Florin Ianovici povesteste – Tata, cu mine ai vorbit ???

boy-eating-apple kidPhoto credit www.clearerimages.com

Un copilas mergea cu taticul lui in masina, dar tatal era extrem de preocupat, tot se gandea la facturi, tot se gandea la ce are de facut, cat ii mai trebuie sa mai castige, daca-i ajunge salariul, preocupat.

La un moment dat, copilasul din masina ii zice, „Tata, de ce eu dupa ce musc din mar si-l las o bucata de vreme, marul se innegreste?”

Tatal lui era cu mintea la ale lui, absent. Si-i zice, „Pentru ca oxigenul intra in reactie cu structura moleculara a marului si astfel intervine elementul de oxidare.”

Dupa ce i-a dat acest raspuns, copilul sta o vreme tacand si apoi zice, „Tata, cu mine-ai vorbit?” N-aveti uneori impresia in viata ca punem niste intrebari si capatam unele raspunsuri pe care nu le intelegem?

[Am] 44 de ani si inca ma simt dezarmat in fata vietii. Poate ca unii, in aceasta dupa amiaza sunt mai in varsta ca mine si inca n-avem raspuns la toate ecuatiile care sunt in viata. Uneori avem impresia ca inaintand in viata le vom stii mai bine.

Realitatea e, cateodata stam de vorba cu Dumnezeu si Dumnezeu ne da un raspuns si ramanem si noi ca si acest copilas, „Cu mine ai vorbit?”

Parca uneori Dumnezeu ar fi absent de pe pamantul acesta si parca Dumnezeu n-ar intelege cat de greu e sa tii intr-o zi ca aceasta, sau intr-o lume ca aceasta neprihanirea. Uneori vad si ma intreb, „Doamne, cu mine ai vorbit?”

Vezi aici mesajul intreg 

Vezi –

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici?

Reclame

Florin Ianovici – Am avut un vis ca am ajuns la poarta lui Dumnezeu

p

Photo credit www.radioairjesus.net

Transcriere – Agnus Dei

Florin Ianovici: Pe 31 decembrie, noi scriem o scrisoare lui Dumnezeu, noi, cei din casa noastra. De ani de zileii scriem lui Dumnezeu. La ora 10:30 ne adunam toti cei din casa si scriem: Scrisoare catre Dumnezeu. In scrisoarea aceia ii spunem Domnului tot ce n-am fost in anul care a trecut, tot ce ne-am fi dorit sa fim si n-am fost. Si apoi, ii spunem Domnului, intr-un final, tot ce ne-am dori sa fim in anul care urmeaza. Acum, cativa ani de zile, citeam scrisorile din anul anterior, pentru ca intai citim scrisorile din anul care a trecut, sa vedem ce-am implinit, si apoi citim scrisorile pe care le vrem pentru anul urmator. Una dintre fetitele mele, cand citea aceasta scrisoare, spunea asa: „Cat despre tata,” zicea ea, „as dori sa-l ajut mai mult. Sa ma rog mai mult pentru el si sa-l cunosc mai mult. Tata zice ca merge la evanghelizari, dar eu nu prea stiu ce face tata acolo. Si as dori sa-l cunosc mai bine pe tata.”

Florin IanoviciIn ianuarie, un pastor din Italia, fratele Stelian Mag, imi da un telefon si imi spune: „Frate Florin, nu vrei sa vii pana in Roma la o evanghelizare?” Aveam timp. N-am fost niciodata pe la el si era o lucrare, o biserica care chiar o incepuse. Mi-a zis: „Vino sa-mi dai o mana de ajutor.” Si a zis: „Uite, am un indemn. Vreau sa te rog foarte frumos sa iei toata familia cu tine. Roma-i frumoasa. Ia toata familia cu tine si vino incoace la Roma.” Am zis: „Lasa-ma sa ma sfatuiesc putin cu ai mei. Si i-am dat telefon sotiei si i-am spus: „Uite, omul asta ne zice sa mergem cu toti.” Mina a zis: „Eu nu pot. Dar stii ca a zis fetita noastra mai mica ca ar vrea si ea sa stie ce face tata. Ia-le cu tine. Du-te cu ele si lasa-le sa vada ce inseamna Dumnezeu, ce inseamna evanghelizare, ce inseamna realitatea vietii tale.”

Le-am luat cu mine si m-am dus la Roma. A fost un weekend bogat. La sfarsit, statea, seara in apartamentul bisericii si fata mea imi spune: „Tata, asta este evanghelizare? De cand ai venit aici- biserica, biserica, rugaciune, biserica,  si putin timp petrecut.” Si am zis: „Asta este.” „O tata, de-acuma stiu ce sa ma rog pentru tine.” Ne-am culcat.

Spre dimineata am avut un vis. In visul acesta, am vazut ca am ajuns la poarta lui Dumnezeu. Eram in fata raiului lui Dumnezeu. Eram putin mai departe. Eu am stiut atunci ca sunt in fata portii care imi oferea intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Era acolo un grup de oameni, destul de multi la numar. Si toti mergeau spre usa raiului. Si m-am bucurat si m-am mirat si am zis: „Ma, ce lot bun am prins eu ca toti astia merg in rai.” Cand ajungeau in dreapta unei fiinte inalte, un inger a lui Dumnezeu, tinea o carte in mana si se uita pe cartea aceia. Si am vazut ca atunci cand au ajuns in dreptul lui, unii au intrat si altii au fost luati si au fost aruncati. Si cand m-am uitat unde au fost aruncati, era intuneric.

Eu totdeauna mi-am inchipuit ca raiul e sus si ca iadul e undeva departe, jos. Dar atunci in vis, am zis: „Ia uite, ca de fapt iadul e tare aproape. I-a luat si i-a aruncat.” Si mi-am adus aminte de cuvantul Domnului care scrie: Vor fi luati si vor fi aruncati in intunericul de afara. Si mi-am adus aminte cat de bun si drept e cuvantul lui Dumnezeu. Cand a terminat ingerul acesta cu toti oamenii acestia, a venit la mine si m-a intrebat: „Ce faci aici?” Si i-am spus: „Nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici.” La care ingerul imi spune: „Lucrul acesta nu-i sub stapanirea mea.” A intors spatele si a plecat.

Eu am strigat dupa el: „Dar, cine poate sa-mi spuna?” Si ingerul nu mi-a dat niciun raspuns. Si atunci mi-am adus aminte ca numai Dumnezeu poate sa raspunda la acea intrebare. Si m-am gandit sa-l intreb cum pot sa stau de vorba cu Dumnezeu. Nu mi-a raspuns si mi-am amintit ca pe pamant, oridecateori imi era greu, inchideam ochii si incepeam sa ma rog. Si am facut la fel in vis, m-am rugat lui Dumnezeu. A coborat un nor de lumina, un nor de lumina extraordinar de puternic. Si din norul acela de lumina, o voce m-a intrebat: „Ce faci aici?” I-am spus: „Eu nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici.” Si vocea aceasta, a lui Dumnezeu mi-a raspuns: „Tu nu trebuie sa fi aici. Nu este timpul ca tu sa fi aici. Dar vreau sa-ti amintesti ca Eu ti-am dat viata.” Si asta a fost visul.

M-am trezit. Cand m-am trezit, atat de puternica era impresia acestui vis, ca am trezit si fetele. Am trezit fetele si am stat de vorba cu ele. Si le-am spus: „Uite ce am visat.” La care, una dintre fete mi-a zis: „Tata, poate ca Dumnezeu vrea sa-ti amintesti ca acum doi ani de zile tu ai avut un accident de masina.” Un TIR a intrat in mine, de 42 de tone. M-a spulberat pe sosea. Masina a fost absolut dauna totala. Si am coborat la costum, nevatamat. Si i-am spus: „Poate.” Dar nu simteam ca asta-i talmacirea. M-am dus cu sotia pastorului ca sa cumparam niste parmigiano pentru acasa. Si in timp ce mergeam i-am povestit: „Uite ce mi s-a intamplat. Ce vis am avut.” S-a uitat si a zis: „E un vis puternic, dar nu stiu sa spun…” M-am dus la Stelian acasa. Am mancat de pranz si i-am povestit visul. Nu mai puteam sa fac diferenta intre realitate si vis. Mi se parea ca realitatea este visul si ce traiesc e vis. Aveam doua tinere din biserica noastra, Andreea si Diana, care canta. Si cand ne-am dus spre aeroport impreuna cu ele, ce credeti ca le-am povestit? Visul. Ele au zis: „Nu stim ce sa spunem frate Florin.”

Cu jumatate de ora inainte de imbarcare, am reusit sa dau de sotia acasa. I-am spus visul. Si sotia mi-a zis: „Nu stiu, Florine, ce sa zic, dar ma duc sa ma rog. Ma duc sa fac o rugaciune.” Am stat o ora pe pista, ca sa plecam. N-am plecat pentru ca n-am avut culoar. In sfarsit, dupa o ora de asteptat, am plecat. Cand avionul a decolat, am auzit un zgomot ca si atunci cand un surub se loveste intr-o tabla. M-am uitat sa vad daca nu cumva fetitele mele n-au centura pusa bine, ca m-am gandit ca izbeste clapeta aceia. Se auzea puternic zgomotul acesta.

In momentul cand am inceput sa urcam la o altitudine mai mare, am auzit o bufnitura puternica. Eram doar cu un scaun dinaintea motorului de avion. Dupa aceasta bufnitura, a tasnit o limba de foc si apoi a inceput sa vina mai mult si mai multe. Si focul acela a inceput sa se interteasca. In timpul acesta, nimeni n-a spus nimic in avion. Oamenii au inceput sa tipe, sa strige: „Am luat foc! Spuneti pilotului ca am luat foc!” Limba de la avion, de la motor, am vazut cum a ajuns sub aripa. Stiam ca-n aripa este combustibilul. Si in momentul cand a ajuns acolo, ma gandeam ca intr-o secunda vom sari in aer. M-am uitat in dreapta si in stanga. Fetele mele plangeau. Oamenii si-au desfacut centura, strigau in avion sa se duca spre cabina pilotului, pentru ca nimeni nu spunea nimic. Tipic romanesc.

In acel moment, mi se parea ca fiecare secunda traita in plus e un dar de la Dumnezeu. M-am gandit intr-o fractiune de secunda ce moarte urata o sa am, ca o sa ma culeaga si nici n-o sa poata sa ma puna intr-un sicriu. Si m-am gandit la biata sotie, cand o sa primeasca vestea ca toata familia ei a murit. Si vreau sa va spun un lucru. Nu m-a interesat absolut nimic. Fiorul mortii e fiorul mortii. Nu-l birui asa cum crezi, cand stai cu microfon in mana. E ceva care nu poate fi descris. Dar este un moment extrem de greu. Si in momentul acela, nu mi-am adus aminte de absolut nimic- nici cate licente am, nici cate costume am. In acel moment, un singur gand mi-a trecut prin minte. Daca mai este ceva nemarturisit inaintea lui Dumnezeu. Daca mai este vreun pacat care ar putea sa ma desparta de raiul lui Dumnezeu. Atat. Atat m-a framantat. Nimic mai mult.

Un al doilea gand pe care l-am avut a fost acesta. Doamne, mi-a parut atat de rau ca am refuzat sa alerg mai mult pentru Dumneezu decat am alergat. Mi-a parut rau pentru tot binele pe care am putut sa-l fac si nu l-am facut. Asteptam din clipa in clipa. Fetele plangeau, le-am strans mainile. Nu stiam ce sa le spun. Dar in momentul urmator, ascultati ce va spun. Am simtit cum coboara in avion, in avion, puterea Duhului Sfant. In acel moment mi-am adus aminte de visul pe care l-am avut dimineata. Si am inteles ca Dumnezeu imi vorbise dimineata la prima ora, ca nu este timpul ca eu sa ajung acolo, dar sa-mi aduc aminte ca Dumnezeu mi-a dat viata.

In momentul acela am izbucnit in plans. Nu doar pentru ca eram eliberat de acel sentiment greu de dinaintea mortii, ci pentru ca mi-am dat seama ca Dumnezeu din cer si-a facut timp pentru mine. Si-a facut timp de cu zori pentru mine, sa imi spuna mie in vis sa nu ma tem, ca nu-i timpul sa ajung acolo. Am simtit ca sunt iubit de Dumnezeu si ca sunt in atentia Domnului si am inceput sa plang. Si le-am spus fetelor: „Va aduceti aminte de visul de azi dimineata, pe care vi l-am povestit?” „Da, tata.” „Ei, ascultati-ma. Acest avion va pune rotile pe pamant. Si vom trai si nu vom muri. Si voi marturisi ceea ce Domnul mi-a facut.”

Imediat dupa ce s-a intamplat lucrul asta, pilotul a zis ca a reusit sa stinga incendiu, pentru ca eram in urcare. A asistat alimentarea si s-a oprit focul. Am coborat cu un motor. Am cazut de doua ori pentru ca altitudinea era undeva pe la 3,700 si cu foarte mare greutate a reusit sa faca virajul. Cand am coborat pe pista, era plin, masini de salvare, de pompieri. In tara, cand am venit dupa 6 ore, au fost toate televiziunile. A fost mediatizat- Avionul care a luat foc.

Ce e realitatea? Pentru ce alergam? Ce ne framanta? Toti, fara exceptie, vom sta la scaunul de judecata. Toti. In aceasta seara, Dumnezeu iti spune asa: „Gandeste-te. E ceva ce te desparte de Mine?” Vino sa pui la picioarele lui Dumnezeu. Doamne, vreau sa fiu curat si sfant. Gandeste-te la ce inseamna credinta. Ce inseamna credinta? Doamne, sa mai alerg un pic pentru tine. N-are importanta ce spun oamenii. Stiu ca gresesc in multe feluri. Probabil ca am spus lucruri care v-au deranjat pe ici, pe colo.

Dar vreau sa va spun un lucru. Dumnezeul meu este judecatorul nostru. El ma va judeca pentru toate. Gresesc? Negresit ca gresesc. Dar stie Dumnezeu ce este in inima mea. In aceasta seara va chem la un act de realitate, de ingenunchere inaintea lui Dumnezeu. Zi, Doamne, nu ma mai lasa sa ma preocupe nimicuri. Gata, vreau sa ma opresc si in aceasta seara vreau sa spun ca vreau sa-ti apartin tie cu tot ce am. Nu mai este timp. O sa fie prea tarziu ce se intampla maine. Si in aceasta seara vreau sa fiu de un realism deplin cu Dumnezeu, sa spun: Iarta-ma, da-mi puterea sa fiu credincios, ca oricum va veni scaunul de judecata.

Vezi mesajul intreg aici (Video + mesajul scris) – 2. – Cum să fac față realității? Pacatul, Credinta si Judecata

VEZI mesaje din aceeasi serie aici:

Ce e nou la PAGINA Florin Ianovici

Florin Ianovici – Am o frica in viata…

In seara aceasta, vreau sa va spun, dragii mei, un singur lucru. Eu am o frica in viata si am mai spus despre frica aceasta. Cineva din Spania, un prieten bun, m-a certat.  A zis: „Ce frica ai tu, frate Florin? Sa nu mai spui ca ai frica.” I-am spus: „Frate, imi pare rau, dar frica asta o am si nu cred ca e o frica rusinoasa.”

Adica, sa intelegeti un lucru. Am trecut prin stari de boala. Am trecut prin pericole de moarte. Am trecut prin pierderi. Eu avocat, 4 ani de zile m-am luptat pentru casa, pentru ca eu, avocat, am fost pacalit intr-un mod ordinar. Un smecher a reusit sa-mi vanda o casa mie si la inca alti doi. Si m-am trezit, dupa ce am muncit in casa, cu executorul judecatoresc: „Buna ziua d-l avocat, ne cunoastem dupa holurile tribunalului. Afara. Casa este a lui altcuiva.” Stiti de ce? Ca sa ma uit spre stele si sa spun: „Acolo este asternutul picioarelor lui Dumnezeu si acolo trebuie sa caut ajutor.”

Parintii mei, care mi-au promis atat de multe lucruri, nici macar nu mi-au mai raspuns la telefon. Parca eram un lepros. Cand imi auzeau vocea, imi inchideau telefonul. Asta a fost viata. Am postit 1 an de zile, sa-mi dea Dumnezeu un copil, ca noi nu puteam avea copii. Nu pot sa va spun cat am postit. Dumnezeu stie. Si dupa ce mi-a dat Dumnezeu copilul, Dumnezeu mi- l-a luat. Si in fiecare an sunt valuri.

In fiecare an sunt valuri, de la an la an. Am trecut de curand printr-un cancer cu sotia. O tumoare canceroasa. Dumnezeu din cer ne-a promis… Cinci luni de zile am stat in casa, fara sa stie nimeni si numai ne-am rugat si am postit continu. Si Dumnezeu, in a cincea luna, cand s-a dus la control, disparuse tumoarea cu totul.

Sunt lucruri pe care vi le spun, pentru ca am baut din paharul asta. Dar vreau sa va spun un lucru minunat. Am o frica. Singura mea frica in viata, nu e faptul ca va veni o noua boala. Am trecut prin atatea. Nici faptul ca voi avea lipsa de paine. Am cunoscut foametea, dar si belsugul. Nu mi-e frica ca tara noastra va fi o tara in care nimeni nu va mai gasi de lucru. Dumnezeu din cer mi-a dovedit ca stie sa hraneasca prin corbi. Dar am o frica in viata. Frica ca intr-o zi, cand ma voi ruga lui Dumnezeu, nu-L voi mai simti. E frica vietii mele. Orice sa faca Dumnezeu, numai El sa fie cu mine. Sa pot sa ingenunchez in camaruta si sa vina Duhul Sfant la mine. Sa pot sa tin microfonul asta in mana si sa-L simt pe Dumnezeu prezent. Sa cant si sa am un fior din Dumnezeu, un fior sfant. Atat. Asta-i frica mea.

Si-i spun lui Dumnezeu: „Nu pleca de la mine, Doamne. Orice ar fi, prin orice as trece, nu stiu ce va veni,” si va spun ca nu stiu ce va veni. Si am atatea descoperiri de la Dumnezeu ca vor fi vremuri grele, cel putin pentru mine. Ascultati ce va spun. Dar Dumnezeu mi-a spus de fiecare data: „Eu sunt cu Tine.” Am vrea, daca se  poate, sa vina Hristos cu noi. Vreau sa va intreb: Era Hristos la usa cuptorului? Am vrea ca Hristos sa fie la usa cuptorului, sa  nu intram in cputor: „Oh, ce Dumnezeu mare avem.” Noi nu intram in cuptor, pentru ca Hristos e acolo si nu ne permite intrarea in cuptor.

Nu-I! Nu-I acolo Hristos. Am vrea si multi dintre noi cand iesim din cuptor… ce face Hristos cand iesim din cuptor? Pleaca, dispare. Stiti de ce dispare Hristos cand iesim din cuptor? Pentru ca asteapta ca pocaitul sa zica: „N-am iesit prin puterea mea.” Si noi, de cele mai multe ori cand iesim din cuptor, iesim fara Hristos si vorbim despre realizarile noastre. Si vorbim despre desteptaciunea noastra si cum am stiut noi sa facem intr-un fel sau altul.  Hristos nu este nici la intrare in cuptor, Hristos nu este nici la iesire din cuptor.

Ci, Hristos spune: „Totdeauna voi fii cu cel care va fii in cuptor. Totdeauna voi fii cu acel a carui duh este zdrobit. Si voi fii acolo langa omul care se frange.” Cand un nenorocit striga, Domnul aude. Dumnezeu se coboara la cel ce este in incercare. Si Dumnezeu spune: „Totdeauna vei avea dreapta mea ca sprijin in incercarile tale.”

Se spune la un moment dat ca Napoleon a trecut Alpii. Si cand a trecut Napoleon Alpii, inamicul care statea in fata era extrem de numeros.

Pentru prima data, Napoleon a zis asa: „Suna retragerea. Ne copleseste numarul dusmanilor.”
La care, gornistul zice: „Ce sa fac?”
„Suna retragerea.”
Si asta a zis: „De trei ani de zile lupt cu tine. Si de trei ani de zile n-am sunat decat „Inainte, la atac”. Zice: „Eu nu stiu cum se suna retragerea, ca n-am cantat niciodata cantecul asta. Cum se canta?”

La care, Napoleon a zis: „Suna ce-o-i suna. Numai suna.”
Atunci gornistul a sunat ce stia el: „Inainte, la atac.”
Cand au auzit francezii „Inainte, la atac,” s-au gandit, ca de pe versantul  din spate a muntelui vin ajutoare si au inceput sa lupte cu insufletire  si au inceput sa dea strigate de biruinta.

Cand a auzit oastea inamica gornistul care a sunat „Inainte, la atac”, au zis: „Astora le vin ajutoare din spate.” Si s-au inmuiat ca apa. Si a fost una dintre biruintele mari ale unui numar mic  impotriva unui numar mare.

Stiti  de ce? Pentru ca gornistul a spus: „Nu stiu sa sun retragerea.”

Dar, nu-i Duhul Sfant in biserica ? Dar, Duhul Sfant care suna in seara asta, spune cuiva retragerea?

Da, Duhul Sfant va spune: Da inapoi? Da, Duhul Sfant va spune: Pune armele jos? Va spune Duhul Sfant vreodata: Retrage-te? Dar, ce spune Duhul Sfant in seara asta?

Mergi inainte. Mergi inainte. Mergi inainte, la atac. De ce? Pentru ca tu esti mai mult decat biruitor cu Isus!

Citeste sau VEZI predica in intregime aici Florin Ianovici – (3) Cum să fac față încercării – Biserica Elim Brisbane

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Florin Ianovici – Lupta fluturelui

Photo credit www.desicomments.com

Ce lupta duce omul lui Dumnezeu Iacov cu Dumnezeu. Asta-i lupta noastra, adica aceasta stransoare pentru care Tatal ne-o da. A plans si s-a rugat de el. Asta este ceea ce inseamna lupta, antrenamentul, disciplina.

Ati auzit ce inseamna coconul, invelitoarea aceea din care omida se transforma si ajunge sa fie fluture. Din coconul acela trebuie sa iasa fluturele. El se crapa si intr-un loc anume, fluturele ar trebui sa iasa.

Vreau sa va spun ca iesirea fluturelui din cocon este foarte dureroasa si este o munca puternica. Un om, intr-o zi, a vazut un asemenea cocon si fluturele cum da sa iasa. Si a vazut ca fluturele nu poate iesi. Orificiu era foarte mic.

Atunci omul s-a gandit si cu un cutit a deschis orificiul acela si l-a facut mai mare. Imediat a iesit fluturele. Si cand a iesit fluturele, spre mirarea lui, nu putea sa zboare.

Nu dadea din aripi si a asteptat sa-si deschida aripile sa zboare. A vazut ca trupul este foarte fragil si ca nu putea sub nicio forma sa-si deschida aripile. Si a intrebat ce se intampla.

Si cineva care stia a spus: „Fluturele trebuia sa se chinuiasca sa iasa prin orificiul acela  mic pentru ca are un lichid interior pe care trebuie sa-l impinga spre aripi. Si daca nu se trudeste si nu iese prin acel orificiu si nu se chinuie sa iasa prin acel orificiu vor fi inutile aripile. 

Ce faci Tata cu mine? Te prind in stransoarea mea de Tata, pentru ca ai nevoie de o pereche de brate puternice.

Pentru ca ai nevoie sa mergi pe picioare care sa mearga pe drumul curatiei. Pentru ca ai nevoie de un mijloc incins cu adevarul. Pentru ca ai nevoie de tarie din mine.

Si Dumnezeu ne prinde in clestare si in aceasta stransoare. Ca uneori, ce e rugaciunea decat un chin continu cu Dumnezeu, o zbatere in care-L rogi pe Dumnezeu sa-ti dea izbavire, Il rogi pe Dumnezeu sa nu te inmoi, Il rogi pe Dumnezeu sa-ti pastrezi mintile intregi? Ce inseamna uneori sa citesti Biblia? Sa cauti si sa cauti ca mintea ta sa ramana stransa in mana lui Dumnezeu?

Asa-i. Doamne, daca trebuie sa ma strangi, strange-ma pana cand aripile mele se pot deschide si pot zbura asa cum trebuie, sa nu ma tarasc o viata intreaga si sa fiu un hibrid spiritual.

CITESTE / VEZI mesajul intreg aici – Florin Ianovici – Lupta in intuneric

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Florin Ianovici povesteste – Un pastor s-a dus pentru prima data sa predice la o inchisoare

Un pastor s-a dus pentru prima data sa predice la o inchisoare in care oamenii erau condamnati pe viata.

S-a gandit, a zis: „Da, ce sa predic eu?” Nu stia. I-a fost teama, tot s-a framantat.

Eu am predicat odata la cei ce se numesc vietasi. Pana si culoarea salopetelor lor este speciala.

In sfarsit, cand a ajuns in sala, in momentul cand a intrat acolo pastorul a vazut numai niste priviri aspre, priviri usor dispretuitoare, oameni duri.

S-a pierdut. Si in timp ce se ducea spre amvon s-a impiedicat, ca sa fie si mai bune. Si cat era el de mare, cu tot cu Biblie, a cazut.

Cand s-a ridicat, astia nu mai puteau, atata radeau.

In momentul acela s-a scuturat, s-a uitat la ei si a zis: „Am venit sa va spun despre acest lucru. Ca cel ce cade se poate ridica. Dar nu singur, ci prin puterea lui Dumnezeu.”

De ce ma iei Doamne in brate si ma strangi si ma chemi la aceasta lupta? Ca sa nu ramana nimic in tine neantrenat. Ti-am dat o pereche de aripi cu care sa zbori. Si pentru ca prinzand incredere de aici, sa te poti duce sa te lupti.

Pentru ca Dumnezeul nostru de atatea ori ne-a ridicat pe noi si Dumnezeu a avut mila de noi. Am incredere ca Dumnezeu va fi cu mine in continuare. Binecuvantat sa fie numele Lui.

CITESTE / VEZI mesajul intreg aici – Florin Ianovici – Lupta in intuneric

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Florin Ianovici povestește – Am stat de vorbă cu oameni care mi-au zis: Aș vrea să cred că Dumnezeu mă mai poate ierta! Dar, nu pot să cred lucrul ăsta

Ianovici Brisbane

Ciudat ce se intampla. La un moment dat spune ca Daniel ii zice lui Belsatar: „Belsatar, ai fost un om care nici n-ai vazut, nici n-ai auzit, nici nu te-ai interesat.” Si zice Daniel: „Pastreaza darurile pentru tine, pentru ca asta este ultima seara in care tu vei trai. Tu mori in seara aceasta.”

Asta spune Biblia. Si ce face Belsatar? Belsatar zice: „Bine.” Ia lantisorul, il pune pe gat si-i da locul locul al treilea in cirmuirea  imparatiei.

Cum vi se pare actul asta a lui Belsatar? Pentru mine: inutil si lipsit de orice logica. Lipsit de orice urma de bun simt. Ce ar fi trebuit sa faca Belsatar, in mod real, daca cunostea putin ce inseamna realitatea?

Trebuia sa se arunce la picioarele lui Dumnezeu, sa spuna: „Daniel, mai exista o sansa pentru mine? Daniel, mijloceste la Dumnezeul tau, sa-mi mai dea macar o secunda de viata sa ma pocaiesc. Imi pare rau, Doamne!!!”

A facut-o? Dar, stiti de ce n-a facut-o? Pentru ca noi mizam pe ultima secunda de viata si asta vrea Satana sa facem. Se va impietri inima noastra si vom ajunge iasca si piatra. Si orice ni se va spune, nu o sa putem sa ne mai intoarcem la Dumnezeu. Pentru ca este un timp, prieten, cand Dumnezeu lucreaza si timpul asta este acum si aici. Nu maine!

Am stat de vorba cu oameni care mi-au zis: „As vrea sa cred ca Dumnezeu ma mai poate ierta!” Si au zis: „Dar, nu pot sa cred lucrul asta.” Li se impietrise inima.

Vedeti, ca ultima clipa de viata acestui om, stiti ce a fost? O suma a intregii lui trairi. Sa nu credeti ca in ultima clipa de viata te lasa Satana liber. Sa nu crezi ca in ultima clipa de viata vei reusi sa birui ceea ce n-ai facut o viata intreaga. Amai si spui: „Domnu-i bun. Domnul este bun si ma iarta. O sa ma pocaiesc mai incolo. O sa ma pocaiesc mai tarziu.” Si cand ajungi spre batranete, cand ajungi in clipele acelea de viata, nu mai poti, pentru ca Satana are dreptul asupra ta.  O sa spui: „Ah, ca Dumnezeu poate sa faca o minune.” „Poate…. ca face…o minune.”

Dar, eu va intreb. Pilda fiului risipitor o stiti? Si eu vreau sa va intreb: toti fii risipitori s-au intors la tatal? Fratii mei, faptul ca un fiu risipitor s-a intors nu-i obligatoriu ca toti se vor intoarce. Faptul ca un talhar pe cruce a fost salvat in ultima secunda, nu e chezasia faptului toti vor fi in felul acesta. De aceea, in aceasta seara, stiti care este realitatea? Realitatea este ca trebuie sa ne schimbam acum si sa adunam cu Dumnezeu pocainta, sa adunam cu Dumnezeu zile bune si Dumnezeu sa ne ajute ca  Dumnezeu din cer, in momentele grele ale vietii noastre, sa mai putem avea putere sa ne intoarcem la el.

Am stat mult si am analizat caderea lui David. Caderea lui David a fost de-odata, a fost intr-o clipa de neveghere, dar, a fost o viata intreaga traita cu Dumnezeu inainte. Si omul acesta a gasit putere sa se intoarca la Dumnezeu pentru ca Dumnezeu i-a vorbit, toata viata lui a fost o viata pusa in slujba lui Dumnezeu. Da, l-a trantit diavolul, dar a gasit putere pentru ca toate zilele de dinainte fusesera zile traite cu Dumnezeu. Tu sa nu faci lucrul asta, tu sa spui, ca in ultimul ceas te smulgi tu din mana Satanei, tu sa amani. Sa nu faci lucrul asta. Si realitatea este urmatoarea. Ne inseueaza cel rau si ne face robi si ne pune lanturi la maini si n-o sa mai putem face nimic.

Da slava lui Dumnezeu in aceasta seara ca ti-e mintea libera. Da slava lui Dumnezeu in aceasta seara ca traim vremuri de libertate.  Da slava lui Dumnezeu in aceasta seara ca Duhul Sfant lucreaza. Si spune-I Domnului in aceasta seara: „Doamne, vreau din toata inima mea in aceasta seara sa ma schimb.”

Realitatea este ca in fiecare zi a vietii noastre  trebuie sa urmarim un lucru, ca viata noastra sa fie o viata schimbata. Trebuie in fiecare zi a vietii noastre sa dam o lupta cu pacatul, cu amorteala. Sa dam o lupta cu oboseala care nu ne permite sa ne rugam. Fratii mei, rugati-va in fiecare zi a vietii voastre. Sa ne desavarsim inaintea lui Dumnezeu. Sa traim cu curatie si cu sfintenie. Amin!

Asta este realitatea pe care Dumnezeu o asteapta de la noi. Ce facem noi in fiecare zi? Alergam si alergam… si ne cantarim pe 31 decembrie, cand e revelionul. Tic toc, tic toc: „Doamne, iar sunt pacatos. Dar nu ma fac mai bun.” Povesti. Povesti. Stiti ca suntem in februarie? A trecut deja revelionul. Si iar hotariri sfinte si iar hotariri. Si unde esti? Unde vrei. In aceasta seara, ma rog lui Dumnezeu si zic: „Doamne, ajuta-ma sa vad viata in termeni de pacat si neprihanire. Ajuta-ma sa vad intelesul vietii.”

Citeste mai departe aici…

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Florin Ianovici povesteste – Contractul ciudat

Photo credit www.roselawkc.com

Eram angajat avocat la o firma si seful meu mi-a zis: „Trebuie neaparat sa facem un contract cu o clauza speciala. Era un contract extrem de ciudat, nu era in Romania. Era un contract de import. Si mi-a zis seful: „Pana maine, cand avem miting cu toti ceilalti parteneri, tu trebuie sa fi cu contractul asta facut  si sa ai acea clauza care sa ne protejeze.”

M-am dus acasa si am inceput sa caut in toate cartile de drept, compendiile de drept pe care le aveam. Era un contract greu. Nu se mai facuse in Romania. Si eram atat de convins ca o sa fiu atat de destept, ca am invatat. Deci, o sa fie ok. Si am inceput sa caut, nimic n-am gasit. Nimic. N-am putut sa fac contractul asta  de fel.

Apoi, m-am gandit asa: „O, dar nu sunt eu copil de Dumnezeu? Ma duc si ma culc. Ma rog si ma duc si ma culc. Visez peste noapte ce sa scriu. Amin, am zis, asa o sa fac. Dar, asa de bine am dormit ca n-am visat nimic.

Dimineata m-am trezit, cand m-am uitat la ceas, niciun raspuns n-a venit. M-am dus din nou la rugaciune si am zis: „Doamne, inca mai este timp. Tu ai zis ca dai stiinta si pricepere. Tu ai zis ca cine este hotarat sa traiasca pentru tine, nu-l lasi. Tu nu ma lasi sa fiu de rusine. Tu ma vei ajuta.” Si am zis: „Acuma, Dumnezeu imi da solutia.” Si stateam asa (in asteptare). Nicio solutie n-a venit.

Am plecat spre munca. Era deja tarziu, la 7 am plecat. Trebuia sa fiu acolo la ora 8. Cand am plecat pe drum, stiti cum aratam? Au trecut pe langa mine doua doamne,  si s-au uitat, asa cu mila: „Saracul….”  Eu ma tot rugam: „Doamne, ajuta-ma. Doamne, ajuta-ma.” Tot ma rugam pe strada: „Doamne, te rog sa ma binecuvantezi. Eu stiu, Doamne, ca tu deschizi mintea omului.” Si ma rugam lui Dumnezeu. S-au uitat acele doamne cu mila: „Asa tanar,” zice, „si dus…” Probabil ca aratam ciudat cand ne rugam.

Cand am ajuns la serviciu m-am gandit: pana intru imi da Dumnezeu solutia. Am intrat. Nimic nu mi-a venit in cap. Cine crede-ti ca era colo, in pragul usii? Seful. Cand l-am vazut, mi-a trecut prin minte ca nici nu a plecat acasa. O fi dormit aici, am zis, cat era de interesat- un contract cu bani multi. Ce sa va spun?

Si zice: „Buna dimineata.”
„Buna dimineata.”
Imi spusese cu o zi inainte ceva asa: „Stiu ca vei reusi sa faci contractul asta cu clauza. Nu? Ca doar tu esti baiat destept.”
Si cand mi-a spus lucrul asta, de fapt, eu am inteles: De nu esti destept, esti somer.

Cand am intrat, acolo in fata lui, zice: „Ai solutia?”
Si ascultati ce va spun acuma. Am inceput sa vorbesc. Nici astazi nu stiu ce am vorbit. Atat sunt de curios, cand ma voi duce in cer, sa stiu ce am vorbit.
La care, seful: „Extraordinar!” zice. „Eu nu m-am gandit la lucrul asta. Extraordinar! Foarte bine.”
Eu am plecat mai nauc decat am fost.

Nici in ziua de astazi nu stiu ce l-a facut Dumnezeu sa auda. Ati priceput ce va spun? Eu nu ma pot mandri cu lucrul asta. Dar pot sa spun: „Laudat sa fie Dumnezeu!” N-a vrut Dumnezeu sa ma duc cu o solutie omeneasca, sa ma dau rotund: „I’m so smart!” Nu, nu, nu. E Dumnezeu so great (asa de mare).

Nu stiu ce am spus, ca asa face Domnul Dumnezeu. Si am vazut in viata, cand Dumnezeu iti da gratis, Dumnezeu iti da in dar solutia, ne mandrim dupa. Si abia asteapta Satana sa ne ia ce ne-a dat Dumnezeu. Nu stiu ce-am spus. Nu conteaza ce-am spus. Conteaza ce-a auzit el. Binecuvantat sa fie Dumnezeu. Conteaza ce a priceput el. Laudat sa fie Domnul.

Ascultati ce va spun. Dumnezeu va va intari. O sa aveti sesiuni grele. Va trebui sa invatati. Va trebui sa munciti. Rugati-va lui Dumnezeu.

Va urma…

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Florin Ianovici povesteste – Imi zice o sora: Ajuta-ma sa-mi recuperez niste bani pe care i-am imprumutat

Photo credit www.alarabiya.net

Ai o cauza, ai o petitie, mereu intrebam: Cine pe cine cunoaste? Dar de ce intrebati cine pe cine cunoaste? Nu cunoastem noi pe Dumnezeul care-i cunoaste pe toti? Nu e Dumnezeu cel ce stapaneste in cer, prieteni? Si biblia spune ca nu trebuie sa castigam oameni, nu trebuie sa ne facem pres inaintea lor.

Vine la mine o sora si-mi zice: „Frate Florin, trebuie sa-mi ajuti sa recuperez niste bani pe care i-am imprumutat.” La care, eu ii zic acestei surori: „Ai contract de imprumut?” „Nu,” zice ea. „Aha, n-ai contract notariat, cu garantii?” „Nu.” „Dar chitanta de mana cu doi martori, ai?” „Nu,” zice ea. „Ah, si cum vrei sa-ti recuperezi banii?” Zice: „Nu stiu, ca esti avocat.” Si eu atunci i-am zis: „Dar, cine sunt martorii tai ca ai imprumutat, niste martori care n-au semnat, dar au fost de fata.” Zce: „Numai Dumnezeu mi-e martor.”

Dar, Dumnezeu nu vine la procese, nu stiu cum sa va zic. Atunci zice: „Dar tu esti avocat, trebuie sa ma ajuti.” Si i-am zis: „Bine,” ca era o femeie atat de amarata. Stiti ce am facut, si avocat?

Am pus genunchii jos si am spus: „Doamne, femeia asta crede ca eu detin niste chei puternice- sunt avocat, eu le rezolv.  Dar eu nu detin nimic, Doamne. Eu stiu cine sunt eu, dar stiu si cine esti Tu.” Si m-am rugat [ca] Dumnezeu s-o ajute. Si m-am rugat si m-am rugat.

Si ma suna dupa 2 saptamani: „Frate Florin, slava Domnului!”
„Slava Domnului.”
„Domnul fie binecuvantat!”
„Amin.
„Frate, stii ce s-a intamplat?”
„Nu.”
Zice: „M-a sunat ala si m-a chemat. Si m-am dus. Si cand am ajuns, mi-a intins un plic cu banii si a zis (printre dinti): „Nu stiu de ce-ti dau banii astia. Nu stiu de ce-ti dau banii astia. Trebuie sa-ti dau banii astia.”
I-a tras inapoi, apoi i-a dat.
„Si ce-ai facut?”
„Am fugit,” zice ea.

Dar, de ce sa-ti petreci toata viata fiind un accesoriu si cheltuindu-ti sanatatea si demnitatea, tot cautand sa-i castigi pe cei care nu poti sa-i castigi? Doar, Dumnezeu ne-a facut pe toti. Dumnezeu nu-ti cere tie sa faci lucrul asta. Dumnezeu nu ne cere noua sa ne gadilam unii pe altii. Nu-mi cere Dumnezeu din cer sa ma apuc sa fac complimente inutile si sa-mi traiesc viata in niste protocoale sterile. Ma obosesc enorm.

Dumnezeu imi spune un singur lucru: „Hotaraste-te Florine, sa traiesti pentru Mine. Si Eu sunt acela care voi umbla la inima acelora de care depinde destinul tau pamantesc.” Dumnezeu iti va da oamenii de care ai nevoie. Dumnezeu iti va inclina inima profesorilor. Dumnezeu va face, la locul de munca, acolo unde esti, pe tine sa te vada asa cum te vede Dumnezeu.

Ce avem noi de facut in viata aceasta, prietene, este sa nu alergam dupa bunavointa oamenilor. Dvs. stiti ce oboseala e sa alergi dupa om? Stiti ce viata haituita de caine e sa alergi dupa om?

Dar, Dumnezeu ne spune un lucru. Preaiubitii Mei sa se hotarasca sa traiasca. Si Eu sunt Dumnezeul care voi umbla la inima lor. Dumnezeu a facut ca Daniel sa capete bunavointa. Aleluia! Laudat sa fie Dumnezeu. Atat de confortabil este, atat de odhinitor, sa stiu ca eu nu trebuie sa port luptele astea. Eu trebuie sa fiu curat. Aleluia. Trebuie sa ma mentin curat pentru Dumnezeu, sa traiesc in neprihanire, sa fiu decis.

Eu nu intru in hora lumii. Eu nu stau sa ma murdaresc cu pacatul. Eu sunt hotarat sa traiesc pentru Dumnezeu. Bine va arata viitorul tau, daca pui samanta  hotararii de-a trai pentru Domnul astazi. Atat. Nimic mai mult. N-aveti nimic mai mult de-atata de facut.

 Va urma…

Ce e nou la PAGINA Florin Ianovici 

 

 

Florin Ianovici povesteste – Adevar din gura copiilor…

photo credit  http://www.wrike.com

Cand fetitele mele erau mici, le-am surprins intr-o discutie. Era o discutie in camera lor. Stiti ce spuneau? Una dintre ele o indemna pe cealalta sa minta. Nu erau minciuni mari, minciuni din astea nevinovate, dar stiti cum este, asa incepe raul in viata.

Si cealalta, stiti ce-i spune?
„Nu pot sa fac lucrul asta.”
„De ce?”
„Stii ca Dumnezeu ii vorbeste lui tata si ne prinde pe amandoua?”

M-am bucurat, mi s-a parut un compliment fantastic. Si asa m-am bucurat, am plecat si am zis: „Asa sa faci Doamne! Vorbeste-mi.”

Si am aceasta incredere si vreau sa va spun, si voi ati trait lucrul asta. Dumnezeu vorbeste si azi. Continua sa slujesti inaintea lui Dumnezeu in locul in care Dumnezeu te-a pus.

Citeste mai mult aici…

Ce e nou la PAGINA Florin Ianovici?

Florin Ianovici povesteste – Cantati fratilor, sa ploua!

Photo credit chattycrone.blogspot.com

O tanara credincioasa avea foarte mare bucurie de un grup de frati care cantau. Era singura pocaita dintr-o localitate undeva langa Cluj. Si se ruga, „Trimite-i Doamne la noi. Doamne, trimite-i, oamenii astia inving. Se pocaieste satul,” zicea ea. Asta era credinta ei si le-a scris.

Si fratii au zis, „Nu putem, nu putem, nu putem.” Si apoi au zis, „Putem”. Si a venit timpul si au ajuns in acea localitate. Cand au ajuns, fratii s-au pregatit. Au luat acordeonul si exact in cea mai larga raspantie a satului au inceput sa cante. Deodata, nici la prima strofa, o ploaie…. din senin oameni buni, o ploaie din aceea ce a facut- deci, pur si simplu nu se putea sta.

Au intrat repede in curte, s-au dus in casa, ea se uita le ei si ei se uitau la ea. Si se gandeau: „Cata truda, cat efort cand ne-ai chemat. Cantaram o strofa si acuma stam in casa zgribuliti. Ce-o fi asta?”

N-au terminat bine si numai ce aud batai in poarta. Un grup mare de sateni, „Unde-s oamenii aia de or cantat?” Astia s-au gandit si au spus, „Doar o strofa si luam si bataie.” Macar, se gandeau ei, daca ar fi cantat tot cantecul. „Asa, numai cu o strofa si luam si bataie.”

Cand au venit oamenii acestia din sat, au zis, „Sa scoateti pe oamenii aceia care au cantat. Vrem sa vorbim cu ei.” Si au spus, „Continuati sa cantati.”

„Pai,” au spus ei, „cum?”
„De o luna se roaga popa nost sa dea ploaie din cer, ca murim,” zice. Voi numai bine ati cantat o strofa si Dumnezeu toarna din cer. Asta-i credinta adevarata din Dumnezeu. Cantati fratilor sa ploua!”

Si fratii cu bucurie au cantat si asa a fost o marturie extraordinara.

Vezi mesajul intreg aici – Florin Ianovici – Atunci cand Dumnezeu spune NU

Vezi Pagina Florin Ianovici Predici aici

Florin Ianovici povesteste – Am avut un singur moment in viata cand am vrut sa ma las de Dumnezeu

Vreau sa va spun cu toata dragostea in aceasta seara, sunt probleme pentru care ma rog de 20 de ani. Cand mi-am pierdut copilul…, pentru ca Dumnezeu mi-a dat un copil. Alina i-am pus numele. I-am pus numele Alina, pentru ca am zis ca Dumnezeu ne alina, pentru toata amaraciunea vietii noastre. Nu mai puteam de bucurie. Ii cantam in fiecare seara Alinei si mi se parea ca intelege. Ca asa-i dragostea, vede ceea ce nu vad oamenii obisnuiti.

Si apoi, intr-un accident, la aproape un an de zile, Dumnezeu ne-a luat-o. Si am zis: ,,Cum, Doamne? Dar cat m-am rugat eu pentru fata asta? Cat m-am rugat si am postit pentru copilul asta?” Si am zis: „Cum? De ce?” Vreau sa va marturisesc in seara asta un lucru. Am avut un singur moment in viata cand am vrut sa ma las de Dumnezeu, in ziua cand am stat pe aleea cimitirului, in fata sicriului, pentru ca mi-am zis atunci: „Oare nu-i  totul o absurditate? Oare, cu adevarat exista Dumnezeu, atata vreme cat eu nu inteleg?”

Traiam in vremea aceea si,  si vreau sa va spun, privindu-va in ochi, aveam greseli. Nu cine stie ce. Traiam cu Dumnezeu si n-am gasit motive sa spun inaintea lui Dumnezeu: ,,Pentru asta am pierdut eu copilul!” N-am gasit nici un pacat de asa maniere incat sa „ma bata” Dumnezeu cu lucrul asta. Si m-am uitat spre Dumnezeu si am zis: ,,Oare exista? Oare, are vreun sens credinta asta?”

N-am mai inteles nimic din toata logica credintei. Am stiut ca cine se roaga, Dumnezeu din cer il asculta. Am stiut ca cine-i serios cu Dumnezeu capata bunavointa Lui. Am stiut ca cine este implinitor de porunca sfanta va fi iubit de Dumnezeu. Mi-a dat Dumnezeu un copil intr-un mod miraculos si Dumnezeu mi l-a luat. Bineinteles ca m-am tulburat.

Vreau sa va spun cum am fost vindecat si apoi de ce va spun lucrul asta.  Era marti, era ora 6 cand stateam pe aleea cimitirului Belu. Si i-am spus lui Dumnezeu: ,,Nu te supara. Cred ca Tu intelegi ca tot in mine-i zdruncinat. Nimic nu se mai potriveste cu ce-am fost invatat in biserica. Mi se pare atat de absurd ce traiesc si de neinteles.”

A venit un frate in biserica la ora 6, incepeam „tineretul”, [era] Cornel. Si cand s-a dus la microfon a zis: ,,Eu nu pot sa tin in seara asta tineretul, in timp ce eu stiu ca Florin este cu Alina la cimitir, acolo la Belu. Si el a zis: ,,Eu ma urc in masina si daca vrea cineva sa vina cu mine, sa vina.” Tot tineretul bisericii a plecat.

In timp ce mai aveam putin si ma prabuseam, pe aleea cimitirului au intrat 80 de ingeri. M-au inconjurat din toate partile. Mi-au spus fel de fel de cuvinte. Nu mai tin minte, mai nimic din ce mi-au spus, dar m-au inconjurat cu dragoste si atunci am simtit ca Dumnezeu nu-i doar o vorba, ca mai are Dumnezeu inca, oamenii Lui.

Am stat cu aceasta amaraciune in suflet. Ma gandeam ca parintii mei care au venit si m-au batut… parintii mei au venit impreuna cu parintii socri dupa ce noi ne-am casatorit, eram pocaiti si a pus mama pe un scaun mana si m-a croit. Si spunea ca i-am adus rusine. Cealalta mama imi spunea: ,,Sa va arda Dumnezeu inima cum mi-a ars-o mie.” N-am sa uit cuvintele astea. Ceva ciudat mi s-a intamplat. In momentul acela, te tulburi si totul se clatina.

Cand am ajuns ultima zi la cimitir, tot n-am inteles nimic, dar numai atunci a venit mama. Eu n-am putut sa vorbesc cu ai mei, ca ai mei imi inchideau telefonul. Daca auzeau ca-i sun, inchideau. Sunam printr-o vecina si in sfarsit trecusera vreo doi ani si am dat telefon acasa si am zis vecinei: ,, Vecina, va rog frumos sa-i spuneti mamei ca nepoata ei, pe care n-a vazut-o niciodata, a murit si daca vrea, sa vina la inmormantare…” si i-am zis ziua. In sfarsit, mama a venit la inmormantare.

A venit mama la inmormantare si a intrebat mama daca poate sa faca o slujba ortodoxa copilei. Am intrebat pe fratele Emil Bulgar, pastorul bisericii de atunci ce sa fac. Mi-a zis: ,,Lasa-i. Nu-i nici o problema. Pana la urma este un trup neinsufletit.  Daca vrea sa faca o slujba, sa faca cu preotul.” Acuma, gandul asta a fost intelept pentru ca , nu ca asa se intampla peste tot, dar asa s-a intamplat la mine. A venit un preot care bause. Asa s-a intamplat. Nu vreau sa intelegeti nimic gresit, ca eu vorbesc intr-un mod dispretuitor la adresa altor oameni. Si se grabea sa mearga la gara cu trenul. I-a luat la mama banii, a facut o slujba de 5 minute. Mama a iesit afara suparata, dezgustata, si a zis: ,,Ce-i bataia asta de joc?”

Si apoi au venit pocaitii. Vreo 1,000. Si-au cantat si-au inaltat imnuri la adresa lui Dumnezeu. Fratele Emil Bulgar a vrut sa predice. Cand a luat microfonul n-a putut. Cinci minute a stat si a plans. Si in momentul acela cand am cantat, mama a venit langa mine zdrobita si a zis: ,,Iarta-ma, ca am fost o nebuna. In toti anii astia n-am inteles ca de fapt, voi aveti credinta adevarata!” Si atunci am inteles ca Dumnezeu a inchis o usa ca sa deschida alta. Si a fost momentul in care Dumnezeu mi-a dat-o inapoi pe mama si pe tata.

Si tu spui in seara asta: ,,Nu ma asculta Dumnezeu”, si-i place Satanei cuvantul asta. Ce-l iubeste. Cand Dumnezeu spune: ,,Eu am planuri pentru casa ta. Tu sa te increzi in Isus Fiul Meu. Ochii la Isus. Gandul pe Isus. Privirea la Isus.” Si spun in aceasta seara: ,,Pot totul in Hristos care ma intareste!”

Am avut un an frumos, 2013.  A fost un an cu ghinion pentru Satana, pentru ca in Octombrie, anul trecut, in sfarsit am bagat-o pe mama in apa botezului. A fost cea mai frumoasa dupa amiaza din biserica. Mama a zis: ,,Nu ma botez nicaieri decat in biserica unde-i Florin.” In sfarsit, mi-am mutat parintii mei in Bucuresti. Dumnezeu mi i-a dat pe toti inapoi.

Plecam cu totii in rai. M-am rugat lui Dumnezeu si Dumnezeu a lucrat in felul Lui si asta ne spune Dumnezeu in aceasta seara: ,,Zaharie, rugaciunea ta a fost ascultata!”, „Cand, Doamne?”, „Cand te osteneai si te rugai, Dumnezeu deja raspunsese!”,” De ce n-am vazut, Doamne, lucrul asta mai devreme?”, „Pentru ca Dumnezeu are un plan si planul asta se numeste Isus.” Toti suntem slujitorii lui Isus, pentru ca familia ta trebuie sa slujeasca planului lui Isus. Sa te increzi in ceea ce face la timp si frumos. Dumnezeu sa ne ajute!

Va urma…

Din aceeasi serie-

PAGINA Florin Ianovici PREDICI

Florin Ianovici povesteste – Cum am ajuns eu pastor la Toflea

Nu este un lucru extraordinar sa vezi ca credinta produce o asemenea miscare? Ce onorant este in viata sa stii ca n-ai trait degeaba. Ce onorant este in viata sa stii ca atunci cand ai necazuri, o armata de oameni se pun in miscare pentru tine. Cat de intaritor este sa stii ca sunt atatia oameni, care in momentul in care iti este greu sunt ingrijorati de soarta ta.

IanoviciPoate ca nu stiti ca eu sunt pastor si la Toflea. Dar, cum am ajuns eu pastor la Toflea nu v-am povestit. Eu sunt singurul pastor care am fost ales intr-o biserica foarte mare fara sa fiu prezent. Nici eu n-am avut nici o optiune in privinta asta, daca sunt de acord sau nu.

Biserica din Toflea n-are democratie: „Frate, te-am ales. Nici sa nu-ti treaca prin cap ca nu vei fi pastorul nostru.”
„Am inteles.”
Dar le-am zis, „Ce anume va facut pe voi sa faceti alegerea asta, dincolo de toate?”

Si mi-au povestit un moment cand pentru ei era important. Eram in biserica din Toflea, foarte dezamagit de un anumit aspect pe care-l are Bucurestiul. De exemplu, in Bucuresti daca mori si mori la o varsta inaintata si exista o inmormantare, abia daca vin 2 sau 3 oameni. Si asta este un lucru extrem de gresit. Extrem de gresit, daca pot sa ma exprim asa. Si cand am vazut ca atat de putini oameni vin sa cinsteasca memoria unui om care a trait pentru Dumnezeu, ca sunt asa de putini oameni care sa vina si sa spuna: M-am bucurat de viata lui. E un lucru trist in Bucuresti, in acea insingurare, in acel anonimat in care te pierzi. Foarte putini oameni mai fac lucrul asta. Si atunci le-am spus, „Las cu limba de moarte, sa nu ma ingropati in Bucuresti, sa ma ingropati in Toflea, pentru ca aici, voi o sa plangeti sincer si cand o sa ma inmormantati, o sa ma inmormanttai cum trebuie.

Si atunci s-a facut tacere in adunare ca ei au simtit lucrul asta ca ceva care i-a legat de mine. Si in aceasta seara, vreau sa va spun iubitii Domnului despre acest imens dar al prieteniei. N-am fost si nu suntem singuri. Dumnezeu ne-a cules din tarana acestui pamant si ne-a adus sa fim o familie sfanta. Si sarbatoarea nasterii Domnului este familia care sta in sarbatoare. Noi ne avem unii pe altii. Sfintii se au unii pe altii. Copiii lui Dumnezeu se au unii pe altii. Ne avem unii pe altii. Laudat si binecuvantat sa fie El.

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari