George Galis despre Biserica Philadelphia la inceput si cum a fost ales ca Pastor

M a fost plina de surprize pentru grupul nostru de romani emigranti. Fiecare familie aveam rentata o locuinta comfortabila, aveam un loc de munca , copiii nostri frecventau scolile publice, frecventam cu regularitate Biserica.
Prima clasa de scoala duminicala a copiilor. Invatatoare: Magdalena Isfan (Ciobanasiu) Photo credit Facebook
In aceasta toamna (’73) am facut o calatorie pana la Springfield Missouri la  Scoala de Teologie – Assembly of God, unde s-au inscris Magdalena Isfan si Ioan Buia, cari au ramas sa frecventeze anul I .

Magdalena si Teofil Ciobanasiu. Maggie a fost prima studenta la seminar si invatatoarea copiilor la Biserica Philadelphia. George Galis, Aurel Leahu, Petru Tivadar, fratele Iorgovan, Ion Pinzaru.

Intorcandu-ne in Chicago,  ne-am hotarit ca din 20 Septembrie 1973 sa  fie ziua infiintarii Bisericii Penticostale din Nord Chicago. Am transmis aceasta hotarire si fratilor de la Biserica din South Chicago. A urmat zile si saptamini de organizare. Pentru ca hotarirea generala a fost ca eu sa preiau conducerea Bisericii si a comitetului care a fost ales, am luat legatura cu Pastorul Bisericii Baptiste de atunci: Fr. Alexa Popovici, cu care m-am sfatuit si care mi-a dat tot concursul ca eu sa fac fata problemelor spirituale, urmand saptaminal un curs pastoral organizat de fratele Alexa Popovici, care m-a ajutat foarte mult imbogatindu-mi cunostiintele, strict necesare. Doi ani de zile a durat formarea mea ca slujitor.
Corul Bisericii Philadelphia – Lawrence Ave.  Dirijor George Muntean
In 1975 am reusit sa cumparam Prima Casa de Rugaciune la adresa 3140 W. Lawrence Ave din Chicago. Biserica la avut ca Prezbiter pe Fr. Iorgovan Stefan si casier pe Fr. Samuil Isfan. Formatiile muzicale conduse de Ghita Munteanu, Dorel Micula si Teofil Ciobanasu, formau programele Bisericii. Desi am fost ales Pastor al  Bisericii eu inca nu aveam nici o ordinare.
.
Fr. Iorgovan, Prezbiterul Bisericii  m-a pus la un test ciudat de care eu nu stiam deloc. Iata cum s-a petrecut: „Intr-o zi vine la mine un frate si imi spune: „M-ai jignit si trebuie sa-ti ceri iertare.” Il intreb cum si cand l-am jignit? Eu nu stiu cum te-am jignit. Dar eu totusi vroiam sa-i cer iertare. Iar el atunci imi spune: Tu trebuie sa-mi ceri iertare in fata prezbiterului si in fata comitetului.
.
Eu ii spun atunci caci asta nu este biblic, dar el insista cu tarie si iata-ne pe toti impreuna. Incerc sa-i cer iertare, dar el  imi spune sa mergem cu totii in strada si acolo sa  imi ceri iertare. Nedumerit m-am dus cu ei in strada ca sa-mi cer iertare de la el, acolo in fata lor. Si iata-ne in strada. Fratele acela imi spune  atunci: Asteapta sa mai treaca si alti oameni pe strada ca sa vada si ei.
.
Intre timp trec mai multe persoane pe linga noi iar pirisul meu i-mi spune atunci:   Pune-te in  ghenunchi si asa sa-mi ceri iertare, lucru la care eu m-am opus, dar Prezbiterul imi, spune: Tu esti pastor si trebuie sa asculti. Eu atunci m-am asezat pe genunchi si in timp ce eu ii cerem iertare, ei toti au inceput sa rida de mine. In timp ce eu ma ridicam de pe genunchi  le-am spus atunci: Vad ca voi ma batjocoriti, pentru ce face-ti lucrul acesta?
.
Dar Prezbiterul imi spune atunci sa ma scol si sa fiu linistit caci totul este in regula. Au trecut cateva luni dupa aceasta intimplare si a venit ziua cand trebuia sa fiu ordinat diacon. Prezbiterul vine la mine si imi spune: Sa stii ca ai reusit la examen. L-am intrebat ce examen? „Intimplarea cu Iertarea. Nu ti-am spus  pina acum nimic ca sa vad daca nu te vei razbuna intr-un fel pe careva dintre noi. Eu atunci am inteles caci ei toti s-au vorbit  impreuna  sa insceneze aceasta intimplare ca sa-mi puna la incercare rabdarea.
Ion Strizu, Samuil Isfan, George Galis, Aurel Damian
In acel timp lagarele din Italia si Austria au inceput sa se inmulteasca cu romani scapati de jugul comunist. Biserica a inceput sa fie solicitata de organizatiile de Emigrare din Europa. Si zeci de emigranti ne-au solicitat Afidavide de suport, pentru a intra in USA. Primele familii cari ne-au solicitat si pe care i-am sponsorat au fost: Familia Brici, familia Covaci, familia Ciobanasu si multi altii. La sfirsitul anului 1978, Biserica numara 300 de membrii majori si numarul tot crestea. In perioada acestor ani a sosit in Biserica si fratele Petre Gaode, tatal fratelui John Gaode, care venea din Biserica din Zarand, Judetul Arad unde a fost Pastorul Bisericii locale.
.
Fratele Petre Gaode a fost un ajutor pretios in organizarea si conducerea Bisericii. In Chicago a mai sosit si fratele Nelu Lazar cu sotia sa Elena, si dansul era ordinat Prezbiter, ne-a fost deasemenea de folos in lucrarea din Biserica. Un tinar pe nume Nicu Garneata a avut un impact in lucrarea din  Biserica. Dorel Micula membru in comitet, fratele Berbec membru in comitet , si Petrica Reman.
Aproape saptaminal asteptam sa vina familii la aeroport, emigranti, sponsorati de Biserica noastra prin organizatiile Americane A.B.C. Baptist Church, Catholic Charities, Tolstoi si Lutheran Organization. Orisicine care ne-a solicitat ajutorul, l-a primit din partea Bisericii noastre, fara deosebire de crez. Personal am complectat peste 2500 de afidavide de emigrare, pe familii si individual. Aceste afidavide au fost aprobate de organizatiile oficiale  sponsorate de Guvernul American.
.
Pentru fiecare familie se pregatea un apartament, mobilat modest, mincare , transportul de la aeroport la locuinta. Inscrierea fiecarui emigrant la Social Security pentru dreptul de munca, inscrierea la curent si gas la companiile respective pentru apartamentele lor, inscrierea copiilor la scoala publica cautarea locurilor de munca pentru adulti. Inscrierea familiilor cu copii la Public AID, pentru ajutor de stat.Era o munca enorma, dar o faceam cu placere pentru toti aceia care veneau sponsorati de Biserica.Copiii mei mergeau adesea cu cei noi veniti la Agentia de Emigrare si daca trebuia ca ei sa lipseasca de la scoala.
Asteptarea familiilor la Aeroportul O’Hare Chicago. De obicei ii asteptam cintind cintare ‘ Glorie, glorie, Aleluia’ (Isus viata noastra noi pe Tine Te marim, citeodata veneau si fanfaristii. Am facut-o multi ani la rindul, pina cind autoritatile aeroportului au inceput sa interzica cintatul nostru.
Ordinare Ionica Buia, la Chicago oficiata la Biserica de pe Lawrence Avenue, Chicago de Superintendent Billy Rayburn (COG), Trandafir Sandru, Ionica Buia, Petru Gaode si Petru Tivadar.
.
Reclame

Anul 2013 – 40 de ani de la Infiintarea Bisericii Philadelphia Chicago

de la Philadelphia Romanian Church of God – http://www.philarom.com

Anul 2013 este important pentru Biserica Philadelphia, deoarece anul acesta sarbatorim 40 de ani de la fondarea Bisericii de catre pastorul George W. Galis impreuna cu un grup mic de credinciosi. 40 de ani de slujire, de familie, de partasie, de prietenie, de misiune, de impact si relevanta. 40 de ani de Biserica Phialdelphia. Aveam 3 ani (Pastorul Florin Cimpean) cand s-a infiintat Biserica Philadelphia, oficial pe data de 21 Octombrie, 1973.

Asadar, anul 2013 este anul celebrarii. Asa am inceput anul pe 1 Ianuarie, 2013 la ora 6PM. Cu celebrare in inchinare, in cantec, in mesaj si la Cina Domnului. Am fost luati prin surprindere de numarul mare de credinciosi care au luat Cina, incat s-a terminat mustul…., dar s-a inmultit imediat si nu a ramas nimeni neservit.

Dupa Cina am facut rugaciune cu ungere cu untdelemn. Sute de credinciosi au iesit in fata pentru a invita favoarea, protectia si binecuvantarea lui Dumnezeu peste viata lor. A fost un serviciu binecuvantat.

Am inceput anul acesta cu 21 de zile de Post si Rugaciune. Esti invitat sa te unesti cu noi. Simplu urmeaza calendarul.

George W. Galis – Recunostinta in ceas aniversar in Tribuna Romaneasca

Familia Galis si Familia Cuc multumeste tuturor pentru dragostea si rugaciunile rostite de dumneavoastra catre Dumnezeu pentru insanatosirea tatalui nostru si va rugam sa ne sprijiniti mai departe in rugaciune; avem mare nevoie de ea in aceste clipe!

http://www.romaniantribune.net publisher Steven Bonica

 Ginduri de apreciere la adresa Pastorului George Galis, fondator al Bisericii Penticostale Romane „Philadelphia”, cu ocazia aniversarii a 38 de ani de la infintarea bisericii.

Urmeaza apreciere si istoric din partea Rev. Ilie U Tomuta, Director Genesis Mission. Va urma si aprecieri de la

  • Florin T. Cimpean – Pastor Senior Philadelphia Church, Chicago
  • Pavel Bochian Jr. – Pastor Asistent Phildaelphia Church, Chicago
  • Petrica Lascau – Pastor Senior Agape christian Church, Phoenix, Arizona si (fost) Pastor Senior Philadelphia
  • Conf. Univ. Dr. John F. Tipei
  • Dr. Iosif Ton
  • Pastor Valentin Popovici, Biserica Baptista Romana din Metropola Chicago
  • Pastor Crinisor Stefan, PhD Agape Christian church Orange County, Laguna Woods, California
  • Pastor Alexandru Trombitas – Pastor Biserica Golgota, Metropola Chicago
  • Pastor Luigi Mitoi – Pastor Senior Bis. Penticostaka Betania, Chicago
  • Pastor Teodor Luca – Pastor Bis. Penticostala „Philadelphia”, Atlanta, Georgia
  • Pastor Ionel Pintilei – Pastor Biserica Penticostala Emanuel, Chicago

Rev. Ilie Tomuta, Director Genesis Ministry:

„Multumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poarta intotdeauna cu carul lui de biruinta in Hristos, si care raspindeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui.” 2 Corinteni 2:14

Gindindu-ma la biserica Philadelphia imi iau responsabilitatea sa scriu nu ca si despre o institutie, ci mai degraba despre o biserica crestina formata dintr-un grup de oameni asociati in mod voluntar, marturisind fiecare credinta in Isus Christos, imitindu-i exemplul, si care se silesc sa vesteasca si altora evanghelia. Asta inseamna pentru mine biserica Philadelphia care in acest an a implinit 38 de ani de existenta.

Ma gindesc cu drag, dar in acelasi timp si cu nostalgie la cei 27 de ani petrecuti in aceasta biserica. Eram inca departe cind ea a luat fiinta (in anul 1973), ba mai mult, nu m-as fi gindit niciodata ca voi fi unul din membrii ei. Acum insa am toate motivele sa spun tare pentru ca sa auda toti cei ce isi au obirsia aici: „La multi ani Phildaelphia!”.

Nu pot sa scriu despre acest evenimenet din viata bisericii, ignorind exodul nostru ca romani in aceasta tara si mai cu seama neamintind contributia mare a pastorului fondator al acestei biserici George W. Galis. Mii de romani resimt datoria de a-I multumi lui Dumnezeu pentru Pastorul Galis si pentru tot ceea ce el a insemnat in vietile lor.

Am realizat aceste pagini (In revista Genesis Mission) cu atit mai mult  cu cit starea sanatatii Pastorului George Galis, un adevarat patriarh al bisericii Philadelphia, se schimba de la zi la zi, dorind ca acest omagiu bine meritat sa-i fie o mingaiere si incurajare, aratindu-i aprecierea ce si-a cistigat-o in rindul liderilor bisericilor romanesti din Chicago, si pretutindeni.

George Galis este un slujitor de care Dumnezeu s-a folosit intr-un mod special atit pentru formarea bisericii Philadelphia cit si pentru alte biserici din America. Odata ajuns pe aceste meleaguri, el a fost o mina de ajutor pentru toti cei care doreau sa emigreze in SUA.

Imi aduc aminte de primavara anului 1971 cind tatal meu ne-a socat cu vestea despre prietenul lui George Galis care a plecat din tara. Expresia era de fapt „a fugit”. George Galis era un om pe care cei mai multi il cunosteau frept ginditorul, pentru ca tacea mai mult. Un om cu mare respect pentru cei din jurul lui, om pe care si copii il iubeau foarte mult. Stia sa aibe acelasi respect si pentru ei ca si pentru cei virstnici.

Au trecut anii si numele lui incepea sa fie tot mai cunoscut in Romania. A devenit omul care s-a facut cind luntre, cind punte, pentru cei ce vroiau sa emigreze. Virusul emigrarii incepuse sa cuprinda aproape toate colturile Romaniei. In doar citiva ani, orasele americii incepeau sa fie populate de romani care au lasat totul in urma venind aici sa-si refaca viata. Ca sa ajungi in aceasta tara a tuturor posibilitatilor trebuia sa ai un sponsor si sa aterizezi aici, in marea metropola Chicago, unde erai asteptat de sute de frati, cu fanfare, iar in fruntea lor era acest om cu o inima deschisa pentru orice emigrant.

Ajunsi pe aceste meleaguri, fratii romani au descoperit intr-un fel raiul pamintesc, insa din care lipsea partasia crestina, lipsea biserica, locul unde sa se adune pentru inchinare. Dorul de a avea o casa de rugaciune ii framinta tot mai mult pe cei veniti din diferite parti ale tarii ca sa caute un loc printre straini, aici unde urmau sa traiasca clipe in care credinta sa le fie incercata mai mult decit si-ar fi inchipuit vreodata. Aici urmau sa-si aduca copii la binecuvintare. crescindu-i apoi in a-L cunoaste pe Domnul Isus ca si Mintuitor personal. Multi si-au intilnit aici partenerul de viata. Da, aici urmau sa se lege relatii noi de prietnie cu oameni pe care nu i-au cunoscut niciodata. Aici urmau sa plinga si sa se bucure impreuna.

Astfel la 21 Octombrie 1973, un grup de familii credincioase, in total de 35 de suflete, au inchiriat un local pe strada Damen, unde s-au organizat functionind ca Biserica Penticostala Romana din Nord Chicago, nume sub care au fost recunoscuti de Comitetul Conventiei Romane.

Timp de doi ani, fratii au avut timp sa se cunoasca si sa depuna eforturi semnificative impreuna pentru un tel comun- cumpararea unui locas de inchinare.

In toamna anului 1975 Dumnezeu a adus vremea sa se poata cumpara prima biserica la adresa 3140 West Lawrence Avenue, un loc in care biserica a crescut tot mai mult atit din punct de vedere spiritual cit si ca numar de membrii.

In anul 1978 biserica numara deja 278 de membrii, si dupa alti doi ani biserica s-a afiliat cu denominatia Church of God, cu sediul la Cleveland, Tennessee, iar in anul 1983 biserica s-a mutat intr-o cladire mai mare la adresa 1416 West Waveland Avenue.

In perioada 1974-1990 Pastorul Galis impreuna cu Biserica Philadelphia au ajutat peste 4,500 de persoane sa emigreze in America. Au fost ani in care biserica a trecut atit prin zile furtunoase cit si zile de glorie. In toate acestea fratele george Galis a ramas omul cu integritate de neclintit.

In anul 1985, biserica a avut harul sa primeasca printre noii membrii si familia Petru si Rodica Lascau. Astfel fratele Petru Lascau a inceput sa lucreze „cot la cot” cu pastorul George W. Galis. In anul 1987 fratele Petrica lascau a fost ales ca si pastor al bisericii si fratele Galis a devenit pastor asociat. In anul 1988 Biserica s-a mutat intr-un locas si mai mare pe strada Kedvale.

In urmatorii sase ani biserica a devenit din nou neincapatoare, vazindu-ne din nou siliti iar sa pornim in cautarea unui alt locas de inchinare. In iarna anului 1993 Dumnezeu ne-a deschis o noua usa pentru cumpararea unui loc de inchinare, cel in care ne aflam si in ziua de azi, 1713 Weste Sunnyside Avenue.

In anul 1998 la biserica Philadelphia, Pastorul Petrica Lascau a predat biserica pastorului Florin Cimpean. Au trecut 10 ani in care biserica continua sa se bucure de pace. crescind atit din punct de vedere spiritual ci si numeric.

Biserica Philadelphia isi are un scop bine definit. Ea exista penntru gloria lui Dumnezeu. Fiecare membru fiind o adevarata forta spirituala  in locul in care l-a asezat Dumnezeu. Suntem o biserica a carei viziune este sa fim gata de a sa transmite mesajul Evangheliei pe toate caile posibile. Aici este locul unde copii invata Cuvintul lui Dumnezeu prin intermediul scolii duminicale. Prin harul lui Dumnezeu, biserica Philadelphia gazduieste Misiunea „Genesis” in cadrul creia este si Magazinul de Carte Crestina. Un magazin care dispune de Biblii,  carti crestine si muzica crestina.

Privind peste anii care au trecut suntem tot mai constienti ca a fost un imperativ a vremii noastre sa implicam biserica tot mai mult intr-un sistem de evanghelizare, prin care sa putem ajunge cu vestea buna la citi mai multi oameni pierduti in intuneric.

Pastorul Galis a slujit fara salar; a lucrat ca instalator la spitalul Columbus.

Personal slujesc in biserica Philadelphia din 1983. In tot acest timp am descoperit in pastorul George Galis un slujitor cu un adevarat devotament pentru mintuirea celor din jurul sau. L-am cunoscut de cind eram copil. Era membrul bisericii pe care o frecventa familia noastra. L-am stiut ca pe un om pe care il puteai descifra foarte greu datorita faptului ca vorbea extrem de putin. Cind nu stia sa raspunda la unele intrebari pe care i le punea-i, venea cu o carte in care gasea exact ceea ce erai interesat sa sti.

Acum cred ca este timpul potrivit ca si altii sa marturiseasca citeva cuvinte despre acest om al lui Dumnezeu.

Dedicatie tatalui meu George Galis- cinta Dima Budac – Isus ma va-ntalni – LONDON (via) Adi Gliga

Uploaded by on Nov 18, 2011

Productie de ADI GLIGA Dima Budac nascut in Republica Moldova ( Ungheni) – de origine Evreu, Locuieste la Londra impreuna cu sotia mama si cei 4 copii.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Dedicatie tatalui meu George Galis- cinta Dima …, posted with vodpod

George Galis – Biserica Philadelphia Chicago – La inceput

Ordinarea Fratelui Ionica Buia, la Chicago oficiata la Biserica de pe Lawrence Avenue, Chicago de Superintendent Billy Rayburn (COG), Trandafir Sandru, (urmatorul este fratele Ionica Buia), Petru Gaode si Petru Tivadar.
.
Toamna anului 1973 a fost plina de surprize pentru grupul nostru de romani emigranti. Fiecare familie aveam rentata o locuinta comfortabila, aveam un loc de munca , copiii nostri frecventau scolile publice, frecventam cu regularitate Biserica.
In aceasta toamna am facut o calatorie pana la Springfield Missouri la  Scoala de Teologie – Assembly of God, unde s-au inscris Magdalena Isfan si Ioan Buia, cari au ramas sa frecventeze anul I .

Magdalena si Teofil Ciobanasiu. Maggie a fost prima studenta la seminar si invatatoarea copiilor la Biserica Philadelphia. George Galis, Aurel Leahu, Petru Tivadar, fratele Iorgovan, Ion Pinzaru.

Intorcandu-ne in Chicago,  ne-am hotarit ca din 20 Septembrie 1973 sa  fie ziua infiintarii Bisericii Penticostale din Nord Chicago. Am transmis aceasta hotarire si fratilor de la Biserica din South Chicago. A urmat zile si saptamini de organizare. Pentru ca hotarirea generala a fost ca eu sa preiau conducerea Bisericii si a comitetului care a fost ales, am luat legatura cu Pastorul Bisericii Baptiste de atunci:Fr. Alexa Popovici, cu care m-am sfatuit si care mi-a dat tot concursul ca eu sa fac fata problemelor spirituale, urmand saptaminal un curs pastoral organizat de fratele Alexa Popovici, care m-a ajutat foarte
mult imbogatindu-mi cunostiintele, strict necesare . Doi ani de zile a durat formarea mea ca slujitor.
Corul Bisericii Philadelphia – Lawrence Ave.  Dirijor George Muntean
In 1975 am reusit sa cumparam Prima Casa de Rugaciune la adresa 3140 W. Lawrence Ave din Chicago. Biserica la avut ca Prezbiter pe Fr. Iorgovan Stefan si casier pe Fr. Samuil Isfan . Formatiile muzicale conduse de Ghita Munteanu, Dorel Micula si Teofil Ciobanasu, formau programele Bisericii. Desi am fost ales Pastor al  Bisericii eu inca nu aveam nici o ordinare.
.
Fr.Iorgovan, Prezbiterul Bisericii  ma pus la un test ciudat de care eu nu stiam deloc. Iata cum s-a petrecut: „Intr-o zi vine la mine un frate si imi spune: „M-ai jignit si trebuie sa-ti ceri iertare.” Il intreb cum si cand l-am jignit? Eu nu stiu cum te-am jignit. Dar eu totusi vroiam sa-i cer iertare. Iar el atunci imi spune: Tu trebuie sa-mi ceri iertare in fata prezbiterului si in fata comitetului.
.
Eu ii spun atunci caci asta nu este biblic, dar el insista cu tarie si iata-ne pe toti impreuna. Incerc sa-i cer iertare, dar el  imi spune sa mergem cu totii in strada si acolo sa  imi ceri iertare. Nedumerit m-am dus cu ei in strada ca sa-mi cer iertare de la el, acolo in fata lor.Si iata-ne in strada. Fratele acela imi spune  atunci: Asteapta sa mai treaca si alti oameni pe strada ca sa vada si ei.
.
Intre timp trec mai multe persoane pe linga noi iar pirisul meu i-mi spune atunci:   Pune-te in  ghenunchi si asa sa-mi ceri iertare, lucru la care eu m-am opus, dar Prezbiterul imi, spune: Tu esti pastor si trebuie sa asculti. Eu atunci m-am asezat pe genunchi si in timp ce eu ii cerem iertare, ei toti au inceput sa rida de mine. In timp ce eu ma ridicam de pe genunchi  le-am spus atunci:Vad ca voi ma batjocoriti, pentru ce face-ti lucrul acesta?
.
Dar Prezbiterul imi spune atunci sa ma scol si sa fiu linistit caci totul este in regula.Au trecut cateva luni dupa aceasta intimplare si a venit ziua cand trebuia sa fiu ordinat diacon. Prezbiterul vine la mine si imi spune: Sa stii ca ai reusit la examen. L-am intrebat ce examen? „Intimplarea cu Iertarea. Nu ti-am spus  pina acum nimic ca sa vad daca nu te vei razbuna intr-un fel pe careva dintre noi. Eu atunci am inteles caci ei toti s-au vorbit  impreuna  sa insceneze aceasta intimplare ca sa-mi puna la incercare rabdarea.
Ion Strizu, Samuil Isfan, George Galis, Aurel Damian
In acel timp lagarele din Italia si Austria au inceput sa se inmulteasca cu romani scapati de jugul comunist. Biserica a inceput sa fie solicitata de organizatiile de Emigrare din Europa. Si zeci de emigranti ne-au solicitat Afidavide de suport, pentru a intra in USA. Primele familii cari ne-au solicitat si pe care i-am sponsorat au fost: Familia Brici, familia Covaci, familia Ciobanasu si multi altii. La sfirsitul anului 1978, Biserica numara 300 de membrii majori si numarul tot crestea. In perioada acestor ani a sosit in Biserica si fratele Petre Gaode, tatal fratelui John Gaode, care venea din Biserica din Zarand, Judetul Arad unde a fost Pastorul Bisericii locale.
.
Fratele Petre Gaode a fost un ajutor pretios in organizarea si conducerea Bisericii. In Chicago a mai sosit si fratele Nelu Lazar cu sotia sa Elena, si dansul era ordinat Prezbiter, ne-a fost deasemenea de folos in lucrarea din Biserica. Un tinar pe nume Nicu Garneata a avut un impact in lucrarea din  Biserica. Dorel Micula membru in comitet, fratele Berbec membru in comitet , si Petrica Reman.
Aproape saptaminal asteptam sa vina familii la aeroport, emigranti, sponsorati de Biserica noastra prin organizatiile American A.B.C. Baptist Church, Catholic Charities, Tolstoi si Lutheran Organization. Orisicine care ne-a solicitat ajutorul, l-a primit din partea Bisericii noastre, fara deosebire de crez. Personal am complectat peste 2500 de afidavide de emigrare, pe familii si individual. Aceste afidavide au fost aprobate de organizatiile oficiale  sponsorate de Guvernul American.
.
Pentru fiecare familie se pregatea un apartament, mobilat modest, mincare , transportul de la aeroport la locuinta. Inscrierea fiecarui emigrant la Social Security pentru dreptul de munca, inscrierea la curent si gas la companiile respective pentru apartamentele lor, inscrierea copiilor la scoala publica cautarea locurilor de munca pentru adulti. Inscrierea familiilor cu copii la Public AID, pentru ajutor de stat.Era o munca enorma, dar o faceam cu placere pentru toti aceia care veneau sponsorati de Biserica.Copiii mei mergeau adesea cu cei noi veniti la Agentia de Emigrare si daca trebuia ca ei sa lipseasca de la scoala.
Asteptarea familiilor la Aeroportul O’Hare Chicago. De obicei ii asteptam cintind cintare ‘ Glorie, glorie, Aleluia’ (Isus viata noastra noi pe Tine Te marim, citeodata veneau si fanfaristii. Am facut-o multi ani la rindul, pina cind autoritatile aeroportului au inceput sa interzica cintatul nostru.
Solocitam poze (prin email e preferabil la rodiagnusdei@gmail.com) cu faze din Biserica, botezuri, sosiri la aeroport, etc pentru viitor sa facem un slideshow cu ele.

Interviu la TVR International realizat de Stela Nacu din Bucuresti 2009  (cu faze din Biblioteca)

George Galis – Proorocia care mi-a citit gindurile la Biserica Penticostala din comuna Vladimirescu

Biserica Penticostala din Micalaca, Arad 2008 (sursa Aradon)

In vara anului 2008, am primit invitatia fratilor de la Biserica din Micalaca,  Arad, de a participa la sarbatoarea  de deschidere a Noului Locas de Inchinare.

Calatoria mea la Arad la aceasta sarbatoare din Micalaca unde cu aceasta ocazie  pastorul Cornel Borlovan a predat stafeta pastorului David Margaianu, avea o semnificatie dubla pentru mine. In primul rand Biserica din Micalaca era prima Biserica pe care am frecventat-o cind eram copil, intre anii 1945-1950. In al doilea rand in calatoria aceasta am venit ca sa ma interesez personal de o problema de care era afectata Biserica noastra din Chicago. Nu am spus nimanui de intentia mea cu privire la aceasta problema.

Am ajuns la ultima mea saptamina a sederii mele acolo, iar in ziua de Vineri, inainte de ultima Duminica  care urma sa o mai petrec in Arad, am fost invitat de pastorul Danut Crisan de la Biserica Penticostala din comuna Vladimirescu de linga Arad, unde s-a tinut o saptamana de Evanghelizare  si urma ca Vineri sa se incheie cu un serviciu care a durat de la ora 7 seara pana la 11 seara. Evanghelistul serii a fost advocatul Cultului Penticostal, fratele Iovanovici.

Biserica Penticostala din Micalaca, Arad 2008 (sursa Aradon)

Pe la 0ra 10:30 seara, cand vorbitorul a luat o pauza, Danut m-a pus pe mine sa aduc un scurt mesaj. M-am ridicat la amvon sa vorbesc si dupa numai cinci minute dupa ce eu am inceput sa vorbesc, un frate care statea pe al treilea rind din fata a sarit in sus si a inceput sa-mi vorbeasca astfel in fata a peste 500 de suflete care ma priveau foarte atenti ascultind totodata si ei la proorocia acelui frate : „Barbatule, toata ziua te -au framantat gindurile pentru problema care te preocupa si pentru care ai venit sa afli tu personal adevarul” si mi-a spus apoi toate gindurile,  ginduri care m-au framintat in ziua aceia de vineri pina si fraze intregi care eu le-am spus numai eu de mine, in propriul meu cuget, mi-au fost destainuite prin acel frate.

Aflasem unele lucruri si ma gandeam sa nu le spun si Pastorului de la Biserica unde eram membru ci sa le tin numai pentru mine. Proorocul mi-a spus : sa nu ascunzi nimic de Robul Meu Pastorul, sfatuiti-va impreuna si sa-i spui tot ce ti-am descoperit si pana acuma, dar in urmatoarele zile va veni o persoana la tine pe care tu nu o cunosti si ea iti  va spune totul. Apoi fratele prooroc mi se adreseaza mie personal in continuare, zicind in felul urmator: „Satana este foarte furios pe tine si se va atinge de persoana ta, si de trupul tau,  iti va face mult rau, dar oridecite ori te loveste cu vreun necaz sau o boala, tu sa spui: Domnul si de aici ma va izbavi, si vei fi izbavit. Si copiii tai si nepotii tai vor fi loviti intr-o masura mai mica si ei sa spuna ca tine si vor fi izbaviti”.

Biserica Penticostala din Micalaca, Arad 2008 (sursa Aradon)

Dupa aceasta fratele s-a oprit in timp ce toata multimea de peste 500 de frati si surori priveau la mine asteptind sa auda ce voi raspunde eu.Eu am luat cuvintul si am spus caci daca vor sa afle daca aceasta proorocie vine de la Dumnezeu, sa stie cu totii ca aceasta lucrare este de la Dumnezeu, si ca pina atunci niciodata in viata mea nimeni nu mi-a citit vreodata gindul si sa-mi spuna si ceea ce gindesc. Asta nu mi s-antimplat niciodata.

Dumineca intre servicii, stateam si ma odihneam intru-un apartament pe Calea Aurel Vlaicu pus la dispozitia mea de un frate din Arad. Pe la ora doua dupa amiaza ma suna cineva la telefon si cind ridic, era o femeie, care i-mi spune cine este, zice stiu ca nu ma cunosti nici eu nu te cunosc, dar Domnul m-a instiintat sa te caut si  vreau sa stau de vorba cu dumneata impreuna cu sotul meu. Au sosit imediat si am stat de vorba cu ei cam vreo o ora si jumatate  timp in care mi-au destainuit taina si care este situatia acelui caz de care am vrut sa aflu.   Familia aceasta mi-a spus: am auzit vorbindu-se de dumneata si Dumnezeu mi-a vorbit ca sa vin la dumneata si sa i-ti spun totul.

Ne-am rugat impreuna si seara am fost impreuna in biserica din Micalaca unde eu am avut si un mesaj. Dupa ce am ajuns inapoi in Chicago,  personal eu trec de atunci mereu  prin tot felul de probleme si tot felul de boli, si chiar un nepot de-al meu a suferit un accident groaznic, incit a fost nevoie de pompieri ca sa vina si sa taie usa de la masina in care era el ca sa poata sa-l scoata afara din masina lui care a fost complect distrusa,  dar el a avut doar citeva zgirieturi minore. Slavit sa fie Dumnezeu! Si Dumnezeu sa binecuvinteze pe fratele Laita..

George Galis, interviu la Statia Radio CNM, Arad; Emisiunea Eben Ezer cu Toni Farcas (Host) Ghita Dragan (Manager) 2008

Alte articole scrise de

Pastorul George W. Galis

George Galis…o privire in trecut…sosirea in Statele Unite

Iata-ma in sfirsit in ultimul zbor spre tara mult dorita. Ma framantau gandurile daca Pavel Balos o sa ma astepte, daca nu el  cine, unde voi locui, ce fel de frati sunt in Chicago? Dar am contat pe Pavel stiindu-l ca fiind un frate bun si descurcaret. Prima impresie despre America m-a socat cind din avion la aterizarea spre New York, am privit zgariie norii  si orasul in toata splendoarea lui cu lumini feerice, ca intr-o lume de basm. Dupa ce am fost imbarcati pe un alt avion spre Chicago, emotiile mele cresteau, tot mai mult dar am reusit sa le stapinesc.

Biserica din Chicago Sud 1975

Odata sosit la Chicago, dezorientat am iesit si eu cu multimea de pasageri,si deodata din acea multime de oameni am auzit o voce care a zis cu glas  tare: Iata-l pe fratele Galis! Si dintr-odata vreo zece frati adunati in jurul meu au spus cu toti in cor: Bine ai venit frate Galis, apoi imediat dupa aceia un frate mai mic de statura si slabut pe care nu-l stiam, s-a apropiat de mine si mi-a spus: tu frate Galis vi sa locuiesti la mine  pana iti vine familia. Am aflat ca era Fr. Sima Onciu, care mi-a devenit cel mai bun prieten aici in USA.

Familiile Sima Onciu, Isfan,Strizu,Ramiant,Trifu

In seara aceia aveam o casa asigurata pana cind  imi va veni familia. Ce minunat este Dumnezeu, care implineste tot ce a promis. Aveam pregatit un pat in camera pentru mine, locuind in aceiasi camera cu Moise, care era fiul cel mai mare al fratelui Sima. Acolo am locuit timp de un an si mai bine, pana a venit si familia mea. Doua luni de zile au durat pana mi-am gasit un loc de munca, pe care Dumnezeu mi la dat, ca ajutor de intretinere la un bloc cu
apartamente de pe Strada Pine Grove cu Diversey. Acolo am lucrat timp de un an de zile, dupa care in  anul 1972 am fost angajat la Columbus Hospital de pe Lake View, de unde m-am si pensionat in anul 2002. Slava Sa-i fie adusa lui Dumnezeu si pentru aceasta mare binecuvantare pe care El mi-a dat-o pe tot timpul slujirii mele ca Pastor la Biserica Filadelfia, din data de 20 Septembrie 1973 pana in Octombrie 1984, cand am  predat biserica Pastorului Petru Lascau,dar la care am continuat sa slujesc in continuare ca Pastor Associat.De la familia Onciu am aflat caci noi

Aurel Damian, Ion Pinzaru, George Galis

ne aflam in partea de Sud a orasului Chicago, caci aici cartierele sunt asezate pe nationalitati astfel : In Sud se afla cartierul  de polonezi, iugoslavi, slovaci, afro-americani,   mexicani, iar in partea de Nord erau scotieni, germani, francezi, romani, unguri, italieni si o parte din spanioli. Fratii care au avut un impact puternic in viata mea aici in Chicago la inceput au fost frati romani din Banatul Iugoslav. Familiile: Onciu Sima, Trifu Valer, Ionel Ramaiantu si altii.

Cand eu am ajuns in Chicago, Biserica inca nu avea un locas propriu de inchinare , ci s-au rentat case de rugaciune unde noi ne adunam in timpul disponibil al acelor biserici. Biserica din South, cum se numea atunci, era plina de dragoste frateasca. Fratii erau primitori de oaspeti. La venirea mea s-a facut o masa de dragoste.

In Ianuarie 1972 am fost ales in comitetul bisericii. Am sa redau pentru invatatura celor ce vor citi aceste rinduri urmatoarea intamplare, acesta a fost primul meu test ca membru in comitetul bisericii. Pastorul ma imprumutase cu suma de 3000 de dolari ca sa-i pun in contul Ambasadei Romane de atunci la Contul Inundatiilor ce au avut loc in Romania in anul 1970. Consulul ne-a spus ca daca si voi simtiti cu tara si noi va vom ajuta sa va aduceti familiile cat mai repede. Adevarul este ca banii donati pentru acest cont au avut efect, caci familia mea a venit la un an dupa ce am complectat actele. Fratele Pastor cand mi-a dat banii mi-a spus: Ti-i las pana cand tu poti sa mi-i dai inapoi. Intre timp s-a ivit o discutie contradictorie intre Pastor si un frate din Biserica. Pentru caci ceialalti din comitet nu spuneau nimic, Pastorul m-a intrebat pe mine: D-ta ce zici am dreptate sau nu? Eu analizind problema am spus: Frate Pastor nu aveti dreptate. La care pastorul mi-a spus suparat : Sa-mi dai banii inapoi chiar acum. Dar bine fr. Pastor nu-i am acuma acesti bani. Nu ma intereseaza mi-a spus el.In momentul acela fratele caruia pe buna dreptate i-am aparat cauza dreapta, a scos un check  cu suma pe care o datoram fratelui Pastor. Pastorul a luat check-ul, si lucrurile s-au linistit. Nu la mult timp dupa acest incident fratele care mi-a imprumutat suma platindu-i Pastorului, are din nou un conflict cu un alt frate, si acuma el imi cere parerea daca are dreptate, dar de data aceasta era vinovat si ii spun: Ioane nu ai dreptate!  Suparat atunci el mi-a spus: Sa-mi dai banii inapoi chiar acum! Uimit de ce se intimpla, nu mai aveam cuvint, nu-mi venea sa cred ce auzeam. In acele momente de tacere si tensiune, fratele Pastor fiind acolo a inceput sa vorbeasca, zicind: Frate Galis acum vad ca esti un om al dreptatii, uite aici un check de 3000 de dolari ce-i datorezi. Imi pare rau de felul cum am procedat ultima oara si-ti cer iertarea, iar bani poti sa mi-i dai inapoi cind vei putea.

Totusi Biserica crestea numeric si se intarea in Domnul. In Biserica a mai venit dupa aceia si fratele Ioan Panzarul, un bun evanghelist si invatator care a stabilizat Biserica. In Biserica din South eram cateva familii cari aveam viziunea ca sa cumparam Locas de Inchinare in partea de Nord in mijlocul comunitati Romanesti, dar fratii din Banatul Iugoslav, aveau case si propietati in partea de sud, si ei au cautat si au cumparat o Biserica in sud pe 59 Streets, colt cu California. Noi le-am spus cand voi cumparati Biserica aici in South noi vom pleca pasnic si vom deschide o Biserica in Nord. Acest lucru s-a intimplat in mod pasnic: urmatoarele familii ne-am deslipit de fratii din South:Familia Ion Strizu, Samuila Isfan, George Galis, Petre Reman, Ghita Munteanu, Dorel Micula, Willy Reman, Nicolae Garneata, aceste familii si copiii totalizand 35 de suflete. Acest lucru s-a intamplat in luna Septembrie 1973. Urmeaza Bazele Bisericii din nord.

Familia Valer Trifu si Sima Onciu

Familia Valer Trifu

Sima si Lidia Onciu, Samuil Isfan, George Galis, Familia Negrau

Click pentru alte articole de George Galis:

George Galis Post – O privire in trecut… Romania

George Galis – o privire in trecut… Lagarul din Austria

George Galis…o privire in trecut…cum mi-am facut o biblioteca la virsta de 12 ani

George Galis interviu la Televiziunea Romana Internationala

George Galis…o privire in trecut…cum mi-am facut o biblioteca la virsta de 12 ani

Prin vara anului 1942, la virsta de 6 ani, cel de-al doilea razboi mondial incepuse. La noi, in timpul vacantei de vara, venise un verisor din Caransebes, numit Ilie. Il stimam si il iubeam foarte mult pe acest verisor pentru ca era un povestitor neintrecut.  Stia multe, caci citise mult. Avea o facultate terminata. Venirea lui a fost un prilej deosebit si un inceput nou pentru mine.

Unul din planurile lui Ilie a fost ca sa ma invete sa citesc, vazind dorinta mea de a cunoaste multe lucruri.  Acesta a fost inceputul meu de a indragi cartile. Acum, mie mi-a ramas sa-mi formez o biblioteca asa cum am vazut si la preotul si la pastorul din comuna si cum vazusem si la verisorul meu Ilie.

Umblind prin casele multor oameni din sat vazusem carti care erau puse sub oale ca ele sa nu se murdareasca masa sau alte carti care erau puse peste oale ca sa nu intre mustele in ele. Vazind aceasta, mi-a venit in gind o idee geniala. Am luat firezul si am inceput sa tai bucati de scinduri de marimea cartilor. Am pus aceste scinduri intr-o traista si am pornit la drum prin casele oamenilor din comuna. Le-am cerut permisiunea de-a schimba cartile de sub oale si de pe oale cu aceste scindurele.

Ideia mi-a lucrat. Facind asa mi-am adunat multe carti. Am vizitat dupa aceia pe preot si pe pastor si le-am aratat dorinta mea de a-mi forma o biblioteca. S-au aratat binevoitori, ba chiar mi-au donat si carti de-ale lor. Apoi, am inceput sa vizitez casele unde am stiut ca erau copii la facultate. Si de la aceste familii am primit multe carti.

Astfel la virsta de 12 ani, aveam o biblioteca frumoasa. In biblioteca mea aveam romane istorice, carti de calatorii, carti de aventuri, istorie etica si de religie.

In Curtici eram un grup de prieteni care studiam filozofia si teologia. Avind ca lideri pe tinarul Niculita, care era student la facultatea de filozofie si teologie, si pe Petrica care era student la facultatea de istorie. Toti frecventam o biserica evanghelica. Aveam cu noi in grup si un tinar adventist si doi ortodocsi.  In acest grup am invatat multe lucruri.

Relatia mea cu satenii in comuna a fost una din cele mai bune. Parintii mei m-au invatat ca sa respect oamenii fara deosebire. Colaboram si cu Biserica Baptista unde am avut si eu un rol. Fratii Baptisti, la cererea noastra, ne-au format formatii muzicale (cor, fanfara si orchestra) si au format totodata si dirijori pentru aceste formatii. Si cu fratii ortodocsi eram in relatii de ajutor reciproc la nevoie. In general, cu toti oamenii practicam ‘iubirea de oameni’ si ‘dragostea de frati’.

Tata si mama au fost primii pedagogi in viata mea si-n al doilea rind biserica, iar in al treilea rind, cartile pe care le studiam. Printre aceste carti pun pe locul intii Biblia, apoi  ‘Fi om de caracter’ , ‘Educatia vointei’ si altele. Taica meu era disperat ca eu iubesc asa de mult cartile, caci el vroia ca sa ma invete o meserie caci noi aveam acasa un atelier mecanic de masini unelte, dar eu uram sculele pe care cind eram copil mic, le luam si le aruncam in fintina  din gradina noastra. Eu iubeam mult cartile…

Acum, in anul 1971, cu mintea formata, eram pregatit pentru viata, si cu o vointa dirza am planuit si am pus in aplicare un plan masiv al vietii mele.

Biblioteca de azi (de la Romanian Television Network):

VA URMA…

George Galis Post – O privire in trecut… Romania

Motto-ul vietii mele: „Nici o cutezanta sa nu vi se para de necucerit, dar catre nici o cutezanta sa nu va indreptati nepregatiti”.

Asa mi-am inceput viata materiala si spirituala aici in aceasta lume. Traind in occident de peste 40 de ani am acumulat o serie de experiente personale, traite ca Pastor Penticostal in comunitatea din marea metropola Chicago.

M-am nascut intr-o casa de crestini Penticostali din comuna Curtici. La virsta de 10 ani, in toamna anului 1944 in casa matusii mele, impreuna cu o verisoara am experimentat pentru prima data lucrarea Duhului Sfint, la o seara de staruinta in rugaciune. Seara aceia a fost plina de bucurii…

Anii au trecut, ca tinar am inceput sa fiu interesat de filozofie si fiind crestin si de teologie. Aveam deja formata o biblioteca personala. Citisem in intregime toata  biblioteca fratelui Pastor Baptist Grecu Traian (120 de volume) si mi-am format oarecum imaginea crestinismului. Am inceput sa studiez pe Pascal (Scrieri Alese), John Locke (Eseu Asupra Intelectului Omenesc, 2 volume), Seneca (Scrisori catre Luciliu) si alte scrieri materialiste. Dar credinta in Dumnezeu care a fost sadita in inima mea a ramas tare si lucra neincetat; era vie. Tinar fiind aveam o pasiune: radio amator (ham radio). Si m-am pregatit prin examene ca sa pot sa-mi construiesc o statie de emisie-transmisie ca sa comunic cu alti radio amatori. Fiind intrebat daca sint crestin mi s-a spus ca va trebui sa renunt sub declaratie caci ma leapad de acest crez, credinta mea si numai atunci voi fi acceptat. Desigur am refuzat sa renunt la credinta in Dumnezeu, fapt pentru care am fost oprit de la examen.

In timpul acesta m-am casatorit si in anul 1961 impreuna cu sotia si cu socrul meu am pornit din Seleus spre Agrisul Mare sa vizitam o prietena de-a sotiei. Ne-am oprit pentru rugaciune in satul Chier la sora Iuli, o vaduva, o femeie dedicata lucrarii lui Dumnezeu si foarte credincioasa. Nu stiam ca aici prin aceasta sora Dumnezeu imi va vorbi si ma va chema in lucrarea de slujire, de pastoratie. In timpul rugaciunii Dumnezeu imi vorbeste mie personal prin sora Iuli, caci ma cheama in lucrare intr-un loc departe de aici si caci timpul este departe, in viitor. Eu insa sa astept implinirea proorociei  si Dumnezeu va pregati si ma va calauzi acolo la timpul implinirii. Mi s-a mai spus,”Acum tu sa nu te duci in Biserica si sa spui: Domnul mi-a vorbit ca o sa ma faca un lider.  Tu sa astepti si toate vor veni pentru tine din partea Domnului.”

Iata cum a inceput pregatirea plecarii mele din Romania. In anul 1967 lucram ca instalator sanitar pe Aeroportul din Arad. Intr-o noapte, tot personalul de pe aeroport am fost opriti ca sa ajutam transferul pasagerilor a patru avioane de turisti. Erau turisti Europeni si Canadieni. Dupa ce s-a terminat transferul s-a constatat ca valiza unui Canadian lipsea. S-a pornit la cautarea ei, iar eu am fost pus sa o caut intr-un  avion Lufthansa care era gata de plecare spre Frankfurt. Din greseala am fost inchis in cala de bagaje unde cautam valiza pe care insa nu am gasit-o. Disperat, aflind ca sint inchis in cala de bagaje, am inceput sa bat cu picioarele ca sa fiu scos de acolo caci motoarele deja functionau, fiind gata de plecare. Mecanicul auzind bataile a venit si a descuiat usa. Am inceput sa ma cert cu mecanicul intrebindu-l de ce a inchis usa peste mine si nu a respectat regula ca acela ce iasa ultimul din cala de bagaje sa inchida usa. Mecanicul a spus: „Dar au mai ramas 5 minute pina la decolare si nu credeam ca cineva ar mai fi acolo.” Ofiterul de graniceri asistind la discutia dintre mine si mecanic s-a indreptat spre mine si mi-a spus: „Tovarase Galis, sinteti cu adevarat un Roman care va iubiti patria. (Spunea aceasta fiindca in mintea lui se gindea ca eu as fi putut sa ramin ascuns si sa plec in afara tarii dar eu nu aveam de gind sa fac lucrul acesta pentru ca eu nu puteam sa-mi las familia cu copii, singuri).

In anul 1971, cind am cerut Viza pentru Yugoslavia am primit-o imediat, datorita acestei declaratii din dosarul meu, fara sa stiu cum toate le-a pregatit Dumnezeu. Gindul meu de a pleca din tara a venit in iarna anului 1970. Cind m-am sfatuit cu sotia, ea s-a impotrivit caci nu putea sa isi lase mama batrina, singura in Romania care era si bolnava si ne-am decis sa asteptam. Cu doua luni mai tirziu mama ei si soacra mea a avut un ‘stroke’ si a plecat la Domnul. Atunci sotia mi-a spus, „Acum nu te mai opresc, sint de acord cu tine sa pleci”.

In luna Martie, 1971 am cerut ‘Viza de zece zile’ pentru Yugoslavia. Dupa doua luni mi s-a acordat. In ziua cind am primit pasaportul, mi-am luat ramas bun de la familie si am plecat la Timisoara si de acolo la Beograd.

Cititi mai departe-

George Galis – O privire in trecut…Lagarul din Austria (Ian. 2011)

Un video preluat dela Televiziunea Romana Internationala in anul 2009.

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari