Carturari si Farisei de Costache Ioanid (Matei 23:1-31)

In Evanghelia dupa Matei gasim un capitol intreg  unde Domnul Isus s-a adresat Carturarilor si Fariseilor, on Saptamina Patimilor. Uneori  ne putem si noi identifica cu actiunile pe care  Domnul Isus le condamna in ei. Sa ii cerem Domnului sa ne ierte, sa ne schimbe si sa ne dea putere sa ne corectam.

Cărturari şi farisei stau pe scaunul lui Moise.
Ascultaţi-i, voi iudei, dar nu faceţi ce fac ei.
Căci sunt oameni după veac, una zic şi alta fac.
Căci ei leagă sarcini grele cum se leagă un samar,
dar ei nu se-ating de ele nici cu degetul măcar.
Căci ei strâng argint în pungi, dar îşi leagă peste coate
filacterii cât mai late peste ciucuri cât mai lungi.

În biserici şi la mese îşi aleg un loc în faţă
şi le place când le iese în răspântii şi în piaţă
gloata lumii cea lipsită de-a învăţăturii zestre,
zicând: Doctore, maestre!

Voi să fiţi doar ucenici. Când se strânge tot poporul
ca să-nveţe cu folos, unul e Învăţătorul: E Cristos!
Iar toţi ceilalţi, mari şi mici,
robi şi preoţi şi-mpăraţi, nu sunt alta decât fraţi.

Deci pe nimeni de-azi-nainte voi să nu-l numiţi părinte.
Unu-i Tatăl Creator, Cel ce v-a vorbit pe munte.
Cine vrea să fie-n frunte, să vă fie slujitor.

Vai de tine, vai de tine, fariseu cu suflet greu,
care-aveţi în mână cheia către patria promisă,
care ştiţi că nu-i departe însă ţineţi uşa-nchisă –
şi o ţineţi pân-la moarte, cu o ură furibundă,
ca nici voi să n-aveţi parte, şi nici alţii să pătrundă.

Vai de voi, vai de voi scribi cu inimile sloi!
Căci voi jefuiţi pe-ascuns văduvele şi orfanii,
prigoniţi pe robi şi slugi, dar vă ţineţi în litanii
şi în nesfârşite rugi.

Vai de tine, vai de tine fariseu cu suflet greu
care-nconjori tot pământul ca să faci un prozelit,
dar îl faci mai împietrit şi de două ori mai rău
decât însuşi duhul tău!

Vai şi-amar, vai şi-amar, suflet gol de cărturar!
Căci tu dai a zecea parte chiar din chimen şi mărar,
însă laşi cât mai departe crezul, dragostea şi mila.
Scoţi din blidul tău ţânţarul şi nu vezi că-nghiţi cămila.
Speli pe faţa lui paharul, însă nu te prinde sila
de lăturile din el.
Doctori, călăuze oarbe, lupi flămânzi cu chip de miel!
Căci voi sunteţi mai degrabă ca mormintele spoite,
smălţuite-n flori de Rai,
pe deasupra cu podoabe şi-nlăuntru putregai.
Căci zidiţi acum, şireţi, toate sfintele morminte
ale marilor profeţi, şi strigaţi în lumea largă,
printre lacrime fierbinţi, că de-aţi fi trăit în vremea
adormiţilor părinţi
n-aţi fi stat cu ei alături în acel vrăjmaş sobor.
Dar mărturisiţi cu-aceasta că sunteţi copiii lor.
Căci voi omorâţi pe sfinţi, dar aţi împlinit măsura
ucigaşilor părinţi.

Pui de şerpi cu inimi reci, cine vă va scoate oare
din jăratecul de veci?
Iată, vă voi mai trimite încă soli pe la răscruci.
Voi să-i fugăriţi cu gloate, din cetate în cetate,
şi să-i ţintuiţi pe cruci, ca să vie-asupra voastră
tot şuvoiul revărsat de la sângele lui Abel
pân-la sângele curat care-a curs din Zaharia,
când a fost lovit cu-amar între tindă şi altar.

Vai, Ierusalim al Vieţii, munte binecuvântat,
care ţi-ai ucis profeţii şi pe soli i-ai lapidat.
O, de câte ori cu milă v-am chemat să fiţi ai Mei,
să vă mântui din furtună, să fim veşnic împreună,
să vă scap de anii grei,
cum o pasăre-şi adună puii sub aripile ei.
Şi n-aţi vrut. De-acuma, iată,
Templul slăvilor străbune, Casa neasemănată,
vă va rămâne pustie pân-la vremea când veţi spune:
Binecuvântat să fie Cel ce vine…
Cel ce vine în Sion să-Şi zidească Cetăţuia!
Binecuvântat să fie!
Aleluia!

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari