*Articol bazat pe răspunsurile lect. univ. dr. Emanuel Conțac din cadrul primei întâlniri al Forumului Dialogos. Autor: Adelina Ghilea.
Înainte de a apărea prima traducere a textelor biblice în limba română, o largă influență a avut-o limba slavonă, care pentru mult timp, a constituit limba de cultură în spațiul românesc. Nu la mult timp după reforma din Transilvania, Filip Moldoveanu a tradus, în 1551-1553, cele patru Evanghelii din limbile originale în limbile română și slavonă (limba română fiind încă exprimată în caractere chirilice). În prezent mai există un singur exemplar în lume din acea serie, care conține însă doar Evanghelia după Matei și se află la St. Petersburg.
În 1688, a apărut și prima Biblie completă în limba română, aceasta fiind cunoscută ca și Biblia de la București. Interesant este că publicarea Bibliei în integralitatea ei nu a reprezentat o inițiativă a Bisericii, ci o inițiativă mai degrabă culturală și politică a domnitorului Șerban Cantacuzino. Se cunoaște că traducătorul Vechiului Testament al acestei ediții, Nicolae Milescu Spătaru,a folosit o Septuagintă a protestanților de la Frankfurt, versiunile noi și edițiile critice nefiind neăpărat o preocupare a Bisericii de Răsărit.
Până în ziua de azi rămâne un mister identitatea celui care de fapt i-a încredințat această misiune. Milescu, reprezentant cu atribuții diplomatice al lui Grigore Ghica, a lucrat, în timpul șederii sale la Constantinopol, la această traducere a Vechiului Testament timp de 3-4 ani, un timp relativ scurt pentru o îndatorire atât de amplă. Până să fie tipărită însă, traducerea lui Milescu a trecut prin câteva revizuiri, mai întâi în Moldova, apoi în Muntenia, și în final a fost adăugată la versiunea Noului Testament de la Alba Iulia, care a fost și ea finalizată cu ceva timp inainte (1648). Curios este faptul că traducerea tipărită la București conține, de plidă, cartea 4 Macabei, considerată apocrifă chiar și de Biserica Ortodoxă.
Tulbură-ne, Doamne,
Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,
Când ni se împlinesc visurile,
Fiindcă am visat prea mărunt;
când am ajuns în siguranţă la destinaţie
fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.
Tulbură-ne, Doamne, când,
Sătui de lucrurile pe care le avem,
Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;
Când, îndrăgostiţi de viaţă,
Am încetat să mai visăm la veşnicie;
Când, în strădania de a zidi un pământ nou
Am dat uitării Cerul.
Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,
să ne-avântăm în mările învolburate,
În larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpânirea Ta
Unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.
Îţi cerem să împingi zarea nădejdilor noastre şi mai departe
Iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,
Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste.
Îţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru,
Isus Cristos.
Sir Francis Drake’s Prayer (1577). “Disturb, us, Lord…”
Disturb us, Lord, when
We are too pleased with ourselves,
When our dreams have come true
Because we dreamed too little,
When we arrived safely
Because we sailed too close to the shore.
Disturb us, Lord, when
with the abundance of things we possess
We have lost our thirst
For the waters of life;
Having fallen in love with life,
We have ceased to dream of eternity
And in our efforts to build a new earth,
We have allowed our vision
Of the new Heaven to dim.
Disturb us, Lord, to dare more boldly,
To venture on wilder seas
Where storms will show Your mastery;
Where losing sight of land,
We shall find the stars.
We ask you to push back
The horizons of our hopes;
And to push back the future
In strength, courage, hope, and love.
This we ask in the name of our Captain,
Who is Jesus Christ.
Francis Drake,an adventurer and essentially a legal pirate (What else is a second son supposed to do to make a living?), wrote this prayer as he departed Portsmouth on the Golden Hind to raid Spanish gold on the west coast of South America. He ventured at least as far north as the non-Spanish parts of California, claiming it as “New Albion” – New England- and returned to his Queen (the long way – via circumnavigation) with loot worth over a half million pounds sterling, and received his Knighthood for it.
Comitetul: E nevoie de o săptămână de evanghelizare!
Păstorul: Buuun. Ce predicatori să invităm?
Comitetul: Păi, pe A, B, C…
Păstorul: Și ce trupe să invităm care s-ar potrivi pentru fiecare predicator?
Comitetul: Păi, pe X cu A, pe Y cu B, pe C cu Z…
În zilele noastre…
Comitetul: E nevoie de o săptămână de evanghelizare!
Liderul: Buuun. Ce trupe să invităm?
Comitetul: Păi, pe X, Y, Z…
Liderul: Și ce predicatori să invităm care s-ar potrivi pentru fiecare trupă?
Comitetul: Păi, pe A cu X, pe B cu Y, pe C cu Z…
16 Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi: 17 orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18 El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. 19 Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; 20 căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. 22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. 23 Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, 24 şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25 Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26 Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27 Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.
As vrea sa vorbesc despre puterea Cuvantului, despre ce este Cuvantul lui Dumnezeu si ce atitudini sa avem fata de Dumnezeu. Tot mai putina importanta dam Cuvantului si asta din pricina invaziei imaginilor. Imaginile au patruns in viata noastra foarte mult, in special prin tehnologie. Toti avem telefoane mobile, smartfonuri, tablete… unii, chiar acuma, in timp ce predic, se uita pe telefoane, isi veirfica mesajele. Sau, nu-i asa? Ispita-i foarte mare pentru ca imaginea e mai atractiva decat Cuvantul. De ce sa stai, sa asculti pe cineva vorbind, cand poti sa vezi un film? Un documentar? Imaginea ne creeaza tot mai multe probleme, desi este un avantaj in sine, ai multe beneficii. Ceva. totusi, nu e in regula. Ceva se desechilibreaza. In comunitatile noastre, in familii, tot mai multi parinti isi pun copiii in fata televizorului sau a computerului si nu mai au timpul acela de a sta fata in fata cu copilul. La scoala e la fel, sa stiti. Daca nu le prezinti la studenti si powerpoint, poze, filme chiar, mai greu te asculta. Aproape ca iti reproseaza ca nu pot memora, nu pot intelege ce spui daca nu le pui si video proiectorul.
Ei, si in biserica, lucrurile se complica, pentru ca imaginea isi face loc tot mai mult. Sunt predicatori care folosesc imaginile mai mult chiar decat cuvintele, cei care-si cerceteaza predica studiing fisiere youtube si alte surse ca sa-si impodobeasca mesajul cu diverse ilustratii, idei, in sfarsit. Si sa stiti ca au mare succes pentru ca imaginea e mai puternica decat cuvantul, pentru noi, pentru oameni. Este lucrul acesta o normaitate sau nu? Daca citim Biblia, vom observa ceva simplu, ca in istoria poporului evreu, pacatul principal de care sunt acuzati catre Dumnezeu este idolatrie. Idolatria, de obicei insotita de imoralitate sexuala.
Dar idolatria este stimulata de imagini. Dumnezeu stia lucru acesta. Daca vrei sa vorbesti despre Dumnezeu , e mai usor sa folosesti imaginea. E mai usor, dar nu este adevarat. Imaginea nu reprezinta corect intotdeauna realitatea. Daca vrei, deseneaza-mi, te rog, dragostea. Nu o poti desena. Deseneaza-mi bunatatea. Putem desena, putem crea imagini pentru anumite lucruri, prin analogie, gasim corespondenta in mintea noastra. Dar este ceva in structura noastra umane, care nu se poate exprima prin imagini. Dumnezeu nu se poate exprima prin imagini si de aceea, a doua porunca din decalog, din cele 10 porunci, in cartea Exod 20, stiti ca este aceasta: sa nu-ti faci chip cioplit, vreo infatisare a locurilor ceresti. Dumnezeu, adica, interzice sa-L reprezinti vizual, ca e in bi-dimensional, ca este in tri-dimensional. Si aceasta, pentru ca divinitatea nu poate fi reprezentata in forme umane, in spatiu si timp. Noi suntem obisnuiti cu spatiu si timpu, dar Dumnezeu nu e in spatiu si timp si nici limita in cunoastere. Esenta Lui este diferita de a noastra.
Acuma, este ceva in noi ce seamana cu ce este in Dumnezeu. Nu este identic, este partea sufleteasca. E sufletul nostru, spiritul nostru. Partea aceasta spirituala functioneaza altfel. Este un autor foarte bun, tradus si in limba romana, C S Lewis, a scris mai multe carti. Desi era profesor de literatura engleza, a scris multe carti cu caracter crestin pentru ca el s-a convertit de la ateism. Si in una din scrierile lui, el spune frumos: Tu nu ai suflet, tu esti suflet. Tu esti suflet care sta intr-un trup. Deci, ce a vrut sa sublinieze el este ca intai de toate sa te vezi pe tine insuti, nu un trup care-i animatde suflet. Ci esti intai suflet, care are un trup pentru o perioada. Vezi, toata perspectiva ta, atunci, despre tine si despre altii se schimba. Toata investitia care o facem in lume atunci se schimba, pentru ca merita sa investesti in ceea ce ramane etern, nu ceea ce ramane aicea- trupul, care se degradeaza.
Acuma, trecem intr-un alt an. Ar fi bine sa te uiti mai mult in oglinda si sa te pui pe cantar. Oglinda nu te cantareste, dar iti spune cateva adevaruri despre tine, oricat machiaj pui pe tine, intelegi ca imbatranesti, ca mori. Deci, trupul nu ai cum sa-l intineresti, dar sufletul e altceva. Sufletul nu e supus acelorasi reguli, aceeasi descompunere, pe care le are trupul. Deci, noi avem o parte, partea aceasta sufleteascain noi, care nu se epuizeaza, nu dispare, nu se anihileaza odata cu moartea si descompunerea trupului.
De ce spun toate acestea? Pentru ca e important cum te vezi pe tine, sa stii cine esti, daca te intelegi foarte bine pe tine, il poti intelege mai bine pe Dumnezeu pentruca Dumnezeu a pus ceva in tine, din El. Acum, ce-a pus El deosebit in noi a fost cuvantul, exprimarea prin cuvinte. El a ales aceasta modalitate de comunicare intre noi si cu El. Noi ne putem exprima in diverse feluri. Din semne, oftaturi, onomatopeie, dar cel mai bine ne exprimam in cuvine.
(Din primele 9:05 minute, mai sunt aprox. 33 de min din mesaj)
In limba latina, aceasta expresie este cunoscuta in mediul teologic, mai mult ca monos triplex. Monos triplex – triplex, simplu de dedus in limba romana, intreit. Munus se refera la slujba. In limba engleza e ‘office’, “three offices of Christ”, cele 3 slujbe ale lui Hristos. Si aceste slujbe deriva din cele 3 daruri pe care le-a primit Domnul nostru de la magi. E vorba despre aur, tamaie si smirna. Dar pana a ajunge a descrie insemnatatea celor 3, as vrea cate ceva sa spun despre magi.
Emil Bartos
Cuvantul ‘magi’ vine din limba latina si are o radacina in vechile limbi rasaritene, de unde avem ‘magie’. Se refera mai mult la cei care nu doar sunt intelepti, magii, ci sunt cei care aduc ceva magic, ceva misterios, ceva descoperire. Deci, mai degraba, cuvantul ‘mag’ se asociaza cu misteriosul. Candva, in secolul VI, acestor magi li s-a dat si un nume. La inceput n-au avut nume, evident. Nici nu stim daca au fost trei. Deducem doar ca au fost 3 magi, dupa cele 3 daruri pe care le-au adus. Nu neaparat au fost trei. Dar cred ca numele lor: pe unul il chema Blathazar, Melchior si Gaspar. Asa au primit numele in secolul VI. Asta a fost partea traditiei. Noi nu avem dovezi concrete despre chiar cine au fost ei. O fi fost intelepti veniti in rasarit? O fi fost astronomi sau astrologi mai degraba, cei care studiaza stelele? E posibil. Dar cele mai multe teorii sau cele mai acceptate spun de fapt ca cei trei erau un fel de regi, de imparati in zona lor, in regiunea de unde veneau pentru ca, Tertulian spunea lucrul acesta in secolul III, in Vechiul Testament scrie ca Mesia trebuia sa primeasca inchinare din partea regilor. Iarasi, acestea sunt mai degraba speculatii, interpretari.
Mai putin conteaza cine erau cei trei. Ne intereseaza mai degraba, acum, ce semnificatie au darurile magilor. Evident ca Matei nu ne vorbeste despre magi la intamplare. El alege in mod special aceasta istorisire, aceasta naratiune, ca sa transmita un adevar. Mereu este asa. Ca sa intelegeti, Matei, prezinta in toata Evanghelia lui pe Isus ca rege. Domina ideea imparatiei. Chiar si predica de pe munte e asa structurata incat sa arate spre Isus ca rege, ca imparat. E adevarat ca Evanghelia lui Matei era destinata mai degraba evreilor. Si dorea Matei sa le explice acestora, sa-i convinga ca Isus este Mesia, in adevar, Cel promis. Cuvantul Mesia, in limba ebraica, este echivalent cu Hristos in limba greaca, adica ‘unsul’ in limba romana. Asta inseamna Mesia, unsul lui Dumnezeu, Cel pe care, adica, Dumnezeu L-a ales sa mantuiasca, prin care sa vorbeasca. De aceea, asa ma uit la magi si asa ne uitam la darurile acestor magi, care reprezinta sau subliniaza spiritul mesianic al evenimentului, a lui Isus Hristos, venirea lui Isus Hristos in lume.
Fiecare detaliu este insemnat, insa eu n-am sa ma opresc la fiecare din aceste detalii, ci la cele trei daruri. Aurul, de obicei, era asociat cu imparatul. Smirna era asociata cu profetia, profetul. Si tamaia era asociata cu preotul. Deci, cele trei daruri vorbesc despre cele trei slujbe ale lui Isus: de imparat, de profet, de preot. Au fost chiar teologi insemnati, Calvin, Staniloaie, care si-au structurat toata teologia lor sistematica pe cele trei daruri, cele trei slujbe ale lui Isus Hristos de imparat, de profet si de preot.
Dar, putin altfel am sa abordez acest subiect azi. Matei incepe scrierea lui cu geneaologia lui Isus, cu lista aceasta de nume din spita neamului lui Isus Hristos in Evanghelia lui Matei, capitolul 1, cu asta incepe: cartea neamului lui Isus. Si toate numele de acolo au sens pentru evrei. Gasesti chiar femei printre ele, dar se arata faptul ca Isus Hristos a fost o persoana istorica si cand citesti, e interesant ca ajungi prin spita neamului lui Isus, ajungi la David. E clar, cel mai insemnat rege lui Israel. Si toata structura aceasta a cartii, a genealogiei, vorbeste despre acest aspect. E ca si cum ti se prezinta cineva care are o istorie legata de istoria din trecut. Cineva care te reprezinta. Si asa as vrea sa privesc la cele trei daruri.
Unsul profetit, Mesia profetit reprezenta speranta poporului evreu, speranta unficarii casei lui David. Stiti ca evreii chiar si astazi spera lucrul acesta. Ei nu cred ca Isus a fost Mesia. Ei cred ca Isus e posibil sa fi fost unul din profetii din perioada respectiva, dar nu Mesia pe care ei Il asteapta. Trebuie sa fie de alt calibru, trebuie sa fie altfel in sensul mai razboinic, mai dinamic, unul care sa nu moara pe o cruce. Ideea aceasta ca Mesia Cel promis se lasa jertfit pe un lemn de cruce, nu avea loc in teologia, in gandirea evreilor. De aceea, pentru evrei, Mesia trebuie sa vina. Pentru noi insa, credem ca Isus Il reprezinta pe Mesia. El a fost Mesia, cel promis, si aceasta se vede in cele trei slujbe pe care le-a avut, slujbe care sunt oglindite in cele trei daruri.
1. Profetia, prima dimensiune a lucrarii lui Hristos
As vrea sa le iau pe rand. Am sa incep cu profetia. Prima slujba a lui Isus este cea de profet. Asta se vede si in prima lucrare care a facut-o Hristos , cand dupa botez, a vorbit despre imparatia Lui. Isus este reprezentat ca profetul. Ce inseamna lucrul acesta? Inseamna ca El a venit sa ne aduca adevarul. El a venit sa ne aduca ceva de la Dumnezeu. Profetul, sa stiti, ca nu este numai cel care vorbeste despre lucrurile viitoare. Profetul, in general, in Vechiul Testament era cel prin care vorbea vorbea Dumnezeu, cel care avea un cuvant de la Dumnezeu. Si Isus Hristos este prezentat ca profetul care rosteste adevarul lui Dumnezeu. De aceea, Ioan, cand vorbeste despre El in Ioan cap. 1, spune ca acest Cuvant s-a facut trup, a locuit printre noi, plin de har si de adevar. El ne-a dus harul si adevarul. Si mai tarziu, Isus se prezinta ca fiind adevarul, El insusi. “Eu sunt calea, adevarul si viata.”
E ca si cum se vedea consumarea sau implinirea profetiilor. Mai ales pentru evrei, conta foarte mult , ca evreii traiesc astazi foarte mult sub impresia profetiei. Si multi crestini traiesc , de fapt, mereu sub spiritul profetic. Mereu se uita in viitor. Ar trebui sa traiasca mai mult in prezent, dupa observatia mea, ca daca te uiti prea mult in viitor, nu stii cum sa traiesti in prezent. Dar, Isus, pe de alta parte, ne reprezenta pe noi, asa cum se vedea. Matei, cred eu, ca la asociat nu odata pe Isus cu Moise. Moise a fost considerat cel mai mare prooroc al Domnului din Vechiul Testament. Pai, Moise, n-a primit el legea? N-a fost el chemat de Dumnezeu pe muntele Sinai? N-a vorbit Dumnezeu cu el direct?
Vedeti asocierea? Chiar la inceputul Evangheliei dupa Matei, Isus vorbeste de pe munte, predica de pe munte, asa cum Moise s-a urcat pe munte; Isus, s-a suit si El pe munte. Si de acolo a vorbit, asa cum Moise a venit si ne-a vorbit cuvintele lui Dumnezeu. Asa, Isus a venit si ne-a vorbit cuvintele lui Dumnezeu. Paralela este evidenta. Dar in loc ca sa strige ca in vechime: “Asa zice Domnul…” Isus a spus: “Eu va spun…” Se identifica cu adevarul, cu proorocul care vine sa vesteasca adevarul. Aceasta este prima dimensiune a lucrarii lui Hristos. (notite din primele 12 minute, mai sunt aprox 35 min din mesaj)
La Biserica Cetatea de pe munte | Prays House,145-151 London Road, Croydon, CR0 2RG
Daca pacatul a fost iertat, mai pot fi consecinte? Urmari? DA. Daca pana astazi ai crezut ca-i altfel, conform Cuvantului sfant, acest cuvant va fi un cuvant de avertizare, de cercetare pentru toti. Dumnezeu este bun si iarta. Dar, consecinte vor fi.
Emil Bartos:
Pace. Buna dimineata. Ma bucur sa va revad dupa ceva vreme, dar prin scoala aceasta, Colegiul Ministerium, ne apropiem unii de altii si este foarte bine asa. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa ne apropie, nu sa ne separe. Multumesc fratilor care m-au invitat pentru a impartasi Cuvantul in aceasta dimineata si va spun ca zilele petrecute cu studentii de la Colegiul Ministerium au fost zile binecuvantate. Au venit aproape toti, au fost foarte ascultatori. Unii incisivi, dialog, si uite asa ne formam unii pe altii. Domnul sa binecuvanteze aceasta lucrare si speram ca toti acesti studenti care invata Cuvantul Domnului sa fie mai de folos lucrarii lui Dumnezeu. (nota ed. website pentru Colegiul Biblic Ministerium din Cluj-Napoca este http://www.ministerium.ro unde veti gasi si pagina de inscrieri pentru Admitere, anul 2014)
Consecintele pacatelor iertate
Astazi avem un subiect greu. E din sfanta Scriptura. Cunoasteti cazul cei mai multi. De aceea avem nevoie de lumina Domnului, puterea Duhului peste noi si foarte, foarte multa pocainta. Domnul sa ni le dea pe toate. Ne ridicam sa citim Cuvantul Domnului- 2 Samuel 12:1-25- Vom da atentia cuvenita acestui cuvant. Stiu ca ati citit deseori pasajul acesta. Dar, prin felul in care am sa citesc eu textul, am sa subliniez ce cred ca este mai important in text si ne va ajuta ca sa-l intelegem. De aceea ne concentram la citirea Cuvantului. Il gasim dupa ce David, imparatul, a pacatuit in imoralitate sexuala cu Batseba.Si nu numai atat. Dar indirect a participat la omorarea barbatului acestei femei. Fapta aceasta n-a placut Domnului. Si iata textul. 2 Samuel 12:1-25:
1. Domnul a trimis pe Natan la David. Si Natan a venit la el si i-a zis: “Intr-o cetate erau doi oameni, unul bogat si altul sarac. 2. Bogatul avea foarte multe oi si foarte multi boi. 3. Saracul n-avea nimic decat o mielusea, pe care o cumparase; o hranea si o crestea la el impreuna cu copiii lui; ea manca din aceeasi bucata de paine cu el, bea din acelasi pahar cu el, dormea la sanul lui si o privea ca pe fata lui. 4. A venit un calator la omul acela bogat. Si bogatul nu s-a indurat sa se atinga de oile sau de boii lui, ca sa pregateasca un pranz calatorului care venise la el; ci a luat oaia saracului si a gatit-o pentru omul care venise la el.” 5. David s-a aprins foarte tare de manie impotriva omului acestuia si a zis lui Natan: “Viu este Domnul, ca omul care a facut lucrul acesta este vrednic de moarte. 6. Si sa dea inapoi patru miei, pentru ca a savarsit fapta aceasta si n-a avut mila.” 7. Si Natan a zis lui David: “Tu esti omul acesta! Asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel: “Eu te-am uns imparat peste Israel si te-am scapat din mana lui Saul; 8. te-am facut stapan pe casa stapanului tau, am pus la sanul tau nevestele stapanului tau si ti-am dat casa lui Israel si Iuda. Si daca ar fi fost putin atata, as mai fi adaugat. 9. Pentru ce, dar, ai dispretuit tu cuvantul Domnului, facand ce este rau inaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul; ai luat de nevasta pe nevasta sa, si pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. 10. Acum, niciodata nu se va departa sabia din casa ta, pentru ca M-ai dispretuit si pentru ca ai luat de nevasta pe nevasta lui Urie, hetitul.” 11. Asa vorbeste Domnul: “Iata, din casa ta voi ridica nenorocirea impotriva ta si voi lua sub ochii tai pe nevestele tale si le voi da altuia care se va culca cu ele in fata soarelui acestuia. 12. Caci ai lucrat pe ascuns; Eu insa voi face lucrul acesta in fata intregului Israel si in fata soarelui.” 13. David a zis lui Natan: “Am pacatuit impotriva Domnului!” Si Natan a zis lui David: “Domnul iti iarta pacatul, nu vei muri. 14. Dar, pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca, savarsind fapta aceasta, fiul care ti s-a nascut va muri.” 15. Si Natan a plecat acasa. Domnul a lovit copilul pe care-l nascuse lui David nevasta lui Urie, si a fost greu bolnav. 16. David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil si a postit; si cand a venit acasa, toata noaptea a stat culcat pe pamant. 17. Batranii casei au staruit de el sa se scoale de la pamant; dar n-a voit si n-a mancat nimic cu ei. 18. A saptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut sa-i dea de veste ca a murit copilul. Caci ziceau: “Cand copilul traia inca, i-am vorbit si nu ne-a ascultat: cum sa indraznim sa-i spunem: “A murit copilul”? Are sa se intristeze si mai mult.” 19. David a bagat de seama ca slujitorii lui vorbeau in soapta intre ei si a inteles ca murise copilul. El a zis slujitorilor sai: “A murit copilul?” Si ei au raspuns: “A murit.” 20. Atunci David s-a sculat de la pamant. S-a spalat, s-a uns si si-a schimbat hainele; apoi s-a dus in Casa Domnului si s-a inchinat. Intorcandu-se acasa, a cerut sa i se dea sa manance si a mancat. 21. Slujitorii lui i-au zis: “Ce inseamna ceea ce faci? Cand traia copilul, posteai si plangeai; si acum, cand a murit copilul, te scoli si mananci!” 22. El a raspuns: “Cand traia copilul, posteam si plangeam, caci ziceam: “Cine stie daca nu Se va indura Domnul de mine si daca nu va trai copilul?” 23. Acum, cand a murit, pentru ce sa mai postesc? Pot sa-l intorc in viata? Eu ma voi duce la el, dar el nu se va intoarce la mine.” 24. David a mangaiat pe nevasta sa Bat-Seba si a intrat la ea si s-a culcat cu ea. Ea a nascut un fiu, pe care l-a numit Solomon si care a fost iubit de Domnul. 25. El l-a incredintat in mainile prorocului Natan, si Natan i-a pus numele Iedidia pentru Domnul.
Doamne, in fata acestui cuvant sfant, toti trebuie sa ne prosternam inaintea Ta, sa ne smerim. Care dintre noi n-a pacatuit? Si puteau fi atatea consecinte. Si totusi ai fost bun cu noi. Intai de toate, Doamne, in aceasta dimineata, vrem sa scoatem in evidenta mila si dragostea Ta. Dar in aceasta dimineata, vrem sa invatam si despre dreptatea Ta, cat de serios esti Tu cu pacatul. Cerce teaza-ne Doamne pe toti. Vezi daca suntem pe o cale rea si du-ne pe calea vesniciei. Duhul Tau sa fie la lucru in voie, sa cerceteze mintea si inima noastra. Si sa plecam de aici dornici sa traim mai frumos, adica mai curati. Si stim ca ne vei asculta pentru ca Te rugam in numele Mantuitorului nostru Hristos si prin puterea Duhului. Amin.
Mesajul meu se intituleaza Consecintele pacatului iertat. Daca pacatul a fost iertat, mai pot fi consecinte? Urmari? DA. Daca pana astazi ai crezut ca-i altfel, conform Cuvantului sfant, acest cuvant va fi un cuvant de avertizare, de cercetare pentru toti. Dumnezeu este bun si iarta. Dar, consecinte vor fi. Iertarea nu implica neaparat si stergerea, anularea urmarilor pacatului tau. Dumnezeu poate sa o faca, ca e bun. De ce n-o face totdeauna?
Iata acest caz. Il avem pe imparatul David care a pacatuit grav impotriva legii Domnului, impotriva semenilor, impotriva Domnului insusi. A facut un rau. Traim intr-o lume a raului. Teologii obisnuiesc sa spuna ca sunt 3 tipuri de rau:
Intai e raul metafizic- raul care-i dincolo de materie, de fizica. Care e specific lumii supranaturale. Stim putin despre acest rau. Biblia pomeneste despre caderea ingerilor a lui Lucifer, de razboiul care este in cer, adica la alta realitate. Nu stim multe despre acest rau; stim doar ca exista si el a afectat si lumea noastra.
Al doilea tip de rau este raul natural. Raul care exista in natura, in univers, datorita degradarii universului. Aici intra toate formele de suferinta fizica, degradare trupeasca, de cataclisme, de inundatii, tornade, uragane. Aici, intra in raul natural, si acele accidente pe care le facem datorita neatentiei noastre, imperfectiunii noastre. De aceea, nu te grabi sa acuzi cand cineva a facut un accident. Nu neaparat a dorit sa faca un rau. A fost un accident, o neatentie, o slabiciune. Toti suntem asa.
Dar, exista un al treilea tip de rau- raul moral. Adica raul pe care-l fac fiintele morale, cele care au capacitatea de a discerne intre bine si rau si aleg sa faca raul. Acesta e raul moral. Despre acesta este vorba aici.
Raul moral- despre acesta este vorba aici. Din pacate, toti il facem. Acest rau moral are consecinte totdeauna. El poate fi iertat la un anumit grad, la un anumit nivel. Dumnezeu decide aceasta si nu exista o grila, standard, dupa care Dumnezeu analizeaza daca ceva poate fi iertat sau nu poate fi iertat. Totul sta la indemana suveranitatii lui Dumnezeu. Noi nu stim de ce Dumnezeu nu intervine uneori, de ce intervine alteori. Noi nu putem fi Dumnezeu. Dar trebuie sa stim cateva lucruri ca sa ne pazeasca de acest rau moral pe care-l facem si de consecintele lui.
Este uimitor cum astazi se redefineste pacatul. E o lupta extraordinara la toate nivelele lumii seculare sa se redefineasca pacatul. E privit, ori ca frustrare, sentiment de frustrare, sentiment de (stiu eu) neputinta, de neimplinire. M-am gandit, de ce oare, astazi, se ignora atat de mult raul, pacatul, raul moral? Poate ca pentru ca traim prea mult in lumea virtuala. Asa- pe internet, televiziune, si tot mai putin traim in lumea reala unde consecintele se vad. Nu mai putem distinge clar diferenta intre real si virtual. Poate ne uitam prea mult la filme. Si nu mai stii, cand iesi de la film, chiar asa bine s-a prezentat raul ca a fost virtual, de fapt, n-a fost chiar real. Si poti trai in aceasta stare intre real si virtual. Dar cand vorbim despre pacat, aici nu mai exista virtual sau real. Ceea ce faci rau in lumea virtuala este considerat rau real. Pacat. Calcarea voii lui Dumnezeu, a standardelor lui Dumnezeu, a legii lui Dumnezeu. Este acea stare de vina, pe care ti-o produce raul. Pacatul pe care l-ai facut.
De curand aud un tanar implicat in viata bisericii. A pacatuit virtual, spunea, cu o femeie din biserica. Nu a avut relatii fizice. Nu. Doar si-au trimis mesaje virtuale. Sotul acelei femei a aflat mesajele. Cum analizezi un astfel de caz? E pacat sau nu-i pacat? O, da. Depinde cum privesti pacatul. Ce este pacatul? Nu este doar cand faci pacatul in sine. Domnul Isus Hristos spune ca si daca in inima ta ai conceput, ti-ai imaginat raul, pacatul, e considerat pacat. Dar vedeti, noi incercam sa diminuam impactul pacatului, pe cand Dumnezeu nu o face.
Ceva mostenim rau in noi si ceva savarsim rau. Capitulam prea des in fata raului si pacatuim. In cazul lui David si ma intorc la textul nostru. Despre ce e vorba aici? Un rege isi permite sa stea acasa cand poporul lui era la lupta si este ispitit de o femeie. Nu intru in detalii, cine-i de vina, daca a fost provocat sau a fost pur si simplu instinctul sexual din el. Acest imparat, rege al poporului ales a lui Dumnezeu a avut foarte multe privilegii. Natan, proorocul, cand vine la el si-l confrunta ii spune din partea Domnului: Eu te-am uns imparat peste Israel si te-am scapat din mana lui Saul; 8. te-am facut stapan pe casa stapanului tau, am pus la sanul tau nevestele stapanului tau si ti-am dat casa lui Israel si Iuda. Si daca ar fi fost putin atata, as mai fi adaugat. Cate privilegii. El era intr-o pozitie reprezentativa. Nu poate fi judecat altfel. Cand tu il reprezinti pe Dumnezeu in fata poporului, in fata lumii, asa te priveste Dumnezeu.
Toti de aici, care suntem credinciosi, in legamant cu Domnul suntem in aceasta pozitie. Nu suntem noi preoti, imparati intr-un sens? Fii de Dumnezeu? Pentru ca Il reprezentam pe Dumnezeu in fata celorlalti. Dar David n-a fost multumit cu ce avea. A incercat mai mult. A vazut o femeie si si-a dorit-o. Si-a imaginat: cum ar fi sa aiba aceasta femeie? De la lumea virtuala, la lumea reala nu-i decat un pas. Si David n-a rezistat ispitei. Concepe un plan demonic, sa scape de barbatul femeii, de Urie, ca sa aiba cale libera la femeia ravnita.
Peste toate acestea, dupa ce savarseste pacatul- se culca cu aceasta femeie, Urie, barbatul Batsebei moare pe campul de lupta printr-un comlpot la care participa si el, David. Peste toate acestea, David ascunde pacatul crimei si al imoralitatii. A lucrat in ascuns. A tinut totul in ascuns, crezand ca nimeni nu va afla. Hmm, psalmii lui David reflecta starea aceasta, perioada de zbucium, de framantare. Se framanta inlauntru, dar n-avea puterea sa suporte consecintele in afara. Fugea de confruntare, de recunoastere publica, de a rezolva ce se mai putea rezolva. Si Domnul trimite proorocul la David. Sa stii caci cand Domnul vrea sa te recupereze, va trimite un mesager, iti va da un semnal. Intr-un fel sau altul. Nu neaparat prin oameni. Asta-i semn bun. Inseamna ca Domnul nu te-a abandonat. Faptul ca esti aici, in casa Domnului, astazi, e semn ca Domnul vrea sa te cerceteze, iti mai da har. Multumim Lui pentru aceasta.
Si Natan, proorocul, vine la David si are o strategie. Cum sa-l faca pe acest om sa recunoasca ca a pacatuit? Ii povesteste o parabola. David se suprapune cu istorioara aceea, cu unul bogat care nu si-a dorit sa se sacrifice de la el. Fura, ia mieluseaua saracului ca sa-si rezolve urgentele. Si David e intrigat. O, spiritul moral din el functiona! Cum de n-a functionat cand el a facut atatea imoralitati? Ce s-a intamplat? Poate ca a fost lenea. Trandavia spirituala, neatentia, nevegherea. Si apoi te obisnuiesti si ascunzi. Poate nu se va descoperi. Nici Domnului nu-I spui, nici mentorului nu-i spui, nici pastorului nu-i spui. Nici sotiei nu-i spui, nici sotului nu-i spui. Nici prietenului nu spui. Poate se va uita. Crezi? Ce pacaleala. Domnul trimite pe Natan. Si cand David este confruntat direct si si omul lui Dumnezeu ii spune: “Tu esti omul acela, singur ti-ai semnat sentinta. Patru miei, atata iti va fi pretul.” Patru baieti i-au murit lui David dupa aceia. Patru baieti.
Dar David, cand este confruntat de omul lui Dumnezeu, isi recunoaste greseala si spune: “Am pacatuit impotriva Domnului. Foarte bine a spus. El stia, poate mai bine decat toti ceilalti. El, care recita psalmi, poezii, cantari… Compunea. El stia cel mai bine ca pacatul lui a fost impotriva Domnului. Nu impotriva, neaparat, a omului. Si asta este pacat, dar ce conteaza e relatia cu Creatorul. Cati dintre noi ne gandim, atunci cand facem un pacat, ca problema este ca Dumnezeul nostru este dispretuit? E ofensat de ce facem noi. Ei, asta pierdem, pentru ca ne place pacatul. Si David se pocaieste. Dar Natan il anunta: “Nu vei muri. E un har. E mare privilegiu. Domnul e bun cu tine. Dar pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca, baiatul tau va muri.” Judecata divina vine clar si se exprima in contextul legamantului. Dumnezeu nu te pedepseste pe tine direct, pentru ca are ceva cu tine- asa, pe unii mai tare, pe unii mai putin, asa cum are chef Domnul. Nu, nu. Nu-i dupa chef, dupa alegeri, asa cum gandim noi.
Nu. Contextul in care David a pacatuit a determinat consecintele. Era in legamant cu Domnul. Il reprezenta pe Domnul in fata poporului. Toti se uitau la cel care era pentru popor un Dumnezeu intrupat, acolo in fata lor si asta, Dumnezeu, cum permite sa-L dezonorezi?
Care sunt consecintele?
Sunt cel putin patru.
Pentru tot timpul vietii, David va avea razboaie in casa lui. Nu stiu cum as traduce astazi, asta. Sa nu se abata, sa nu iasa sabia dinc asa ta. O, nici nu ma gandesc ce inseamna o astfel de consecinta. In parte, eu am trecut pe aici. Din alte motive, dar stiu ce inseamna sa-ti fie atacata familia si copiii si relatiile. E sfasietor.
A doua consecinta: membrii familiei se vor ridica impotriva ta. Baietii tai se vor ridica impotriva ta. Salom, baiatul lui vrea sa-i ia tronul; face tot felul de invarteli politice. E groaznic sa vezi ca ai tai se ridica impotriva ta.
A treia consecinta- nevestele lui David vor fi umilite public, siluite.
Si in final – Doar in final, copilul care la facut cu Batseba va muri.
Si mor unul dupa altul. Copilul acesta mic, nu-i stim numele. Probabil ca n-a ajuns sa fie taiat imprejur, de aceea n-a avut nume. Apoi a murit Amnon. 2 Samuel 13. Apoi a murit Absalom. 2 Samuel 16. Apoi a murit Adonia. 2 Regi 2. Stiti? In engleza este un citat. Am incercat sa-l traduc. E renumit si spune asa: “Pacatul, intotdeauna te va duce mai departe decat vrei sa mergi. Te va costa mai mult decat esti gata sa platesti. Si te va tine mai mult decat ai vrut sa stai. Da. Asta-i istoria.
Care sunt lectiile pentru noi?
Urmarind textul, iata logica lectiilor pe care Domnul vrea sa ni le dea.
Prima lectie – Orice pacat trebuie confruntat si implicit, pacatosul. Cand Natan vine direct la David, il confrunta. Are tact. E adevarat. Nu o face brut. Iti da avantaj- asta este consilierea cea buna, pastorala, corecta, sa intelegi tu ce pacat ai facut, ce problema ai. Asa face Natan. Dar, confrunta pacatul si pacatosul. E pe fata. E direct. E dureros. Si cine iubeste adevarul, va veni la lumina. Trebuie confruntat pacatul pentru ca pacatul te distruge inlauntrul tau. Cugetul apasat e insuportabil. Mai devreme sau mai tarziu, pacatul trebuie condruntat. Trebuie sa-i spui pe nume. Daca n-o face cineva si te confrunta direct, nu inseamna sa-l lasi, sa-l ascunzi. Consecintele vor fi dezastruoase pe termen lung. Lectia este: cand ai facut un pacat, confrunta-l. Spune-i pe nume. Noi obisnuim sa ne rugam asa, chesti generale: “Doamne, Tu care….. da stii… Tu stii totul…” Nu impresionezi pe nimeni. Dumnezeu asteapta sa articulezi de pe buzele tale, cu mintea pe care ti-a dat-o, exact ce pacat ai. Spune-i pe nume: “Doamne, asta-i pacatul meu; asta am facut.” Nu mai trai in obscuritate, in generalitati. Asa cum a facut Natan. Sa stiti ca tot ce a urmat, nu avea aceste urmari, daca Natan n-o facea direct si daca David n-ar fi recunoscut pacatul concret. Asta-i prima lectie, fratilor. Pacatul te distruge inauntru, te distruge in afara. Daca nu o faci, el se va extinde la cei de langa tine.
A doua lectie – Orice pacat confruntat trebuie si marturisit. David, confruntat de prooroc, recunoaste pacatul si-l marturiseste imediat. De aceea cred ca Domnul l-a iertat. N-a facut ca Saul. Va amintiti de Saul, imparatul? Care atunci cand proorocul Domnului in vremea aceea, Samuel, l-a confruntat ca nu asculta de Cuvantul Domnului? O, de cateva ori a incercat sa negocieze, sa schimbe, sa spuna jumatate de adevar. De ce? Pentru ca-l interesa imaginea de sine. Poate ca David a invatat de la istoria lui Saul, imparatul predecesorul, pentru ca Dumnezeu i-a luat imparatia, i-a luat statutul si-a terminat rau. Si David o fi zis: “Mai bine sa recunosc, poate ca Domnul se va indura de mine. Si asa faci. E important sa-ti marturisesti pacatul cand e confruntat, cand l-ai nominalizat, cand l-ai focalizat si spui: Asta este. Marturiseste-l. Spune-I-l Domnului. Si daca pacatul tau a afectat comunitatea, spune-l si comunitatii. Pocainta nu este doar privata. Aceasta iti va aduce eliberare. De ce sa-ti marturisesti pacatul? Nu doar pentru ca sa-ti rezolvi o criza pentru moment. Trebuie sa-ti marturisesti pacatul pentru ca sa arati si Domnului si celorlalti ca ai inteles complect situatia vinei tale. Cat de complexa e problema pacatului tau. Nu e vorba doar ca tu iti rezolvi cu fratele si cu sora, ca ai gresit. Si cu prietenul… Da, si asta trebuie. Dar Dumnezeu asteapta sa intelegi ce ai facut. Cand David a fost confruntat de Natan, sa va citesc prin ce a trecut: Doar un pasaj. Noi zicem: Ah, rezolvam rapid cu fratele. Ii dau un telefon. Un SMS – ii dau un SMS; am rezolvat. El imi trimite un K, adica e OK. Totu-i ok, am rezolvat. Hm, vei repeta acel pacat, mai devreme sau mai tarziu. In Psalmul 51 se descrie prin ce a trecut David cand a fost confruntat de Natan. Va rog sa fiti atenti.
. Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele! 2. Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea si curata-ma de pacatul meu! 3. Caci imi cunosc bine faradelegile, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea. 4. Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta; asa ca vei fi drept in hotararea Ta si fara vina in judecata Ta. 5. Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea. 6. Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa, dar, sa patrunda intelepciunea inauntrul meu! 7. Curata-ma cu isop, si voi fi curat; spala-ma, si voi fi mai alb decat zapada. 8. Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. 9. Intoarce-Ti privirea de la pacatele mele, sterge toate nelegiuirile mele! 10. Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic! 11. Nu ma lepada de la fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant. 12. Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si sprijina-ma cu un duh de bunavointa!
.
Nu-i usor. Sa spui, sa scrii, sa canti asa ceva. Dar asta inseamna marturisire. Marturisire nu inseamna sa fusaresti: “Hm, Doamne, stiu ca Tu esti bun, toate le stii, stii ce am gresit,na, hai, rezolvam intre noi. Promit ca maine n-am sa mai fac.” Asta-i ca si cu copiii intre noi, mai ales cu bunicii. Eu sunt bunic acuma. Vai, ce usor scapa nepotii. Mai greu scapau copiii mei. Dar nepotii scapa foarte usor. O, si o privire e suficient. Nici sa nu zica nimic si l-am si iertat. Stiti bunicilor despre ce vorbesc. Dar ce facem noi nu sunt greseli inocente, de prunci. Uite cum prezinta David problema lui. Ca daca esti a lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu este in tine, da, te va apasa cugetul si vei vrea ca Duhul Lui sa intre in adancul inimii tale si sa puna acolo, sa pecetluiasca intelepciune, sa stii ce sa spui, ce sa ceri. Asta inseamna marturisire. De ce n-a facut-o de la inceput David? De ce a asteptat sa vina Natan? Pentru ca credea ca se va uita tergiversarea, amanarea l-a costat mult. Foarte multe consecinte ale pacatelor noastre se actualizeaza, vin, datorita tergiversarii, amanarii marturisirii pacatului. Tu stii bine ce-ai facut. De ce mai zabovesti? Asta-i a doua lectie. Prima: Orice pacat trebuie confruntat. A doua: Orice pacat confruntat trebuie si marturisit.
Orice pacat confruntat si marturisit poate fi iertat. Am spus: Poate fi iertat. Da. David, cand a fost confruntat, a recunoscut, a marturisit si a primit iertarea partiala. Dar consecintele au venit. Dumnezeul nostru este bun si iertator. Ne surprinde cat de bun este cu noi. De cate ori nu ne aminteste ce am facut? De cate ori trece cu vederea? O, ce bun a fost cu familiile noastre. Cand ne-am marturisit pacatul, am trait eliberarea aceea. Da, cand marturisesti, poti primi iertarea. Depinde de sinceritatea cu care o faci, sigur, pentru ca Domnul se uita direct in inima ta. El nu vrea vorbe goale. EL vrea sa vada ca intr-adevar iti pare rau. Si ca ai inteles adancimea a ceea ce ai facut. Asteapta sa spui totul direct, fara ocolisuri, fara negocieri. De aceea, Domnul Isus Hristos, cand da o pilda, despre pilda robului nemilostiv- despre unul care n-a stiut sa ierte, dupa ce el a fost iertat de o datorie foarte mare, n-a putut sa ierte pe un tovaras al lui care-i datora foarte putin. Si stapanul il pedepseste pe acesta si Domnul Isus trage concluzia: Tot asa va va face si Dumnezeu, daca nu iertati din toata inima. Da, cand ai inteles cum te-a iertat Dumnezeu pe tine in Hristos, vei stii cum sa ierti pe ceilalti. Stiti ca, din experienta mea pastorala, si fratii imi pot confirma: Stii ca esti pe cale, stii ca esti mantuit, salvat, cand poti ierta. Daca nu poti ierta, ma indoiesc ca ai inteles vreodata cum te iarta pe tine Domnul Isus. Testul este aici. Daca esti urmarit de resentimente si nu poti, traiesti in fire. Ai probleme mari. Trebuie sa reiei totul de la inceput. Mai citeste odata ce a facut Hristos pentru tine.
.
Da, anumite pacate pot fi iertate. Si Dumnezeu ne iarta foarte multe, slava Lui pentru aceasta si-I multumim pentru ca e bun cu noi.
Dar, vin la a patra lectie, cea mai grea- Orice pacat confruntat, marturisit si iertat poate avea consecinte. recunoasterea pacatului nu anuleaza implicit, imediat, neaparat si urmarile pacatului tau. Asta invatam din textul nostru. Si aici, voi afirma ceva ce e bine sa tii minte: Parte a iertarii sunt consecintele. Parte a iertarii lui Dumnezeu, pretulunei iertari vor fi consecintele pacatului tau. Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu poate ierta tot. Dar uitati-va ce e aici, in textul nostru. Despre consecinte nu prea vorbim. Ne ferim sa spunem ceva despre ce nu se poate indrepta. Suntem idealisti, asa, “O, Domnul face, da, EL, totul…” Da. Da, Dumnezeu este bun. Dar Dumnezeul nostru este si drept in acelasi timp. El nu se poate anula pe el insusi, anumite legi pe care El le-a pus si-n univers si-n tine si-n comunitate. Nu le poate anula pentru ca tu ai pretentii de iertare totala. A, Dumnezeu iarta pe David si nu-l omoara. Dar consecintele le va suporta. Acest David, un om care putea sa faca lucruri mult mai multe si mult mai bune pentru Dumnezeu, dar a diminuat totul din pricina nestapanirii. A pierdut atatea binecuvantari si a asistat tot la atatea drame. De ce n-a intervenit Dumnezeu, sa rezolve totul dintr-o data? Sa nu mai fie nimic, nici o urmare? O, aici, vedeti, intram in intimitatea relatiei. Ti-ar placea un astfel de Dumnezeu, apropo? Asa, sa te ierte la comanda, pusti tu din deget, invoci nu stiu ce text si Domnul sa-ti faca parte, sa te ierte, sa-ti elibereze cugetul, asa cum apesi pe un buton. Sau dai un click: Delete. Nu. Dumnezeu nu se joaca asa cum o facem noi. Pentru El, pacatul inseamna o ofensa.
.
N-ati vazut ce spune aici Natan lui David: “Pentru ce ai dispretuit Cuvantul Domnului?” Si inca odata: “Pentru ce ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca?” Cand esti in legamant si aici vorbim despre credinciosi, indiferent cum te numesti. Cand esti in legamant cu Dumnezeu si ai facut pasul acesta de-al urma pe Hristos, ca vei fi fidel Lui ca ucenic, Dumnezeu asa te judeca. Si consecintele sunt urmarea acestui legamant pe care tu l-ai facut cu Domnul. Anumite legi, pe care Dumnezeu le-a pus in tinecand te-a creat si te-a mantuit vor actiona in continuare dupa ce primesti iertarea. Da, poti primi sentimentul eliberarii, al iertarii. Dar, daca ai facut pacate care ti-au afectat sanatatea trupului, vei asista la consecinte. In Evrei 12 se analizeaza cazul lui Esau, fratele lui Iacov. Esau era invidios. Vroia si el binecuvantarile fratelui. Si spune aici, printre altele:
.
15. Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare, si multi sa fie intinati de ea.
16. Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut.
17. Stiti ca mai pe urma, cand a vrut sa capete binecuvantarea, n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
.
Expresia-i foarte tare. Intr-o alta traducere, suna de genul: Nu a mai putut gasi resurse de pocainta. Frati si surori in Domnul, pacatul intotdeauna schimba lucruri care nu mai pot fi restaurate ca la inceput. Chiar si pacatele iertate pot distruge vieti . De aceea, trebuie sa fi foarte serios in relatia ta cu Domnul. Pentru ca consecintele nu sunt doar pe plan personal, sa zici: “E treaba mea. E trupul meu. Fac ce vreau. Imi pierd pacea? Eh, mi-o recastig mai tarziu. Ma mai pocaiesc. Ma incarc de vina, ma duc la Cina Domnului si imi descarc cugetul. Nu. Nu, e mai mult de atat. Ati observat in textul nostru, ca David a fost confruntat si el si-a recunoscut pacatul, dar pacatul lui s-a raspandit si a afectat intreaga familie si intreaga comunitate, poporul in cazul acesta. Dumnezeu nu poate schimba aceste legi. .Legile Lui sunt drepte. Dumnezeu a fost bun cu David; nu l-a omorat, asa cum David l-a omorat pe urie.
Harul a biruit judecata. Dar pacatul i-a afectat familia si natiunea. De ce? Exista, din nou, contextul legamantului. Esti in biserica. Esti aici cu noi. Esti prunc intr-o casa. Baiatul tati, mamei. Ce faci tu ii afecteaza pe toti. Mai aud, asa, pe copii. Si pe copiii mei i-am auzit si pe altii: “E treaba mea. Fac ce vreau. N-are nimic de a face cu parintii. Oare? Tu porti numele lor. Si-au investit viata in tine. Esti cunoscut ca partea unei familii, a unei biserici. Toate se leaga si la bine si la rau. Si sa stii ca ce faci in tinerete s-ar putea sa te afecteze spre batranete. Nu-i nici o garantie ca aceste lucruri vor fi trecute cu vederea (anumite pacate, ma refer).
Va amintiti de Biserica din Corint? Cand Pavel descopera ca acolo era un incest, o imoralitate sexuala urita, cunoscuta si fratii din biserica n-au facut nimic. Au tolerat. Pavel intervine, ii apostrofeaza. Spune: “Cum se poate asa ceva?” Toti suferim. Suntem trupul lui Hristos. Nu se poate sa tolerezi asa ceva in mijlocul adunarii. Cand auzim despre un lider ca a cazut in pacat, unul de-al nostur, vorbitor, predicatorlider de inchinare, etc… nu simti, asa, presiunea urmarilor? Ba da. Rusinea-i pentru toti. Nu ai cum sa te izolezi: “E pacatul meu. Mi-l rezolv singur.” Nu. Cand esti in legamant cu Domnul, esti cu comunitatea. Esti partea unei familii, efectele vor fi pentru toti. Cand nu confrunti pacatul si nu-l marturisesti la timp, pacatul declanseaza un proces de infectare si distrugere, care poate fi cu greu oprit. David- patru baieti i-au murit. Atata rusine a fost pe el dupa aceea. Mai multe capitole sunt dupa acest moment, petrecute cu consecintele pacatului lui David, decat cu actul in sine sau cu iertarea.
Da. Intotdeauna vor fi consecinte directe, indirecte pe termen scurt, pe termen lung. Daca n-ar fi asa si n-am trata serios, vorba lui Pavel: unii cred ca pacatuim ca sa se inmulteasca harul. Nu acesta este principiu. Efectele trebuie calculate. Psalmul 40:12 spune ca “m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele”. Dar, dupa tot ce am spus, in tot textul nostru, peste tot exista semnele harului lui Dumnezeu. Cu toate aceste consecinte si rusine, peste tot vedem ca Dumnezeu este plin de har si de indurare si de mila si mai da ocazia pocaintei. Dar, uneori, anumite legi Dumnezeu nu le poate opri. El le-a pus in acest univers. Cand repeti un pacat, fumezi, bei, esti gelos, esti invidios, barfitor, consecintele vor fi pe masura. Iti va fi afectat trupul si mintea ta si relatiile tale. Sa nu crezi ca nu. Vei primi iertarea sa continui. Da. Insa, asa trebuie sa te uiti, sa vezi partea aceea de har si de mila a lui Dumnezeu si ca uneori Dumnezeu ingaduie consecinte ca sa fi mai disciplinat tu. Ingaduie consecinte sa te pedepseasca la vreme, ca sa te salveze la vreme pe tine sau pe altii. Sa nu-L judeci niciodata pe Dumnezeu pentru consecinte. Judeca-te pe tine. Fi mai atent si nu fi usuratic. In tot ce am spus, strabate lumina harului.
Si partea a doua a textului nostru cu baiatul care i-a murit lui David ascunde ceva haric acolo. David credea ca Dumnezeu, in urma pocaintei lui, a rugaciunilor, a postului, va tine copilul in viata. Nu stim de ce a murit copilul. Dar, dupa ce copilul moare, David spune ca se duce sa se inchine. Se spala, se aranjeaza, isi continua viata. Are un nou baiat cu Batseba si ii pune numele Solomon. Stiti ce inseamna Solomon? Dumnezeu restaureaza. Dumnezeu aduce pace. Foarte frumos- semnul harului. Si pe baiat i-l da lui Natan, proorocul. Si Natan il primeste si-i da un alt nume – Iedidia, iubitul Domnului. Semnele harului incepeau sa se arate. In paralel cu consecintele, Dumnezeu intotdeauna iti va da semnul harului. De aceea, chiar daca ai pacatuit, marturiseste-ti pacatul. Vino inaintea Domnului la timp, spune-i [pacatului] pe nume, arata ca-ti pare rau si Dumnezeu va incepe restaurarea in viata ta. Dumnezeu te poate ierta deplin in Hristos si sangele Lui poate sa-ti ierte orice pacat. De aceea trebuie sa te rogi pentru curatire. Si Domnul e credincios si drept si o va face. Fi mai serios cu viata ta. Nu mai ascunde pacate prin moduri ieftine. Inceteaza sa mai pacatuiesti. Nu mai sta in pacatul tau. Confrunta-l, marturiseste-l. Domnul poate ierta. Vor fi consecinte, dar in mila lui Dumnezeu si ele pot fi duse. Dumnezeu iti va da puterea aceasta. Intotdeauna a fost asa. E un cuvant de avertizare, e adevarat. Dar e si un cuvant de mangaiere. Dumnezeul nostru e drept, dar e si bun si milos. Acestui Dumnezeu slavit sa-I fie toata slava, in vecii vecilor. Amin.
Emil Bartos (Extras din predica, care urmeaza in postarea de maine):
De curand aud un tanar implicat in viata bisericii. A pacatuit virtual, spunea, cu o femeie din biserica. Nu a avut relatii fizice. Nu. Doar si-au trimis mesaje virtuale. Sotul acelei femei a aflat mesajele.
Cum analizezi un astfel de caz? E pacat sau nu-i pacat? O, da. Depinde cum privesti pacatul. Ce este pacatul? Nu este doar cand faci pacatul in sine. Domnul Isus Hristos spune ca si daca in inima ta ai conceput, ti-ai imaginat raul, pacatul, e considerat pacat. Dar vedeti, noi incercam sa diminuam impactul pacatului, pe cand Dumnezeu nu o face.
Este uimitor cum astazi se redefineste pacatul. E o lupta extraordinara la toate nivelele lumii seculare sa se redefineasca pacatul. E privit, ori ca frustrare, sentiment de frustrare, sentiment de (stiu eu) neputinta, de neimplinire.
M-am gandit, de ce oare, astazi, se ignora atat de mult raul, pacatul, raul moral? Poate ca pentru ca traim prea mult in lumea virtuala. Asa- pe internet, televiziune, si tot mai putin traim in lumea reala unde consecintele se vad. Nu mai putem distinge clar diferenta intre real si virtual.
Poate ne uitam prea mult la filme. Si nu mai stii, cand iesi de la film, chiar asa bine s-a prezentat raul ca a fost virtual, de fapt, n-a fost chiar real. Si poti trai in aceasta stare intre real si virtual. Dar cand vorbim despre pacat, aici nu mai exista virtual sau real.
Ceea ce faci rau in lumea virtuala este considerat rau real. Pacat. Calcarea voii lui Dumnezeu, a standardelor lui Dumnezeu, a legii lui Dumnezeu. Este acea stare de vina, pe care ti-o produce raul. Pacatul pe care l-ai facut.
Ceva mostenim rau in noi si ceva savarsim rau. Capitulam prea des in fata raului si pacatuim. In cazul lui David… Despre ce e vorba aici? Un rege isi permite sa stea acasa cand poporul lui era la lupta si este ispitit de o femeie. Acest imparat, rege al poporului ales a lui Dumnezeu a avut foarte multe privilegii. Natan, proorocul, cand vine la el si-l confrunta ii spune din partea Domnului: Eu te-am uns imparat peste Israel si te-am scapat din mana lui Saul; 8. te-am facut stapan pe casa stapanului tau, am pus la sanul tau nevestele stapanului tau si ti-am dat casa lui Israel si Iuda. Si daca ar fi fost putin atata, as mai fi adaugat. Cate privilegii. El era intr-o pozitie reprezentativa. Nu poate fi judecat altfel. Cand tu il reprezinti pe Dumnezeu in fata poporului, in fata lumii, asa te priveste Dumnezeu.
Toti de aici, care suntem credinciosi, in legamant cu Domnul suntem in aceasta pozitie. Nu suntem noi preoti, imparati intr-un sens? Fii de Dumnezeu? Pentru ca Il reprezentam pe Dumnezeu in fata celorlalti. Dar David n-a fost multumit cu ce avea. A incercat mai mult. A vazut o femeie si si-a dorit-o. Si-a imaginat: cum ar fi sa aiba aceasta femeie? De la lumea virtuala, la lumea reala nu-i decat un pas. Si David n-a rezistat ispitei. Concepe un plan demonic, sa scape de barbatul femeii, de Urie, ca sa aiba cale libera la femeia ravnita.
Peste toate acestea, dupa ce savarseste pacatul- se culca cu aceasta femeie, Urie, barbatul Batsebei moare pe campul de lupta printr-un comlpot la care participa si el, David. Peste toate acestea, David ascunde pacatul crimei si al imoralitatii. A lucrat in ascuns. A tinut totul in ascuns, crezand ca nimeni nu va afla. Hmm, psalmii lui David reflecta starea aceasta, perioada de zbucium, de framantare. Se framanta inlauntru, dar n-avea puterea sa suporte consecintele in afara. Fugea de confruntare, de recunoastere publica, de a rezolva ce se mai putea rezolva.
Si Domnul trimite proorocul la David. Sa stii caci cand Domnul vrea sa te recupereze, va trimite un mesager, iti va da un semnal. Intr-un fel sau altul. Nu neaparat prin oameni. Asta-i semn bun. Inseamna ca Domnul nu te-a abandonat. Faptul ca esti aici, in casa Domnului, astazi, e semn ca Domnul vrea sa te cerceteze, iti mai da har. Multumim Lui pentru aceasta.
Dar David, cand este confruntat de omul lui Dumnezeu, isi recunoaste greseala si spune: “Am pacatuit impotriva Domnului. Foarte bine a spus. El stia, poate mai bine decat toti ceilalti. El, care recita psalmi, poezii, cantari… Compunea. El stia cel mai bine ca pacatul lui a fost impotriva Domnului. Nu impotriva, neaparat, a omului. Si asta este pacat, dar ce conteaza e relatia cu Creatorul.
Cati dintre noi ne gandim, atunci cand facem un pacat, ca problema este ca Dumnezeul nostru este dispretuit? E ofensat de ce facem noi. Ei, asta pierdem, pentru ca ne place pacatul. Si David se pocaieste. Dar Natan il anunta: “Nu vei muri. E un har. E mare privilegiu. Domnul e bun cu tine. Dar pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca, baiatul tau va muri.” Judecata divina vine clar si se exprima in contextul legamantului.
Dumnezeu nu te pedepseste pe tine direct, pentru ca are ceva cu tine- asa, pe unii mai tare, pe unii mai putin, asa cum are chef Domnul. Nu, nu. Nu-i dupa chef, dupa alegeri, asa cum gandim noi.
In engleza este un citat. Am incercat sa-l traduc. E renumit si spune asa: “Pacatul, intotdeauna te va duce mai departe decat vrei sa mergi. Te va costa mai mult decat esti gata sa platesti. Si te va tine mai mult decat ai vrut sa stai. Da. Asta-i istoria.
Emil Bartos canta – Am trecut biruitor prin încercări, (Vezi predica mai jos)
Către Tine, Doamne, gândul mi-l îndrept,
În ispite şi-n necaz puteri aştept.
Peste mine vremuri grele au trecut,
Tu, Isus, cu braţul tare m-ai ţinut.
Am trecut biruitor prin încercări,
În ispite şi-n necaz mi-ai dat puteri,
Astăzi, Doamne-Ţi mulţumesc,
Şi plângând, te rog, Isuse să mă ierţi,
Pasul meu mai sigur către cer să-ndrepţi.
Vreau, Isuse, să fiu altfel decât sunt,
Schimbă-mi viaţa cât sunt încă pe pământ.
Fă-mă sfânt, Isuse scump, ca să iubesc
Şi pe-ceia care mă batjocoresc.
Azi te rog să fii al meu conducător,
Dă-mi puterea să-Ţi fiu Ţie următor.
Proslăveşte-Ţi numele în viaţa mea,
Şi acum şi-n veşnicii nu mă uita.
Ce faci cand ai ajuns la capatul puterilor
De obicei, cand ajungem la capatul puterilor, Dumnezeu ne trimite oameni, mesaje, semne, care ne confrunta direct. Dumnezeu vrea sa ne puna intrebari foarte grele. Ce trebuie sa invatam este ca atunci cand Dumnezeu vrea sa atinga un scop cu tine El va trimite semnele Lui, va interveni, ca sa cunosti voia Lui. Si atunci cand Dumnezeu iti da semne trebuie sa asculti. E
Este normal pentru fiintele create de Dumnezeu ca atunci cand acestea ajung la capatul puterilor, sa-L caute pe Creator. Cand nu iti mai raman optiuni, spui ca ai ajuns la limita, la capat. Este acel moment in viata cand spui: “Nu mai pot. Nu este pentru mine. Am ajuns la capat. Unii dintre noi am apucat astfel de momente in viata. Este greu si sa ne amintim de ele. N-am mai vrea sa trecem pe acolo niciodata. Este posibil sa fi intr-o astfel de situatie chiar acum, chiar aici. Poate ai incercat ceva in viata si nu ti-a reusit. Si esti dezamagit. Poate ai incercat sa faci ceva pentru familia ta sau pentru cariera ta si n-ai putut. Poate ca nu mai ai rabdare cu partenerul tau de viata, cu copiii tai, cu fratii tai, frati in credinta. Poate esti coplesit de datorii sau responsabilitati. Poate ca ai incercat sa duci o viata curata, dar simti ca esti la limita compromisului si nu stii ce sa faci. Sau poate ca ai pierdut pe cineva drag si iti este dor de el. Cine poate sa astampere acest dor? Sau poate pur si simplu esti obosit. Esti obosit de stiri rele, esti obosit de barfele din jur, esti obosit de indolenta semenilor. Simti ca esti la limita. Despre aceasta stare vorbesc. Esti doar un om simplu cu puteri limitate. Dar, acum ai ajuns la limita.
…iti poti pune intrebarea: “Oare de ce eu? De ce Dumnezeu care L-am slujit nu m-a protejat?” Nu-i absolut necesar. Nu-i nicio garantie ca daca traiesti curat, neprihanit incercarea nu va veni. Nicio garantie nu este. Dimpotriva, va amintiti de Iov? Va amintiti de Asaf, Psalmul 73? Acesti oameni ai lui Dumnezeu, oameni care au cautat curatia, au inteles ca Dumnezeu e posbil sa te aleaga pe tine ca sa-L reprezinti inaintea altora.
Mesajul meu se intituleaza: Ce faci cand ai ajuns la capatul puterilor. Si se bazeaza pe acest text din Vechiul Testament- 2 Imparati 5 – Cazul unui lider, unui general de armata din vremea aceea, din Siria, pe nume Naaman. Ce faci cand ajungi la capatul puterilor? Este o expresie pe care o inteleg Romanii mai bine decat alte popoare. De aceea am ales-o sub forma aceasta. Dar, expresia vrea sa spuna ca exista zile, momente, perioade in viata cand nu mai ai la ce sa apelezi ca sa treci peste obstacole, peste momente grele. Nu mai ai resurse. M-am intrebat de ce vin oamenii la biserica? De ce, in mod deosebit, dupa perioadele de criza economica sau stiu eu ce calamitati pot aparea in viata, atunci oamenii Il cauta mai mult pe Dumnezeu. Intr-un fel e normal, pentru ca isi dau seama ca in ei insisi nu mai au resurse. Nu mai stiu la ce sa apeleze ca sa dispara indoiala, dezamagirea si depresia.
Unii oameni Il cauta pe Dumnezeu la evanghelizari, pentru ca au ajuns la capatul puterilor. Cauta ajutorul divin. Au vazut limitele ajutorului uman. Dar sa stiti, a cere ajutorul lui Dumnezeu nu este ceva umilitor si nu este semnul habotniciei. Este normal pentru fiintele create de Dumnezeu ca atunci cand acestea ajung la capatul puterilor, sa-L caute pe Creator. Cand nu iti mai raman optiuni, spui ca ai ajuns la limita, la capat. Este acel moment in viata cand spui: “Nu mai pot. Nu este pentru mine. Am ajuns la capat. Unii dintre noi am apucat astfel de momente in viata. Este greu si sa ne amintim de ele. N-am mai vrea sa trecem pe acolo niciodata. Este posibil sa fi intr-o astfel de situatie chiar acum, chiar aici. Poate ai incercat ceva in viata si nu ti-a reusit. Si esti dezamagit. Poate ai incercat sa faci ceva pentru familia ta sau pentru cariera ta si n-ai putut. Poate ca nu mai ai rabdare cu partenerul tau de viata, cu copiii tai, cu fratii tai, frati in credinta. Poate esti coplesit de datorii sau responsabilitati. Poate ca ai incercat sa duci o viata curata, dar simti ca esti la limita compromisului si nu stii ce sa faci. Sau poate ca ai pierdut pe cineva drag si iti este dor de el. Cine poate sa astampere acest dor? Sau poate pur si simplu esti obosit. Esti obosit de stiri rele, esti obosit de barfele din jur, esti obosit de indolenta semenilor. Simti ca esti la limita. Despre aceasta stare vorbesc. Esti doar un om simplu cu puteri limitate. Dar, acum ai ajuns la limita.
Vorbesc despre lectiile pe care vrea Dumnezeu sa le invatam de aici? Ce sa faci cand ajungi la capatul puterilor?
Prima lectie pe care am not at-o pentru sufletul meu: Cand ai ajuns la capatul puterilor, ca si Naaman, dar nu neaparat ca si el, toti ajungem pe aici. Unii dintre noi ne pierdem. Nu am vrut sa intru in aceasta analiza: Ce sa nu faci cand ajungi la capatul puterilor pentru ca noi suntem istoria trista de multe ori a ce sa nu faci cand ajungi la capatul puterilor. Eu mi-am notat doar lucrurile pozitive care ne construiesc credinta. Asadar, prima lectie:
1. Cand ajungi la capatul puterilor, uitate dupa cel mai eficace sens al incercarii. Uita-te atent la scopul pentru care Dumnezeu ingaduie ca sa ajungi la aceasta limita
Adica, sa te uiti dupa lectia, dupa scopul pentru care Dumnezeu a ingaduit sa ajungi la capatul puterilor. Pentru ca toate incercarile prin care trecem noi ascund sensuri, scopuri. Tu trebuie sa le descoperi. De aceea, cand ajungi la capatul puterilor, uitate cu atentie dupa acel sens care lucreaza pentru tine. Sensul, scopul folositor pentru sufletul tau. Trebuie sa te opresti si sa te intrebi daca nu cumva Dumnezeu a ingaduit sa ajungi la capatul puterilor pentru ca are un scop cu tine. Stiu ca iti este greu acum sa iti imaginezi ca asa vei face, dar poate ca Duhul lui Dumnezeu iti va aduce aminte de acest principiu. Vedeti, problema noastra este c anu stim sa ne oprim. Continuam prea mult pe mana noastra, prin puterile noastre. Credem ca ni se cuvine totul. Nu stim sa ne oprim sa ne analizam viata. De aceea, Dumnezeu, uneori, ne duce la capatul puterilor. Apare limita. Apare marginea. Iti arata Dumnezeu cat de vulnerabil esti, cat de mult depinzi de El sau de altii. Dar cand ajungi la acest capat, nu inseamna neaparat ca e un lucru rau. Poate ca iti e greu. Poate ca iti e inconfortabil, dar nu este neaparat rau. Ne blocam uneori pentru ca ceea ce ne cere Dumnezeu nu pare sa aiba sens. Mintea nu pricepe, inima nu e miscata, vointa e blocata. Dar daca te uiti atent la aceste limite la care ajungi, la capetele din viata, s-ar putea ca Dumnezeu sa-ti arate scopul, sensul acestor limite.
S-ar putea, ca de pilda, ca Dumnezeu sa aiba un plan cu tine, cu caracterul tau sau cu cei din jurul tau. Si El sa te aduca la aceasta limita, pentru ca altfel nu i-ai baga in seama pe ceilalti si nici pe tine. Si El trebuie s-o faca de dragul tau. Sau poate ca vrea sa-ti redirectioneze viata pentru ca mergi gresit si te aduce la capat. Am vazut astfel de oameni, care nu se mai pot opri din imoralitate. Sau din compromis, de minciuna. I-a luat valul si nu se pot opri. Dumnezeu intervine si te duce la margine ca sa te opreasca. De aceea, acolo trebuie sa te opresti, sa te uiti atent care-i semnul, ce semnificatie are acea incercare, limita, pentru tine. La ce-ti foloseste. Poate ca El te pregateste ca sa-i intelegi pe altii care ajung in aceste limite.
Daca ai ajuns la acest capat al puterii, sa stii ca esti la un potential punct de cotitura si ca Dumnezeu vrea sa te intoarca spre El. E foarte greu sa te opresti. Nu-i asa uneori? Dar Dumnezeu te opreste ca sa nu cazi mai mult. Si te aduce la aceasta limita. Nu stiu cum as putea sa va exemplific mai mult acest lucru. In cazul lui Naaman, eu cred ca problema a fost vanitatea lui Naaman. Avea un orgoliu. Traia din faima. Traia din imagine. Si Dumnezeu l-a dus la capat. A trebuit sa-l invete ceva. A trebuit sa-i dea alt sens vietii lui Naaman. Ma gandesc acum la cei credinciosi, care si ei ajung uneori la margine, la capat. Si iti poti pune intrebarea: “Oare de ce eu? De ce Dumnezeu care L-am slujit nu m-a protejat?” Nu-i absolut necesar. Nu-i nicio garantie ca daca traiesti curat, neprihanit incercarea nu va veni. Nicio garantie nu este. Dimpotriva, va amintiti de Iov? Va amintiti de Asaf, Psalmul 73? Acesti oameni ai lui Dumnezeu, oameni care au cautat curatia, au inteles ca Dumnezeu e posbil sa te aleaga pe tine ca sa-L reprezinti inaintea altora, chiar in mijlocu incercarilor. N-are nimic de-a face cu nivelul de spiritualitate pe care-l ai. Ci are de a face cu planul lui Dumnezeu. Pur si simplu, sensul se gaseste la Dumnezeu. Semnificatia este acolo. Nu neaparat este evidenta [ca si cum sa zici “Asta este,” si sa poti sa pui degetul pe ea.
Biblia mai pomeneste de un imparat – Nebucadnetar, care a ajuns sa se ingamfe. Sa se uite peste ce a realizat, peste palatul lui, peste tot ce avea si sa uite de Dumnezeu. Si Dumnezeu l-a dus la capatul puterilor, la limita. L-a pus intr-o situatie inimaginabila pentru el. Un imparat care sa ajunga sa-si piarda mintea, sa manance iarba ca boii o vreme. Va imaginati cum se purtau si ce credeau slujitorii acestui imparat si cei din casa lui despre Nebucadnetar? Dar trebuia sa invete o lectie fundamentala de viata. Se ingamfase. Mergea rau si Dumnezeu avea alt plan. De aceea, Dumnezeu l-a dus la limita pana cand i-a venit mintea la loc. Si a inteles cine este el si cine este Dumnezeu. Si atunci Dumnezeu l-a reabilitat. Cauta asadar, uita-te atent la scopul pentru care Dumnezeu ingaduie ca sa ajungi la aceasta limita. Eu cred ca Naaman a priceput. Cand el a plecat liber si vindecat, si cu un nou Dumnezeu in viata lui, a priceput ce-a fost inainte si ce transformare a facut Dumnezeul adevarat cu el. Aici este totul. S-ar putea sa te compromiti. S-ar putea sa nu vezi in ce stare esti si sa trebuiasca sa ajungi la capatul puterilor. Sa primesti un mesaj, sa primesi un nou inteles asupra vietii duhovnicesti, asupra cerului, asupra realitatii de dincolo. Da, e posibil sa fi uitat, e posibil sa fi incercat, sa pacalesti viata asta cu Dumnezeu. Si Dumnezeu te-a dus la capat. Ca sa faci ce? Si aici vine a doua lectie pe care o invat din pasajul acesta.
2. Cand ajungi la capatul puterilor, uita-te dupa cel mai clar semn prin care iti vorbeste Dumnezeu. Ma uit la acest Naaman si vad ca el a avut cateva semne premergatoare acestei confruntari cu profetul si cu Dumnezeu. Dumnezeu l-a pregatit pentru aceasta confruntare. Cand ajungi la limita, Dumnezeu iti da semne. Iti trimite anumite mesaje. Pentru ca toate incercarile ascund in ele insele semne. Semnele, sa intelegeti, sunt interventii speciale ale lui Dumnezeu in viata ta. El decide sa-ti vorbeasca, sa-ti comunice ceva intr-un mod aparte, nu intr-un mod firesc. normal. De cele mai multe ori, Dumnezeu ne calauzeste in mod normal. Prin legile acestei tari sau acestei lumi, prin legile trupesti, prin legile ratiunii. Da, Dumnezeu le foloseste toate acestea. Dar exista momente de cumpana, cheie in viata ta. Ca si in viata acestui om, in care Dumnezeu trimite semne speciale. Uita-te cu atentie dupa cel mai clar semn pe care Dumnezeu ti-l da.
Poti gasi semne in locuri neasteptate: prin oameni oarecare si n-ai voie sa dispretuiesti aceste interventii ale lui Dumnezeu in viata ta. Daca te uiti la Naaman, vei vedea ca semnele construiau credinta lui Naaman. De pilda: Cand fetita aceea in casa lui a inceput sa vorbeasca despre prooroc, a fost un semn. Naaman putea sa ignore aceasta vorba. Dar cand ajungi la capatul puterilor, te intereseaza aceste semne. Te agheti de ele. Nu-i asa? Cand iti vorbeste cineva. Ca pana attune n-ai bagat seama. N-ai inteles. Era bruiata viata ta, mintea ta. Ah, cand esti la capat, devii mai sensibil. Vezi mai bine ce spun cei de langa tine. Sau cand slujitorii lui Naaman, probabil soldati langa el, care-l iubeau, care tineau la el, au avut indrazneala sa-i vorbeasca, Naaman a tinut cont de acest semn. Acestia sunt intermediarii pentru ca Dumnezeu foloseste intermediari ca sa-ti vorbeasca tie, daca suntem atenti sau nu la ce ne vorbeste Dumnezeu. Ei functionau ca un fel de mici profeti care transmiteau mesajul eliberator in diverse forme. Oare va asculta Naaman vocea profetica care venea prin atatea canale?
Aici, sa stiti ce este o diferenta de abordare. Nu-l vad pe Naaman un tip mandru, diabolic (daca punem asa, in limbajul lui C S Lewis). Lewis vorbea despre o mandrie diabolica in comparatie cu vanitatea. Un fel de mandrie construita de noi insine. Da, avem o mandrie a noastra. Ne place sa fim aplaudati, sa fim giugiuliti, sa fim laudati, admirati- uneori in exces. Dar aceasta este vanitate, spune C S Lewis. Mandria diabolica este cand ii desconsideri pe ceilalti atat de mult incat nu-ti pasa ce cred despre tine. Naaman, insa, nu avea acest tip de mandrie si de aceea Dumnezeu s-a indurat de el. A fost vanitos, dar putea fi mantuit. Putea fi eliberat pentru ca a plecat urechea pentru ce spunea cei de langa el, care-i doreau binele. A vazut semnele, a dat cinste, sa zicem, acestor semne pe care Dumnezeu i le transmitea. De aceea, cand Elisei ii cere sa se scalde in Iordan, Naaman isi calca pe eul sau si asculta ce spun slujitorii si intra in apa.
De obicei, cand ajungem la capatul puterilor, Dumnezeu ne trimite oameni, mesaje, semne, care ne confrunta direct. Dumnezeu vrea sa ne puna intrebari foarte grele. De exemplu: Naamane, poti tu sa crezi cuvintele unei fetite? Ale unui profet batran? Ale unor subordonati? Poti tu sa te umilesti, sa te scalzi in apa unui riupentru ca ti-a cerut un ermit? De fapt, intrebarea era: Poti tu sa te smeresti inaintea Mea? Naaman a inteles ca toate acestea erau semne pentru el. Si ca solutia la vindecarea lui era smerenia. Ce trebuie sa invatam este ca atunci cand Dumnezeu vrea sa atinga un scop cu tine El va trimite semnele Lui, va interveni, ca sa cunosti voia Lui. Si atunci cand Dumnezeu iti da semne trebuie sa asculti. E singura conditie. Trebuie sa fi sensibil la vorbirea lui Dumnezeu. Sa-l cauti atunci cand ajungi la capatul puterilor, sa-L cauti mai mult pe el. Atunci, El iti va vorbi mai mult pentru ca te iubeste si vrea sa comunice cu tine. Si Dumnezeu poate sa-ti vorbeasca, spune Iov, prin visuri, prin vedenii, prin boala. Dumnezeu poate sa-ti vorbeasca prin esecuri, prin predici. Dumnezeu poate sa trimita chiar semne supranaturale. De ce nu? Nu trebuie sa le astepti ca obisnuinta. Ele pot veni ca exceptii. Dar Dumnezeu poate sa-ti vorbeasca prin semne naturale care sunt la indemana ta, usor de perceput. Pe care sa le vezi clar. De aceea, principiul suna asa: Cand ajungi la capatul puterilor, uita-te dupa cel mai clar semn prin care iti vorbeste Dumnezeu.
Dar sa stiti: semnele sunt daruri, daruri libere. Nu cred ca credinta lui Naaman a decis totul, pentru ca atunci credinta ar fi devenit un act cu care s-ar fi mandrit. Dumnezeu initiaza totul. Dumnezeu s-a atins de inima lui inainte si Dumnezeu i-a dat suficiente semne ca sa-i creasca credinta si apoi sa faca acel act al credintei de a intra in apa cu toata smerenia. Asta-i intrebarea pentru tine si pentru mine: Cand ai ajuns la capat si Dumnezeu e gata sa-ti vorbeasca, esti gata sa asculti? Sau inca esti orgolios, ca vrei nu stiu ce revelatii speciale pentru tine. E posibil ca Dumnezeu sa-ti dea, dar, ca sa-ti satisfaca orgoliul sau stiu eu ce cautari rationale, ascunse, neintelese ale tale; nu ti le va da in niciun caz.
Si mai am ceva de spus aici: S-ar putea ca unele semne pe care ti le da Dumnezeu sa nu se repete. Sa ai parte de ele o singura data. Si daca nu asculti, Dumnezeu nu-ti mai da altul. Vedeti, cand vorbim despre aceste semne, ma refer, poate la un cuvant din partea lui Dumnezeu intr-o zi ca asta. Poate cand citesti atent cuvantul si iti vorbeste tie cuvantul sfant a lui Dumnezeu. Poate sa fie o situatie, o circumstanta in care te pune Dumnezeu. Poate sa fie un om a lui Dumnezeu care sa vina sa-ti vorbeasca tie. Poate sa fie un vis. Poate sa fie un alt mijloc special a lui Dumnezeu. Am vorbit cu niste oameni care au avut aceste semne, atat de clare, de la Dumnezeu, in viata lor, fara sa le poata explica. N-au limbaj. N-au conceptele pentru asa ceva. Dar stiau ca Dumnezeu le vorbeste atunci. Oare asculti tu? (Din primele 25 de minute, mai sunt 15 minute din mesaj)
1. Educatia – Prima solutie este educatia. Educarea, in special a tinerilor si a copiilor in a promova valorile Evanghelica de baza. Fara educatie, nu exista identitate. Asa cred eu. Pentru aceasta, trebuie sa creezi spatiu. Grupele de copii trebuie mentinute neaparat. Grupurile de tineret incurajate. Iesirile impreuna. Va mai sugerez, aici, ca periodic sa aveti, poate la 2-3 ani de zile, serii de mesaje, de studii din marturisirea de credinta. Toti trebuie sa stie marturisirea de credinta. Vedeti, vi se pare ca se cunoaste marturisirea. Dar, nu-i asa. Daca eu as intreba biserica voastra, aici, Duminica: “Fratilor, va rog frumos sa-mi spuneti ce credeti despre Dumnezeu. Sufera Dumnezeu sau nu?”Ce raspuns dai? Te intreaba un copil: “Este Dumnezeu Atotprezent? E in toate lucrurile, peste toate lucrurile? Cum e Dumnezeu Atotprezent?” Vi se pare ca se stie. Ia, intrebati-i ce cred copiii despre Dumnezeu. Copiii nostri, tinerii nostri, ce cred despre Dumnezeu si veti fii foarte dezamagiti. Vi se pare ca ei stiu. De aceea, trebuie sa faceti aceste studii concentrate de weekenduri. Luati 2-3 weekenduri, Sambata si Duminica, pe marturisirea de credinta. La cativa ani, merge. Educatia- la asta ma refer.
ACEASTA este UCENICIA
2. Ucenicia – Inca un lucru care cred ca e foarte important aici. Este ucenicia. Evanghelicii intotdeauna au incurajat ucenicia. Aceasta inseamna formarea de crestini, instruire, supraveghere, mentorare. Noi am incurajat ucenicia. Nu doar [ca cineva] vine in biserica. “Vai, multumim ca ….” “Vai, cati s-au adaugat?” Nu. Bisericile evanghelice, voi, va trebui sa va schimbati, daca n-ati facut-o. Va ocupati de ei. In special, ucenicie. GRUPE – Formati niste invatatori buni, care sa-i preia ce acestia si nu numai, si pe altii. Deci, ucenicia. Chiar grupele de partasie si grupele de case pot intra in zona aceasta, sub umbrela uceniciei. Inca ceva aici, e legat de marturie. Cum sa faci ca un tanar evanghelic, care a crescut in Spania, sa isi deschida gura, sa marturiseasca pe Hristos celorlalti, colegilor? Iarasi, vi se pare ca ei stiu. Dar, nu stiu. De aceea, poate ca ar trebui facut, din nou asa, o mica scoala, o Scoala de Evanghelizare, de marturie, in care sa invatati lucruri foarte practice. De exemplu, printre cursurile pe care le predau eu este o Teologie Comparata. Compar ce cred Catolicii, Ortodocsii si Protestantii. In Romania, domina ortodocsii. Aici, domina Catolicii, evident. Dar, aveti si niste ortodocsi Romani.
Ai un evanghelic, un tanar. Cum prezinta el evanghelia intr-un mediu catolic? Pai, daca nu stie ce-s Catolicii, cum gandesc, n-are cum . De aceea, o sugestie este sa aveti niste cursuri speciale de Teologie Comparata, de a invata- chiar acuma am fost rugat, unde maduc, undeva in tara, am fost rugat sa prezint 3 seri de principii, de evanghelizare in mediu ortodox. Cum? Nu teorie multa, ca teologia de comparatie e grea. Dar practica. Adica, ce faci si ce spui. Si ce nu spui unui ortodox cand te intalnesti cu el, cand vorbesti cu el. Iara, vi se pare ca voi stiti. Nu stiti. Eu am auzit predicator de la amvoanele noastre care biciuia ortodocsii. Dadeau in ei, dadeau pe sfinti.. nici nu stiau despre ce vorbesc. Iertati-ma. In asta m-am specializat. Si cand ii aud, chiar unii predicatori renumiti pe internet… [ei] nu stiu ce vorbesc. Mai mult jignesc. Ca-i usor sa jignesti. Dar, sa te apropii, sa creezi puntea aceea de legatura intre tine si el. Sa-i dai cuvantul adevarului, asta nu-i usor. Pavel, la Atena, nu i-a jignit: “Mai, dar cine va credeti?” Ce-a zis? “Va laud,” zice, ca sunteti religiosi. Va inchinati unui Dumnezeu necunoscut. Uite, de asta vreau sa vorbesc eu.” Metoda- aveti nevoie de metodologie sa invatati si voi. Multi din biserica asta, spre ca nu aspirati toti la amvon. Campul mare nu e la amvon. Asta trebuie sa invatati: cum sa mergeti, cum sa le vorbiti la Ortodocsi si la Catolici. Ei, pentru asta trebuie un pic de scoala.(18)
2. Solutii pentru problema competitiei,
a consumismului si a materialismului
Reordonarea prioritatilor in viata – Legat de a doua problema, a doua problema a noastra a fost competitia, consumismul, materialismul. Aici, sugerez reordonarea prioritatilor in viata, de regandire a prioritatilor. Din nou, s-ar putea problema sa fie prioritatea. Sunt crestini buni, dar care nu au prioritate partasia cu Dumnezeu. Banul e numarul 1. Care-i ordinea prioritatilor?
1- Dumnezeu – Dumnezeu e numarul 1. Partasia cu Domnul- de aici vin toate celelalte. Cum stai cu partasia? Uite, tu esti lucrator. Ai clara prioritatea asta in viata ta? Cat te rogi? Cat citesti din Biblie? Cat marturisesti?
2- Familia e numarul 2, nu biserica. Ca daca n-ai pace in familie, cum sa vii in fata bisericii? Ai puterea sa te tragi in spate si sa zici: “Fratilor, o perioada intru intr-un mic sabatic,” daca am nevoie sa stau cu familia. Biserica te-ar aprecia pentru asta. Sabaticu e bine venit. Stiti ce-i sabaticu, nu? Concediu. Biserica trebuie sa ceara pastorilor sa mearga in concediu. Daca au fost buni, merita ei. Daca nu, merita biserica. Deci, comitetul bisericii sa ceara. Prioritatile- apoi vine biserica.
3- Biserica
4- Slujba
5- Semenii
si poti sa pui mai departe.
Deci, daca ai ordinea prioritatilor clara, altfel functionezi. Pe asta trebuie muncit. Si daca amintiti poporului aceste lucruri, poate uite, chiar pastorii, predicatorii bisericilor sa aveti o serie intreaga de prioritati. Sa va uitati ce vine mai intai. Care-i lucru care trebuie? Am tinut o serie din asta de vreo 8 mesaje despre prioritati. Foarte bun impact au avut. Ordoneaza lucrurile.
Integritatea – Pentru problema a treia – relativismul moral, a compromisului. Aici, cuvantul cheie e integritatea. Integritatea morala. Cum sa ramai integru in diaspora, cand nu te vede nimeni, sa-L onorezi pe Dumnezeu oriunde. Sa hotarasti sa traiesti in lumina. Stim ca Dumnezeu e deasupra. Aici, Puritanii au avut modelul cel mai bun, pe care eu il stiu. Puritanii, care traiau o reinnoire, chemare la puritate de Biserica Anglicana, sfarsitul secolului XVI si la inceputul secolului XVII si XVIII. Puritanii astia au dezvoltat mai multe idei, printre care, de exemplu: mortificarea. Mortificarea vine din Coloseni 3:5, unde Pavel spune “Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.” Ei au luat-o serios. Sa omor ceea ce duce in pacat. Si au dezvoltat un intreg sistem de mortificare, de omorare a impulsurilor carnii. Nu se refera la biciuire sau nu stiu ce. Nu. Ci, o lupta spirituala si au dezvoltat anumite mijloace ale harului. Metode puse la indemana de Dumnezeu, pe care sa lupti spiritual. Foarte frumos. Erau specialisti in lupta spirituala. Merita sa cititi si pe Puritani. John Owen a fost cel mai bun teolog Puritan. Dar nu numai el, Perkins, Sibbes, Goodwin, Watson, Richard Baxter. John Bunyan, ca a fost baptist, e foarte bun. A facut inchisoare pentru credinta.
Dar, altceva am vrut sa va spun. Ei, pe langa ideea de lupta spirituala, mortificare aveau conceptul acesta al suveranitatii lui Dumnezeu. Foarte mult insistau pe faptul ca tu iti traiesti viata inaintea lui Dumnezeu, care te vede oriunde, oricand. Deci, daca tu traiesti in prezenta lui Dumnezeu, indiferent unde esti, vei trai curat, pur. De aceea, munca ta, de exemplu, nu o faci pentru castig, in primul rand. Tu nu muncesti bine pentru patron. Muncesti pentru Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu te evalueaza, nu patronul. SI ei si-au dezvoltat gandirea asta: Ma duc la servici. Pot sa fac acest lucru mai devreme, mai tarziu, mai bine, mai rau. O mai imping pana maine. El zice: “Nu, pe mine ma vede Dumnezeu. Inaintea Lui stau si voi face ca pentru Domnul. Erau foarte seriosi. Transmiteau incredere in patroni. Incredere ca nu vor fii furati, vor face ce este mai bun. Si unii dintre voi aveti o marturie foarte buna aici. De aceea si ati ramas. V-au apreciat toti, indiferent ce zvonuri au fost. V-au vazut ca sunteti seriosi. Dar acuma, diferenta care este? Esti serios pentru ca nu cumva sa ramai fara slujba? Sau esti serios pentru ca te vede Dumnezeu? E o chestiune de gandire, de mentalitate. De aceea, tu esti integru, te mentii pentru ca ai o teologie sanatoasa in spate. Asta-i ideea. Si tu-i dai socoteala intai lui Dumnezeu si apoi stapaniri, cum spune Pavel.
Va mai sugerez inca 3 lucruri- toate cu ‘m’. Ca sa te mentii (la punctul de integritate), ca sa fii integru, sa nu fii cuprins de duhul de consumism
Moderatia – traieste o viata moderata. Mai ales cei care manuiti Cuvantul Domnului. Moderatia e cheia. Hristos a fost moderat. Apropo, de aceasta, sa nu credeti ca Isus a fost asa – “nima in lume…”, cum se zice prin ardeal, ca n-aveam nimic. Specialistii in Noul Testament cred ca tatal lui Isus, Iosif, si Isus erau tamplari, erau mici producatori. Isus n-a trait in saracie. Acolo unde spune ca nu are nici unde sa-si plece capul, e o metafora. Ce vrea sa spuna: Cand e in lucrare, nu e vreme de relaxare. (28)Cand lucrezi pentru Domnul, nu te relaxezi.Asta vrea sa zica Isus acolo. Dar, El avea strictul necesar. Pentru ca la varsta necesara adunase suficient. Sunt niste semne, elemente sociale acolo. Dar, traia moderat. Asta-i important.
Milostenia – Si inca ceva, Isus avea obicei pe care L-a impus si ucenicilor: sa dea la saraci. Asta-i a doua: milostenia. Moderatia inseamna sa traiesti moderat, sa nu faci excese. Chiar daca ai surplus, nu-l arata. Poate ca Domnul te lumineaza, din surplusul tau sa faci. alte lucrari de milostenie, de exemplu. Dezvoltati milostenia. Voi sunteti primii care trebuie s-o faceti. Cei care manuiti Cuvantul: Milostenia.
Misiunea – adica, sa iesiti in afara. Aici punctez din nou un lucru, care l-am observat in toata diaspora. Problemele cele mai mari sunt la conducerea bisericilor. De ce? Pentru ca lucrezi o saptamana, vrei si tu Duminica sa fii vazut, sa ai si tu ceva de zis si atunci faci greseli. Vrei locul dintai. Pe cand, adevaratul crestinism nu e neaparat vizibil. in linia intai. Cei care sunt in linia a doua, care nu se vad, de fapt, imping lucrurile, asigura frontul. Deci, lucrarea de misiune, de ajutorare, de exemplu, de implicare sociala, asta, foarte putini sunt dispusi s-o faca dintre lideri, dintre conducatori. Ce-ar fi sa o faci tu? Renunta la ambitii din astea trecatoare si fa tu ceva. In Vechiul Testament erau 4 categorii de oameni pe care Dumnezeu a cerut poporului Israel sa fie ajutati- saracii, orfanii, vaduvele si strainii. Si asta s-a mentinut si in Noul Testament: saracii, orfanii, vaduvele si strainii. Ei, aici cu strainii e lumea voastra. Dar si saracii. Sunt multi care traiesc greu, foarte greu. La asta s-au adaugat in timp, bolnavii.
Photo credit Facebook
4. Solutii pentru problema sincretismului
Si ultima idee, aici am trecut eu pastrarea unicitatii credintei crestine. Ideea este ca noi crestinii evanghelici, in special, avem niste elemente unice. Unicitatea noastra, in ce consta? Si aici, vreau sa va dau niste elemente de unicitate. Ce sa pastrati? Indiferent cu cine vorbiti, la asta nu renuntam:
Autoritatea Bibliei - nu a preasfintei traditii. Sfanta Scriptura, nu sfanta traditie. Respectam traditia altora. N-o dispretuim, putem invata si noi din ea, dar nimic nu se compara cu autoritatea Bibliei.
Necesitatea nasterii din nou – Noi credem ca un om are nevoie de nasterea din nou, de regenerare. Nu negociem. Nu credem ca “m-am nascut ortodox…” Nu, te-ai nascut in pacat si trebuie sa fii mantuit, nascut din nou. Asta-i specificu nostru.
Preotia tuturor credinciosilor – Noi nu avem clase preotesti. Ne-ar placea. Dar, nu merge. Autoritatea noastra deriva din altceva. Noi credem in preotia tuturor. Adica, Noi nu avem clasa preoteasca si nu avem mijlocire prin sfinti. Asta inseamna. Mijlocirea noastra este facuta de Isus Hristos, nu de sfinti. Si toti, absolut toti credinciosii pot sa mijloceasca inaintea lui Dumnezeu, sa fie preoti, adica facatori de poduri. Sa ne rugam pentru altii. Nu preotii detin harul. Harul lui Dumnezeu este dat tuturor celor care cred. Asta-i credinta’ la asta nu renuntam.
Separarea bisericii de stat – Aici, lupta va fi grea. Nu toti evanghelicii sunt fericiti cu aceasta exprimare. Unii dintre protestanti evanghelici au mers pe varianta unei combinatii- simfonii, cum o mai numesc unii. Adica, biserica si statul sa coexiste. Si in Germania, Luteranii, asa functioneaza. In Olanda, Reformatii, asa functioneaza. Credinciosii evanghelici, incepand cu Anabaptistii, continuand apoi cu baptistii, cu Metodistii, cu Penticostalii, Crestinii dupa Evanghelie nu accepta aceasta combinatie, mixajul acesta. Noi afirmam separarea bisericii de stat. Biserica este independenta si autonoma. Biserica locala se organizeaza singura. Separarea bisericii de stat nu inseamna s anu-ti platesti taxele, sa respecti autoritatea. Dar, in problemele care privesc viata interna: Administrare, conducere, slujire, inchinare, nu are ce cauta statul. In momentul in care statul cere bisericii sa faca anumite lucruri contrare principiilor bisericii, iesim. Riscam.
Spiritul misionar si evanghelistic – Si inca un element specific este spiritul misionar si evanghelistic. Nimeni nu ne va putea opri sa ducem Evanghelia pana la marginile pamantului. Evanghelicii, de la inceput, au sustinut si au creat centrele de misiune, societatile biblice, societatile misionare, societati evanghelistice- 10% din banii unei biserici ar trebui sa mearga spre misiune. De aia se nu se atinga nimeni. Misiune, Evanghelizare, implicare sociala, ce trebuie. Asta, ar trebui, o hotarare la fiecare biserica locala. Dar, nimeni nu impune lucrul acesta. Poate sa fie si 15%. Am vazut asta la Americani, am apreciat foarte mult asta. Cand ne-am dus pentru un proiect in Romania, la o biserica mare, nu stiu, 3,000, pastorul mi-a prezentat un alt pastor cu misiunea, care avea un comitet cu misionari. M-am intalnit cu el. Nu cu pastorul principal, cu comitetul de misiune. Si ne-am dus intr-o sala, am povestit, am prezentat proiectul, si ei mi-au spus: “Noi avem 10% din bugetul bisericii pentru misiune. Am dat atata acolo, si ne-a mai ramas atat. Pe voi, va putem ajuta cu atat.” Banii aia nu se duc in alta parte. Aia este misiune. Nimeni nu se atinge de ei. Mi-a placut asta. Trebuie invatat.
Unicitatea doctrinei credintei crestine
Cam acestea ar fi niste lucruri la care nu putem renunta ca si specific al nostru, retineti. Pe langa acestea sunt elemente teologice. Nu vom renunta niciodata la:
Credem in inspiratia si infailibilitatea Bibliei
Dumnezeu este Creatorul si Rascumparatorul
Credem in Sfanta Treime: Tatal, Fiul, Duhul Sfant
Credem in divinitatea lui Isus Hristos
Credem in mantuirea prin har prin credinta
Credem in jertfa ispasitoare a lui Isus Hristos
Credem in nasterea din nou prin Duhul Sfant
Credem in Biserica si in misiunea ei
Credem in lucrarile Duhului Sfant in biserica
Credem in lucrurile viitoare- in care intra venirea Domnului
Deci, asta-i structura. Fara asta, nu discutam. Sunt niste lucruri foarte importante acolo. De exemplu: mantuirea prin har prin credinta, sau divinitatea lui Isus- n-o impratim. Asta vor sincretistii, retineti. Ei vor, de exemplu, sa spuna ca si ei cred in Isus. Sa nu va pacaleasca asta, pentru ca ei cred, de ex. musulmanii, stiti ca si ei cred in Isus? Dar, ca si ce? Prooroc. Atat. Sunt cu Avram si Moise, cu Mohamed.. nu spun ca Isus nu este si n-a fost bun. Dar, nu asta spunem noi, Noi credem in divinitatea Lui. E singurul Fiu al lui Dumnezeu prin care suntem mantuiti. Deci, astea sunt lucruri pe care nu le putem negocia.
Urmeaza sesiune de intrebari despre problemele din diaspora si solutiile la minutul 42:04
Subiecte –
Mormonii: ei cred ca sunt crestini, noi spunem ca nu sunt crestini… si despre vizita lui Ravi Zacharias la Mormoni.
Daca esti invitat la o inmormantare un un membru a unei familii in care persoana decedata e catolica, predici? Ce predici?
Cum ar trebui sa fie relatie/colaborarea intre Bisericile Romane Evanghelice si Bisericile locale Evanghelice? Verificati mai intai doctrina si apoi etica, ca daca ai probleme aici, nu ai cum sa ai relatii.
Avortul – unii credinciosi concep ca se poate accepta avortul in unele cazuri – o pozitie relativista.
Copiii nostri – ii incurajam sa vorbeasca semenilor lor locali, dar nu stiu cum sa o faca.
Cum poti sa-ti verifici chemarea de slujitor? (1:25:00)
Cu multumiri fratelui Iosif Tatar pentru inregistrarea audio si http://www.fiti-oameni.ro pentru transferul in format video. Citeste prima parte aici –
De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie?
Sa stiti ca este un element distinctiv. Am fost intrebat deseori: De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie? Fiind profesor la Institutul Penticostal 11 ani, predic foarte des in bisericile penticostale, am multi prieteni, colegi, mi-am facut o imagine dupa atatia ani. Si sunt cateva lucruri care ar fi bine sa invete si fratii baptisti si fratii Crestini dupa Evanghelie. Primul lucru, fratii penticostali se roaga mai mult. Se roaga mai mult. Dau credit mai mare rugaciunii, decat o facem noi. Si noi ne rugam, dar, rugaciunea in bisericile penticostale, in viata unui credincios penticostal are o pondere mai mare. E adevarat ca baptistii sau Crestinii dupa Evanghelie liciteaza mai mult pe Cuvant. Studiaza mai mult, mai intens. Dar, unii atata studiaza ca uita sa se roage. Si fara rugaciune, nu este puterea. Nu este putere. Ca vedeti si la predicatorii penticostali, chiar daca n-au studiat mult, dar daca se roaga…
Al doilea lucru. In bisericile penticostale se canta mai pentru inima. Se canta mai afectuos. Atinge inima mai mult. Si Crestinii dupa Evanghelie si Baptistii canta. Dar, modul in care combina rugaciunea si cantarea, iarasi, este important. Al treilea lucru, am observat ca credinciosii penticostali sunt mai uniti, in special pentru lucrari duhovnicesti, [dar] chiar si [pentru] lucrarile practice. Mobilizarea este mai buna la fratii penticostali. E un secret, undeva trebuie gasit.
Daca Baptistii vor sa faca o lucrare, da, apoi analizeaza, o intorc, voteaza. La fratii penticostali: “Fratilor, e de facut aia.” “No, hai toti!!!” I-am asistat la urmatorul lucru concret in Bihor, intr-o localitate. Baptistii au inceput sa construiasca o biserica. Cincisprezece ani a durat sa o termine. Penticostalii au inceput sa construiasca o biserica. In trei luni au terminat-o. A fost doar cu forte locale. Retineti. In acea zona nu erau penticostali, pana acum 10 ani. Si e o constructie frumoasa, mare, cu 200-300 de locuri cel putin. Asta este inca un element: mobilizarea pentru lucrare parca e mai buna in bisericile penticostale.
Al patrulea lucru, bisericile penticostale si credinciosii penticostali sunt mai persuasivi in Evanghelizare. Sunt mai staruitori. Asta inseamna persuasivi. Staruitori in Evanghelizare si in misiune. Cand e vorba de a chema pe cineva, cand e vorba de a se investi, iarasi, pe unii ii deranjeaza staruinta aceasta, insistenta. Dar, se pare ca rezultatele-s mai bune daca staruiesti, decat daca cedezi. Daca se organizeaza o evanghelizare la Baptisti si pastorul cere ca: “Fratilor, sa chematipe Romanii de aici.”
Ce face el? Da un telefon: “Auzi vecine?” Si e la doi pasi de el.
“Auzi vecine? Te-am sunat, nu ai vrea sa vii la o Evanghelizare?”
“Ba da. Dar sunt ocupat.”
“No, poate altadata.”
Daca-l intreaba pastorul, zice: “Am chemat, frate.”
Se face Evanghelizare la biserica penticostala. “Fratilor, sa nu veniti fara careva.”
Acum, ce a inteles credinciosul penticostal?
Merge la usa, la vecinul. Bate la el.
“Vecine, acu te imbraci. Eu te duc, eu te aduc de la Evanghelizare. Da. Te astept. Aci stau.”
Bine, mi-am imaginat. Nu-i chiar asa. Dar, ati inteles ideea? Asta-i persuasiunea. Asta e ‘ca iti pasa”. Trebuie sa arati celuilalt ca-ti pasa de el, de sufletul lui. Asta cam lipseste acuma. A fost candva, eu stiu. Si credinciosii baptisti erau mai persuasivi. Ceva s-a intamplat.
Si mai am inca ceva. Acuma, ma iertati a-s pe puncte. Al cincilea punct- manifestarea darurilor duhovnicesti. Spatiul de manifestarea darurilor in bisericile penticostale e mult mai generos, decat la baptisti. Poate ca la baptisti este o retinere mai degraba. Si acolo, sigur, se manifesta darurile. Dar, e o retinere. Pe cand aici, e o mai mare libertate, mai multe spatii de lucrare, inca se incurajeaza foarte mult si asta este. E o dinamica. Toate acestea, sa stiti, formeaza dinamica unei biserici: Cantarea, rugaciunea, staruinta, perseverenta, unitatea, mobilizarea si manifestarea darurilor. Astea sunt observatiile mele de-alungul anilor.
Eu sper ça voi, penticostalii mai multi, sa nu va pierdeti aceste caracteristici in diaspora. Sa nu le pierdeti. Si ceilalti sa invete. Credinciosii penticostali au luat mult de la credinciosii baptisti, ca am fost inainte. Accent pe educatie, de exemplu. Educatia teologica si nu numai. Educatia muzicala. Seriozitatea cercetarii Cuvantului lui Dumnezeu, iarasi, vine pe linia aceasta. Poate [si] organizarea- organizarea bisericii. Baptistii sunt renumiti pentru aceste lucruri care se aseaza, se pun la loc bine si toti invatam, unii de la altii. Asta nu-i sincretism. Asta-i completitudine. Ne completam unii pe altii.
Cu mii de multumiri fratelui Iosif Tatar pentru audio si http://www.fiti-oameni.ro pentru convertirea fisierului audio in video! Citeste prima parte aici –
1. IDENTITATEA
Identitatea crestinului evanghelic in diaspora
Ce inseamna aceasta? Este urmatorul lucru: Ca foarte multi dintre voi nu au identitate intr-o alta tara. Nu se regasesc, adica. Nu stiu cum sa se defineasca. Nu stiu cine sunt. Este un om nou intr-o alta tara. Are carte de identitate noua. Are numere la masina, noi. Multi si-au ales cetatenia in alta tara. Dar nu partea sociala ma intereseaza, ci cea spirituala. Unii au dorit sa-si piarda identitatea. Altii, cred ca si-au pierdut identitatea in diaspora. Zic, foarte multi dintre acesti evanghelici, [ca] sunt fara loc, fara identitate, fara credinta, fara biserica. Traiesc in obscuritate. Si la ce ma refer? Iata, inca odata, la problema tinerilor, a copiilor vostri.
Am vazut ca multi parinti lupta pentru copiii lor, ca sa le pastreze identitatea din tara: “Tu esti pocait, tu esti evanghelic. Tu esti din familia aia, a lui cutare si a lui cutare. Bunu tau… , buna ta…” Da? El e in alta tara. Vorbeste alta limba. Are colegi care in fiecare zi se drogheaza, fumeaza marijuana. Parintii lor, ori sunt homosexuali, ori traiesc in concubinaj. Si vine si te aude pe tine: “Tu, nu esti ca ei.” Cum ma convingi? Sa nu fie ca ceilalti, sa-si pastreze o identitate de evanghelic. Ei, asta nu e usor. Cei mai multi dintre parintii care au venit in Europa, au zis ca au venit pentru copii si pentru buna stare a copiilor- pentru copiii lor. Dar, cand ajung aici, nu stiu ce sa faca cu copiii. Daca ai venit pentru copii, atunci, ai grija de copii. Ei, asta inseamna sa citesti vremurile, sa vezi copii tai, in ce lume traieste zi de zi.
Nu poti sa-i impui o identitate pe care ti-o imaginezi tu. E o greseala. Ascultati-ma bine, parintilor care aveti prunci. E o greseala sa fortezi, sa impui credinta copilului si sa-l obligi la toate. Pana la o anumita varsta, vine cu tine, si din respect, si intelege. Dar metoda romaneasca de a forta copilul, a-l obliga sa se identifice cu tine si credinta ta, e o greseala aici. In mediul romanesc, poate functioneaza. Nu stiu. Desi, si-acolo va spun ca lucrurile s-au schimbat. De aceea, va sugerez sa va imprieteniti cu copii vostri. E singura varianta care functioneaza. Chiar daca copilul tau e de 12 ani, de 14 ani, zici ca-i prea repede… Nu e prea repede.
Copiii de astazi sunt mult mai isteti. Viteza cu care se schimba societatea e foarte mare. Si ei fac fata la toate acestea. Ei gandesc mai repede ca noi. Nu numai pentru ca stapanesc mai bine tehnica, tehnologia, ci pentru ca modul de gandire, de abordare a problemelor e intr-un ritm mult mai intens decat l-am avut noi. Noi stateam si cugetam. Mai dadeai cu coasa, mai stateai. Cum ii astazi, doua telefoane, masina, metrou, asta-i viata lor. Nu ai cum sa le spui lor: “Stiu eu ce simti. Stiu eu cine esti.” Nu stii, pentru ca nu traiesti in lumea lui. De aceea, cat de repede, imprieteneste-te cu copilul tau, ca el sa se deschida. E singura varianta care functioneaza. Si din experienta de tata va spun, 6 copii am. Acuma, am nepoti multi. Dar, ma depasesc, la anumite lucruri, fac pasi inapoi. Si nu pot sa spun ca nu sunt un progresist. Am fost considerat un pastor si profesor progresist si in tara.
Si totusi, ritmul in care functioneaza viata asta, ma ia si pe mine prin surprindere. Nu am raspuns la multe probleme. M-am apucat sa studiez problemele tinerilor de astazi. Am citit carti, am citit articole, numai ca sa vad ei ca eu inteleg limbajul lor, lumea lor si sa le aduc un cuvant. Ei, tu, ca parinte, poate n-ai timp. Nu ai cand. Te preocupi sa iti tii serviciu, sa platesti ratele la casa, la masina, la ce este, sa-l tii la scoala. Nu vei mai putea petrece atata timp cu el, cum a fost, de exemplu, in Romania. De aceea, n-ai alta varianta, decat sa te imprietenesti, sa construiesti increderea. Prietenia, asta inseamna, sa construiesti increderea cu copilul tau. Sa vada, sa inteleaga ca ii vrei binele, sa il asculti, sa nu te rastesti la el de fiecare data, chiar daca a gresit. Ei, asta merita separat.
Deci, ma intorc la identitate. Asta este argumentul meu. Tu traiesti intr-o lume… tu, stii cine esti, sper.. Sper ca te-ai identificat pe aicea, cat de cat. Identitatea inseamna sa stii locatia, sa definesti un aport cu cultura vremii, credinta pe care o ai, filosofia de viata. Asta inseamna sa ai identitate. Dar pruncul ala al tau, ala traieste altfel. Tu, foarte greu vei face exercitiu de empatizare. Empatizare e cand tu te pui in locul celuilalt, sa-l intelegi. Nu vei mai putea; nu vei mai face fata. De aceea, trebuie sa construiesti punti de prietenie, relatii de prietenie. In America, cei de acolo sunt mai avansati, sa stiti. Poate chiar ar fii o idee sa invitati un pastor de acolo, care e de multi ani in America, intr-o alta cultura, sa va invete prin ce au trecut ei in problemele acestea. Pentru ca ei sunt foarte departe, au incercat toate metodele si unele au esuat, putine au functionat. Ascultati-i. Sa vedeti, ei ce zic? Ca s-ar putea sa va povesteasca din esecurile lor. Sa nu repetati aceleasi greseli, cu copiii.
Multe biserici, de exemplu, n-au dat voie tinerilor sa cante in alta limba. N-au predicat decat in limba Romana. Ei sunt Romani, asta-i identitatea lor, dar unii nu intelegeau limba Romana. S-au nascut acolo, i-au crescut bunicii, nu s-au putut identifica cu Romanii. Dar, la biserica mergeau acolo, pana cand cresc, pana la adolescenta. Cand sunt deja la 15-16 ani, se uita peste gard American (sau Spaniol) si spun: Ce oferta am acolo? Pe aia ii inteleg, aia-i lumea lor. Si foarte multe biserici Romane din America si-au pierdut toti tinerii din acest motiv. Incapatanarea de-ai tine in traditia Romaneasca. Si cantau cantarile noastre, cand colo, ceilalti aveau altceva. Si nu s-au putut identifica cu Romanii. Si, i-au pierdut. Au adus pastori din tara, din Romania. I-au adus in America cu salar bun, sa-i recupereze pe tinerii lor. Nu au reusit nici astazi. Nici varianta asta nu functioneaza, pentru ca prea tarziu s-au gandit sa empatizeze. Sa zica: “Ce simte copilul meu? Ce vor copiii astia?” Bisericile, insa, care au introdus un serviciu pe luna in limba americana sau in limba spaniola, sau germana, si chiar daca biserica se atrangea, aveau traducere. Poti si asta, sa predici in spaniola, sa inteleaga tinerii, dar sa fie tradus in Limba Romana. Da, in biserica Romana sau invers. Au cantat si cantari Romane si cantari spaniole, sau Americane, englezesti si uite asa au tinta. Aceste biserici care au facut pasul intelept din propria initiativa, acestia si-au mai pastrat niste tineri in biserici.
Identitatea intr-o alta tara e foarte greu de mentinut. Aveti o problema aici. Problema aceasta va creste. Eu am datoria doar sa va spun. E prima pe lista mea, pentru ca daca nu va asigurati tineretul, copii, de-acuma intelept, in 10 ani ii veti pierde. Si inca ceva. N-au unde sa se duca. La Americani, au, acolo-i plin de biserici evanghelice. Peste drum, la colt, ii alta biserica. Au unde sa se duca. Aici in Spania, n-au unde. Numai iti va spune: “Tata,” intr-o zi, “nu ma duc la voi. Ma duc la biserica, dar ma duc la spaniola, acolo, ca n-am unde.” Am inteles ca evanghelicii-s foarte slabi aici. Oferta e foarte slaba. Si unde credeti ca se vor duce, intr-o zi cand nu vor mai vrea sa vina, ca nu mai inteleg? Nu inteleg limba Romana, nu inteleg manifestarea, li se pare ca sunteti depasiti, unde se vor duce? Nicaieri. In lume. Asta e prima problema pe care eu o vad. Mestecati-o bine, ingrijiti-va din timp.
Incerc niste solutii, dar nu sunt expert. Dar, cel putin atat, ca sa prindeti ideea. LUCRATI PREVENTIV. Ganditi dinainte conducerile bisericilor. Ganditi dinainte. Mai bine faceti voi pasul dintai, decat sa va forteze ei mai tarziu. Uitati, am niste idei, asa, mai incolo, le-am notat la solutii.
2. COMPETITIA Materiala si CONSUMISMUL
A doua problema majora este competitia. Evident, in primul rand: materiala, care este peste tot in diaspora. Ai venit, greu ti-a fost la inceput. Ai stat in conditii modeste. In sfarsit, te-ai mai intramat, te-ai mai adunat. Te-ai pus deoparte. Ai facut, ca ai venit si-ai muncit din greu, ti-a dat si Dumnezeu sanatate. Bun. Dar, vorbind cu pastorii… acuma, va spun un secret de din spate. Pastorii din disapora, cu care am vorbit si i-am intrebat: Care-s problemele membrilor? Mi-au spus: Nu stim ce sa mai facem cu ei ca parca au innebunit. Se compara unii cu altii. Daca isi cumpara unul o masina, celalalt nu mai poate de invidie. Se tulbura cand ii vede masina in parcare. Daca-si cumpara o rochie, se tulbura. Daca-si cumpara nu stiu ce…. Competitia. Si ei mi-au spus ca asta-i duhul care framanta bisericile lor. Competitia naste invidia si gelozia. Cand te uiti: “Dar, cum si-a cumparata ala? Dar, de unde? Hi, ai vazut ce si-o luat? Pai, nu de mult si-o… Oh…” Si in mintea ta, in inima ta se strecoara invidia. Adica, nu de mult, nici tu n-aveai. Te-au ajutat altii, ai uitat. Si acuma, poate il invidiezi exact pe ala care te-a ajutat. “Dar, cum, eu nu as putea?” Asta-i duhul cel rau. Ei, asta te tulbura spiritual. Te incarca cu amaraciune, cu resentimente. Si nu scapi usor de ele.(54)
Ca exemplu, aici va dau spiritul consumist. Spiritul consumist se refera la dorinta de a consuma, dorinta de a trai pentru a consuma. Spiritul consumist inseamna placerea de-a petrece, de a avea satisfactia ca tu ai si altul nu are. Consumismul inseamna sa-ti cumperi mai mult decat iti trebuie. Consumismul inseamna sa nu mai vezi ca celalalt nu are. Consumismul te duce la un spirit materialist, in care ai uitat de darnicie. Interesant, in toate bisericile aud acelasi lucru si in Romania. Cei mai darnici din biserici sunt cei care au numai putin sau modest. Nu cei care au foarte mult. Nu-i o regula. Sunt oameni care daruiesc. Au din partea Domnului si stiu ce sa faca. Dar, cam asta-i regula. Nu stiu de ce. Spiritul consumist te baga intr-o competitie. Iubesti lucrurile, te atasezi de materie, de lucruri. Le iubesti. Doamne feri sa ti se intample ceva cu lucrurile tale. Aceasta societate in care voi traiti aici este o societate hiperconsumista. Uitati-va la ei. V-am auzit si cand vorbeati si despre spanioli: “Pai, astia, cand iau salariul, l-au si terminat. Se si imprumuta daca… Numai ca sa …” Nu se gandesc sa puna, nu sa daruiasca. Poate ca sunt oameni darnici intre ei. Nu stiu. Asadar, ma refer la spiritul majoritatii: ce se intampla, cum se misca lucrurile. Si asta-i foarte usor sa te prinda si pe tine. Sa uiti de unde ai venit, ce ti-a dat Dumnezeu, ce n-ai avut si totusi Dumnezeu s-a indurat de tine. Cand ai uitat sa-ti dai zeciuiala, cand ai uitat sa fii darnic, sa faci gesturi de milostenie, nu din ocazii, ci programate, cand ai uitat sa faci asta, spiritul consumismului e in tine. Iti admiri lucrurile, le slefuiesti, s ale tale, mai.
Sau, de exemplu, e o societate imbibata in publicitate. Din asta traieste. Publicitatea. Tu, daca esti corect cu tine, vei sesiza ca si tu esti o victima, pentru ca spotul publicitar de cateva secunde, ti se dau cateva imagini foarte bine gandite. Sunt specialisti in spatele unui program de acest gen. Psihologi, sociologi, poate teologi care gandesc: Ce sa-ti dea tie? Cum sa te convinga ca tu sa cumperi produsul respectiv? Cand esti condus de publicitate, de aceste advertising, divertisment, s-ar putea sa nu mai scapi. Asta te face sa intri in competitie si sa nu veziTe uiti la celalalt prin ochii lucrurilor. Nu il mai vezi ca fratele tau. Il vezi ca el are si tu n-ai. Auzi? Si nu-ti dai seama. Uite, ce discutati cand va intalniti intre voi? Ce discutati? Majoritatea- despre lucruri. Ce am luat, ce am facut, cat am castigat. Nu? Pana si in biserica. Aveam pe unu intr-o biserica, care inchidea ochii si sosotea. Am intrebat pe niste frati: Ce, se roaga? O nu, asta face calcule. E din asta care schimba valuta. Eu am crezut ca se roaga. El calcula… in biserica, in timpul mesajului. Eu credeam ca Domnul il cerceteaza, cand colo el facea calcule. Nici nu-ti dai seama. Tu poti fii acela. Dar, asta-i spiritul, sosul, in care voi traiti. Acuma, eu va atrag atentia, ca este o problema. Competitia, consumismul e mediul in care traiti zi de zi.(61)
A treia problema este relativismul moral. Relativismul moral sau compromisul. In diaspora, tot aud, ca Romanii se compromit mai usor, ca relativizeaza valorile. Adica, ce inseamna asta? Exista valori, exista adevaruri neschimbabile. ALb ii alb, negru-i negru, minciuna-i minciuna, Adevaru-i adevar. Ei, sunt unii care relativizeaza aceste lucruri si spune: “Nu-i chiar asa. Depinde. Depinde cum interpretezi.” “Pai, asta-i minciuna.” “Depinde…” Asta-i plagiat. “Depinde de comisie. Analizeaza… ” Asta-i din Romania. Asta nu-i de la voi. Si, spiritul acesta e peste tot. L-ati simtit? La ce ma refer? La relativizarea morala. Adica, Candva, homosexualitatea era pacat. Nu? Pacat clar. Biblia spune. Astazi, mai indrazneste cineva sa spuna ca-i pacat? Si predicatorii au rezerve. Nu? E renumit cazul predicatorului penticostal Suedez, care de la amvonul bisericii a spus ca homosexualitatea, cum spune Biblia, e pacat. L-au inchis. L-au bagat in inchisoare Suedezii, pentru ofensa. Da? Asta vine. Peste tot e. Ieri, Belgia a autorizat eutanasierea copiilor. Deci, omorarea copiilor cu handicap. Va dati seama? Nu stiu daca se mai pune varsta. E nevoie de acordul parintilor, e adevarat. E nevoie de acordul medicilor, a psihologului. Dar, asta vine inspre voi, inspre noi. Si de aceea, duhul acesta te prinde foarte usor.
Si stiti? Veti avea din nou, va atrag atentia, probleme cu copiii vostri. Daca nu-i veti invata de pe acum, legea Domnului, valorile adevarate, copiii vostri va vor crea foarte mari probleme, pentru ca gandirea lor in fiecare zi este schimbata de suhul relativismului. Cand colegii lor, profesorii le inoculeaza ca: “Asta nu e rau, daca asa te-ai nascut, cu inclinatia aceea, lasa-o asa.” Ce argument ai impotriva? Nu mai merge sa spui: “Biblia spune ca..” Copilul tau zice: “Biblia ta…, dar, profesorul meu imi spune altceva.” Scoala sustine altceva. Sunt preoti, pastori, care sustin la fel. Pai, primele biserici care au acceptat homosexualitatea au fost bisericile protestante: Reformatii din Olanda, Anglicanii, Episcopalienii din America. Uitati, astazi citesc un anunt in Romania. E un deputat, tipul ala cu coada de cal, Cernea, ce crede-ti ca propune? Propune ca sa se modifice ora de religie cu ora de etica. E la alegere. Si te miri, un tip care are o minoritate, nu-l baga nimeni in seama. Ai o biserica ortodoxa de 36%, mai ai si catolici si protestantii de parte aici. Deci, 90+% din populatie crestina, care merge pe religie si vine asta si zice: “Nu, nu, schimbam cu etica.” Si s-ar putea sa castige. De ce? Pentru ca are spatele acoperit de Uniunea Europeana. Sunt comisii acolo, care spun: “Asta are dreptate. Introduce-ti.” Scoate-ti cuvantul religie. Cuvantul “Dumnezeu” l-au scos, cuvantul “crestin ” l-au scos, simbolurile le scot incet. Nu religie, ci etica.
In lumea asta traim si te compromiti foarte usor intr-o lume relativista, pentru ca nu mai ai valori consolidate, solide, in care crezi. Ma suna intr-o zi, acum 2-3 ani un baiat din Anglia. Pe telefonul de acasa, nu stiu daca si-a dat numele adevarat. “Frate, vreau sa vorbesc.” “Da,” zic. “Uite, eu sunt in Londra,” si incepe sa planga. Nu l-am auzit o vreme, de plans. Am lasat sa se linisteasca, a inceput sa povesteasca. “Frate,” zice, “sunt pierdut. Eu sunt din familie de credinciosi. Am venit aici. Ma duc la biserica, am prieteni crestini. Dar, cu prietenii astia din biserica am inceput sa facem lucruri foarte rele.” “Din biserica?” am zis. “Da, din biserica.” Incepe sa planga iarasi. “Spargem masini, furam carduri. Frate, eu nu mai pot. Ori ma omor, nu stiu ce sa fac, frate. Ajutati-ma…,” la telefon. Din familie buna, vorbea frumos. Se vedea ca are ceva scoala. Era pierdut in cei 14 milioane din Londra, impreuna cu alti tineri. Dar, mergeau la biserica. Si spunea ca nu mai suporta starea de duplicitate, el se omoara. Zic: “Auzi, nu, nu te omori si e bine, faptul ca m-ai sunat e un lucru foarte bun. Inseamna ca tu iti vezi starea. Inseamna ca cugetul tau inca lucreaza.” L-am incurajat. I-am spus pozitiv vat am putut. Si-mi zice: “Ce sa fac, frate? Ce sa fac? Ce sa fac?” Nu m-ai puteam. “Pai, uite,” zic, el statea ilegal in vremea aceea. “Daca tu ti-ai dat seama de problema si ai frica de Dumnezeu. Cat a mai ramas. Intoarce-te acas. Lasa-i. Trebuie sa pleci din mijlocul lor, celor care te-au tras la pacat. Iesi, du-te acasa la ai tai. Parintii tai. Si pocaieste-te si linisteste-te.” “Asa am sa fac, frate. Asa am sa fac.” Asa a facut. Dar, v-am dat un oarecare exemplu. Un baiat disperat, care traieste intr-o lume relativista.
O lume care a patruns in biserica, fratilor. Gandirea asta de-a modifica. Daca-i spui: “Uite asta-i pacatul..” “Depinde..” “A mintit…” “Depinde cum te uiti, frate.” Cu textul in fata isi acopera pacatul. Orice pacat poate fii acoperit cu Biblia, daca o interpretezi cum vrei tu. Asta-i lumea in care traiti. Normalul a devenit anormal. Este Romani 1, tin minte ce spune Pavel acolo. Zice: “Ia lasat Dumnezeu in voia mintii lor blestemate. Sa spuna raului bine si binelui rau. Cam asta este. Traim aceste vremuri. Pentru un relativist, nu mai face distinctia [intre adevar si minciuna]. Face alegerea cu ce e in avantajul lui. Daca minciuna e in avantaj, el zice ca minciuna aceea e buna pentru el. Deci, ala e lucru bun.
Sincretismul este amestecul religiilor. Amestecul credintelor. Ghiveci religios. Ce inseamna sincretismul? E incercarea de a micsora diferentele intre religii. si de a cauta unirea, unificarea religiilor. Intai, incerci micsorarea, apoi incerci unificarea. Nu, nu, nu, ecumenismul e altceva. Ecumenismul se aplica, de obicei, ecumenismul vine de la un obicei grecesc ‘ecumene’, care inseamna pamant locuit. Si ideea este ca toti crestinii sa ne strangem intr-un singur pamant. Sa locuim pe un singur pamant si de aceea s-a infiintat organizatia numita Consiliul Mondial al Bisericilor supa al Doilea Razboi Mondial. Incercari de unificare au fost si inainte, chiar la inceputul secolului XX. Dar, ecumenismul, de obicei, se aplica la crestinism: catolicii, ortodocsii, protestantii, sa fie uniti. Pana la ora actuala, catolicii nu au intrat in miscarea ecumenica, pentru ca nu renunta la conditia lor de baza, care este: Papa. Papa, cuvantul papa in limba latina inseamna parinte. Daca ceilalti crestini recunosc ca au autoritatea papei, sunt gata sa intre in miscarea de unificare. Dar, nici ortodocsii, nici protestantii nu-s pregatiti pentru asta. Deci, asta-i ecumenismul.
Sincretismul va fii noua tendinta peste tot. Sincretismul e altceva. Sincretismul este sa accepti fiecare religie ca fiind buna, ca toate religiile au ceva adevar in ele. Si anume, adevar mantuitor. E adevarat ca adevarul nu e monopolizat de crestinism. Exista adevar, si la atei exista , exista adevar si la hindusi. Oridecateori spui adevarul, e adevar. Dar, sincretistii ce spun? Ca exista adevar eliberator, vindecator, mantuitor, in fiecare religie. Si, ca nu conteaza ca esti crestin si asa. Important este sa fii eliberat. Asta este sincretismul. Si, sunt foarte multi crestini care incearca sa stea sub aceeasi umbrela cu musulmanii, in special, cu evreii, cu hindusii, budistii, shintoistii, Bahai si ceilalti. Adica, sincretismul este incercarea de a forma o religie universala, fara dogme, fara inchinare particulara, toti sa fim la fel. Au inceput sa-si faca biserici (1:16). Acuma, de ce am spus lucrul acesta, frati si surori? Pentru ca sincretismul va fii noua tendinta in scoli peste tot. Ideea asta vine de sus, iarasi, se va incerca o unificare a religiilor: Toti copiii sa fie invatati toate religiile. Chiar daca tara crestina e majoritar crestina, nu conteaza. Daca in tara aceea ai musulmani, hindusi, se vor invata toate religiile. Deci, manualele de religie, daca vor fii vreodata acceptate, s-ar putea, inseamna sa inveti toate religiile. Deci, stiti ce inseamna asta? Nepotii nostri, copiii vostri, vor veni acasa intr-o zisi vor zice ca: Astazi, am devenit musulman.” Se inchina de ori pe zi. Stiu eu ce face? Ca asta i-a placut lui la scoala. Asa de frumos a prezentat doamna, ca lui ii place mai mult religia asta decat crestinismul. Si tu va trebui sa raspunzi: De ce nu e bine?
Noi, fratilor, nu suntem pregatiti in bisericile noastre, sa raspundem la problema sincretismului. No nu stim, habar n-avem ce cred musulmanii. Habar n-avem ce cred hindusii. Noi stim ce credem, dar nepotii nostri, copiii nostri, nu vor mai invata asta. Nu stiu ce-i de facut. Adica, trebuie facut ceva. Va trebui, in scolile duminicale ale noastre, sa-i pregatim pe copiii nostri, ce sa raspunda, daca musulmanul ii spune altceva. Si inca ceva vreau sa va spun cu sicretismul asta. Se incurajeaza casatoriile mixte, intre religii. N-ati avut cazuri? Nu stiti? Crestin cu musulman. E plina Germania de ele, ca acolo-s multi. S-a ajuns si doua orase din Anglia, au mai multi locuitori musulmani decat crestini. Sunt cartiere intregi in care-s turcii si nu intra nici politia lor. Au politie turca. Si scolile la fel. Si sa stiti ca nu sunt de loc pasivi.
Sunt foarte agresivi in misionare, in a-si duce credinta mai departe. Noi crestinii, majoritatea in Europa n-au habar ce-i misiunea, evanghelizarea. Dar astia stiu. Ei cu scopul asta au venit in Europa. Cu mai multi ani in urma, eu tin minte de la un Egiptean, de la un frate crestin Egiptean. Au venit in tara si au venit la o conferinta ne-a spus, in aprox. anul 2000. Deci, acum 14-15 ani. Si ne-a spus asa: “Fratilor,” el era evanghelic din Cairo, Egipt, “Fratilor, acolo in lumea musulmana se incurajeaza de catre conducatorii lor religiosi sa cucereasca Europa. Dar, nu cu forta armelor, ci prin casatorii. Si barbatii sunt incurajati sa vina in Europa, sa se casatoreasca cu fete crestine. Si asta au facut. E un program. Nu-i nimic intamplator. Asta este lumea in care traim, fratilor.
Deci, 4 problème mari vad in diaspora.
Problema Identitatii- Cine esti aici? Cine-i copilul tau? Ce-i spui? Cine e aici?
A doua problema majora – Competitia, Consumismul, Competitia Materiala- Nu vezi decat lucruri, bani, numai asta vezi, Trec anii si ce faci? Te poti pierde foarte usor aici.
A treia problema este Relativismul Moral sau Compromisul Moral, in care nu mai ai crez in valorile vechi, le reinterpretezi.
Si a patra problema pe plan religios – Sincretismul, acest amestec de religii.
Acestea sunt cele pe care eu le-am vazut. Sunt si altele. Scopul meu este sa va fac constienti. Voi sunteti cei care raspundeti in biserica de diverse lucrari- unii cu copiii, tinerii, misiunea. Acum, trec la partea a doua, la solutii.
De ce se impart asa de des bisericile in diaspora?
Ne tot intrebam, ca deja incep prezentarea mea despre liderul crestin in diaspora. De ce se impart asa de des bisericile in diaspora? Diaspora e un cuvant grecesc si inseamna imprastiat, raspandit, ca unul care arunca samanta. Asta-i diaspora- imprastiere. Deci, de ce Romanii evanghelici, care ajung in diaspora, adica imprastiati in alte tari, se separa asa de des? Parca cei din tara nu se despart asa de usor. Uitati, am fost la Londra de curand. Doar in Londra, la ora actuala, exista 22 de biserici evanghelice Romane. Acum 5 ani, poate, daca erau 6,7. In cativa ani, 22 de biserici. Mi-a spus-o chiar cel care tine saitul Londra Evanghelica, atatea biserici sunt. Te gandesti: Dar, de ce ne separam? Acuma,
un prim raspuns este ca separarea nu-i totdeauna rea. Separarea, uneori, clarifica lucrurile. De cat sa traiesti in tensiune -nu ma refer la familie aici, nu incurajam divortul. Si, nici nu incurajam separarea bisericilor. Dar, daca se aduna tensiune, amaraciune, se sacrifica relatiile, e mai buna o separare decat sa cazi inlauntru, sa omori duhul inlauntru. Deci, separarea nu este neaparat rea.
Cazul lui Pavel si Barnaba. S-au despartit cei doi: Faptele Apostolilor 15. Of, doi apostoli, cum sa se desparta? Da, s-au despartit, pe o chestiune de interpretare. E vorba de Ioan Marcu, un ucenic, care l-a tradat pe Pavel. L-a parasit pe Pavel si Pavel zice: “Cu asta nu mai lucrez! M-a tradat odata, ma va trada si a doua oara.” Barnaba, fiul mangaierii, a zis: “Trebuie recuperat. E tanar. Ii mai dau o sansa.” Il ia cu el. Care a gresit? Niciunul. Unul a avut niste principii clare, dar, asa era lucrarea lui, stilul lui. Celalalt la fel, avea un alt temperament, un altfel de abordare si s-au despartit. In concluzie, separarea lor a dus la doua miscari misionare. Unul a luat-o spre Est, unul a luat-o spre Sud. Da, s-au despartit. Dar, au rezultat doua lucrari misionare. Ma pot uita si pozitiv la separare.
Dar, noua nu ne plac separarile. N-am vrea sa ne despartim. Si asa suntem putini. Dar, sa stiti ca de la inceput, protestantii evanghelici s-au separat si uneori usor, prea usor. E adevarat. Motivele sunt diverse, vi le pot da intr-un studiu separat despre motivele separarii- cand sa te separi si cand sa nu te separi. (Dar nu cred ca avem timp noi sa discutam acuma). Dar, suntem in aceasta situatie. Foarte putini analizeaza diaspora. E cazul sa faceti analize serioase. Eu cunosc, sigur, biserici multe, pe care am vizitat cam in toate tarile acestea ale Europei. Insa nu am gasit studii facute, articole. Ar fii cazul, pentru ca deja au trecut ceva ani buni de cand suntem raspanditi peste tot. Mai ales cu noile schimbari, ar trebui facute niste studii.
4 domenii in care se produc schimbari,
cand te muti dintr-o tara intr-alta cu familia
O astfel de mutatie, sa te muti dintr-o tara intr-alta cu familia, cauti biserica, e o mutatie care afecteaza foarte multe domenii. Va dau cateva domenii in care se produc schimbari:
1. Domeniul Psihologic.
In psihologia omului se produce o schimbare cand schimbi locatia. Si, aveti grija aici, la copii, mai ales la preadolescenti si la adolescenti. Eu am trecut prin viata cu copiii, prin mai multe faze, unele grele, foarte grele. Dar, o greseala pe care am facut-o si n-as mai face-o, este sa-mi trimit copilul (prea tanar) intr-o alta tara sa studieze. Una din fetele mele, am trimis-o. I s-a oferit o bursa in America. Am trimis-o, cum a terminat liceul, a plecat. A fost o greseala. Acolo, nu s-a dus pregatita, desi s-a dus intr-o scoala crestina. Nu-i nicio garantie ca va ramane si ea bine. Scolile mari au tot felul de miscari launtrice. Psihologic, insa, n-a fost pregatita. A fost singura, vulnerabila, la indemana unor Americani care traiau altfel. Ea se uita de jos in sus la ei: “Astia stiu viata!” Era invers. Si a fost foarte greu de recuperat dupa aceea.
Cand te muti dintr-o tara intr-alta, tine cont de lucrul acesta. Cand iei o decizie, chiar daca va mutati inapoi in Romania, unii; i-a in calcul elementul psihologic- ce efecte va avea asupra copilului tau. Ce lasa aici, de exemplu, prieteni, anumite investitii (cursuri), scoli, obiceiuri, un anumit standard de viata. Toate acestea il afecteaza pe copil (de la o anumita varsta- poate, zic eu, de la 12 ani incolo). Intre 12-18 ani, nu ai voie sa faci mutari bruste, zmucituri in viata unui copil. Trebuie el sa accepte, trebuie sa-i explici, ca sa vina cu tine, sa gandeasca cu tine. Daca il tratezi ca si cum e obiectul tau, tu il muti de ici colo, efectele vor fii catastrofale pentru mai tarziu.(24)
2. Domeniul Relational
- Al doilea domeniu este domeniul relational. Relatiile se schimba foarte repede, cand te muti dintr-o parte intr-alta. Multi, mai ales cei care sunt in orasile mari, sufera de lipsa de relatii. Si ma refer si de relatii de prietenie, intre familii si mai ales relatia intre sot si sotie. Am consiliat multe cupluri din diaspora, care nici acum, dupa ani de zile traind in alta tara, nu-si revin. Pentru ca ea nu a fost de acord sa vina, numai el… Sau invers. Si asta a afectat relatia dintre cei doi. Am asistat de curand la o faza asa, la masa cu o familie. De 20+ ani sunt plecati in alta tara. E vorba de centrul Europei. Am crezut la prima faza ca-s glume, asa, intre ei. Erau la 50 de ani. Dar, dupa aia mi-am dat seama ca lucrurile-s mai serioase. Isi aruncau tot delul de vorbe unul celuilalt, cu tais. Si cam toate erau pe zona aceasta: “No, tu ai vrut sa vii aici? No, uita.” Nu erau vindecati de ani de zile. Se vedea pe ei, ca ea, de exemplu, era cu inima in tara. El era cu inima in tara respectiva. Doara s-au integrat, vorbeau limba tarii respective. Aveau copii mari, faceau scoala. Dar relatia dintre cei doi nu era buna. Nu era vindecata. Deci, domeniul asta e foarte serios. Adica, dupa 20 de ani intr-o tara, tu sa nu te poti intelege cu sotia? Mereu sa ai frustrarea aceea: Tu n-ai vrut.
Deci, cand faci o mutare de acest gen, asigura-te ca partenerul tau de viata e de acord. Daca nu, nu sta. Va dau cazul meu. Am plecat in Statele Unite, inainte, eram vaduv atunci, inainte de a o cunoaste pe Tatiana. Am hotarat plecarea. M-am dus, in sfarsit m-am intors. M-am casatorit cu ea, a venit si ea cu mine. Si nu i s-a recunoscut diploma din tara. Statea acasa, am stat 1 an de zile asa. Mi-am vazut sotia nemultumita, neimplinita ca profesional, asa… prin casa. Si am calculat, care-i pretul ca sa am relatia cu sotia, buna? Am socotit: Daca ma intorc, ce pierd eu? Pierdeam bani multi. Pierdeam niste avantaje pe acolo. Am facut un calcul, am strans familia, pe copii si i-am intrebat: “Voi, dupa un an de zile, va place sau nu va place aici?” Si majoritatea au spus: “Nu. Nu ne-am putut integra, nu-i tara noastra, nu ne place.” Sotia, la fel. Nici eu nu eram fericit acolo. Si, doar 2 copii au ramas in Statele Unite, restul, nu. Ne-am intors toti. Am pierdut financiar. Dar, am castigat relational. Si a fost o hotarare inteleapta. Uneori, vei putea pierde. Chiar daca ai facut vreo greseala, candva, ca barbat, ca si cap de fmailie. Nu ai voie ca sa continui, daca sacrifici relatii. (28) Mai bine pierzi ceva, recunoaste ca ai gresit, muta lucrurile. Ai tai sa fie bine si fericiti, indiferent cat pierzi financiar sau pozitional.
- Al treilea domeniu este domeniul etic. Etica, adica, comportamentul, morala. Etic si moral, multi sufera, se duc, vin. Vin dintr-un mediu, se duc intr-altul. Unii au invatat sa respecte etica tarii, comportamentul de-acolo. Si pe voi v-am vazut, altfel va purtati in Spania. Cand te duci in tara, devii Roman. Ma urc in avion, nu stiu daca de aici sau din Madrid, urc in avion si “Weezer”. In timp, ma pun jos. Se face coada aia, Romanii se imping sa ajunga. Da, cum? Urca cativa, se duc in spatele avionului, altii dupa ei. Unul cu sotia lui intra si il vede pe un prieten si vorbeste tare cu el: “Ei, ba…” Sotia: “Mai, mai incet… suntem in avion.” La care, el ii spune ei: “Dar, nu suntem in Romania?” El cand a pasit in avionul de Romania, el e in Romania, el face ce vrea, altfel- striga. La spanioli n-ar fii strigat. E etica. Si altfel muncesc. Vedeti? Se schimba tot. Ei, aici avem de discutat. O sa abordam mai tarziu niste lucruri. Dar, este o schimbare majora, uneori in bine. Dar nu neaparat.
Unii, cand ajung in diaspora isi permit orice. Nu mai au autoritate. Nu sunt cunoscuti. Il auzeam pe unul, odata, pe strada, el nu stia ca-l inteleg in alta parte. Vorbea tare: “Ma urmareste interpolul.” Era cu nevasta sa, ea era mai in fata. Fugea de el. El striga, vorbea tare, crezand ca nu-l aude nimeni, nu-l intelege nimeni. “Daca ai stii cate am facut?” Vai, cate a facut… Numai cat am auzit eu. Da? Astia suntem. Sunteti o bisericuta aici, mai incolo, una- alta. Dar, va asigur ca sunteti foarte multi Romani evanghelici pierduti in Barcelona. Nu cauta nicio biserica, nu mai vor sa auda de Dumnezeu, de biserica, de autoritate. Stiti foarte bine si voi multe drame de acest gen. Mutatia aceasta iti da impresia ca poti face orice. E liber acuma. Dar nu-i asa. Efectul, insa, e puternic.
4. Domeniu Spiritual
- Ultimul domeniu e domeniu spiritual, evident, care ma preocupa cel mai mult. Mutatia aceasta aduce schimbare in zona spiritualului. Apropo de motive de separare a bisericilor, In marea majoritate a cazurilor cand bisericile din diaspora se separa e datorita liderilor, conducatorilor, slujitorilor. Si motivele sunt simple. E acelasi: Orgoliul. “A fost [un] cineva in tara, mai,” el strangea colecta de exemplu, aici, nu face nimic. “Mai, el a fost atatia ani in comitet, aici nu e ales,” pentru ca e alt context, e alta tara. Sunt de peste tot; nimeni nu-l cunoaste. Si vrea sa se afirme. Si vrea sa impuna. Si impinge si forteaza. Poarta masca, ca nu prea il stiu unii si altii. Prea multi am vazut din astia. No, astia-s periculosi. Astia rup bisericile cel mai des. Din orgoliul lor. Si atsa pentru ca un motiv serios este ca nu exista mentori in diaspora. Nu exista oameni maturi carora sa le dati greutate, in sensul bun al Cuvantului, la care sa va duceti sa va moseasca, sa ajute, sa consilieze. Uitati, in Spania, bisericile Baptiste au un singur pastor, cel de la Madrid. Celalat, am inteles ca nu mai e pastor. Mai era unul, care nu a mai fost ales. Cate bisericute sunt cu un singur pastor.
In Italia, iarasi erau penure din astea. In Londra am fost acuma. Si acolo, rar, oamenii nu se grabesc sa aleaga lideri, sa-i puna in fata. Stiu ei de ce. Dar, toti acestia, cui dau socoteala? Nimanui? In Romania mai ai o conducere a Comunitatii, mai o ceata a prezbiterilor, mai dai socoteala. Dar aici? Si voi sunteti acuma, aici, pentru ca doriti sa cresteti. Aveti nevoie de asta. Si e foarte bine. Sunteti invatabili. Dar sunt biserici unde- am fost acum intr-o alta parte, vedeti ca nu dau nume, biserici. Dar, acuma, nu de mult am fost intr-o alta tara. Am facut un curs impreuna cu un prieten de-al meu, avand de 4 ori pe an cursuri de teologie. Nu suntem obligati, am vazut nevoia pentru lucratori. Ne-am dus intr-o biserica care a gazduit, asa cum sunteti voi. Niciun membru din comitet n-a venit la curs. Niciunul. Si erau vreo 5 prezbiteri, diaconi, pe acolo. Niciunul! Orgoliul. Intotdeauna a fost asa.
Deci, sunt probleme de ordin spiritual, de toate felurile. Consilierea familiilor tinere este o prioritate pentru voi. Neaparat, trebuie sa faceti ceva. Se intemeiaza familii noi, aici. Multi dintre voi, ca lucratori, nu aveti timp sa stati —- distantele-s mari. Trebuie facut ceva. Un prieten de-al meu, pastor, a vizitat anul trecut, o parte din Spania, mai in Nord, nu in aceasta zona. Si, mi-a spus c ain 10 zile, a consiliat 12 cupluri (sot/sotie) care erau in prag de divort. In 10 zile. Din bisericile noastre. Este o problema foarte mare.
Ce sa mai zic de tineret? Inca pruncii vostri, ca majoritatea sunteti mai tinerei, inca nu au ajuns sa creasca… Veti vedea. Vor vorbi doar spaniola. Nu vor mai vrea sa vina aici. Vor merge la (nu stiu) Hillsong, la nu stiu pe unde le place- la concerte, nu le plac bisericile. Si vor sta acasa mai mult. Veti intampina altfel de probleme. Deja suntaceste probleme. Sigur, ar trebui, deci, facut ceva pe linia spirituala. Neaparat, schimbati-va gandirea. Aici, nu-i vorba de: Asa am facut la noi!!! M-am dus intr-o biserica din Italia, nu spun unde. Cateva familii, acolo, aveau un slujitor. Abia venise. Si i-a anuntat pe toti: “Sa ne intoarcem la parintii nostri.” El vrea sa vada, anunta biserica din Roma cum a fost biserica bunicului lui din satul nu stiu care. Si astia erau terorizati, familiile astea. Erau de multi ani pe acolo si uite cine a venit? “Asta vrea sa ne intoarca la bunu, la mentalitatea lui. Si asa a fost. Aveau frati diaconi si nu numai, care stateau la intrarea bisericii si masurau fusta la fete si la femei. Si daca ei considerau ca fusta nu-i suficient de lunga, nu le dadea voie sa intre. Plus batic, plus podoabe si asa n-au intrat necrestine. Mentalitate- in Roma, fratilor. Va dau si alte exemple in alte capitale ale lumii. Cred ca e o confuzie in cap la acesti oameni. Nu prea citesc vremurile.(39)
Si, iata ce v-am pregatit. Am doua parti in studiul meu. Prima parte: Problemele diasporei. Si, a doua parte: Solutiile diasporei.
Din 2009 – Anul proclamat ca si ‘Anul Richard Wurmbrand’, o personalitate remarcanta, in care numeroase organizatii, grupuri, biserici au organizat evenimente special dedicate aniversarii ‘100 de ani de la nasterea lui Richard Wurmbrand’. In 24 Martie, 1909, la Bucuresti, intr-o familie de Evrei s-a nascut cel care a fost numit ‘apostolul Pavel al cortinei de fier': Richard Wurmbrand.
In a doua emisiune: momentele principale ale unui eveniment organizat de Organizatia Aeropagus, Asociatia de Educatie si Cultura Crestina filmare de AlfaOmegaTV.ro
Îngerului Bisericii din Efes scrie -i: ,,Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: 2 ,,Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sînt apostoli şi nu sînt, şi i-ai găsit mincinoşi. 3 Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit. 4 Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintîi. 5 Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintîi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. 6 Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe cari şi Eu le urăsc. 7 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ,,Celui ce va birui, îi voi da să mănînce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.
Totul este gata pentru construirea Noului Templu la Ierusalim
Gaza in profetiile Biblice – Lazar Gog
Papa Francisc va vizita Philadelphia in SUA si Congresul American la ultimul tetrard 2014 – 2015 Va fi o luna sangerie si Sarbatoarea Corturilor
NEWS: A MURIT Tony Palmer in accident 20 Iulie 2014 – VIDEO SUBTITRATE (2) + Transcript: Papa Francisc, prin episcopul anglican Tony Palmer, solicită carismaticilor și penticostalilor adunați la o conferință a Kenneth Copeland Ministry să se unească cu biserica mama
Evenimente pe cer, care coincid cu sarbatorile evreilor 2014 – 2015
Ce se intamplă pe 30 iunie 2015?
PROOROCIA citata de Pastorul Beni Faragau +Serii de Studii si Predici
Agnus Dei — Lamb of God — Mielul lui Dumnezeu — Despre blogul Agnus Dei
Blog Stats - Statistica de pagini vizitate din 2011 - prezent
3,761,201 visits
~~~ Parteneri ~~~
~~ Parteneri ~~ Flux de Ştiri, Evenimente si Anunţuri din lumea Creştină
Christian movies & Beautiful nature shots – Filme crestine si Filmari din natura pe Youtube Channel
Noua Conducere a Cultului Penticostal din România 2014
PREDICI – Nelu Brie
Nelu Brie – Noul Rector la ITP Bucuresti ~ 7 Octombrie 2014 ~
PREDICI Lazar Gog
Predici Vladimir Pustan
Rodica Volintiru – Post, Rugaciune, Traire
Rodica Volintiru – Carte: Cunoaşterea frumuseţii lui Dumnezeu – prin post şi rugăciune
Comanda la roda4jesus@yahoo.ca
“Femeia biruitoare prin incercarile vietii” Geta Iliesi – Cum te raportezi la Dumnezeu cand ingaduie sa iti pierzi sotul?
Cristian Barbosu Arad – PREDICI
Iosif Ţon Predici – Studii
Pagina – Predici
David Wilkerson Predici in Limba Romana si vizita din Timisoara
Mai mulți pastori din Houston (SUA) au fost somați de conducerea orașului să prezinte la tribunal copii după predicile lor
Predici subtitrate in L. Romana
Jesus said, “For what will it profit a man if he gains the whole world and forfeits his soul?” Matthew 16:26. Isus a zis: “Si ce ar folosi unui om sa cistige toata lumea daca si-ar pierde sufletul?”
Poze/Video 30 Noiembrie 2014 Corul si Orchestra Nationala a Bisericii Speranta Oradea – Eveniment Evanghelistic la Sala Sporturilor Antonio Alexe, Oradea + Video & Poze din 2012 Editia I-a, 2013 Editia II-a
Filmul Isus (vizionati in limba Romana / choose any language to watch the ‘Jesus’ film)
Calatoria Crestinului Literatura Crestina
Within Sight of the City to Which They Went The Pilgrim’s Progress c1907 (Photo credit: Wikipedia)
Nu uitati Limba Romana
Pagina George Galis (click pe imagine)
VIDEO si Predicile (Scrise) de la Cea de-a 46-a Convenţie a Bisericilor Penticostale Române SUA / Canada ,,Isus Domnește” – din Portland, Oregon, Orașul Trandafirilor 29-31 August 2014
VIDEO – Cea de-a 102-a Convenţie a Bisericilor Baptiste Române din SUA și Canada – Hickory, North Carolina August 29-31, 2014
Trace Jesus’ events during Passion Week via Google Map ~~Isus- Saptamina Patimilor ~~Urmareste pe unde umbla Mantuitorul zilnic cu harta interactiva Google
În prezenţa Domnului
Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El. Psalmi 116:15
Ramona Străteanu Bujdei 1981 – 2014
Maria Boancă
Diana Opris 1981 – 2015
Becky Oprean 1987 – 2015 Celebration of Life January 11 Oak Hills Church Texas
Florin Deznan 1988 – 2014
Pastor David “Dutu” Miclea 1954 – 2014
Cătălin Vlăduţ Foltiş – VIDEO de la înmormântare
Iosif (Bobic) Lador (25) VIDEO de la Priveghi si Inmormantare
In Memoriam – Rugati-va pentru familia Tomoiaga
MOISE LUCACI 1959 – 2013 Crainicul Imparatiei lui Dumnezeu (POZE, VIDEO)
Disturb us, Lord, when
Nu cu mulți ani în urmă…
Citeste prima parte aici –
A doua problema majora este competitia. Evident, in primul rand: materiala, care este peste tot in diaspora. Ai venit, greu ti-a fost la inceput. Ai stat in conditii modeste. In sfarsit, te-ai mai intramat, te-ai mai adunat. Te-ai pus deoparte. Ai facut, ca ai venit si-ai muncit din greu, ti-a dat si Dumnezeu sanatate. Bun. Dar, vorbind cu pastorii… acuma, va spun un secret de din spate. Pastorii din disapora, cu care am vorbit si i-am intrebat: Care-s problemele membrilor? Mi-au spus: Nu stim ce sa mai facem cu ei ca parca au innebunit. Se compara unii cu altii. Daca isi cumpara unul o masina, celalalt nu mai poate de invidie. Se tulbura cand ii vede masina in parcare. Daca-si cumpara o rochie, se tulbura. Daca-si cumpara nu stiu ce…. Competitia. Si ei mi-au spus ca asta-i duhul care framanta bisericile lor. Competitia naste invidia si gelozia. Cand te uiti: “Dar, cum si-a cumparata ala? Dar, de unde? Hi, ai vazut ce si-o luat? Pai, nu de mult si-o… Oh…” Si in mintea ta, in inima ta se strecoara invidia. Adica, nu de mult, nici tu n-aveai. Te-au ajutat altii, ai uitat. Si acuma, poate il invidiezi exact pe ala care te-a ajutat. “Dar, cum, eu nu as putea?” Asta-i duhul cel rau. Ei, asta te tulbura spiritual. Te incarca cu amaraciune, cu resentimente. Si nu scapi usor de ele.(54)
Recent Comments / Comentarii