Gicu Stan – Evanghelizare la Biserica Nr. 1 Dej 2 Februarie 2015

TEXT Evrei 11 Mesajul incepe la minutul 37:00

VIDEO by Cornel Pop

Gicu Stan – Cuvintele rostite nu se pierd, ele ajung sa se materializeze – Biserica Penticostala Nr. 1 Carpati

Photo credit

~~Scriptura spune: „Binecuvantati si nu blestemati.” Vedeti? Binecuvantarea, Dumnezeu il cheama pe sot s-o rosteasca peste sotie. Dumnezeu cheama parintii sa rosteasca binecuvantarea in dreptul copiilor. Dar, binecuvantarea aceasta, sa stiti, nu este o lucrare magica, adica, rostesc o anumita formula si totu-i rezolvat. Nu. In cuvantul acesta al Scripturilor, gasim randuiala pe care Dumnezeu a asezat-o, pentru ca binecuvantarea sa poata sa fie rostita. Ce inteleg de aici, din cartea lui Dumnezeu, e ca binecuvantarea  trebuie rostita in numele lui Dumnezeu. Noi nu binecuvantam prin ceea ce suntem noi. Nu. Nu.

  1. Binecuvantarea trebuie rostita in numele lui Dumnezeu, asta-i prima conditie.
  2. Si a doua conditie, care cred ca e pe acelasi nivel cu prima, binecuvantarea sa fie rostita de oameni care isi traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu.

~~Binecuvantarea rostita in numele Domnului de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu se rasfrange in plan spiritual, social si material.

Coloseni 3

12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.
15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
16 Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
17 Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
18 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.
19 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.
20 Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
21 Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.
22 Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpînii voştri pămînteşti; nu numai cînd sînteţi supt ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii cari vă temeţi de Domnul.
23 Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
24 ca unii cari ştiţi că veţi primi dela Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
Este extrem de important ca familia sa fie din aceeasi biserica. Nu este bine, nu este biblic unul sa fie membru intr-o biserica, si altul sa fie membru in alta biserica. Familia trebuie sa fie impreuna.

Gicu StanSe pare ca cele mai multe cuvinte si limbajul cel mai liber il avem in familie. Uneori ajungem sa ne jucam cu cuvintele. Unele dintre ele le rostim in momente de bucurie, de inplinire, de satisfactie. Avem cuvinte de apreciere fata de semenii nostri. Dar sunt situatii in viata cand trecem prin crize, cand trecem prn probleme, cand trecem prin necazuri. Si rostim ai atunci cuvinte. Dar se pare ca unele dintre cuvintele pe care le rostim cand trecem prin probleme dificile ale vietii, nu ne fac cinste. Si n-am vrea sa mai revenim asupra lor. Ba, uneori, incercam sa ne multumim cu gandul ca peste cuvintele noastre care n-au fost rostite cu intelepciune, peste ele, timpul isi va asterne praful uitarii si se va termina cu ele.

Il gasim pe Domnul Isus Hristos in vremea cand era in lumea noastra, spunand asa cum gasim scris in Evanghelia dupa Matei in capitolul 12, referitor la cuvinte, spunea Domnul: 36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care -l vor fi rostit.37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.„ Cuvintele pe care noi le rostim si cum spuneam, posibil ca vocabularul cel mai liber, cel mai degajat il avem in familie. Prin unele din cuvintele acestea pe care noi le rostim ii inaltam pe semenii nostri, ii binecuvantam. Ne straduim sa aducem harul lui Dumnezeu si binecuvantarea lui Dumnezeu peste ei. Dar, se prea poate ca prin altele cuvinte pe care noi le rostim  sa aducem apasare, sa aducem nenorocire. 

Nu intamplator, ap. Pavel in Romani 12 spune acolo, printre altele: 4 binecuvîntaţi şi nu blestemaţi. Probabil afirmatia aceasta ca e posibil sa blestemam pare prea dura, prea apasatoare.  Dar ascultati-ma. Sunt situatii in viata noastra cand ea poate sa devina o realitate. De aceea, ap. Pavel spune: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi. Deci cuvintele pe care noi le rostim, ele nu se pierd in timp, pentru ca aici este una dintre mentalitatile pe care le imbratisam unii dintre noi, poate, si le credem: „Da, se pierde totul. Se stinge la un moment totul. Dumnezeu nu tine seama de cuvintele noastre pentru ca asa suntem noi, supusi slabiciunilor, supusi greselilor si totul se termina.” As vrea sa vedem in sfanta Scriptura cateva pasaje, cateva exemple care ne vorbesc despre faptul ca aceste cuvinte rostite, ele nu se pierd. Mai repede sau mai tarziu, ele ajung sa se materializeze.

 Predica Gicu Stan

Programul Integral

Mesajul incepe la minutul 01:52:00.

VIDEO by Biserica Penticostală nr.1 Carpați

Iosua la Ierihon

Scriptura ne spune in cartea lui Iosua, ca la un moment dat, poporul Israel trece Iordanul  si intra in tara promisa. In fata lor statea cetatea Ierihonului cu zidurile acelea puternice, cu fortareata  aceea in dosul careia stateau oameni puternici, oameni inarmati. Si Israelul, respectand solutia pe care Dumnezeu le-a dat-o, la un moment dat, zidurile cetatii se prabusesc si cetatea este cucerita. Si ascultati cuvintele pe care le-a rostit omul lui Dumnezeu, Iosua. Iosua 6:26 –

Atunci a jurat Iosua, şi a zis: ,,Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întîiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tînăr fiu al lui îi va aşeza porţile!„

Citind pasajul acesta, am fi inclinati sa spunem: „O, trebuie sa-l intelegem pe Iosua. Trebuie sa-i acordam circumstante atenuante pentru ca era intr-o situatie foarte delicata.” E adevarat, cetatea Ierihonului fusese cucerita. Dar, ca Ierihonul erau zeci si zeci de cetati in tara lui Israel si-n dosul lor oameni inarmati cu care Israelul trebuia sa lupte. Si a spus [ce a spus] Iosua. Dar a fost un moment de criza in viata lui. Ascultati ce spune Scriptura. Au trecut aprox. 500 de ani de istorie, din momentul in care Iosua rosteste aceste cuvinte. SI atunci cand in Israel domnea Ahab, ne spune Scriptura in 1 Imparati 16 ca Hiel din Betel s-a ridicat sa rezideasca Ierihonul. Si ne spune Scriptura ca i-a pus temeliile cu pretul intaiului sau nascut Abiram si a asezat portile cu pretul celui mai tanar fiu al lui, Segub, dupa cuvantul pe care-l rostise Dumnezeu prin Iosua.

De ce? Ascultati-ma. Iosua nu era oricine. Iosua era o autoritate in plan spiritual. Si cuvintele pe care el le-a rostit, nu s-au pierdut in timp. Ci, dupa aprox. 500 de ani de istorie, ele s-au implinit, s-au materializat.

David la Ghilboa

Un alt pasaj. 2 Samuel 1 ni-l prezinta acolo pe omul lui Dumnezeu, David, foarte mahnit. Si parca supararea lui era dusa la extrem. Supararea lui, necazul lui era dublat de doua evenimente. (1) Ionatan, prietenul lui apropiat se stinsese pe Ghilboa. (2) Si in al doilea rand, atunci, pe vremea aceea, cand intr-o batalie era implicat un popor, in batalia respectiva era implicat si dumnezeul acelui popor. Si poporul care iesea biruitor in batalie, in conflictul respectiv, dumnezeul acelui popor era declarat dumnezeu biruitor. Si, spuneam ca durerea lui David era dublata de 2 evenimente: Ionatan nu mai era, se stinsese si dumnezeul filistenilor era declarat biruitor asupra Dumnezeului lui Israel. Si parca il aud pe David psunand: „Nu se poate asa ceva, pentru ca unicul Dumnezeu adevarat in ceruri sus si jos pe pamant este si ramane Dumnezeul lui Israel. Si in durerea aceea, in suferinta aceea a lui, il vedem pe David ca nu mai vorbeste cu oamenii, ci se indreapta spre muntii lui Israel, spre muntii lui Ghilboa. Si le spune: „Munti din Ghilboa, nici roua si nici ploaie sa nu mai cada peste voi si campiile sa nu mai dea parg. Sa nu mai dea roada. Si am zice noi: „O, trebuie sa-l intelegem pe David.” Durerea lui era extrem de mare. Era dincolo de puterile lui.

Si in momente de criza, rostim cuvinte. Dar, asa suntem noi oamenii. Ascultati-ma. Din momentul cand David rosteste aceste cuvinte au trecut aprox 3,000 de ani de istorie. Si citeam undeva ca in 1948, cand Israelul a fost declarat ca si stat, ei au inceput cultivarea pamantului. Si cultivand pamantul au ajuns la muntii Ghilboa. Si acolo, in cultivarea cuvantului au intampinat mari dificultati. Si se pare ca si astazi, cultivarea pamantului pe Ghilboa ridica probleme. De ce? Pentru ca in urma cu 3,000 de ani, un David care nu era oricine , asta era o autoritate in plan spiritual, rostise anumite cuvinte.

Elisei si Naaman

Si inca un exemplu si apoi vom merge putin mai departe. Scriptura ne spune in 2 Imparati 5 ca ministrul de razboi al Siriei, Naaman, era lepros. Si in imprejurarile acestea, prin fetita aceea luata roaba din Israel, la urechile lui ajunge vestea ca in Samaria exista un prooroc care ar putea sa-l vindece de lepra lui.SI in cele din urma ajunge la poarta proorocului Elisei. Asta, nici cel putin nu iese afara sa-l salute, sa-l intrebe care-i sunt problemele. Ci, trimite unul dintre slujitorii lui si-i spune: „Vezi ca la poarta casei noastre este Naaman. Spune-i sa faca calea intoarsa si cand va ajunge la apa Iordanului, de 7 ori sa se scalde in Iordan si va fi tamaduit de lepra lui.” Bietul Naaman sare ca ars si spune: „Asta-i solutie? Nu dle, eu am venit aici nu ca sa fac baie. Eu am venit aici sa fiu tamaduit de lepra. Daca omul asta a lui Dumnezeu ar fi iesit afara la mine, ar fi chemat numele Domnului peste mine si ar fi dus mana in rana mea. Da, asta ar fi fost solutie.  Baie? Aveam apele Damascului, Abana si Parpar, mai bune decat apele lui Israel. Asta nu-i solutie.”

Si suparat, face calea intoarsa. Scriptura ne spune ca slujitorii lui, in calatoria aceasta pe care el o facea spre Damasc, inainte ca sa ajunga la Iordan, slujitorii lui l-au convins sa faca ceea ce i-a spus proorocul. El nu avea nimic de pierdut. Probabil era o zi calduroasa si i-au spus: „Cu alte cuvinte, macar daca altceva nu iese de aici, macar te racoresti putin.” Ajunge la apa Iordanului si de 7 ori intra in apa Iordanului, dupa Cuvantul proorocului Elisei. SI cand pentru a saptea oara a iesit de acolo, ne spune Scriptura ca pielea lui era curata ca a unui copilas nou nascut. Plin de bucurie isi zice: „Nu ma mai duc la Damasc. Ma intorc in Samaria, ma duc la omul lui Dumnezeu, la proorocul Elisei, sa-i spun un multumesc frumos. Sa-i aduc un cadou pentru binele pe care mi l-a facut.” Si vine si se intalneste cu Elisei. Si-i spune Naaman: „Elisei, am daruri pentru tine. Am talanti de argint, am schimburi de haine. Uite, am cadouri pentru tine, mi-ai facut binele asta. Si Naaman ii spune: „Nimic pentru mine.”

Si m-am intrebat: Doamne, de ce omul asta Elisei n-a vrut sa primeasca nimic? Unul dintre raspunsurile pe care mi le-am dat este si acesta. Si anume: Naaman trebuia sa invete si oamenii dealungul timpului trebuia sa invete bine lectia aceasta- Ca darul lui Dumnezeu nu poate fi platit cu bani. N-ai ce sa-I dai lui Dumnezeu in schimb pentru harul, pentru binecuvantarea care ti-o da tie. Nu se poate asa ceva. Vazand ca Elisei nu primeste nimic din mana lui, el isi pune din nou darurile pe animalele pe care le avea cu el si-si ia slujitorii si isi incepe calatoria spre Damasc. Ne spune Scriptura ca la discutia asta intre el si Naaman, a participat si unul dintre slujitorii lui Elisei, pe nume Ghehazi. Si asta si-a zis in sinea lui: Ei, nu-l las, ceva, ceva iau si eu de acolo. Si cand Naaman s-a indepartat putin de casa lui Elisei, Ghehazi o ia pe urmele lui. Si cand il vede Naaman, il recunoaste, coboara din car si alearga in intampinarea lui. Si-l intreaba care-i problema. Si asta spune: „Asculta, stapanul meu ma trimite la tine pentru ca doi tineri din fii proorocilor, din muntii lui Efraim,  au venit si are nevoie pentru ei de doua schimburi de haine si  d eun talant de argint.” Ne spune Scriptura ca Naaman insista sa ia doi talanti de argint. Si asta spune: „Nu, nu, ii suficient unu.” M-am intrebat: De ce, Doamne, el a pretins doua schimburi de haine  si s-a multumit doar cu 1 talant de argint? Vedeti, greutatea unui talant este undeva, convertita in kg, la aprox 34-35 kg. Cred ca omul acesta si-a facut calculul si a zis: „Cu greutatea asta a talantului de 35 kg si doua schimburi de haine ma descurc cumva sa le duc pana pe deal unde avea el casa. Dar cu doi talanti, aia era undeva la 70 kg, era problema pentru el.

Dar, intervine Naaman si spune: „Auzi, tu nu-ti face problema. Tu nu trebuie sa transpiri sub darurile pe care ti le ofer. Am aici slujitori care te vor ajuta si le vor duce unde trebuie. Si atunci, accepta. Ia cei doi talanti de argint, cele doua schimburi de haine, vin slujitorii cu el si cand ajunge undeva sus pe deal, unde avea el casa, le aseaza acolo si Ghehazi se duce sa se infatiseze inaintea stapanului sau Elisei. Si cand il vede Elisei, il intreaba: „De unde vii?” La care el raspunde: „N-am fost nicaieri.” Stiti ce-i spune Elisei: „N-a fost duhul meu cu tine cand ai alergat dupa omul acela, cand a coborat din car  si a alergat inaintea ta?” Si il intreaba: „E vremea acuma, ca sa alergam dupa haine, arginti, maslini si vii, dupa oi si boi, dupa robi si roabe? Asculta, lepra care a fost peste Naaman se va lipi de tine si de samanta ta pentru totdeauna.” Si am spune: „Asta a fost suparat si de aia a rostit cuvintele acestea. Stiti ce spune Scriptura acolo? Ghehazi a plecat dinaintea lui Elisei  plin de lepra, alb ca zapada. De ce? Elisei nu era oricine. Elisei era o autoritatea in plan spiritual.

Inteleg din cuvantul Scripturilor, ca Dumnezeu care este la carma tuturor lucrurilor, Dumnezeu care este Creatorul nostru a randuit o anumita ordonare a autoritatii in lumea noastra. In lumea Lui, in creatia Lui nu e harababura, fiecare face cum vrea sau ce-i place. Nu. Nu. Scriptura ne spune prin ap. Pavel in 1 Corinteni 11 ca Dumnezeu este capul lui Hristos. Hristos este capul barbatului. Barbatul este capul femeii. Apoi, sub autoritatea parintilor stau copiii samd. De asemenea, in lumea spirituala, in lucrarile pe care Dumnezeu le-a randuit in lumea aceasta, El a randuit slujitori. A chemat slujitori pe care i-a echipat  cu autoritate . Aduceti-va aminte  cand moise era cu Dumnezeu sus pe munte, ca sa primeasca legea, si poporul isi stricase inima, facuse vitelul acela din aur. SI ii spune Dumnezeu lui Moise: „Da-te la o parte pentru ca vreau sa-l nimicesc.” De ce? Pentru ca poporul acesta, Israel, Dumnezeu il asezase  su autoritatea lui Moise. Si Moise a zis: „Nu, Doamne, decat sa nimicesti poporul acesta, mai bine sterge-ma pe mine din Cartea Vietii care-ai scris-o tu. Si Dumnezeu nu nimiceste poporul.

Deci, in lumea noastra, in creatia lui Dumnezeu, exista o anumita ordonare a autoritatii. Cum spuneam: Dumnezeu este capul lui Hristos. Hristos este capul barbatului. Barbatul este capul femeii. Apoi, sub autoritatea parintilor stau copiii. Cuvintele pe care noi le rostim  de multe ori, ne jucam cu ele in familie. Si am spune: „Dar, astea nu conteaza. Astea n-au niciun efect.” Dar, cuvintele pe care noi le rostim inalta, inobileaza sau apasa, strivesc pe cei care sunt destinatarii acelor cuvinte. De aceea Scriptura spune: „Binecuvantati si nu blestemati.” Vedeti? Binecuvantarea, Dumnezeu il cheama pe sot s-o rosteasca peste sotie. Dumnezeu cheama parintii sa rosteasca binecuvantarea in dreptul copiilor. Dar, binecuvantarea aceasta, sa stiti, nu este o lucrare magica, adica, rostesc o anumita formula si totu-i rezolvat. Nu. In cuvantul acesta al Scripturilor, gasim randuiala pe care Dumnezeu a asezat-o, pentru ca binecuvantarea sa poata sa fie rostita. Ce inteleg de aici, din cartea lui Dumnezeu, e ca binecuvantarea  trebuie rostita in numele lui Dumnezeu. Noi nu binecuvantam prin ceea ce suntem noi. Nu. Nu.

Binecuvantarea trebuie rostita in numele lui Dumnezeu, asta-i prima conditie. Si a doua conditie, care cred ca e pe acelasi nivel cu prima, binecuvantarea sa fie rostita de oameni care isi traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu. Pentru ca eu vreau sa fiu o unealta de slujba a lui Dumnezeu in familia mea. Sa fie binecuvantata sotia, sa fie binecuvantati copiii. Atunci eu, ca si cap si preot al familiei, eu trebuie sa-mi traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu. Adica, sa fiu o unealta de slujba in mana Lui. Si atunci, din partea lui Dumnezeu vine binecuvantarea, trece prin mine si se duce, se rasfrange asupra celorlalti. Pentru aceasta, trebuie sa-mi traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu si sa rostesc binecuvantarea in numele lui Dumnezeu.

Ce inseamna, de fapt, binecuvantarea?

Cineva cauta sa dea o definitie si spunea: A binecuvanta inseamna a vorbi de bine. Am spus: Imi place, dar nu ma satisface. Cred ca binecuvantarea are implicatii mult mai mari. Si binecuvantarea rostita de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu si o rostesc in numele lui Dumnezeu binecuvantarea se rasfrange in cel putin 3 domenii. Binecuvantarea se rasfrange:

  1. In plan spiritual
  2. In plan social
  3. In plan material

1. Binecuvantarea se rasfrange in plan spiritual

Ce inseamna sa fi binecuvantat de Domnul in plan spiritual? Sa fie rostita binecuvantarea in numele Domnului de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu. Scriptura ne spunein Geneza 31 ca dupa ce au trecut 20 de ani, dupa care Iacov ii slujeste la Laban, intr-una din zile cand socrul lui era plecat la tunsul oilor, a stat de vorba cu sotiile lui, cu nepotii si a spus: „Trebuie sa plecam.” Se topea de dor dupa casa parintilor sai. Si beneficiind de momentul acesta cand Laban nu era acasa, isi ia sotiile, turmele si pleaca. Dupa 3 zile, vine Laban acasa si afla istoria. S-a dus Iacov. Isi formeaza o echipa de razboinici din casa lui si o ia pe urmele lui Iacov. E adevarat, gandurile lui nu erau gandurile cele mai ortodoxe, sa spunem asa. Vroia sa se razbune, vroia sa-i ia sotiile, sa-i ia copiii lui Iacov samd. Vroia sa se razbune pe el. Si i-a trebuit, ne spune Scriptura, 7 zile ca sa-l ajunga din urma. Deci, Iacov ajunsese la muntii Galaadului. Si dupa 7  zile de calatorie, Laban cu oastea lui, cu armata care-l insotea, il ajung din urma. Ne spune Scriptura ca dupa 7 zile, se duc sa se odhineasca, acolo dorm.  Se odihneste Iacov cu tot ce avea el si si Laban cu oamenii care il insoteau. Si ne spune Scriptura ca in noaptea aceasta premergatoare a celei de-a opa zi, cand laban urma sa stea fata in fata cu Iacov, vine Dumnezeu si sta de vorba cu Laban. Si stiti ce spune Dumnezeu lui Laban? „Laban, sa nu-i spui o vorba rea lui Iacov.” Cat de ciudat e Dumnezeu in felul lui de-a lucra. Nu [spune] numai: „Auzi, Laban nu-ti dau voie. Nu cumva sa pui mana pe el. Nu cumva sa iei ceva din ce are el. Laban, nu-ti dau voie sa-i spui o vorba rea lui Iacov.” De ce? Pentru ca intr-una din zile, asa cum spune Scriptura- s-a ridicat batranul Isac. E adevarat, ochii lui erau incetositi de vreme, de timp. Dar, a rostit binecuvantarea in numele Domnului, el ca si un om care-si traia viata in lumina fetei lui Dumnezeu. A fost binecuvantat. Si ii spune: „Auzi, o vorba rea sa nu-i spui.” Si cand vine si sta de vorba cu el, zice: „Auzi, Dumnezeul parintilor tai mi-a vorbit azi noapte in vis si mi-a spus: Fereste-te sa spui o vorba rea lui Iacov. Asta inseamna bineuvantare in plan spiritual. Sa ai protectia numelui lui Dumnezeu peste tine. Sa stii, asa cum spunea David la vremea lui: Chiar daca ar fi sa trec prin valea umbrelor mortii, nu ma tem de niciun rau ca Tu esti cu mine. Sa stii ca-i Domnul de partea ta.  Sa stii ca cel care e la carma cosmosului e Domnul tau, ii stapanul tau, e pastorul tau. Binecuvantare care se rasfrange in plan spiritual

 2. Binecuvantarea se rasfrange in plan social

Stiti ce spunea Dumnezeu lui Iacov printre altele lui Israel? Vei fi cap si nu coada. Asa mult ma bucur cand aud despre copii ai credinciosilor ca sunt olimpici. Eram undeva cu ceva timp in urma si o sora imi spunea: „Aproape toti copiii din zona noastra care au fost selectati pentru olimpiada provin din familii de credinciosi.” Si i-am spus: „Da, este normal. Este biblic. E adevarat. Dumnezeu, la lenesi nu da nimic.” Scriptura spune ca comoara de pret a unui om este munca. Dumnezeu binecuvanteaza munca, Dumnezeu nu binecuvanteaza lenea. Da, binecuvantarea se vede si in plan social.

3. Binecuvantarea se rasfrange in plan material

Si in al treilea rand spuneam, binecuvantarea rostita in numele Domnului de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu se rasfrange in plan material. Ce inseamna aceasta? Ultimul model de BMW? Cea mai frumoasa casa? Scriptura spune ca casa si averea le mostenim de la parinti. Dar, ce inseamna ca in plan material sa fi binecuvantat, in numele Domnului, de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu? Ascultati-ma. Cred si sunt convins de faptul ca in mijlocul copiilor lui Dumnezeu sunt oameni pe care Dumnezeu i-a binecuvantat cu intelepciune, cu pricepere. Le-a creat contextul necesar ca sa poata sa investeasca samd. Si cred ca la capitolul acesta, noi facem o greseala si anume: Prea putin ne rugam lui Dumnezeu pentru ei. Cu ceva timp in urma, la amvonul casei noastre de rugaciune am primit un bilet. Si era semnat  de mai multe surori care lucrau undeva intr-o firma privata. SI ne spuneau printre altele: Rugati-va lui Dumnezeu pentru noi, pentru ca patronul firmei unde noi lucram, ne pretinde sa ne implicam in practici oculte si daca nu ne vom implica in aceste practici, ne-a amenintat cu concedierea. Prea putin ne rugam noi pentru cei care sunt credinciosi, sunt copiii lui Dumnezeu, ca Dumnezeu sa-i binecuvanteze si in privinta aceasta. Sa lucreze si sa aiba sa dea de lucru si altora, pentru ca intr-un mod cinstit, intr-un mod corect sa-si castige painea.

Dar, ascultati-ma, cred ca binecuvantarea in plan material altfel arata. Si anume: Scriptura ne spune ca dupa ce Dumnezeu il pregateste, il formeaza pe Ilie pe inaltimile Galaadului, il trimite sa se infatiseze inaintea imparatului Ahab. Si Ilie are un mesaj foarte telegrafic pentru Ahab si-i spune: „Dumnezeul meu este viu. Eu sunt slujitorul Lui. Si in tara aceasta nu se va intampla nimic, decat dupa cuvantul meu.” Si pleaca. Si-i spune Dumnezeu: Du-te la paraul Cherit. Vei bea apa din parau, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo. Stiti ce spune Scriptura in detaliu acolo? Ca veneau corbii de doua ori pe zi la Ilie si-i aduceau paine si carne, dimineata si seara. Nu stiu de unde. Eu cred ce spune Dumnezeu in cuvantul Scripturilor. Cineva, cu ceva timp in urma imi spunea: „Gicu, un pic tu esti cam fanatic.” Zic: „Dar, cum ai ajuns tu la concluzia asta?” Pai, zice: „Tu crezi tot ce spune Scriptura.” Daca nu cred ce spune Scriptura, ce sa cred? Sa cred in filosofia lui Marx? Sau sa cred in telenovele? Ce sa cred? Asta este adevarul absolut a lui Dumnezeu. Ca Dumnezeu a ales niste pasari necurate, niste corbi ca sa-l hraneasca pe Ilie? E treaba lui. Dar sunt convins ca nu i-a dus nici carne dintr-un animal necurat, nici carne alterata. Nu. Dumnezeu da bun cand da ceva copiilor Sai si binecuvanteaza. Paine si carne, dimineata si seara.

Dar ne spune Scriptura ca la un moment dat paraul a secat. Si ce-i spune Dumnezeu lui Ilie? „Ilie, du-te la Sarepta care tine de Sidon, ca acolo este un om bogat. Are hambarele incarcate si i-am poruncit  sa te hraneasca.” Ii extraordinar Dumnezeu in felul Lui de-a lucra. Auzi, Ilie, acolo este o vaduva si i-am poruncit sa te hraneasca. O vaduva. Si ajunge Ilie la poarta cetatii si era o femeie acolo. Aduna niste lemne ca sa faca foc.  Si cand o intalneste Ilie, ii spune: „Du-te si adu-mi apa de baut din mana ta.” Si femeia pleaca sa-i aduca. SI in timp ce ea se ducea sa-i aduca apa, o striga Ilie din nou si-i spune: „Asculta, adu-mi si o bucata de paine in mana ta.” Si pe femeia aceasta, parca o vad, cu spectrul mortii pe fata ei, se intoarce spre Ilie si spune: „Viu este Dumnezeu ca n-am decat un pumn de faina intr-un vas si putin untdelemn intr-un ulcior. Adun lemnele acestea, fac foc si pregatesc ultima portie de mancare pentru mine si copilul meu. Mancam si apoi murim.” Si Ilie continua si spune: „Du-te si fa cum ai zis. Numai, adu-mi mai intai mie, caci asa vorbeste Domnul: Faina din vas nu va scadea  si untdelemnul din ulcior nu se va imputina pana va face Domnul sa cada ploaie peste Israel. Si femeia s-a dus si a facut dupa cum a spus Ilie.

Stiti ce spune Scriptura? Undeva, aprox. 3 ani, femeia aceasta, din ultimul pumn de faina si ultima portie de untdelemn, pentru ultima portie de mancare, femeia aceasta ia si dimineata, ia si la amiaza, ia si seara. Si saptamani si luni, si cativa ani de zile si nu se gata, asta vad binecuvantarea in pan material si anume: Putinul care-l ai sa nu se gate niciodata. Sunt situatii in care Dumnezeu ne pune la incercare, sa vada cat suntem de credinciosi? E posibil. Povestea tata socru ca in urma cu mai multi ani, undeva aici in preajma Clujului, intr-o familie a murit tata la 14 copii. Si a ramas mama cu 14 guri care trebuiau alimentate si 14 copii care trebuiau imbracati. Si spune ca intr-una din nopti a avut o vedenie. S-a vazut la poarta casei acelei familii si unul dintre copii i-a iesit in intampinare. Si ea a spus: „Frate Valer, ce sa mancam avem, dar n-avem cu ce sa ne imbracam. Si atunci, spunea tata socru, m-am dus am luat ceva din banii care-i aveam pregatiti. Am mai vorbit cu cativa frati,” si s-a dus in familia respectiva. Cand a ajuns acolo, la poarta casei a iesit in intampinare copilul din vis, din vedenia de noapte. Si i-a spus: „Frate Valer, ce sa mancam avem, , n-am cu ce sa ma incalt. Ii asteptam pe fratiorii mei sa vina de la scoala, sa luam incaltamintele, sa ne incaltam noi si sa mergem si noi la scoala.” Ascultati ce spunea David, omul lui Dumnezeu: „Am trait si am imbatranit. Dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit  si nici pe urmasii lui cersindu-si painea.” Nu exista ca Dumnezeu sa nu poarte de grija copiilor Sai. Ca ne lasa la proba, ca ne lasa la icnercare pentru o periaoda de timp. Dar,  are ceasul Lui si are vremea Lui, cand Dumnezeu pune in miscare parghiile Lui care le are la indemana. Vorbeste Domnul corbilor, vorbeste oamenilor saraci si necajiti, de unde nu te astepti. Si de-acolo, Domnul face sa incolteasca izbavirea. Aduce indurarea si binecuvantarea.

Este extrem de importanta binecuvantarea rostita in numele Domnului, de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu. Binecuvanteaza-ti sotia si copiii. Sotul iese de sub autoritatea parintilor si intra sub autoritatea lui Hristos. Sotia iese de sub autoritatea parintilor si intra sub autoritatea sotului. Si asta-i linia de autoritate: Dumnezeu –> Hristos –> sot –> sotie. De aceea, sa nu va jucati cu cuvintele. Un poet de cantare, intr-una din cantarile vechi  care se cantau, nu stiu daca ne mai amintim unii de ea, spunea: E mai grea ca piatra-n prastie, vorba nestrunita-n guri.

Sunt momente in care noi rostim cuvinte prin care apasam.  si fiintele respective, poate niciodata nu se mai ridica nici in plan intelectual, nici emotional, nici spiritual la nivelul cu care Dumnezeu i-a dotat prin creatie. De ce? Pentru ca noi rostim si spunem: Auzi, dar tu nu poti, Tu nu esti in stare. Tu nu stii sa te descurci. Tu nu vei izbuti in viata si toate acestea nu sunt altceva decat blesteme care le punem ca sot uneori asupra sotiilor si ca parinti asupra copiilor. De aceea, trebuie sa fim foarte atenti cum operam cu cuvintele. Inteleg ca sunt anumiti pasi, chiar daca am avut harul sa intram sub binecuvantarea Domnului, facandu-l iesim de sub binecuvantare:

  1. Necinstirea parintilor
  2. Implicarea in legaminte nebiblice. Probabil ca sunt aici unii. Sa dea Dumnezeu s anu fie, care sunt aici si cocheteaza in ce priveste casatoria credinciosi/necredinciosi. Scriptura este foarte categorica si Dumnezeu spunea prin Pavel: Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cel necredincios.
  3. De asemenea, poate ca in familie, poate copiii din familie, implicarea in sporturi  cu caracter ocult. Karate, Judo sunt sporturi in care se intra prin inchinare. Si nu facem altceva, decat ne deschidem in fata ocultului. Mau intrebat odata niste parinti care si-au dat unul dintre copii sa faca karate. Ce cauta acolo baiatul? Pai, sa-si fortifice organismul si sa stie sa se apere. Dar, i-am intrebat: Stiti cum incepe sportul acesta? La cine se inchina? La sala. Am intalnit fiinte care s-au dus pe filiera asta si-i sport. Dar, asciltati-ma, nu-i sport, e o religie si este religio culta. Sau dus pana la centura neagra. Si a spus la un moment dat: Aud voci care-mi spun ca singurul lucru care poti sa-l faci in efect e sa-ti pui capat zilelor. De aceea, foarte mare grija, foarte mare atentie.
  4. Sunt, deasemenea, tratamente cu caracter ocult. Homeopatia este o practica oculta. Nu intram in detalii in dimineata aceasta. De asemenea, sunt cabinete medicale cu bioenergie samd, care nu este altceva decat demoni.

Fiind foarte atenti- unde ne ducem si ce facem? Pentru ca s-ar putea sa deschidem usa spre nenorociri. Si de asemenea, Scriptura in Deuteronom 7 zice: Ai grija sa n-aduci in casa ta lucruri care deschid calea blestemului. Si uneori tratam cu superficialitate aceste probleme. Anii trecuti eram undeva in California si am intrat intr-o familie si familia aceea fiind destul de apropiata imi spune: „Gicu, nu stiu ce sa fac cu fetita cea mai mare pentru ca e atata de fricoasa ca nu se duce ziua in living room (camera de zi) care are legatura cu bucataria sa se joace singura. Ii e frica. Nu se duce ziua singura la baie. N-ar dormi noaptea in dormitorul ei singura pentru nimic in lume. Am cantarit putin lucrurile. Sa vedem ce-i acolo.  Si am spus: Luam o zi de post si rugaciune inaintea Domnului pentru ca am inteles ca este o batalie  in lumea duhurilor, in lumea spirituala. Si intrand si iesind din casa lor, , la un moment dat, vad acolo la usa de la intrare, la usa principala un cap, o figurina de cap de om. Si zic: „Dar, ciu asta ce-i aici?” Zice: „Asta la primit cadou sotul meu de la parinti, de la rudeniile lui si l-am asezat aici.” Si i-am zis: „asta trebuie luat si aruncat la cosul de gunoi. N-are ce cauta aici.” L-a luat, l-a aruncat, am plecat in calatoria noastra mai departe. Vorbind cu ei la telefon, zice: „Gicu, fetita noastra a uitat ca mai are senzatia ca-i e frica, ca se sperie. Se duce singura in baie, se duce singura in dormitor, se joaca singura prin casa.” Fiti foarte atenti ce aduceti in casa voastra.

VEZI si

Un sfat pentru mire si mireasa despre televizor si viata

 

Gicu Stan: 

Fiti foarte atenti ce aduceti in casa voastra. Frate mire si sora mireasa, E adevarat, parul meu a albit. Dumnezeu mi-a dat si mie harul sa fac putina scoala si am calatorit putin in lumea aceasta.

Ascultati-ma, macar in primii 5 ani sa n-aveti televizor. Faceti-va timp sa povestiti impreuna, chiar daca n-aveti proiecte de pus la cale, dar de dragul de-a fi una, de dragul de-a fi impreuna.

Faceti-va timp sa va rugati impreuna. Familia care se roaga impreuna este impreuna.

Faceti-va timp sa cititi cuvantul Scripturilor. Cantati cantarile Domnului in casa voastra.

Nu deschideti usa pentru orice si pentru oricine. Faceti-o cu mare bagare de seama.

Poate ne surprinde faptul ca rata divorturilor creste intr-un ritm alarmant.

Stateam de vorba intr-o familie care era in pragul divortului. Sotia suferea si spunea: „Nu mai stiu ce sa fac.” Zic: „Care-i viata voastra in familie?” „Pai,” zice, „sotul vine acasa, se aseaza in fotoliu, ia telecomanda si incepe sa navigheze. Si navigheaza prin toate canalele.” Si ascultati-ma, prin canale circula numai mizerii.

Si acolo, suntem incantati cum si-a inselat sotul cutare sotia si cum personalitatea cutare este la a patra, a cincea casatorie- oameni care sunt pusi in fruntea natiunii uneori. Si se lauda del: „Am lasat doua in urma. Acum sunt la a treia.”

Singura forta autorizata de Dumnezeu care poate sa rupa legamantul  de familie este moartea si numai moartea. De aceea, fiti credinciosi Domnului.

Va urma….

Gicu Stan – Duhul Sfant: Botezul cu Duhul Sfant si Vorbirea in Limbi – Logos Podcast Interviu, realizat de Dan Miclea

Dan Miclea: Bun venit la emisiunea Logos, unde o sa vorbim azi de lucrarea Duhului Sfant, Duhul Sfant ca persoana. Il avem cu noi pe fratele Gicu Stan.

Asculta emisiunea aici:
http://www.logospodcasting.com/gicu-stan-botezul-in-duhul-si-vorbirea-in-limbi

Cincizecimea photo wikipedia

Gicu Stan: Ce este de facut atunci, fratilor, cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altul o invatatura, altul o descoperire, altul o vorba in alta limba, altul o talmacire. Totul sa se faca spre zidirea bisericii. Stiti ce surprinde aici, din pasajul acesta? Apostolul, si printre altele abordeaza vorbirea intre alte limbi si spune ca daca unul are o vorbire in alta limba, altul o talmacire, cum e cu vorbirea asta in alta limba. Pentru ca in Faptele Ap. 2, citim ca atunci cand Duhul Sfant s-a coborat peste cei aproape 120 care erau in odaia de sus, spune Scriptura ca de-odata toti au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca. Aici, apostolul spune in continuare in vers. 27: Daca sunt unii care vorbesc in alta limba, – ceea ce intelegem, ca nu toti vorbeau in alta limba. Calatorind si prin tara si in afara tarii,  mi-am dat seama ca in ce priveste lucrarea aceasta a Duhului Sfant, a botezului, a umplerii cu Duhul Sfant, sunt multe semne de intrebare. Si in cele spirituale, niciodata nu ne vom ridica mai sus decat intelegerea pe care o avem, decat cunoasterea pe care o avem, inclusiv despre credinta.

Apostolul Pavel spune in Romani 10:17  astfel: credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. Deci, credinta, ca sa existe in vietile noastre, mai intai trebuie sa avem cunoasterea. Daca avem o baza corecta, cunoastere corecta, atunci, aplicand cunoasterea aceea vietilor noastre,  avem sansa sa ajungem la un crez corect. Dar niciodata in cele spirituale, noi nu ne vom ridica mai sus decat intelegerea pe care o avem, cunoasterea pe care o avem. Ei, calatorind prin tara, calatorind in afara tarii mi-am dat seama ca la capitolul acesta al botezului, al umplerii cu Duhul Sfant e multa confuzie. Am inteles ca sunt cel putin 3 probleme care trebuiesc clarificate in ce priveste lucrarea aceasta a botezului, a umplerii cu Duhul Sfant.

  1. Cand s-a nascut Biserica Domnului?
  2. Daca exista vreo diferenta intre manifestarea Duhului Sfant  inainte de Cincizecime si dupa Cincizecime,
  3. Si o a treia, poate putin mai delicata. Unde e frontiera care desparte insusirile noastre native, cat si cele pe care noi le dobandim prin instruire de darurile pe care le imparte Duhul Sfant?

Pentru ca gasim cantareti buni si in biserica, dar gasim cantareti buni si in afara bisericii. Gasim oratori buni in afara bisericii, si din cand in cand mai gasim si prin biserici. Nu putini sunt cei care spun: ,,Domnule, asta-i darul pe care Duhul Sfant mi l-a dat mie.” Ba, in acelasi timp, Scriptura ne indreptateste sa credem ca sunt anumite lucrari pe plan spiritual care se pot face fara sa fi trait Cincizecimea, fara ca sa fi trait botezul sau umplerea cu Duhul Sfant, cum o numeste Scriptura. Timpul in seara aceasta nu ne permite sa le abordam pe toate cele 3 aspecte. Dar as vrea, asa sumar, sa trecem peste ele.

(1) Inteleg, bazat pe anumite pasaje in sfanta Scriptura ca Biserica Domnului s-a nascut in seara invierii, nu la Cincizecime. Daca Biserica Domnului s-a nascut la Cincizecime, atunci nasterea din nou si botezul cu Duhul Sfant sunt doua evenimente care au loc in acelasi timp. Deci, cand m-am intors la Dumnezeu si L-am primit pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor al vietii mele s-a realizat si nasterea din nou si botezul cu Duhul Sfant. Ori, Evanghelia lui Ioan, cap. 20, care ne vorbeste despre intalnirea Domnului Isus Hristos cu ucenicii in seara invierii, spune acolo Scriptura ca s-au bucurat  cand L-au vazut pe Domnul si Domnul acolo-i trecut cu D mare. Deasemenea, Scriptura ne spune ca dintre cei 11, unul lipsea. Stim ca al 12-lea, Iuda, isi pusese capat zilelor. Dar Toma nu era cu ei. Si se intalnesc astia 10, care fusesera colegi in aceeasi scoala, cea mai buna scoala teologica ce a existat vreodata in lumea noastra. Se intalnesc cu fostul lor coleg de teologie, cu Toma. Si spun: ,,Toma, a inviat Domnul!” Si el spune: ,,Ce? Cum? Nu cred!”
,,Dar noi am stat de vorba cu El. I-am vazut mainile si coasta!”
Si ce zice Toma?: ,,Daca nu voi pune eu mana mea in coasta Lui si degetul meu in rana Lui n-am sa cred.”

Si zece se straduiesc sa-l treaca din tabara necredinciosilor in tabara credinciosilor si nu reusesc. Si dupa 8 zile, din nou ucenicii erau impreuna si era si Toma cu ei. Si vine Domnul. Cand vine Domnul, intotdeauna El vine la mijloc. El nu vine ca spectator [ca] sa vada ce se intampla la biserica. Nu, nu. De multe ori noi Il chemam sa fie musafirul nostru. Nu. Domnul e Stapanul Bisericii. Si El cand vine in Biserica, El vine ca Stapan. Ca Domn. Ca Pastor al Bisericii. A venit si s-a asezat in mijloc. N-are de a face cu ceilalti 10, ci se indreapta spre Toma. Si spune: ,,Toma, vino si fa experimentul.” Nu gasim scris ca a mai avut curajul sa duca mana in semnul cuielor si sa verifice prin simturile lui tactile, sa vada, ii asa sau nu-i asa? Dar a facut doua mari afirmatii acolo despre Domnul Isus Hristos: ,,Esti Domnul meu si esti Dumnezeul meu!”

Prin faptul ca Toma nu credea ca Isus inviase din morti, stiti in ce situatie se gasea el? Pentru el, Isus nu era Fiul lui Dumnezeu, deci nu era ceea ce a spus ca este si anume: Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat. Si in al doilea rand, necrezand in invierea Lui, pentru el, jertfa pe care Domnul Isus a dus-o la Golgota nu reprezenta unica solutie randuita de Dumnezeu Tatal pentru mantuirea noastra. Dar cand se intalneste cu El, se prabuseste inaintea Lui si spune: ,,Esti Domnul meu si Dumnezeul meu!” Ce inseamna cand cineva spune despre Domnul Isus Hristos ca-i Dumnezeul lui? El recunoaste ca Isus exista din eternitate cu Dumnezeu, ca la implinirea vremii a venit in lumea noastra, S-a intrupat, a trait printre noi plin de har si de adevar, la timpul stabilit de Dumnezeu Tatal s-a dus la Golgota si a platit pretul mantuirii noastre. Ca dovada faptului ca moartea Lui a fost o moarte reala, a fost coborat si a stat in groapa rece a mormantului. De acolo, Dumnezeu L-a inviat, asa cum spune Romani 1:4: (1) dovedindu-L cu putere ca-I Fiul Lui si (2) ca jertfa care El a adus-o la Golgota este si ramane solutia randuita de Dumnezeu Tatal pentru mantuirea noastra. Si Toma spune: ,,Da, cred asta.” Dar nu numai atat. ,,Nu numai ca esti Dumnezeul meu, esti si Domnul meu!” Atunci cand cineva traieste ceea ce Scriptura numeste nasterea din nou, el trebuie sa faca din Domnul Isus, Dumnezeul lui si in al doilea rand sa faca din El Domnul vietii sale. Adica, din momentul acela frang voia mea in fata vointei Lui si spun:  ,,De azi inainte, 24 din 24 de ore  inima mea va bate pentru Tine.”

Ceilalti 10 erau convertiti? Traisera nasterea din nou, dar au trait-o cu opt seri mai in urma, cand in seara invierii, Domnul a venit si le-a aratat mainile si coasta. Si spune: s-au bucurat cand au vazut pe Domnul. Si acolo spune Scriptura ca Domnul a suflat peste ei si le-a zis: ,,Luati Duh Sfant.” Au luat Duh Sfant? Dar, [tot] la acestia le spune: ,,Sa nu va departati de Ierusalim pana veti fi imbracati cu o putere de sus, si apoi veti fi martori.” Intreband cu ceva vreme in urma pe niste tineri, ca ei sunt mai deschisi pentru dialog: ,,Au primit s-au n-au primit?” –  ,,Da, nu, nu stiu.” Le-am spus: ,,Daca Scriptura spune Da, atunci asa este.” Domnul a suflat peste ei si a zis: ,,Luati Duh Sfant!” Dar ce inteleg de aici? Duhul Sfant pe care ei l-au luat atunci in seara invierii cand Domnul a suflat peste ei, nu-i altceva decat lucrarea Duhului Sfant care prin Cuvantul Scripturilor realizeaza in noi nasterea din nou. Acolo era prezent Cuvantul Intrupat, spune in Ioan 1 ca la inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. Si mai jos spune: Si Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi plin de har si de adevar. Deci acolo era Cuvantul si acolo era Duhul Sfant.

photo credit vimeo.com

Deci, in seara invierii, Duhul Sfant despre care vorbeste acolo evanghelistul este lucrarea Duhului Sfant care prin Cuvantul Scripturilor realizeaza in noi nasterea din nou. Cincizecimea este o lucrare aparte. Deci, una este nasterea din nou si alta este Cincizecimea. Stand de vorba cu tineri, pentru ca spuneam, ei sunt deschisi dialogului. Ii intrebam: ,,Cum stati? Asta e Cincizecimea?” Dar zice: ,,Frate Gicu, ce vrei sa ne intrebi? Daca vorbim in alte limbi?” Am zis: ,,Nu numai asta. Dar si asta.” Si au spus: ,,Putem sa va punem cateva intrebari?” Am zis: ,,Sigur, aveti toata libertatea!”
Au zis: ,,Frate Gicu, David a avut Duhul Sfant?”
Am zis: ,,Da, spune Scriptura in Psalmul 51 ca la un moment dat, David se roaga: ‘Doamne, nu lua Duhul Tau cel Sfant de la mine.” Zic: ,,A avut, cum sa nu-L aiba?”
Dar zice: ,,A vorbit in alte limbi?”
,,Scriptura tace. Unde Scriptura tace, trebuie sa tacem si noi.”
Au venit mai aproape si au zis: ,,Frate Gicu, Ioan Botezatorul a avut Duhul Sfant?”
Si am zis: ,,O, despre Ioan Botezatorul spune Scriptura ca s-a umplut de Duhul Sfant inca din pantecele mamei lui. Deci a avut.”
,,Da, dar a vorbit in alte limbi?”
,,Scriptura tace.”
,,Mai avem o intrebare: Domnul Isus a avut Duhul Sfant?”

,,O – zic, –  despre Domnul Isus spune Scriptura ca I s-a dat Duhul fara masura!”
Si zice: ,,A vorbit in alte limbi?”
Inclusiv cuvintele care le-a rostit pe cruce, au fost rostite in limba aramaica. Si au zis: ,,Frate Gicu si noi avem Duhul Sfant. Dar eu n-am semnul asta de a vorbi in alte limbi. Eu am un alt semn.”

Fratii mei, noi n-avem voie sa ne zidim crezul nostru pe experientele noastre. Crezul nostru trebuie sa fie zidit pe Cuvantul Scripturilor. Daca experientele se incadreaza in Cuvantul Scripturilor, sunt bune. Daca nu, oricat am fi noi de indragostiti de ele, daca n-au acoperire in Cuvantul Scripturilor trebuie sa avem taria sa le aruncam la cosul de gunoi, pentru ca Dumnezeu n-are nimic de-a face cu ele. Pavel spune in 1 Corinteni 15: ,,ne mantuim dupa Evanghelie.” Ca si mantuiti, trebuie sa ne traim viata dupa Evanghelie si in Romani 2:16 spune ca intr-o zi, Dumnezeu prin Hristos Isus v-a judeca lucrurile ascunse ale oamenilor dupa Evanghelie. Vreau sa va spun ca m-au pus pe jar. Am mai gasit in Scriptura cateva pasaje care au amplificat framantarile mele. In Ioan 7, gasim acolo spunandu-se ca in ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a statut in picioare si-a strigat. Si atat de tare a strigat Domnul ca se aude si astazi. ,,Daca inseteaza cineva,”- spunea Domnul, „sa vina la Mine si sa bea. Celui ce crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie.” Si acolo completeaza evanghelistul si spune: ,,spunea aceste lucruri despre Duhul care aveau sa-l primeasca cei ce vor crede in Isus, fiindca Duhul Sfant nu fusese dat, pentru ca Isus nu fusese proslavit.”

Cum „nu fusese dat Duhul Sfant”? Nu fusese Duhul Sfant si nu fusese peste Domnul Isus Hristos? Citim in Evanghelia lui Luca despre batranul Simion care a adus o viata fara de prihana si Duhul lui Dumnezeu era peste el. Si spune acolo Scriptura despre plinatatea Duhului Sfant. Si Domnul instiintase din timp ca el nu va muri pana cand va vedea pe sfantul lui Israel. Si in ziua cand parintii cu pruncul Isus se duceau la Templu, ca sa implineasca in dreptul Lui ceea ce spunea legea, Duhul Sfant ii spune: ,,Du-te, ca acuma vine Mesia.” Si cand ajung parintii cu pruncul, el e prezent acolo, Il ia pe brate, binecuvanteaza pe Dumnezeu si spune: ,,Doamne, slobozeste acuma in pace pe robul Tau ca ochii mei au vazut mantuirea Ta.” Scriptura vorbeste despre Ana proorocita, care si ea, manata de Duhul Sfant in ceasul acela, a venit la Templu si vorbea oamenilor despre Isus. Ba spune Scriptura tot in Evanghelia dupa Luca despre Zaharia, ca intra in scoala suferintei, a durat intre 9-10 luni scoala aceea. Si cand iese din scoala suferintei, spune Scriptura ca se umple de Duhul Sfant si incepe sa prooroceasca. Si Ioan spune acolo: ,,Duhul Sfant nu fusese dat fiindca Isus nu fusese inca proslavit.”

Cum nu fusese dat Duhul Sfant? Il gasim pe Domnul Isus in Ioan 16 spunandu-le ucenicilor: „Ma duc la Tatal,” si cand a spus asta, spune Scriptura ca inima lor s-a umplut de intristare. Si Domnul revine: „E spre folosul vostru sa ma duc, ca daca nu ma duc Eu, nu vine Mangaietorul.” Cum nu vine Mangaietorul? Cum? Cateva saptamani ma culcam seara cu problema aceasta in mintea mea. Uneori, ma trezeam noaptea si ma intorceam de pe o parte pe alta in pat si ma intrebam: ,,Doamne, ce ai vrut sa spui prin Cuvantul Scripturilor? Ca Duhul Sfant nu fusese dat, ca Domnul Isus nu fusese proslavit, cand Duhul Sfant era in lume in vremea aceea?” Cand Domnul Isus Hristos tinea cuvantarea aceea in ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Duhul Sfant era peste Domnul Isus Hristos. Duhul Sfant fusese peste proorocii Vechiului Testament. Ne spune Scriptura ca Duhul a miscat pe Samson odata intre Ţorea şi Eştaol, i-a pus limitele si acolo il insotea Duhul Sfant si acolo, Duhul Sfant era peste el.

Si spune aici: Duhul Sfant nu fusese dat fiindca Isus nu fusese inca proslavit. Citind Scripturile mi-am pus urmatoarea intrebare: cea de-a doua persoana a divinitatii, Mesia, a mai vizitat lumea noastra pana la intrupare? Da. Gasim pasaje in Vechiul Testament care ne indreptatesc sa credem ca El a mai vizitat lumea noastra pana la intrupare. Dar ascultati-ma, intruparea Domnului Isus Hristos a fost o premiera nu in istoria omenirii, ci a fost o premiera in istoria cosmosului, in felul in care cea de-a doua persoana a divinitatii a vizitat lumea noastra. Cum ne-a vizitat prin intrupare si cum ne-a vorbit Dumnezeu prin Fiul, nu mai facuse pana atunci. Deci a fost ceva, o premiere, ceva ce nu mai fusese pana atunci, in ce priveste felul in care cea de-a doua persoana a divinitatii a vizitat lumea noastra prin intrupare.

Venind la Duhul Sfant al lui Dumnezeu, stiti ce am inteles? Ca Cincizecimea a insemnat o premiera in felul in care Duhul Sfant a venit in Biserica Domnului. Ceva nou, ce nu mai fusese pana atunci. Si stiti ce le-am spus? Nu cautati vorbire in limbi la David, ca n-o veti gasi, asa cum nu gasiti pe Hristosul crucificat inainte de intrupare. Nu cautati vorbire in limbi la Ioan Botezatorul, ca n-o veti gasi pentru ca ea apartine de aici, de la Cincizecime incoace, nu inainte de Cincizecime. E un fel nou in care Duhul Sfant a inceput sa lucreze in Biserica Domnului.

Dar, tot ei spuneau: „Frate Gicu, tu crezi ce spune in Scriptura?”
Si am spus: „Cum sa nu cred ce spune Scriptura?”
Zice: „Stii ce scrie in 1 Corinteni 12?”
Am zis: „Hai sa citim.” Spune Scriptura asa, incepand cu vres. 28: Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi. 29 Oare toţi sînt apostoli? Toţi sînt prooroci? Toţi sînt învăţători? Toţi sînt făcători de minuni? 30 Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc? 31 Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.
Mi-au sis: „Frate Gicu, daca Scriptura spune aici ca nu toti vorbesc in alte limbi, de ce sustii invatatura ca toti cei care traiesc Cincizecimea, pe langa altele trebuie sa fie prezenta si vorbirea in alte limbi? Cand Scriptura spune ca nu toti vorbesc in alte limbi si nu toti talmacesc.
Si am spus: „Voi aveti dreptate. Da, asa este cum scrie aici. Nu toti vorbesc in alte limbi.

Dar in 1 Corinteni 12 ap. Pavel abordeaza darurile pe care Duhul Sfant le imparte, odata ce El a venit in viata credinciosului. Pentru ca este scris: Duhul Sfant da fiecaruia in parte cum voieste El. Si ceea ce spune el aici in 1 Corinteni 11 si in versetul ce s-a citit din 1 Corinteni 14, e vorba despre darul vorbirii in alte limbi. Nu e vorba despre ‘vorbirea in alte limbi’ din Ziua Cincizecimii. Ascultati ce spune Scriptura in 1 Corinteni 14:2 ‘În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu -l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.‘ Deci vorbirea aceasta nu-i adresata oamenilor, ci lui Dumnezeu. Asta nu-i vorbirea in alte limbi din 1 Corinteni 12.

In 1 Corinteni 12 ap. Pavel vorbeste despre darurile pe care le imparte Duhul Sfant odata venit in viata credinciosului.(22) Si unul dintre ele este si darul vorbirii in alte limbi. Si cum se manifesta acesta? Sub inspiratia Duhului Sfant  mesajul pleaca din partea lui Dumnezeu. Se manifesta prin cel ce are darul. El trebuie sa se manifeste public; trebuie sa fie talmacit si trebuie sa aduca zidire altora, asa cum spunea aici in 1 Corinteni 14- Toate sa se faca spre zidirea sufleteasca. Invatatura, cantarea, vorbirea in alta limba, talmacirea. Deci toate sa se faca spre zidirea sufleteasca. Cand e vorba de darul vorbirii in alte limbi, deci, sub inspiratia Duhului Sfant, mesajul vine din partea lui Dumnezeu, porneste de acolo, se manifesta prin cel ce are darul. Trebuie sa fie talmacit, trebuie sa se manifeste public si sa aduca zidire altora. Asta-i darul si nu toti vorbesc in alte limbi. Nu toti.

Am avut bucuria in timpul care s-a scurs sa particip la seri de partasie, la servicii de partasie in care s-a manifestat felul acesta de lucrare a Duhului Sfant, prin vorbire in alte limbi si prin talmacire. E atata de frumos. Incepea vorbirea in alte limbi prin unu, prin altul se deda talmacirea. Cand cel care talmacea spunea ‘Amin’, cel ce vorbea in alte limbi s-a oprit. Asta- i darul si nu toti au darul. In Ziua CIncizecimii, cand spune Scriptura: „Si toti, deodata, au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca.” A fost darul vorbirii in alte limbi?” N-a fost talmacit. Da, acolo a fost un mesaj care s-a dat pe intelesul prozelitilor prezenti in Ierusalim. Si cu ceva ani in urma, un profesor de studiu biblic la o scoala crestina din Cluj m-a sunat si mi-a zis: „Frate Gicu, vreau sa stau de vorba cu dvs.” M-am dus intr-una din zile la scoala si-mi zice: „Auzi, am auzit ca esti suparat pe mine.” I-am spus: „Bine ai auzit, pentru ca eu ii invat pe tineri intr-un fel in biserica si tu in scoala ii inveti altfel.”

„Pai,” zice, „uite care-i problema. Am 4 ore care sunt destinate pentru subiectul asta a botezului cu Duhul Sfant. Vino in scoala si ti le ofer tie; vorbesti tu elevilor despre botezul cu Duhul Sfant.” I-am spus: „Nu asta-i solutia. Daca facem asa, cineva v-a fi discreditat in scoala asta ca nu-i competent sa abordeze subiectul asta. Solutia este sa stam la masa, sa luam Scriptura si sa vedem ce spune Scriptura.”  „Frate Gicu, dar a fost prezenta vorbirea in limbi in Fapte 2, pentru ca a fost un mesaj pe intelesul prozelitilor veniti la Ierusalim.” Am zis”Bine, dar in Fapte 10?” „Pai, in Fapte 10 a trebuit sa fie o marturie puternica pentru Petru si pentru cei 6 care-l insoteau, ca Domnul a deschis usa mantuirii si pentru neamuri si de aia a fost rpezenta vorbirea in alte limbi acolo.” Zic: „Sa fie asa cum spui tu. Cu toate ca nu cred asa. Dar, hai sa facem un pas mai departe in Scriptura,” si ne-am dus in Fapte 19. Scriptura ne spune acolo, ca ap. Pavel in timp ce predica Evanghelia ajunge in Efes si acolo ii intalneste pe cei 12 ucenici si-i intreaba: „Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?” Si astia au fost oameni sinceri, n-au vrut sa spuna: ‘L-am primit atunci.’ Nu, nu. Au zis: „Noi nici n-am auzit ca s-a dat un Duh Sfant.” Si cu voi, cu ce botezati?” „Cu botezul lui Ioan.” Eh, ce a facut Pavel? L-a propovaduit pe Domnul Isus Hristos, i-a botezat in numele Domnului Isus Hristos, si cand si-a pus mainile peste ei s-a coborat Duhul Sfant peste ei.(26) Si din context reiese ca toti au inceput sa vorbeasca in alte limbi si sa prooroceasca.

Si intrebarea mea pentru el a fost urmatoarea: „Daca in Fapte 2, vorbirea in alte limbi a fost necesara pentru prozelitii din Ierusalim, daca in Fapte 10 vorbirea a fost necesara pentru Petru si ceilalti ca sa aiba un argument puternic pentru biserica din Ierusalim, ca Domnul a deschis usa mantuirii pentru oameni in Fapte 19, de ce toti, ca din context reiese ca toti au inceput sa vorbeasca in alte limbi si sa prooroceasca. De ce toti? Pentru cine trebuia sa fie argumentul asta puternic al botezului cu Duhul Sfant? Pentru cine? Pentru ca, daca cineva era pregatit in sensul acesta, ca poate sa aiba loc botezul cu Duhul Sfant fara vorbiri in alte limbi? Am zis, printre ei trebuia sa se numere si cel care a fost ap. Pavel. De ce toti? De ce?

A ridicat din umeri si a spus: „Ramane o problema de studiu si de cercetare pentru viitor. Eh, ce inteleg ca la botezul cu Duhul Sfant, cand Duhul Sfant vine si se coboara peste credincios, ia in primire duhul credinciosului, mintea lui e fara rod- adica, nu cadem in transa, nu ne pierdem cunostinta si nu mai stim ce se intampla cu noi. Nu. Nu. Noi ramanem perfect constienti. Vine Duhul Sfant, ia in primire duhul nostru, prin gura noastra El se roaga, si mintea n-are nici o contributie la cuvintele care le vorbim. In situatia aceasta, vedeti, sub inspiratia Duhului Sfant, vorbirea porneste de la credincios si se inalta catre Dumnezeu. E exact ce spunea ap. Pavel in 1 Corinteni 14 „In adevar, cine vorbeste in alta limba, nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu. Caci cu Duhul el spune taine si nimeni nu-l intelege.” Asta-i vorbirea de la botezul cu Duhul Sfant. Deci, vine Duhul Sfant, ia in primire duhul meu, mintea mea e fara rod- adica, ea n-are nici o contributie la cuvintele pe care eu le rostesc si de la cel credincios care traieste in lucrarea aceasta a botezului, a umplerii cu Duhul Sfant si apoi manifestarea acestei vorbiri in viata de credinta care urmeaza, se inalta vorbirea de la credincios la Dumnezeu.

Tongues gift Holy SpiritCand vine darul vorbirii in limbi, sub inspiratia Duhului Sfant, mesajul pleaca din partea lui Dumnezeu sub inspiratia Duhului Sfant se manifesta prin cel ce are darul. Trebuie sa fie talmacit, sa se manifeste public si sa aduca zidire altora. Acesta e darul, dar cealalta e vorbirea. Tot aici in capitolul 14, ap. Pavel scrie Bisericii din Corint, deci le scrie, astia erau indragostiti de vorbirea in alte limbi. Si ap. le scrie ca sa faca randuiala. Si ce le spune printre altele? „Multumesc lui Dumnezeu ca eu vorbesc in alte limbi mai mult decat voi toti. Dar in biserica voiesc mai bine sa spun 5 cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decat sa spun o mie de cuvinte in alta limba.” E darul [vorbirii in limbi]? Nu cred ca e darul. Ca daca e dar, atunci cel care da vorbirea trebuie sa dea talmacirea sau celuia care vorbeste sau daca nu, da altuia darul acesta al talmacirii. Apostolul Pavel spune: „Nu. Voi toti Corintenii la un loc, voi nu vorbiti in alte limbi asa cat vorbesc eu singur. Dar in biserica, cinci cuvinte intelese, ca sa aduca zidire si altora, decat o mie de cuvinte in alta limba.” Photo credit http://www.smashwords.com

Stiu ca este o problema destul de delicata, aceasta, a botezului cu Duhul Sfant si in special pentru cei care sunt cerebrali, cei pregatiti in stiintele exacte. Ma rog, au multa scoala in spatele lor si… Eram cu ani in urma la niste seri de staruinta si era acolo prezenta si o tanara si studenta in anul IV la studii Europene – Studii Politice si in paralel facea si studii Europene. Nu cu mult timp, in serile alea de rugaciune, de staruinta, ea isi predase viata in mana Domnului si era in perioada asta de pregatire pentru botez. Si a venit intr-o luni seara, luni am inceput serile de rugaciune, dar ea a venit ceva mai tarziu. Si marturisea dupa cateva zile: „Cand am intrat in Casa de Rugaciune si am auzit cum se inaltau rugaciunile catre Dumnezeu, la un moment dat am auzit voci, care au inceput sa spuna: ‘Auzi, tu ce cauti aici? Tu esti o fata inteligenta, citita, rationala, cerebrala. Nu-i auzi? Nu vezi cum se manifesta? Lasa-i si du-te!'” Dar ea si-a zis asa: „Nu plec. Raman aici pentru ca trebuie sa decid ce fac. Mai merg la botez sau ii las in pace?” Si cand a zis lucrurile acestea, toate apasarile la nivelul gandirii si a cugetului ei, toate au parasit-o. Si a ramas acolo pana la orele 11, 11 si ceva seara, cand s-a terminat seara aceea de rugaciune.

Marti a zis: „Ma duc. Dar nu mai stau in spate. Ma duc in fata, ca acolo-i focul. Ma duc sa iau temperatura de acolo, sa vad ce se intampla.” Dar ce si-a zis? Ce si-a zis si Luni seara: „Pastrez totul sub controlul ratiunii mele.Nimic n-am sa las sa iasa. Cum, sa ajung sa vorbesc eu cu gura mea ce nu inteleg cu mintea mea? Nu se poate asa ceva; nu se poate asa ceva.” A venit si in seara urmatoare si a venit in fata. Dorinta ei in inima ei era sa fie botezata cu Duhul Sfant, dar marea batalie era: „Cum s vorbesc eu cu gura mea ce nu inteleg cu mintea mea?”  A inceput rugaciunea sa curga. Cu noi, in seara aceea la partasie, era si un frate care avea dar de descoperire din partea Domnului. Si in timp ce rugaciunea curgea, Dumnezeu i-a aratat aceasta tanara si Duhul Sfant sub forma de porumbel se asezase pe capul ei si voia sa vorbeasca prin gura ei. Dar ea zicea: „Nu. Nu. Nu se poate. Cum sa vorbesc eu cu gura mea ce nu inteleg cu mintea mea?” S-a apropiat de ea si numai atata i-a spus: „Lasa-L pe Duhul lui Dumnezeu sa vorbeasca prin gura ta.” Si dintr-o data a izbucnit in vorbirea in alte limbi. Si in seara aceea, cand s-a terminat serviciul de partasie a sarit in fata si a zis: „Stati. Stati. Nu plecati niciunul de aici pentru ca eu trebuie sa va marturisesc bataliile pe care eu le-am trait seara trecuta si la inceputul acestei seri de partasie si cum Domnul s-a indurat de mine si m-a botezat si pe mine cu Duhul Sfant.(33)

E adevarat. Sunt batalii. La un moment dat, abordand subiectul acesta am ajuns la subiectul asta cu o fata care era ordinata in slujire. A zis: „Frate Gicu, tu creezi teroare in mintile credinciosilor.” „Pai, de ce?” „Pai. le spui ca nu au botezul cu Duhul Sfant daca nu vorbesc si in alte limbi.” Si i-am zis: „Asculta-ma. Nu numai vorbirea in alte limbi, ca daca-i numai vorbirea in alte limbi, s-ar putea sa fie si ceva contrafacut la mijloc. Trebuie sa fie vorbirea in alte limbi, dar trebuie sa fie si ravna aia pentru viata sfanta si curata. Trebuie sa arda focul ala de a duce Evanghelia si de a vorbi altora. Poti sa taci, pentru ca Duhul Sfant, primul scop in care El s-a dat, din care vorbeste Scriptura si le spunea Domnul: „Voi veti fi martori…” dar mai intai ramaneti sa fiti imbracati cu putere de sus.

M-a intrebat cineva: „Frate Gicu, eu sunt mantuit daca n-am trait Cincizecimea, n-am trait botezul cu Duhul Sfant?” Si le-am spus: „Intrebarea nu e corect pusa. Intrebarea nu trebuie pusa ca ‘sunt mantuit/mantuita daca n-am trait Cincizecime.’ Ci altfel trebuie pusa intrebarea si anume: ‘Daca n-am trait Cincizecimea, pot sa fiu martor eficient pentru Domnul? Si pot sa-mi duc mantuirea pana la capat?'” Darul lui Dumnezeu pentru un pacatos e mantuirea. Darul lui Dumnezeu pentru mantuit e botezul cu Duhul Sfant. Nu botezul cu Duhul Sfant ne confirma mantuirea. Mantuirea o castigam prin credinta in Domnul Isus Hristos. Ascultati ce spune Scriptura in Galateni 4:6 Şi pentru că sînteţi fii, Dumnezeu ne -a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: ,,Ava„, adică: ,,Tată!` Nu ca sa devenim fii, ci pentru ca suntem fi. Deci darul asta al botezului cu Duhul Sfant, al umplerii cu Duhul Sfant nu-i pentru cei pacatosi. Pentru pacatosi e mantuirea. „Dar la Corneliu?” spunea cineva. Da, la Corneliu. Oamenii acestia au crezut Scriptura propovaduita de Petru. Petru le-a spus: „Isus ne-a poruncit sa le propovaduim norodului ca oricine crede in El, capata in numele Lui iertarea pacatelor. Au crezut si dupa ce a avut loc nasterea din nou, la cateva secunde, sau minute, nu stiu, a avut loc umplerea lor, botezul lor cu Duhul Sfant. Dar niciodata nu poate sa aiba loc botez cu Duhul Sfant inainte de nasterea din nou. Spunea Domnul Isus Hristos: „Vinul nou se pune in burduf nou.” Pai, daca se pune in burduf vechi, spunea Domnul ca se sparge si burduful si se risipeste si vinul.

Sunt unii la care li-e frica. Zic: „Ma duc la staruinta, da daca se intampla ceva rau?” Zic: „Asculta-ma.” Era tatic, dar nu de mult timp. Si-i zic: „Auzi, daca fetita ta, papusa aia vine la tine si-ti cere ceva, iti cere o bucata de paine, ce faci? Ii dai o piatra?” Zice: „Nu. Cum sa-i dau?” Stiti ce a spus Domnul Isus Hristos in Evanghelia dupa Luca cap. 11:11 Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă -i cere fiul său pîne, să -i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să -i dea un şarpe în loc de peşte?12 Sau, dacă cere un ou, să -i dea o scorpie? Si ascultati ce concluzioneaza acolo Domnul Isus Hristos: „13 Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I -L cer!` Nu trebuie sa ne speriem. Problema stiti care trebuie sa fie in atentia noastra? Sa fie curat vasul. De aceea, intotdeauna cand organizam seri de staruinta stam la incemana celor ce vin la staruinta si cu lucrarea marturisirii pentru ca sunt anumite prabusiri spirituale din care nu putem sa iesim decat cu marturisire si pocainta. Da, Domnul da iertare.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari