DUMNEZEU NU FACE POLITICĂ de George Alexander

Photo credit Sever Gheorghe

Photo credit Sever Gheorghe

Astăzi, 19 noiembrie, are loc marşul “Dumnezeu nu face politică.”, în Bucureşti, pentru, citez, “a spune răspicat, Susțin LGBT” și a transmite un semnal politicienilor care se află săptămânile acestea în campanie electorală, că “drepturile omului” (?!) nu sunt negociabile şi că separaţia dintre stat şi Biserică este un principiu constituţional de bază.
Iată, mesajul meu!
DUMNEZEU NU FACE POLITICĂ
de George Alexander

Dumnezeu nu face politică!

Politică fac numai oamenii care abuzează de numele Său!… Cei care defilează încolonați sub stindarde, uitând că Dumnezeu este aruncat zilnic în praf sau urcat pe cruce, disprețuit şi sfărâmat sub călcâiele lor…

Dumnezeul acesta mare, care ne vede pe toți…, ne-a zidit din Iubire, spunându-ne ceva! Noi îi răstălmăcim, însă, vorbele!… În fiecare zi, o parte din noi iau numele Domnului în deşert!

… Toți cei care au păreri, dar nu Crez!, îşi închipuie că Dumnezeu este ca un popă de țară, îmbrăcat într-o mie şi una de fuste sau ca episcopul căruia, patru valeți vânjoşi îi cară aşternuturile pe scenă, roba imensă prin mulțime… Ce poate fi mai retrograd, mai perimat, mai anacronic?!, gândesc ei.

Numai că Dumnezeu este cu totul altceva. Dumnezeu este cu totul altul.

Dumnezeu îi iubeşte pe toți, e adevărat! Dumnezeu iubeşte şi Evele, Dumnezeu iubeşte şi Adamii. Dar, a uitat, probabil, – sau n-a vrut!- să construiască două Eve, la început… Sau doi Adami, care să facă sex între ei!
A uitat, probabil, – sau n-a vrut!- să facă din copiii săi nişte jucării gonflabile care să-şi schimbe sexul şi caracterul după împrejurări.

Dumnezeule, ce greşeală ai făcut! Tu, care nu faci politică… Ai uitat că lumea se poate îmbolnăvi! Lumea se poate strica la cap!

Dacă fratele meu nu mai gândeşte, dacă fratele meu e grav bolnav, dacă el a ajuns să te privească prin cioburi de sticlă, ca să te vadă strâmb, spune-mi, Doamne, te faci politician?

Spune-mi, îi rupi din nou lui Adam coastele şi zideşti un hermafrodit, ca să devii, Dumnezeul meu, popular?!…

Cu siguranță, NU! Pentru că…

Tu nu eşti politician, Tu eşti, în toate sufletele, numai Dumnezeu!

Dumnezeu este… DUMNEZEU! Iar răspunsul său este plin de dragoste…

Dacă ei, de aceea, te dezmint, eu Te iubesc, Doamne!…

Reclame

CAMELIA ŞI COPIII SĂI de George Alexander

Camelia Smicala

CAMELIA ŞI COPIII SĂI
de George Alexander

Este campanie electorală, iar noi, politicienii, bineînțeles, nu mai vedem oamenii… Nu i-am văzut, de fapt, niciodată! Nici chiar când am profitat, din oportunism, de ei, de suferința lor şi i-am târât pe la ambasade sau prin alte locuri publice, ca să facem poze, apoi, cu ei! Nici chiar când am anunțat, cu surle şi trâmbițe, luând chiar numele Domnului în desert!, că deja am mai repurtat încă o victorie!, când noi, ipocriții, săracii, am stat numai pe margine, mâncând doar … resturi, cățărându-ne pe cadavre…
Să ne vadă o lume întreagă cât suntem de buni şi de simțitori!, cât de mult ne pasă nouă, de durerea altora!, mai ales atunci când îi ademenim cu frazele noastre…

După ce lumina reflectoarelor s-a stins şi noi am mai bifat încă o “medalie” pe facebook, păcălind, din nou, nişte fraieri, mergem mai departe, mulțumiți. Să facem poze cu alții…

Camelia Smicala, Finlanda, copiii Maria si Mihai au fost luati de CPS

Ce s-a ales, însă, de Camelia şi copiii ei?

Toată lumea ştie povestea Cameliei Smicală, care, din multe puncte de vedere, este mai tragică decât altele! Toată lumea a văzut la televiziuni cum a fost agresată în propria casă de polițiştii-brute, finlandezi. Toată lumea ştie că omul acesta, Camelia Smicală, s-a zbătut pentru copiii săi prin toate instanțele finlandeze, SINGURĂ!, sub amenințări, fiind distrusă psihic, economic, în o mie şi una de feluri, căci toți i-au întors spatele… (Aşa se întâmplă, de fapt, cu onorabilul cetățean român, atât de respectat de autoritățile străine şi române, peste tot!). Toată lumea a aflat cum i-au luat copiii pentru nişte motive pentru care nici ei, finlandezii, nu pot să dea explicații…
Doi copii nevinovați – Români, înainte de toate!- au fost confiscați de statul finlandez – De ce, oare?- şi aruncați în nişte case-lagăre de copii, unde sunt închişi ca infractorii! Atât Mihai (11 ani), cât şi Maria (10 ani), sunt traumatizați şi brutalizați pentru că îşi iubesc Mama. Pentru că nu vor să se rupă de ea. Pentru că nu vor să se rupă, de fapt, nici de limba română şi nici de credința lor!

Copiii aceştia, care –fără vina lor!- au ajuns în acest iad, a trebuit să fie şi despărțiți unul de altul, surghiuniți în case de copii diferite, la kilometri distanță, să nu se vadă, cumva, unul cu altul, izolați precum criminalii! Aşa înțelege statul finlandez să promoveze drepturile copiilor nevinovați, fără apărare. Aşa înțelege şi statul român misiunea sa, nobilă, responsabilitatea imensă, înscrisă în Constituție!, față de propriii cetățeni, când se face complice cu alții…

Geroge Alexander

Mama aceasta se zbate între viață şi moarte. Copiii ei, la fel!… Maria, nu mai are mult şi va plăti cu sănătatea ei chinurile şi teroarea prin care a trecut. Mihai a fugit mai înainte de la casa de copii, din disperare, fiind urmărit ca în timpul naziştilor, de patrule cu câini!… L-au găsit înghețat, ascuns în nişte tufişuri, în fața casei sale. L-au ridicat ca nişte hingheri de ființe umane, în fața mamei sale!, ducându-l în exil…
Mihai nu a mai fost la şcoală de luni de zile. A stat numai închis şi bine păzit de gardieni. Finlandezii, omenoşi cum sunt, i-au asigurat, însă, o viață îmbelşugată, plină, demnă. I-au dat rație de mâncare şi de apă în fiecare zi. I-au dat voie chiar şi să plângă între cele patru ziduri. Nu i l-au luat, însă, decât pe Dumnezeu…

După ce o Mamă, ireversibil, a fost frântă de injustețea făcătorilor de dreptate şi alte mascarade, ai Sistemului, este rândul copiilor ei, acum… Mihai, care nu are nici 11 ani!, va fi deportat, la o adresă secretă, într-o casă (Casă?!…) de reeducare, unde, probabil, va fi bătut şi violat! Dresat… Ca în toate casele (?!) lor, de “reeducare”.

… Camelia Smicală plânge, acum. De rugat, i-a rugat pe toți s-o ajute… Cu vocea tremurândă îmi spune că s-a dus şi la ambasada României din Helsinki, mai înainte. Ar fi dorit să-şi ia copiii şi să plece, pur şi simplu, imediat, acasă. În România.
Consulul român, un om atât de mic pentru un rol atât de mare, a refuzat de frică, să îşi asume vreo răspundere şi s-o ajute. Să-i dea documentele de plecare pentru copii! A lăsat-o, pe mai departe, în închisoare…

Eu cred că, dacă aş avea nişte prerogative în țara mea, eu nu i-aş da afară, nu i-aş arunca numai pe scări pe aceşti uşieri care întorc spatele oamenilor, când au nevoie de ajutor… Eu i-aş arunca direct în închisoare pentru INCAPACITATEA DE A FI OM!

Şi, am să mai spun un lucru… În orice stat civilizat, oricât de decăzut ar fi el, oricâte otrepe şi cârpe de politicieni ar avea, măcar dintr-un instinct de autoapărare – dacă nu din bun-simț- România ar trebui să rupă relațiile diplomatice cu Finlanda dacă nu s-ar ajunge la vreun dialog, văzând monstruozitățile acestea. Nu are importanță dacă este vorba numai de o mamă şi copiii săi sau de sute de oameni. Nu presupune Ideea de Justiție că ar trebui să ne ridicăm şi pentru un singur om? Să-i apărăm şi lui drepturile?

Ne ridicăm tot noi, anonimii, dacă Statul doarme. Presimt că vom ieşi în stradă pentru Camelia şi copiii săi… Şi pentru toți nebăgații în seamă din lume, care mor lângă noi…

P.S.: Vă rog să distribuiți peste tot articolul acesta! Cât mai multe site-uri şi ziare să
îl publice! Cât mai mulți oameni să îl citească!
TREBUIE SĂ FACEM CEVA!

marian-munteanu-george-alexander

ÎNVĂȚĂM DIN SUFERINȚĂ… de George Alexander

marian-munteanu-george-alexander

Mâine, 11.11.2016, începe Campania pentru alegerile parlamentare din România, iar eu am devenit politician!…

Politicienii sunt cei mai urâți oameni din lume pentru că mint şi sunt nişte creaturi insuportabile, care abandonează oamenii, când nici nu te aştepți! Nu este de mirare că ne întrebăm, când murim singuri în sălbăticie, tocmai gândindu-ne la politicieni, dacă “Merge ceva în această lume?!”…

Sunt politician, dar urăsc politicienii! În orice caz, pe cei care mint, pe cei care ne întorc spatele când oamenii clachează, înnebunind de durere…
Politicianul român are un profil exclusiv: este un om care nu merge pe picioarele lui! Laşitatea şi neputința îi sunt uriaşe. Plânge, însă, ascultându-se pe el însuşi, se fotografiează adesea, cu oamenii cărora le întoarce spatele, cu victimele lui!, iar, apoi, zâmbeşte degajat sau tâmp prin ziare…

… De fiecare dată când văd sau aud o Mamă plângând, ceva se întâmplă cu mine… Nici nu mai ştiu cum să-i vorbesc… De mințit, nu pot s-o mint!, dar, oricât de jos s-ar afla, la pământ, nu trebuie să-şi piardă Speranța!

Învățăm toți din suferință, căci suferința este cea mai mare lecție a vieții pentru mulți…

Foto Facebook

Foto Facebook

… Doctorița Camelia Smicală, în Finlanda, este umilită de statul român la fel cum sunt umilite milioanele de români din diasporă. Incompetența şi resemnarea autorităților române în fața străinilor şi-au spus cuvântul. Camelia a fost pedepsită pentru că şi-a păstrat cetățenia română, fiind, practic, forțată să renunțe la propria sa țară. Nu a renunțat niciodată, dar una dintre acuzațiile care i s-au adus a fost că vorbeşte limba română cu copiii săi!

După intimidări nenumărate şi tracasări psihice, după acte de teroare, unde chiar legile finlandeze au fost încălcate în mod flagrant!, s-a ajuns la un simulacru de proces, unde Camelia n-a avut nici măcar apărător! Hotărârea Judecătorească, însă, a instanței finlandeze, le-a pus capac tuturor abuzurilor: chiar şi declarațiile martorilor au fost falsificate, iar martorii Cameliei au dispărut subit!

O Mamă disperată plânge, întrebându-mă dacă mai există solidaritate, cumva, dacă ne mai gândim puțin şi la ea… Copiii ei sunt distruşi psihic, iar statul român a depus armele, aşteaptă, probabil, să vadă cum copiii aceştia, români!, sunt… omorâți! (Iartă-mă, Camelia, pentru cuvântul folosit!)

Politicieni români, mândria țării noastre! Psihologie de slugă uitată la uşă, care-şi trăieşte, ghemuindu-se într-un colț, punctele de coborâre din propria sa viață!
Dacă ați fost incapabili să ajutați oamenii, de ce mai candidați?

De ce-i mai mințiți?
Cum este posibil să renunțați la cetățenii noştri fără luptă?! Cum este posibil să vă umiliți tot timpul în fața străinilor, înghițind în sec şi acceptând tot ce vi se spune?! Sacrificând oamenii!
Când ați intrat în politică şi, mai ales, când ați ajuns parlamentari, ați ştiut prea bine, fiecare, că nu vă duceți la un bal mascat sau la o nuntă unde să vă cânte lăutari…

Este cumplit să fii Singur în fața Sistemului, Singur printre străini!, şi nimeni să nu te apere! Nimeni să nu te ajute! Nici chiar ai tăi…
Să mori cu Dreptatea de partea ta…

Întrebați-o pe Camelia Smicală cum e! Întrebați soții Avramescu, Rădulescu, întrebați-l pe Dina Rodica Stelică, în Norvegia, care are şi el nişte drepturi ca Părinte! Întrebați-o pe Hermina Nilausen în Danemarca! Pe Claudia Racolța, Andreea Brădeanu, soții Lazăr în Anglia! Întrebați-o pe Mira Nincs şi pe mulți alți anonimi cum e când îți pierzi copilul! Şi nimeni nu te ajută…

Învățăm numai din suferință, Dumnezeule, căci suferința este cea mai mare lecție a vieții…
Ca politician, vrei să fii ales, desigur, dar nici nu ştii, nici nu-ți aminteşti, dacă, în viața ta, i-ai dat vreunui om un pahar cu apă…

ROMÂNIA ÎN FLĂCĂRI de George Alexander

fire-flag-romania-alamy-foto

Vestea câştigării alegerilor prezidențiale în USA, de către Donald Trump, a căzut ca un trăsnet peste mulți şi, nu numai în America îndepărtată, dar şi în marea boierime europeană. În aristocrația feudală de la noi.

George AlexanderDintr-o dată, s-a petrecut o metamorfoză miraculoasă… Fel de fel de analişti dotați –unul mai dotat decât celălalt, de fapt!- au început să arunce vina orbeşte unii pe alții, să vină cu acuzații tulburătoare sau cu explicații, de mi s-a înmuiat inima… Până şi presa care a tăcut mâlc sau a bătut câmpii despre “Dementul” şi “Bunicuța”, a devenit sentimentală, acum. A schimbat tonul, a îndulcit inadvertențele… S-a smerit.

Donald Trump este cum este, aş spune eu.
Dar, mulți din cealaltă tabără se aseamănă exact cu ai noştri. Sofisticați, mediocri, înşelători, “open mind”-uri, arivişti, jongleri cu “trabucul”!
Unde ar fi vrut să ajungă?!…

După două mandate în care cel mai slab preşedinte din istoria SUA a luat un premiu Nobel pentru pace! (Datorită imbecilității “marelui” comisar Torbjorn Jagland, care, la rândul lui, a fost dat afară din Comitetul Nobel, apoi!), după două mandate, deci, în care preşedintele Obama numai că nu a promulgat sexul în grup sau în laboratoare (A inventat, totuşi, toaleta unisex! Pentru detensionarea, probabil, a relațiilor cu Moscova…), ce era de făcut?!

Establishment-ul condamnase, deja, americanii la sărăcie. Cu mâna pe inimă, vă spun… America nu mai este demult ce-a fost!
Globalizarea, morala euro-atlantică, ipocrizia şi corupția au lăsat urme adânci în mentalul colectiv. În sentimentele şi în conştiința acestui popor.

Dacă Europa se rătăceşte, America a simțit libertatea de a ieşi în față! Libertatea de a nu se rătăci…

S-a întâmplat un rezultat decent, deci. America a fost onestă cu ea însăşi: nu mai vrea ca să trăiască, pur şi simplu, ca până acum!
Americanii vor locuri de muncă! Dar la ei, acasă!
Americanii nu vor imigranți.
Americanii nu vor să mai fie nici jandarmul lumii! Şi, poate, e mai bine pentru toți…
Americanii vor Familia tradițională! S-au săturat să celebreze fațade şi diversități…

Acceptă unele adevăruri inevitabile, Românie! Acceptă-le şi tu! Nu trebuie să-ți fie teamă de interesele tale şi ale propriilor cetățeni.
Românii vor locuri de muncă! Dar la ei, acasă!
Românii nu vor imigranți.
Românii s-au jertfit pentru pământul țării. Nu poți să vinzi, frunză cu frunză, totul… La nesfârşit.
Românii vor Familia tradițională! Ca şi America, nu doresc să celebreze diversități…

România e în flăcări…

Acceptă unele adevăruri inevitabile! România e în flăcări…

George Alexander

ÎNCOTRO TE VEZI ÎNDREPTÂNDU-TE? de George Alexander

Photo credit Sever Gheorghe

Photo credit Sever Gheorghe

Nu este intenția mea să stau în calea progresului!
Şi, sigur, nici a celor 3 000 000 (trei milioane) de oameni care au semnat pentru revizuirea Constituției în sensul redefinirii Familiei – Familia este formată dintr-un bărbat şi o femeie!

Căci, nu pentru a repurta neapărat vreo victorie, luptăm noi! Ci pentru a preveni un Dezastru…

Dacă, marionetele care paralizează țara, au trecut chiar la amenințarea oamenilor, am ajuns, în mod sigur, pe un drum periculos, acum…

De curând, am aflat, de la o tehnocrată, că nu avem, citez, “partide extremiste în parlament”, dar avem, touşi, “partide care promovează… într-un mod extremist, valorile tradiționale.” Sic! “Curat murdar”, vorba lui Nea Iancu!

Toți cei care susțin valorile tradiționale, toate partidele şi organizațiile care se opun „dreptului fundamental al altcuiva, de exemplu, la căsătorie pentru toată lumea”(?!), sunt rasişti, xenofobi, Doamne! Sunt nişte figuri lugubre, care promovează numai extremismul de dreapta și instigarea la ură!

Nu vreau să mă înjosesc acum, gândind exact ca un tehnocrat… În principiu, însă, nu-i aşa, oricine poate să se căsătorească, oricând, chiar şi cu o vacă! Poate, de vrea, dacă Înalta Curte Constituțională dă aprobare, să facă nuntă şi să plece în luna de miere, apoi, chiar cu un cal, cu o pisică sau cu măgărița vecinilor!… Vom asigura, astfel, “dreptul fundamental la căsătorie pentru toată lumea”! Vom fi transparenți şi flexibili! Toleranți! Curați ca lacrima! Vom primi medalii –în sfârşit, şi noi, fanaticii religioşi!- de la lumea bună, modernizată, de la cei care s-au luptat încă de când erau în scutece pentru Diversitate şi pentru a revoluționa wc-urile publice prin America! De la toți oportuniştii care se implică în diplomația de cartier…

Stăm pe altarul democrației şi ne slujim țara. Să nu ne mințim, însă!
COPIII SUNT CENTRUL VIEȚII. FAMILIA, LA FEL!
Cum apar, însă, aceşti copii, oameni? Şi, mai ales, cum îi protejăm?
Dacă limitele etice s-au prăbuşit undeva, într-o parte din țări, nu putem să negăm ce ne face umani. Nu putem să unim puncte care nu există. Copiii, totuşi, se fac, iubindu-ne fizic, spiritual, în toate felurile… Dar, nu în eprubete!
Copiii se fac din împreunarea dintre un bărbat şi o femeie.

Sexul între doi bărbați sau între două femei, s-o spunem pe-a dreaptă!, nu este decât o abatere de la normal, o deviație, o încălcare, un cusur, o sminteală, o anomalie, o tulburare, un dezechilibru, o dezaxare. Un desfrâu! Un păcat! O problemă mentală!
Legile Naturii confirmă aceste lucruri, nu eu!

Spune-mi, încotro te vezi îndreptându-te, Omule? Spre degradarea ta şi spre întuneric? Sau, încotro o iei, când, cu voce de muribund, încerci ca să scoți ireversibil speranța din ecuație?
Nu te simți vinovat atunci când încerci să vezi părțile bune din fiecare. Dar, nu te simți vinovat nici atunci când nu laşi pe nimeni să te distrugă. Să te subjuge.

Hotărăşte ce vei lăsa după tine!

George Alexander

LACRIMI ŞI ÎNGRIJORĂRI… de George Alexander

George Alexander Lansare de Carte in Cluj-Napoca

“Nu este realist cel ce nu crede în miracole!”, se spune… Iar miracolele se întâmplă adesea, lângă noi! A lupta, în continuare, a nu-ți pierde Speranța niciodată, oricât de neagră ar fi viața!, este, de fapt, singura cale pe care trebuie să o urmăm!

Ştiu că există momente în care fiecare părinte se simte deznădăjduit şi părăsit. Ştiu că nu-ți este uşor să-ți pierzi copiii, să ți-i ia cineva, sub diverse pretexte, şi să-i dea altora, în cele patru vânturi! Unor mercenari fără conştiință, unor întreprinzători…

Ştiu că, atunci, când eşti la pământ, o lume întreagă te poate compătimi şi fi alături de tine. În intimitatea ta, tu eşti tot Singur, pe marginea prăpastiei, ca un animal rănit… Care moare încet, dar sigur!

A nu-ți pierde Speranța, însă, a avea puterea să crezi, în continuare, în tine, înseamnă, de fapt, că niciodată nu vei putea fi înfrânt!

Mihaela si Dumitru Nan cu copiiiCazul Nan demonstrează cu prisosință acest lucru. Aceşti doi părinți, care au trecut prin clipe de calvar, au fost de multe ori, efectiv, când în ceruri, când în iad… Nu şi-au pus capăt zilelor, au avut puterea să lupte mai departe! Iar, într-un final. au învins!
Le-am văzut lacrimile lor, de fericire, acum. Le-am văzut aceleaşi lacrimi şi mai devreme… Când soții Bodnariu îşi primiseră copiii înapoi, iar doamna Nan plângea de fericire! Plângea de fericire pentru ei!… Bucurându-se de bucuria lor!, chiar dacă, încă, îşi aşteptau acasă, copiii… Chiar dacă, încă, nu se întrevedea nicio rază de soare la orizont. Numai nori.

Ştiu cât de greu e să-ți pierzi copiii. Am văzut îngrijorările şi lacrimile de pe fața ta. Aş vrea, însă, să-ți dau curajul şi puterea şi încrederea, de a merge mai departe! Fii realist, deci, crede în tine, şi-apoi în miracole!

CONTINUARE aici –

PROGROMUL MAMELOR de George Alexander

Andreea arestata 1

FOTO arhiva arestul din Iulie 2016

PROGROMUL MAMELOR
de George Alexander

Andreea Sutton-Brădeanu este complet distrusă. Mama aceasta, ca toate mamele!, şi-ar da oricând viața, însă, pentru copiii săi!

A fost arestată, amenințată, i s-a pus brățară electronică pe picior… Un întreg arsenal de luptă a fost pus în joc pentru a reduce acest părinte, încă un părinte!, la tăcere. Ceea ce este inuman a fost declarat prin apusuri ca noua religie de stat!

Dar, cum să uite un părinte de copiii săi?! De clipele când l-a strâns în brațe, de momentele tainice când l-a văzut plângând sau râzând, de ziua când i-a dat viață?!
Aşa ceva nu este posibil, oameni!

Andreea are 3 (trei) copii furați de hoții de copii din Anglia.
O țară care îşi tratează cetățenii cum a fost Andreea tratată, nu este o țară civilizată. Este numai o adunătură de oameni care au bani. Un conglomerat de indivizi care şi-au pierdut sufletul pentru diavol. Care nu au niciun Dumnezeu!

… Acum, au arestat-o pe Andreea iarăşi. Căci au văzut-o, sigur, în colțul străzii, plângând după copiii săi…

Ei îşi închipuie că închisoarea şi intimidările sunt mai puternice decât Sentimentele de Mamă!… Numai că nu Andreea le-a furat lor ceva. Ei sunt infractorii cu acte, cămătarii care scot bani după nişte ființe umane.

Câte Mame vor mai vâna? Câți copii vor mai arunca pe drumuri?
Nu ştiu.

Dar ştiu că e în puterea noastră, a fiecăruia, să oprim PROGROMUL MAMELOR!

Citeste si – Andreea Sutton Arestata – Apel la rugaciune, apel la Presedintele Klaus Iohannis

George Alexander – RĂSPUNS LA SCRISOAREA DESCHISĂ ADRESATĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI

RĂSPUNS LA SCRISOAREA DESCHISĂ ADRESATĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
Petitia nr.20065
Data: 18-10
Domnule George Alexander,
Am luat cunoştinţă din petiţia adresată Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, despre solicitarea dumneavoastră. În vederea analizării problemelor semnalate, petiţia dumneavoastră a fost trimisă la Ministerul Afacerilor Externe. Urmează ca, în termenul legal, instituţia sesizată să comunice, Administraţiei Prezidenţiale şi dumneavoastră, soluţia adoptată.
Cu stimă,
Consilier de Stat Gabriel-Cristian Piscociu

CITESTE scrisoarea aici –

scrisoare-deschisa-klaus-iohannis-si-dacian-ciolos-de-la-george-alexander

SCRISOARE DESCHISĂ Domnului Preşedinte al României, Klaus Johannis, Domnului Prim-ministru, Dacian Cioloş

Foto Antena3

Foto Antena3

SCRISOARE DESCHISĂ

Domnule Preşedinte al României, Klaus Johannis,
Domnule Prim-ministru, Dacian Cioloş,

Considerând, în urma dovezilor indiscutabile!, că se întâmplă lucruri grave şi îngrijorătoare cu cetățenii români, iar instituțiile statului sunt în derivă şi incapabile de a-şi efectua misiunea lor,

Considerând că România nu poate face abstracție de faptul că propriii cetățeni sunt umiliți, discriminați, tratați după alte standarde, nu cele europene, încălcându-li-se drepturile fundamentale!,

în numele miilor de părinți români din Diasporă, care se află în situații dramatice, VĂ CEREM SĂ VĂ IMPLICAȚI!

Vă cerem să vă implicați direct, nu prin funcționari de rang inferior, şi să acordați atenția cuvenită şi respectul Diasporei!

Sunt cazuri de discriminare evidentă, de rasism şi manifestări xenofobe împotriva cetățenilor români, sunt accidente grave de muncă, în care cetățeni români – unii, chiar şi fără contract de muncă!- au fost răniți grav, rămânând pe drumuri, fără niciun drept, în Europa, cea cu o mie şi una de drepturi şi cu o legislație aproape perfectă!

Sunt foarte multe cazuri în care cetățenii români şi-au pierdut propriii copii!, şi i-au pierdut nu pentru că ar fi nişte barbari şi nişte necivilizați, -aşa cum vor unii să pară!- ci i-au pierdut pentru că instituțiile de forță din diferitele state europene au acționat abuziv, discreționar, încălcând legea, au falsificat dosare şi au ignorat dovezile, au mituit martorii, au intimidat şi amenințat părinții, i-au spoliat economic, iar apoi, i-au aruncat în închisoare, – după interogatorii interminabile, unele, chiar în miez de noapte!- luându-le copiii.

În fața unor asemenea acte de nedreptate, în fața unor asemenea atrocități, nimeni nu poate să tacă şi să se ascundă cumva în spatele prerogativelor legislative!
Prerogativele sunt pentru a limita privilegii sau pentru a reduce dreptul de a acționa prea mult, în defavoarea altora! Prerogativele, însă, nu sunt şi nu pot fi niciodată! nişte articole dintr-o lege, care consfințesc laşitatea noastră, dreptul de a închide ochii şi de a nu vedea oamenii!

IMPLICAȚI-VĂ, atunci, şi LUAȚI ATITUDINE!

… Ultimul caz care a indignat lumea, dar nu ştiu dacă dumneavoastră ați aflat cumva!…, este cel al cetățeanului român, Camelia Smicală din Finlanda…
Cum ar fi dacă, Domnule Preşedinte sau Domnule Prim-ministru, fiica sau sora dumneavoastră ar fi, pur şi simplu, călcată în picioare, dacă 4 (patru) polițişti finlandezi ar intra în casă peste ea –încălcându-i toate drepturile!-, i-ar rupe coastele, i-ar traumatiza copiii!, ar distruge-o psihic?! Cum ar fi dacă, deşi instanța judecătorească ar decide să îi dea copiii, statul finlandez aplică până la urmă alte tertipuri, alte standarde dubioase, şi nu-i dă, totuşi?! Cum ar fi dacă sentința în procesul în care ea aşteaptă să i se facă dreptate, ar fi fost luată mai înainte, în spatele uşilor închise, şi ați constata că totul nu a fost decât un simulacru pentru ochii lumii, o farsă sinistră care să ne pălăvrăgească despre democrația noastră nelimitată?! Cum ar fi dacă ați vedea că judecătorul nici nu vă bagă în seamă, nici nu vă ascultă, nici nu lasă avocatul apărării – avocat, care tremură!- să spună ceva, nici nu ia în evidență dovezile clare ale nevinovăției unui om nevinovat?!, cum s-a întâmplat alaltăieri…
Cum ar fi dacă nepotul dumneavoastră fuge de la casa de copii, unde a fost internat cu forța, – şi, fuge din cauza condițiilor “minunate”, care i-au fost puse la dispoziție!- şi este căutat cu poliția şi cu câinii 7 (şapte) ore?! Cum ar fi dacă un om nevinovat, Mama lui, – care nu a fost acuzată niciodată, nici chiar de finlandezi!, de rele tratamente aplicate copiilor săi- şi-ar frânge mâinile de durere, de neputință, de disperare, iar dumneavoastră i-ați explica ştiințific despre prerogativele legale?!
Cum ar fi dacă Mama aceasta ar sta ore în şir la coadă ca să vă voteze, cum s-a întâmplat!, iar dumneavoastră ați refuza după aceea să ridicați un singur deget ca să o ajutați?!

IMPLICAȚI-VĂ, OAMENI!
Nu mai trimiteți funcționari de rangul al şaptelea, să negocieze cu finlandezii, că nu au ce negocia!
Şeful Statului sau măcar Prim-ministrul să iasă în față! Să ia atitudine în fața lumii şi să protesteze împotriva abuzurilor îndreptate împotriva românilor!
Chemați ambasadorul Finlandei la Bucureşti şi înmânați-i note de protest!
Luați legătura cu alți şefi de state şi faceți un front comun împotriva abuzurilor!
Rechemați ambasadorul român de la Helsinki şi nu vă temeți nici chiar de ruperea legăturilor diplomatice cu Finlanda! Aceste legături pot fi sudate mult mai trainic într-un viitor, clădite fiind pe respect reciproc şi pe ideea de justiție.
Acceptând târguieli josnice, complezențe de dragul străinilor, laşități de teama de a nu afecta relațiile diplomatice, ne compromitem şi mai mult ca țară în ochii lumii.

Dacă nu îi apărați pe cetățenii români nici chiar atunci când sunt nevinovați, când îi apărați atunci?!

… Deşi foarte mulți români mi-au cerut să înceapă manifestațiile de protest la Bucureşti şi peste tot în lume, împotriva abuzurilor, discriminărilor românilor şi NEINTERVENȚIEI statului român (!!!!!), gândindu-mă la stabilitatea țării, m-am opus. Nu este acesta cel mai bun lucru pentru România exact acum.
Mulți au dorit, de asemenea, să intre în greva foamei pentru a protesta împotriva tăcerii autorităților române. Eu nu ştiu ce s-ar întâmpla dacă, nu unul – pentru că nu l-ați vedea!- ci sute, mii de oameni, ar intra în greva foamei la Bucureşti, în fața palatelor dumneavoastră, sau la Bruxelles…

Îmi doresc să nu ajungem la astfel de lucruri.. Dar, IMPLICAȚI-VĂ, Domnule Preşedinte, Domnule Prim-ministru! Să aşteptăm, nu se mai poate!

Dumnezeu să ne ajute! Să ne arate calea pe care trebuie s-o urmăm…

George Alexander
Asociația Pentru Protecția Copiilor şi Familiei “George Alexander”

George Alexander: Cazul Smicală va fi discutat de parlamentari români cu Ambasadorul Finlandei la Bucureşti

 Ulla Väistö - ambasadorul Finlandei la Bucuresti FOTO http://www.puterea.ro/

Ulla Väistö – ambasadorul Finlandei la Bucuresti FOTO http://www.puterea.ro/

George Alexander:

COMUNICAT, 20.09.2016

George Alexander Photo Sever Gheroghe

Le mulțumim tuturor celor care s-au implicat în cazurile Lara (Citiți “O ajutăm şi pe Lara?”) şi Camelia Smicală (“Cu abjecție, politicieni români…”).

Un lucru este sigur. Când ne unim şi suntem solidari, suntem o forță de nezdruncinat! Politicienii ar trebui să înțeleagă faptul că nu mai suntem singuri…
Suntem ÎMPREUNĂ, acum, iar Asociația Pt Protecția Copiilor şi Familiei “G.A.” a devenit persoană juridică.

Vă mulțumesc tuturor cărora v-a păsat de viața altora!
Ca urmare a eforturilor noastre comune, familia Larei s-a mai gândit o dată… A primit-o înapoi, acasă, pe Lara şi fetița ei! Fostul soț al Larei şi-a manifestat o atitudine constructivă şi a promis să contribuie financiar la creşterea copilului.

Au fost mulți oameni care au luat atitudine şi în cazul Smicală. Au trimis scrisori, note de protest către ministere sau au telefonat. Ca urmare a solidarității lor, săptămâna viitoare va avea loc o şedință între parlamentari şi angajați din Protecția Copilului România. La această şedință este invitat şi ambasadorul Finlandei la Bucureşti.
Noi ştim că nu va fi uşor, dar ne dorim să vedem nişte profesionişti români care analizează critic ceea ce spun instanțele finlandeze şi îşi apără cetățenii proprii.
Fără luptă nu se obține nimic. Mihai şi sora lui trebuie să se reîntorcă imediat Acasă. Să fie repatriați.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

George Alexander

Active News: George Alexander, despre drama medicului Camelia Smicală: Mihai a fugit de la casa de copii din Finlanda, unde era închis. Statul român nu face nimic.

Camelia Smicala Mihai

George Alexander, despre drama medicului Camelia Smicală: Mihai a fugit de la casa de copii din Finlanda, unde era închis. Statul român nu face nimic. A devenit o normalitate să fim călcați în picioare, omorâți cu zile!

Acum câteva luni, medicul român Camelia Smicală, căreia Barnevernet-ul finlandez i-a luat copiii, cerea public ajutorul, declarându-și neputința:
„Am salvat mii de vieți, dar nu mi-am putut salva copiii. În numele tuturor celor pe care i-am salvat, vă rog oameni buni, salvați-mi copiii! (…) Dacă nu facem nimic, nu vom mai avea o lume pentru Oameni, doar un imens spital de psihiatrie”.
Din păcate, de atunci nu numai că nu s-a întâmplat nimic, autoritățile române tac, dar s-au și înrăutățit.
George Alexander povestește un episod cutremurător petrecut astăzi, al cărui protagonist este Mihai, fiul Cameliei Smicală, care, disperat fiind, a fugit de la casa de copii din Finlanda, unde era închis:

George Alexander„Un copil disperat, hăituit, care nu mai are ce pierde pentru că a pierdut tot: Familie, Viață, Școală, absolut tot!, a îndrăznit să se revolte. L-au căutat 7 (șapte) ore cu poliția finlandeză! În cele din urmă, l-a găsit propria lui mamă, doctorița Camelia Smicală, când se întorcea de la job…”, scrie George Alexander pe contul său de Facebook, exprimându-și revolta față de

indiferența autorităților române care nu ridică un deget să ajute un copil.
„A devenit o normalitate să fim călcați în picioare și umiliți. Să fim omorâți cu zile, Mihai!”
Iată mesajul postat de George Alexander:
CU ABJECȚIE, POLITICIENI ROMÂNI
„Le mulțumim călduros politicienilor români care s-au luptat din răsputeri să ne bage și pe noi în seamă! Am simțit sprijinul vostru prețios în fiecare zi! Îi mulțumim, de asemenea, fierbinte!, și acestui Minister al Afacerilor Externe care elaborează prognoze meteorologice!
Le mulțumim tuturor departamentelor de la noi, care scriu, trimit hârtii pretutindeni sau, dimpotrivă, tac! Ne uită, ca de obicei!
Astăzi, 19.09.2016, ora 8.00, Mihai Smicală a fugit de la casa de copii din Finlanda, unde stătea închis. Un copil disperat, hăituit, care nu mai are ce pierde pentru că a pierdut tot: Familie, Viață, Școală, absolut tot!, a îndrăznit să se revolte. L-au căutat 7 (șapte) ore cu poliția finlandeză! În cele din urmă, l-a găsit propria lui mamă, doctorița Camelia Smicală, când se întorcea de la job… Extenuat și tremurând de frică, paralizat, stătuse ascuns în tufișuri ore în șir.
Mihai, pesemne, nu știe că viața este atât de frumoasă în casele de copii! Nu își imaginează că domnii noștri reprezentanți – care sunt, de fapt, plătiți de noi, să ne slujească!- nu ridică un singur deget ca să salveze chiar și un copil! A devenit o normalitate să fim călcați în picioare și umiliți. Să fim omorâți cu zile, Mihai!
Mihai, îngerul trist, a privit cum mama lui, frântă de durere, vorbea cu polițiști. S-a zbătut, ca orice copil, până când nu a mai putut…..
CITESTE mai MULT aici – http://www.activenews.ro/stiri-social/George-Alexander-despre-drama-medicului-Camelia-Smicala-Mihai-a-fugit-de-la-casa-de-copii-din-Finlanda-unde-era-inchis.-Statul-roman-nu-face-nimic.-A-devenit-o-normalitate-sa-fim-calcati-in-picioare-omorati-cu-zile-136596

 2016-09-15 – Mihai Jalaskoski(Smicala)

Intalnire cu dr. Camelia Smicala

DURERE ROMÂNEASCĂ de George Alexander

DURERE ROMÂNEASCĂ
de George Alexander

george-alexanderNu ştiu câți români au plecat în afară… Nu ştim nici câți dintre ei mor!, nu?!
Nu ştim câți copii au rămas abandonați acasă, fără părinți!, în izolarea lor…

Tot ce ştim, tot ce vedem este că nu-i pasă nimănui de ei.

… Pe mulți i-am văzut rugându-se… Pe mulți i-am văzut plângând.
Prin străinătățuri, mulți plâng sau îşi blestemă zilele…

Sunt SINGURI.
Ca orice român care se luptă să rămână în picioare… Ca orice bucățică de istorie care nu sugerează altceva decât că drama ei e cu mult mai mare…

Unii au suferit accidente grave de muncă. Au ajuns nu numai dezrădăcinați, dar şi infirmi. Alții au ajuns la capătul drumului! La capătul puterilor! Al exasperării!
Au ajuns cu sufletul distrus, abandonați întâi de ai lor…
De laşitățile, complicitățile, nimicnicia politicienilor români!

“Se aplică legea finlandeză! Sau norvegiană! Sau daneză! Sau engleză!, spun ei, atunci când refuză să ridice fie şi măcar un singur deget pentru cei cărora le-au jurat odată să-i slujească!, dar care, evident, stau mult mai jos pe lista de priorități, a lor, bine structurată!
Se aplică legea nimănui!, cu aşa indolenți şi plafonați, -părtaşi, însă, la crimele altora împotriva cetățenilor români!- numai tratatele internaționale care reglementează dreptul inalienabil al României asupra propriilor copii, nu! Nu se aplică nicidecum!

Soții Avramescu au ajuns în închisoare pentru că statul român, prin reprezentanții săi, de frunte!, s-a predat. A capitulat.

Soții Nan, abandonați de patria-mamă!, au ajuns la porțile iadului… S-a interesat cineva de ei? A văzut suferința şi deznădejdea lor?… Dacă îi vede cineva, moare de inimă!
Hermina, în Danemarca, a rămas cu inima însângerată… În fiecare zi, îl roagă pe Dumnezeu să-i aducă-napoi copilul acasă.

Camelia în Finlanda, după ce a fost omorâtă cu binecuvântarea a lor “noştri”, care au presupus că viața încă unui român nu contează pentru ei!, Camelia Smicală s-a răzvrătit pe toate fronturile! A scris scrisoare după scrisoare, povestindu-şi disperarea şi implorând MAE şi Protecția Copilului din România s-o ajute! Chiar şi ambasada României din Helsinki a susținut-o – spre cinstea ei!… Dar nimeni nu a primit vreun răspuns vreodată! Au trecut luni, iar copiii ei sunt distruşi, se gândesc în fiecare zi la sinucidere… “Protecția Copilului” din Finlanda le-a luat tot: familie, şcoală, viață! Le-a interzis, răzbunându-se, chiar să se mai vadă! Iar statul român tace…

De ce?

În Anglia, “Protecția Copilului” a depăsit orice limite… Copiii Barbu-Racolța au fost adoptați forțat către homosexuali, copiii Andreei Brădeanu au fost luați cu japca, iar acum, familia Lazăr a fost îngenuncheată…

Mulți alți părinți, care de teamă, rămân anonimi sau care au luat legătura cu mine de curând, nici nu mai ştiu la mâna cui au rămas! Statul român le întoarce spatele! Pe semne, îi obosesc şi îi tracasează prin dramele lor pe guvernanții români.

… De peste 26 de ani, ascultăm aceleaşi discursuri interminabile ale acestor perdanți. De fiecare dată, când au avut nevoie de votul nostru, ne-au mințit, ne mint. Vedem şi singuri că nu circulă câinii cu covrigii-n coadă, astăzi, cum ne-au promis!

Am ajuns nişte dezrădăcinați. Nu vom mai fi niciodată Acasă, poate…

Este atâta disperare în jur… Cineva mă ceartă… El îmi reproşează, de fapt, totul!… Că e imposibil să ne salvăm copiii!, că totul e în zadar, că le dau speranțe deşarte oamenilor, că nimeni n-o să mişte un deget!, că o fac, bineînțeles!, din interese!, ş.a.m.d., gânduri de om frustrat…

Dar eu ştiu că totul este posibil! Ştiu că nu putem îngropa oamenii de vii cu gândurile noastre negre! Ştiu că trebuie să luptăm până la ultima suflare… Pentru că nu putem accepta jugul! Nu putem accepta resemnarea!

Nu le promit, deci, oamenilor abandonați stelele de pe cer… Eu CRED în victoria noastră! Pentru că nu există “Nu pot!”, există numai “Nu vreau!”

Dacă nu facem nimic pentru copiii şi părinții noştri, când vor muri, vom plăti pentru înmormântarea lor cu însăşi Ființa Noastră Națională!
Îngenunchiați în umbra puterii şi a prosperității altora…

VOM ÎNVINGE, deci, oameni!
VOM ÎNVINGE!

OBIECTIVE POLITICE în Diasporă ~ George Alexander

George Alexander

OBIECTIVE POLITICE în Diasporă
(Distribuiți peste tot articolul şi faceți propuneri concrete! Cât mai multe propuneri de la voi!)
1. Protecția copiilor români oriunde s-ar afla ei. (Protejarea lor în fața instanțelor străine, repatrierea lor, etc.)
2. Protecția Familiei româneşti, în țară şi în diasporă.
3. Oprirea hemoragiei de creiere şi de brațe de muncă, ieftine româneşti. România a pierdut deja peste 4 (patru) milioane de oameni! A pierdut unii dintre cei mai buni specialişti şi are nevoie de forță de muncă.
4. Întoarcerea a cât mai multor români la ei Acasă. (Salarii decente = măcar jumătate față de cele din Occident, condiții civilizate de muncă, etc.).
5. Pentru românii care aleg să rămână în străinătate, temporar sau permanent: solidaritate, respect din partea ambasadelor, ajutor în timp real!
6. Analiza critică a activităților fiecărei ambasade şi fixarea unor criterii de performanță.
7. Limba şi cultura română trebuie conservate. Măsuri concrete în acest sens.
8. Crearea unui Minister al Diasporei care să se ocupe cu problemele şi să le apere drepturile conaționalilor.
9. Crearea unui Ombudsman care să vegheze la respectarea jurisdicției în țările comunitare şi la respectarea drepturilor românilor.
10. Măsuri de protecție socială sporită pentru românii din Diasporă care se reîntorc în țară.
11. Facilități la ambasade pentru obținerea actelor. Formulare pe pagina web a ambasadelor. Plata cu card. Programări din timp.
12. Consulate intinerante periodice.
13. Facilități pentru antreprenori care se reîntorc în țară.
14. Legea cetățeniei (Acordarea cetățeniei româneşti urmaşilor cetățenilor români din provinciile româneşti înstrăinate.)

Raspunde aici cu propuneri, pe Facebook – George Alexander

 

George Alexander – ACEST MINISTER AL AFACERILOR EXTERNE…..

Photo credit Sever Gheorghe

ACEST MINISTER AL AFACERILOR EXTERNE… de George Alexander

Am crezut, uneori, că numai cohortele demențiale de cerşetori întină imaginea țării mele… Hoardele acestea înfometate, însă, chiar cu instinctele lor!, nu au cum să facă mai mult rău Țării mele decât mințile aride, înghesuite în coridoarele puterii… Care nu slujesc pe nimeni, de fapt, există numai acolo, ca nişte oameni esențiali, dar care ne privesc nepăsători pentru că, sincer, nici nu vor să ştie de noi!

Nici nu mai ştim când am avut ultima dată un Minister de Externe şi un ministru care să vadă oamenii! Acum, avem numai un minister al “afacerilor externe”, c-aşa e la noi, la români, “afaceri interne” şi “afaceri externe”, dar “afaceri”, nimic mai mult, nimic altceva decât conotația aceasta aproape obscenă. Este şi sentimentul, din păcate, amar cu care rămânem.

Avem Ministerul Evitării Oamenilor acum. Ministerul unde lucrează nevăzătorii. Ministerul Resemnării în fața altora…

Cum să funcționeze ambasadele bine când, mai tot timpul, au fost aduşi, ca într-o macabră ceremonie, numai “unul şi unul”!, de la cel mai de sus şi până la portar, până la cel care îți deschide uşa ambasadei prin nu ştiu ce colț de lume?! Au fost, uneori, angajați, ca mentori ai nimănui, nu numai indivizi cu obişnuitele plagiate, dar şi mediocri care nu se remarcaseră mai înainte decât prin concursuri de nechezături de cai!

În felul acesta, profesioniştii, oamenii cu suflet pentru țara şi conaționalii lor, mor, sufocați de mediocritate, cu fiecare zi ce trece, devin tot mai puțini… Dumnezeule, îmi spun, doar nu facem aici, la MAE, fermă de retardați!…

Câți dintre cetățenii români trebuie să mai fie umiliți –cu acordul tacit al vostru, MAE!-, câți dintre ei trebuie să mai sfârşească în modul cel mai îngrozitor?!

Camelia Smicala cu copiii Finlanda

Foto Facebook

… În Finlanda, doctorița Camelia Smicală, cetățean român, nu este numai umilită, este supusă violențelor –sub ochii voştri!-, este şantajată, intimidată, omorâtă cu zile! Ce a făcut, însă, Camelia?! Care sunt acuzațiile împotriva ei? A omorât pe cineva? S-a depistat cumva că e terorist? Nu! Singura ei vină e că-şi iubeşte copiii prea mult şi că, la rândul lor, copiii o iubesc! Aceasta este singura ei vină, nici măcar Protecția Copilului din Finlanda nu a putut să o acuze de mai mult!
Şi, atunci, cum ați ajutat-o, MAE, pe Camelia Smicală, cetățean român? Cum i-ați ajutat pe copiii ei, cetățeni români?
Poate Finlanda să facă orice vrea cu nişte cetățeni români, iar voi, în MAE, să nu faceți nimic, – nici măcar să nu ripostați!-, să dormiți numai, în continuare?!…
De ce avem noi legi internaționale, atunci?

… În Finlanda, nici măcar consulului nu i s-a permis să vadă copiii Cameliei Smicală, cetățeni români, conform legii finlandeze (Care lege?! Că nici nu s-a precizat! Şi, nici nu există aşa ceva!) în virtutea căreia copiii instituționalizați sunt izolați complet!
În scrisoarea trimisă consulului, finlandezii recunosc, de fapt, încălcarea flagrantă a drepturilor omului şi chiar a legii finlandeze!
Şi, atunci, întrebăm din nou… Ce face acest MAE?! Al cui este MAE?! Drepturile cui le apără când înghite umilință după umilință şi tace?!

Dar, ceea ce este hilar… Diplomației române nu i s-a răspuns pe canale diplomatice, cum este normal. Desconsiderând total autoritățile române, finlandezii au răspuns în scris prin poşta normal, lucru nemaiîntâlnit! Dacă se mai străduiau puțin, puteau să trimită scrisoarea şi printr-un poştalion tras de cai sau chiar printr-un porumbel.

Aş vrea să menționez, în acelaşi timp, că toate scrisorile trimise de către Camelia Smicală Ministerului Afacerilor Externe nu au primit niciun răspuns! Convenția Bruxelles 2, semnată şi de Finlanda, convenție care este în vigoare în UE, îi dă dreptul clar României de a-şi primi copiii înapoi.

Dar MAE tace. Se pleacă. Nu face nimic. Până şi puşcăriaşii au dreptul la vizite, numai copiii Smicală nu au niciun drept. Sunt ținuți în condiții de carceră, fără drept de vizite, total izolați. Le sunt încălcate drepturile elementare. Drepturile omului. Dar MAE tace.

Cum de permite România ca nişte cetățeni români, nişte copii!, să fie tratați în halul acesta?! Cum de permite ca o întreagă misiune diplomatică să fie umilită?!

… În orice stat civilizat, ministrul Afacerilor Externe şi-ar depune demisia de onoare într-o astfel de situație. Premierul şi Preşedintele ar interveni… Ca un gest de respect față de oamenii care i-au ales.

Tăcerea lor în fața noastră este însă mult mai înfricoşătoare…

DECLARAȚIE DE LUPTĂ de George Alexander

Photo credit Sever Gheorghe

Photo credit Sever Gheorghe

DECLARAȚIE DE LUPTĂ
de George Alexander

Asociația pentru Protecția Copiilor şi a Familiei “George Alexander” s-a înființat!

Le mulțumim tuturor celor care au pus umărul la ridicarea ei!

Am început sau, mai bine zis, am continuat munca… Şi, nu este deloc uşor. Sunt incredibil de multe apeluri de ajutor, strigăte de la oameni disperați care ne roagă să facem ceva şi pentru ei!

… Ei sunt oamenii care trec dintr-o criză în alta, oamenii care mor de inimă lângă noi, în afară de un lung exil în camera lor, închisoarea lor, nu există nimic pentru ei…

Şi, atunci, cum să le întoarcem spatele?!

Pe mulți dintre ei, deja i-am ajutat.
Au reuşit să vină cu copiii în România, în sfârşit, Acasă!, printre milioanele de nefericiți…
Totuşi, este mai bine Acasă, decât hăituit…

Pe mulți, i-am ajutat numai cu sfaturi.
Dar, şi sfaturile pot fi predictive uneori. Mai ales, atunci când eşti singur prin străinătățuri şi nimeni nu-ți întinde o mână de ajutor.

Pe mulți, încă încercăm să-i ajutăm.
Sunt Mame cărora Justiția cea dreaptă, din România, le-a luat copiii… Poate, i-ați văzut la televizor. (Ana Maria, Ana, Rodica, etc.)

Unii părinți sunt însă în închisori…
Există, din păcate, şi părinți nevinovați care sunt pierduți pentru că Nimeni nu i-a ajutat când au avut nevoie de ajutor… Sistemul numai, prefăcătoria, falsul, au vrut să statueze instinctiv, exemplul lor. Cu garduri şi cu chipuri triste… ca-ntr-un gulag înfiorător.
Familia Avramescu din Norvegia a fost abandonată în închisoarea lor…

Pentru unii, însă, mai există o rază de speranță… Nan, Smicală, Hermina, Barbu-Racolța, Brădeanu… Poate chiar şi pentru familia Lazăr.
Cum îi ajutăm, însă?!

… Astăzi am ascultat o poveste (Şi, nimic nu este întâmplător!)… Un bătrân bogat, însă avar, a ajuns în ceasul cel din urmă la poarta raiului şi şi-a închipuit că poate cumpăra cu banii săi, banii strânşi într-o viață!, totul, adică raiul… S-a căutat în buzunarele sale îndelung, dar n-a găsit decât doi bănuți! Singurii bani pe care-i dăruise în viața lui cuiva!
“Vezi, i-a spus Sfântul Petru, pesimist, aici nu rămâi cu ce ai strâns, ci cu ce ai dat!”
Aşa e şi cu Fericirea pe pământ… Nu eşti fericit când aduni, când strângi, ci când împarți cu alții…

Cum îi ajutăm atunci pe ei, semenii noştri, şi cum îi scoatem din iad?!

Unii dintre noi au cumpărat cartea mea, “Copiii noştri în închisorile lor. Furați de Barnevernet.”, iar banii din vânzarea cărții, cea mai mare parte!, va merge spre ei, părinții, mamele, copiii care au nevoie de ajutor. Deşi este încă perioada concediilor de odihnă, îi rugăm pe toți să continue să ne susțină, cumpărând cartea.
Unii dintre noi vor face donații. Le mulțumim. Conturile Asociației vor fi publicate în prima decadă a lunii septembrie.

Datorită numărului mare de familii distruse de aşa-zisa Protecție a Copilului din diferitele țări europene (dar şi din Canada şi USA), cât şi datorită situațiilor extreme, –aproape imposibile!-, împreună cu familia mea, am decis să împărțim casa pe care o avem în Călimăneşti, Vâlcea, cu alții, construind 7-8-10 garsoniere pentru copii şi părinți, unde aceştia vor putea locui în situații acute. Cazarea, masa, consilierea psihologică pentru părinți şi copii, activitățile terapeutice pentru copii vor fi gratuite.
Sperăm să fim ajutați în acest proiect de suflet –pentru că totul costă!-, şi îi invităm de pe acum pe donatori să vină în vizită, ca să vadă cu proprii ochi ce se poate realiza prin Solidaritate.

Este important, de asemenea, ca Asociația noastră pentru Protecția Copiilor şi Familiei “George Alexander” să devină cât mai puternică pentru a ajuta cât mai mulți oameni şi copii! De aceea, în cel mai scurt timp, trebuie să ne facem filiale peste tot, în țară şi în străinătate. Am avut multe discuții cu foarte mulți oameni şi aceştia şi-au exprimat deja dorința de a participa activ în cadrul Asociației noastre.
Îi rog, încă o dată, pe toți cei care doresc să contribuie cu ceva, să-şi asume răspunderea –împreună cu noi!- pentru conducerea filialelor, să ia legătura cu mine – prin mesaj privat. Vom avea filiale funcționale peste tot!

… Şi, încă un lucru pentru voi, dragi prieteni… Am hotărât în cele din urmă –după nu ştiu câte cereri imperative, chiar din partea voastră!- să mă implic şi politic!
Unii dintre dumneavoastră, mai puțini, sunt dezamăgiți. Alții, pur şi simplu, sunt încântați.
Vă respect pe toți şi vă mulțumesc tuturor, chiar şi celor care mă criticați!

Argumentele mele pentru implicarea politică sunt multe…

Nu mă interesează, în primul rând, notorietatea mea pentru că nu sunt eu cel mai important aici. Țara este cea mai importantă!, iar imaginea fiecăruia în fața ei nu contează pentru că suntem prea mici în comparație cu ea… Nu vreau să-mi păstrez de aceea imaginea “la naftalină”, nu vreau să filosofez doar sceptic şi să privesc cum lucrurile doar se întâmplă…
Am să fac my best pentru Ea şi cred că toți o să facem la fel!, trebuie să ne asumăm răspundere pentru că altfel, nimic nu putem schimba.

Nu poți să intri într-o luptă singur însă. Legislația este făcută în aşa fel încât e moarte sigură pentru orice independent. (Aşa cum voiam eu să fiu!).
Am ales atunci partidul întemeiat de domnul Marian Munteanu, Alianța Noastră România şi cred că este o alegere bună pentru că sunt patrioți cărora le pasă de Țară şi de bunul ei mers!
… Atenție, însă! Au început să fie atacați. Sistemul se teme de ei. Dați-le, de aceea, puțin timp şi veți vedea că nu sunt ca învechiții care ne-au vândut Țara, care, la noi Acasă, ne-au făcut străini!

Voi candida pentru Diasporă!, pentru Diaspora aceasta care s-a ridicat ca un singur om, venind de la mii de kilometri distanță, uneori şi stând ore în şir la cozi imense!… Să îl voteze pe domnul Johannis ca preşedinte al românilor!
Mulți au blamat Diaspora aceasta de-atunci încoace… Dar eu îi mulțumesc Diasporei de suflet pentru miracolul ce s-a-ntâmplat! Când strigătul de libertate cade direct din ceruri, se poate ca unii, se prea poate, să stea în drum, să rămână pierduți şi resemnați…
Ce ne-a făcut Diaspora aceasta?! A fost doar un exemplu pentru Țară şi pentru noi!
Căci, de o mie de ori dacă te-ai ridica şi de o mie de ori dacă ai fi înfrânt, tot trebuie să te ridici, din nou! Pentru că eşti o ființă umană!
Şi n-o să fi învins atâta timp cât nu renunți la lupta ta!

… Aşa că voi candida pentru Diaspora aceasta care este fragmentată mai mult ca oricând, limitată, mințită, manipulată, murind cu idealurile ei… Unii politicieni, fără memorie, fără scrupule, au început deja să-şi facă şi poze cu oameni ai Diasporei! Este ca o ceremonie funerară pentru mine când le văd chipurile sinistre, de vechituri.
Politicienii nu-şi aduc aminte de oameni decât atunci când au nevoie de voturile lor. În rest, nimeni nu înfruntă întrebări care i-ar zdruncina nu conştiința (Politicienii nu au aşa ceva!), ci confortul! Confortul personal!

… Doctorița Smicală, din Finlanda, a cerut nişte acte ani la rând! Ambasada României din Helsinki nici n-a băgat-o în seamă. Mai recent, a cerut o simplă copie după o scrisoare trimisă de Protecția Copilului… Nici pe asta n-a primit-o! Experților români din ambasadă le-a tremurat mâinile să-i dea o hârtie…
…. Doamna Brădeanu a cerut ajutor, la Londra, ani la rând. I-au întors numai spatele… Şi, n-au făcut nimic! La fel s-a întâmplat şi în cazul Barbu-Racolța, aproape.
… În Danemarca, s-a întâmplat la fel. Ambasada nici nu te bagă în seamă.
… În Roma, în Paris, sunt discriminări zi de zi. Sunt oameni care au suferit accidente de muncă, oameni care au fost exploatați. Dar nimeni nu i-a ajutat cu ceva.
… În Norvegia, nu sunt numai cazuri de răpiri de copii… Sunt şi oameni care suportă rasismul, care sunt aduşi în pragul nebuniei… Am stat cu unii, la coadă, în anicameră, la parlamentari, aşteptând ore în şir. În zadar.
Peste tot în lume, în Europa noastră, sunt cazuri grave. Politicienii noştri, însă, sunt aerieni. Sunt extratereştri. Se miră, apar pe la televiziuni şi se ceartă între ei, dar nu fac nimic. Aruncă numai vina unii asupra altora. Sau critică ambasadele din complezență, din demagogia abjectă. Dar nu fac nimic.

Ce trebuie să facem în această situație?! Avem Asociația noastră de Protecție a Copiilor şi Familiei acum, dar trebuie mai mult! Trebuie să ne facem auzită Vocea şi să schimbăm mersul istoriei!…

Încep, aici, LISTA, cu lucruri pe care trebuie să le facem pentru Diasporă. Obiectivele acestea trebuie să le fixăm ÎMPREUNĂ însă pentru că ele constituie declarația noastră de luptă. Eu încep numai lista, aşadar, vă rog să continuați!… Distribuiți peste tot articolul şi faceți propuneri concrete! Cât mai multe propuneri de la voi!

1. Oprirea hemoragiei de creiere şi de brațe de muncă, ieftine româneşti. România a pierdut deja peste 4 (patru) milioane de oameni! A pierdut unii dintre cei mai buni specialişti şi are nevoie de forță de muncă.
2. Întoarcerea a cât mai multor români la ei Acasă. (Salarii decente = măcar jumătate față de cele din Occident, condiții civilizate de muncă, etc.).
3. Pentru românii care aleg să rămână în străinătate, temporar sau permanent: solidaritate, respect din partea ambasadelor, ajutor în timp real!
4. Analiza critică a activităților fiecărei ambasade şi fixarea unor criterii de performanță.
5. Limba şi cultura română trebuie conservate. Măsuri concrete în acest sens.
6. Crearea unui Minister al Diasporei care să se ocupe cu problemele şi să le apere drepturile conaționalilor.
7. Crearea unui Ombudsman care să vegheze la respectarea jurisdicției în țările comunitare şi la respectarea drepturilor românilor.
8. Măsuri de protecție socială sporită pentru românii din Diasporă care se reîntorc în țară.
9. Facilități la ambasade pentru obținerea actelor. Formulare pe pagina web a ambasadelor. Plata cu card. Programări din timp.
10. Consulate intinerante periodice.
11. Facilități pentru antreprenori care se reîntorc în țară.
12……

SOLIDARITATE ŞI UNITATE, OAMENI! de George Alexander

Photo credit Sever Gheorghe

SOLIDARITATE ŞI UNITATE, OAMENI!
de George Alexander

Deşi distanța fizică dintre noi este mare şi nu i-am strâns, ca unui prieten, mâna niciodată, l-am simțit totuşi pe pastorul Cristian Ionescu mereu aproape, mereu în luptă, ca un stindard viu, care totdeauna ne-a încurajat să mergem mai departe.

Să-i mulțumim domniei sale pentru că a existat într-un ceas greu, când noi aveam nevoie de oameni care să se dedice cauzei nobile de salvare a unor copii nevinovați!
Pastorul Cristian Ionescu şi-a jertfit sănătatea şi are cu totul dreptate: o acțiune similară celei din cazul Bodnariu presupune o muncă uriaşă constând într-o avalanşă de nopți nedormite, stres, organizare, şedințe interminabile, telefoane, analiză critică şi, iarăşi, -nu puțin!- bani, care nu vin de unii singuri! Şi, care, din păcate, sunt necesari în acest proces!

Cu toată organizarea – foarte bună!- din cazul Bodnariu, a trebuit să treacă 8 (opt) luni de luptă şi de chinuri până când sistemul Barnevernet a cedat parțial şi copiii au fost înapoiați familiei! Gândiți-vă, însă, cum este acum când zeci, sute, poate, mii de oameni îşi cer înapoi copiii! Cazurile de copii furați de aşa-zisa Protecțe a Copilului din diferitele țări, au crescut exponențial!

De aceea, este nevoie mai mult decât oricând de UNITATE în rândul creştinilor şi a oamenilor de bine.
Iată câteva lucruri bine de ținut minte…

1. Le mulțumim tuturor celor care s-au implicat în lupta pentru salvarea TUTUROR copiilor!
2. RESPECT pentru cei care nu mai pot continua lupta la randament maxim. Dar care şi-au făcut datoria din plin mai înainte!
3. Liderii tuturor bisericilor creştine SE IMPLICĂ în luptă pe mai departe! Le mulțumim!
4. Cazurile de preluare abuzivă a copiilor din familiile lor au crescut EXPONENȚIAL. Este nevoie, de aceea, de o logistică şi mai bună. Avem nevoie şi de bani şi nu vrem să stăm cu mâna întinsă… Am spus că donez veniturile din vânzarea cărții mele, “Copiii noştri în închisorile lor. Furați de Barnevernet.”. Cumpărați-o cât mai mulți dacă vreți să ne ajutați!
5. Asociația pentru Protecția Copiilor şi Familiei “George Alexander” aşteaptă recunoaşterea ca persoană juridică de către Instanță. (Procesul acesta a durat atât din cauza vacanței judecătoreşti.). Am luat însă legătura cu mulți oameni, firme, etc. care vor face donații pentru a ne ajuta în lupta noastră.
6. Sprijinim părinții români, dar – în ultimul timp- se observă că şi străini, tot mai mulți!, apelează la ajutorul nostru. Îi vom ajuta şi pe aceştia.
7. În România sunt aproximativ 300 000 de copii care cresc fără părinți. Şi care au nevoie de ajutor. Nu-i putem ignora, desigur!
8. În România sunt şi case pentru copii unde are loc dezumanizarea copiilor… Milităm pentru desfințarea tuturor instituțiilor de acest gen şi găsirea de soluții de bun-simț.
9. Am prezentat şi vom continua să prezentăm cazurile acestea, dramatice, în mass-media pentru a sensibiliza opinia publică.
10. Cazurile de preluare forțată a copiilor din familiile lor sunt mult mai numeroase decât statistica oficială. Mulți părinți trăiesc sub teroare, sunt amenințați, intimidați prin tot felul de metode.
11. Avem şi VEŞTI BUNE! Mulți copii au fost salvați din mâinile lor! Nu prezentăm aceste cazuri pentru a nu crea deservicii unor oameni care ne ajută.
(Într-unul din cele mai recente cazuri, este vorba de o familie cu 5 (cinci) copii care a reuşit, în mare taină, să ajungă din Norvegia în România…). Continuăm lupta, şi multe lucruri se fac în tăcere…
12. Cazurile dramatice cunoscute, Nan, Avramescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Barbu-Racolța, cer, în continuare, mobilizare. Guvernanții nu prea ne ajută. Am cerut sprijinul TUTUROR BISERICILOR CREŞTINE, deci. Pe 19 iulie am solicitat audiență la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel…

LE MULȚUMIM TUTUROR CELOR CARE NE AJUTĂ! SĂ DĂM DOVADĂ DE SOLIDARITATE ŞI UNITATE, OAMENI!

ÎN FINLANDA… de George Alexander

Photo credit Sever Gheorghe

Photo credit Sever Gheorghe

În Finlanda, casele de copii au câte două celule.
Nişte camere mohorâte, nişte camere reci, unde uşile grele, de puşcărie, se trântesc de pereți…

Aici sunt închişi copiii noştri. În puşcăriile lor. În închisorile care sunt mai fragile decât lagărele de concentrare, dar, din care, durerea răzbate, parcă, mai vie pentru orice ființă umană, aruncată, în secolul 21! pe cimentul rece, în Europa!, în celulele disperării.

Totul este secret. Protecția Copilului din Finlanda este foarte grijulie. Ființele acestea umane, copiii noştri, adică!, mor cu zile… Unii nu urmează nici măcar şcoala. Mor în puşcărie…
Desigur, Breivik are mai multe drepturi, ca orice criminal asupra căruia CEDO veghează conştiincios, să fie tratat cu respect, corectitudine, ba chiar cu lux dacă se poate, înveselindu-i monotonia şi gândurile-i negre.

La acea frumusețe de nedescris, la copiii noştri, CEDO n-a ajuns.

Mihai Smicală este omorât zilnic la o adresă secretă, fără niciun drept.
De atâta dragoste şi recunoştință față de torționarii săi, vrea să fugă oricând de la casa de copii unde este închis…
Este supravegheat, însă, limitat, terorizat, supus unui supliciu în fiecare zi. Este distrus psihic. Nu are niciun drept. Nici măcar la vizite. Dar niciun organism European nu reacționează. Nimeni nu a văzut celulele morții din casele de copii!

Să fie, oare, aşa că indiferența şi platitudinea au devenit atât de acute încât chiar şi morala euro-atlantică s-a preschimbat deodată în Coca-Cola pe taraba McDonalds-ului?!

Să fie, oare, acesta apogeul culturii noastre?!

Când laşi, când nici nu-ți pasă de un copil în închisoare, parcă şi evoluția transcedentală a omului s-a oprit, simt.

De ce să-ți pese de alții? De ce să vrei să salvezi un copil?!… Pentru că eşti un Om, Omule!

… Iar în Finlanda, casele de copii au câte două celule…
Nişte camere mohorâte, nişte camere reci, unde uşile grele, de puşcărie, se trântesc de pereți…

Aici sunt închişi copiii noştri. În închisorile lor.

CUM PUTEȚI DORMI NOAPTEA LINIŞTIȚI?! de George Alexander

George Alexander, familiile Smicala,Sutton-Bradeanu,Hermina,Barbu,Avramescu,Nan

Şi, cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu ne vedeți… Voi, cei care nu auziți glasul mamelor disperate… Avramescu, Nan, Rădulescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Racolța şi multe altele necunoscute… Glasul copiilor noştri chinuiți, abuzați, care mor câte puțin în fiecare zi pe cont propriu… În închisorile lor.
Uitați-vă prin Europa! Uitați-vă la noi acasă! Vă place ce vedeți?

Cât de rău poate să fie la tine acasă încât să pleci într-o zi şi să laşi totul baltă pentru geanta cu trucuri, a străinilor?!
Cât de rău poate să fie, totuşi, la noi acasă, încât să rămână atât de mulți dintre noi, tot mai mulți, de fapt, UITAȚI printr-o Europă, şi ea pe drumuri?!

Plătim ambasade întregi din banii contribuabilului. Să ne explice cu lux şi amănunte de ce este imposibil să ne întindă o mână de ajutor.
Plătim diplomați, experți în cunoaştere, cărora li se umple pieptul de patriotism. Dar care uită imediat sau au uitat de mult de lumea din care-au venit.
Plătim nelimitat, plătim din puținul care ne-a rămas…

Când a mişcat cineva un singur deget pentru Tine ultima dată?

Şi, cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu ne vedeți… Voi, cei care nu auziți glasul mamelor disperate… Avramescu, Nan, Rădulescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Racolța şi multe altele necunoscute… Glasul copiilor noştri chinuiți, abuzați, care mor câte puțin în fiecare zi pe cont propriu… În închisorile lor.
Uitați-vă prin Europa! Uitați-vă la noi acasă! Vă place ce vedeți?

Nu vă simțiți vinovați niciunul pentru că în secolul 21 descoperim încă oameni legați în lanțuri în România!
Nu vă simțiți vinovați niciunul pentru că mii de copii, în România, sunt singuri!, au rămas orfani de când părinții a trebuit să plece fără ei…

Nu este vina nimănui, fireşte!, -cum spuneți voi!- că de la dormitor până la disperare –până la sinucidere!- nu mai este decât un singur etaj pentru mulți… Probabil, nu le-ați văzut lacrimile.

Mii de români sunt batjocoriți, încălcându-li-se drepturile fundamentale! Li se iau copiii, sunt hăituiți sau aruncați prin închisori de câtăva vreme… Ba unii sunt chiar transformați direct în sclavi de cele mai excentrice represiuni din lume!
Dacă nu-i apără Țara lor, cine să le ia partea acestor suflete, atunci, în această lume?!

… Aparent, totul funcționează cum nu se poate mai bine în această societate de consum unde copiii înşişi au ajuns o Marfă…
… Aparent, individualismul acesta rece, care-şi face de cap în nordul continentului, pare extrem de încântător…

Numai că doctorița Camelia Smicală, de exemplu, din Finlanda, a văzut cum este când o conjurație îți ia nu numai copiii, dar te terorizează, cu calm şi înțelegere!, frângându-ți inima, distrugându-te sistematic, omorându-te ca Om.

… Închideți ochii, ca să îi vedeți copiii, Mihai şi Maria, plângând în izolator… În celula groazei, fără ferestre, zgârâind cu unghiile uşa de metal!… Sunt epuizați şi singuri, sunt palizi şi singuri copiii noştri… Copii nesupuşi, care plâng… Plâng după mama lor!

Care este vina acestor copii?! Care să fie Interesul Suprem al lor, în afară, bineînțeles, de acela de a sta în picioare pe cimentul rece din carcera morții, ca nişte deținuți care au omorât pe cineva?!

… S-a stins lumina în celulă. Şi, cu ea, se stinge orice urmă de umanitate…
Umanitatea noastră a murit.

Cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu vedeți… Voi, cei care nu auziți plânsete de copii…

George Alexander

PAGINA oficiala FACEBOOK pentru George Alexander – https://www.facebook.com/profile.php?id=100010972126993

Geroge Alexander

Previous Older Entries Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari