu tine. Nu te teme! Sa ai pace.”

Daca te-a chemat Dumnezeu sa fi parinte si ai misiunea de parinte, nu te teme, Dumnezeu e cu tine si-ti da pace. El se arata sa dea pace. Poate careva e ingrijorat cu privire la paine, la locul de muncaHristos da pace. Trebuie sa traim cu pace in inima, nu cu teama. Oricare traieste cu teama are viata orientata spre mormant, ca femeile care se duceau la mormant ca sa unga corpul neinsufletit al Domnului Isus. Dar, de acolo au plecat cu alta orientare, orientarea spre inviere. Haidem sa luam asa acest cuvant al credintei ‘orientarea spre inviere’.

De ce sa ne orientam viata spre mormant? De ce sa traim cu aceasta perspectiva? Unii dintre dvs. sunteti inaintati in varsta si intr-o zi, conversand cu cineva, asa, inaintat in varsta, spunea: „O, pentru minen-a mai ramas mult.” Am zis: „Stai. Stai. Sa nu gandesti asa. Sa nu gandesti asa. N-a mai ramas mult din aceasta alergare. Partea frumoasa de acuma vine.Te vei intalni cu Domnul. Viata trebuie orientata spre viata vesnica, spre inviere, nu spre mormant!” Crestinii traiesc cu pace in inima! Crestinii traiesc cu speranta. Isus s-a aratat si a adus lui Tomaacest mesaj: Pace!  Si acest mesaj trebuie primit de fiecare dintre noi. Dumnezeu sa ne ajute.

2. Dovada

La baza mesajului se gasesc dovezi. M-a intrebat cineva: Dar, pot eu crede acest mesaj? Are mesajul acesta substanta? Poate fi dovedit mesajul acesta cumva? Isus a confirmat mesajul, insotindu-l cu dovezi. El a venit si cu dovezi: Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Ioan 20:27 Frati si surori, dovada e invierea lui Isus. Isus a inviat cu adevarat. Isus, Domnul, a inviat cu adevarat! A doua zi de inviere am fost la Timisoara. Acolo a avut loc marsul invierii. Mii de oameni au proclamat invierea Domnului Isus Hristos pe strazi. Dar inainte de asta, am fost invitat sa fiu intr-o familie si sa  vorbesc cu un ucenic sovaielnic. Isi pierduse credinta, credinta in inviere. N-am stiut cum sa iau si sa pun in sufletul lui credinta in inviere. Am putut face tot ce pot face omeneste.

Fratii mei dragi, ce ziceti dvs.? Daca invierea lui Isus s-ar fi intamplat in urma cu un an de zile. Hai sa face maceasta presupunere sau aceasta calatorie in timp. Imaginati-va ca am trai acum, la un an dupa invierea Domnului Isus. Sigur, Petru traieste. Ioan traieste. Toma-i printre noi. Cei 500 de frati, inca nu a murit nici unul dintre ei. Toti is printre noi. Pavel inca nu-i crestin. Persecuta pe frati. Unul, Iacov, a murit ca martir, cumva deschizand drumul. Si Stefan a trecut la Domnul, martor puternic al invierii Domnului. Dar noi suntem la un an si vreunuia dintre noi i-ar veni indoiala. Oare a inviat Isus sau n-a inviat? Si ca sa scape de indoieli, am zice: Vino incoace un pic. Hai sa stai de vorba cu fratele Petru. Hai sa stai de vorba cu fratele Ioan, care au zis: ‘ce am vazut cu ochii nostri, ce-am pipait cu mainile noastre, aceea va vestim. Noi L-am vazut. Noua, ni s-a aratat.Noi am fost transformati de forta invierii Sale, din cuvintele Sale. Chiar a inviat Domnul! Nu crezi? Hai sa mergem sa-I vezi mormantul gol. Uite-i gol!

N-a fost golit in anul 500, ca dupa aia sa se nasca traditia. A fost golit atunci, in dimineata aceea, la trei zile dupa ingroparea Sa. Pentru cei din vremea aceea, bucurosi de faptul ca erau contemporani martori ai invierii lui Isus, a fost mult mai usor. Ce ne ramane noua, celor care traim peste veacuri, este sa fim convinsi de veridicitatea, de autenticitatea acestei relatari. Asta-i baza. Trebuie sa gasim drum si convingere ferma , ca ce scrie aici  in aceasta carte e adevarul. Studiind pentru teza de doctorat, am fost preocupat sa dau un raspuns la o intrebare. Chiar in Evanghelia aceasta sunt vorbele lui Isus? Chiar e aici marturie autentica? N-o fi oare o poveste inventata de biserica? N-o fi oare un mit, o legenda, care s-a dezvoltat mai tarziu? E oare adevar veridic, istoric, confirmat, stiintific? Peste 300 de cartiam cercetat, documente vechi, eu stiam, stiam din atatea experiente anterioare. Dar, acum am vrut cu ochii ratiunii, cu mintea critica, sa probam acestea. Frati si surori, se confirma stiintific. 

Istoricii spun ca Alexandru Macedon a fost, altii vorbesc despre Socrate si despre Plato. N-am vazut unul sa puna la indoiala existenta lor. Stiti pe ce baza cred? Relatari similare- mult mai putine, mult mai vagi, si mult la nu stiu a cata mana. NOI AVEM MARTURII de la PRIMA MANA, confirmate peste veacuri de biserica lui Isus, care, i-at-o prezenta aici; de mormantul gol, care-i gol si azi in Ierusalim, de aceasta carte [Biblia], care dainuie peste veacuri si de viata ta Lucian si Dana si Florin, care a fost schimbata prin Isus Hristos, tocmai in ultimul an. Isus e viu! E viu, oameni buni! Si El da un mesaj: PACE VOUA! Mesaj pe care-l confirma cu invierea.

3. Provocarea

Apoi, sa ne lase o provocare – Fii credincios. Fii credincios. Fii credincios. Pe Toma, L-a intampinat cu niste cuvinte superbe. Cand a auzit Toma acele vorbe spuse de Isus, acele dovezi, acea provocare, Toma a ingenuncheat, a cazut cu fata la pamant inaintea Domnului si a zis: „Domnul meu si Dumnezeul Meu!” ….nu fi necredincios, ci credincios.” Asta a fost provocarea.

28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 

Aici s-a intamplat ceva. In prima faza… ingaduiti-mi aceasta observare, in prima faza, Isus a intrat in spatiul in care erau ucenicii. Usa incuiata, ei vorbeau intre ei. Ceilalti se sileau, cei zece, sa spuna lui Toma cum s-a aratat lor Isus. Erau transfigurati, transformati de puterea invierii lui Isus, plini de bucurie. Inima din ei fusese deschisa. Isus era in sufletul lor acum, li s-a aratat o saptamana inainte: „Nu ne ardea inima in noi cand ne descria Scripturile?” Si a stat cu ei la masa si de bucurie, spune Cuvantul ca asa o bucurie mare a venit peste ei ca nici nu puteau crede din cauza bucuriei. Eu am experimentat odata soiul asta de sentiment, dar o sa va spun alta data despre el. Cred ca am inteles semnificatia acestui moment, cand ti se intampla ceva ce nu-ti vine sa crezi ca se intampla, si de bucurie ca acel ceva se intampla, tu stai in loc. Oare o fi sau n-o fi? Asa, sentimentul acela. Acolo, s-a intamplat ceva, Isus, a intrat in sufletul acelor ucenici. Isus, efectiv, a patruns fiinta acelor ucenici si a intrat in inima lor, in ei, in corpul lor, in sufletul lor, in duhul lor. Si de acolo s-a schimbat totul- nasterea din Dumnezeu.

Acum e randul lui Toma. In prima faza, Isus a intrat doar in incapere. Iar acum, cand aude mesajul, cand vede dovezile si cand asculta provocarea, Toma se deschide. Se deschide, asa, ca portile largi  a unei case: „Vino inauntru.” Isus a intrat inauntru. Ca raspuns, Toma declara: „Domnul meu si Dumnezeul meu!” Provocarea a fost: Fii credincios. Sigur, vom zice noi, cei de peste veacuri: O, ce frumos ar fi daca si noua ni s-ar intampla asa, ca lui Toma. Preci ca am crede toti, daca deodata, in spatiul acesta inchis, undeva asa aici la mijloc, nu stiu cum, Domnul s-ar arata.” V-as pune o intrebare: Unde era Isus in timp ce ucenicii si Toma vorbeau despre El si Toma zicea ca nu poate sa creada daca nu vede? Unde credeti ca era Isus atunci? Unde era oare? Acolo era. Acolo era. Dar, cum era El acolo? Nevazut ochilor de carne, dar, ACOLO! Auzindu-i cum vorbesc, Isus a decis  sa se arate vizibil. Si deodata, in fata ochilor lor, a aparut in carne si oase. Hmm, unde-I oare Domnul Isus acum?

Eu ma infior la gandul ca e aici. E viu. Si are acelasi mesaj: PACE VOUA. Si aceeasi provocare: Fii credincios. Vom zice: „Dar, arata-Te, atunci.” Totusi, Isus, a decis sa ne faca parte de o fericire, pe care n-au avut-o cei din prima generatie. Auziti-o: 29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” Asta-i fericirea noastra. N-au vazut, dar au crezut. Crede-ti dvs.? Cu toata inima, cu tot sufletul! Slavit sa fie Domnul. In Duminica aceea, Duminica Tomei, Isus a venit la ucenicul Lui iubit cu un mesaj: Pace. A venit cu o dovada, cu un argument: invierea Lui. Si, cu o provocare: Fii credincios. Leaga-te de acest cuvant: Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut. Daca esti sovaielnic, nu-ti bate capul prea tare. Vino asa cum esti la Isus si spune-I: „Doamne Isuse, simt ca ceva nu-i in regula. Parca se rupe ceva in mine. As avea nevoie de o vizita a Ta. Vino la mine. Si va veni. Si acolo va lucra si va misca numai cum El stie. Numele Lui sa fie binecuvantat! Va chem sa fim credinciosi si sa ne miscam dinspre sovaielnicie inspre credinta aceea ferma intre care intotdeauna, Hristosul Cel inviat sau de la care, spre care, ne conduce Hristosul Cel inviat. Slavit sa fie Numele Lui! Amin. 

Mesajul Pastorului Nelu Brie la minutul 2:31:00

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Tu să nu devii necredincios de Nicolae.Geantă

Toma Photo credit www.sermoncentral.com

Pescar. Galileean. Erudit. Profund în gândire. Ales printre cei doisprezece. A renunțat la tot ca să asculte chemarea.

Nicolae GeantaA văzut cum Hristos a mers pe ape în beznă, a coborât pâine din cer, a vindecat lepra și a alungat o legiune de draci printr-o ridicătură de sprânceană. A simțit lacrimile Tâmplarului la Florii, sudoarea ca de sânge din Ghetsimani și sângele siroaie prelins pe Crucea Golgotei. L-a durut fiecare piron bătut în palmele Lui.

L-a văzut pe Mesia ridicând un mort din raclă, o fetiță plecată în lumea de dincolo și unul chiar din pântecele cimitirului. Știa Scriptura. O împlinea. Credea în nemurirea sufletului. Și totuși: a devenit necredincios!

Zece perechi de ochi i-au spus că a înviat Domnul în trup. Bașca femeile ce mărturiseau că s-a-ntâlnit cu El în grădina mormântului. Dar el, ca un catâr a rămas! Patru de „nu” a ridicat. Câte unul pentru fiecare punct cardinal. Câte unul pentru fiecare direcție a Crucii. „Doar ce cred eu e corect, iar voi n-aveți destule dovezi în ce susțineți”. Era „scepticos”. Dar și-un cercetător serios. Era analitic. Cu viața, cu învierea, cu mântuirea nu-i de glumit.

Îndoiala nu-i tot una cu necredința. Ea nu e opusul ei, n-o anulează. Îndoiala nu crede dacă nu vede, necredința nu crede că nu vrea să creadă. „Dacă nu ai îndoieli și nu ai frământari în minte niciodată, fie că te amăgești singur, fie că dormi”, spunea Bruckner.

7 zile a fiert în suc propriu. „Dacă m-am înșelat? Dacă nu a fost El? Dacă ucenicii au dreptate”. 7 zile în care ceilalți cântau, băteau din palme, erau bucuroși, extaziați. Și aveau pace. 7 zile de singurătate, de retragere în carapace. Devenise insuportabil… Nu se poate credință individuală! E comunitară, obștească. „Unde sunt doi sau trei, sunt și Eu…”.

Fără un Dumnezeu viu viața își continuă calvarul. Nesiguranță. Tristețe. Opacitate. Frică. Uși încuiate. Debusolare. Cu biserici închise viața bate pasul pe loc.

A șaptea zi de părtășie. Ei schimbați, el mototolit. Camera de sus, unde Isus cinase cu ei în seara aceea. „O, de-ar fi aici!”. „Tomo, vino să-ți pui degetul în coastă! Tu să nu devii necredincios!”. „Vai, dar nu se poate! Chiar e prezent! De unde știe ce-am spus eu zilele trecute? Asta înseamnă că e viu! Domnul meu și Dumnezeul meu!”. E declarația de boltă a Tomei, a ucenicilor, a Bisericii. Mulți vrem să fie Domn, dar Dumnezeu?

Toma n-a mai pus degetul în coastă. Nici semnul cuielor nu-i mai trebuia. Hristos a înviat cu adevărat! Nu numai din mormântul Ierusalimului, ci și în viața lui! Hristos are semne nu pentru El, ci pentru îndoiala noastră.

Din ziua aceea nu a mai lipsit niciodată de la biserică. Mai târziu și-a cumpărat bilet de India. Dar numai dus. A trecut pe la parți, pe la perși. Le-a vorbit de credință. Și de îndoială. 40 de ani de misiune. Apoi a sfârșit ucis de împăratul Semedeu (anul 72 dH, zice tradiția). Îi convertise soția, pruncii. A murit în Malabar, ucis de-o suliță în coastă. Strâpuns tocmai de dovada pe care o ceruse lui Dumnezeu!

De 2000 de ani biserica îl numește necredincios. Deși el s-a îndoit o singură dată. Azi, Toma are cu el un dosar uriaș de dovezi: „Doamne, cine e necredinciosul, eu sau ei? Căci de 2000 de ani ei tot se îndoiesc de Tine!”. Ne îndoim de atâtea în viață, avem negări, avem crică. Falimentăm adeseori. Dar, n-avem îndoieli câtă dragoste are Isus…

L-a chemat Didimus. Adică Geamănul. Nu știm cine este celălalt frate. „Doamne, oare nu cumva sunt eu?”

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2013/05/tu-sa-nu-devii-necredincios_13.html

Citeste blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

VIDEO Gradina in care se spune ca Isus a fost ingropat si a inviat

Photo credit twitter.com

În Ierusalim, există două locuri unde se spune că Isus a fost îngropat și a înviat din morți. Dar care dintre ele este cel adevărat ?

Aproape de inima Ierusalimului se află un loc numit Grădina Mormântului, considerat de mulți ca fiind grădina lui Iosif din Arimateea. Unii cred că Isus a murit, a fost îngropat și apoi a înviat din morți în acest loc. Grădina este o oază care are aproape 1 hectar, în agitatul oraș al Ierusalimului. Creștinii englezi au cumpărat grădina în urmă cu 125 de ani și au fondat Asociația Grădina Mormântului. De mulți ani, intrarea este liberă pentru vizitatori.

Richard Meryon este directorul Grădinii Mormântului:
”Ceea ce avem aici în grădină este o reprezentare perfectă a ultimelor evenimente din cele patru Evanghelii. Tot ce scrie în evanghelii se potrivește cu ce le arătăm oamenilor în grădină.”
Astăzi, aproape un sfert de milion de turiști vizitează grădina în fiecare an.

Ghidul Steve Bridge a oferit echipei de știri un tur al grădinii:
”Practic, aici avem geografia biblică. Isus a fost crucificat în afara zidurilor cetății, într-un loc numit Golgota. Lângă locul crucificării era o grădină, care aparținea unui om bogat, numit Iosif din Arimateea.

Cei de la știrile CBN au mers la locul pe care Biblia îl numește Golgota, unde Matei spune: „Au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă ‘Locul căpățânii'”.

Care sunt întrebările pe care le pun oamenii când vin aici ?
”Creștinii care vin aici mă întreabă dacă putem fi siguri că acesta este locul în care Isus a murit și a înviat. Deseori mă întreabă: ‘Cum se face că sunt două ? Acesta și Mormântul Sfânt”’, mărturisea Steve Bridge.

Unii cred că Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim este locul crucificării și al învierii, nu Grădina Mormântului. Mama lui Constantin cel Mare, Elena, a ajutat la construirea bisericii în anul 326 d.Hr. Dovezile arheologice care susțin veridicitatea bisericii sunt substanțiale. De exemplu, împăratul roman Hadrian a construit un templu pe acel loc în secolul al II-lea, deoarece creștinii locali venerau locul ca fiind Golgota.

Dar dovezile pentru grădină pot fi și ele convingătoare. Evanghelia după Ioan spune: „În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină.” Dacă ai o grădină, ai nevoie de multă apă, mai ales în aridul Orient Mijlociu. Grădina Mormântului are una din cele mai vechi și mari cisterne de apă din Ierusalim. Are 2 000 de ani și un volum de 7 500 de litri.

”Mormântul este caracteristic secolului I și avea o piatră mare la intrare. Are cel puțin 2 000 de ani vechime, poate și mai mult”, spunea Steve Bridge.

Biblia spune că în grădină era un mormânt.
”Este săpat în stâncă. E un mormânt făcut de om, iar astfel descrie Biblia mormântul în care a fost pus trupul lui Isus. În șanțul pe care-l puteți vedea la intrare se afla piatra care a fost rostogolită ca să sigileze mormântul. Cel mai important lucru referitor la acest mormânt este că e gol”, spunea Steve Bridge.

Mormântul se potrivește cu descrierea Bibliei. Indiferent dacă Grădina Mormântului sau Biserica Sfântului Mormânt este locul adevărat al învierii lui Isus, pelerinii creștini descoperă aici confirmarea credinței lor.

”Sunt profesoară de religie în Statele Unite și am făcut multe poze pe care să le arăt copiilor. Doresc să iau cu mine din această pasiune, că Isus este cine a spus că este, că e Fiul lui Dumnezeu și că a umblat pe acest pământ”, spunea Kelcey Gillespie.

În timp ce lumea așteaptă Paștele, cei din administrația Grădinii Mormântului au subliniat că nu locul este important, ci Persoana.

”Scriitorii Bibliei nu au fost interesați în stabilirea locului în care a murit Isus. Scriitorii Bibliei au fost interesați mai mult de persoana Domnului Isus, de cine este și de ce a murit El”, spunea Steve Bridge.
”Vrem ca oamenii să plece de aici știind că mormântul este gol și că noi, creștinii din întreaga lume, slujim unui Dumnezeu viu care a biruit moartea și care ne-a iertat păcatele. Isus este centrul credinței creștine, nu-i așa ? Vrem ca oamenii să plece de aici știind că Isus trăiește”, spunea Richard Meryon.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 71 – aprilie 2015 – ultimele știri creștine: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

Emil Bartos – Eliberarea de frica mortii (12 Aprilie, 2015)

Evrei 2:14-15

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.

Biserica Creștină Baptistă Metanoia, Arad (12.04.2015). Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Duminică – Triumful bucuriei

Easter Isus Jesus

Photo ciresarii

„El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.” (Marcu 16:6)

Vorbele ce circulau pe stradă în acea duminică în Orașul Sfânt erau aproape prea bune ca să fie adevărate. Acest lucru era atât de neașteptat, de surprinzător, o răsturnare atât de dramatică a inimilor frânte și devastării ultimelor zile. Acest lucru ar fi luat zile pentru a le pătrunde. Chiar săptămâni.

Într-un fel, le va lua discipolilor Lui tot restul vieții lor să înțeleagă impactul acestei vești. EL A ÎNVIAT! Într-adevăr, pentru toată eternitatea oamenii Săi vor sta în adorare pentru dragostea lui Dumnezeu prin moartea lui Hristos și pentru puterea lui Dumnezeu prin faptul că L-a înviat din morți.

 

    Oile s-au risipit

Nimeni nu se aștepta la asta, cu excepția lui Isus. Le-a spus ucenicilor Lui în mod clar că va fi omorât și apoi va învia (Marcu 8:31, Matei 17:22-23, Luca 9:22). Le-a dat indicii despre încă de pe vremea primei curățiri a Templului (Ioan 2:19). La judecata Lui, unii au depus mărturie împotriva Lui că a făcut o asemenea afirmație (Marcu 14:58, Matei 26:61, 27:63). Apoi, au mai fost referințe la „semnul lui Iona” (Matei 12:39, 16:4) și la faptul că piatra lepădată de zidari va fi pusă în capul unghiului (Matei 21:42).

Dar cu tot ceea ce a făcut să-Și pregătească ucenicii pentru acestă zi, o crucificare literală a fost contrară paradigmei lor încât nu au găsit niciun rost să pună acest lucru la suflet și în minte. A fost o „piatră de poticnire și o stâncă de păcătuire” (Isaia 8:14) faptul că mult-așteptatul Mesia să ajungă aici. Oamenii Lui și-au abandonat Stăpânul în cea mai critică oră a Lui, lăsându-L singur să poarte greutatea păcatului omenirii. Și cea mai mare povară dintre toate – a fi uitat de Tatăl.

Unul dintre ai Lui L-a trădat. Cel mai mare dintre oamenii Lui L-a negat de trei ori. După moartea Lui, ucenicii s-au împrăștiat. „Lovește pe păstor și se vor risipi oile” (Zaharia 13:7). Ușile lor erau încuiate (Ioan 20:19). Doi dintre ei chiar au plecat din Ierusalim (Luca 24:13).

Când femeile au adus vestea, li se părea o fantezie. „Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau” (Luca 24:11). A fost un lucru dincolo de imaginația lor, dar nu peste puterea lui Dumnezeu. Se poate ca un asemenea vis să fie realitate? Există, până la urmă, ceva magie care poate da timpul înapoi? Sau mai bine, există o putere atât de imensă încât să aducă o nouă eră pentru omenire – era învierii – și triumful asupra ultimului dușman, moartea însăși?

 

    Cuprinși de spaimă

Raportul inițial i-a șocat. Marcu ne spune că femeile „au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau” (Marcu 16:8). „Cuprinse de spaimă.” Dacă vestea ar fi fost ceva la care se așteptau, poate s-ar fi apucat de sărbătorit imediat. Dar acest lucru a fost de departe prea mare, prea surprinzător pentru a se cufunda în bucurie. Erau uimiți. Aceasta este ceea ce face Paștele sufletului uman când deținem realitatea mesajului său. Atât de exploziv, atât de cataclismic, atât de cutremurător este faptul că Isus este viu.

Este o bucurie prea mare pentru mulțumiri instante. Primul sentiment este spaima totală. Apoi vine amestecul de „teamă cu bucurie măreață” și, în final, liberatea de a te bucura și a spune altora (Matei 28:8).

    Tristețea devine ceva neadevărat

Dar cum rămâne cu pasiunea Sa? Ce se întâmplă cu agonia Sa sfâșietoare de pe Golgota? Da, așa cu C.S. Lewis spune, răsăritul acestei ere a învierii „va transforma chiar și agonia în glorie”. Acum, bucuria a triumfat asupra tristeții. Ziua în sfârșit domnește peste noapte. Lumina a învins întunericul. Hristos, prin moartea Sa, a distrus pe acel ce avea puterea morții (Evrei 2:14). Moartea a fost înghițită de biruință (1 Corinteni 15:54).

Paștele a devenit acum repetiția noastră anuală pentru acea măreață zi care vine. Zi în care trupurile noastre pieritoare vor îmbrăca nemurirea. Atunci când ceea ce moare va îmbrăca imortalitatea. Ziua când ne vom alătura cântecului triumfător împreună cu profeții și apostolii, „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55, Osea 13:14)

Repetând detaliile ultimelor zile ale lui Isus îndreptându-Se spre cruce, ne pregătim pentru încercările de foc ce vor veni, dar în mod asemănător, Paștele ne pregătește pentru triumful ce va urma. Paștele este mica gaură de cheie prin care privim în gloria divină.

Hristos a fost înviat. Ziua nu se va mai întuneca, ci noaptea va deveni tot mai strălucitoare. Întunericul nu mai sufocă soarele, ci lumina risipește umbrele. Păcatul nu mai biruiește, ci moartea este înghițită de biruință.

    Mai mult decât biruitori

Într-adevăr, chiar și agonia se va transforma în glorie, dar Paștele nu neîndepărtează durerea. Nu minimalizează pierderea noastră. Ne vestește poverile așa cum sunt ele, cu toată greutatea lor și cu toată amenințarea lor. Și acest Hristos înviat, având în ochi toată strălucirea vieții indistructibile, ne spune: „Și acestor lucruri le voi declara victorie. Și aceste lucruri vor sluji pentru bucuria voastră. Aceste lucruri, chiar și aceste lucruri, Eu le pot face un prilej de bucurie. Eu am biruit, iar voi sunteți mai mult decât biruitori.”

Paștele nu este o ocazie pentru a reprima tot ce ne doare și să ne prefacem că suntem fericiți. Mai degrabă bucuria Paștelui ne vorbește în mod afectuos în dreptul durerilor care ne apasă. Orice pierdere lamentezi, orice durere te apasă, Paștele ne transmite: „Nu va fi întotdeauna așa pentru tine. O nouă eră a început. Isus a înviat și Împărăția lui Mesia este aici. El a biruit moartea, păcatul și Iadul. El este viu și stă pe tronul Său. Și El îți pune dușmanii, toți dușmanii tăi sub picioare.”

Nu doar că El va remedia tot ce este greșit în viața ta și va aduce într-o ordine glorioasă tot ceea ce este un dezastru, iar vina ta va fi spulberată, ci El va transforma durerea ta, mâhnirea ta, pierderea ta, povara ta, prin puterea mare a învierii, într-un adevărat ingredient al bucuriei tale veșnice. Nu doar că vei birui asta în curând, ci vei fi mai mult decât biruitor (Romani 8:37).

Când El va șterg orice lacrimă, fețele noastre voi străluici mult mai puternic decât dacă nu am fi plâns. Atât de multă putere e mult prea mare pentru a ne duce doar înapoi în grădina Edenului. El ne va duce într-o grădină-oraș, Noul Ierusalim. Paștele anunță prin vocea Hristosului înviat: „întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan 16:20) și „nimeni nu vă va răpi bucuria voastră” (Ioan 16:22)

    Paștele ne spune că Acela ce a biruit moartea, a transformat-o acum în slujitorul bucuriei noastre.

Sursa – David Mathis, traducere, via ResurseCrestine.ro

Pasti 2015 – Beniamin Faragau – 12 Aprilie 2015

12 Aprilie 2015 – Pasti 2015 – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Crestini Arabi Sarbatoresc Invierea Domnului

Inviere si binecuvantari – Lazar Gog (Romanian/English)

VIDEO by Emanuel Church Anaheim

Rector Lect. univ. dr. Ioan Brie – Hristos a Înviat

Noi mărturisim că „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi”.
Institutului Teologic Penticostal din București vă urează un Paște Fericit, cu deplină pace, bucurie şi speranță.
Hristos a Înviat!
Rector
Lect. univ. dr. Ioan Brie

Institutul Teologic Penticostal Bucuresti

Florin Ianovici – Hristos a Inviat!

Florin Ianovici – Sarbatoarea Invierii

-Prodocens Media

VIDEO by Prodocens Media

DUMNICA – A ÎNVIAT!

Peste cetate răsar zorii. Grăbită Maria Magdalena şi cealaltă Marie împreună cu Salome au venit să vadă mormântul. Dar nu doar mormîntul ci pe Cel ce era acolo. Însă Domnul Isus nu mai era acolo. Un mesaj al unui înger a căzut mai puternic ca fulgerul. A ÎNVIAT! Ele au plecat cu frică şi mare bucurie şi au fost întâmpinate de Isus Hristos, Mântuitorul care le-a spus: „Bucuraţi.vă!”.

Florin Ianovici Curtici 2

Ele duc vestea ucenicilor care par neputincişi în a crede că El a înviat. Un basm. Nimic mai mult. Acolo Petru auzind vestea este cuprins de frenezie. Poate că mai există o şansă să se reabiliteze. Să îşi ceară iertare în faţa lui Isus. Dacă El a înviat va sta de vorbă cu El, va plânge, se va căi. Aleargă cu acest gânduri în inimă la mormânt. Dar n-a văzut decât nişte făşii de pânză. Prea puţin. Mirat s-a întors acasă. Cleopa cu un alt ucenic întălneşte pe drumul Emausului pe Isus Cel Înviat. Plini de bucurie se întorc la Ierusalim să dea vestea ucenicilor. Ucenici ascultau.

Deodată Isus a venit în mijlocul lor şi a rostit: „Pace vouă!”. Cuvânt care va rămâne pe buzele credincioşilor de atunci şi până la venirea Sa. Dar ucenicii s-au speriat. El i-a invitat să se uite la mâinile şi picioarele Lui care păstrau urmele piroanelor. A măncat peşte şi un fagure de miere ca semn al învierii Sale în trup. Apoi le-a deschis mintea.

Dumincă. Zi de spaimă pentru preoţi. Isus a înviat! Mintea lor căuta febrilă o soluţie .Ziceţi că ucenicii au venit şi au furat trupul Lui pe cănd voi dormeaţi! Şi au plătit bani mulţi pentru această minciună.

Dar toată cetatea era în mişcare. Multe morminte s-au deschis şi în sfănta cetate s-au arătat multora. Mulţimea nu mai putea fi înşelată. Învierea era peste tot. Speranţa renăscuse. Ochii au prins să aibă sclipiri noi.Privirile s-au înălţat. Isus înviase! Dumnezeu deschisese drumul spre mîntuire prin Robul Său Isus. Moartea a fost biruită. Satan a fost doborît. Cheile locuinţei morţilor i-au fost smulse. Moartea a fost biruită şi boldul ei frânt. Zapisul cu păcatele lumii a fost ţintuit pe cruce. Viaţa s-a coborât din belşug.

Un cuvînt nou a prins să se fluture pe buzele oamenilor:a înviat.Hristos a înviat!

  • Lumea a vorbit VINERI.Dumnezeu a tăcut şi a suferit moartea pe cruce.
  • Lumea a tăcut SÂMBĂTĂ.Dumnezeu a tăcut şi El.
  • Dumnezeu a vorbit DUMINICĂ. Prin ÎNVIERE! Şi toţi cei care L-au crezut au început şi ei să vorbească:”Hristos a înviat!Cu adevărat a înviat!.

Să rămănem în DUMNICA ÎNVIERII pentru toată viaţa noastră. Tu cel ce ai rămas în ziua de vineri a neamului omenesc, vino la sărbătoarea duminicii. A iertării şi a învierii.

Matei 14

Aleithos Anesti !

Adevarat a inviat! Photo credit

Adevarat a inviat! Photo credit verilobi.com

„Adevărat a înviat!”, era salutul grec al creştinilor. Dar e şi salutul pe care şi azi mulţi îl spun, dar puţin îl cred. Este salutul la care România răspunde 40 de zile, de la Paşti la Rusalii, fără să-i cunoască semnificaţia. Dacă ar crede, între Arad şi Constanţa, am fi un petic de cer. Şi un popor de sfinţi.

Nicolae GeantaDuminică dimineaţa, în drum spre Bărbuleşti, în timp ce mă rugam în maşină, Dumnezeul mi-a şoptit: „Vă place mult să vorbiţi despre un Hristos răstignit. Predicaţi oamenilor mai des un Hristos înviat!”.

Am înţeles imediat greşeala ce-o facem ades. Predicatorilor, bisericilor, le place să audă, (unora să vadă – în icoane, pe cruci, pe pereţi etc), despre un Isus răstignit. E emoţionant să-L vezi pe Domnul cu cuiele în palme, cu spinii pe cap şi cu coasta străpunsă. Sângele lui zugrăvit cu cuvinte (sau cu vopsele), poate aduce niagare lacrimi. Învierea însă, poate aduce trăire. Şi, dacă oamenii sunt conştienţi că Hristos nu mai e pe cruce, neputiincios, ci lângă ei, oriunde, oricând, viaţa lor ar fi alta. Când ştim că Dumnezeu e viu, nu ne mai purtăm ca şi cum nu ne-ar vedea!

Am înţeles duminică, de ce în 2012 predică 3000 de oameni, şi se pocăieşte unul singur, pe când Petru a predicat singur şi s-au pocăit 3000 de persoane. Le-a predicat un Hristos înviat! Am înţeles de ce unii creştini mondeni de-ai noştrii se pocăiesc şi nu ţin pocăinţa ! Pentru că ei, n-au coborât pe Hristos de pe cruce. Nu l-au lăsat să învieze !

Despre unele biserici se spune că-s reci, că-s cimitire. Că Dumnezeu acolo e mort! Faaaaals. Dumnezeu nu e mort. Nicăieri. E viu, chiar şi în bisericile slab frecventate. Şi-n cele îngheţate. Şi-n cele adormite. Şi-n cele tradiţionale. Numai că, membrii acestor biserici sunt morţi! Dacă n-au experimentat învierea, n-au flux de energie. Fiindcă le merge numele că trăiesc, pe când ei sunt de mult stană de piatră, evident că Dumnezeu nu se mişcă acolo. Să nu-i deranjeze!

Un Hristos viu se vede în eficienţă la predică, la liturghie, în misiune. În pocăinţă, în metanoia, în creşterea numerică a bisericii. În bunătate, în dragoste, în iertare. În spitale, pe străzile cu şoferi căscaţi, în dărnicia creştină… Şi, mai ales, în ziua de Paşti fără manele, fără grătare, fără beţii.

“Locul lui Hristos nu e pe-o cruce. Şi nici într-un mormânt ”, spunea Richard Wurmbrand. Locul lui e lângă fiecare din noi.

Nu uitaţi că Dumnezeu nu e numai Dumnezeul celor vii, dar e Viu fraţilor ! Trăieşte ! Şi nu într-un colţ de cer, ci pretutindeni. Asta înseamnă că ştie tot ce facem…

Citeste si

Implicatiile Invierii – Beniamin Faragau 20 Aprilie 2014

Photo credit www.mikeqdaniel.com

Coloseni 3:1-3

Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus,
unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.

Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.
Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Textul din ziua de astazi vorbeste despre implicatiile invierii Domnului Isus Hristos. Duminica invierii, dupa cum se vede si in decorul din fata noastra, nu poate fi rupta de Vinerea Mare. Imaginati-va un mormant in care au intrat ucenicii si au vazut giulgiul, ca si cum trupul ar fi fost in continuare in el, dar gol. Doar stergarul de pe cap era impaturat si pus deoparte. Piatra, data la o parte si puterea invierii aparand inaintea lor in ziua aceea. Dar, Duminica invierii nu poate fi rupta de Vinerea Mare. Pavel vorbeste si despre una si despre alta, la aceeasi biserica, in aceeasi scrisoare, in acelas text. In Capitolul 2:20, el spune  ca- aţi murit împreună cu Hristos…’ si asta este Vinerea Mare. Iar, capitolul 3:1 continua cu Duminica invierii- Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos… 

Beni Faragau Paste 2014

Noi ne-am bucura sa incepem viata crestina cu invierea si intr-adevar, prin invierea Domnului Isus Hristos am fost nascuti din nou, la o nadejde vie, la o mostenire nestricacioasa, neantinata, care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru noi. Dar, practic, viata noastra incepe in Vinerea Mare, viata de crestin. Si acolo, in mormantul Domnului Isus Hristos s-au ingropat doua lucruri, doua feluri de lucruri. In primul rand, vers. 20 continua- Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii,- Cred ca odata cu Hristos au fost ingropate toate incercarile nereusite ale omului de a se impaca cu divinitatea. Am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui. Suntem religiosi in structurile noastre. Oriunde ai umbla in istorie, in lumea aceasta, oamenii au cautat pe Dumnezeu. Au cautat mijloace de a se apropia de El, de a se impaca cu El. Dar, Domnul Isus Hristos, atunci cand a zis: „Eu sunt calea, adevarul si viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine„, practic a anulat orice alta incercare, deschizand drumul spre casa, drumul spre Tatal. Si lucrul acesta l-a facut pentru ca El si numai El a putut plati in Vinerea Mare, pacatele noastre, ale tuturor.

De aceea, Pavel le scrie Colosenilor, care, ca si astazi, erau incoltiti de tot felul de idei  care li se imbiau ca sa se apropie de Dumnezeu. Vers. 8 spune – Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. (Coloseni 2:8) Vers. 16 continua –  Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, 17 cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi voia lui însuş printr’o smerenie şi închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le -a văzut, umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti19 şi nu se ţine strîns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i -o dă Dumnezeu. Odata cu Hristos s-au ingropat toate incercarile nereusite ale omului, ale omenirii de a se impaca cu Dumnezeu.

Dar, in Vinerea Mare s-a mai intamplat ceva. Impreuna cu Hristos a fost ingropata intreaga omenire. Dragii mei, si tu si eu am iesit din giulgiul acesta, pentru ca acolo am fost si noi, in coapsele Domnului Isus Hristos. Dupa cum toti am fost in Adam, in coapsele Lui si de aceea purtam, intr-un fel, semnele pacatelor lui. Tot asa, toti am fost in al doilea Adam, incepatorul unei noi rase umane, in Cel care a venit sa mantuiasca planeta aceasta din caderea primului Adam. Asadar, nu doar Hristos a murit fata de invataturile incepatoare ale lumii, ci si noi am murit impreuna cu El, fata de ele. 20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, continua vers. 20, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: 21 ,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!„ 22 Toate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, 23 au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti. 

Relatia cu Dumnezeu, si as vrea sa subliniez, dragii mei, relatia cu Dumnezeu nu poate fi mijlocita. Nu poate fi garantata nici de reguli alimentare, nici de ritualuri religioase, nici de experiente mistice, chiar daca ai avut vedenii si ai vazut ingeri, si nici de practici ascetice. Poate ca toate acestea isi au locul si rolul lor, in purtarea in mod aspru cu trupul nostru, spune Pavel. Dar nu in felul acesta te apropii de Dumnezeu. Scoateti-l pe Hristos si toate astea n-au nici un rost, nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti. Ele sunt doar niste invataturi si porunci omenesti. Doar o incercare a firii noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Dar Hristos n-a murit in Vinerea Mare doar pentru invataturile incepatoare ale lumii, pentru filozofiile  sau religiile care croiesc sau incearca sa croiasca un drum spre Dumnezeu. Ci, a murit pentru pacatele intregii lumi. Ascultati implicatia acestui fapt.

„Dupa cum prin moartea de care a murit, El Hristos a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna. Iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu, tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos Domnul nostru.” Dati-mi voie sa eliminim din text acel ‘in Isus, Domnul nostru’. Stiti ce ar ramane din viata crestina? O incercare de a zice: Am murit fata de pacat, am inviat pentru Dumnezeu. Am murit fata de pacat. Well, ar fi incantantii inutile pentru ca nu te-ar ajuta la nimica. Daca n-as fi fost impreuna cu Hristos in mormant si daca n-as fi inviat impreuna cu Hristos, cum spune Pavel, dragii mei, ce ma socotesc eu, sau ce ma gandesc eu n-ar avea absolut nici o valoare. Baza obiectiva este acolo, in aceasta realitate istorica a mortii si a invierii Domnului Isus Hristos.

Viaţa crestină începe in Vinerea Mare, dar nu se opreşte acolo

Asadar, viata crestina incepe in Vinerea Mare, dar nu se opreste acolo. Hristos a inviat! Dupa moartea impreuna cu Hristos urmeaza si o inviere impreuna cu El. Coloseni 3:1- Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 4 Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. 

De fiecare Paste, dupa ce ne salutam unii pe altii cu ‘Hristos a inviat’ si ‘Adevarat ca a inviat’, cantam cantarea ‘Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le’. Nu stiu ce simtiti dvs. cantand aceste cuvinte, dar este un mesaj de biruinta, un mesaj in care, in sfarsit, lupta cu pacatul, lupta cu cel rau, lupta cu  Satana, cu sarpele, pare sa fi fost castigata. Aproape ca ai spune, dupa ce ai terminat de cantat: „In sfarsit, ce este greu a trecut.”

Ma intorc cu vreo 35 de ani in urma si imi aduc aminte de o experienta a familiei noastre. Andreea era mititica, Filip o tinea pe Nora de fusta si Benisor avea vreo 5 ani si deja facea cea pasi cu noi. Cu doua valize imense si cu o plasa plina de scutece ne-am dus sa facem concediu la mare. Ne-am tarat cumva pana la aeroport, am urcat si tot drumul pana la Constanta, stewardesele n-au stiut cum sa linisteasca ba pe unul, ba pe altul. Ii durea urechile. Cand termina unul de urlat, incepea celalalt. In sfarsit, am ajuns, am coborat. Am ajuns cumva in centrul Constantei, am luat trolebuzul si am ajuns la Mamaia. Nu stiam unde-i hotelul; aveam biletele. Ne-am luat valizele si pruncii si ne-am tarat cumva pana in usa hotelului. Am intrat in hol si am cerut cheia, sa intram, in sfarsit, dupa toata oboseala, sa ne asezam intr-un fotoliu sau sa ne intindem in pat. Receptonarea ne spune: „Imi pare rau, mai trebuie sa asteptati. Camerele nu sunt gata.” Am asteptat o ora, o ora jumate. In sfarsit, am primit cheia. Am tarat valizele si pruncii, am deschis usa, le-am trantit toate in mijlocul camerei, am cazut intr-un fotoliu si am zis: „Whew.. in sfarsit sunt in concediu.”

Cati dintre noi nu ne imaginam viata crestina in acest tipar? Eu am crescut intr-o familie crestina. Cu toate acestea, cantam in cor, aveam chitara pe gat, dirijam corul. Cu toate acestea, cand am ajuns acolo in fata lui Hristos- stiti primul tablou din Coloseni- noi in fata Lui, punandu-i intrebarile, am avut o framantare incredibila, incredibila. Timp de o luna de zile, cand intram in adunare, izbucneam in plans. Nu mai stiam ce-i cu mine. Ziceai ca am inebunit. Pana intr-o Duminica dimineata, cand in sfarsit, am capitulat. A urmat botezul. Ca si cum as fi primit cheia de la camera de hotel. Am deschis usa si am zis: „Whew.. lupta s-a terminat.”

Ce-i viaţa crestină? Umblaţi si gândiţi-vă.

Ce-i viata crestina? Viata de dupa invierea noastra, impreuna cu Hristos. Pavel foloseste doua cuvinte. Nu promit prea mult: a umbla si a gandi. Umblati si ganditi-va. Coloseni 3:1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Traducerea nu este foarte fericita. Dar, nici daca as schimba cuvantul  pe care-l foloseste Cornilescu in toate celelalte texte din Noul Testament, tot nu m-ajutaprea mult. In celelalte texte, el spune ‘cautati lucrurile de sus’. Poate ca cuvantul acesta are mai multa forta. ‘A umbla dupa cele de sus’- umbli cand ai timp, cand nu esti tare obosit. ‘A cauta cele de sus’ este ca si cum ti-ar lipsi ceva si ai vrea sa castigi lucruri, sau sa gasesti lucruri pe care l-ai pierdut sau pe care-l cauti. Si apoi continua: Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ca sa intelegem forta, totusi, a acestor cuvinte, as lua 3 texte din Noul Testament, care folosesc exact acelasi termen in limba greaca: 

  1. Fuga in Egipt a lui Iosif si a Mariei cu pruncul, pentru ca Irod cauta sa-L omoare.
  2. 12 ani mai tarziu, sfintii parinti coboara cu Isus Hristos la 12 ani, in Ierusalim ca sa se inchine la Templu. Probabil ca  era momentul in care El era uns intre barbatii lui Israel.
  3. Al treilea text este o pilda a Domnului Isus Hristos cu oaia ratacita.

1. Umblaţi după lucrurile de sus

1. Fuga in Egipt – Dati-mi voie sa le iau pe rand si sa va port pe scena in dreptul acestor texte. Pruncul s-a nascut; nu stiu cat timp avea, cand intr-o noapte, un inger a venit la Iosif si i-a zis: „Iosife, scoala-te, ia pruncul si fugi in Egipt si ramai acolo pana iti voi spune eu. Caci Irod are sa caute (asta este cuvantul) sa caute pruncul, ca sa-L omoare.” Irod umbla sa omoare pruncul. Stiti istoria. Magii nu s-au mai intors la Irod. Irod, infuriat, a zis: „Un imparat a lui Israel?” Era nebun, oricum. Si-a ucis doi dintre fii si nevasta. Ce era pentru el un prunc? Irod umbla sa omoare pruncul. Mi-as putea imagina ca Irod s-a pornit sa caute pe pruncul. L-a cautat aici, l-a cautat acolo, a vazut ca nu-i: „Un prunc… ce poate fi un prunc?” Nu, nu. Istoria continua astfel. In mania lui, si asta este forta cuvantului, in mania lui si-a trimis ostenii si a colindat  imprejurimile Betleemului si toti copiii sub 2 ani  au fost macelariti, toti copiii de parte barbateasca. Poate ca acum ne putem imagina forta acestui cuvant: sa umblati.

2. Domnul Isus, la varsta de 12 ani, la Templu – 12 ani mai tarziu, din Nazaret, Iosif si Maria impreuna cu Isus, cu toti satenii, toti cei din cetatea Nazaretului, au pornit spre Ierusalim. Era una din sarbatorile lui Israel. Isus Hristos venea cu ei. A intrat in templu, s-a uitat. Probabil ca acolo au fost ritualuri. Dupa ce s-au terminat sarbatorile au pornit spre casa. Era, de obicei, un puhoi de oameni. Isus era cu verisorii Lui, cu prietenii Lui, cu vecinii si la un moment dat, parintii baga de seama ca nu-i copilul. Il cauta peste tot si cand nu-L gasesc, in Luca 2:45-46 ni se spune: Dar nu L-au găsit, şi s’au întors la Ierusalim să -L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu -i şi punîndu-le întrebări. S-au intors la Ierusalim sa-L caute. Sa-L caute. Acesta este termenul. Dupa 3 zile, L-au gasit in Templu, sezand in mijlocul invatatorilor ascultandu-i si punandu-le intrebari. Maria a venit tremurand in fata Domnului Isus si a zis: „ şi mama Lui I -a zis: ,,Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.` (vers 48) Nu stiu daca va puteti imagina inima Mariei in cele 3 zile, cautarea celor doiin cele 3 zile. Ei umblau, cautau lucrurile de sus fara sa fi stiut precis ce cauta.

3. Pilda cu oaia ratacita. Dati-mi voie sa inchei cu pilda cu oaia ratacita. In Luca cap. 15 sunt mai multe pilde. Oaia ratacita, banul ratacit si fiul ratacit. Vers. 4 – ,Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pînă cînd o găseşte? Sau se duce dupa cea pierduta si o cauta pana o gaseste. 

Priviti, va rog, cele 2 instante. Se cauta un copil sau se cauta o oaie. As putea sa-mi imaginez, daca as fi in locul pastorului, ca da, o oaie este valoroasa si ma duc s-o caut. Dar, daca am colindat toti spinii, toate rapele, si a venit seara si intunericul si oile mele-s pe izlaz, m-as da batut la un moment dat si m-as intoarce la cele 99. Cel putin, sa nu mai fure leul sau lupul inca una. V-ati putea imagina ca Maria si Iosif sa fi facut a fel cand a cazut seara? Sa zica: „Nu-i. Hai sa mergem inapoi in Nazaret dupa 3 zile?” Dragii mei, daca am inviat impreuna cu Hristos, sa umblam, sa cautam lucrurile de sus pana cand vom ajunge sa ne bucuram de ele. Pana le vom gasi; pana ele vor deveni o realitate in adancurile noastre, in fiinta noastra, in relatiile noastre. Asta este mesajul textului. Astea sunt implicatiile invierii.Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 

2. Gândiţi-vă la lucrurile de sus

Dar, apoi, Pavel adauga al doilea cuvant: Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Deci, umblati dupa lucrurile de sus si cand umblarea a incetat, continuati-o in gandurile voastre; ganditi-va la lucrurile de sus.

Ma intorc inapoi la Maria si Iosif, cand Il cautau pe Isus, la 12 ani. S-au intors in Ierusalim sa-L caute si textul spune: Dupa 3 zile L-au gasit in Templu. Naratorii Scripturii lasa suficiente goluri ca imaginatia noastra  sa poata construi mai departe, sa poata face punti peste goluri. Va puteti imagina ce s-a intamplat dealungul celor 3 zile? Seara, in Ierusalim, incepea la ora 18:00, ora 6 dupa masa, ora noastra; sunau trompetele pe zidul templului, se inchideau usile cetatii, lumea se retragea in case si venea noaptea, pentru ca dimineata venea devreme. La 5:45 suna trambita si toata viata incepea sa miste in Ierusalim. Imaginati-i pe sfintii parinti. S-au aciuit, probabil unde statusera in timpul sarbatorii, le-au spus ce s-a intamplat, au pus capul pe perna, pe paie, nu stim exact, si cred ca Iosif a adormit, cum fac barbatii. A inceput sa sforaie. Uitati-va la Maria, care se fosnea in asternutul ei, se intorcea de pe o parte pe alta. Se gandea- unde ar putea fi pruncul? Observati, cand am terminat umblarea, punem capul pe perna, dar atunci incepe gandirea. Si in felul acesta, umblarea si gandirea creeaza ciclul celor 24 de ore. Si daca Dumnezeu iti da harul sa te si visezi la lucrurile la care te-ai gandit, nu te opresti o clipa. 

De ce e important sa ne gandim? Cand Iosua se pregatea sa intre in lupta, Iosua 1:8, Dumnezeu ii spune: „Cartea aceasta a Legii să nu să se depărteze de gura ta! Meditează asupra ei zi şi noapte, veghind, astfel încât să poţi împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi oriunde vei merge şi vei prospera! Daca veti rasfoi cartea Iosua, veti vedea un lucru interesant. Dumnezeu vorbea cu el noaptea si ii spunea strategia pe care trebuia sa aplice. In zorii zilei, probabil cu noaptea in cap, Iosua isi chema generalii si le spunea ce au de facut. Intotdeauna am ramas uimit si am zis: Incredibil conducator. Da, pentru ca el nu s-a multumit sa umble doar, ci el a cugetat, a gandit, a stat de vorba cu Dumnezeu, cand nimeni nu era in jurul lui. Iar cand au venit zorile, a putut sa dea ordinelede lupta. 

Dati-mi voie sa spicuiesc cateva versete din Psalmul 119: 15-16;48

  • Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. 16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
  • Vers 48 – Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale. 
  • Vers 52 –  Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
  • Vers 148 – O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.

Cat de mult iubesc legea Ta? Toata ziua ma gandesc la ea. Cand, in felul acesta te gandesti la lucrurile de sus, dragii mei, gandirea va genera umblarea. Gandirea va controla umblarea. Cand Domnul Isus Hristos ne naste din nou, incepe aici, ne inoieste in duhul mintii noastre. Avem o metanoia, o schimbare a gandirii, a raportarii noastre la Dumnezeu. A raportarii la adevarurile Lui. Si in momentul in care gandirea noastra se schimba, vom observa, chiar daca trupul nostru este supus mortii din pricina pacatului, ca incetisor, gandirea trage dupa ea umblarea. La o astfel de gandire se refera Pavel cand spune- Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Dati-mi voie sa ma intorc in Ierusalim. Ma uit la Iosif, el doarme, O vad pe Maria fosninduse, intorcanduse dupa o parte pe alta. Nu putea sa inchida ochii; n-avea liniste. Prin minte ii trec tot felul de evenimente. Si-aduce aminte de noaptea aceea in care Iosif a trezit-o si a scuturat-o, si i-a zis: „Scoala-te, ia pruncul; trebuie sa fugim in Egipt.” „Ce te-a apucat in mijlocul noptii?” „Irod cauta pruncul, sa-L omoare, un inger al Domnului a venit la mine si mi-a spus.” Infrigurata, a luat pruncul si au plecat in Egipt. Dar apoi, si-a adus aminte de momentul acela in care, in Nazaret, a intrat lumina, arhanghelul Gabriel. Si a inceput sa-i vorbeasca despre pruncul pe care-l va naste in chip miraculos. Si-a adus aminte de cuvintele lui: El va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt si Dumnezeu, Tatal Lui ii va dascaunul de domnie al Tatalui Sau, David.” Apoi, si-a adus aminte de momentul intrarii in Ierusalim, doar cu 3 zile in urma. Momentul intrarii in Ierusalim in care pruncul abia a asteptat sa intre in Templu si cand a intrat in Templu, a inceput sa se uite in jur si a inganat „Casa Tatalui Meu”. L-a scuturat pe Iosif si a zis: „Scoala-te, hai sa fugim la Templu.” Nu stiu daca intelegeti modul in care gandirea iti poate determina si controla umblarea.  Ascultati-l pe psalmist in Psalmul 119:59-60-

Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

Observati, gandirea controleaza umblarea. So, dati-mi voie sa citesc, nu e foarte lung Psalmul 1- aproape toti il stim pe dinafara. Incepe cu umblarea, dar as vrea sa notati felul in care gandirea te ajuta in umblare si iti controleaza si iti directioneaza si iti calauzeste umblarea:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
5 Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

De unde vine puterea aceasta ca omul sa nu se duca la sfatul celor rai? In vers. 2. – ci isi gaseste placerea in Legea Domnului si zi si noapte se gandeste, cugeta la Legea Lui. Vers. 4 – oare de ce e asa cu cei rai? [Pentru ca] nici nu gandesc, nici nu umbla dupa cele de sus. [Ei] gandesc si umbla dupa cele de pe pamant. Gandul castigarii premiului ceresc, premiului alergarii ar trebui sa te insufleteasca zi si noapte.

Dragii mei, poate va intebati, cum este posibil astazi, intr-o lume aglomerata lucrul acesta? Foarte simplu. Cum isi va tine tanarul cararea sau umblarea curata? Indreptandu-se dupa Cuvantul Domnului. Stiti ce face el, ca sa fie lucrul acesta posibil? „STRANG CUVANTUL TAU IN INIMA MEA, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta.” (28) Faceti odata recensamantul minutelor din 24 de ore. Vedeti cate clipe pierdute aveti. Rascumparati-le, zilele sunt rele. Memorati Scriptura, adunatio, cititio in fiecare dimineata. Nu porni la drum fara ea. Vei avea la ce gandi, la ce medita. In timp ce stai in statia de autobuz, poti rasfoi versetele pe care le memorezi, poti repeta un verset.

Ce inseamna a umbla dupa lucrurile de sus

Viata crestina este, deci, zugravita de Pavel prin aceste doua cuvinte care se completeaza unul pe celalalt. Daca, deci, ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus si sa va ganditi la lucrurile de sus. Acuma, daca v-as lasa aici, poate ca imi veti spune: Dar ce inseamna sa umbli dupa lucrurile de sus? Care sunt ele? Il las pe Pavel sa dea raspunsul si voi citi din Coloseni 3:12-17-

12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.
15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
16 Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
17 Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Numai cei care au inviat impreuna cu Hristos sunt niste alesi ai lui Dumnezeu. Cei care n-au inviat sunt alesii lui Satan. Sunt doar doua imparatii, doar doi dumnezei. As vrea sa vedeti ciudatenia acestei afirmatii (din vers. 12 ) ca parca e o gandire ebraica turnata in straie grecesti. Tu imbraci ceva pe tine, nu imbraci in tine lucruri. Ori, aici este vorba de ‘in tine’, sursa sau pupitrul de comanda, de izvorul fiintei tale. „Pazeste-ti inima mai mult de cat orice, caci din ea ies izvoarele vietii.” Si textul spune: „Imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare.” Astea sunt lucrurile de sus. Textul continua. Ce inseamna sa umblam dupa lucrurile de sus? Inseamna sa ne imbracam cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu ingaduinta unii fata de altii si daca chiar avem pricina sa plangem cu iertare unii fata de altii, cu dragostea care crede totul, iarta totul, nadajduieste totul, cu pacea lui Hristos care stapaneste in inimile noastre, cu Cuvantul lui Hristos care locuieste din belsug in noi.

Stiti care este dictonul celui rau de cand e istoria? Dati-le mult de lucru, sa nu aiba vreme sa umble dupa naluci. Noi ne numim crestini. Credem ca Hristos a inviat si noi am inviat impreuna cu El. Credem ca Dumnezeu nu-i un om, ca sa minta. Ce-a promis, El va face. Si ascultati ce ne-a promis. „Cautati”, asta este termenul, „mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui” si toate aceste lucruri, mancarea si imbracamintea, vi se vor da pe deasupra. Si daca aveti ce manca si ce imbraca, va este de-ajuns.

Credinta noastra se vede in umblarea noastra. Sau mai bine zis, in lucrurile dupa care umblam, in lucrurile care ne framanta ziua si noaptea gandul. Ce inseamna, sau care sunt lucrurile de sus? Dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, crenciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Asta este roada Duhului.

Din vers. 4 am sari in vers. 12, ça sa las, in dimineata invierii, gustul acesta a lucrurilor de sus. Dar, exista o problema. Si problema v-as ilustra-o printr-o intamplare pe care  am trait-o si eu in toamna anului trecut. Am fost in Italia si intre biserici, in fiecare seara a trebuit sa fug intr-un oras sa predic. Cineva ne-a dus sa mancam niste mititei intr-un loc foarte frumos. Era pe malul unui lac urias in Italia. Si acolo, candva, un patron avea o fabrica de nu stiu ce. In timpul razboiului, nemtii au cucerit tot locul, au transformat-o intr-o fabrica de hidro-avioane; existau si pistele pe care lansau hidro-avioanele in apa. Un loc absolut feric, dragii mei, cu iesire la lac. Din pacate, totul era in paragina. Casa unde locuise patronul respectiv n-avea geamuri, usi, mizerie pe dinauntru. Toate hangarele si halele daramate, prabusite. lemnele putrezite acolo, in mijlocul acelui loc feric. Balarii, murdarii, O fundatie, primind locul respectiv, nestiind ce sa faca cu ea, o pus pe un Roman sa o ingrijeasca. A umplut-o cu gaini si ratuste si  si cu toate cele pe acolo; nici nu stiai pe unde sa calci. Am zis: „Wow, daca ar veni un investitor si ar lua locul acesta cu iesire la mare… ” Era un munte, care foarte bine a fost ales, dragii mei. Nici macar avioanele nu puteau bombarda casa omului respectiv, pentru ca treceau peste munte, peste casa. Era un tunel care te scotea pe sub munte pana la malul lacului. Mi-am imaginat cumparand terenul acela. Si dorind sa construiesc ceva nou, frumos, ceva din lucrurile de sus pe el. Da, dar era o problema. Era plina de daramaturi, de molozuri, de mizerie. Degeaba as fi venit cu cel mai fantastic plan. In primul rand, ar fi trebuit sa aduc o echipa care sa scoata toata murdaria, molozul si mizeria de pe locul respectiv si sa las terenul viran. Sa ma uit la plnurile lucrurilor de sus si sa incep sa construiesc. Spuneti-mi, nu-i  la fel in viata noastra?

„Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos,” Sa nu va imaginati ca terenul vietii voastre este ca un loc viran, in care vine Hristos cu planurile si incepe sa puna lucrurile noi pe ele. In nici un caz. Dati-mi voie sa continui cu textul: să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 

4 Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
5 Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7 Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, cînd trăiaţi în aceste păcate.
8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură.
9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10 şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut.
11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

Nu stiu daca ati umblat vreodata iarna in padure. Frunzele se vestejesc, dar se incapataneaza sa stea atarnate de crengile copacului ca si cum… si daca ai fi destul de departe si n-ai vedea bine culorile, ca pomu-i verde. Dar vine primavara si viata incepe sa pompeze dinlauntru inspre afara. Si cand plesnesc mugurii, arunca moartea jos si vine viata la lumina. Si totul se umple de verdeata si flori. Daca, deci, ati inviat impreuna cu Hristos, nu cumva sa va imaginati ca incepe concediu. Nu exista nici un cuvant in tot textul nostru care sa sugereze „in sfarsit”, pot sa ma arunc in fotoliu, sa las mainile jos, dau drumul la vasle, pentru ca a inceput concediul. Nu stiu ce simtiti dvs. citind astfel de texte, dar mie imi vine sa spun: „Daca nici dupa ce am inviat impreuna cu Hristos n-am liniste si odihna, atunci, da-o incolo. Mai bine fac si eu ce a facut pastorul respectiv, care n-a facut-o in pilda noastra [cu cele 99 de oi si oaia pierduta]. N-am gasit-o; n-am gasit-o. Ma intorc cel putin la cele 99.”

Inainte de a va da batuti, as vrea sa va dau o veste buna: Hristos a inviat! Hristos a inviat! Hristos a inviat! „Si, ce daca a inviat? La ce ma ajuta?” Daca si cel care a inviat din morti are de dus o batalie. Mai intai, sa omoare ce e vechi, sa curete terenul si apoi cu truda sa adune in viata lui tot felul de lucruri care nu-i obisnuit. Ca nu-s obisnuit cu iertarea, cu indelunga rabdare, cu bunatatea, cu smerenia, cu blandetea. Nu-s in firea mea. Nu sunt in firea mea. Eu sunt obisnuit cu celelalte, cu manie, cu vrasmasie. Cu astea am crescut. Astea se tin de mine. Si ce daca a inviat Hristos? Dragii mei, dati-mi voie sa inchei citind a nu stiu catea oara, cateva versete din prima rugaciune a lui Pavel din Efeseni. Si asta este rugaciunea pentru mine, rugaciunea luata pentru mine, pentru casa mea. Pentru noi toti, cei care astazi sarbatorim invierea Domnului Isus. Ascultati-l pe el. Dupa ce a multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce exista in viata Efesenilor, in Galateni 1 vers. 17 continua-

17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18 şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20 pe care a desfăşurat -o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L -a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21 mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22 El I -a pus totul supt picioare, şi L -a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Vers 17 & 18, Duminica trecuta am vazut ca aceasta bogatie a slavei mostenirii Lui in sfinti, o adunam intocmai dezbracand si imbracand, in fiecare moment, este ca bulgarele acela care creste de la un pas la altul. Este ca painea de toate zilele, care ne-o da Dumnezeu in fiecare zi. Fiti atenti la vers. 19-20. Hristos a inviat! Si atata vreme cat stam in Cel care a biruit moartea, stam in locul biruintei. Cata vreme suntem in Hristos, puterea invierii lucreaza si in noi credinciosii. Ati vazut oameni vechi inoinduse. Ati vazut curvari vindecati? Hoti transformati in propovaduitori ai lui Hristos? Dar intrebarea mea, daca ai inviat impreuna cu Hristos, da, simt si eu, simti si tu lupta. Dar vezi pasi spre biruinta? Bogatia slavei, mostenirea adunanduse in tine. Un caracter schimbat, chipul tau modelat dupa chipul Domnului Isus Hristos. Dragii mei, Domnul Isus este cinstit cu noi. Cand ne pornim pe urmele Lui, ne spune: „Vulpele au vizuini, pasarile cerului au cuiburi, Fiul Omului n-are unde a-si apleca capul. Vrei sa vii dupa Mine?” Daca cineva iti induce o imagine gresita, iti vei frange gatul la al doilea pas. De aceea, citeste Biblia cu ochii deschisi. Si accepta ce iti spune Scriptura. Viata crestina nu-i concediu, e razboi. Dar este razboi pe urmele Imparatului, pe urmele invingatorului. Si chiar daca avem de luptat, daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? Diavolul? Ingerii lui? Mama, tata, vecinii, sefii mei? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?

Cum altfel as putea termina, decat:

Hristos a inviat din morti,
Cu moartea pe moarte calcand
Si celor din morminte
Viata daruindu-le.

20 Aprilie 2014 – Coloseni 3:1-3 – Implicatiile Invierii – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

„HRISTOS A INVIAT !!!” – Ioan Burca

Photo TotalSchimbat via invatamantcrpoa.blogspot.com

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT, 
 
          Toata Gloria in Veci !!!

                  „HRISTOS A INVIAT !!!”

   1. La sfîrşitul zilei Sabatului, cînd începea să se lumineze în spre ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul. 

2. şi iatăcă s-a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s-a pogorît din cer, a venit şi a prăvălit piatra dela uşa mormîntului, şi a şezut pe ea.
3. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4. Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.
5. Dar îngerul a luat cuvîntul, şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe
Isus, care a fost răstignit.
6. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea
Domnul;
7. şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”
8. Ele au plecat repede de la mormînt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
9. Dar iată că le-a întîmpinat
Isus, şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele, şi I s-au închinat. 

10. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.”   (Matei 28:1-10).
 
 HRISTOS a INVIAT!!!​  Mi-ar placea sa va aud raspunzand: ADEVARAT c-a INVIAT!!!
        Dupa Marele si Inegalabilul Examen al suferintelor si mortii DOMNULUI ISUS HRISTOS​, pentru omenirea-ntreaga, a venit la scurt timp si momentul CONFIRMARII celor spuse de EL inainte si anume, INVIREA SA!

17. Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s-o iau. 

18. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu.”(Ioan 10:17, 18).​​  ​

18. „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, 
19. şi-L vor da în mînile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.” 

​(Matei 20:18,19).​
      Confirmarea Invierii DOMNULUI ISUS HRISTOS a venit din partea ucenicilor, a femeilor care L-au urmat si a altor 500 de frati carora DOMNUL ISUS li s-a aratat dupa  Invirea Sa! 
    I. Cateva caracteristici ale Invierii DOMNULUI ISUS HRISTOS:
     1. Salutul minunat, unic pe care nu il are nici o alta religie si care sa si reflecte realitatea! ​    ​
Ce salut minunat (de la Pasti pana la Inaltare) folosesc urmasii Domnului Isus Hristos!
   Ca o amintire a invierii Domnului Isus Hristos, in limba rusa, cuvantul folosit pentru ziua de duminica, inseamna “inviere”. Ce frumos! Prin folosirea acestui cuvant in vorbirea lor, rusii amintesc un eveniment care ar trebui sa-i incurajeze.
​    2. O veste minunata, pe care nu o poate egala nimic!​
    Ce veste minunata cand auzi ca cineva care murise, a inviat! Am stat de vorba cu astfel de oameni care dupa ce oamenii competenti, medicii, le-au constatat moartea, au fost dusi la morga, dupa un timp insa, ei au revenit la viata. Un semen de varsta mea mi-a aratat poze de la inmormantarea lui pe cand avea douazeci si ceva de ani. El zicea ca pe drumul spre cimitir, a revenit la viata. In primul moment cei prezenti s-au speriat, dar dupa aceea a urmat o mare bucurie, o speranta din nou la viata. Nu poti sti ce inseamna si nu poti descrie asta, decat daca ti-a murit cineva foarte drag si foarte tanar si care apoi a revenit la viata!
​    3. O realitate de nedescris: VIATA dupa moarte!!!​
 “Hristos a Inviat”, nu e numai un salut, nu e numai o veste, ci  si realitate confirmata de sute de oameni carora Domnul Isus li s-a aratat in cele patruzeci de zile dupa inviere, pana in ziua inaltarii Sale la cer.
    Acea stare ​si realitate ​au trait-o ucenicii Domnului cand la treizeci si trei de ani, dupa chinuri grele si o moarte grea pe cruce, Domnul Isus Hristos a inviat. 
​    4. O bucurie inegalabila si incredibila chiar pentru ucenici !!!​    ​
Dupa tristetea generala de vinerea, ziua crucificarii Domnului lor, ce mare bucurie pentru ucenici, duminica! A fost nu numai o bucurie mare, ci si una incredibila pentru ei! Cu toate ca Domnul Isus le-a spus dinainte ca va muri dar ca a treia zi va invia, uitarea si necredinta i-a cuprins pe toti, fara nici o exceptie. C​ei care-​L ​urmeaza pe Domnul Isus Cel Inviat din morti, sunt beneficiarii unor lucruri uimitoare, dintre care enumar cateva, fara sa detaliez insa:

​       II. Beneficiile pentru cei ce-L urmeaza pe DOMNUL ISUS HRISTOS:​

​1.​Invierea din morti. Isus Hristos cel inviat din morti, caruia Tatal i-a dat toata puterea in Cer si pe Pamant, va invia pe toti rascumparatii Sai care L-au urmat mereu (Ioan 6:40; 44;54);
​2.​Rapirea la Cer. Toti urmasii Domnului inviat care isi vor pastra credinta si sfiintenia primita, nu vor invia pentru a trai intr-o lume plina de rele, greutati, boli, necazuri, ci pentru cer (Ap.11:12);
 ​3. ​Viata vesnica impreuna cu Domnul lor cel vesnic viu. Dupa cum El traieste vesnic si ei vor trai vesnic, dar nu oriunde, ci langa Domnul si Salvatorul lor (2Timotei 2:11-12).
    Ce este de fapt invierea Domnului Isus Hristos pentru adevaratii Lui urmasi? Ea este speranta lor. Nu o speranta desarta, ci una garantata de El, care nu poate sa minta (Tit 1:2). Ea este unica lor speranta. Nu este alta speranta, sau alternativa fericita. Speranta aceasta este de fapt oferita fiecarui om, fiindca Domnul Isus Hristos a murit si a inviat pentru toti oamenii de pe pamant: 
“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan 3:16).
    Nu stiu cum pot trai atatia oameni care nu au nadejdea si siguranta invierii si vietii vesnice impreuna cu Hristos. Zic asta pentru ca toti oamenii stiu ca viata aceasta se termina intr-un fel sau altul, la un anumit moment.
      Avand certitudinea invierii pentru viata vesnica in cer, atitudinea tuturor celor mantuiti ar trebui sa fie caracterizata de bucuria mantuirii, chiar in problemele, bolile, necazurile acestei vieti. Ei n-ar trebui sa lase ca aceasta bucurie sa le fie rapita de frica de moarte. Aceasta teama poate fi indepartata prin credinta in cuvantul Bibliei care spune ca duhul omului nu merge in mormant, ci numai trupul lui. Sufletul se intoarce la Dumnezeu, care l-a dat. 

Pentru acest motiv, urmasii Domnului Isus Hristos trebuie sa fie ancorati inca din aceasta lume, prin credinta, in realitatea de dincolo. Viata pe care Dumnezeu ne-a dat-o s-o traim pe pamant, trebuie s-o traim in conditiile de aici, dar tinand cont ca viata vesnica e dincolo, in cer. Sa nu ne comportam ca si cand am trai vesnic pe Pamant.

    Daca asa speranta si sansa da Cel inviat din morti urmasilor Sai, inseamna ca ei nu au voie sa traiasca oricum, ci in curatie, pentru ca nimic intinat nu va intra acolo sus. Apoi ar trebui sa faca tot ce depinde de  ei pentru a avea parte de invierea si viata vesnica, indiferent cat ar costa: bani, pozitie sociala, reputatie, etc. Oricum, cand plecam din lumea asta toate raman aici, nu luam nimic cu noi. Sa ne amintim ca unii urmasi ai Domnului Isus Hristos au preferat sa-si piarda viata asta, numai s-o aiba pe cea vesnica, cu El, in fericire.
 
    Pentru a-L intalni pe Cel inviat din morti si a fi pe veci cu El, trebuie sa fii inviat din morti acum, nu dupa ce ti se termina viata asta si dupa ce corpul tau va fi pus in mormant. Poate ca unora li s-ar parea nonsens, pentru ca ei zic ca sunt vii, ca se misca, vorbesc, etc. As vrea sa le spun insa ca cei ce traiesc in pacatele lor sunt morti in greselile si in pacatele lor. Moartea nu este nihilism, disparitie. Moartea este separare. Cand omul moare, sufletul se separa de corp. Dar problema cea mai mare nu e moartea biologica, ci moartea spirituala, care inseamna separarea omului de Dumnezeu
    Oamenii care traiesc in pacat sunt separati, sunt despartiti de Dumnezeu. Nu poti fi a lui Dumnezeu si in acelasi timp tu sa minti, sa injuri, sa furi, sa te imbeti, etc. Pentru Dumnezeu esti mort. Daca traiesti in pacat, deci despartit de Dumnezeu, mort spiritual, problema cea mai mare e sa nu treci din viata aceasta si sa ramai mort, adica despartit de Dumnezeu pe veci. 
​     ​
Pentru ca acest lucru sa nu se intample, lasa-te inviat din morti, de catre Domnul Isus prin credinta in El si pocainta. Nu maine, ci acum. S-ar putea sa fii in viata si maine, dar nu-i sigur. Timpul viitor e a lui Dumnezeu, numai timpul prezent e al omului, iar prezent, inseamna, acum!
 
    Hristos a inviat! Ce salut, ce realitate minunata, ce garantie mare pentru cei inviati din moartea spirituala. Daca nu ai fost inviat pana acum, nu pierde ocazia prin necredinta, ignoranta, nepasare, amanare. Profita de ocazie, caci e fara bani si fara plata. A platit pentru pacatele tale, ale noastre ale tuturor, Domnul Isus Hristos prin moartea Sa, dar a inviat a treia zi! Slava Lui!
 
    Le amintesc ateilor si celor care au religii necrestine, ca Dumnezeu iubeste toti oamenii si de aceea a dat pe Domnul Isus sa moara pentru intreaga lume, deci pentru fiecare om in parte. El doreste ca orice om sa fie salvat, insa acest lucru este posibil numai prin credinta in sacrificiul si invierea Domnului Isus Hristos.
 
   Teoria evolutiei, se stie ca a cazut demult, ca fiind imposibila, ​si ​deci e o minciuna. Acest lucru e recunoscut chiar de sustinatorii acestei teorii, ateii. Concluzia e clara, logica si la indemana oricui: lasati teoria mincinoasa si paguboasa si imbratisati realitatea invierii Domnului Isus, lucru confirmat istoric. 
​    ​

Celor de alte religii as dori sa le spun ca este un singur Dumnezeu atotputernic, care a creat tot Universul, inclusiv pe noi oamenii, care are un singur Fiu, Domnul Isus Hristos pe care L-a dat sa moara pentru pacatele noastre si apoi sa invieze. A crede si a te increde in altcineva (oameni), sau in altceva, este desertaciune! Veniti la credinta adevarata in Dumnezeul adevarat, prin Domnul Isus!

    Fiecare om ar trebui sa creada, din toata inima, cuvintele Domnului Isus Hristos, spuse inainte de patima si invierea Sa:
“In ce priveste invierea mortilor, oare n-ati citit in cartea lui Moise, in locul unde se vorbeste despre “Rug” ce i-a spus Dumnezeu, cand a zis: “Eu Sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov?” Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii. …(Marcu 12:26-27). 
 
    Apostolul Pavel, dorind sa arate consecintele dezastruoase a unei credinte in Hristos, dar nu si in invierea Lui, scrie: 
“Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus increderea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii” (1 Corinteni 15:19).
    Sa nu pierdem pentru nimeni si pentru nimic din lume aceasta bucurie unica a invierii Domnului Isus Hristos si a invierii noastre​!​
​     Crezand in DOMNUL ISUS HRISTOS si in Invierea Lui, nu ai nimic de pierdut, ci numai de castigat cele aratate mai sus!

 Pe toti va salut cu “HRISTOS A INVIAT!!! si mi-ar face placere sa va aud ca raspundeti:

                               “ADEVARAT C-A INVIAT!!!
   Ii invit pe toti ceilalti, care pana acum n-au crezut in invierea Domnului Isus Hristos si-n invierea lor, sa creada si sa cante impreuna cu noi:
    Cantarea „HRISTOS  a INVIAT din morti”:
  “Hristos a inviat din morti,
 Cu moartea pe moarte calcand,
 Si celor din morminte,

 Viata daruindu-le!”
             Dati click pentru cantare aici:
     http://www.youtube.com/watch?v=hRZqqr0pejA 
        Ioan Burca

             – robul DOMNULUI
      Doctor in Teologie
 
        P.S.: Sublinierile din textele citate apartin scriitorului articolului.
    Cercetati  toate lucrurile  si pastrati ce este bun”, adica BIBLIC.
     Transmiteti la cat mai multi acest mesaj, pentru a fi clarificati si intariti in credinta, sau  pentru a se intoarce la DUMNEZEU prin DOMNUL ISUS HRISTOS si convinsi de DUHUL SFANT! Amin! Va veti intalni cu rezultatele aici, sau in cer.
                          “…cine seamana mult, mult va secera.”    
 
  „A Inviat DOMNUL!”_ Canta: „Speranta” si Prietenii
​   ​

E VIU Azi SALVATORUL  _ Canta: Lidiana Pindic-Blaj

MESSIAH – Hallelujah _ Handel _ Chorus
 

 „Oda BUCURIEI” _ Simfonia Nr. 9 de Beethoven Cantata de 10.000 de Japonezi!

and for those Christians living in countries where Easter is celebrated on April 12th this year:

  The Resurection of JESUS CHRIST !!!​

Matthew 28

1After the Sabbath, at dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to look at the tomb.
2There was a violent earthquake, for an angel of the Lord came down from heaven and, going to the tomb, rolled back the stone and sat on it.
3His appearance was like lightning, and his clothes were white as snow.
4The guards were so afraid of him that they shook and became like dead men.
5The angel said to the women, „Do not be afraid, for I know that you are looking for Jesus, who was crucified.
6He is not here; he has risen, just as he said. Come and see the place where he lay.
7Then go quickly and tell his disciples: `He has risen from the dead and is going ahead of you into Galilee. There you will see him.’ Now I have told you.” (mathew 28:1-7).
​     ​         MESSIAH – Hallelujah _ Handel _ Chorus
​     ​
      Because HE Lives – Gather Vocal Band
     Victory in JESUS!
   One Day at a Time – Singer: Lynda Randle
​   ​ Beethoven – Symphony No.9 (10000 Japanese) – Freude schöner Götterfunken 

 HAPPY EASTER !!!

JESUS CHRIST​​ Is​ ​RISEN!!!​       

​                          ​

 TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT, 

                                            Toata Gloria in Veci !!!

                                              Stimati Vizitatori

                              Va prezentam 2 link-uri, care contin 

          Cuvantul si Minunile Lui DUMNEZEU in viata unor oameni. 

               Va dorim vizionare si auditie Placuta si Benefica!
      Pe link-ul nr. 1, dati click pe camera de filmat, aceea mica
  din dreapta,  sau pe difuzorul mic din dreapta, pentru cele audio.
      1.  http://perlesicomori.net/  (audio si video)
     Pe link-ul nr. 2,  ” Esenta BIBLIEI ” , gasiti Lucrurile ESENTIALE 
 pe care un om trebuie sa le STIE si sa le FACA, si altele sa stie 

sa NU le faca, pentru a fi salvat de la iad si a-i arata SINGURA CALE 

spre RAI,care este DOMNUL ISUS HRISTOS FIUL Lui DUMNEZEU !!!

                            DUMNEZEU sa va Binecuvanteze!
                                            Cu tot respectul,
                                  Ioan Burca – robul DOMNULUI,
                                          Doctor in Teologie
                “Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adică BIBLIC.
    Dati la cat mai multi aceste link-uri, pentru clarificare, intarire in credinta, sau intoarcere la DUMNEZEU, prin DOMNUL ISUS HRISTOS, si convingerea DUHULUI SFANT, si va veti intalni cu rezultatele aici pe Pamant, sau in Cer!
                     „…cine seamana mult, mult va secera.”
 


 

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala