Vladimir Pustan povesteste – Tati, eu daca mor ma duc in cer?

photo credit www.med.navy.mil

(Transcript Blogul Agnus Dei) Un barbat, dintr-o localitate, nu a mai vrut sa mearga la biserica. Exista sindromul asta, foarte ciudat: sa se pocaiasca pruncii inaintea ta. E un sindrom ciudat: Sa se pocaiasca pruncii inaintea parintilor. Se intampla astazi. Pe undeva, e bine, pentru ca ei, copiii nostri de astazi, sunt, intr-un fel mai usor asimilabili cuvantului lui Dumnezeu si mai aproape de El, pentru ca  pe zi ce trece, parca ne facem mai rai, imbatranind. Parca intram in tipare mai grele, din care ne smulgem mai greu.

Si copilul asta s-a dus la biserica cu mama lui, tata nu. El nu se duce la biserica. El ramane acasa, el are viata lui. In sfarsit… Tot i-a spus sotia. Dupa aceea, nu i-a mai spus. La un moment dat, copilul s-a imbolnavit. Nu era singurul lor copil, mai aveau. Dar copilul asta era singurul care mergea la biserica.

Si i-a spus medicul: „Moare.” L-au adus acasa cu o boala grava, o boala terminala si au spus: „Tu, ia copilul si tine-l in pat, pentru ca se duce.” Tata a ramas langa el, va dati seama, il iubea. Nu mergea el la biserica, n-avea treaba el cu Dumnezeu, dar isi iubea copilul.

La care, ii spune copilul, la un moment dat: „Tati, eu daca mor ma duc in cer?”
La care, tata a zis: „Da.”
A zis: „Deci, dincolo, unde ma duc eu e cerul?”
A zis: „Da.”
A zis: „Si dincolo unde ma duc eu e si Isus?”
Tata, desi nu credea in lucrurile astea, a zis: „Da. Te asteapta Isus.”
A zis: „Tati, daca ma intalnesc cu Domnul Isus, pot sa-i spun din partea ta ca vrei sa vii si tu?”

Pentru ca si copilul ala, in pat, a inteles ca fiecare trebuie sa aiba Isus-ul lui si cerul lui. Nu se poate imparti. Ca te pomeneste maicata si taicatu in rugaciune, e un lucru extraordinar. Ca te pomenesc copiii in rugaciune, oare ce copii  sa-ti fi dorit mai mult, decat copiii care sa se roage pentru tine? Cand o parte din noi, nu vedem copiii, decat ca o capusa, pe care trebuie sa-i tii spiritual, material, fizic, sufleteste si nu intorc inapoi nimic.

Oare ce binecuvantare ii trebuie unui om, decat sa aiba copii care sa se roage pentru el? Care sa posteasca? Dumneavoastra stiti ca avem asemenea tineri in biserica? Copii care postesc pentru parintii lor. Cand tata isi umple stomacul de bere, copilul nu bea nimic in ziua aceea, ca Dumnezeu sa lucreze in inima parintelui. Dumnezeu sa le asculte rugaciunea.

O intrebare care se pune: „Tati, daca ajung in cer si vorbesc cu Isus Hristos, pot sa-i spun ca vii si tu? Ca vrei sa vii acolo, sa ne vedem?
Ceru-i un loc personal. Mi-as dori sa fim toti acolo.
Dumnezeu isi doreste ca toti sa fim acolo, dar fiecare trebuie sa zica: „Si eu vreau. Si eu vreau sa ajung acolo.”

Va urma…. (maine)

Ce e NOU la PAGINA Vladimir Pustan

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari