Ce trebuie să știm despre Halloween? Este această sărbătoare doar o joacă inofensivă?

Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween are origini celtice și a fost influențată, de-a lungul veacurilor, de numeroase culturi. În secolul al VII-lea, Papa Bonifaciu al IV-lea, instituie, după câte se pare, Ziua Tuturor Sfinţilor în onoarea martirilor. Patru secole mai târziu, ziua de 2 noiembrie este desemnată Ziua Tuturor Sufletelor, ţinută pentru a comemora morţii.

În secolul al XIX-lea, mii de oameni care se mută din Irlanda în Statele Unite ale Americii duc cu ei obiceiuri de Halloween care, cu timpul, se contopesc cu obiceiuri asemănătoare ale emigranţilor din Marea Britanie, Germania, precum şi din Africa şi din alte părţi ale lumii. Halloween-ul, sărbătorit în noaptea de 31 octombrie, a devenit popular în multe țări de pe glob, iar interesul comercial l-a transformat într-o afacere la nivel mondial de miliarde de dolari. De la jumătatea secolului al XX-lea, americanii au început să asocieze Halloween-ul cu o sărbătoare a copiilor care se costumează în diverse personaje. Influențele ei au pătruns și în România, în ultimii ani, și a câștigat suficientă popularitate.

Pentru mulţi nu înseamnă mare lucru din punct de vedere religios, ci doar un pretext pentru distracţie. În unele şcoli se organizează diferite programe, iar copiii trebuie să participe la ele îmbrăcaţi corespunzător. Sărbătoarea este la origini una creştină, dar lucrurile s-au amestecat în timp. Cum ar trebui să abordeze părinții acest subiect și ce ar trebui să știe copiii? Lumea în care trăim (mai ales lumea după anul 1989 din România) a împrumutat tot felul de ritualuri și sărbători pe care nu trebuie neapărat să le demonizăm.

Ar trebui să recunoaștem că le-am împrumutat (pentru că trăim într-o lume globalizată, „satul global”, cum ar spune sociologii) și noi în România sau în Timișoara nu putem trăi pe o insulă. Noi de fapt trăim în lumea aceasta dar nu ar trebui să fim din lumea aceasta, după cum ne-a învățat și ne învață Mântuitorul. El Și-a învățat ucenicii în lume, dar nu din lume. Înțelegând de fapt ce este Halloween-ul, trebuie să verificăm istoria.

Un părinte înțelept verifică istoria, să vadă ce este de fapt Halloween-ul sau ce a fost, pentru a vedea cum în general suntem experți să pervertim. Halloween-ul a fost „Sărbătoarea tuturor sfinților”. Ea a devenit „sărbătoarea tuturor stafiilor”. Dintr-o sărbătoare care ar fi vrut să celebreze lumina, puritatea, victoria și sfințenia, am transformat-o într-o sărbătoare a întunericului, a spaimelor, a tot ce vrei să îți cutremure într-un fel sufletul. Numai că istoric trebuie să ținem minte că această sărbătoare are rădăcini în niște ritualuri celtice păgâne care s-au amestecat, cum se amestecă lucrurile pe lumea aceasta. Dacă un părinte înțelept se duce în istorie, înțelege și comunică cu copilul lui. Altfel, copilul primește mesaje duble, care îl duc la derută și care nu fac altceva decât să îi sporească suferința. La școală, colegii merg la petreceri de Halloween. La școală, copiii au costume de Halloween. A declarat psihoterapeut de familie, „Institutul de terapie familială și practică sistemtatică Dianoia”.

Creștinii au reacții diferite față de Halloween. Unii nu văd nimic periculos în această falsă sărbătoare, deoarece nu este decât un prilej de distracție pentru copii, iar alții se opun participării la activități organizate de Halloween și încearcă să-i protejeze. În zona creștinismului, noi pledăm pentru o anume bucurie, pentru lumină. Pledăm pentru tot ceea ce este frumos și adevărat.

Asupra copiilor, imaginile de Halloween pot avea în mod clar efecte negative. Ei pot avea coșmaruri și pot crede că lumea este exact așa cum o vedem de Halloween. Ca și medic și ca psihoterapeut, nu o dată am întâlnit familii care sunt îngrijorate de faptul că copiii vorbesc în somn, visează urât și au coșmaruri. Copiii transpun ceea ce văd. Capacitatea lor de a imita și de a traduce ceea ce văd este de nemăsurat. De aceea și această dimensiune ar trebui să fie luată în seamă de către un părinte înțelept. A declarat psihoterapeut de familie, „Institutul de terapie familială și practică sistemică DIANOIA”. Ca și creștini, suntem puși în această lume să fim o lumină în întuneric și trebuie să înțelegem că a sărbători Halloween-ul nu este o joacă. Ce mai putem face este să luăm aminte la ceea ce ne-a îndemnat apostolul Pavel, și anume, să ne ferim de tot ceea ce ne pare rău. Stire difuzata in emisiunea Mapamond Crestin 692 – 22 octombrie 2017, la Alfa Omega TV. Ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Nicolae Geantă – Nu îi lăsați să se ducă acolo

Citeste si

Photo credit zvp.ro

Articol de la Nicolae Geantă.  Nicolae Geantă este Pastor Evanghelist si doctor in Geografie (Universitatea Bucuresti), absolvent al Scolii Biblice Timotheus (Bucuresti), al Scolii de Predicare Ciresarii (Cluj Napoca), master în Teologie la Seminarul Evanghelic din Osijek (Croatia), profesor la Colegiul Tehnic Constantin Istrati (Câmpina).

Urmareste postarile lui Nicolaie Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Nicolae Geantă:

Ioana, e o fetiță scumpă din clasa I. Tatăl ei e preot și mama profesoară. A plâns ceva ore s-o lase părinții la „Carnaval” de Halloween. Așa le-a cerut „doamna”. Trebuie s-o asculte! (Când a venit de la „distracție” mi-a povestit cam tristă:  „Eu am fost prințesa Toamna. Toți s-au uitat ciudat la mine. Băă, ce costum e ăsta?”). Un frate spunea că învățătoarea i-a obligat fetița să meargă la Halloween. Pentru că n-a lăsat-o, copilul a plâns toată ziua. Altul mi-a spus că pruncii din biserică au purtat măști! Pe Sefora, fata mea cea mică, profa a amenințat-o în caz că refuză să stea la tărăraie. După ce i-a văzut lacrimile împotrivirii, s-a-ndurat s-o lase acasă…
 
Anul ăsta de Halloween la liceu am văzut declanșat iadul. Vrăjitoare pe mături, moartea cu coasa, vampirițe, cucuvele, pirați, diavoli, scheleți vii, pisici negre, sunt numai câteva din deliciile horror ale dovleciștilor teribiliști care s-au jucat de-a Satana. Că tinerii din lume aleargă la potopul de desfrâu nu ne mai miră. Dar de facem cu pocăiții? Că participă și ei, fără nici o remușcare…
 
„Nu ne ducem și noi, dom’ profesor?”, m-a întrebat „un frate” elev, care aștepta cu un grup de pocăiți lângă amfiteatru, curioși să vadă promenada drăcească. „Nu! Psalmul 1 zice: nu se duce, nu se oprește, nu se așează”. Dar, după ce am plecat, în hol au rămas doar… cuvintele din psalm!
 
Am văzut de atâtea ori cum tinerii noștrii sunt atrași spre malefic. Spre teribilism macabru. Ei merg pe șuștache nu numai la halloween, dar și la balul bobocilor. Pipăie fete pe holuri, trag câte-un Kent prin veceuri, sau pumni ori capete-n gură. Cam des și… înjurături. În excursii, în tabere, îl uită pe Dumnezeu… acasă. Trântesc ușa în nas părinților dacă nu-s lăsați la banchete. Acolo, unii chiar… dansează! unde or fi învățat? De Valentine’s day fac declarații de iubite temporară, de Crăciun se îmbracă în Moș… Și ei poartă blugii tăiați de noi, brățări pocăite, tatuaje cu pixul ori țoale de hipsteri. Mulți nu în biserici sunt reali, ci pe facebook… Și ei au gagic/ă fără scopul căsătoriei. Nu știu de ce dar am început să ne facem că nu-i vedem. închidem ochii. Dar Ochiul din Ceruri?
 
„Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo”, i-a poruncit Avraam lui Eleazar când i-a cerut să-i aducă o soție lui Isaac. „Să nu îl lași pe copil să se ducă acolo”, e porunca Domnului pentru noi părinții, azi. Nu-i lăsați să vă speculeze, să vă excrocheze sentimental! Chiar dacă se tăvălesc pe jos, nu scăpați controlul din mână. Sunteți obligați să-i duceți în cer nu să-i transformați în combustibil pentru iad!
Nu lăsați școala, societatea, internetul ori televizorul să-i educe! Nu stați nepăsători la tsunami-ul lumii. Puneți-le limite, restricții, sens interzis. Rugați-vă cu ei. Biblicizați-i. Altminteri, tinerii ne vor ajunge prin discoteci, vor lipsi din biserici sau vor butona mai departe telefoanele în balconul adunării, vor ține ochii deschiși la rugăciune, nu vor stărui să se sfințească, să aibă Duhul Sfânt. Nu că nu vor vorbi nimănui de Hristos (nu pot prezenta pe Cineva care nu-L cunosc), dar se vor căsătorii cu filistenii, vor devenii una cu ei… Nu vor mai alege să fie misionari dar vor colinda cu halloween-ul! Iar când veți merge la școală profesorii lor vă vor speria cu… catalogul! Dar dacă va veni între timp judecata?

Abuzuri în numele lui Dumnezeu şi fascinaţia demonicului de Niculaie Meleacă

Articol de Niculaie Meleacă, primit de la fratele Nicolae Geanta – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2011/11/abuzuri-in-numele-lui-dumnezeu-si.html. Urmareste postarile lui Nicolaie Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

După încetarea persecuţiilor împotriva creştinilor, vine mult aşteptata libertate religioasă prin Edictul de la Milan din anul 313, promulgat de către împăratul Constantin cel Mare (306-337). Mai târziu, mulţi dintre împăraţii Imperiului roman, de Răsărit sau de Apus, sprijină creştinismul şi consolidează poziţia acestuia în relaţia cu statul, excepţie făcând Iulian Apostatul (361-363). Teodosie cel Mare (379-395) a emis Edictul de la Tessalonic – Cunctos populos (pentru toate popoarele sau tot poporul) – prin care religia creştină a devenit religie oficială de stat a Imperiului Roman. Supuşii Imperiului trebuiau să accepte creştinismul necondiţionat, iar cei care nu erau de acord cu învăţătura Bisericii erau consideraţi ca fiind eretici. Împăratul Justinian (527-565) va declara, încercând să refacă unitatea imperiului după căderea din 476 a Imperiului de Apus, că „aşa cum există o singură Biserică a unui singur Dumnezeu, tot la fel, trebuie să existe un singur împărat şi un singur stat”.

I. Ereziile, Inchiziţia şi Vrăjitoarele. Din secolul al IV-lea până în secolul al VIII-lea (325-787), au loc în sânul Bisericii creştine mai multe sinoade, ecumenice sau locale (Biserica ortodoxă recunoaşte doar 7 Sinoade Ecumenice), în care s-au discutat probleme legate de organizarea şi administrarea Bisericii creştine, dar mai ales s-au combătut ereziile, greşelile, abaterile de la învăţătura dreaptă a Bisericii, suţinută de Sfinţii Părinţi pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Încă din acele vremuri s-a pus problema pedepsirii celor care, cu voie sau fără voie, cu rea voinţă sau din ignoranţă, se îndepărtau de adevărul promovat de Biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur, Ambrozie al Milanului şi Fericitul Augustin sunt printre cei care susţineau că e o mare greşeală să ceri condamnarea la moarte a unui eretic, deoarece „se doreşte îndreptarea păcătosului şi nu moartea acestuia”. Cu toate acestea, în Alexandria secolului V, chiar în timpul păstoririi Sfântului Chiril şi în mare măsură din cauza predicilor sale îndreptate împotriva filosofiei greceşti, este ucisă de către creştini cu o violenţă ieşită din comun, Hipatia, conducătoarea Şcolii Neoplatonice din acel oraş, care era foarte preţuită pentru ştiinţa şi viaţa ei exemplară. În anul 662, la Constantinopol, Sfântul Maxim Mărturisitorul este obligat să renunţe la învăţătura sa despre Iisus Hristos, şi anume că în Iisus Hristos sunt două voinţe şi două lucrări. Pentru că a refuzat, i s-au tăiat limba şi mâna dreaptă. Mai târziu, Biserica i-a reabilitat memoria şi l-a aşezat în rândul sfinţilor pentru mărturisirea credinţei adevărate chiar cu preţul vieţii. În concluzie, creştinii uitaseră trecutul foarte repede. La puţin timp după ce scăpaseră de persecuţii, devin chiar ei persecutori ai acelora care aveau opinii diferite de-ale lor.

Marea Schismă din anul 1054 rupe unitatea Bisericii creştine, formând două mari Biserici: Catolicismul şi Ortodoxia. În Apus, în Biserica catolică, se naşte o nouă instituţie menită să rezolve problema ereziilor, şi anume, Inchiziţia. Termenul ,,Inchiziţie” este un termen latin – inquirere, a cerceta; inquisitio, cercetare – şi desemna un tribunal ecleziastic însărcinat cu rezolvarea cazurilor de erezie. În anul 1224, împăratul Frederic al II-lea, Rex Romanorum (rege al Romei), care deşi era un om foarte învăţat, dă o lege prin care aprobă arderea ereticilor. Papa Grigorie IX acceptă această lege cu condiţia ca Biserica să se pronunţe în legătura cu vinovăţia celor cercetaţi. Prin interpretarea ad litteram a unui verset din Scriptură – ,,Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic, Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard” (Ioan 15, 5-7) – cei aflaţi vinovaţi de erezie erau torturaţi pentru mărturisirea greşelii sau a păcatului şi apoi executaţi prin ardere pe rug. Începând cu anul 1235 această funebră instituţie devine un instrument oficial al Bisericii catolice. Ca un mic amănunt, Inchiziţia va fi abolită în Spania abia în anul 1834.
Procesele intentate de către Inchiziţie încep să se extindă apoi şi asupra vrăjitoarelor.
În credinţa populară, vrăjitoarele erau femei înzestrate cu puteri magice capabile de vindecări miraculoase sau având capacitatea de a aduce nenorociri cu ajutorul forţelor demonice. Credinţa aceasta în existenţa şi puterea vrăjitoarelor îşi are radăcinile în perioada politeistă, când oamenii credeau în existenţa zeilor, buni şi răi. Chiar în poporul român se vorbeşte despre existenţa ielelor, a strigoilor sau a altor făpturi malefice ale nopţii. În timpul Inchiziţiei, vrăjitoarele erau acuzate de satanism, spiritism şi de colaborare cu demonii, motiv pentru care erau condamnate la moarte şi arse pe rug.
Perioada de apogeu a ,,vânătorii de vrăjitoare” e cuprinsă între anii 1450 – 1750. Urmărirea vrăjitoarelor se baza tot pe un verset biblic din Sfânta Scriptură: ,, Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor face vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că sângele lor este asupra lor” (Levitic 20,27). În anul 1484, Papa Inocenţiu VIII dă o bulă papală prin care se cerea urmărirea vrăjitoarelor şi condamnarea lor. Doi ani mai târziu, apare o carte intitulată ,,Lovituri împotriva vrăjitoarelor”, scrisă de doi inchizitori dominicani, carte ce va rămâne manualul de bază al condamnării şi executării vrăjitoarelor. Nu se cunoaşte exact numarul de persoane ucise sub această acuzaţie, dar ca o curiozitate, un profesor de drept penal de la Universitatea din Leipzig, care se lăuda cu faptul că citise Biblia de 53 de ori, era extrem de mândru că semnase în viaţa lui peste 20.000 de condamnări la moarte pentru vrăjitorie. În Transilvania, vânătoarea de vrăjitoare a încetat oficial în anul 1768, printr-o lege promulgată de împărăteasa Maria Tereza.
II. Istoria Halloween-ului. Expresia ,,Halloween” provine din limba engleză, din prescurtarea sintagmei All Halow Even sau All Saints Day, adică Sărbătoarea tuturor sfinţilor (Sollemnitas Omnium Sanctorum, în limba latină). La creştinii ortodocşi Sărbătoarea tuturor sfinţilor se celebrează în prima Duminică după Rusalii.
Sărbătoarea Halloween este premergătoare sărbătorii catolice Sărbătoarea tuturor sfinţilor din data de 1 noiembrie, deci se ţine în data de 31 octombrie, în ajun de Sollemnitas Omnium Sanctorum.
Originea acestei sărbători trebuie căutată, mai întâi, în vechea credinţă a celţilor. Vechea populaţia celtă, în perioada precreştină, avea un festival închinat zeului Samhain, zeu al morţii, deoarece exista credinţa că în noaptea de 31 0ctombrie (în ajun de anul nou la celţi) se desfiinţau graniţele dintre lumea celor morţi şi lumea celor vii, iar spiritele morţilor reveneau pe pământ pentru a distruge liniştea şi recoltele oamenilor. Pentru îmblânzirea zeului Samhain şi pentru alungarea spiritelor, oamenii faceau focuri mari în aer liber, pe care ardeau grâne şi sacrificau animale, iar ei se îmbracau în costume şi măşti speciale făcute din blănuri şi capete de animale. După ocuparea Galiei de către romani, această sărbătoare a morţii s-a suprapus cu sărbătoarea romană Feralia, închinată zeiţei Pomona, zeiţa roadelor de toamnă, iar oamenii din acele zone au păstrat o singură sărbătoare cu caracteristici din cele două sărbători, închinate morţilor şi roadelor pământului.
Aceste obiceiuri păgâne ajung în America, în Lumea nouă, prin intermediul imigranţilor irlandezi, iar incepând cu anul 1846, sărbătoarea de Halloween capătă o importanţă sporită de la an la an datorită costumelor şi măştilor folosite cu această ocazie, dar şi datorită carnavalurilor şi distracţiei care însoţesc această sărbătoare a grotescului.
Formula de cerere TRICK OR TREAT (farsă sau trataţie) îşi are originea în obiceiul creştin de a colinda casele oamenilor în ajun de All Saints Day, pentru a cere ,,prăjiturele pentru suflet” făcute din pâine, de formă pătrată şi ornate cu stafide. Cu cât mai multe prăjiturele, cu atât mai multe rugăciuni pentru sufletele celor morţi. La noi, la românii ortodocşi, acest obicei se întâlneşte în ajunul Crăciunului, iar copiii care colindă casele creştinilor gospodari primesc covrigi, nuci, mere sau biscuiţi, spunând formula ,,Bogdaproste”, care înseamnă ,,Dumnezeu să-I ierte pe morţii tăi”.
Screen Shot 2014-10-29 at 1.20.56 PMDovleacul sculptat, cu lumină în interior, îşi are originea într-un straniu mit irlandez. Este vorba despre Povestea lui Jack cel zgârcit, Stingy Jack, care îşi găseşte corespondent în limba română, în basmele populare româneşti, adică în Povestea lui Ivan Turbincă, având ca autor pe marele nostru scriitor Ion Creangă. Rezumatul poveştii lui Stingy Jack este următorul: Un om zgârcit, pe nume Jack, îl invită la masă pe diavol, iar la sfârşitul mesei îi cere acestuia să plătească ce a consumat. Diavolul neavând bani e sfătuit de Jack să se prefacă într-o monedă cu care să plătească masa. Necuratul face ce i se cere, iar Jack introduce moneda-diavol în buzunar, lângă o cruciuliţă de argint, lucru care-l împiedică pe diavol să revină la forma iniţială. Jack negociază cu diavolul eliberarea acestuia în schimbul unui an de linişte, cu condiţia ca cel rău să-l lase în pace un an de zile şi să nu se atingă de sufletul său. Trece anul şi cel rău revine, dar e păcălit şi de această dată de Jack, care-l convinge să se urce într-un copac. În timp ce diavolul se urcă în copac, Jack scrijeleşte pe scoarţa copacului o cruce, care-l împiedică să mai coboare. Negocierea de data aceasta îi aduce lui Jack promisiunea din partea diavolului că-l va lăsa-n pace zece ani şi nu se va atinge de sufletul lui. Apoi, Jack moare. Dumnezeu refuză să-l primească-n rai, iar diavolul îşi ţine promisiunea şi nu-l primeşte-n iad. Dar, pentru a nu rătăci pe întuneric diavolul îi dă lui Jack un dovleac sculptat, cu un cărbune aprins în interior; şi de atunci, Stingy Jack, bântuie lumea cu dovleacul aprins după el.
În opinia mea, parcă tot mai frumoasă e povestea lui Creangă.

III. Aspectul comercial al sărbătorii de Halloween. În lumea modernă a milenului III, o lume secularizată, care se străduieşte din răsputeri să se rupă de influenţa religiei care obligă la o oarecare umbră de moralitate, se fac pregătiri cu ocazia zilei de Halloween la fel ca de Sfintele Paşti sau pentru Crăciun. Dar numai în ceea ce priveşte partea de cumpărături, pentru că Halloweenul nu are nimic în comun cu spiritualitatea sau cu religia. În jurul acestei sărbători s-a creat o adevărată industrie generatoare de profituri de sute de milioane de euro sau dolari. În această perioadă se comercializează accesorii, măşti, costume, care au misiunea de a ne transforma măcar pentru o noapte în fantome, strigoi, zombi, dragoni, vrăjitoare, leproşi, diavoli sau frankesteini de dragul amuzamentului sau de dragul profitului. Se vând casete cu filme horror, se fac emisiuni TV legate de Halloween, în care tinerii învaţă un nou stil de dans – stilul zombi, iar tinerii mai curajoşi în căutare de senzaţii tari merg în cimitir pentru a-şi proba curajul sau pentru a face spiritism. Toate acestea se fac pentru bani, pentru distracţie, pentru amuzament.
În loc de concluzii:
Părinţii sau profesorii de astăzi au o grea misiune, dar nu imposibilă. Ei trebuie să-şi unească forţele într-un efort permanent şi neobosit pentru a cultiva în sufletele inocente ale copiiilor dragostea pentru adevăr, bine şi frumos, aşa cum au făcut-o şi înaintaşii noştri. E necesar să avem grijă ca nu cumva sub masca divertismentului cu orice preţ să promovăm cultul şi personificarea morţii, gustul pentru macabru, hidos, demonic sau magie, lucruri care pot tulbura sufletele tinerilor, dar mai ales sănătatea lor spirituală.
Tinerii noştri au dreptul să cunoască adevărul, pentru că doar adevărul îi va ajuta să trăiască cu adevărat în libertate. Creştinismul e mai mult decât o religie, e un mod de viaţă, pentru că Iisus Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa.
,, Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6,33)
,,Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte ţi-am pus Eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi” (Deuteronom 30, 19).
Deci, Alege viaţa!
* Niculaie Meleacă, este teolog ortodox, profesor de Religie, şi unul din bunii mei prieteni…

Invazia Halloweenului în școlile din România

Revista Rost are un articol foarte bun pentru parinti despre Halloween:

Halloween-ul promovează, sub masca divertismentului, cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea instituţiilor de învăţământ, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea spirituală şi morală a elevilor prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei „sărbători”, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat. (Photo credit coopercity.chesterbrookacademy.com)

Copilul încă nu face bine distincţia între real şi imaginar, încât degeaba scriu producătorii de costume tip „Superman” pe etichete: „Cu acest costum nu se poate zbura”, că tot se găseşte câte un „năzdrăvan” care, influenţat şi extaziat de prestanţa eroului din film, încearcă să-l imite, sfârşind tragic într-o cădere în gol.

Care este pragul psihologic la care un copil deghizat în „vampir” şi care strigă în glumă: „Vreau sânge!… Mi-e sete de sânge!…” să şi intre în pielea personajului şi doar aşa, „în joacă”, să vrea să vadă cum e când chiar curge sânge?

Dacă ar fi şi numai un singur caz în zece ani, la toate şcolile din România, când dintr-o glumă nevinovată şi dintr-un inocent carnaval să se sfârşească tragic, şi tot ar fi un semnal de alarmă. Statisticile efectuate însă în ţările unde „sărbătorirea” Halloween-ului este în vogă de mulţi ani arată că procentul de accidente e mult mai mare şi că nu sunt doar cazuri izolate situaţiile când de la o joacă se poate ajunge la o mare dramă. În U.S.A., ţara unde această „sărbătoare” pervertită a atins apogeul maleficului, creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului este o evidenţă, acest moment al anului remarcându-se prin numărul cel mai mare de acţiuni violente, fapte penale, „glume” proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numărul cel mai mare de beţivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii.

Anul trecut, făcând o incursiune prin mai multe şcoli dobrogene (situaţia fiind asemănătoare la nivel naţional), la panourile principale „tronau” fotografiile jalnice ale travestirii copiilor noştri în monştri, piraţi, vampiri, strigoi, schelete, cât şi premiatele compuneri în limba engleză cu teme macabre. Aceasta să fie creativitatea pe care să o dorim cultivată la copii: capete tăiate, trupuri spânzurate, case bântuite?! Şi panourile au păstrat aceste mărturii aproape două luni, până când au fost înlocuite cu imagini şi texte specifice Crăciunului.

Nu e suficient că observăm abrutizarea sensibilităţii, a delicateţii, a purităţii sufleteşti specifice copilăriei prin suprasaturarea cu subiecte de violenţă şi erotism pe care mass-media, internetul, jocurile pe calculator şi industria cinematografică o aduc asupra copiilor?

De cele mai multe ori din lipsă de timp, sau chiar din ignoranţă, părinţii nu se preocupă să îşi ferească copii de o asemenea sistematică otrăvire şi măcar aveam nădejde ca în cadrul sistemului educaţional de învăţământ să li se dea copiilor repere bune. Îi trimitem la şcoală cu nădejdea ca măcar şcoala să facă oameni din ei, iar şcoala… îi învaţă să fie… vampiri, vârcolaci, demoni, monştri… aşa… „în joacă”, pentru „cultivarea creativităţii”!

Citeste articolul in intregime aici http://www.rostonline.org

Invazia Halloweenului în școlile din România

Globalizarea culturală a determinat ca Halloween-ul să se naturalizeze și în spaţiul românesc, deși unii încă resping tradiția, fie pentru că este de import, fie din raţiuni de ordin religios. Cu toate acestea, România a devenit un punct de atracție tot mai important pentru amatorii de evenimente macabre. National Geographic recomandă publicului din întreaga lume 14 destinații pentru această toamnă, printre care una dintre ele este o regiune din România.  „Ce loc mai bun pentru a te bucura de Halloween decât Transilvania? (…) Lăsând la o parte tradiţia lui Dracula, România … este o ţară frumoasă şi misterioasă cu localnici joviali, care nu vă vor să sugă sângele, dar vor încerca să vă îmbete cu ţuică”, scrie Andrew Evans pe site-ul National Geographic.

Chiar dacă la adulți sărbătoarea nu a prins încă rădăcini, în schimb „în multe grădiniţe şi şcoli, în special în cele particulare, se fac petreceri de Halloween, iar cei mici se întrec în costume şi în poveşti vrăjitoreşti”, informează Gândul. Deși în noaptea de 31 octombrie, copiii nu colindă pe la uși după bomboane, tinerii au adoptat benevol Halloween-ul nu atât dintr-un mimetism pro-american, cât dintr-un pretext pentru o noapte de distracție, susține studenție.ro.

Amploarea fenomenului în școlile românești a determinat conturarea unor forme de protest. O asemenea inițiativă a aparținut Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România. Într-un memoriu adresat Ministerului Educației în anul 2012, semnatarii sesizau că „în România, Halloween-ul este sărbătorit în toate unităţile şcolare, unde se desfăşoară petreceri, baluri, serbări etc., toate promovând teroarea, cruzimea, violenţa, moartea, într-un cuvânt, satanismul”. Un alt aspect menționat prin care se încerca să se exprime gravitatea situației constă în faptul că „elevii sunt învăţaţi chiar de către profesori cum să îşi confecţioneze costumele şi decorurile adecvate”. În consecință se solicita „anularea tuturor activităţilor de acest tip în şcolile din România”.

Un asemenea demers de interzicere a fost pus în aplicare în Rusia încă din 2003. Ministerul Educaţiei din Rusia a declarat că decizia este motivată de faptul că această sărbătoare este „în contradicţie cu natura instituţiilor de învăţământ, tulburând mintea şi afectând sănătatea spirituală şi morală a elevilor”, concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihologi şi psihiatri consultaţi pe această temă, menționează Revista Rost.

Credința în spiritele morților nu este specifică doar sărbătorii de Haloween. Potrivit etnologilor, din punct de vedere al obiceiurile, sărbătoarea de Sfântul Andrei este asemănătoare cu Halloween-ul americanilor. Superstiţioşii îşi ung ușile și ferestrele cu usturoi, pentru ca duhurile rele să nu le intre în casă.

Considerată tot sărbătoare a spiritelor, noaptea de 29-30 noiembrie, cunoscută şi ca Noaptea Strigoilor, nu atrage aceleași proteste, fiindcă, cel mai probabil, nu sorgintea păgână este cea care generează probleme, ci rădăcinile sale americane.

sursa Semnele Timpului

Al Mohler on Halloween

What to do about Halloween and your kids? Dr. Mohler writes about its roots and also notes the fact that there is a difference between celebrating a holiday like Halloween vs. the Christmas holiday:

While affirming that make-believe and imagination are part and parcel of God’s gift of imagination, Christians should still be very concerned about the focus of that imagination and creativity. Arguing against Halloween is not equivalent to arguing against Christmas. The old church festival of “All Hallow’s Eve” is by no means as universally understood among Christians as the celebration of the incarnation at Christmas.

and he calls on parents to make careful decisions on what their children celebrate:

Christian parents should make careful decisions based on a biblically-informed Christian conscience. Some Halloween practices are clearly out of bounds, others may be strategically transformed, but this takes hard work and may meet with mixed success.

The coming of Halloween is a good time for Christians to remember that evil spirits are real and that the Devil will seize every opportunity to trumpet his own celebrity.

Read the full article here – http://www.albertmohler.com/2012/10/29/christianity-and-the-dark-side-what-about-halloween-4/

Gabi Lupescu – Obiceiurile popoarelor sunt deserte; Nu va luati dupa felul lor de vietuire

– “ Asa vorbeste Domnul: “ Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor si nu va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele. Caci obiceiurile popoarelor sunt deserte…”
… ( Ieremia 10, 2-3 ).

“ Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti…Orice rasad
( obicei, traditie- nota autorului ) pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc va fi smuls din radacina.” ( Matei 15, 9.13 )

“ Sa nu faceti… ce se face in tara Egiptului, unde ati locuit si sa nu faceti ce se face… in tara Canaanului, unde va duc Eu ! Sa nu va luati dupa obiceiurile lor ! …Paziti poruncile Mele si nu faceti niciunul din obiceiurile urate care se faceau inaintea voastra… ca sa nu va spurcati cu ele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru !.” ( Leviticul 18, 3.30 )- A m i n

Tinand cont de ceea ce asa zis , „crestinismul „, sarbatoreste in aceste zile … Sarbatoarea de Halloween a ajuns, cel putin pentru americani, cea mai importanta sarbatoare dupa cea a Craciunului. Anual, americanii cheltuiesc cu aceasta ocazie circa 2,5 miliarde de dolari si, avand in vedere influenta culturii americane asupra intregii lumi, tendinta este ca sarbatoarea sa fie “importata” de cele mai multe popoare de pe pamant.

La prima vedere, totul pare distractiv si inofensiv: dovleci luminati, masti lugubre, costume de vampiri si vrajitoare, schelete, paianjeni, fantome si pisici negre…Totul pare o joaca… de copil…Este ziua in care adultii redevin copii, intrecandu-se in glume si farse care starnesc zambetul si rasul intr-o viata atat de plina de tristete.

Pe buna dreptate, aparatorii acestei sarbatori din ce in ce mai raspandite intreaba: “Ce e atat de rau… in Halloween ? E vorba doar de un joc… inofensiv de copii…Ce e rau in faptul… de a ne amuza putin ?”
Si totusi…Halloween , cu costumele sale infricosatoare, cu accesoriile destinate sa trezeasca groaza si cu aerul sau lugubru, desi pare un joc inocent de copil, isi are radacinile intr-un trecut sinistru si demonic, de care oamenii care-l promoveaza nu sunt constienti !.Pentru cultul ortodox si nu numai …a-r fi ziua mortilor !. Ziua sfintilor !.Dar este oare biblic ?…

Dupa incheierea persecutiilor romane indreptate impotriva crestinilor din timpul primelor trei secole…, biserica crestina , sustinuta de autoritatile civile, a inceput sa imprumute diferite traditii si obiceiuri pagane, dandu-le o haina crestina.

Un rol important in trecerea de la vechile sarbatori pagane Samhain si Pomona la actuala sarbatoare de Halloween l-a avut obiceiul crestinilor de a-i sarbatori pe martirii crestini din timpul persecutiilor romane. Existau zile speciale pentru comemorarea martirilor , insa s-a ajuns la o problema majora: numarul martirilor ce trebuiau sa fie comemorati era cu mult mai mare decat cel al zilelor anului. Faptul i-a determinat pe conducatorii bisericii crestine din secolul al patrulea sa desemneze o zi comuna pentru celebrarea tuturor martirilor.

Astfel in 609 d.Ch., Papa Bonifaciu IV a declarat vechea sarbatoare romana Feralia ca devenind crestina. Odata cu aceasta schimbare, Feralia nu mai era o ocazie de a-i onora pe toti mortii, ci doar pe “sfintii” decedati. In locul orgiilor, betiilor si alcoolului, ziua de Feralia devenea o ocazie de rugaciune si meditatie, ceea ce nu era deloc un lucru rau. De asemenea, vechea denumire de Feralia a fost schimbata in Ziua Tuturor Sfintilor . A urmat apoi modificarea datei: Papa Bonifaciu IV a mutat celebrarea tuturor sfintilor din 21 februarie in 13 mai, pentru ca Papa Grigore III ( 731-741 ) sa mute din nou celebrarea tuturor sfintilor pe 1 noiembrie – aceeasi data cu cea a vechii sarbatori pagane celtice a lui Samhain. Astfel, ziua de 1 noiembrie a adevenit oficial Ziua Tuturor Sfintilor ( in engleza: All Hallows Day ) , de unde si denumirea actuala,,, de Halloween.

“Crestinarea” vechii sarbatori pagane nu era insa incheiata. In 988, biserica apuseana a instituit o noua zi : Ziua mortilor, cu scopul de a-i comemora pe toti credinciosii botezati decedati despre care se credea ca sunt in purgatoriu, pentru a fi acceptati de Dumnezeu. Incepand cu secolul al 13-lea , sarbatoarea a devenit universala.

Astfel, 1 noiembrie… devenea sarbatoarea tuturor mortilor despre care se credea ca sunt in cer, iar 2 noiembrie devenea comemorarea mortilor despre care se credea ca sufera in purgatoriu. In ansamblu, ajunul ( 31 octombrie ), Ziua Tuturor Sfintilor ( 1 noiembrie ) si Ziua Mortilor ( 2 noiembrie ) formeaza ceea ce englezii numesc “Hallowmas” – o reflectare a vechii si paganei sarbatori celtice a lui Samhain. Ceea ce astazi e considera,,,t a fi o sarbatoare crestina, curata si sfanta provine in realitate dintr-o sarbatoare pagana… si plina de orgii si superstitii. Un obicei ce-l fac multi in aceste zile este … Dovleacul !.

Este, fara indoiala, cel mai cunoscut simbol al Halloween-ului. Originea obiceiului de a folosi dovleci luminati in noaptea de Halloween se trage din traditii irlandeze vechi de secole. Cinematografia a avut si ea un rol decisiv in promovarea obiceiului, ca si in cazul altor simboluri: schelete, povesti cu fantome, magie, vrajitoare, vampiri, pisici negre, demoni s.a.Obiceiul cioplirii dovlecilor sub forma unor capete de monstri isi are originea in traditii irlandeze vechi. Lumanarea aprinsa in interior face ca acest chip cioplit sa capete o infatisare demonica. In folclorul irlandez exista o legenda care explica originea acestui obicei: povestea lanternei lui Jack. Legenda spune ca un barbat glumet si betiv pe nume Jack a reusit sa-l pacaleasca pe Satana sa urce intr-un copac. Apoi, pentru a-l impiedica pe Satana sa coboare din copac si sa vina dupa el, Jack a sapat o cruce in trunchiul copacului. Satana nu a putut cobora din copac decat dupa ce i-a promis lui Jack ca nu-l va ispiti niciodata.

Dupa un timp, Jack a murit. Sufletul sau nu a fost primit nici in rai, datorita sireteniei sale, nici in iad, datorita promisiunii facute de Satana. Singura concesie care i s-a facut a fost aceea de a putea lua un taciune cu care sa-si lumineze drumul dintre rai si iad, ramanand pentru totdeauna in intunericul dintre cele doua lumi.

Din aceasta legenda provine obiceiul de Halloween de a pune in dovlecii ciopliti o lumanare… amintind de “lanterna” lui Jack. Obiceiul poate fi regasit si in Ardeal, chiar inainte ca in Romania sa ajunga sarbatoarea de Halloween , scopul sau fiind acela… de a goni spiritele rele care incep sa colinde lumea odata cu venirea iernii.

Din nefericire, biserica crestina… a adoptat, usor si pe neobservate, tot felul de practici pagane…. intre care se numara si sarbatoarea de Halloween. In felul acesta, false doctrine satanice …au capatat un vesmant “ crestin”, dandu-le o mai mare putere de amagire !. Singura atitudine acceptata de Dumnezeu in fata unor astfel de practici si obiceiuri …este respingerea lor neconditionata , si sa nu ne indepartam de a asculta de Cuvantul Divin , al lui Dumnezeu…transpunandu-l in viata noastra !. Asa sa fie.!.

Christians and Halloween via David Mathis Desiring God

You can read entire article here at DesiringGod.org
What if a crisp October wind blew through “the way we’ve always done things” at Halloween? What if the Spirit stirred in us a new perspective on October 31? What if dads led their households in a fresh approach to Halloween as Christians on mission?
What if spreading a passion for God’s supremacy in all things included Halloween—that amalgamation of wickedness now the second-largest commercial holiday in the West?
Loving Others and Extending Grace
What if we didn’t think of ourselves as “in the world, but not of it,” but rather, as Jesus says in John 17, “not of the world, but sent into it”?
And what if that led us to move beyond our squabbles about whether or not we’re free to celebrate All Hallows’ Eve, and the main issue became whether our enjoyment of Jesus and his victory over Satan and the powers of darkness might incline us to think less about our private enjoyments and more about how we might love others? What if we took Halloween captive—along with “every thought” (2 Corinthians 10:5)—as an opportunity for gospel advance and bringing true joy to the unbelieving?
And what if those of us taking this fresh approach to Halloween recognized that Christians hold a variety of views about Halloween, and we gave grace to those who see the day differently than we do?
Without Naiveté or Retreat
What if we didn’t merely go with the societal flow and unwittingly float with the cultural tide into and out of yet another Halloween? What if we didn’t observe the day with the same naïveté as our unbelieving neighbors and coworkers?
And what if we didn’t overreact to such nonchalance by simply withdrawing? What if Halloween wasn’t a night when Christians retreated in disapproval, but an occasion for storming the gates of hell?
The Gospel Trick
What if we ran Halloween through the grid of the gospel and pondered whether there might be a third path beyond naïveté and retreat? What if we took the perspective that all of life, Halloween included, is an opportunity for gospel advance? What if we saw Halloween not as a retreat but as a kind of gospel trick—an occasion to extend Christ’s cause on precisely the night when Satan may feel his strongest?
What if we took to the offensive on Halloween? Isn’t this how our God loves to show himself mighty? Just when the devil has a good head of steam, God, like a skilled ninja, uses the adversary’s body weight against him. It’s Satan’s own inertia that drives the stake into his heart. Just like the cross. It’s a kind of divine “trick”: Precisely when the demonic community thinks for sure they have Jesus cornered, he delivers the deathblow. Wasn’t it a Halloween-like gathering of darkness and demonic festival at Golgotha, the place of the Skull, when the God-man “disarmed the powers and authorities [and] made a public spectacle of them, triumphing over them” at the cross (Colossians 2:15)?

Ary Scheffer: The Temptation of Christ, 1854

Image via Wikipedia

Marching on Hell
What if we were reminded that Jesus, our invincible hero, will soon crush Satan under our feet (Romans 16:20)? What if we really believed deep down that our Jesus has promised with absolute certainty, “I will build my church, and the gates of hell shall not prevail against it” (Matthew 16:18). What if we realized that the gates-of-hell thing isn’t a picture of a defensive church straining to hold back the progressing Satanic legions, but rather an offensive church, on the move, advancing against the cowering, cornered kingdom of darkness? What if the church is the side building the siegeworks? What if the church is marching forward, and Jesus is leading his church on an aggressive campaign against the stationary and soon-to-collapse gates of hell? What if we didn’t let Halloween convince us for a minute that it’s otherwise?
What if Ephesians 6:12 reminded us that “we do not wrestle against flesh and blood, but against the rulers, against the authorities, against the cosmic power over this present darkness, against the spiritual forces of evil in the heavenly places”? What if we remembered that it’s not our increasingly post-Christian society’s Halloween revelers who are our enemies, but that our real adversary is the one who has blinded them, and that we spite Satan as we rescue unbelievers with the word of the cross?
Resisting the Devil
What posture would Jesus have us take when we are told that our “adversary the devil prowls around like a roaring lion, seeking someone to devour” (1 Peter 5:8)? Naïveté? Retreat? Rather: “Resist him, firm in your faith” (verse 9). What if we had the gospel gall to trust Jesus for this promise: “Resist the devil, and he will flee from you.” (James 4:7)? And what if resistance meant not only holding our ground, but taking his?
What if we hallowed Jesus at Halloween by pursuing gospel advance and going lovingly on the attack? What if, like Martin Luther, we didn’t cower in fear, but saw October 31 as a chance to serve notice to the threshold of evil? What if we didn’t turn out our lights as if hiding, but went pumpkin-smashing on the very doorstep of the King of Darkness himself?
Orienting on Others
What if we saw October 31 not merely as an occasion for asking self-oriented questions about our participation (whether we should or shouldn’t dress the kids up or carve pumpkins), but for pursuing others-oriented acts of love? What if we capitalized on the opportunity to take a step forward in an ongoing process of witnessing to our neighbors, co-workers, and extended families about who Jesus is and what he accomplished at Calvary for the wicked like us?
What if we resolved not to join the darkness by keeping our porch lights off? What if we didn’t deadbolt our doors, but handed out the best treats in the neighborhood as a faint echo of the kind of grace our Father extends to us sinners?
Giving the Good Candy
What if thinking evangelistically about Halloween didn’t mean just dropping tracts into children’s bags, but the good candy—and seeing the evening as an opportunity to cultivate relationships with the unbelieving as part of an ongoing process in which we plainly identify with Jesus, get to know them well, and personally speak the good news of our Savior into their lives?
And what if we made sure to keep reminding ourselves that our supreme treasure isn’t our subjective zeal for the mission, but our Jesus and his objective accomplishment for us?
The harvest is plentiful but the workers are few. Ask the Lord of the harvest, therefore, to send out workers into his harvest field.
– Jesus in Matthew 9:37–38

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari