Emil Bartos – Cumpătarea (din seria ȘAPTE VIRTUȚI CREȘTINE) – 15.02.2014 – Speranta Timisoara

Serie lunară de mesaje intitulată: ȘAPTE VIRTUȚI CREȘTINE – sustinuta de prof. dr. Emil Bartos la Biserica Penticostala Speranta din Timisoara.

ȘAPTE VIRTUȚI CREȘTINE

Emil Bartos – Cumpătarea

Despre cumpatare. Iata ce scrie ap. Pavel. Tit capitolul 2 –

1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.

Ap. Pavel, aici, de mai multe ori, ii indeamna pe credinciosi, pe toti de toate varstele, sa fie cumpatati. In epistola mai apara odata –

  • in cap. 1 vers. 8 cand vorbeste despre episcop. Episcopul era supraveghetorul bisericii. – ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;
  • Apoi in cap. 2 vers. 2 – bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
  • Apoi in vers. 5 – femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
    5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, ..
  • Vers. 12 aduna cel mai bine ideea cumpatarii – 12 harul lui Dumnezeu ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
  • apoi in cap. 3:2 iarasi vorbind despre credinciosi  – 2 să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.

Cum de ap. Pavel insista atat de mult pe cumpatare? Chiar asa de importanta este cumpatarea? E o virtute crestina. Nu este ceva inascut. Trebuie sa te lupti spiritual ca sa ai cumpatare. Noi evanghelicii invatam cumpatarea, dar i-am dat doar o singura directie: directia restrictiva, rigorista. Pentru noi, a fi cumpatat inseamna sa nu faci anumite lucruri. Si unii au devenit obsedati de asta.

Nu mai vad partea pozitiva, ce trebuie sa faci. Ci, doar ce sa nu faci. Ne-am construit o etica, un comportament bazat pe nu-uri. Eu asa am crescut. Am crescut intr-o biserica de nu-uri. Lista de nu-uri era cea mai importanta pana am ajuns intr-o alta biserica, cand am vazut si altfel viata crestina. Tineretea mea, copilaria mea am auzit numai ce sa nu fac. Noi nu facem asta, noi nu spunem asta. Aceasta exagerare pe cumpatarea, sa zic negativa, a dus la pierderea multor tineri de la generatia mea. S-au saturat de nu-uri. Li s-a prezentat un crestinism mult prea restrictiv- fara bucurie, fara partea cealalta a libertatii crestine. Totul era impregnat de restrictii. Poate va aduceti aminte de: „Pantalonii evazati nu sunt binecuvantati”. Si „Pantofii cu toc cui nu-s pe placul Domnului”.  Cam asta se reducea pentru unii, foarte putini, de altfel, etica crestina, viata crestina.

Si, de aceea, nu a fost o surpriza ca mai tarziu ca o generatie intreaga sa se duca la polul opus. Sa ignore aceste restrictii si sa intre, intr-un fel, in zona permisivitatii morale si etice, care iarasi a stricat. Cum sa tii echilibru? Despre asta invatam azi. Cumpatarea inseamna echilibru, moderatie. Nu e usor sa te schimbi, sa tii echilibru. Acum, ce trebuie sa stim de la inceput este ca Dumnezeu a creat placerea pentru noi, pentru oameni. E acel sentiment de bucurie, de desfatare, de satisfactie. E in fiecare fiinta umana. Creatorul a dorit aceasta. Doar stim bine ca Dumnezeu Il intalnea pe om in fiecare dimineata inainte de cadere in pacat a lui Adam si avea partasie cu el. Era o desfatare. De aceea. ceva din noi tanjeste dupa acel tip de viata de desfatare, de partasie intima, libera cu Domnul. Dar nu mai putem. Ne straduim insa.

Dar, vedeti, astazi oamenii au abuzat de placere, au distorsionat-o. Si lumea, chiar in care noi traim, mai ales in emisfera nordica- Europa, America de Nord, e o emisfera bogata, cu de toate. Avem atatea optiuni. Ne este greu ce sa alegem din placeri. Dar daca te duci in emisfera sudica- Africa, America de Sud, Asia, lucrurile sunt altfel si nu ne-ar strica o cura din aceasta de interactiune. Sa vedem ce binecuvantati suntem, sa nu mai fim asa de superficiali si mofturosi. Zona aceasta, lumea in care traim, pe care ne-am dorit-o, nu-i asa? este o lume a placerilor exacerbate. Avem o generatie de tineri, mai ales de copii, care vin acuma, care-i dominata de hedonism, de placerea imediata. Toti avem nevoie de placere si o cautam. Dar exista o placere care dezechilibreaza. Uitati-va numai la fast-fooduri, McDonald’s, KFC, mmm, dar mai bine nu continui, ca vedeti, imediat un gust, ceva in noi se trezeste. Gustul de McDonald’s. Gustul de mol. Dar e tipul unui gust de placere. Ne-am obisnuit cu el. Rezolvam repede problema mancarii, chiar a bauturii. Dar e doar pe moment. Pe termen lung, sigur ca iti produce rau, dar cui ii pasa, daca el vrea placere imediata?

Am nepoti acuma. Nu sunt cu mine toti, dar am un ochi special pentru copiii astia mici. Pana nu de mult nu-i prea vedeam. Dar acuma, altfel ma uit, ii vad mai repede decat pe oamenii mari. Este ceva in bunici. Nu? Dar, ce am observat este ca avem o problema si aici. Sa ai un nepot sau o nepotica, care are zeci de jucarii acasa, dar cand se duce cu tine, arata cu degetul: „Vreau aia. Vreau acum. Bunicu, acum!” „Pai, din asta ai tot felul.” Ea o vrea pe aceea, acum. El vrea acum. Si ce face bunicu? Cedeaza. Cedeaza. Parintii, poate mai putin, dar, fara sa ne dam seama, dezvoltam in copii o placere gresita, o placere alimentata de sine. Ca, toti cautam placerea, dar nu o cautam noi asa, numai pentru noi.

Acest apetit, sa zic, pentru mancare, bautura, sex- cam acestea sunt si mentionate in Biblie destul de des, care sunt, sa zicem, nevoile noastre imediate in zona vietii comunitare, familiare, acestea se bazeaza pe un instinct. Rar gandim atunci cand depasim limitele, pentru ca de aceea le depasim. Imi amintesc ca citeam despre puritanii englezi ceva ce m-a socat. E vorba despre crestini anglicani din secolul XVII, XVII care aveau niste reguli foarte stricte. De fapt. toata miscarea lor se numea miscarea puritana, de la ‘a fi pur’ si miscare rigorista- a fi foarte riguros, meticulos in toate lucrurile. De la ei am imprumutat foarte multe, sa stiti, si din regulile noastre marunte. Dar mi-amintesc ca puritanii aveau o conceptie despre copil si spuneau ei ca un copil trebuie pedepsit fizic pana la varsta de 5 ani in mod constant. Adica, nu trebuie lasat, pentru ca sa i se franga inclinatia spre rau. Dupa aceea, deveneau mai flexibili si parintii si cei din jur. Dar, ii tineau foarte strict pana la 5 ani, nu le permiteau micile placeri de moment. N-are nici un succes acasta idee astazi. Si nu cred ca va avea.

Eu am facut armata, n-a fost usoara. Dar, acolo in armata, iarasi, am invatat si respectul si cumpatarea. Nu-ti permiteai orice, nu puteai manca orice. Nu va spun ce am mancat. Am facut ulcer, 20 de ani m-a tinut ulcerul dupa armata. Va dati seama ce a fost acolo. Dar n-aveam optiuni. Armata te-a disciplinat. Ai vrut, n-ai vrut, a omorat ceva instinct din acesta pacatos in tine. Am invatat foarte multe in aceasta perioada si m-a ajutat in viata, sa stiti.

Apoi, cand cineva nu are cumpatare, nu are moderatia, echilibrul vietii, aceasta mai arata ceva. Nu doar arata o forma de egoism instinctual, ci mai arata ceva indisciplina. Cand cineva nu se poate stapani la mancare, la bautura, la viata sexuala, inseamna ca este indisciplinat. Cu cat iti permiti mai multe placeri, cu cat impingi limitele mai departe, cu atat iti va slabi puterea de a te opune placerii. Si am sa revin la acest aspect al indisciplinei noastre. Dar, e si invers. Cu cat te restrangi mai mult in placeri, cu atat devii mai moderat.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari