NORVEGIA – Am lucrat ca expert in multe cazuri de Protectia Copilului – Einar Salvesen

Traducere DNV si filmare de MIHAI DRAGOMAN, Norvegia PROTEST 11 iunie 2016

„Am lucrat ca expert in multe cazuri de Protectia Copilului…lucru care mi-a dat acces la detaliile unui sistem, la adresa caruia voi face cateva comentarii critic.

Am experimentat imposibilitatea de a fi ascultat imediat ce incepeam sa-mi expun o parere critica la adresa Serviciului de Protectia Copilului…interpretat ca si cum nu doream sa avem Protectia Copilului in Norvegia. De asta imi pun intrebarea: Ce fel de organizatie este aceea care nu suporta critica? Si nu ma refer la toate unitatile, caci avem de-a face in multe cazuri cu o calitate buna in Protectia Copilului. Asta trebuie sa subliniez ca sa nu fiu inteles gresit: Exista servicii excelente cu care am cooperat, care si-au inteles misiunea, trag concluzii dupa ce examineaza inprejurarile de fapt, apoi iau masuri adecvate. Asta am spus in multe diferite contexte, dar nu am fost ascultat…Oare de ce? Am lucrat mult timp in sfera organizatorica si stiu ca intoleranta la critica este un semnal de organizatie disfunctionala – adica lipseste dialogul si cautarea raspunsului la intrebarea: Care sunt cauzele criticii care ni se aduce? In loc sa se puna in defensiva, spunand: ”Avem nevoie de liniste – nu de critica”.

Asta este un citat, o pronuntare facuta la o intrunire mare din septembrie 2015, cu participarea 120 de reprezentanti ai Protectiei Copilului si organizata de Solveig Horne.

E vorba de o intrunire comparativa, unde noi am fost marginalizati. La baza era scrisoarea noastra de ingrijorare, dar aproape nu ni s-a dat cuvantul…Toti erau la unison in ce priveste interpretarea scrisorii noastre – de fapt o critica la tot ce nu functioneaza in Protectia Copilului…lucru care nu a fost ascultat…Tot ce am auzit acolo este ca noi nu facem altceva decat critica la adresa Protectiei Copilului, un lucru demoralizant.

Demoralizant fiindca nu am reusit sa ducem o discutie in jurul mesei, o conversatie de fond.
Cred ca in Norvegia este vorba despre increderea oarba in STAT, pe care o avem in sira spinarii. Cand ma intalnesc cu oameni din Europa de Est sau Rusia, oameni care cunosc sisteme dictatoriale, ei simt asta imediat. La noi, norvegienii, increderea asta sta in maduva oaselor, chiar si eu as fi afectat daca nu as fi experimentat sistemul din interiorul sau, ca expert.

Acum voi expune lucruri care m-au facut sa critic Protectia Copilului. Nu sunt azi aici ca sa vorbesc despre ce functioneaza in sistem – ci despre ce NU functioneaza. Hai sa luam notiunea de VIOLENTA…si ca este toleranta zero dupa lege…modul de a vedea violenta este putin nuantat….despre ce fel de violenta e vorba cand copii sunt luati din familie? Despre ce fel de acte inacceptabile este vorba, acte care au de-a face cu pedepse fizice…

Cand copii sunt inlaturati din familii… Trebuie cantarit cu ce pret…
Personal am experienta cu trei cazuri, printre care cazul Bodnariu. In toate cazurile – si cunosc totul in calitatea de expert – este vorba de parinti care ar fi putut fi consiliati…sau spus ”Iti luam copiii daca vei continua cu aceste metode de educatie”, sau ”Te ajutam noi sa-ti schimbi comportarea”…o metoda buna de rezolvare a situatiei. Sunt convins ca in cele trei cazuri, aceasta metoda se aplica…Oricum, copiii au fost returnati in toate trei cazuri…Cum erau parintii inainte de asta, e greu de spus…Cand intri intr-o familie si-i iei copiii bazat pe ce au spus ei la scoala, o notificare de ingrijorare, Protectia Copilului intervine si pune intrebari copilului, apoi il plaseaza in familie surogat pe baza celor spuse la interviu…pentru a proteja dovezile, ni s-a explicat, si pentru protectia copilului. In loc sa se initieze un dialog, introduce masurile necesare….care e o solutie mai putin costisitoare, si mai ales o metoda de lamurire a inprejurarilor de fapt. Aceste imprejurari nu pot fi clarificate prin convorbirea cu o singura parte. Ambele parti trebuie aduse in dialog si in interactiune. Asta este de fapt ABC in munca cu organizatiile.

In calitate de psiholog organizational am vazut organizatii in care oamenii sunt izolati intre ei, nu vorbesc unu cu altu, si ce spune o parte nu se potriveste cu realitatea. In asemenea caz e necesara o discutie in jurul mesei, a se vorbi si interactiona, si astfel obtine un grad inalt de intelegere reciproca si o baza de hotarari. Asa se petrec lucrurile in organizatii…De ce nu si la Protectia copilului? Exista numai un raspuns: E nevoie de expertiza, si multe unitati de Protectia Copilului poseda acest lucru. Dar eu vorbesc despre acele unitati care nu functioneaza, si care au transformat familiile in victime.
Deci se poate deschide un dialog, daca exista expertiza, competenta umana, caci o diploma nu este suficienta. Daca vrei sa ai o pozitie de conducere cu raspundere pentru o sectie, ai nevoie nu numai de un certificat, ci si de pricepere la oameni, capacitate de cooperare si interactiune cu altii. Aceste criterii ar trebui preluate in cadrul procesului de recrutare a expertilor si angajatilor la Protectia Copilului.
Am intalnit experti care n-ar fi trebuit sa-si asume sarcinile, fiindca nu aveau competenta umana. Uneori m-am intrebat daca au sindromul Asperger. Imaginati-va combinatia de expert si Asperger…O catastrofa! Si nu este o gluma…Am intalnit oameni care ar trebui sa-si gaseasca altceva de facut, dar au drept de a practica ca experti psihologi pe baza unui examen…Si nu sunt multe slujbe de psiholog mai bine platite decat cazurile de Protectia Copilului…Asta este o problema uriasa…Intregul sistem trebuie desfiintat!”

Einar Salvesen, spesialist i klinisk psykologi la PROTESTUL din OSLO Norvegia 11 Iunie 2016

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari