Evanghelia – cel mai înfricoşător adevăr din întreaga Scriptură – Paul Washer

Paul Washer

Ce este Evanghelia? Paul Washer răspunde la această întrebare potrivit cu ceea ce ne învaţă Biblia.

Înainte de toate, Evanghelia începe cu Dumnezeu. Vedeţi, întreaga problemă se rezumă la natura lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept. Dumnezeu este sfânt. Dumnezeu nu poate să-Şi încalce atributele Sale. El nu poate face ceva prin care să Se contrazică pe Sine Însuşi. El este un Dumnezeu drept.

Acum, acesta este un lucru bun. Ar fi înfiorător să ştim că acest Univers a fost creat de un dumnezeu rău; de un dumnezeu omnipotent, dar rău… ar fi absolut înfiorător! Deci, este bine că Dumnezeu este drept. Dar atunci apare următoarea problemă: dacă Dumnezeu este drept, ce face El cu noi?

Daţi-mi voie să ilustrez această problemă. Acum câţiva ani mă aflam în Europa şi urma să vorbesc la o universitate, şi ştiam că audienţa avea să-mi fie potrivnică. Toţi credeau că are să vină un „dinozaur social” care avea să le prezinte un mesaj în stil puritan şi să le spună că toţi sunt nişte păcătoşi. Aşa că, în timp ce urcam pe scenă, mă rugam: „Doamne, Te rog, ajută-mă!” Şi cred că El mi-a dat înţelepciune. M-am uitat la acei studenţi şi le-am zis: „Am să vă împărtăşesc cel mai înfricoşător adevăr din Scripturi.” Şi am continuat să le spun şi să-i avertizez că le voi împărtăşi cel mai înfricoşător adevăr pe care-l poate cineva cunoaşte despre Dumnezeu. Când erau toţi numai ochi şi urechi, m-am uitat la ei şi le-am spus: „Cel mai înfricoşător adevăr al Scripturii e că Dumnezeu este bun.” În acel moment, toţi au început să râdă şi să chicotească spunând: „Dar care e problema?” Unii dintre ei chiar au spus cu voce tare: „Care e problema cu un Dumnezeu bun?” „De ce e înfricoşător faptul că Dumnezeu este bun?” Iar răspunsul meu a fost următorul: E înfricoşător să ştim că Dumnezeu este bun pentru că noi nu suntem buni! Deci, ce face un Dumnezeu bun cu oameni ca noi, păcătoşi? Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu, am păcătuit unul împotriva altuia, am păcătuit împotriva naturii, am păcătuit împotriva a tot! Întreaga creaţie cere condamnarea noastră, iar dacă Dumnezeu este cu adevărat drept, atunci ce face El cu noi? Dacă un Dumnezeu drept i-ar ierta pur şi simplu pe cei răi, nu ar mai fi drept. Dacă un Dumnezeu sfânt îi cheamă pe cei răi la Sine pentru a avea părtăşie cu El, atunci El nu este un Dumnezeu sfânt.

Aşa că cea mai mare întrebare din toată Scriptura este aceasta: Cum poate un Dumnezeu drept să ierte oamenii răi şi totuşi să rămână drept?

CONTINUARE aici- http://illbehonest.com/romana/evanghelia-cel-mai-infricosator-adevar-din-intreaga-scriptura-paul-washer

VIDEO by ‘ll Be Honest – Global

Beni Faragau – Seminar de Familie Partea 1.1 Biserica Agape Orange County

Multumim Pastorului Crinisor Stefan si echipei de media de la Biserica Agape OC – http://agapeoc.com – pentru inregistrarea acestor seminarii de familie si pentru bunavointa de a le posta si pe Youtube. Dumnezeu sa le rasplateasca gestul facut, gest care ne binecuvanta pe tot mapamondul, a avea posibilitatea de a viziona acest studiu intens asupra cartii 1 Corinteni cu Pastorul Beni Faragau. Deasemeni, multumim fratelui Beni Faragau pentru neobosita lui lucrare in vizitele acestea in diaspora.  Pentru cei care nu il cunoasteti pe fratele Beni Faragau, dansul este pastorul Bisericii Iris din Cluj-Napoca si autor a mai multor carti, resurse audio si video si studii biblice care le puteti gasi aici – Istoria Binecuvantarii – http://www.ib-ro.org/home .

Photo captura Agape Church

Photo captura Agape Church

Domnul Isus a fost interpelat de unul dintre invatatorii legii cu aceasta intrebare: Care-i cea mai mare porunca din lege? El a rapsuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei: sa iubesti pe aproapeletau ca pe tine insuti. Daca ati venit cu sotia si intindeti mana spre ea, ea este aproapele sau sotul, aproapele nostru. Si pe aproapele, ca pe tine insuti, dragii mei. In aceste doua porunci se cuprinde toata legea si proorocii. Daca cititi cu atentie textul, am subliniat in rosu personajele, aveti pe

  1. Dumnezeu
  2. Noi insine
  3. Aproapele

Aici se complica lucrurile, in dreptul semenilor nostri, pentru ca-s de multe feluri. Ii sotia, is copiii, is colegii de la servici, lumea, fratii din biserica. Si si acolo trebuiesc ordonate lucrurile. Ori Scriptura ne spune foarte clar: cine nu poarta grija de ai lui si mai ales de cei din casa lui, s-a lepadat de credinta si este mai rau ca un necredincios. Deci, in mod evident, prima noastra responsabilitate este familia. Familia: sotul, sotia, parintii, copiii- prima noastra responsabilitate inaintea lui Dumnezeu. Veti vedea un pic mai tarziu, cine nu stie sa-si chiverniseasca casa lui, sa-si administreze casa lui, nu poate sluji nici in biserica lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu risipeste ceea ce Hristos a castigat cu atata pret. Daca nu poti sa ai grija de o bucatica din mireasa lui Hristos, nu-ti da voie sa te amesteci nici dintr-o bucata mai mare din mireasa lui Hristos. Si de aceea ordinea de prioritate este importanta. Acuma, plecand de la textul acesta, Domnul Isus nu vine sa faca altceva decat sa intareasca principiul creatiei, cand Scriptura spune ca Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, in baza textului de mai sus, observati, exista 3 paliere ale relatiilor noastre:

  1. Relatia cu Dumnezeu
  2. Relatia cu noi insine si
  3. Relatia cu semenii

Sau fiind creati dupa chipul lui Dumnezeu, noi suntem legati de Dumnezeu si de aceea nu putem evita, nu suntem entitati neglijabile. Vom sta inaintea Lui la judecata.

  1. Exista o nevoie profunda de Dumnezeuin fiecare dintre noi,
  2. exista o nevoie de semnificatie si
  3. o nevoie de o comuniune

Pe acest ultim palier se aseaza familia- nevoia de comuniune. Omul se face si se desface plecand de la nevoia lui de Dumnezeu. Cand ma intorc inapoi, daca relatia cu Dumnezeu se strica, ma pierd pe mine insumi si pierd pe cei din jurul meu. Dragii mei, de ce sunt probleme in vietile noastre? Pentru ca s-a slabit relatia noastra cu Dumnezeu. De ce sunt probleme in familiile naostre? Pentru ca – relatia cu Dumnezeu duce lipsa. A slabit relatia cu Dumnezeu. Omul se face sau se desface plecand de la nevoia de Dumnezeu. Nu stiu daca mai tineti minte ce v-am vorbit acum un an, dar au fost 10 cuvinte. Cel putin unul din ele, va aduceti aminte? Uitarea, parte din felul in care Dumnezeu ne-a creat. Eu uit si ce am predicat duminica trecuta. Deci, nu sunt suparat pe dvs. Dar, primul cuvant a fost curaj. Curaj de a te da rob – nu nevestei, nu sotului, nu copiilor, rob lui Hristos. Observati, ca sa te poti da rob lui Hristos, trebuie sa ai relatie cu Hristos si pentru asta ai nevoie de disciplina si de intelepciune. Dar, nu le voi rosti pe toate celelalte mai departe pentru ca am schimbat subiectul.

Trebuie sa stati pe varful scaunului, nu relaxati, ci cu toata atentia pentru ca veti auzi poate lucruri noi, lucruri suparatoare. Judecati absolut tot ce veti auzi. Ascultati-L pe Domnul Isus in Ioan 17:3 –  Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Observati, viata de cea mai buna calitate, viata Dumnezeiasca si asta trebuie sa fie prezenta si in familia noastra, incepe cu cunoasterea lui Dumnezeu. Sau daca as cita din 2 Petru 1:3 – Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, – prin frumusetea si virtutile Lui.

Sau daca ma intorc inapoi din Vechiul Testament, pentru ca Dumnezeu este acelas in toata Scriptura si El nu se contrazice, in Ieremia 9:23-24, unui popor, care era pe buza prapastiei, gata de divort, Dumnezeu era deja cu hartia de divort inaintea Lui, pe masa, s-o semneze. De 100 de ani deja semnase divortul cu cele 10 semintii din Nord, cu capitala Samaria si mersese in robia asiriana. Si acum se pregatea de divort cu Iuda, dar in alungarea lor in robia babiloniana, Ieremia este ultimul profet care traieste aceasta tragedie. Ascultati ce spune Domnul  poporului Sau prin gura lui Ieremia –  Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. 

Observati, sunt o multime de lucruri dupa care alergam: dupa diplome, intelepciune, mergem la gym, mai ales barbatii. Eu nu prea am timp de asta, dar, vad prin cei din jurul meu. Vrem sa fim tari prin masinile care le conducem, prin slujbele  si biznisurile pe care le avem. Sau vrem sa fim, nu doar puternici, dar si bogati. Dumnezeu spune: toate astea n-au absolut nici o valoare fara Mine. Cu alte cuvinte, toate sunt gunoaie, desertaciune dupa vant. …cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu – Noi ar trebui, cel putin noi, credinciosii, ar trebui sa avem mult mai multe intalniri ca acestea, in care framantarea noastra sa fie cunoasterea lui Dumnezeu si a cailor Lui. De zeci de ani asta este scopul cel putin in biserica noastra: sa-L cunoastem pe Dumnezeu, sa-L facem cunoscut.

In 1985, John Stott a fost capelanul Angliei o buna vreme. A plecat la Domnul, nu de mult. A fost in Oradea si sotia mea a venit acasa noaptea, pe la 12 a ajuns trenul de la Oradea si cred ca la ora 2 statea pup in varful patului si imi povestea despre John Stott si predica lui. Si John Stott vorbise despre biserica si a definit biserica in felul acesta (gesticuleaza 8:20). Ne adunam sa-L cunoastem pe Dumnezeu, dupa care ne intoarcem inapoi in familiile noastre, la slujbele noastre, in societate, , intre vecini, sa-L facem cunoscut. Dar, dragii mei, Il facem cunoscut invederand ceea ce Dumnezeu ne descopera din cuvantul Sau, intrupand adevarurile Scripturii.

Daca vreau sa-L cunosc pe Dumnezeu, nu trebuie sa uit ca-I transcendent. Este dincolo, ca si cum ar fi in afara acestei cladiri. Imaginati-va aceasta cladire este lumea in care noi traim. Dumnezeu nu este aici. Dumnezeu este acolo [sus]. Ca sa-L cunosti pe Dumnezeu, El trebuie sa coboare la noi. Noi nu putem urca la El, decat pe scara pe care El coboara la noi. Si Scriptura ne spune ca Dumnezeu doreste atat de mult sa ni se faca cunoscut, incat ni s-a revelat, ni s-a descoperit pe mai multe cai.

  1. In primul rand, in constiinta noastra.
  2. Apoi, in natura din jurul nostru
  3. Apoi, in istorie, in Isus Hristos
  4. si in Scriptura.

Ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei. Legea lui Dumnezeu este inscrisa in constiinta noastra. De aceea, dragii mei, nimeni nu se poate dezvinovati. Noi stim ce-i bine si ce-i rau in mod intuitiv. Copiii nostri stiu de la cea mai frageda varsta, stu ce-i bine si ce-i rau, stiu cand fac raul. Dar, textul continua: ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este descoeprit in ei, le-a fost aratat de Dumnezeu (vers. 20) In adevar, insusirile lui nevazute, puterea Lui vesnica, Dumnezeirea Lui se vede lamurit cand te uiti cu bagare de seama la lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati.

Dragii mei, daca cititi cartea Isaia, Dumnezeu de nenumarate ori vine si spune: cine a facut proorocii ca Mine? El este Alfa si Omega, El este Inceputul si Sfarsitul, El are totul inaintea ochilor Sai. El este Cel ce era, Cel ce este si Cel ce vine, spune Ioan in Apocalipsa. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este vesnic si de aceea, trecutul, prezentul si viitorul sunt de odata inaintea Lui. Istoria e in palma Lui. Daca privesti atent la felul in care Dumnezeu opereaza in istorie, dragii mei, nu se ridica babilonienii impotriva poporului Sau fara ca Dumnezeu sa-i cheme. Cineva spunea: ce au fost babilonienii pentru Israel, vor fi musulmanii pentru biserica. Uitati-va la vremurile in care traim. O biserica apostata in care ne-au ramas doar formele. Eu cred ca Dumnezeu misca intreaga istorie.

Dar, El s-a descoperit in cel mai frumos mod si poate plenar mod in Domnul Isus Hristos. ‘Cercetati Scripturile socotind ca in ele aveti viata vesnica. Tocmai ele vorbesc despre Mine.’ Observati, Domnul Isus a zis: „Cine M-a vazut pe Mine, a vazu pe Tatal.” Dar, cum pot eu sa-L vad pe El? El nu mai este printre noi, cum a fost in cazul lui Filip, care a zis: „Aratani-L pe Tatal.” Si de aceea ne-a lasat Scripturile prin apostolii Sai, ca prin Scripturi sa ajungem sa-L cunoastem pe El. Sursa primara a revelatiei lui Dumnezeu este Scriptura. Cu alte cuvinte, daca n-ai timp de Scriptura, nu vei ajunge sa-L cunosti pe Dumnezeu. Nu vei putea gusta viata vesnica, nu-L vei putea cunoaste pe Domnul Isus Hristos. Si eu cred ca Scriptura are regulile ei de interpretare.

Istoria Binecuvantarii

Observati, Scriptura este o bucata de istorie pe care Dumnezeu a sacralizat-o. A luat aceasta bogata istorie si a pus-o in cartea pe care noi o numim Sfanta Scriptura cu cele 66 de carti. Eu o numesc Scriptura, spatiul sacru a revelarii de Sine a lui Dumnezeu. Trebuie sa umbli pe urmele pasilor Lui pana te intalnesti cu El. Dar, Scriptura e destul de mare si complicata. Are 66 de carti. Noi, in Cluj, pentru ca lucram foarte mult cu studentii care vin si pleaca, suntem ca o usa rotativa, ne-am pus o intrebare simpla: ce sa facem pentru cei care vin intre noi o vreme, sa asezam baza cea mai larga in cunoasterea lui Dumnezeu in timpul cel mai scurt? Si asa s-a nascut programul ‘Istoria Binecuvantarii’, care este coloana vertebralaa Scripturii. Acolo gasiti 26 din cele mai importante carti ale Bibliei. Acum, in fiecare an, noi avem in fata noastra cateva carti si 1 Corinteni, in care vom sta astazi, este una din aceste carti. Dar, practic, te intalnesti cu Dumnezeu intr-o carte din Biblie.  Cartea este painea coapta dupa reteta lui Dumnezeu.  Dragii mei, nu predica mea sau temele noastre… Dumnezeu nu ne-a dat o carte tematica. Daca vreti o carte tematica, cititi Mishna. Daca vrei sa stii ceva despre carte de despartire, ai un capitol. Daca vrei sa stii ceva despre Paste, ai un capitol. Deci, nu uitati, cartea este prajitura sau painea coapta dupa reteta lui Dumnezeu.

Captura Slide Beni Faragau Studiul Bibliei

Captura Slide Beni Faragau Studiul Bibliei

Uitati-va putin la cum am croit carare prin Scriptura. Asta e Scriptura. Are 66 de carti- 39 in Vechiul Testament si 27 in Noul Testament. Indiferent in ce limba citesc Scriptura, voi vedea ca nu stiu din ce motive, autorii care au pus laolalta canonul Biblic, lista cartilor din Biblie, au grupat cartile pe formele literare majore:

  • 17 carti narativ istorice
  • 5 carti poetice si de intelepciune. Aici intra si Eclesiastul si Proverbe.
  • 17 carti profetice – 4 mari si 12 mici
  • 17+17+5= 39

Daca vin in Noul Testament, am:

  • 5 carti narativ istorice (4 Evanghelii si Faptele Ap.)
  • 21 de Scrisori sau Epistole
  • 1 carte mai ciudata, la coada, Apocalipsa

Acuma, foarte interesant, daca as putea sa ma scund dupa Duhul lui Dumnezeu, cand a insuflat pe autorii Noului Testament, avem o multime de referinte la Vechiul Testament, o multime de ele. Ce i-a interesat pe autorii Noului Testament din Vechiul Testament? Dragii mei, Domnul Isus si ucenicii au citat din Deuteronom, mai mult decat din celelalte 16 carti narativ istorice. Oare de ce? De ce atunci cand este ispitit de diavolul si Domnul Isus spune: „Este scris, omul nu va trai numai cu paine.” Citeaza din Deuteronom. De ce?

Daca vin la cartile poetice, din Psalmi, mai mult decat din orice carte. Din cele 17 carti profetice, din Isaia, care e Evanghelia Vechiului Testament, mai mult decat toate celelalte carti, observati, daca vrei sa asezi baza cea mai larga in timpul cel mai scurt, trebuie sa ai in primul an: Deuteronom, Isaia, Psalmi si trebuie sa aterizezi undeva in Noul Testament. Intrebarea este: ce anume i-a interesat din Vechiul Testament? Hristos.

Dragii mei, inca in Eden, Domnula zis: „Samanta femeii iti va zdrobi capul. Asta este deznodamantul istoriei. Asta asteptam cu totii, ca ingerul sa vina sa-l ia pe balaur, sa-l arunce in iazul de focodata pentru totdeauna. Sa vina Noul Ierusalim. Strigati cu mine: „Maranata!” „Maranata!” „Vino, Doamne Isuse!” Daca esti mireasa Lui, daca nu, vei fi judecat de El si aruncat in iazul de foc impreuna cu toti pacatosii. Dar, „Maranata”, asa se termina Scriptura.

Cu alte cuvinte, primul an se ofera aproape de la sine. Acuma, n-am sa merg prin asta mai departe, ci uitati-va: 1 Corinteni- (eu am oferit 1 Ioan, o carte mai usoara despe iubirea frateasca, care sa inceapa in familie. Fratele Crinisor a zis: „Nu, ia 1 Corinteni.” I-am zis: „Well, daca stie ce-o ales…” He will just take the heat after I leave. (Isi asuma el riscul dupa ce eu plec- gluma).

Programul de Studiu Biblic Istoria Binecuvantarii Beni Faragau

Deci, observati: anul I, anul II, anul III, anul IV. In anul IV avem Numeri, Evrei si 1 Corinteni.  Anul IV, pe noi ne-a blocat complect. Cand am ajuns in Numeri si in Numeri Dumnezeu spune: „Pe Mine insumi jur, ca nici unul din cei care au fost numarati in Oastea Domnului, de la 20 de ani in sus, afara de  Iosua si Caleb, nu vor intra in tara. Wow, ne-am pus o intrebare. Oare, din punct de vedere spiritual ce s-a intamplat acolo? Ce-au pierdut ei? Si-au pierdut preotia, si-au pierdut relatia cu Dumnezeu? Ce s-a intamplat? Intrebarea asta ne-a speriat. Interesant, asta e in capitolul 14. Cand intorci in capitolul 15, Dumnezeu zice: „Cand veti intra in tara…. ” Nici nu mai vorbeste cu generatia respectiva. Dragii mei, intre doua versete ai 38 de ani de pauza. Pe Dumnezeu nu-l mai intereseaza generatia aceea. Sunt ingropati in nisipurile pustiei cu pacatele pe ei. „Nu cauta la darul lor,” zice El.

In capitolul 15, aveti Leveticul intr-o coaja de nuca. Si aveti definitia pacatului cu voia. Noi ne-am speriat. N-am stiut ce-i aia. Am luat cartea Evrei. De ce? Pentru ca cartea Evrei aveti definitia pacatului cu voia spuse unor biserici. Cine calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, pangareste sangele legamantului care a fost sfintit si batjocoreste Duhul harului. Ramane fara solutie, fara jertfa. FARA JERTFA. Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu. Deci pacatul cu voia nu inseamna un pacat intentionat. Nu poti fura un bou fara sa vrei. Numai daca e somnambul: „Nu stiu cum a ajuns la mine in grajd.” Nu, nu se intampla asa ceva. Dar, textul iti spune ce sa faci daca ai furat un bou. Pacatul cu voia este sa calci in picioare solutia lui Dumnezeu, sangele si mijlocirea marelui preot, refuzand lucrarea Duhului Sfant care te aduce in fata scaunului harului.

Dragii mei, acolo ne-am pus o intrebare: Oare, lucrul acesta e chiar posibil? Si ne-am dus in 1 Corinteni. De ce? In 1 Corinteni nu gasesti expresia pacatului cu voia. Dar, gasesti atentionari foarte foarte serioase. Daca as muta un pic pe ecran, tematica acelor 7 ani, coloana vertebrala a Scripturii:

  • Anul I – Cum intrii in relatie cu Dumnezeu
  • Anul II – Cum traiesti in prezenta unui Dumnezeu sfant
  • Anul III – Pentru ce te-a rascumparat Dumnezeu? Care-s conditiile conlucrarii cu El? In momentul rascumpararii noi primim pe umeri  efodul preotesc. Noi suntem preoti ai Lui, reprezentanti ai Lui, suntem lumina si sare in lumea aceasta. Noi avem un mandat, un mandat, dragii mei.
  • Anul IV – care contine cartea 1 Corinteni – Care sunt pericolele care ameninta relatia cu Dumnezeu?

Ascult acuma la o carte „Hand in Hand’ (Mana in Mana). Hand in Hand este un teolog care incearca sa puna laolalta calvinismul si arminianismul si sa ne spuna ca cele doua extreme nu te ajuta la nimic, ca ar fi bine sa vezi ce-i bine si ce-i rau si-n una si-n alta. Mi se pare o carte foarte faina. Imi pare rau ca este teologic abordata si nu este exegetic abordata, dar abia astept sa ajung la urma. Observati, eu cred in pericolele care ameninta relatia cu Dumnezeu, pentru ca asta ma invata Scriptura.

Cu asta in minte, as vrea sa intram in 1 Corinteni. Acuma, stiti unde e in program si cam ce sfera acopere pericolele care ameninta relatia cu Dumnezeu. Nu uitati, cand deschideti Biblia, cartea la care sunteti are o anumita forma literara, o anumita natura si natura cartii determina modul in care se interpreteaza cartea. Biblia nu-i o apa si un pamant. Sunt cel putin 10 forme literare majore care trebuie descuiate cu chei speciale. Natura cartii determina modul in care este interpretata cartea. Noi suntem in Noul Testament, in literatura epistolara. O epsitola are destinatar: biserica lui Dumnezeu din Corint. Are un autor: apostolul Pavel. Si are un mesaj: textul care noi il avem inaintea noastra.

Cel putin, in biserica noastra, cand luam o carte, o parcurgem in trei etape: o pregatire a cartii, pentru ca n-avem GPS, atunci, trebuie sa ne creem o harta prin toata cartea. Pe urma este o analiza a cartii. Mergem paragraf cu paragraf prin ea. Am lasat tinerilor, care de 3 luni de zile si mai bine predica in [Biserica] Iris, cartea Ieremia, si au facut o treaba superba din ea, analiza cartii, dupa care trebuie sa adunam teologia cartii sau rezumarea cartii.

As vrea sa luam carte Corinteni, sa spun cateva lucruri despre ea, inainte ca sa intru in textul nostru. Observati, cand vrei sa pregatesti o carte, trebuie sa-i intelegi structura, scopul si mesajul. Ce-a vrut sa transmita autorul. Acum, scopul cartii este intotdeauna legat de starea bisericii a carei este adresata. Corinteni este poate cea mai pacatoase dintre bisericile  de pe paginile Noului Testament. Va dati seama ca aceasta realitate din Corint a declansat sau l-a pus pe Duhul lui Dumnezeusa scrie prin Pavel aceasta epistola, pe care o urmeaza cu a doua epistola.

Noi vom incerca sa intelegem scopul cartii, plecand de la 1 Corinteni 11:1-16, largind un pic perspectiva asupra intregii carti. Dragii mei, una dintre problemele fundamentale in bisericile noastre este foarte asemanatoare cu cea a martorilor lui Iehova. Alaltaieri, cineva a batut la usa la fiul meu si Nora s-a dus sa deschida usa. Erau doua doamne bine imbracate si au intrebat-o daca-i foarte ocupata si daca ar putea sa vorbeasca din Biblie cu ea. Nora a ajuns la concluzia ca sunt martori ai lui Iehova. Si cand ele au inceput sa povesteasca din Biblie, a zis: „Numai putin. Mie imi place sa citesc Biblia asa cum mi-a fost data, fara sa scot textele din context. Poti, absolut tot ce vrei, dovedi cu Biblia. Pana si pacatele ti le poti justifica prin ea.

Si de aceea, dragii mei, daca vrei sa ajungi la adevarul Biblic, trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa-ti vorbeasca, cum a hotarat El, prin carti din Scriptura. Asta este una dintre pericolele din aceasta dimineata. Am auzit multe predici pe tema aceasta. Text scos din context, din care faci ce vrei. Si de aceea cred ca imi veti da voie sa largesc un pic contextul. Va spun cum voi aborda lucrurile.

  1. I. Contextul luptei spirituale in 1 Corinteni – In primul rand voi incerca sa zugravesc contextul luptei spirituale. Numai in acest context vom intelege textul.
  2. II. Interpretarea textului in lumina indicatiilor din 11:3 – In al doilea rand, voi incerca sa privesc textul prin lentila pe care insusi Pavel ne-o da in vers. 3 din 1 Corinteni 11
  3. III. Argumentele lui Pavel – vom parcurge o parte din argumentele lui Pavel. Are 6 argumente. Trebuie sa fie un lucru foarte important pentru el ca sa-si ia oboseala, ca sa aduca 6 argumente la un verset si jumatate, in care a spus tot ce are de spus
  4. IV. Concluzii – Concluziile, las pe fratele Crinisor sa le traga. Eu nu stiu daca voi apuca. Dar, eu sunt aici ca sa raspund la o cerere.

Dati-mi voie de a zugravi lupta spirituala din carte….

Notite (FULL) pana la minutul 27:00 VA URMA urmatoarea 1/2 ora cu transcriere, pe curand.

Aici VIDEO 1 din cele 2 – durata primului video 1 ora 40 min

VIDEO by AgapeOC

Pentru cei care ne-o luati inainte, aveti aici si video nr. 2 – http://youtu.be/Gz0YlmVTro8

Duceti-va si faceti ucenici via Daniel Husi

street evangelismAproape 7 miliarde de oameni trăiesc astăzi pe Pamânt, care vorbesc mai mult de 6900 de limbi. La 2000 de ani după moartea Lui Isus Hristos avem:

– Biblia tradusă complet în 457 de limbi
– Noul Testament în 1668 de limbi
– mai mult de 2 miliarde de oameni care se numesc creștini
…și totusi…

Peste 2.7 miliarde … adică 1 din 3 oameni, nu au auzit niciodată despre Isus. 2100 de etnii așteaptă traducerea Bibliei în limba inimii lor.

Pakistan

  • Populație 175.611.000
  • Religie Islam
  • Procent evanghelici 0.6%

Nepal

  • Populație 28.410.000
  • Religie Hinduism
  • Procent evanghelici 0.0%

India

  • Populație 1.154.990.000
  • Religie Hinduism
  • Procent evanghelici 2.2%

Cum poți găsi ceva despre ceva ce nu ști că există? „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Matei 24:14”

Se poate întâmpla asta în timpul nostru?
Dumnezeu ridică o nouă generație care să ajungă cu Evanghelia la cei care nu au auzit de ea. Țara care trimite cei mai mulți misionari la cei neevanghelizați:
China 100.000 de misionari
Cei mai mulți misionari la 1000 de creștini: Mongolia

Împreună putem reuși
Gândește-te ce s-ar întâmpla dacă:Ne-am ruga,Am susține financiar,Am trimite oameni,Am merge noi

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului DuhŞi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.”
Tumaini România – Speranță pentru cei fără speranță

Emil Bartos (4) Disponibilitatea Inaintea Confortului – la Conferinta Prioritati

emil-bartosMesajul (1) Vineri –  Decizii in tinerete. Mesaj pentru generatia tanara. Text: Luca 12, despre bogatul care i-a rodit tarina si n-a stiut ce sa faca cu surplusul care i-a dat Dumnezeu. Hristos vorbeste acolo ca scopul vietii este sa te imbogatesti fata de Dumnezeu. De aceea, cand Dumnezeu te judeca, pune in balanta: Ce e prioritar pentru tine? Sufletul sau lucrurile? Ce te domina? De ce depinzi? Daca depinzi tot mai mult de lucruri, indiferent ca acestea sunt posesiuni materiale sau ideologie, sau cum spuneam – duhul acesta al tehnologiei, orice ar fi. Daca de acestea depinde viata ta ai o problema. Dumnezeu cand face bilantul vietii tale, vede cine a fost numarul 1 in viata ta. A fost El? Ce ai facut pentru sufletul tau care ramane? Prioritatea numarul 1 este sa fie sufletul inaintea lucrurilor. De aceea trebuie sa iti regandesti viata, sa vezi de ce depinzi. Da-i semnalul in afara ca tu depinzi de lucruri sau depinzi totdeauna de Dumnezeul tau? VEZI Mesajul #1 aici – Emil Bartos – Prioritatile vietii crestine

Mesajul (2) SambataImportantul inaintea urgentului –  VIDEO pentru ACEST MESAJ nu este public, sau nu exista. Mesajul a fost pentru familisti si doritori de a deveni familisti. Textul: Luca 10, Intalnirea Domnului Isus cu Marta si Maria in casa lor, plus ucenicii care erau acolo. Un principiu, o prioritate mai subtila, care are de a face cu atitudinea fata de stresul, presiunea aceasta a urgentelor. Sa faci deosebirea intre ce trebuie facut acum, urgent si ceea ce nu ai voie niciodata sa nu faci: Importantul. Sa faci o lista de important si urgent. S-ar putea sa te sperii ca afli ca tu traiesti pe baza urgentelor si ai uitat cele mai importante lucruri. Va amintiti, ca Domnul nostru in Matei 23, vorbeste, e adevarat, fariseilor, religiosilor din vremea respectiva si le spune la un moment dat, „Vai de voi, ca atunci cand dati zeciuiala, va ganditi sa dati zeciuiala din marar si uitati nefacute cele mai insemnate, adica cele mai importante lucruri din lege. Dreptatea, mila si credinciosia.”  Acesta-i contrastul la unii religiosi. Ei se opresc la chestiuni secundare, la urgente: „Hai, trebuie facut. Din datorie facem si asta si asta.” Dar, Hristos vrea sa faci din dragote, pentru ca-L iubesti. La fel in relatiile dintre noi. Oare te conduc urgentele? Sa faci toate, sa faci datoria? Sau sti sa te opresti si sa te uiti la ce este mai important? De exemplu la relatii. Relatiile sunt peste urgenta. Nu-i asa? Vei sacrifica o relatie cu sotia, dar cu sotul tau, cu copii tai de dragul unor urgente? Poate te ascunzi dupa urgente si distrugi relatii. Trebuie sa faci ordine in viata ta. Din nou, fa lista asta despre ce e important si ce este urgent. Importante sunt relatiile cu Domnul tau, cu ai tai. Si asa, ne avem pentru putina vreme aici pe pamant. VIDEO pt. ACEST MESAJ nu exista. Daca da cineva de el, va rog sa ma anuntati.

Mesajul (3) Duminica dimineata Relatia inaintea reputatiei Text: Luca 19, Relatia inaintea reputatiei se bazeaza pe intalnirea aceasta cu Zacheu. Este o alta lectie pe care Domnul vrea sa o dea ucenicilor Lui. In contextul evnagheliei dupa Luca, sa stiti ca acest pasaj apartine unor texte, paragrafe care se adreseaza celor respinsi, sau celor care nu sunt acceptati de societate. Vamesii, de exemplu. Zacheu, nu numai ca era vames, era mai marele vamesilor. Zacheu facea parte din aceasta categorie. N-avea de loc o buna primire in randul evereilor, mai ales. Deci este vorba de un om marginalizat in ochii ai celorlalti semeni. Nici nu era privit un evreu autentic, cel care se vindea romanilor. Apropo, numele Zacheu inseamna ‘cel drept’. Aici este vorba despre convertire, in final. Pentru ca Isus Hristos intra in casa unui vames si-i aduce manturiea. In contextul alegerilor in tara noastra, e ca si cum te-ai gandi la convertirea unui politician. Vedeti, noi nu credem ca o categorie de oameni au nevoie de Dumnezeu, (ba chiar) credem ca nici nu au nevoie sa fie mantuiti. Cum era in vremea aceea evreii, s-au gandit, „Poate un vames sa fie mantuit?” E ca si cum astazi te-ai gandi, politicienii astia, pe toate afisele au nevoie de mantuire. Te-ai rugat vreodata pentru ei? Te gandesti doar, „Ce a promis si ce a tinut?” … la caracter, sau ce bogatie are. Te gandesti in toate sensurile, dar, Hristos spune, „Ganditi-va altfel, uitati-va altfel la ei. Acesti oameni sunt oameni cu suflet si au nevoie si ei de manturiea lui Isus Hristos.” Vezi mesajul #3 aici – Emil Bartos – Relatia Inaintea Reputatiei

Mesajul (4) Mesajul actual – incepe cu o cantare.

Cum trebuie sa fie cantarile in bisericile noastre? Sa fie (1) doctrinare, sanatoase in invatatura (2) orice cantare trebuie sa fie creativa, sa aduca ceva specific si peste toate as zice (3) sa fie evlavioasa. Cantarile evlavioase zidesc. La minutul 3:15 fratele Emil Bartos canta o cantare compusa cu 25 de ani in urma, care nu a cantat-o niciodata in biserica pana acuma.

Predica incepe la minutul 7:45. Text: Luca 18:18-30 Intalnirea Domnului Isus cu un tanar bogat .

Disponibilitatea inaintea confortului

Domnul nostru ii spune acestui barbat, in puterea varstei, ca ii lipseste un singur lucru. Care e acela? Ce ar spune Hristos daca astazi ti-ar cerceta inima si ti-ar zice, „Iti lipseste un singur lucru?” Crezi ca poti anticipa care ar fi acel lucru? Astazi vom vedea ca pentru acest tanar bogat, lucrul acela era disponibilitatea. Acea daruire, urmarea lui Hristos, lepadare, frangere cand El te cheama.

Despre ce vorbeste acest text? Am putea spune ca textul vorbeste despre a fi ascultator de legea Domnului, cum a facut acest om. Dar nu domina aceasta. Ca textul acesta vorbeste despre cum sa cauti viata vesnica.  Atinge si problema aceasta. Dar miezul  intregii naratiuni sta altundeva. Ce l-a intristat pe acest om? Totul a decurs bine. Parca il vad, asa sigur pe sine, implinea legea…. Cand Hristos i-a spus, nu sa vanda neaparat, nu sa dea la altii, ci sa-L urmeze pe El. Textul acesta vorbeste despre urmarea lui Hristos. Despre ceea ce Dumnezeu iti cere si asteapta de la tine.

Acest text vorbeste foarte mult oamenilor religiosi, ca noi. Ca si acest barbat tanar, bogat, era un om religios, ca noi. Aproape ca nu putea sa-i bage de vina. Si totusi vom vedea ca in convorbirea lui Isus cu acest bogat lipseste ceva, si noi trebuie sa observam. Domnul Isus il verifica pe acest tanar la nivelul orizontal. „Ai impliit legea?” „Da.” „Care?” „Aceia cu semenii tai. Eu nu mint, n-am ucis, nu am preacurvit, n-am furat. Deci la nivel orizontal, stau bine Doamne.”

„Atunci, de ce ma intrebi ce sa faci ca sa ai viata vesnica? Inseamna ca si tu sti ca mai lipseste ceva.” Problema acestui tanar era verticalitatea, nu orizontalitatea. A-ti observat ca Isus nu-l intreaba nimic: „Cum stai cu relatia ta cu Dumnezeu?” Doar relatia pe orizontala, cu ceilalti. De ce? Pentru ca tocmai aici statea problema tanarului. Lipsa lui, lucrul care lipseste… Acest barbat tanar cauta viata vesnica, un fel de implinire. Mai degraba, cred ca el dorea sa se justifice cu faptul ca, cel putin e aproape de viata vesnica. Domnul Isus, spune in alta evanghelie, ca l-a iubit. Adica, ca i-a placut dorinta lui. Dar ii da un raspuns contrar asteptarilor lui pentru ca l-a dibuit. I-a vazut lipsa nr. 1. Problema lui statea pe verticala.

Problema lui era confortul. De ce spun aceasta? Cel putin trei lucruri le sesizam la acest tanar:

  1. Moralitatea- era un om moral. Ce inseamna moralitate? Acea capacitate morala de a distinge intre bine si rau.  si de a urmari sa implinesti binele, nu raul. Tanarul acesta, ca multi altii se lauda cu moralitatea. Multi ne laudam cu moralitatea noastra si credem ca acesta ar fi acel lucru unic care sa ne defineasca buni pentru imparatia lui Dumnezeu. Adica, sa nu faci raul, sa alegi binele. E ca si cum ar fi o protectie fermecatoare pentru noi. Totul ti se reduce la moralitate. Nu e rau sa fi moral, sa faci binele, sa urmaresti binele. Dar, Isus Hristos ii spune acestui tanar, „Nu aceasta-ti lipseste. Nu aici este esenta vietii spirituale.” Nu aceasta e prioritatea. 
  2. Religiozitatea – Un om religios, in sensul ca-si facea datoria fata de religia lui. Pazea toate poruncile din tineretea lui. Ce sa-i mai lipseasca? Ma gandesc ca el era religios mergand la sinagoga, sau daruind celor mai sarmani. Nu excela nici intr-una, nici intr-alta. Dar era acolo, era bine. Isus observa lucrul acesta si la noi. Avem o religiozitate dupa care ne ascundem. Se stie, se vede, ne-o afisam uneori. Ne place sa fim laudati la ea. Mai avea inca un lucru bun, acest tanar bogat:
  3. Bogatie – Avea buna stare, se simtea tare bine in buna starea lui. Prea bine. Si cred ca de aici Hristos a pornit acea cercetare, patrundere, sa intrebe, „Ai fi gata tu sa renunti la tot ce ai, ca sa ma urmezi pe Mine?” Vedeti, exista ceva la fiecare dintre noi, care ne-ar putea retine sa nu ne daruim complect lui Dumnezeu. Micul nostru idol. Il ascundem acolo. Ne raportam mereu la el. Ne place de el, ne laudam cu el. In cazul acestui tanar, micul lui idol era averea, buna starea lui. De aceea, Hristos il atinge, „Esti gata sa renunti la ea pentru Mine? Sa vinzi tot ce ai, sa dai la saraci?” Aici e totul, lucrul care lipsea acestui barbat tanar si bogat. Era daruirii intregii inimi lui Dumnezeu, fara nici un idol in ea.  Si ca sa dovedesti aceasta, trebuie sa devii ucenicul lui Isus Hristos.

Problema este aceasta prioritate in suflet. Ce este prioritar, acolo in tine? Retineti, vorbesc acum religiosilor, noua, care credem ca Dumnezeu e multumit cu moralitatea noastra si cu religiozitatea noastra, cu buna starea noastra. Nu neaparat bunstarea poate sa fie materiala. Uite, poate diplomele pe care e-ai adunat, renumele dupa care te ascunzi. Altceva vrea sa auda Hristos de la noi. Nu pentru ca suntem bine, morali, religiosi, ci daca suntem disponibili, pregatiti sa lasam totul pentru El. E posibil ca El sa nu ne ceara niciodata acest lucru, sa lasam absolut totul. Cand Hristos spune, :Vinde tot ce ai, da la saraci, ia-ti crucea si urmeaza-ma, iti sugereaza altceva: Inima ta e disponibila pentru asta oricand El ti-ar cere acest lucru. (24:50)

Vedeti, prioritatea lui #1, inainte de a-L intalni pe Hristos, era problema lui #1. Inca, acest tanar traia pentru el insusi. Relatia lui pe verticala nu era in ordine. Inca, sinele lui era in centrul vietii lui si Hristos a stiut asta. La supus la un mic test, „Ai fi gata sa vinzi tot si sa vi sa ma urmezi?” Si a plecat intristat. Tinea la idolul lui, tinea la comoditatea lui, la confortul acela a buna starii. Sa fi ucenicul lui Hristos, sa risti atata, pentru ce? N-a fost gata si a plecat intristat de la intalnirea cu Hristos.

Provocarea pe care o face Hristos acestui barbat tanar si bogat este valabila si pentru noi, mai ales pentru noi. N-ai avut sentimentul, chiar daca esti pe calea credintei, ca totusi iti lipseste un lucru? Care ar fi acela? Acest tanar dorea viata vesnica, dorea acea siguranta ca ceea ce facea era bine si Isus il admira pentru aceasta pentru ca nu era ca si ceilalti, indiferenti la lucrurile spirituale. Hristos ii spune, „Ceea ce faci e necesar, dar, insuficient. E preliminar, e anticipatoriu, e de asteptat, dar e insuficient. Daca vrei sa fi desavarsit, daca vrei cu adevarat sa gasesti sensul vietii, ca sa fi implinit, mai este ceva, mai este un lucru. Vinde tot ce ai, fi gata sa renunti la tot.” Poate nu ti se va cere niciodata, dar esti gata pentru asta? Fi gata sa nu mai ti nimic pentru tine, nimic care sa te impiedice sa mergi mai departe dupa Hristos. Daca vrei sa-ti strangi o comoara in cer, te asigur ca ar trebui sa nu mai ai nici o piedica pe pamant. „Apoi vino si urmeaza-ma.” (min 33)

Emil Bartos (3) Relatia Inaintea Reputatiei – la Conferinta Prioritati

emil-bartosMesajul (1) Vineri –  Decizii in tinerete. Mesaj pentru generatia tanara. Text: Luca 12, despre bogatul care i-a rodit tarina si n-a stiut ce sa faca cu surplusul care i-a dat Dumnezeu. Hristos vorbeste acolo ca scopul vietii este sa te imbogatesti fata de Dumnezeu. De aceea, cand Dumnezeu te judeca, pune in balanta: Ce e prioritar pentru tine? Sufletul sau lucrurile? Ce te domina? De ce depinzi? Daca depinzi tot mai mult de lucruri, indiferent ca acestea sunt posesiuni materiale sau ideologie, sau cum spuneam – duhul acesta al tehnologiei, orice ar fi. Daca de acestea depinde viata ta ai o problema. Dumnezeu cand face bilantul vietii tale, vede cine a fost numarul 1 in viata ta. A fost El? Ce ai facut pentru sufletul tau care ramane? Prioritatea numarul 1 este sa fie sufletul inaintea lucrurilor. De aceea trebuie sa iti regandesti viata, sa vezi de ce depinzi. Da-i semnalul in afara ca tu depinzi de lucruri sau depinzi totdeauna de Dumnezeul tau? VEZI Mesajul #1 aici – Emil Bartos – Prioritatile vietii crestine

Mesajul (2) SambataImportantul inaintea urgentului –  VIDEO pentru ACEST MESAJ nu este public, sau nu exista. Mesajul a fost pentru familisti si doritori de a deveni familisti. Textul: Luca 10, Intalnirea Domnului Isus cu Marta si Maria in casa lor, plus ucenicii care erau acolo. Un principiu, o prioritate mai subtila, care are de a face cu atitudinea fata de stresul, presiunea aceasta a urgentelor. Sa faci deosebirea intre ce trebuie facut acum, urgent si ceea ce nu ai voie niciodata sa nu faci: Importantul. Sa faci o lista de important si urgent. S-ar putea sa te sperii ca afli ca tu traiesti pe baza urgentelor si ai uitat cele mai importante lucruri. Va amintiti, ca Domnul nostru in Matei 23, vorbeste, e adevarat, fariseilor, religiosilor din vremea respectiva si le spune la un moment dat, „Vai de voi, ca atunci cand dati zeciuiala, va ganditi sa dati zeciuiala din marar si uitati nefacute cele mai insemnate, adica cele mai importante lucruri din lege. Dreptatea, mila si credinciosia.”  Acesta-i contrastul la unii religiosi. Ei se opresc la chestiuni secundare, la urgente: „Hai, trebuie facut. Din datorie facem si asta si asta.” Dar, Hristos vrea sa faci din dragote, pentru ca-L iubesti. La fel in relatiile dintre noi. Oare te conduc urgentele? Sa faci toate, sa faci datoria? Sau sti sa te opresti si sa te uiti la ce este mai important? De exemplu la relatii. Relatiile sunt peste urgenta. Nu-i asa? Vei sacrifica o relatie cu sotia, dar cu sotul tau, cu copii tai de dragul unor urgente? Poate te ascunzi dupa urgente si distrugi relatii. Trebuie sa faci ordine in viata ta. Din nou, fa lista asta despre ce e important si ce este urgent. Importante sunt relatiile cu Domnul tau, cu ai tai. Si asa, ne avem pentru putina vreme aici pe pamant. VIDEO pt. ACEST MESAJ nu exista. Daca da cineva de el, va rog sa ma anuntati.

Mesajul (3) Duminica dimineata Relatia inaintea reputatiei Text: Luca 19, Relatia inaintea reputatiei se bazeaza pe intalnirea aceasta cu Zacheu. Este o alta lectie pe care Domnul vrea sa o dea ucenicilor Lui. In contextul evnagheliei dupa Luca, sa stiti ca acest pasaj apartine unor texte, paragrafe care se adreseaza celor respinsi, sau celor care nu sunt acceptati de societate. Vamesii, de exemplu. Zacheu, nu numai ca era vames, era mai marele vamesilor. Zacheu facea parte din aceasta categorie. N-avea de loc o buna primire in randul evereilor, mai ales. Deci este vorba de un om marginalizat in ochii ai celorlalti semeni. Nici nu era privit un evreu autentic, cel care se vindea romanilor. Apropo, numele Zacheu inseamna ‘cel drept’. Aici este vorba despre convertire, in final. Pentru ca Isus Hristos intra in casa unui vames si-i aduce manturiea. In contextul alegerilor in tara noastra, e ca si cum te-ai gandi la convertirea unui politician. Vedeti, noi nu credem ca o categorie de oameni au nevoie de Dumnezeu, (ba chiar) credem ca nici nu au nevoie sa fie mantuiti. Cum era in vremea aceea evreii, s-au gandit, „Poate un vames sa fie mantuit?” E ca si cum astazi te-ai gandi, politicienii astia, pe toate afisele au nevoie de mantuire. Te-ai rugat vreodata pentru ei? Te gandesti doar, „Ce a promis si ce a tinut?” … la caracter, sau ce bogatie are. Te gandesti in toate sensurile, dar, Hristos spune, „Ganditi-va altfel, uitati-va altfel la ei. Acesti oameni sunt oameni cu suflet si au nevoie si ei de manturiea lui Isus Hristos.”

Spiritul societatii de atunci exista si astazi. Spiritul acela de reprobare, de respingere a celor care noi credem ca nu merita mantuirea. N-au cum sa ajunga vreodata la miezul mantuirii! Totul insa, in acest caz din Luca 19, totul are loc public, la vedere. Nu se ascunde nimic. Ma voi opri la un verset, care cred ca ne vorbeste noua mult astazi. Dar, intai o sa ma ocup de personajul principal, care nu este Zacheu. Personajul principal este Isus Hristos, Domnul nostru. Apoi am sa trec la Zacheu, apoi am sa trec la cartitori. Sunt trei personaje aici:

tissot-zacchaeus-in-the-sycamore-adaiting-the-passage-of-jesus-732x520

1. Isus – modelul, cauta omul pierdut

Isus este cel care cauta omul pierdut. Adica, Isus Hristos era in drum la Ierihon, o cetate insemnata in vremea aceea. Probabil ca avea un obiectiv, altul decat sa se opreasca in casa unui vames. Dar, in vremea aceea, popularitatea lui Isus crestea evident. Era un tanar rabin, curtat de politicieni. Multimea nu odata l-a dorit lider, a vrut sa-L faca imparat chiar. Intelege-ti? Aici e vorba de un pericol al popularitatii, al reputatiei. Sa fi cineva, sa ai contextul care arata: Esti cineva. Ex. – sa te uiti in zona orasului tau si sa zici: „Eu sunt pocait. Eu sunt sfant, eu sunt altfel.” Si ai tendinta aceasta, toti o avem, ca sa ne uitam de sus la ceilalti, ca si cum noi avem harul, avem mantuirea, noi suntem altfel decat ceilalti. Ai avut vreodata tendinta aceasta? Eu am avut-o. Nu odata; sa ma uit la colegii mei, la prietenii mei de sus. Adica, eu am o reputatie. Am strans ceva. Ma calific, voi nu. Mai aveti pana acolo. Vedeti, acesta e pericolul popularitatii, a reputatiei- sa te indepartezi de problemele oamenilor, sa trezesti apoi invidia celorlalti.

Isus a trecut pe aicea. Nu pentru ca a cedat popularitatii. El n-a ales sa mearga, sa-si faca lucrarea prin popularitate. Cand a fost ispitit de diavolul, citim aceasta in Luca 4, I s-a propus aceasta varianta. Diavolul l-a ispitit in gandirea Lui, evident. L-a dus pe strasina templului  (in mintea Lui, diavolul L-a ispitit) si i-a zis, „Arunca-Te acum dupa strasina si conform scripturii (diavolul stie sa citeze din Biblie) ingerii te vor prinde. Vei face un miracol. Oamenii te vor urma. Wow. Toti vor fi dupa Tine.” Ce mare ispita a fost aceasta. Isus respinge aceasta varianta a popularitatii, asa cum o respinge si pe cealalta sa transforme pietrele in paini. Dar, Isus respinge aceasta ispita pentru ca pe el il interesau oamenii.

Ceea ce gasesc la Hristos, dominant in atitudinea Lui, in vorbirea Lui este dragostea pentru oameni. El a venit, Fiul lui Dumnezeu, intrupat printre noi, plin de har si de adevar si dintre toate variantele cum sa-si faca lucrarea a ales una: Surpriza- si pentru diavolul si pentru Ioan Botezatorul chiar. Nu era sigur (Ioan): Oare acesta e Mesia? Asta e metoda? Da. El a venit sa ne slujeasca. Sa se duca la cei care au nevoie de doctor. La cei pierduti, la cei declasati. Nu e nici o surpriza, porecla lui Isus, stiti care era printre cei de sus, in cercurile inalte ale liderilor religiosi? Un rabin – prietenul vamesilor si al pacatosilor. Da, pentru ca acesta era obiectivul. Sa va citesc un pasaj din Matei 9. Ce facea Hristos, care era scopul Lui? In Matei 9:9 gasim chemarea primului vames, Matei. Spune ca Isus a vazut un vames numit Matei, la vama si i-a spus, „Vino dupa Mine.” Si acesta se scoala si merge dupa Isus. Pe cand statea Isus in casa la masa, iata ca au venit o multime de vamesi si pacatosi. Probabil colegi de-a lui Matei care au auzit ca a lasat o slujba asa de buna, ca sa mearga sa fie ucenicul unui rabin asa de tanar. Fariseii au observat totul si se adreseaza ucenicilor lui Isus: „Pentru ce mananca invatatorul vostru cu vamesii si pacatosii? Isus i-a auzit si a zis: „Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Duceti-va si invatati ce inseamna: ‘mila voiesc, iar nu jertfa’, ca n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.” Slava Domnului pentru aceasta. Acesta era obiectivul lui Hristos. (19)

Adica, El iubea, investindu-se pe Sine in relatii, in ceilalti. N-a venit pentru Sine. A venit sa ne prezinte un model cum sa traim, care sa ne fie prioritatea. N-a fost El, n-a fost reputatia Lui, popularitatea, ci relatiile. Pe Hristos il interesa relatiile. Statea la masa cu cei care erau deja condamnati de catre marii religiosi ai vremii, cu acel spirit de superioritate: „Asta intra, asta nu intra in iad, sau in cer.” Acesta era planul lui Hristos. Sa se investeasca intr-un grup de ucenici. Sa-si traiasca viata inaintea lor. Sa le imprime acestor ucenici dragostea de oameni. Sa cada solzii aceia, barierele care ne opresc sa ne uitam la oameni ca la suflete care au nevoie de mantuire. Asta a facut Hristos. Ma intreb asa dar: Nu cumva ne-a disparut aceasta pasiune pentru oameni pierduti? (20:40) (Poza Liviu Olah de la http://centruldeistoriesiapologetica.files.wordpress.com)

Mantuirea mea s-a produs in 1974, cand eram de 17 ani. Eram undeva la balconul bisericii nr. 2, acum Biserica Emanuel din Oradea. Intr-o seara in care pastorul bisericii de atunci, fratele Liviu Olah, un mare evanghelist, a adresat un apel la sfarsitul unor marturii depuse de  doi tineri care au plecat la seminar si a intrebat, „Este cineva aici care vrea sa-si dedice viata lui Hristos si propovaduirii cuvantului pentru cei nemantuiti? Acest cuvant m-a cercetat adnac. M-am ridicat in picioare, eram in lacrimi, mi-am predat viata Domnului. Intr-o vineri seara oarecare, a fost momentul vietii mele. Mai tarziu, Domnul m-a cercetat sa las ingineria la o parte si sa intru in pastorala si sa fac o alta slujba.

Insa, ce s-a intamplat in perioada aceea, a fost ca datorita pastorului de atunci, fratele Liviu Olah, ni s-a imprimat tuturor o dragoste pentru misiune si evanghelizare, ceea ce este specific bisericilor evanghelice. Uitati-va la ortodoxi, la catolici, fac ei evanghelizare? Foarte rar, aproape nici nu exista terminologia aceasta in limbajul lor, in teologia lor. De aceea, ei cand ne vad pe noi ca facem evanghelizare, ca vorbim cu oamenii, ca-i chemam la mantuire, zic ca facem prozelitism. Prozelitismul este acea atitudine a incerca sa-l convertesti, sa-l schimbi pe cineva neloial. Adica, folosinf mijloace incorecte. Nu e adevarat, noi nu facem prozelitism. Noi predicam evanghelia lui Hristos. Asta se numeste evnaghelizare si este o slujba pe care Hristos  a dat-o bisericii. El a numit pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti. Asta inseamna evanghelia: Vestea buna. Sa ducem vestea buna celor nemantuiti. (23)

Acest spirit de evanghelizare mi s-a imprimat atunci in tinerete si nu m-a parasit  niciodata. Este extraordinar sa ai un model, un lider. Si asta cred ca a facut Hristos cu ucenicii. Asta a facut  un pastor ca Liviu Olah pentru mine. Aproape nu exista Duminica in care noi tinerii, generatia aceea, sa nu mergem sa predicam, ori dimineata, ori dupa masa. Luam trenul, in gara eram zeci, sute uneori. Nici nu stiam care este grupul nostru. Toti mergeau sa evanghelizeze. Si baptisti si penticostali. Acuma era o deosebire. Baptistii aveau ghitari, penticostalii acordeon si stiai de cine apartin. Dar, nu conta cum, conta ca mergi sa predici evanghelia. Stiti ca in anii aceia ’70, ’80, era o emulatie, era o lucrare cu mare entuziasm in judetul Bihor, si cred ca s-a extins in multe alte judete. Oamenii veneau la mantuire.

Am fost intr-un satuc, undeva in Bihor. Era un singur frate in varsta la 80 de ani si vreo 5 surori, tot asa in varsta. Cand au vazut ca intram 30 de tineri acolo si cantam slava Domnului, au fost absolut miscati. Ce s-a intamplat? Ei au invitat copii lor, nepotii lor, sa vina la biserica cand veneau tinerii de la Oradea. Acum este o biserica noua, construita in satul acela, cu pastor. V-am dat doar un exemplu. Asa se intampla cand ai pasiune pentru cei nemantuiti. Asta ne-a adus Hristos.

Isus este prezentat aici, si nu numai in textul acesta, ci peste tot in evanghelie, ca unul care a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut. Si vrea ca acest spirit de evanghelizare, pasiune pentru cei nemantuiti sa fie si in noi. Cand ti-ai pierdut aceasta pasiune esti un comod, traiesti in confort, in suc propriu religios, si nu se va intampla nimic, nici cu tine, nici cu cei din jur. Nu cumva este o problema la noi asta?

Calatoresc mult in anii acestia, in tara, in diaspora. Aceiasi plangere o am de la pastori, de la lideri, de la tineri: Dispare spiritul, pasiunea pentru cei nemantuiti. Ce sa facem? Modelul este aici. Este Hristos. Nu avem alt model. Dar sti cum primesti din nou aceasta pasiune? Actionand, facand ceva. Pana nu iti deschizi gura, pana nu incepi sa vorbesti despre Hristos altora, nu se va intampla nimic. E buna rugaciune. Dar, doar rugandu-te, asteptand ca Domnul sa-ti incalzeasca inima, sa mai canti o cantare care sa te trimita… Dar, totdeauna canti pentru altul. Nu-i asa? Nu se va intampla nimic daca nu faci ceva. Da, stii ce s-ar putea intampla? S-ar putea sa-ti fie atinsa reputatia, sa te simti stingher, poate sa fi batjocorit. Poate asta nu vrei sa risti?

Asta a facut Hristos, frati si surori. Si-a riscat reputatia. A primit porecle. Era evitat de liderii din vremea aceea, de parca conta, pentru ca se asocia cu vamesii si pacatosii. Pentru ca mergea sa manance cu ei, statea la masa cu ei sa povesteasca, sa vorbeasca; nu doar sa-i cheme la sinagoga. Nu, mergea acolo unde erau ei. Asta e evanghelizare. (27:35)

2. Zacheu

L-am numit ‘cel pierdut’ care cauta mantuirea. Isus este cel care ii cauta pe cei nemantuiti. Zacheu este cel care e pierdut si in cautarea mantuirii. Da, Zacheu dorea sa-L vada pe Isus. Nu stim motivele. Pot fi cateva. De exemplu:

  1. A auzit ca-n grupul lui Isus este si un vames, coleg de-al lui. Si poate inima i s-a incalzit si-a zis, „Oare nu cumva ma va chema si pe mine? Sunt un nevrednic. Dar, Isus e prietenul vamesilor si pacatosilor. Poate, poate ca se va uita si spre mine.”
  2. Sau, poate acest Zacheu avea constiinta apasata de atatea nedreptati pe care le-a facut din pricina slujbei lui. Da, n-a fost de loc iubit de popor, marginalizat de unii si de altii. se adunase mult in constiinta lui. Unii care sunt apasati in constiinta de cate pacate au facut de-a lungul tineretii lor, sau, de exemplu, in familie, cred ca nu mai au nici osansa la mantuire. Unii se judeca prea aspru pe ei insisi. Cred ca nu exista ceva, ca sangele lui Isus Hristos poate sa ierte orice pacat. Si totusi speranta exista. E acolo undeva. Poate, ca la Zacheu, am nevoie sa imi descarc cugetul.
  3. Sau poate ca Zacheu avea nevoie sa scape de povara urii din partea semenilor. Da, acest vames, suspectat mereu de colaboratiunism, marginalizat de liderii religiosi. Cum spuneam- unii nici nu il mai socoteau evreu, pentru ca se vandu-se romanilor. Sau, poate ca, pur si simplu, acest Zacheu vroia reabilitarea numelui sau in fata poporului, in fata semenilor.
  4. Sau, ma gandesc eu, toate la un loc. Poate toate au fost motive reale, pentru acest om sa Il caute pe Isus.

Acum, imaginati-va- un V.I.P. (very important person- o persoana foarte importanta) pe vremea aceea. Mai marele vamesilor, ca si cum te-ai gandi astazi – seful fiscului, seful vamilor. Cineva care in societate are o pozitie inalta. Stiti ce a facut acest personaj important din vremea aceea? S-a urcat intr-un copac, ca sa Il vada pe Isus. S-a urcat, smerindu-se. Doar ca sa-L vada pe Hristos, sa primeasca mantuirea, eliberarea.

Si cand Domnul nostru ajunge in dreptul lui Zacheu, cine sa-I fi spus de Zacheu? Nimeni, dar El cunoaste inimia noastra si numele noastre, pentru ca e Creatorul  si Mantuitorul nostru. Si cand ajunge in dreptul lui Zacheu, se opreste, isi schimba planurile- Asta face dragostea de oameni! Schimba programele noastre. Si Domnul nostru ii spune direct lui Zacheu: Zachee, da-te jos de graba. Astazi trebuie sa fiu in casa ta, sa-ti aduc mantuirea.” Si contrar asteptarilor lui Zacheu, contrar preconceptiilor multimii, contrar traditiilor evreiesti, Isus se autoinvita in casa lui Zacheu. Oh, nu asteapta invitatia, se autoinvita, „Vreau sa-ti aduc mantuirea.”

Un aspect foarte important, sa stiti. Exista oameni in jurul nostru, care adanc in sufletul lor vor mantuirea. Vor sa stie mai mult. N-au liniste, au apasare. Cugetul este incarcat. Ce facem noi pentru ei? Asteptam sa vina la biserica? Uite, ca i-am invitat pe unii si n-au venit. Asteptam ce sa se intample? Sa treaca prin intamplare pe langa biserica, sa auda corul si sa zica, „Imi place cum canta, vin la biserica.” Si asa se poate, dar asa de putini vor veni, vor fi atinsi de evanghelie. Noi trebuie sa-i cautam. Asta a facut Hristos. S-a oprit langa Zachei si a zis, „Astazi trebuie sa intru in casa ta, sa-ti vorbesc despre mantuire, despre eliberare.”

Isus n-a afirmat niciodata ca a fi vames, ca a fi important in societate, sau a fi bogat inseamna implicit sa fi pacatos. Niciodata nu spune asta. Ca esti intr-o anumita pozitie, sunt circumstante, poate Dumnezeu te-a trimis in zona respectiva, te-a ridicat, poate-i munca ta. Dimpotriva, ce vrea sa spuna Hristos este ca oricine poate fi mantuit, indiferent cine esti si cum te vad ceilalti. Puterea transformatoare a harului poate reabilita pe oricine care Il cauta pe Isus. Si apoi il gasim pe acest Zacheu, mantuit in casa lui. Mantuirea i-a adus, deodata, o mantuire launtrica. Vedeti cat de lejer ii vorbeste Zacheu Domnului, cand ii spune, „Doamne, uite, mi s-a schimbat gandirea economica. Asta face in primul rand mantuirea. Noi nu ne-am gandit la lucrul acesta. Dar, cine-L primeste pe Hristos, si Duhul lui Hristos ii revolutioneaza centrul gandirii lui, gandirea lui, sentimentele lui, planurile lui vine si la zona banilor, la zona economica. Prea mult ne plac banii. Cand Hristos intra in tine, in casa sufletului tau, sau chiar in casa ta, se schimba bugetul. Se schimba obiectivele, slujirea, PRIORITATILE.

Aceasta mantuire care a intrat in inima lui Zacheu si in casa lui i-a adus sfintirea ‘metanoia’, schimbarea gandirii si ii aduce si duhul multumirii. Zacheu e linistit si incepe sa dea la altii, sa imparta si sa-si descarce cugetul incarcat. Si sa fie reabilitat in fata oamenilor, posibil. Dar, e mai mult de atat. Eu vad altceva aici. Harul a intrat in inima lui. Si harul te face milos. Exista o expresie in limba latina, foarte frumoasa care inseamna – mila, te face milos. Darul, te face darnic. Asta s-a intamplat cu Zacheu. Si asta s-a intamplat cu multi dintre noi. Asta a avut loc cand Hristos a intrat in casa noastra.

3. Fariseii

Avem o categorie negativa aici. In vers. 7 din Luca 19, citim, „Cand au vazut lucrul acesta (ca Isus a intrat in casa unui vames) toti carteau.” Asta imi spune mie ca nu doar multimea, ci si ucenicii. Ucenicii erau acolo cu preconceptiile lor.  „Chiar asa Doamne? Inteleg sa cautam pe pacatosi, dar, chiar un vames? Mai marele vamesilor?” Si toti ziceau, „A intrat sa gazduiasca la un om pacatos.” Cu alte cuvinte sparge traditia. Nu e de urmat. Nu e demn de incredere. Ce fel de lider, ce fel de teolog, de predicator e acesta? Aceasta categorie a cartitorilor, cine sunt ei? Eu i-am numit ‘cartitorul, cel caruia nu ii pasa de cel pierdut’. De ce? Pentru ca avea o inima arida, care nu pulsa pentru cei nemantuiti. Vedea doar exteriorul, fatada, aparentele, care se uita doar la fata noastra- la imagine. El reprezinta acel religios, religios intre ghilimele, care evita contactul cu pacatosul. E ca si cum au o aura in jurul lor. Ei sunt experti in a critica, a carti, in a judeca.

Oh, ei admira miracolele Domnului Isus, dar nu sunt de acord cu relatiile lui Isus.  Ce sa caute Isus la un vames? Da, noi suntem aceia. Ne-am inchis in ghetto-ul nostru, ne protejam, avem stilul nostru, felul nostru… e comod, nu-i asa? Noi nu ne atingem de pacatosi, nu. Imi aduc aminte de o ilustratie:

Am citit despre un eveniment, un caz la o biserica undeva in Statele Unite. O biserica mai mare, dar mai clasica. O biserica frumoasa, avea anumite standarde. La un moment dat, pe usa bisericii intra un hippie. Un tanar imbracat, asa, cum nu ne place noua- cu blugi, cu cercei… Se uita, nici un loc liber. Ce sa faca? Fara inhibitie, nestiind regulile din mijlocul unei biserici locale, vine drept in fata amvonului si se pune jos. Sta si asista la toata intalnirea. Majoritatea (erau) deranjati: Hmm, nu stie comportament, necivilizat, mai si mirosea a tutun. Si in momentul acela cand biserica era blocata- Ce cauta asta printre noi? Un frate diacon, in varsta, care era la intrare, intelege toata situatia, se duce drept in fata si se pune langa tanarul acela si sta si el ca el. Vorbeste cu el, ii explica. Dintr-o data, toata atmosfera din biserica se relaxeaza si in final, tanarul acela a ramas in biserica. A primit mantuirea.

Asta este actualizarea acestei situatii. Mi-aduc aminte eu, daca tot vorbeam de Oradea si de perioada trezirii spirituale. Cantam in corul barbatesc in Oradea, faceam misiune atunci desi eram tinerel. Intr-o joi parca, era repetitie de cor. Apare la corul barbatesc un tanar pletos. Era 1974-75, se purta atunci. Toti am ramas blocati, mai ales fratii mai in varsta, imediat iritati. Dirijorul corului insa, il pofteste pe tanar sa ia loc si il verifica la voce, asa cum facea de obicei. Cand incepe sa cante baiatul acesta, o voce de tenor absolut superba. Imediat ii spune, „Tu treci la tenor.” Nu-i spune nimic de plete. Si vine la repetitie si a fost botezat cu plete cu tot. Fratele Olah l-a botezat asa cum a venit. Nimeni nu i-a spus nimic pentru ca el se predase Domnului, el vroia sa Il urmeze pe Hristos, vroia sa cante in cor. La cantarea corului s-a predat. Si acum era printre noi. Luni de zile, dirijorul nu i-a spus vreodata, „Taie un pic frate. Fi si tu ca noi”. Pana intr-o zi cand singur s-a tuns. Ce mi-a placut insa e atitudinea dirijorului. Pe el il interesa omul cum arata, nu aparenta. E un suflet. Are drag sa cante, slava Domnului. Intelept om. A ramas in biserica, a fost si a ramas un cantaret care da slava Domnului.

Sa-ti pese de cel pierdut. Dar, daca esti cartitor, asta te blocheazala aparente. Acesti cartitori care vorbeau impotriva lui Isus, reprezinta legalistii- cei credinciosi, obsedati de reguli, de legi, de datini, interesati de imagine, de reputatie, de opinia celorlalti. Acestia spune Hristos in Matei 23, nu numai ca nu intra in imparatia lui Dumnezeu, dar, problema este ca si blocheaza pe cei care vor sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Cuvintele lui Hristos sunt foarte aspre acolo, pentru ca lor nu le pasa de suflet, ci de aparente, de apreciere, de reputatie.

Relatia inaintea reputatiei = Empatie

Aceasta ne invata Hristos. E un mesaj foarte relevant pentru noi astazi. Ce inseamna asta? Am sa lansez un termen nou. EMPATIE. Asa este si in limba greaca de unde provine. Inseamna sa ai pathos-pasiune. Empatia este acea capacitate a sufletului nostru de a recunoaste si de a imparti sentimente. Este atunci cand te identifici prin traire cu celalalt. Cand te pui in locul lui, sa intelegi ce simte? Ce traieste? Inainte de a-l judeca, cauta sa il intelegi, sa fi in locul lui, in papucii lui, sa zici, „Pentru ce face, pentru ce gandeste asa? Pentru ce gandeste asa? Asta se numeste empatie. Hristos aplica empatia mereu. „Pentru aceasta am venit,” spunea El.

Empatia curata conduce la compasiune. Cand te pui in locul celuilalt si intelegi, asta te va face sa fi pasionat, interesat de sufletul celuilalt, de trairile lui. De aceea El era prietenul vamesilor si pacatosilor. Nu pentru ca facea ce faceau ei, nicidecum!  In curatie, s-a tinut curat pana la capat, a fost fara pacat. Dar, a fost prietenul lor in sensul acesta, ca si-a riscat reputatia in schimbul relatiei. Pe El il interesa Zacheu, sufletul acelui om.

Dar, cartitorii sunt peste tot.  „Noi nu facem asta… Noi, niciodata nu…,” sunt cele mai periculoase cuvinte pentru o biserica. Daca ai Duhul lui Dumnezeu, lasa ca Duhul lui Dumnezeu sa te invete ce sa faci. Nu, „Noi niciodata nu….” dar, cine esti tu sa pui standarde la altii? De aceea, aici e riscul, ca la Hristos- reputatia ta sa treaca in plan secundar. Prestigiul tau, ce e acela? Interesul, pasiunea principala sa fie sufletul pierdut.

Dar, avem probleme. Nu-i asa? Daca le-am contabiliza, am schimba foarte multe lucruri. Noi nu mai avem aceasta prioritate. Ne inchidem in comunitatile noastre. Suntem intoleranti religios. Clasificam usor. Judecam foarte usor, iertam foarte greu. Ne separam de P-A-C-A-T-O-S-I. Supralicitam disciplina in biserica. Ne pierdem in dezbateri marginale si oamenii mor in pacat, nemantuiti, langa noi.

Care-s lectiile practice, care mi le-as lua pentru mine? 

  1. Sa-i cautam pe cei pierduti, mai mult decat ne cauta ei pe noi. Sa nu traiti cu iluzia aceasta ca vor veni ei daca Domnul i-a ales. Credem in aleger. Dar, aceasta nu se realizeaza fara aportul nostru, fara lucrarea noastra. Sa iei initiativa, nu sa astepti ocazii, ci sa le creezi tu. De ce sunt oamenii nemantuiti? Pentru ca nu sunt interesati de mantuire. E simplu. De aceea, nu astepta ca ei sa te caute. Pavel ii numeste morti in pacat, copii ai nelegiurii. Asa eram si noi candva. Ei n-au sensibilitate pentru aceste lucruri duhovnicesti. Nu te astepta nerealist ca ei sa te caute. Cauta-i tu. Ai colegul langa tine, ai vecinul. Spune-i de Hristos, vorbeste-i. Asta a facut Hristos. A luat initiativa. A lasat multimea pentru unul singur. A intrat in casa lui. S-a auto-invitat si I-a adus cuvantul eliberator. Asta se numeste evanghelizare prin initiere. Este si ceea ce spune Pavel in Romani 10, „Fratilor, cum crede-ti ca vor auzi, daca nu este un propovaduitor?” 
  2. Cand ii cauti pe cei pierduti, fi pregatit a renunta la anumite preconceptii (prejudecati). Asta inseamna risc. Nu inseamna sa renunti la valorile tale, la credinta ta, la convingerile de baza. Dar, la anumite lucruri, spune Pavel, in care tu ai ajuns la intelegere. Tu esti incredintat in anumite lucruri, tine-le pentru tine. Anumite lucruri sunt secundare, nu sunt esentiale pentru  mantuirea unui om. Hristos a riscat acuze, critici, batjocura, nedreptati, doar pentru a ne salva pe noi. Pavel spune, „Fac totul pentru evanghelie. Risc totul.” Dar, avem aceasta problema frati si surori, sindromul reputatiei inaintea oamenilor. E totdeauna alimentat de preconceptii si trebuie sa fi gata sa renunti la ele cand e vorba de mantuirea unui om. Mantuirea e mai larga decat crezi tu. Harul este mult mai generos, decat il prezentam noi. Va aduceti aminte cand s-a format prima biserica in Fapte 2? Au cazut conceptii, preconceptii, una dupa alta, tot s-a spart, cand harul si Duhul lui Dumnezeu a venit si au nascut oamenii din nou. Si Petru nu vrea sa mearga la Corneliu ca-i Roman. Si Duhul lui Dumnezeu il cerceteaza si printr-o vedenie, ca sa-i demonstreze ca evanghelia este inclusivista, nu exclusivista- cum poate o prezentam uneori noi. Harul include mai mult decat am vrea noi. Dar, acesta-i harul lui Dumnezeu. Asa ne-a cucerit si pe noi. Doara, sa nu crezi ca ai avut vre-un merit sau eu am avut un merit cand Domnul m-a cautat si mi-a adus mantuirea mie si casei mele. Acesta este harul lui Dumnezeu
  3. Cand ii gasim pe cei pierduti, tine relatii de durata, nu reputatii de moment. Cand ii gasesti, petrece timp cu acela. Ucenicizeaza-l. Asigura-te ca a inteles ce trebuie inteles si mentine relatii pe termen lung. Nu o relatie de moment, ca sa te lauzi ca tu ai fost un mijloc prin care Domnul a mantuit pe cineva. Ce asteapta Hristos este o ucenicie. Un proces care uneori dureaza ani si ani de zile. Am un prieten care ani si ani de zile a lucrat la o relatie cu un fost coleg de facultate, profesor de fizica, intr-alt oras. Cand avea timp trecea pe la el si locuiau in orase diferite. Aveau o prietenie care a durat ani de zile, ca in final, vazandu-l pe acest credincios cat de pasionat era, cat a riscat venind mereu in casa lui, a vrut si el sa devina unc crestin ca el. A fost o ucenicie de ani de zile, dar a meritat. Acest tanar barbat atunci mi-a fost student, acum cativa ani la un program de masterat. Atata pasiune aintrat in el. Dumnezeu l-a ridicat, e slujitor acum al evangheliei. Totul a fost din cauza unei investitii pe termen lung. Asta conteaza in ucenicizare. In acest sens, ucenicii se fac, nu se nasc. Ii formezi, trebuie sa construiesti relatii in timp. Poate ca unii, de aceea nu sunteti pasionati de evanghelizare, pentru ca stiti ca va cere jertfa pe termen lung.  Dar, aici este jertfa voastra, aici este onorarea lui Hristos. Da, cere timp, energie, emotii, intelect. E un proces care costa, dar harul adevarat nu e ieftin. Harul a costat sangele Fiului lui Dumnezeu. Pe tine ce te costa ca sa extinzi acest har?

Am avut un student numit Dan, acum cativa ani, care mi-a relatat cum a venit la Hristos. Intr-un alt oras din tara a fost angajat la un patron crestin. Doi ani de zile l-a urmarit pe seful lui, cum se poarta, cum vorbeste, cum reactioneaza la crize, cum stie sa ierte sau nu. L-a urmarit cum traieste. Niciodata acest sef crestin nu l-a invitat la biserica. A mentinut o relatie si de angajat, dar si de prietenie. Usa lui era deschisa, discutau tot felul de probleme, analizau impreuna, se castiga incredere. Increderea se castiga in timp. Si pas cu pas s-a construit o relatie, pe plan important, atat de importanta incat s-a finalizat intr-o zi cand prietenul acesta, Dan, a cerut sa fie vazut de patron si i-a spus, „Uite, te-am urmarit doi ani de zile, am vrut sa vad cine esti si am sesizat asta si asta. Si i-a spus: onestitatea ta, prietenia pe care mi-ai acordat-o; mi-am dat seama ca tu ai o credinta pe care eu nu o am. Vreau sa ma duc, sa ma inchin la biserica la care te duci tu. Patronul nu i-a vorbit despre biserica lui, dar a trait inaintea lui. A venit la biserica impreuna cu sotia si au ramas acolo. Acum este un slujitor important in biserica aceea.

Acesta este modelul lui Hristos. Asta ne-a invatat El si asta am vrut sa va las si eu dumneavoastra. E o prioritate. Nu trebuie pusa undeva la lista pe care le fac altii, pastorii ca asta-i treaba lor. Nu. E a noastra a tuturor. Sa-i cautam pe cei pierduti mai mult decat ne cauta ei pe noi. Sa fim gata atunci cand ii cautam sa renuntam la anumite preconceptii, pentru a ne apropia. SI cand ii gasim, si cand sunt gata sa-L urmeze pe Hristos, fi pregatit pe o jertfa de termen lung. Ca e o investitie pe termen lung ca sa desavarsesti o munca de ucenicie. Fi pregatit pentru relatii pe durata. Acestea raman, acestea conteaza. Relatia este inaintea reputatiei.

Cercetatorii cred: Cutremurul dezvaluie data exacta a mortii lui Isus Hristos

Potrivit unui studiu publicat în revista International Geology Review, Isus Hristos ar fi murit, vineri, pe 3 aprilie, în anul 33 e.n., dată la care s-a produs un cutremur menționat în Biblie, scrie Daily Mail.

Investigaţia realizată de Centrul Internaţional de Geologie corelează moartea lui Isus cu activitatea seismică din Marea Moartă, situată la 20 kilometri de Ierusalim.

În capitolul 27 al Evangheliei după Matei, se arată că, în timp ce Iisus agoniza pe cruce, regiunea a fost zguduită de un cutremur, care a întunecat cerul.

Pe baza acestei informații, geologii au verificat arhivele şi datele astronomice, pentru a afla data exactă a evenimentelor.
Geologul Jefferson Williams, de la Supersonic Geophysical, și colegii săi de la Centrul German pentru Geoștiințe, au studiat probe de sol de pe plaja Ein Gedi. În straturile mai adânci ale solului au fost detectate urmele a doua cutremure.

Ei au aflat că în Ierusalim au avut loc două cutremure majore în acea perioadă, unul în anul 31 î.e.n. şi unul între anii 26 şi 36 e.n.

Primul se exclude, deoarece a avut loc înaintea naşterii Mântuitorului, astfel că geologii au rămas doar cu a doua variantă. Geologul Jefferson Williams a aflat că al doilea seism a avut loc în perioada lui Ponţiu Pilat, perioadă consemnată de Evanghelia după Matei.

Williams spune că toate Evangheliile scriu că Isus Hristos a murit într-o vineri, a 14-a zi a nisanului (calendar evreiesc), înaintea începerii sabatului evreiesc. Astfel, a fost confirmată şi data de 3 aprilie.

Cât despre ora la care a murit Mântuitorul, cercetătorii spun că este undeva între miezul zilei şi ora 15. Atunci, cerul se întunecase, cel mai probabil din cauza unei furturi de nisip.

sursa www.adevarul.ro

Iosif Ton – Duhul Sfânt. Cum trăim sub călăuzirea Lui? Doctrina Esentiala

PAGINA  Predici  IOSIF  TON

Fratele Iosif Ton explica urmatoarele puncte-

  1. in om Duhul Sfant este aratat in Scripturi ca fiind legat de mintea umana.(da mai multe exemple biblice). Dar si citeaza singurul text biblic unde Duhul este legat de inima omului.
  2. Când Isaia anunţă naşterea lui Mesia din sămânţa lui David, el ne arată că Mesia va fi completamente plin de Duhul lui Dumnezeu şi ne defineşte cel mai complet cum este acest Duh al lui Dumnezeu
  3. Explica si citeaza cum ne calauzeste Duhul Sfant
  4. rolul Duhului Sfant si de sluji unii altora si de a ne aduna impreuna in Trupul lui Hristos
  5. Slujba principală a Persoanei Duhului Sfânt în noi este să ne călăuzească în procesul de sfinţire a vieţii noastre!

De la http://iosif-ton-mesaje.eu IOSIF TON:

Duhul Sfânt este o Persoană. A treia Persoană din Dumnezeire. Sunt texte care ne arată interacţiunea lui cu Tatăl şi cu Fiul, pe de o parte şi cu noi pe de alta, ca Unul care cunoaşte, vorbeşte, sufere (se întristează), se bucură, etc., acţiuni şi stări care caracterizează o persoană.

Lucrul care trebuie să ne intereseze pe noi într-un mod primordial este că, în om, Duhul Sfânt este arătat în Scripturi ca fiind legat de mintea umană şi ca locuind în mintea umană. Să urmărim textele care ne arată acest lucru.

Când Moise avea nevoie de meşteri-artişti care să facă Cortul Întâlnirii, Dumnezeu îi spune lui Moise despre Beţaleel:

„L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un Duh de înţelepciune, de pricepere, şi de ştiinţă pentru tot felul de lucrări,

i-am dat putere (capacitate) să inventeze tot felul de lucrări meşteşugite (lucrări de artă), să lucreze în aur, în argint şi în aramă…” (Exod 31: 1-5).

Neemia scrie: „Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înţelepţi” (Neemia 9:20).

În cartea lui Iov citim că: „Dar, de fapt, în om, Duhul, Suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.” (Iov 32:8).

Când Isaia anunţă naşterea lui Mesia din sămânţa lui David, el ne arată că Mesia va fi completamente plin de Duhul lui Dumnezeu şi ne defineşte cel mai complet cum este acest Duh al lui Dumnezeu:

„Duhul Domnului Se va odihni peste El, Duh de înţelepciune şi de pricepere, Duh de sfat şi de tărie, Duh de cunoaştere şi de frică (ascultare) de Domnul” (Isaia 11:2).

Legătura dintre Mesia (Cristos) şi Duhul Sfânt mai este arătată şi in acest text din Isaia:

„Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El…” (Isaia 42:1).

Tot în Isaia găsim textul cu care se defineşte Domnul Isus în sinagoga din Nazaret, în faţa consătenilor Săi:

„”Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns ca să aduc veşti bune (Evanghelia) celor nenorociţi…” (Isaia 61:1).

Promisiunea fundamentală a Vechiului Testament referitoare la Duhul Sfânt se află în cartea lui Ezechiel:

„Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un Duh nou… Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele” (Ezechiel 36: 26-27).

Observaţi de aici că Duhul Sfânt este agentul care îl conduce (călăuzeşte) pe om să trăiască după poruncile lui Dumnezeu.

Venind în Noul Testament, citim promisiunea Domnului Isus despre Duhul Sfânt:

„Şi Eu voi ruga pe Tatăl Meu şi El vă va da un alt Paracletos, ca să rămână cu voi în veac,

şi anume Duhul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi” (Ioan 14:16-17).

„Paracletos” (tradus de Cornilescu prin „Mângâietor”) înseamnă literal „unul chemat alături”, adică un asistent sau un avocat care la proces stă alături şi îl asistă pe cel dus la judecată. Sensul este acela de „Călăuzitor” care locuieşte în interiorul nostru.

Apostolul Pavel scrie că unul dintre scopurile cu care vine Domnul Isus la noi este „să vă înnoiţi în Duhul minţii voastre” (Efeseni 4:23).

Lui Timotei, Pavel i-L descrie pe Duhul Sfânt astfel:

„Dumnezeu ne-a dat… un Duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7 . Cuvântul „chibzuinţă” este tradus şi prin „minte sănătoasă”, sau „minte care gândeşte bine”). Vedem că şi aici Duhul Sfânt este legat de mintea omului.

Lucrul acesta reiese clar şi din această rugăciune a lui Pavel pentru noi toţi:

„Şi mă rog ca Dumnezeu… să vă dea un Duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui… ca să pricepeţi… „ (Efeseni 1: 17-18).

Un text şi mai clar este Romani 8:6, tradus direct şi cuvânt cu cuvânt din original:

„Mintea cărnii este moarte, pe când mintea Duhului este viaţă şi pace.”

Aici „mintea Duhului” este mintea care funcţionează sub călăuzirea Duhului Sfânt şi care ascultă de lucrurile pe care i le şopteşte Duhul Sfânt. De aceea, concluzia fundamentală a lui Pavel în discuţia din romani 8 este că:

„Toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14). Acest verset poate fi citit şi astfel:

Numai aceia sunt fii ai lui Dumnezeu a căror minte este locuită de Duhul Sfânt şi care acţionează după călăuzirea pe care le-o dă în minte Duhul Sfânt.

Să mai adăugăm un text care ne arată că Duhul Sfânt ne leagă minţile de gândirea lui Dumnezeu:

„Şi nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu decât Duhul lui Dumnezeu.

Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” (1 Corinteni 2:11-12).

În sfârşit, mai adaug ce spune Pavel galatenilor:

„Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă „Ava”, adică „Tată”.” (Galateni 4:6).

Încep prin a face observaţia că acesta este singurul loc unde Duhul Sfânt este legat de inimă. De regulă, Domnul Isus este plasat în inima credinciosului, deoarece El, Mirele şi Preaiubitul, este legat de inimă. Dar şi referitor Domnul Isus ni se spune că toate gândurile din mintea noastră trebuie să le facem roabe ascultării de Cristos (2 Corinteni 10:5), prin urmare lucrurile acestea nu trebuie absolutizate. Dar totuşi, pe noi ne ajută foarte mult să ştim că Domnul Isus este al inimii noastre iar Duhul Sfânt ne călăuzeşte prin mintea noastră.

Genitivul din expresia „Duhul Fiului Său” poate fi luat nu ca unul posesiv,. Ci ca unul determinativ, şi atunci se poate traduce „Duhul de fiu al Său”. În acest caz, Duhul sfânt este Duhul familiei: toţi copiii acelei familii sunt caracterizaţi de acelaşi Duh, au acelaşi fel de simţire şi acelaşi fel de mentalitate. Ce gând copleşitor este acesta: Acelaşi Duh care L-a caracterizat pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne caracterizează pe noi toţi care suntem fiii lui Dumnezeu!

Din toate cele de mai sus rezultă că funcţia principală a Duhului Sfânt este călăuzirea noastră. Dacă este aşa, atunci trebuie să facem un efort considerabil şi susţinut ca să înţelegem ce este această călăuzire şi să ne asigurăm că o avem şi că ne trăim viaţa prin ea şi pe baza ei. Aşadar

Cum ne călăuzeşte Duhul Sfânt 

Textul cheie pentru aceasta este următorul:

„Umblaţi călăuziţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva firii pământeşti; (firea pământească şi Duhul) sunt lucruri protivnice (opuse, inamice) unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi” (Galateni 5:16-17).

Cu toţi ştim că în originalul grec textul nu spune „firea pământească”, ci spune „carnea”. Dar nu este vorba numai de carnea propriu zisă (muşchii), ci este vorba de toate pornirile instinctuale şi de obiceiurile păcătoase din natura noastră coruptă. De aceea, Cornilescu a optat pentru expresia mai generalizatoare de „fire pământească.”

Pentru moment, însă, să gândim puţin în termenul din original, de carne.

Câtă vreme omul era neîntors la Dumnezeu, mintea lui primea informări şi cerinţe numai de jos, de la carne, care-i transmitea minţii toate dorinţele şi pornirile ei. Iar mintea, la rândul ei, îşi cheltuia toată inteligenţa ei ca să găsească mijloace şi căi pe care să satisfacă dorinţele şi poftele cărnii. Cu alte cuvinte, mintea era numai la dispoziţia cărnii; ea era ancorată numai în carne; ea trăia pentru carne; ea era roaba cărnii. Şi mintea era fericită în această situaţie!

Dar, când omul îl primeşte pe Domnul Isus în viaţa lui, Acesta aduce cu Sine şi implantează în mintea acelui om o nouă Persoană, pe Duhul Sfânt, care locuieşte acolo ca Agentul lui Dumnezeu Tatăl şi ca Agentul lui Cristos, Fiul.

Omul acesta constată brusc că i s-a complicat viaţa. Iată cum. Dacă până acum, la orice mică provocare, carnea lui era stârnită spre o anumită acţiune, şi mintea lui o împlinea fără discuţie şi fără probleme, acum în mintea aceea se aude îndată o voce care-i spune: „Acum tu eşti copil al lui Dumnezeu; acum tu nu mai faci aşa ceva, sau nu mai reacţionezi aşa, sau nu mai spui astfel de cuvinte!”

Efectiv, realmente, concret, în mintea lui locuieşte acum o Persoană care îi spune să acţioneze altfel decât acţiona în mod „natural” până acum. Şi modul în care îi spune această Persoană să acţioneze este exact opusul modului în care acţiona „din fire”, de la natura lui, sau din carnea lui. Iată din nou cuvintele lui Pavel:

Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva firii pământeşti; (firea pământească şi Duhul) sunt lucruri protivnice (opuse, inamice) unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi” (Galateni 5:17).

Întrebarea care se ridică imediat în mintea cititorului acestor cuvinte este:

Dar de unde să ştiu care este mesajul care-mi vine de la carne (din fire) şi care este mesajul care îmi vine de la Duhul Sfânt?

Întrebarea aceasta este absolut crucială şi răspunsul ei trebuie să ne intre în gândire şi în tot sistemul nostru de a exista.

De aceea, în continuare, apostolul Pavel ne dă două liste, zicându-ne: Iată la ce ne îndeamnă carnea (firea) şi iată la ce ne îndeamnă Duhul Sfânt.

Noi trebuie să învăţăm pe de rost aceste două liste, deoarece numai când ele ne intră totalmente în sistemul nostru de gândire şi de existenţă, putem să recunoaştem imediat din care sursă ne vine un îndemn şi din care sursă ne vine celălalt.

Iată lucrurile la care ne îndeamnă firea noastră naturală:

„adulterul, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, invidiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, geloziile, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea” (Galateni 5: 19-21).

Şi iată lucrurile la care ne îndeamnă Duhul Sfânt:

„dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine (în traducere mai aproape de original: amabilitatea), credincioşia (statornicia, perseverenţa), blândeţea, înfrânarea poftelor (în original „encratea”, care literal tradus vine „putere în lăuntru”, şi tradus modern este: stăpânire de sine, sau control de sine, sau autocontrol) (Galateni 5:22-23).

A înţelege aceste liste paralele şi contrastante este un element esenţial în gândirea şi în viaţa creştină. Iată de ce ele se repetă în atâtea cărţi din Noul Testament. Voi mai aminti aici doar câteva asemenea liste paralele şi contrastante.

Una este în Efeseni 4, începând cu versetul 25 şi continuând în capitolul 5 până la versetul 6. Astfel aici avem:

  • minciuna – adevărul ,
  • mânia (strigarea, revărsarea de răutate) – bunătatea, iertarea, dragostea, furtul – bucuria de a dărui tu altora,
  • cuvinte vulgare – cuvinte care zidesc şi dau har, etc.

O altă listă de asemenea practici opuse unele altora ni se oferă în Coloseni 3:8-14.

Pe de o parte: mânia, vrăjmăşia, răutatea, vorbirea de rău (clevetirea), vorbele ruşinoase (vulgarităţi), minciuna.

Pe de alta: inimă plină de îndurare, bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă răbdare, îngăduinţă, iertare şi dragoste.

Contrastele cele mai multe şi cele mai complete, însă, ni le dă Însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi au fost scrise pentru noi în Matei 5-7, în ceea ce noi numim „predica de pe munte”, care este esenţa „legii lui Cristos.”

Cum să privim noi listele acestea? Răspunsul categoric şi fără portiţă de evadare ni-l dă Pavel:

„cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (Galateni 5:19). Desigur, Pavel nu face altceva decât să repete ce a spus Fiul lui Dumnezeu. Lucrurile pe care ni le spune Acesta în predica de pe munte nu sunt altceva decât o descriere a voii lui Dumnezeu pentru fiii Lui. Apoi El ne avertizează:

„Nu ori şi cine Îmi zice „Doamne, Doamne”, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”. El adaugă că toţi cei care trăiesc altfel „lucrează fărădelege”, şi El îi va alunga de la Sine (chiar dacă ei au făcut lucruri neobişnuite în numele Lui!) (Matei 7:21-23).

Prin urmare, lista cu lucrurile la care ne îndeamnă natura noastră rebelă sunt lucrurile care ne pun în vrăjmăşie cu Dumnezeu şi care ne exclud din familia lui Dumnezeu. Lista opusă este alcătuită din lucrurile la care ne îndeamnă Duhul Sfânt şi aceste lucruri ne califică să trăim în părtăşie cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt.

Să revenim la rolul Duhului Sfânt în mintea copiilor lui Dumnezeu. Cheia o avem în aceste cuvinte ale Domnului Isus despre Duhul Sfânt:

„El vă va aduce aminte tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26).

Nu poţi să-ţi aduci aminte decât ceea ce ai pus odată în minte şi nu mai ţii minte. Prin urmare, noi trebuie să învăţăm, adică să ne punem în minte, învăţăturile Domnului Isus din predica de pe munte şi din listele pe care le-am dat mai sus, pentru ca astfel Duhul Sfânt să aibă ce ne aduce aminte!

Vă rog să notaţi bine: Această aducere aminte a ceea ce am învăţat deja, ce am pus deja în minte, este modul primordial în care ne călăuzeşte Duhul Sfânt!!!

Iată motivul principal pentru care trebuie să studiem şi să memorizăm Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să ţinem seama de faptul că toţi autorii cărţilor din Biblie au fost insuflaţi (inspiraţi) de Duhul Sfânt. Prin urmare, Autorul Sfintei Scripturi este Duhul Sfânt. Când el ne aduce aminte texte din Scriptură pe care noi le-am pus deja în minte, El ne aduce aminte ceea ce a scris El Însuşi!

Unii afirmă că au fost călăuziţi de Duhul Sfânt să facă lucruri care evident contrazic Sfânta Scriptură. Noi trebuie să fim siguri că ei se auto-înşeală, deoarece Duhul Sfânt nu se contrazice pe Sine Însuşi!

Acesta trebuie să ne fie un ghidaj principal în a discerne de unde ne vine o călăuzire: Dacă ea contrazice ceea ce scrie în Sfânta Scriptură, în mod categoric nu vine de la Duhul Sfânt.

După ce am învăţat bine listele date mai sus, cu faptele la care ne îndeamnă carnea (firea) şi lucrurile la care ne îndeamnă Duhul Sfânt, ne vine foarte uşor să recunoaştem sursa din care ne vine un îndemnă şi din care ne vine îndemnul contrar.

Dacă un îndemn este să ne mâniem şi să ţipăm şi să facem scandal, este clar că îndemnul acesta (tendinţa aceasta, pornirea aceasta) ne vine de la carne (fire).

Şi când, în situaţia aceasta, auzim o şoaptă care ne spune să ne păstrăm calmul (pacea) şi să răspundem cu amabilitate, cu politeţe, cu dragoste, este clar că vocea aceasta este a Persoanei numită Duhul Sfânt din mintea noastră.

Dacă ne vine îndemnul să minţim – şi mintea noastră ne va da o serie întreagă de argumente că e bine să minţim – trebuie să fim siguri că îndemnul vine de la carne, dincolo de care se află Diavolul însuşi, care este mincinosul. Şi dacă auzim şoapta, „Da al vostru să fie da, şi nu să fie nu”, adică să spui adevărul indiferent cât pierzi sau cât te costă, trebuie să fii sigur că cel ce-ţi şopteşte lucrul acesta este Cel pe care Domnul Isus Îl numeşte „Duhul Adevărului” (Ioan 14: 17). Şi mai trebuie să ştim că dacă am spus minciuna, de fapt noi l-am ascultat pe Satana şi L-am minţit pe Duhul Sfânt. Exact aşa îi spune apostolul Petru lui Anania (Fapte 5:3).

Să facem acum un pas mai departe în înţelegerea lucrării Persoanei Duhului Sfânt în mintea noastră. La început am învăţat listele pe de rost. Apoi identificăm sursa din care ne vine un îndemn sau celălalt aducându-ne imediat aminte de ce scrie în liste.

Dacă procedăm de mai multe ori în felul acesta, treptat-treptat începem să recunoaştem vocea Duhului Sfânt în mintea noastră. Fiecare persoană are un timbru specific al vocii şi nu există două persoane cu aceeaşi voce. Iată de ce recunoşti o voce iubită în mijlocul unui vacarm de voci gălăgioase. Cu cât practici mai mult ascultarea de Duhul Sfânt, cu atât vocea Lui îţi devine mai familiară şi mai dragă!

Să mai amintim că Duhul Sfânt este numit şi „Duhul sfinţeniei” (Romani 1:4) şi că sfinţenia în noi este „lucrată de Duhul” Sfânt (1 Petru 1:2).

Să o spunem răspicat: Slujba principală a Persoanei Duhului Sfânt în noi este să ne călăuzească în procesul de sfinţire a vieţii noastre!

De aceea, părtăşia cu Duhul Sfânt înseamnă cooperarea cu El în procesul treptat prin care învăţăm să nu mai ascultăm de îndemnurile cărnii (firii), ci să ascultăm de călăuzirea Duhului Sfânt.

Un alt element de bază este să ne amintim mereu că Duhul Sfânt este o Persoană, tot astfel cum este Tatăl şi cum este Fiul. Prin urmare, relaţia noastră cu Duhul Sfânt trebuie să fie o relaţie de dragoste! Noi trebuie  să-L stimăm şi să-L iubim pe Duhul Sfânt! O Persoană pe care o iubeşti te atrage; Îi doreşti comunicarea; doreşti să-I faci bucurie împlinindu-I dorinţele!

În Efeseni 5:18 citim: „fiţi plini de Duh”. Toţi teologii ne spun că aceasta este o poruncă, deci noi trebuie să ne umplem de Duhul Sfânt! Cum? Simplu: În mod conştient, dimineaţa la timpul nostru de părtăşie cu Domnul să-L invităm pe Duhul Sfânt să ne umple fiinţa şi să-I dăm asigurarea că orice ne va spune, vom asculta de El, vom trai sub călăuzirea Lui! Părtăşie înseamnă înainte de toate comunicare. Prim urmare părtăşia cu Duhul Sfânt (2 Corinteni 13:14) înseamnă comunicare cu Duhul Sfânt, stare de vorbă cu Duhul Sfânt.

Dacă noi ascultăm de îndemnurile pe care le găsim în lista cărnii (firii), prin aceasta Îl întristăm pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:30). Cu aceasta, noi Îl facem pe Duhul Sfânt să întrerupă comunicarea (părtăşia) cu noi. Aceasta înseamnă că El se retrage undeva într-un colţ în noi şi noi ne golim astfel de El. Dacă vrem să ne umplem din nou de El, trebuie să începem prin a ne recunoaşte păcatul şi prin a ne angaja solemn, hotărât şi categoric că o vom rupe cu practica aceea, că nu vom mai face păcatul acela. El nu ne umple câtă vreme vede că noi mai intenţionăm să practicăm lucrul acela!

El ne umple numai dacă noi suntem de acord ca El să lucreze în noi sfinţenia vieţii!!

Duhul Sfânt este o Persoană care şi-a făcut reşedinţa în mintea noastră. Scopul lui primordial este să-L slăvească pe Domnul Isus în noi (Ioan 16:14) şi să ne transforme pe noi după chipul Domnului Isus (2 Corinteni 3:18). Noi trebuie să-L considerăm Prieten bun, care are intenţii dumnezeieşti cu noi. Şi trebuie să-I cultivăm prietenia.

In Ioan 14:15-22, Domnul Isus ne spune că Tatăl va trimite pe Duhul Sfânt să locuiască în noi, dar imediat adaugă că şi el Personal va veni şi va locui în noi.

Tot aşa, în Efeseni 3:14-19, citim că ne întărim în putere în omul din lăuntru (mintea, cf. Romani 7: 22 comparat cu 23) şi astfel Domnul Isus va locui în inima noastră. Când ne vom întări astfel prin Duhul Sfânt şi când vom fi plini de dragostea Domnului Isus, vom fi „plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (v.19).

Pentru aceasta am fost noi făcuţi: să trăim plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Aceasta se împlineşte când învăţăm să trăim în unire cu Domnul Isus şi când învăţăm să trăim prin călăuzirea Duhului Sfânt.

Post scriptum

Una dintre funcţiile Duhului Sfânt este să ne adune pe toţi în Trupul lui Cristos (1 Corinteni 12:12-13). Pentru a ne îndeplini funcţia noastră de mădulare ale Trupului lui Cristos, Duhul Sfânt ne dă daruri „în folosul altora” şi „spre zidirea Bisericii.”

Trăirea în Trupul lui Cristos este guvernată de cele 25 de porunci pe calapodul „unii altora”, sau „unii pe alţii”.

Câteva exemple:

„Iubiţi-vă unii pe alţii”
„Vegheaţi unii asupra altora”
„Sfătuiţi-vă unii pe alţii”
„Învăţaţi-vă unii pe alţii”
„Purtaţi-vă unii altora sarcinile”
„Încurajaţi-vă unii pe alţii”
„Mângâiaţi-vă unii pe alţii”, etc.

Un aspect al călăuzirii Duhului Sfânt este că orice daruri ne dă El, tot El ne învaţă să le folosim spre folosul altora şi pentru zidirea altora.

De la http://iosif-ton-mesaje.eu

John Piper – video „Nu-ti irosi viata” la Sala Palatului, Bucuresti – 6 Mai, 2012

faceti click pe imagine pentru album foto de la www.http://www.radiofiladelfia.ro

Predica de Duminica seara filmata din sala. Desi calitatea nu este perfect, totusi pana va posta AlfaOmegaTV filmarile oficiale, acest video este bine primit si poate fi ascultat de cei care nu au avut oportunitatea sa participe la programul de Duminica seara la Sala Palatului in Bucuresti.

S-a anuntat la Conferinta care se desfasoara live, in momentul de fata, caci cartea „Dumnezeu este Evanghelia” a fost adaugata la situl Ro.DesiringGod.org unde se poate descarca in format pdf. aici

Dumnezeu este Evanghelia

Meditaţii asupra dragostei lui Dumnezeu care s-a dăruit pe Sine

Face-ti click pe imaginea cartii din dreapta sa sa o cititi.

Saturată cu Scriptura, centrată pe cruce şi absolut încântătoare, cartea aceasta ne potoleşte foamea adâncă a sufletului. Ea atinge esenţa fiinţei noastre, locul din care transformarea noastră îşi ia puterea în fiecare zi. Ne face să-L dorim cu ardoare pe Cristos şi ne deschide ochii ca să-I vedem frumuseţea.Piper scrie pentru sufletul însetat care se întoarce gol şi deznădăjduit de la mirajul metodologiei. El ne invită să ne oprim şi să bem dintr-un izvor mai adânc. „Şi viaţa veşnică este aceasta:”, a zis Isus, „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu.” Aceasta face din Evanghelie, şi din această carte, o veste bună. În parteneriat cu Editura Făclia.

 

John Piper – Invitatie Pastorilor si Liderilor la Conferinta „Dumnezeu Este Evanghelia” Bucuresti, 3-5 Mai 2012

Primul VIDEO cu JHN PIPER de la mesajul din Sala Palatului, 6 Mai, 2012 „Nu-ti irosi viata” aici 

Linkul IN DIRECT aici via AlfaOmegaTV

INTREGUL eveniment va fi transmis in direct pe site-ul nostru http://www.alfaomega.tv, joi 18-20, vineri 10-12 si 15;30-20, sambata: 9-14, duminica: 18-20:30 (de la Sala Palatului)

Citeste mai mult la http://www.alfaomega.tv/stiri/stiri-din-romania/961-john-piper-la-bucuresti-3-6-mai-2012#ixzz1trPbLoNR

John Piper invită pastorii și liderii evanghelici din România să participe la conferința „Dumnezeu este Evanghelia” care va avea loc în perioada 3-5 mai 2012 în București. Pentru înscriere vizitați pagina www.johnpiper.ro.

sau faceti click pe poza sa intrati la www.johnpiper.ro

Schimbarea gandirii noastre de Iosif Ton

Cei care ați citit cu atenție articolele de până acum ați putut vedea că eu lucrez cu întreaga Biblie. Fac lucrul acesta deoarece ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17).

Este momentul să formulez aici mai sistematic modul meu de abordare a Scripturii. Punctul meu de plecare este învățătura Domnului Isus din cele patru Evanghelii. Domnul Isus îmi dă cadrul general al concepției mele despre lume și viață. Domnul Isus este atât Fiul lui Dumnezeu din veșnicie, care S-a întrupat și ne-a adus învățătura direct de la Dumnezeu Tatăl, cât și Omul Isus din Nazaret care și-a format  gândirea totalmente din cărțile lui Moise (Legea), din prooroci și din Psalmi.  Acesta este miracolul Celui care este în același timp Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, cât și Om adevărat din Om adevărat.

Apostolii Pavel, Iacov, Petru, și Ioan au înțeles perfect învățătura Domnului Isus și au continuat-o și au explicat-o pentru primii creștini și pentru toată lumea de atunci încoace. Nu există contradicție între Vechiul Testament și Noul Testament și nu există contradicție între Evanghelii și epistole.

Dar pe primul plan și ca punct de plecare, trebuie să fie pus întotdeauna Domnul Isus și învățătura Lui, fiindcă El este ”Domnul meu și Dumnezeul meu”, așa cum a exclamat Toma când L-a văzut înviat din morți.  Și mai important, așa cum zice Dumnezeu: ”De El să ascultați!”

Cu acestea ne întoarcem la învățătura Domnului Isus din cele patru Evanghelii. Domnul Isus ne învață să privim lumea aceasta ca fiind alcătuită din două împărății aflate în conflict: împărăția lui Satan și Împărăția lui Dumnezeu. Prin decizia lui Adam și  Eva, de a-l asculta pe Satan, omenirea a fost invadată de răutate și de stricăciune (corupție) și se află sub stăpânirea celui rău. Dumnezeu n-a abandonat omenirea, ci a continuat să-și găsească oameni care L-au ascultat și care au umblat cu El, așa cum a fost Enoh, Noe, Iov și alții. Apoi, Dumnezeu l-a ales pe Avraam, ca prin poporul care se va naște din el să binecuvânteze toate popoarele lumii și l-a format pe Israel ca poporul prin care să lucreze pentru toate popoarele. Toate acestea, adunate în scrierile Vechiului Testament, au fost pregătite pentru momentul istoric când Dumnezeu Însuși a intrat în omenire prin întruparea Fiului Său în Omul Isus din Nazaret.

Fiul lui Dumnezeu aduce cu Sine Împărăția lui Dumnezeu așa încât cine Îl primește pe Fiul lui Dumnezeu primește Împărăția lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că Îl primește pe Dumnezeu Însuși.

Un alt element de bază în această concepție despre lume și viață este că Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce încărcat cu păcatele omenirii și prin actul acesta a anulat dreptul lui Satan de stăpânire peste oameni și a satisfăcut justiția lui Dumnezeu, făcând astfel posibil ca Dumnezeu să-i primească la Sine pe cei ce vor să se întoarcă la El. Jertfa lui Isus este astfel poarta de trecere din împărăția lui Satan în Împărăția lui Dumnezeu.

Aceasta este imaginea generală care trebuie să ne stea întotdeauna în față.

Acum urmează o întrebare de cea mai mare importanță: Ce trebuie să facem noi când stăm în fața acestor două împărății? Pentru a primi răspunsul, vom merge înapoi la începutul lucrării Domnului Isus, așa cum ne-o prezintă Marcu:
”Isus a venit în Galilea și predica Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: ”S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1:14-15).

Să ne gândim bine care era atunci situația. Domnul Isus mergea din loc în loc și predica ”Vestea bună a lui Dumnezeu”, anunțându-i pe oameni că Împărăția lui Dumnezeu a venit până la ei și ei sunt invitați să intre în Împărăție, sau, după chiar cuvintele Domnului Isus, ”să o ia cu năvală” (Matei 11:12), sau să dea năvală ca să intre în ea (Luca 16:16).

Când cei din Capernaum vor să-L țină numai la ei, Domnul Isus le spune:
”Trebuie să vestesc Evanghelia (Vestea bună) Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți; fiindcă pentru aceasta am fost trimis” (Luca 4:43).
Și, așa cum scrie Matei, ”Isus străbătea toată Galilea învățând poporul în sinagogi și predicând Evanghelia Împărăției…” (Matei 4:23).

Ce predica Isus despre Împărăția lui Dumnezeu? Matei ne transcrie o asemenea ”predică a Împărăției” în Matei 5-7, în ceea ce noi numim ”predica de pe munte”. Luca ne transcrie și el o asemenea predică în Luca 6:17-49, numită de noi ”predica de pe câmpie”. După ce ținea o asemenea predică, era de așteptat ca oamenii să se întrebe: Acum că am auzit tot ce ne-ai spus despre Împărăția lui Dumnezeu, sau Împărăția cerurilor, ce trebuie să facem noi?

Marcu ne spune ce le zicea Isus după ce predica Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu: ”Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!” Să ne uităm acum la aceste două chemări ale Domnului Isus:

Să începem cu partea a doua, deoarece înțelesul ei este mai vizibil. ”Evanghelie” înseamnă ”Veste bună” și toată predica era ”Vestea bună a Împărăției”. În încheiere, Domnul Isus le spunea simplu: ”Credeți această Veste bună”, și Vestea care trebuia crezută era întreaga predică!

Să facem acum un exercițiu mintal: Să citim încă o dată predica de pe munte și apoi să-L auzim pe Predicator spunându-ne: ”Credeți predica aceasta!” Ce înseamnă să crezi predica de pe munte? Înseamnă să crezi tot ce ți-a spus El în predică: tot ce ți-a spus despre Dumnezeu, despre tine însuți, despre fericirea ta, despre poruncile pe care ți le-a dat El, despre viața ta aici pe pământ și despre viitorul tău în cer. Dar, mai ales, să crezi concluzia predicii: ”De aceea, pe orișicine aude aceste cuvinte ale Mele și le face îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă” (Matei 7:24).

Să crezi predica de pe munte înseamnă să crezi că ea poate fi trăită și înseamnă să pornești la drum și să-ți trăiești viața după toate instrucțiunile pe care le conține!

Am mai spus că problema noastră este că noi nu putem crede ce ne spune Domnul Isus și de aceea nici măcar nu începem să trăim sistematic după ceea ce ne predică El! Acesta este motivul pentru care, drept chemare la încheierea predicii, ne spune: Credeți predica aceasta!

Să ne întoarcem acum spre prima parte a chemării Lui: ”Pocăiți-vă!”

Traducerea în limba română a acestui cuvânt este departe de înțelesul original al cuvântului. ”A te pocăi” este un cuvânt slavon, care vine de la ”caiti”, adică a te căi, a-ți pare rău, a regreta. Dar cuvântul în limba greacă este metanoieite, care înseamnă ”schimbați-vă felul de a gândi”, de la substantivul metanoia, care înseamnă ”schimbarea gândirii”.

Să repetăm exercițiul mintal sugerat mai sus: Să citim iarăși predica de pe munte și apoi să-L auzim pe predicator, zicându-ne fiecăruia: ”Schimbă-ți felul de a gândi, adică asimilează tot ce ți-am spus, învață să gândești după această predică. Fă ca această predică să devină modul tău de a gândi și modul tău de a trăi!”

În articolul precedent am înfățișat pe larg gândirea Fiului lui Dumnezeu în contrast cu gândirea pe care i-a sugerat-o Satan lui Adam. Pentru a simplifica lucrurile, putem spune că există o gândire adamică și o gândire cristică.

Gândirea adamică spune așa: Cel mai mare lucru este să-mi fiu propriul stăpân, adică să gândesc pentru mine însumi. Voința mea este supremă: eu decid pentru mine însumi. În felul acesta, eu sunt eu însumi. În felul acesta sunt liber și sunt împlinit.

Gândirea cristică spune așa: Eu și Tatăl suntem una. Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine. Totul Îmi vine de la Tatăl. El Îmi stabilește ce să fiu și ce să fac – să fiu ce este El și să fac ce face El. Eu aleg în libertate și vreau să se facă în Mine voia Lui. Când Mă dau astfel să-L ascult, sunt cu adevărat liber. Aceasta este suprema împlinire în Dumnezeu!

Când Domnul Isus ne cheamă la metanoia, El ne cheamă să trecem de la gândirea adamică la gândirea cristică. Predica de pe munte și cea de pe câmpie nu sunt altceva decât gândirea cristică, atât ca viață a minții cât și ca trăire practică.

(VIA) IosifTon.Eu

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari