Dr. P P Job of India – 33 years with International Christian Assoc founded by Richard Wurmbrand passes away

photo source – http://drjobsmission.org/home/

Links to  articles about Evangelist P P Jobs who among other callings on his life was also the Director of Voice of the Martyrs in India, working closely with Richard and Sabina Wurmbrand for 33 years:

  • Missionaries of the World.org– Peramangalam Porinju Job, an Indian preacher, often referred to as Billy Graham of India, died of heart attack Sunday in Hungary where he had gone on a preaching mission. His age was 76 and he began working as an evangelist in1963, especially among the persecuted Christians in communist and Muslim countries.The UK-based International Biographical Centre, Cambridge, nominated Job as „International Man of the Year” for 2000 – 2001. Job was the president of International Christian Association founded by Rev. Richard Wurmbrand, a Romanian evangelist who opposed communism. The Indian preacher joined the organization that works for persecuted Christians the world over 33 years ago.
  • The Berean Call – He preached at his son’s funeral Dr. Job often risks his life traveling to encourage Christians in restricted nations.. Dr. Job’s work angered many Hindus. In June of 1999 he was struck in the head with a rock hurled through his car window. A week later as his youngest son, Michael, was walking near the medical school where he was studying, a Fiat driving full speed hit Michael and drove off. Michael fell into a coma and died. Dr Job’s said of Michael’s death, „It’s as if they cut off his right arm’. However, he said, „I will continue to serve God with my left arm”.
  • Persecution.org – Dr Job has worked as an evangelist since 1963, working especially amongst the persecuted church in the Communist and the Muslim world. He was the President of International Christian Association – the worldwide Christian Mission amongst the persecuted believers founded by Rev Richard Wurmbrand. He worked actively in this organisation for 33 years.The very next year after the death (killing) of his son, in 2000, Job began the Michael Job Center to provide a sanctuary for the daughters of martyred persecuted and destitute Christians. Currently there are approximately 500 girls at the Centre who have come from all over India.
  • Indian Christian News Online– Internationally known evangelist and Charismatic preacher Dr PP Job passed away yesterday, August 19, after suffering a massive heart attack. Dr Job (67) was travelling Hungary to preach at a church in Tiszanagyfalu. „A relentless crusader, he was constantly on the move ignoring his own health and he was a true soldier who continued faithful even under adverse conditions,” said Christian columnist MPK Kutty who knew Dr Job since his initial days in Delhi. „With a heavy heart I received the message of Dr Job’s passing away in Hungary. We had known each other since the time I landed in Delhi in 1968 and witnessed his labours in Lord’s vineyard.” „He is a miracle and God’s special creation,” adds Kutty, who eulogises the renowned evangelist as a groundnut vendor and Communist who would „become a modern hero for Jesus Christ in a world that is a still a threat to His disciples”.
  • Dr. PP Job official website – read more about PP Job and his ministries.

Here is video that thanks to BrinksTV, it  is publishing it on the internet:

My life for the girls – Dr. P.P. Job

by  2 days ago

In 2009 we have produced the documentary „The girls of India”. Then in 2012 we have produced another documentary with Dr. P.P. Job. You will get a brief introduction with a flashback to the previous documentary. Bert Dorenbos of Cry for Life Holland is the interviewer. The building in scaffolding was opened in 2009 and now it has his destiny as „Master of Business Administration (MBA)”. What is new added, is a building intended for baby girls aged 0-3 years. Girls are not wanted and instead to kill the girl-child, they will be taken care of. If nobody does it, Dr. Job does.

Unfortunately, seven weeks after the recordings we received sad news. Dr. Job suddenly deceased on August 19th, 2012. At that time, Dr. Job was in a church in Hungary. In the morning he had preached and in the afternoon Dr. Job got a heart failure. We, from the Brink Media Team, know Dr. Job as a humble man of God, a great visionary with grandiose plans, a man expecting miracles of God.
His relation with God and complete trust in God was admirable and an example for many. Not knowing that this was his last tv interviews, we already had given the new documentary the title: „My life for the girls”.

We will miss Dr. Job.

His last words in the interview were:
„All miracles seem exaggerated for people who do not believe, but every miracle is a reality for people who believe in miracles”

Brink Media Team – Foundation Help Persecuted Christians (HVC) – Cry for Life Foundation

My life for the girls – Dr. P.P. Job from BrinkTV on Vimeo.

Funeral information from Mrs. Mary Job:

Thank you all for your messages of condolences, prayerful support and personal visits which enabled me to pass through these days of bereavement following the unexpected demise of my husband.

Dr P.P. Job entered his heavenly abode on Sunday, 19 August 2012 at 18.30hrs (IST) near Budapest, Hungary where he had addressed a Sunday morning gathering at a local church. After lunch while taking rest he had a sudden heart attack. Expert medical help and hospitalization immediately could not revive him.  His mortal remains are being brought to New Delhi tonight, (Saturday 25 August).
The public viewing and funeral of his earthly remains will be conducted as under:

Sunday 26 August 2012

1400 hrs- The Cathedral Church of the Redemption, 1 Church Road North Avenue, New Delhi-11.

Funeral Service led by His Grace Dr. Joseph Mar Thoma, Metropolitan, Mar Thoma Church.

Monday 27 August 2012

1400 hrs- Michael Job Centre, Near Sulur Boat Club, Coimbatore.

Public Viewing and Homage by Michael Job Institutions.

Tuesday 28 August 2012

1600 hrs- York Cemetery, Prithviraj Road, New Delhi.

Mortal remains will be laid to rest.

I request your continued prayers and support for furthering the ministry of Dr. P.P. Job and the Institutions he had nurtured and developed.
Dr Mrs Mary Job

An interview by Petru Amarei of Romanian Television Network (in English):

Dr. Job is the first missionary from India to evangelize different countries spanning the five continents of the world. He has toured 129 nations many times over, spreading the Word of God –preaching often in areas that could have cost him his life.

Dr. Job is the managing director of Sabina Printing Press, the largest Christian printing press in India, which publishes over 3 million pieces of Christian literature every year in 37 languages for distribution worldwide.

Dr. Job has fought many battles in his life but the loss of both of his sons, John and Michael, because they were preachers of Gods word, has been his toughest battle by far. Out of great grief has come extreme joy with the work that has been started in Michael and Johns name. Dr. Job now has approximately  five hundred girls who are from martyred, persecuted or destitute parents.


In India, girls are not as desirable as boys because of the dowry system. Parents of girls are expected to pay a sizable amount of money [dowry] to the family of the man she marries, and that causes a lot of girls to be aborted, or abandoned early in life. Girls who are orphaned have no options, and Christian girls especially have limited hope for a successful life. At the Michael Job Center our girls are all taught that they have value in the eyes of God, and that God loves them.


At this time our family is approximately 500 girls ranging in age from 3 to 23 and more than 50 committed staff who care for, love and teach them.

These Children receive a top notch education, housing and food and most importantly they receive a new lease on life, hope and a future. Many of these children will grow to become the future leaders of India. SOURCE here and here.

While he was most well known for evangelizing the masses in India and the founding of the school for girls, here is a list of other institutions he founded and worked through:

Dr. Job has established the following institutions
1. The Love In Action Society (ESTD. 1972)
Founder & President
2. Tortured For Christ (ESTD. 1973)
Founder & Editor
3. Sabina Printing Press (ESTD. 1976) (Largest printing press in India)
Founder & Managing Director (Named for Sabina Wurmbrand)
4. Christian Medical Centre (ESTD. 1984)
Founder & Director
5. Michael Job Orphanage (ESTD. 2000)
Founder & Director
6. Michael Job Memorial Higher Secondary School for Girls (ESTD. 2003)
Founder & Correspondent
7. Michael Job Memorial College of Education
(B.Ed. & M.Ed.) for Women (ESTD. 2004)
Founder & Chairman
8. Michael Job College of Arts & Science for Women (ESTD. 2005)
Founder & Chairman
9. Dr. Job’s Mission (ESTD. 2003)
Founder & President
10. Dr. Job’s Mission To The Persecuted Church Inc., USA
Founder President
11. Ittianam Enterprises (ESTD. 2008)

Bishop Florin T. Cimpean: Dr. P.P. Job was promoted to glory!

Bishop Florin Cîmpean în misiune în India cu Dr. P.P. Job si o delegatie de Romani

Dr. P. P. Job has been promoted to Glory. I was so honored to have known him for the last several years as man of God and as a true friend. Even though we got to know each other only for the last several years, there was a mysterious connection.
Forty two years ago, Dr. Job visited Romania for the first time. He went there as a messager of  Richard Wurmbrand to visit and inquire about the underground and persecuted church. Because he was not from the West, but from India, he was allowed to enter one of the most draconically controlled countries. It was the year I was born in Romania. Later on, when the communist regime fell in 1989 and Richard Wurmbrand visited Romania for the first time after he was expelled from the country, I was the first one to interview him for the Word of Truth magazine.


When I met Dr. Job for the first time in Chicago, we connected instantly, both standing in the shadow of a great faith giant (Wurmbrand). He became like a father to me and myself as a son, being the about the same age as his older son. As he was adopted by Wurmbrand, he adopted me spiritually. Dr. Job was a disciple of Wurmbrand and he was raised to stand for the underground and persecuted church around the world. Even when the Voice of the Martyrs was in some way taken away from him, he remained the Voice that crys out in the wilderness of the persecuted church, of the oppressed and abandoned, a voice that no one and nothing could silence.
Dr. P.P. Job was a hero for Christians around the world, a model of leadership, a preacher with spirit-charisma, a man of integrity that stood for justice. He was a titan of faith, yet a very humble and a modest man. Like a tree planted on the river shore, he was fruitful and countless crowds benefitted from his gifts. The storms came over his life. He lost his sons, but he never lost the SON. He was sometimes almost crushed, but never defeated. He was a voice for the voiceless and he was a force for the powerless and a provider for the hungry. He travelled across the world to represent those could not represent themselves. He was selflessly giving himself to others.
When he was staying at our house in Chicago, I often had the strange feeling that I am hosting an angel. Now I could testify that he was a messenger of God for a world in crisis.
Bishop Florin Cimpean marching at
the Rally for Indian Abolition of Girl/Child Discrimination
Dr. P. P. Job stood for life, for the persecuted church, for orphans, for the oppressed, for the helpless, for the gospel and ultimately for Christ. Now Christ stands for Him. The heaven is welcoming home a human being that belongs to a better world, God’s world. Welcome home, Saint. I lost a father, a friend, a partner. The heaven gained a Saint.
He was long due for a promotion. Dr. P. P. Job was promoted to Glory!
Bishop Florin T. Cimpean

Ruth Tomuta: Dr. P.P. Job a luminat frumos

Ruth Tomuta cu Rev. Ilie Tomuta si Dr. PP Job in India http://genesismission.com/

Daca, referindu-ne la Dr. P.P. Job, l-am numi doar un evanghelist, aceasta ar aduce un mare deserviciu numelui acestui om care si-a pus intreaga viata la dispozitia lui Dumnezeu.

Mai mult, chiar daca l-am numi Billy Graham al Indiei, sau “Omul international al anului 2000-2001” (numit de Centrul Biografic International, Cambridge, Marea Britanie), sau Presedintele Asociatiei Internationale Crestine, sau directorul publicatiei Sabina Printing Press, sau un predicator in peste 129 de natiuni, autor si pionier al unsprezece institutii crestine, toate aceste titluri nu ar fi folosite corect in a-l descrie pe acest om.

Imi amintesc ca, prima data cand Dr. P.P. Job a venit sa predice la Biserica Philadelphia, a vorbit despre dreptate. A citit din cartea pe care a numit-o ca fiind “cartea sa” (pentru ca ii purta numele, Cartea lui Iov) si a proclamat cu toata puterea fiintei sale ca Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptatii. Spunea, cu lacrimi in ochi, ca, desi si-a pierdut ambii fii pentru credinta in Dumnezeu, tot ceea ce avea mai drag, cu toate acestea el crede ca fiecare decizie pe care Dumnezeu o ia este corecta, dreapta. De aceea el spunea ca nu va inceta niciodata sa se inchine lui Dumnezeu si sa proclame dragostea Lui. Asadar, cred ca Dr. P.P. Job si-a purtat numele, Job-Iov, cu adevarat.

Personal, cred ca Dr.P.P. Job ar trebui sa ramana in memoria noastra ca o “lumina care nu a incetat niciodata sa straluceasca pentru Gloria lui Dumnezeu”.

“Nimeni, dupa ce a aprins o lumina, n-o acopera cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune intr-un sfesnic, pentru ca cei ce intra, sa vada lumina” (Luca 8:16). Dr. Job a fost o adevarata lumina a Domnului nostru Isus Hristos, deoarece nu numai ca a luminat incaperi cu zambetul sau si cu dragostea lui Dumnezeu, ci a luminat intreaga Indie. Salvand fete si copii de pe strazile si credintele pervertite ale Indiei, Dr. Job a luminat fetele a peste 500 de fete orfane. Le-a ingrijit si le-a sprijinit cu toata atentia si grija pe care un parinte le poate arata copiilor lui. Ca si un far care nu inceteaza sa straluceasca si ca si Iov, Dr. Job nu s-a clatinat in furtuna.

Cand altii au vazut in India un teren corupt si sterp, Dr. Job a crezut ca Dumnezeu poate sa aduca o primavara a sperantei in aceasta tara. Una dintre istorioarele pe care le spunea cu placere era cea in care o fetita, care azi traieste  si studiaza la Centrul Michael Job, a fost gasita ingropata de vie. Atunci cand a fost descoperita, abia i se vedea capul deasupra pamantului. Dr. Job a stiut ca aceasta fetita era mai mult decat o fetita abandonata, era o radacina de speranta ce crestea printre milioanele de flori nebagate in seama care dadeau sa creasca. Dr. Job a privit la o natiune a saraciei si a mortii, si, ca si un copil inocent al lui Dumnezeu, visa la miracole si la posibilitati nemaiintalnite.

“Si in toata tara nu erau fete asa de frumoase ca fetele lui Iov”… (Iov 42:15).Azi, orfelinatul Dr.-ului P.P. Job infloreste cu noi fete-flori in fiecare zi si nimeni nu poate sa nu admita ca ele sunt cele mai frumoase si mai pretioase fete pe care le-a avut India vreodata. Aceste fete care erau odinioara abandonate, neglijate, uitate si marginalizate, azi nu inceteaza sa zambeasca si sa cante cantari de lauda la adresa Domnului Isus Hristos. Oricine poate spune ca ele sunt cu adevarat fiice ale Dr.-ului Job, care le numea viitoarele Doamne ale Indiei. (De aceea nu va intristati de pierderea tatalui vostru Job, pentru ca pierderea voastra este castigul cerului.)

“Si sa slujeasca de luminatori in intinderea cerului ca sa lumineze pamantul.” Si asa a fost. (Geneza 1:15). Desi acum Dr. Job este in pacea divina a cerului, el continua sa lumineze pamantul cu lumina pe care a lasat-o aici jos. Niciodata nu ii vom uita dragostea si sacrificiul!

Ruth Tomuta


Free Online Book – Adoniram Johnson


Adoniram Johnson – missionary to Burma 1813  – 1849 click on photo for article from http://urbanchristiannews.com

Adoniram Judson by John Piper

How Few There Are Who Die So Hard


Click here or on book at right for link to pdf.

via http://www.desiringGod.org


„Are you sure that God wants you to continue your life in this comparatively church-saturated land? Or might he be calling you to fill up what is lacking in the sufferings of Christ, to fall like a grain of wheat into some distant ground and die, to hate your life in this world and so to keep it forever and bear much fruit?” (p. 21).

About the Book

Earnestly consider your role in completing the Great Commission.

That was John Piper’s overarching plea when he delivered a biographical message on Adoniram Judson in 2003.

Judson was America’s first foreign missionary and an example of one who considered, and executed on, his own uniquely strategic role in the completing of the Commission.

Though warned not to go to Burma, he entered the country almost 200 years ago — in July of 1813 — and there invested the next 38 years of his life preaching Christ where he had not been named.

And the cost was very high. But in God’s perfect economy, his suffering had a plain purpose. As Piper explains, „I am persuaded from Scripture and from the history of missions that God’s design for the evangelization of the world and the consummation of his purposes includes the suffering of his ministers and missionaries.”

Originally an address to pastors, Piper’s biography of Judson is now available in a short e-book that leads us to ask the same challenging question, „Might God be calling you to fill up what is lacking in the sufferings of Christ, to fall like a grain of wheat into some distant ground and die, to hate your life in this world and so to keep it forever and bear much fruit?”

An EPUB file is formatted for readers like the Nook, Sony Reader, and Apple iBooks (iPad, iPhone, iPod). A MOBI file is formatted for Kindle applications (this option works well on some mobile devices, and not so well on others).


Matt Chandler and the Charismatic Dimension

via ChristianLeaders.com

Matt Chandler discusses how his worldview was rocked during a ministry trip to India, as well as the practical applications of change. Here is Adrian Warnock with Matt Chandler:

Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul 7B – Departe in Serviciu – continuare


traducere de Avram Cuc. In acest capitol Sadhu Sundar Singh se intoarce in orasul natal, dupa 14 ani de propovaduire misionara; tatal sau, in sfarsit ii cere sa ii spuna despre Hristos si apoi cere sa fie botezat de fiul sau care la condus la Hristos.

Un templu Sikh in Penang unde s-ar putea sa fi propovaduit pe Hristos  Sundar Singh

La Penang, un sikh l-a invitat sa vorbeasca intr-un templu sikh si guvernatorul a dat o jumatate de zi de concediu functionarilor din politie ca sa-l poata asculta. Ce contrast fata de dusmania cu care fusese intampinat de poporul sau si de orasul sau natal!

De la Singapore el a raspuns invitatiei ca sa mearga in China si in Japonia. Trenurile se opreau in statiile intermediare  si vapoarele isi intarziau plecarea, numai sa-l ia pe bord.

Pretutindeni il astepta o primire entuziasta si mesajul sau aducea lumina si viata. El a predicat in catedrala din Pekin, unde un pastor metodist i-a servit ca interpret. La Hankow, fiul lui Hudson Taylor a fost cel care l-a tradus in chinezeste. In Japonia a fost dureros impresionat de materialismul, pofta de bogatie, imoralitatea si indiferenta religioasa. In China a fost impresionat sa vada in ce masura absenta castelor usura accesul convertitilor in biserica crestina, ceea ce nu era cazul in India.

In vara anului 1919, Sadhu se reintoarce la Sabathu si de aici pe pamantul chemarii sale. Inima sa era totdeauna alipita de Tibet si inca odata el intreprinse calatoria periculoasa in regiunile ninse ale Himalayei.

Intorcandu-se in octombrie, dupa ce a traversat Punjabul, s-a dus la Rampur, orasul sau natal. Tatal lui care nu la mai vazut de 14 ani, l-a primit cu bunatate si i-a cerut sa-i arate si lui calea care duce la Christos. Mari au fost emotia si recunostinta lui Sundar vazand rugaciunile sale staruitoare fiind ascultate. El a recomandat tatalui sau sa citeasca Biblia si sa se roage. Acesta s-a supus si putin dupa aceea, i-a spus lui Sundar: „Am gasit pe Mantuitorul tau; El a devenit si Mintuitorul meu. Ochii mei spirituali au fost deschisi prin tine, iata pentru ce doresc sa primesc botezul prin mainile tale”. Sadhu insa care a refuzat sa boteze mii de persoane, n-a putut sa consemne la aceasta rugaciune miscatoare a tatalui sau. – „Christos nu m-a trimis sa botez ci sa anunt Evanghelia, precum odinioara marele Apostol Pavel. Altii au slujba botezului, eu nu sunt decat un martor al harului lui Dumnezeu si al pacii care este in Isus Christos”.

Provincia Punjab din care face parte Rampur, circa 1900

De foarte multi ani Sundar avea marea dorinta sa viziteze Palestina, tara unde Christos a trait, a suferit si si-a jertfit viata, insa nu a putut obtine pasaportul si a fost nevoit ca sa renunte.

– „Intr-o noapte, spune el, in timp ce ma rugam, am primit de la Dumnezeu o chemare pentru Anglia. In meditatiune, vointa cereasca a devenit clara pentru mine. Am inteles ca trebuie sa vizitez tinuturile  denumite crestine si ca acolo deasemenea voi avea de dat marturia mea”. Cheltuielile acestei prime calatorii in Europa au fost sustinute de tatal sau.

In februarie 1920, Sundar sosi la Liverpol, a vizitat Manchester, Birmingham, Oxford si a predicat in multe colegii. La Londra mari multimi de la diverse denumiri au venit sa-l asculte. La Catedrala de la Westminster el se adresa la 700 de clerici anglicani, printre care si episcopul de Canterbury si alti episcopi. El vorbi deasemenea la Cambridge si in diverse regiuni misionare.

Invitat la asociatia Misiunilor din Paris, a stat un scurt timp in acest oras si s-a reantors in Marea Britanie, vizitand Irlanda si Scotia.

In Mai se imbarca pentru America, unde a depus marturia sa la New York, Brooklyn, Baltimore, Philadelphia, Chicago si San Francisco.

El a combatut influenta unor hindusi si budisti, care castigau numerosi adepti pentru religiunea Indiei.

Activitatea neancetata, zgomotoasa si trepidanta a marilor orase americane contrasta cu natura calma, orientala si contemplativa a acestui mare prieten al singuratatii. Cand americanii mandri de civilizatia lor, gandeau sa-i provoace prin splendidele lor inventii tehnice admiratia lui Sundar, el ii facea sa inteleaga ca opera lui Dumnezeu il interesa mai mult decat opera oamenilor. Deceptionati, ei declara ca fiind numai in trecere prin mijlocul lor, el nu putea in cateva zile sa poata cunoste si sa aprecieze geniul american. La care Sadhu a raspuns in limbajul sau inflorit: – „In botanica trebuie sa studiezi mult timp structura unei flori si diversele sale organe, dar ca sa-i simti parfumul nu-ti trebuie decat o clipa”. El nu vorbea ca sa placa oamenilor, ci numai adevarul si in iubire. De aceea le-a mai spus: „Christos le-ar fi zis aici: veniti la Mine, voi toti cei incarcati de aur si eu va voi despovara”. El gandise despre Occident, ca faptul cunoasterii lui Christos, a transformat natiunile acestor parti, dar vazand pretutindeni iubirea de arginti, luxul, traiul bun, goana dupa placere si toate lucrurile pe care lumea le poate oferi, a fost profund deceptionat. Chiar la acei care isi spuneau crestini, el afla foarte multa miscare, zgomot si agitatie, si foarte putin timp dat lui Dumnezeu pentru meditatie. Occidentalii erau atat de ocupati, incat au indepartat rugaciunea din viata lor zilnica. El a gasit, cum de altfel i se spuse inainte de plecare, ca asa numitele tari crestine, s-au corupt si nu mai sunt crestine in asamblul lor. Cu toate acestea a intalnit multi servi fideli de ai Domnului si intors acasa a spus amicilor sai hindusi, ca daca in Occident a descoperit mult materialism, India are inca nevoie de misionarii trimisi din Europa si din America. „Insemnatatea ce o au misiunile, este forta si viata bisericilor crestine din Occident”, a spus Sundar.

In iulie s-a imbarcat pentru Australia. Un uragan in timpul traversarii oceanului, i-a sugerat imaginea urmatoare: „In fiecare dimineata am primit vesti proaspete. Intr-o zi o brusca  oprire si o tacere completa! Am intrebat, care sa fie cauza si mi s-a raspuns ca furtuna, adica perturbarile atmosferice,  impiedica telegrafia fara fir, sa receptioneze mesajele. La fel cateodata din cauza pacatului, atmosfera spirituala este tulburata si contactul nostru cu Dumnezeu este intrerupt. Aceasta furtuna poate sa inceteze de la sine, iar singurul care calmeaza este Isus. El poate cu autoritate sa vorbeasca vantului si marii sa se domoleasca. Cand totul in interior este calm, atunci ii auzim vocea si noi avem bucuria prezentei Lui in inimi”.

Sidney, Melbourne, Perth, Adelaida, Freementale, au primit vizita lui Sadhu. Pretutindeni si mereu, influenta sa binefacatoare unea intre ele diversele comunitati crestine. „De care biserica apartineti?” l-au intrebat adesea. „Niciuneia – raspunde – eu apartin lui Christos, ceea ce-mi ajunge si intr-un sens larg apartin tuturor bisericilor unde se gasesc adevaratii crestini. Eu nu cred in uniunile obtinute prin mijloace omenesti; unirea exterioara n-are nici o utilitate. Singuri cai care sunt legati prin Christos care sunt una cu El, vor fi uniti in cer. Cum oare vor putea sta impreuna pentru vesnicie in cer acei crestini, care nu pot sa traiasca in armonie anii scurti ai vietii lor pamantesti?”

Dupa luni de activitate necurmata, Sundar s-a regasit cu bucurie la Sabathu si a petrecut cateva luni in liniste inainte de a-si relua in primavara anului 1921, lucrarea in Tibet. El a depus marturie in numeroase tari vestind Evanghelia in biserici arhipline, inconjurat de multimi entuziaste. Acum el reancepu calatoriile in tinuturile singuratice si vestea aceiasi Evanghelie in orase si targuri vrasmase marturiei sale.

In 1922 accepta numeroase invitatii venite din Europa si a putut in final sa-si realizeze dorinta arzatoare de a vizita Palestina. Acolo a trait chiar in prezenta lui Isus. Il simtea pretutindeni cu sine si strabatand aceste tinuturi unde Mantuitorul a lucrat si a suferit, inima sa se revarsa de bucurie si recunostinta.

Vizitand tara sfanta, Biblia i-a fost ca iluminata si i-a devenit inca mai scumpa. Ceea ce izbeste un spirit sensibil, adica multimea turistilor, reclamele, zgomotul masinilor, rivalitatile sectelor religioase, toata miscarea si vulgaritatea vietii umane nu pare sa fi produs asupra lui vreo impresie penibila. Si aceasta fara indoiala, pentru ca el traia in spirit atat de complect in comuniune cu Christos, incat era constient de prezenta Lui.

In templu la Ierusalim parea ca distinge cuvintele lui Isus: „Eu am venit ca sa aveti viata vesnica si inca din belsug”. El credea ca-L aude spunandu-i, precum odinioara ucenicilor: „Pacea sa fie cu voi, precum Tatal M-a trimes si Eu de asemenea va trimit”. El stia ca la randu-i, fusese trimis sa-I serveasca ca martor in lume.

Bethleem, Emaus, Bethania, Muntele Maslinilor, Capernaum, Sfantul Mormant, drumul Calvarului, Nazaretul, lacul Galileii, toate erau pentru el ca un comentariu viu al Evangheliilor, toate ii vorbeau de viata Mantuitorului, de marea drama de la cruce si de biruinta invierii.

Fantana lui Iacob, langa care s-a oprit, i-a sugerat gandirea urmatoare: – „Acei care vor bea din aceasta apa, a spus Isus, vor fi din nou insetati, dar aceia care vor bea apa vie pe care o voi da Eu, nu vor mai inseta niciodata. Adevarat este! Am baut apa acestei fantani faimoase, si totusi seara setea nu-mi era stinsa. Dar iata sunt mai bine de saisprezece ani, de cand Christos mi-a dat din apa Sa vie, si pot spune cu toata umilinta si recunostinta, ca sufletul meu a fost adapat pentru totdeauna. El este adevaratul izvor de viata!”

„Pe malurile Iordanului – a spus in continuare – am privit apa proaspata si dulce care se varsa continuu in Marea Moarta, care ramane moarta pentru ca ea opreste aceasta vie, fara sa-i dea drumul mai departe. Acelasi lucru este cu bisericile moarte, cu crestinii morti, pentru ca acestia pastreaza pentru ei apa vie pe care o da Isus. Nu fiti asemenea Marii Moarte. Faceti parte si altora de binecuvantarile pe care le-ati primit. Intrebuintati darurile voastre, invatatura voastra , averea voastra, in serviciul lui Christos; atunci veti primi binecuvantari tot mai mari. Eu am facut experienta ca daca am facut ceva pentru Christos, am primit in schimb de o mie de ori mai mult. Fiti gata sa lucrati pentru Mantuitorul vostru si sa ajutati pe aproapele vostru”. Din Palestina Sadhu a mers la Cairo, unde a predicat in biserica copta. Apoi dupa o saptamana, el a debarcat la Marsilia si de acolo s-a dus direct in Elvetia. Intr-o lune la 27 Februarie 1922, Sundar a sosit la Lausanne.

Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul 7A – Departe in Serviciu

traducere de Avram Cuc

E interesant ca in acest capitol se vede amprenta „Evangheliei Prosperitatii” care credem ca e ceva nou, dar avea dreptate Solomon cand spunea ca nu este nimic nou sub soare. Un mic pasaj din acest capitol ne dovedeste acest adevar:

Sadhu se afla atunci in culmea popularitatii sale, si aici isi are locul urmatorul fapt: Intr-o zi cand se dusese in jungla sa se roage, un individ plin de cucernicie se apropie de el: – „Iertati-ma ca va tulbur singuratatea si va intrerup rugile, dar oare nu este o datorie sa cauti binele altora? Viata dumneavoastra curata si de renuntare m-au impresionat adanc, la fel ca si pe cei multi ce cauta pe Dumnezeu. Cu toate ca v-ati consacrat corpul si sufletul pentru binele aproapelui, totusi n-ati fost suficient recompensat. Si iata ce vreau sa spun: crestin devenit, influenta dumneavoastra s-a intins peste sute de oameni, insa ea ramane limitata. N-ar fi mai bine pentru dumneavoastra sa deveniti ca hindus sau musulman un „lider” al poporului? Daca consimtiti la acest lucru, curand veti vedea milioane ca va urmeaza si adora ca pe „guru-ul” lor”.

Cand Sadhu auzi aceste cuvinte, raspunse imediat: „Inapoia mea Satano, eu stiu ca esti un lup imbracat in piele de miel, tu doresti ca eu sa renunt a urma calea cea stramta a vietii care este ceea a crucii, pentru a apuca pe drumul mare care duce la moarte. 


faceti click pe poza pentru sursa – Muntele Everest, Tibet

Eu nu ma rusinez de Evanghelie, ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea oricui crede” Romani 1:16 Apostolul Pavel

In vastele solitudini ale Himalayei, Sadhu a petrecut luni intregi in tacere si in comuniune cu Dumnezeu. El a strabatut singur regiuni rar vizitate de oameni si a contemplat in natura opere splendide ale Creatorului. Acolo Dumnezeu i-a intiparit talentul sau divin si i-a acordat , in momentele de extaz viziuni spirituale asupra lumei invizibile, care i-au iluminat viata.

El a primit putere in vederea slujbei ce i se incredintase in cuprinsul Indiei si pentru calatoriile misionare de-a lungul lumii. Numele sau deveni in curind celebru si toate portile se deschisera inaintea acestui servitor al lui Christos despre care se vorbea cu atata uimire si admiratie. Nimic insa nu l-a abatut de la chemarea sa de „sadhu”. Si mereu arata aceiasi umilinta, aceiasi dulceata, aceiasi simpatie in viata sa de renuntari. Sufletul sau totdeauna indragostit de liniste si de unire cu Dumnezeu, suferea de lingusirea oamenilor si nazuia cu staruinta sa regaseasca solitudinea muntilor.

In 1918 a venit la Mandras si de aici mult mai la sud, ca sa lucreze pentru un timp printre comunitatile lipsite, din cauza razboiului, de misionarii germani. Atunci a intilnit si pe sotii Benoit, veniti in India, sa ajute pe misionarii elvetieni ramasi fara adapost, ca urmare a expulzarilor facute de guvernamantul englez. Pretutindeni Sadhu indemna pe crestinii hindusi sa continue munca misionarilor europeni si sa nu lase sa se piarda lucrarea inceputa. El ilustra indemnurile sale prin pilda urmatoare: „Un om avea o gradina magnifica; plantele si arborii erau foarte bine ingrijiti de el si fiecare le admira. Acel om insa trebuind sa plece pentru un timp indelungat, si-a spus in sine: – fiul meu aste aici; el va pastra totul in ordine pana la intoarcerea mea. Dar fiul nu s-a ingrijit de gradina si nici altcineva nu i-a purtat de grija; poarta ei a ramas deschisa, vacile vecinului au intrat acolo si au pascut florile si verdeata. Nimeni nu a mai udat plantele si curand totul s-a ofilit si s-a uscat. Trecatorii se mirau de neglijenta acestui fiu indolent si trandav. Oh- raspunde el, tatal meu a plecat fara sa-mi spuna ce trebuie sa fac!”

– „Voi crestini indieni, voi sunteti intocmai ca acest fiu; misionarii vostri au trebuit sa plece si vor fi departe mult timp, dar voi nu faceti nimic sa continuati opera lor. Daca voiti sa fiti feciori adevarati, sa va indepliniti datoria, fara sa asteptati un ordin special de la tatal vostru”.

Zi si noapte, Sadhu predica in numeroase adunari. Niciodata cineva nu a atras intr-un asemenea grad atentia si simpatia bisericilor din India. La dansul veneau din toate partile. Sfaturile pe care le dadea, erau intotdeauna pline de intelepciune, de bun simt si de masura. Exemplul pioasei sale mame si educatia pe care i-o daduse, reveneau constant in convorbirile lui cu femeile. – „Daca o mama pagana a putut sa faca atata pentru fiul ei, cu cat mai mult voi mame crestine, puteti sa faceti pentru copiii vostri!”

Foarte adesea –  intocmai ca Nicodim – multi veneau sa-l vada in timpul orelor tacute ale noptii si sa caute adevarul. Il rugau fierbinte sa viziteze bolnavii, sa binecuvanteze copiii. Un numar foarte mare, ca o legiune de oameni, cereau rugaciunile sale  si foarte multi au gasit usurarea asteptata. Vestea vindecarilor facute prin el a luat o astfel de proportie, incat el a refuzat sa raspunda la foarte multe apeluri. Hindusii atribuie voluntar o putere magica, unui barbat sfant.

Ceylon cca. 1900’s – faceti click pe poza pentru sursa

– „La Ceylon, un crestin de buna familie avea un copil, care era pe moarte. Medicii il condamnara si mama lui m-a rugat fierbinte sa vin, sa-mi pun mainile si sa ma rog pentru el. I-am spus ca aceste maini n-au nici o putere, ci singure  mainile strapunse ale lui Christos pot sa tamaduiasca. Cu toate acestea am consimtit in sfarsit sa merg la spital si sa vad pe tanarul bolnav. M-am rugat pentru el si am pus mainile mele pe capul lui. Trei zile mai tarziu l-am zarit asezat langa mama lui, in fundul unei sali in care predicam. In ciuda eforturilor mele, n-am putut convinge oamenii ca vindecarea nu era obtinuta printr-o putere supranaturala ci era acordata mamei de Christos ca raspuns la rugaciune. Astfel, staruiau sa ma priveasca ca un facator de minuni si eu am inteles ca era folositor sa nu incurajez o superstitie, care abatea atentia de la Evanghelie”.

Sadhu a participat la o mare adunare a bisericii siriene, unde 20 000 de crestini au fost prezenti. Aceasta comuniune crestina isi pretinde obarsia de la Apostolul Toma, venit se spune, sa predice Evanghelia in India. Dar in afara acestei traditii, – adevarata sau nu – este stabilit ca aceasta biserica exista inca din secolul al treilea, era crestina. Sundar a participat la una din congresele ramurei „Mar Thomas” , in Tranvacor. In fiecare an, in sezonul uscat, se construia un vast hangar pe o insula de nisip formata in albia secata a unui fluviu mare. Acolo, timp de o saptamana se tineau adunari de evanghelizare. In fiecare dimineata, inaintea aurorei un barbat strabatea cantonamentul strigand: – „Laudat fie Dumnezeu, laudat fie Fiul lui Dumnezeu!” – si de pretutindeni se intonau rugaciuni cantate pe vechile melodii siriene. Astfel se inaltau catre cer printr-un crescendo constant, invocarea ce trebuia sa ajute coborarea binecuvantarii peste adunarile zilei.

Datorita prezentei lui Sadhu, in anul acela a venit mai multa lume decat de obicei. Nu mai putin de 32 000 de auditori erau asezati pe nisip, in timp ce pe o platforma ridicata doi episcopi de-ai bisericii siriene, in roba de matase rosie, cu braie de aur si acoperiti cu turbane neobisnuite prezidau intrunirile. Alti predicatori printre care si Sadhu erau asezati pe estrada in felul indian. Cand episcopul indica un subiect de rugaciune, un murmur se ridica si mergea crescand pana ce devenea asemenea unei rostogoliri de talaz oceanic.

Harta denota Misiunile Crestine din India cca. 1900. Sundar Singh i-a mustrat pentru ca s-au limitat in vestirea lui Hristos doar la zona lor, motiv pentru care a trebuit sa vina misionari din alte tari ca sa vesteasca Evanghelia in India.

Sundar a vorbit deschis acestui mare auditoriu, spunandu-le ca o deosebita favoare le-a fost acordata prin cunostinta ce o aveau, despre Evanghelie dupa atatea secole. El i-a rugat sa se intrebe serios, pentru ce vestirea lui Christos, ramasese atat de mult limitata, numai la aceasta mica parte a Indiei? Din cauza neglijentei lor, Dumnezeu a trebuit sa trimita misionari straini, din Europa si din America, pentru ca sa faca lucrarea ce le fusese lor incredintata. Sadhu ii zorea cu staruinta sa raspunda in fine la apelul divin si sa aduca lumina milioanelor de hindusi, ce mureau in intunerec.

Sadhu niciodata nu a atacat violent religia in care s-a nascut. El primea pe toti cei ce aveau principii religioase si nu cauta sa angajeze contraverse; voia doar sa contruiasca si sa nu darame. Prin dulceata sa, prin smerenia sa, prin acceptarea linistita a umilintelor si insultelor, si inca mai mult prin marturia facuta a vietii sale, decat prin cuvintele sale, el castiga inimile care vedeau in el, insasi dragostea lui Christos.

– „Viitorul credintei crestine in India, scrie C.F. Andrews, in cartea lui despre Sadhu Sundar Singh,  (poti sa o citesti aici, online in L. Engleza) este centrat pe idealul pe care Sadhu l-a asezat in fata crestinilor; Christos va fi gasit de hindusi, numai daca acei care se numesc crestini, n-au intunecat prezenta lui Dumnezeu pe pamant. Daca cei ce lucreaza ar apartine exclusiv lui Christos, spune Sundar, de mult timp lumea intreaga ar fi devenit crestina. Si trebuie sa marturisesc, in timp ce necrestinii, care cauta adevarul, sunt gata sa sufere pentru a-l gasi, biserica crestina in cea mai mare parte a lipsit”.

Sundar a lucrat sase saptamani in Ceylon, unde sederea sa a fost pregatita de misionari si laici de toate felurile. Mahomedani, hindusi, budisti, catolici, protestanti,toti veniti de departe, se inghesuiau in preajma locurilor de adunare, cu mult inainte de ora fixata. La Colombo, sute de oameni n-au putut ajunge macar pana la usile cladirii unde el vorbea. Numele lui era pe buzele tuturor.

Vazandu-l atat de calm si atat de blajin in mijlocul acestor multimi, care il urmareau si in clipele lui de odihna, nu se indoia nimeni de suferinta ce ii era provocata de aceasta popularitate, si cat era de departe de aceasta activitate clocotitoare de viata pe care el si-o dorea.

El a vorbit sever ascultatorilor, despre ceea ce considera ca sunt cele mai mari obstacole in raspandirea Evangheliei; pericolul bogatiilor si luxului si lepra spiritului de casta, care se observa chiar printre crestini. Niciodata India n-a fost scuturata de toropeala ei, cum a fost atunci, prin mesajul simplu al lui Christos cel rastignit si inviat.

Sadhu se afla atunci in culmea popularitatii sale, si aici isi are locul urmatorul fapt: Intr-o zi cand se dusese in jungla sa se roage, un individ plin de cucernicie se apropie de el: – „Iertati-ma ca va tulbur singuratatea si va intrerup rugile, dar oare nu este o datorie sa cauti binele altora? Viata dumneavoastra curata si de renuntare m-au impresionat adanc, la fel ca si pe cei multi ce cauta pe Dumnezeu. Cu toate ca v-ati consacrat corpul si sufletul pentru binele aproapelui, totusi n-ati fost suficient recompensat. Si iata ce vreau sa spun: crestin devenit, influenta dumneavoastra s-a intins peste sute de oameni, insa ea ramane limitata. N-ar fi mai bine pentru dumneavoastra sa deveniti ca hindus sau musulman un „lider” al poporului? Daca consimtiti la acest lucru, curand veti vedea milioane ca va urmeaza si adora ca pe „guru-ul” lor”.

Cand Sadhu auzi aceste cuvinte, raspunse imediat: „Inapoia mea Satano, eu stiu ca esti un lup imbracat in piele de miel, tu doresti ca eu sa renunt a urma calea cea stramta a vietii care este ceea a crucii, pentru a apuca pe drumul mare care duce la moarte. Rasplata mea este insusi Domnul, care si-a dat viata pentru mine si fericirea si datoria mea este sa ma daruiesc Lui cu tot ce posed. Pleaca de la mine, eu n-am de-a face cu tine”.

Sundar planse si se ruga mult. Terminand rugaciunea, el vazu drept inaintea sa o fiinta cereasca glorioasa. Lacrimile turburau viziunea lui Sadhu, dar un fluviu de iubire inunda inima sa. El respinse ispita de a deveni un „guru” hindus asemenea lui Ninak, onorat de toti si unind crestinismul si toate religiile Indiei intr-un sistem, care facea pe Isus egalul lui Mohamed sau a lui Buda. Nu! Pentru Sundar Singh, exista un singur Mantuitor, Isus Christos, o singura Evanghelie, adica buna vestire a harului lui Dumnezeu, ce este in Christos, acelasi ieri, astazi si in vecii vecilor.

Pretutindeni remarcabila personalitate a lui Sadhu starnea un interes extraordinar si dadea o mare putere cuvintelor sale. Acest interes se degaja dintr-insul ca o emanatie de energie spirituala, care il facea numaidecat recunoscut ca un trimis de-al lui Christos, investit cu un special mesaj. El a provocat in intreaga populatie o trezire de o importanta fara de pret. Nu ramane indoiala, ca predicarea sa a produs fructe din belsug si ca a facut sa se nasca un sentiment mai viu si mai profund despre ceea ce trebuie sa fie viata crestina.

Din Ceylon, Sundar a mers la Calicut si la Bombay. Aici el s-a molipsit de gripa, boala care tocmai bantuia prin India. „Dumnezeu mi-a dat prin aceasta un timp de repaus, pe care nu l-am putut avea in Sud” , a spus el.

Apoi , a urmat plecarea sa in prima calatorie misionara in afara Indiei. El a fost chemat sa vina in Birmania la Rangon, la Mandalay, la Singapore. Ca sa evite greutatile traducerii, a inceput studierea limbii engleze. El nu si-a luat cu sine nici un ban, ramanand fidel vorbelor lui Isus „nu fiti ingrijorati de viata voastra, adica ce veti manca si ce veti imbraca… Tatal vostru din ceruri stie de ce aveti nevoie”.

…continuarea capitolului sapte va urma in curand…

Sadhu Sundar Singh – Capitolul 5 – In Tibet

Katmandhu,Nepal in antichitate -photo A.Galis

Cititi –

„Eu ii voi arata ceea ce trebuie sa sufere pentru numele Meu”. Faptele Apostolilor 9:16.

De la inceputul activitatii sale misionare, Sadhu a avut in vedere marea si periculoasa lucrare sa duca Evanghelia in Tibet, tara inaccesibila, indepartata de regiunile vecine prin situatia ei geografica, inchisa fata de crestinism, si la orice influenta straina.

Frumusetea impresionanta a muntilor sai acoperiti de gheturi vesnice, bogatia manastirilor care ascund comori si manuscrise rare, necunoasterea
moravurilor si mentalitatii acestui popor pe care civilizatia europeana nu l-a atins inca, fac din Tibet o tara misterioasa si stranie, despartita de restul lumii prin frontierele sale incuiate.

Sundar nu cunostea nici tara, nici poporul, nici limba. El stia numai ca va trebui sa indure mari greutati, dar in zelul si iubirea sa pentru Hristos nu sovaia in fata nici unui pericol sau suferinte. Oare nu era el un „sikh” adica un soldat la ordinele Mintuitorului? Oare nu-l alesese Hristos pentru aceasta misiune periculoasa tocmai pentru ca avea nevoie de un martor fara frica? Oare nu avea Dumnezeu un mare numar de servitori care sa vesteasca mintuirea de-a lungul  Indiei, in timp ce nimenea nu era dispus sa infrunte pericolele acestei tari neglijate si ostile?

Muntii Himalaya-A.Galis

Crescut nu departe de muntii cei inalti ai Himalaiei, Sundar adeseori lasase gindirea sa zboare de cealalta parte a frontierei, catre acea populatie cufundata in tenebrele paginismului si care niciodata nu auzise vorbindu-se despre iubirea lui Dumnezeu.

Tibetanii sint foarte religiosi, dar cea mai mare parte sint foarte ignoranti si superstitiosi. ‘LAMA-lele” (calugari budisti) stapinesc tara si pastreaza poporul in nestiinta cu scopul sa nu piarda influenta asupra lui. Ei traiesc in manastiri sau lamaserii si-si petrec cea mai mare parte din timp studiind cartile lor sfinte. Cei mai multi dintre ei cauta in mod sincer adevarul si nazuiesc dupa sfintenie. Cealalta parte din ei, care detin bogatia si puterea sunt cruzi, fanatici, stricati. Poporul zace in frica si atribuie rugaciunilor lamalelor puterea protejatoare contra zeilor si demonilor fara numar de care se crede inconjurat si pe care si-i inchipuie ca sint gelosi, dominatori, razbunatori. Ca sa domoleasca minia zeilor si sa scape de farmecele lor, tibetanii aduc daruri lamalelor cu scopul de a obtine interventia lor.

Seful tuturor lamalelor este Dalai-Lama sau marele preot, care guverneaza cu o putere absoluta. El locuieste intr-un palat maret, construit pe virful unei stinci „Patala” si care domina „Lassa”, cetatea sfinta. Templul este consacrat lui Buda. Zidurile sale masive, terasele si fortificatiile sale se ridica vertical din cimpie; el este impodobit cu o cupola scinteind de aur si pietre pretioase. La picioarele lui, orasul Lassa putrezeste de murdarii. Tibetul este tara morilor de rugaciuni pe care bastinasii le misca in mod mecanic. In vint flutura drapele de rugaciuni. In anumite lamaserii, cilindrii continind milioane de copii dupa rugaciuni se invirtesc fara incetare. Tibetanii cred ca prin aceasta intr-una repetare, vor obtine iertarea pacatelor si binecuvintarea zeilor lor.

Harta Tibet, Nepal, India in 1897

Sadhu n-a fost primul misionar care a incercat sa intre in aceasta tara
neospitaliera. Misiunile crestine au o remarcabila istorie de care ar fi prea lung
sa vorbim aici. Cea mai recenta misiune este aceia a fratilor Moravi care
lucreaza la frontiera Tibetului si au putut uneori patrunde pina in interiorul tarii. In urma greutatilor de neinvins insa, portile au fost inchise nu numai din ordinul
tibetanilor, ci si de guvernul englez. Acesta autoriza misiunea Morava sa-si
continua lucrarea sa cu conditia sa-si limiteze activitatea la teritoriul de sub
mandat Britanic.(Aceasta a fost situatia pina in anul 1934, data la care autoarea
si-a scris cartea).

Se spune despre crestinii hindusi care au patruns in Tibet ca negustori sau ca asceti, ca au murit martiri. La fel a fost cazul cu tibetanii care au acceptat pe Hristos ca Mintuitor.

Sundar Singh nu odata numai a povestit martirajul unuia dintre concetatenii sai sikhi – Kartar Singh – a carui istorie seamana foarte mult cu a sa. Crescut ca si dinsul in lux, el gasi in crestinism raspunsul profundelor lui aspiratii sufletesti. Persecutat de familie, care concentrase asupra-i  toate sperantele ca unic mostenitor al numelui, el a avut de suferit foarte mult. Gonit de ai lui, a predicat mai intii in India, apoi s-a indreptat spre muntii Tibetului si a ajuns pina in inima tarii. S-a incercat de a-l izgoni de acolo, dar nu a incetat sa vesteasca mesajul mintuirii, pina in ziua cind a trebuit sa apara inaintea lui Lama de la Tsinhan. Invinovatit de patrundere interzisa in Tibet si de a fi propagat aici o religie straina, a fost condamnat la moarte. El asculta in tacere sentinta si se indeparta de la ei spre locul de chin, nesovaielnic, staruind inca odata asupra multimii ce-l inconjura, sa caute fara intirziere mintuirea, care este in Isus Hristos. La locul de executie, Kartar a fost dezbracat de vestminte si cusut intr-o piele cruda de yack, care strimtindu-se la soare, provoaca aceluia pe care-l infasoara cele mai crincene suferinti. Timp de trei zile cit a durat supliciul, el n-a scos vreun vaiet. Spre seara, inainte de a muri, multumi lui Dumnezeu pentru toate mingaierile Lui si se sfirsi cu aceste cuvinte pe buze: „Doamne Isuse primeste Duhul meu”.

Primul secretar al lui lama, viu impresionat de ceia ce vedea, lua Noul
Testament al lui Kartar sa-l studieze si curind o „limpezime” se savirsi in inima
lui. Intr-o zi a declarat lui lama ca isi predase inima lui Hristos. Pentru dinsul
era moarte sigura si intr-adevar trebuia sa sufere acelasi supliciu ca si Kartar,
agravat insa prin alte cruzimi: i se infipse aschii de lemn sub unghii, il scoase
din pielea de yack ca sa il tirasca pe ulitele orasului ca dupa, crezindu-l mort,
sa i se arunce sarmanul trup neinsufletit peste o gramada de murdarii. Printr-o
minune nenorocitul isi reveni in fire si s-a putut tiri mai departe.Calaii lui au fost
ingroziti sa-l vada in picioare si vindecat de rani.
Incredintati ca avea intr-insul o putere supranaturala, n-au mai indraznit sa-i faca vreun rau si a putut continua sa predice. Chiar el insusi a povestit lui Sundar Singh istoria sa, cind acesta il intilnii in cursul calatoriei sale.

Un englez crestin, care cunostea ca nimenea indescriptibilele greutati ale lucrurilor in Tibet, scria: „Un miracol va fi necesar pentru a se invinge aceasta colosala idolatrie sustinuta de tot felul de mijloace diabolice. Cum vom putea oare sa luptam contra multimii lamalelor, nebuni de furie pe aceia care nu sunt de o religie cu ei? Va trebui mari sfinti ca sa se deschida drumul in aceasta tara a superstitiei. Tremur cind ma gindesc la toate suferintele ce vor trebui sa le indure, dar puterea lui Dumnezeu este fara margini”.

Acesta a fost cimpul de misiune,cel mai dificil din toate, pe care tinarul hindus de nouasprezece ani l-a ales ca sfera de activitate. Fara sprijin, fara mijloace, fara pregatire speciala, incredintindu-se numai in harul lui Dumnezeu sa-si dea viata pentru cauza lui Hristos, Sundar se hotari sa infrunte aceasta  lucrare supraomeneasca.

Cind ajunse in 1908 la Poo, statia misiunei morave, gasi aici sprijinul cel
mai zelos. El a putut sa se familiarizeze cu primele elemente ale vorbirei tibetane si un tinar evanghelist, Thanyat-Ali, i-a fost dat ca insotitor. In fiecare an,
primavara cind se deschideau drumurile blocate de zapada si gheturi, Sadhu
parasea Kotgarthul (mic orasel inconjurat de paduri si posedind o biserica, un
modest spital  si o scoala a Misiunii) ca sa atinga frontiera Tibetului.

De acolo, drumul traversa la inceput un pamint cultivat, si apoi cobora in zig-zag, traversind paduri dese de unde tisneau izvoare scapind spre cimpie, unde la patru mii de picioare mai jos curge Sutlejul. Caldura acestui tinut, incadrat de munti inalti este sufocanta. Este una dintre ultimile vai ale Indiei hinduse. Dincolo de ea incepe Asia Centrala, budista. Putin, cite putin, tipul Mongol predomina. Cultura hindusa dispare si o noua civilizatie incepe.Drumul Tibetului se ridica abrupt. Periculos adeseori, el devine din ce in ce mai greu de urcat.

Ca sa poti suporta, pe orice vreme oboselile si primejdiile acestor drumuri, trebuie o vitalitate, o tarie si un curaj neobisnuit.  Sadhu, adesea oprit de guvernul englez, chiar n-a putut sa treaca frontiera; alteori insa a patruns pina in interiorul tarii. Primirea care i se facea, nu era totdeauna dusmanoasa si roba sa de „sadhu” ii deschidea multe porti. Uneori a fost fericit sa gaseasca in aceste locuri neospitaliere prieteni gata sa-l ajute, intre altii un tinar tibetan numit Thapa, care i-a servit de interpret si pe care-l boteaza. De cele mai multe ori insa s-a gasit complect singur in fata unor mari pericole.El nu a tinut un jurnal al calatoriei sale, astfel ca nu este posibil sa se fixeze datele ivite in cursul drumurilor.

Glaciere in virfurile muntilor Himalaya -A.Galis

In povestirile calatoriei sale din nordul Indiei, din Nepal, din Tibet-
adesea fragmentare,- enumara numeroasele pericole la care a fost expus: frigul intens care domneste in acesti munti, printre care a trebuit sa treaca virfuri depasind cinci mii de metrii inaltime, vinturile furioase care matura podisul
inalt al Tibetului, riuri torente care trebuiau trecute cu piciorul sau prin inot, cu
apa rece ca ghiata si cu riscul sa fie tirit de curent; foamea si setea, a caror prada era in tinuturile sterpe sau prin refuzul locuitorilor de a-i da cea mai mica
imbucatura; oboseala lungilor marsuri prin aceasta tara stincoasa si pustie;
fara un adapost unde sa-si petreaca noaptea; sau daca era primit de oamenii
locului,inimaginabila murdarie a caselor lor si a obiceiurilor lor.
Fiarele salbatice si serpii veninosi erau un pericol constant, la fel ca si tilharii care pustiesc locurile si dezbraca si omoara pe nefericitii calatori. Pe de alta parte Sadhu a avut de suferit si violenta dusmanie a lamalelor si grozavele
persecutii, pe care le aplica crestinilor.

Toate aceste pericole si suferinte au fost ocazia unor predari marete in mina mortii, care uneori parea sigura: – „cind ma indrept spre Tibet, nu mai
indraznesc sa sper in revenirea mea, de fiecare clipa gindesc ca este ultimul meu drum; fara vointa lui Dumnezeu care m-a pastrat”.(Ca Pavel el putea sa spuna: „eu nu mai tin la viata, ca si cum mi-ar fi scumpa, ci numai sa-mi savirsesc cursa cu bucurie si trimiterea pe care am primit-o de la Domnul Isus, sa anunt  Evanghelia harului Sau”.

Un sat in Nepal-A.Galis

„La inceputul lui Iulie,”povesteste Sadhu,”am plecat spre Tibet, luind cu mine pe tinarul crestin Thanyat. Inainte de a atinge frontiera Tibetului vestiram
Evanghelia in tirgurile din calea noastra. Apoi multi kilometri, n-am mai vazut
decit pastori si nici o locuinta, astfel ca am fost obligati sa raminem sub cerul
liber. Frigul deveni in timpul noptii intens si a trebuit sa trecem printr-o trecatoare foarte inalta. de-a curmezisul drumului. Respiratia la acea inaltime se facea greu, insa prin bunatatea lui Dumnezeu noi am apucat sa trecem dincolo de acea periculoasa strimtoare.

Cind ajunsera la tirgusorul Mudh, au fost primiti cu bunatate de seful localitatii, care invita pe lama sa ia parte la o masa cu ei. Cum acesta intelegea putin hindustina, el auzi cu bucurie mesajul mintuirii, si altii au fost inca dispusi sa asculte Evanghelia. De acolo, acei doi calatori au ajuns la manastirea Tibetana de la Kee-Gunpa cu patru sute de lamale. Ei au stat doua zile pe linga seful lamaseriei; care nu le-a facut vreun rau, dar care avu cu Sadhu,vii discutii controversate. Dimpotriva, prin tirgurile strabatute dupa aceia, au avut de intimpinat cea mai violenta opozitie.

un pod in muntii Himalaya -A.Galis

Intr-una din calatoriile sale, nu departe de oraselul Garhwal, Sadhu vazu doi oameni,dintre care unul disparu pe neasteptate. Sundar ajunse din urma pe acela ramas singur, care-l opri aratindu-i un trup invelit intr-o pinza.  Este
prietenul meu i-a zis acela, care chiar acum a murit, eu sint strain pe aici,
ajuta-ma cu ceva ca sa-i platesc ingroparea”, Sundar n-avea decit doua monede ce-i fusesera date, sa aiba cu ce plati dreptul de a trece un pod. El scoase banii si-i dadu.Putin dupa aceia a fost ajuns din urma de acelasi om, care alerga intr-un suflet, cu fata tulburata, spunindu-i ca intr-adevar prietenul sau era mort. Sadhu il intreba ce vroia sa spuna si sfirsi sa inteleaga istoria urmatoare: De multi ani acesti inselatori o faceau pe schimbatelea cu mortul  ca sa fure pe trecatori. De data aceasta insa cersetorul intors la prietenul sau, il striga in zadar, si ridicind pinza, vazu ca intr-adevar murise. El implora pe Sadhu sa-l ierte, fiindca era sigur ca este in fata unui sfint pe care il jefuise si ca zeii in furia lor, il pedepseau. Sundar ii vorbi de singurul Dumnezeu si de iertare pentru cei care se caiesc de faptele lor. Plin de o sincera pocainta, vinovatul primi Cuvintul mintuitor. Sadhu il lasa pe acest om sa il insoteasca  o bucata de vreme, apoi il trimise la statia misionara de la Garhwal, unde mai tirziu a fost botezat.

Sadhu cu un insotitor tibetan traversa muntii intr-o zi pe un timp de ninsoare si foarte friguros. Amindoi sufereau si pierdusera nadejdea s-ajunga la capatul drumului. Sositi linga o prapastie, ei gasira un om zacind neinsufletit la baza unei pante inghetate. Sundar propuse sa-l transporte pina la un adapost, dar tibetanul il refuza; voind inainte de toate sa-si salveze propria viata, el trecu mai departe. Sadhu ridica muribundul cu mare greutate, il puse pe spate si apoi cu un pas lent pleca mai departe cu greaua sa sarcina. In timpul acesta efortul nu intirzie sa il incalzeasca si caldura sa se transmita sarmanului om, care se reinsufleti la rindul lui. Putin dupa aceia, reintilni pe nenorocitul sau tovaras tibetan intins la marginea drumului. Era mort de frig in timp ce Sundar Singh ajungea la tinta calatoriei cu omul caruia ii scapase viata.”Acela care va voi sa-si salveze viata o va pierde, dar cel care o va pierde pentru Mine, o va regasi,” zice Isus.

La Narcanda, in muntii dintre Simla si Kotargh, Sadhu a trecut pe linga citiva oameni, care coseau pe cimp. El se apropie sa vorbeasca cu ei. Cu toate ca i-au dat putina atentie, aceia se miniara auzind vorbindu-se de o religie straina. Unul dintre ei il afurisi si luind o piatra, i-o arunca in cap de-l rani. Indata apoi, acest lucrator a fost apucat de o durere violenta de cap si el a trebuit sa se lase de lucru. Sadhu, ridicindu-i coasa, lua in primire bucata neispravita. Vazind  aceasta, ceilalti cosasi isi schimbara atitudinea fata de el, si cind lucrul a fost
terminat, il invitara sa mearga cu ei. El primi fericit ca putea sa vesteasca
Cuvintul inainte de a parasi localitatea. Dupa plecarea lui, cind acesti oameni
masurara recolta obtinuta in ziua aceia, constatara cu mirare ca era mult mai
mare decit era obiceiul. O mare frica ii cuprinse.Strainul se vede ca a fost un
sfint, aceasta superba recolta era de la el un semn sigur. Ei se pusera sa-l caute, dar in zadar. Omul care azvirlise piatra, el insusi trimise aceasta relatare la un jurnal din nordul Indiei, rugind pe Sadhu, daca aceste rinduri i-ar cadea sub
ochi, sa revina la el.

Sadhu a intilnit deseori in ascensiunile sale din Himalaya, unii din acei
celebrii sihastri tibetani, care se inchid solitari in pesteri naturale. Izolati de
restul omenirii, lipsiti de lumina soarelui, inconjurati de intuneric, ei se hranesc
cu alimentele puse de trecatori intr-o deschizatura lasata pentru acest scop.
Cufundati in profunde meditatii si invirtind fara ragaz o moara de rugaciuni,
acesti asceti spera sa atinga Nirvana-nimicul-adica stingerea oricarei dorinte.

Sadhu a putut adesea sa introduca citeva file din Evanghelie in inchisorile lor,
sperind ca le vor citi cind vor iesi din acele morminte. Intr-o zi urcind un munte
stincos, a dat intr-o grota peste un om in rugaciune. Ca sa lupte contra somnului,
acela isi fixase lungile sale plete de bolta grotei si ora dupa ora implora iertarea
pacatelor sale si cerea pace pentru sufletul sau.

„Ai gasit pina acum aceasta pace?” il intreba Sundar. Saracul tibetan ii raspunse ca pina in prezent el n-a primit-o. Atunci Sadhu ii povesti viata lui Isus, care a spus, „Veniti la Mine si eu va voi da odihna”. Omul asculta cu atentie, inima i se deschidea la lumina si el striga: „Acum am gasit aceasta pace, condu-ma la El, vreau sa-I fiu ucenic!”Sundar il invita sa vina pina la o statie misionara, ca sa fie instruit in credinta crestina si sa primeasca botezul.

„Am primit o mare lectie de la acesti sihastri, zice Sundar, caci ei voluntar se predau la toate acele suferinte, numai sa atinga Nirvana, care nu conduce decit la pierderea vietii si nu ofera vreo speranta pentru cea viitoare. Cu cit mai mult trebuie sa fim noi gata sa slujim lui Hristos si sa-I purtam crucea. El care S-a jertfit pentru noi si ne-a adus viata vesnica!”

Lac in muntii Himalaya -A.Galis

O povestire a lui Sadhu dintre cele mai remarcabile cu privire la calatoriile sale in cautarea acelor sihastri a fost intilnirea sa la Kailash cu Mahariashi. In vara lui 1912, Sadhu colinda singur pe inaltele singuritati ale unei culmi himalayene numita Kailash. Acolo la peste 2800 de metri inaltime isi are izvoarele puternice Indus, intr-un peisaj de o maretie sublima. Celebrul lac sfint de la Mansorower se gaseste la doua sau trei zile de drum si Sundar vorbeste despre el ca de unul dintre cele mai minunate locuri pe care le-a vazut vreodata. Triburile nomade insa din imprejurimi sint dintre cele mai crude.

Pe unul dintre virfurile Kailashului, pe la 4300 de metri se vad ruinele unui vechi templu budist parasit. Peisajul este de o impresionanta frumusete, izvoare cu apa clocotita tisnesc din pamintul inghetat in mijlocul gheturilor vesnice. Si aici la citiva kilometri, a trait Maharishi.

In cursul unuia din drumurile din vara anului 1912, Sundar epuizat de
eforturile zadarnice in cautarea acelor sfinti solitari, si-a pierdut pe neasteptate echilibrul de pe o stinca si a cazut la intrarea unei mari pesteri. Cind si-a venit in fire din lesin a fost surprins sa vada un om straniu si fara virsta, care iesind din profunda lui meditatie, arunca spre el o privire strapungatoare. Spre mirarea sa, se gasea nu in fata unui pustnic tibetan, ci a unui crestin care il invita sa ingenuncheze si sa se roage cu el, terminind via lui mijlocire prin numele lui Isus. El deschise un voluminos exemplar din Evanghelii in elineste si citi cu voce tare citeva versete din Predica de pe munte, dupa care povesti lui Sundar viata sa.

Fusese nascut in Alexandria din parinti musulmani. La treizeci de ani a intrat in ordinul dervisilor, insa nici studiul Coranului si nici rugaciunile nu i-au dat pacea. In marea sa suferinta, s-a dus la un crestin venit anume din India in
Egipt ca sa vesteasca aici Evanghelia. Acest sfint era un nepot al sfintului Francois Xavier, si el citi acea chemare a lui Hristos: „Veniti la Mine, voi toti
care sunteti munciti si impovarati, si veti gasi odihna sufletelor voastre”. Aceste
cuvinte,  aceleasi care mai tirziu trebuiau sa izbeasca si pe Sundar, l-au adus la Hristos. Isi parasi geamia, a fost botezat si a plecat sa anunte Evanghelia. Dupa o lunga perioada de lucru misionar, ajuns la o virsta de o suta de ani, El se retrase din lume si Domnul l-a instiintat ca-i va lasa inca multi ani sa se roage mijlocind pentru sfintii raspinditi pe pamint.

Si in muntii Kailashului el si-a petrecut viata urmatoare, in meditatie si-n
rugaciune. Dumnezeu i-a acordat mari revelatii si glorioase viziuni apocaliptice
asupra lumii de dincolo. El primi apoi o cunoastere vasta a plantelor si a calitatii
lor curative. Astfel, dadu lui Sundar, patruns de frig citeva frunze care imediat ce
le-a mincat, il incalzi, si-l insufleti intr-un mod delicios.

Sadhu a vizitat de trei ori pe batrinul sihastru si a primit de la el o inspiratie noua pentru viata interioara si misiunea sa. In public, el dezaproba curiozitatea provocata de aceasta povestire extraordinara, condamnind multele  inexactitati care se raspindisera.”Eu n-am fost chemat sa predic pe Maharishi, spunea Sundar ci sa vestesc pe Isus Hristos”.

Existenta acestui pustnic a fost confirmata de membrii sectei „Sannyasis” si de un inginer american calator in aceste locuri niciodata calcate de albi, si care
inainte de a muri a vorbit despre un misterios ermit crestin, foarte virstnic,
existent in muntii de mai sus. Negustorii tibetani insusi povesteau ca vazusera un venerabil „rishi”traind nu departe de zapezile eterne. Si cind noi insine am ascultat pe Sadhu vorbind in timpul sederii sale in Elvetia, despre vizitele facute acestui Maharishi, nu ne putem indoi de adevarul acestei intimplari.

Ravi Zacharias – Four Gardens (thoughts on the Resurrection) from India

Excerpt from Jesus among other Gods via Ravi Zacharias Media:

Ravi Zacharias discusses creation through four components-

  1. There is a Creator
  2. There is purpose
  3. We are not alone
  4. We are moral entities
  • The first is the Garden of the Word (John 1:1)
  • Second is garden of context („It is written”- echoes throughout the Bible) and is the context by which we determine what is right and wrong
  • Third is the garden of contest (Garden of Ghetsemane- single most magnificent work of Christ prior to the Resurrection-by understanding the work of the cross fully 1 Cor 2:2 For I resolved to know nothing while I was with you, except Jesus Christ and him crucified). Jesus did not die a martyr’s death for some worthy cause, nor did He die like a lamb going to the slaughter so that those who stood for what He stood for would be galavanized…When He went to the cross, He went to provide a way, so that the very ones who crucified Him, that’s you and I, might have a way provided for our forgiveness. One of the most precious truths emerges here, in the Garden of Ghetsemane-the reality of forgiveness. Think about it, no matter what your life, what your past was, we know one who knows us and is willing to say to us, „You are forgiven!”
  • The garden of Conquest – John 20:11-16,18 describes the Resurrection of Jesus. Muhammad was laid to rest, there are questions about pantheistic gods  that they never existed. Buddha never talked about God.  Yet  in Jesus, here is more than a gardener (John 20:15), here is the Lord who rose from the dead and gives to you and to me eternal life.

If you are squeamish skip at minute 17 (footage from India, people piercing their bodies in search of atonement through Hinduism)

Sadhu Sundar Singh – CAPITOLUL-4 ‘Sadhu’

Cititi –

”SADHU ” Capitolul 4

” Eu consider toate lucrurile ca paguba, din cauza gradului cel mai inalt de cunoastere a lui Isus Hristos, pentru care am renuntat la tot”.

Mama sa ii spunea de mai multe ori: intr-o zi ai sa fi un „sadhu”.

Niciodata el nu pierduse din vedere aceasta dorinta profetica a aceleia care-l invata sa dea lui Dumnezeu primul loc in viata sa.

Dupa convertire, el auzise cu claritate ordinul divin: „Tu imi vei servi de martor”. Sosise vremea sa se supuna acestei chemari. Oare daca ar iesi sa predice evanghelia intr-o roba de „sadhu”, considerata ca sfinta in India din timpuri imemoriale, n-ar gasi o poarta deschisa? Intr-adevar aceasta roba, simbol al unei vieti ascetice,de renuntare la lume, la smerenie, ii va deschide intrarea in toate casele si chiar usile ghineceului.

Decizia sa fusese luata. Treizeci si trei de ziledupa botez la 3 octombrie 1905, acest tinar crestin de 16 ani imbraca vesmintul galben ca sofranul, al sfintilor „sadhu”.El a facut dintrinsul un om consacrat existentei de monah ratacitor, fara un loc unde sa-si repauzeze capul.

-„Am facut juramintul sa-mi consacru intreaga viata lui Hristos Mintuitorul meu si prin harul Lui, eu nu-l voi calca niciodata; in ziua cind deveni-i un „sadhu”, am imbracat aceasta roba pe viata si atita timp cit aceasta va depinde de mine, no voi schimba-o”.

Sundar Singh voia sa infatiseze poporului sau, istoria lui Isus in felul cel mai potrivit, adica intr-un mod cu totul hindus. Felul de vietuire al crestinilor constituia o dificultate pentru hindusi. Intr-adevar imbracamintea lor, obiceiurile lor de viata, totul era diferit si contrariu mentalitatii hinduse. Sundar insusi considerase altadata pe crestini ca pe niste straini, introducind obiceiuri ciudate.

Chiar dupa convertirea sa,    click sa cititi mai departe…

Mai mult

The world was not worthy of them, who is the God they serve? (1)… Graham Staines’ family, India

(via) Randy Alcorn from his Eternal Perspective Ministries.

On January 23rd of 1999, Graham and his two sons, Phillip (11 yrs.) and Timothy (6 yrs.) were murdered by a large mob of militant Hindus. They had gone to a Christian camp in the jungle, where Graham was ministering. At midnight the mob attacked, setting fire to the jeep in which Graham and his sons were sleeping. They were burned alive. When the fire finally cooled, they found the charred body of Graham Staines with his arms around the bodies of his sons.

Graham served the Lord in the jungles of Orissa for over 34 years. He was described as “a wonderful, gracious, self-effacing man of God, full of faith, confidence and humility; warm-hearted, and a wonderful father.” At his funeral, the streets were thronged with masses of people—Hindus, Muslims and Christians. They were there to show respect for Graham and his family and to show their solidarity against the actions of the killers. Despite the fact that persecution of Christians has increased in recent years, the president of India came forward and said, “that someone who spent years caring for patients of leprosy, instead of being thanked and appreciated as a role model should be done to death in this manner is… a crime that belongs to the world’s inventory of black deeds.”

The response of Gladys and Esther was on the front page of every newspaper in India (with one billion people, soon to pass China as the most populous nation on earth). Gladys said, “I have only one message for the people of India. I’m not bitter. Neither am I angry. But I have one great desire: that each citizen of this country should establish a personal relationship with Jesus Christ who gave his life for their sins…let us burn hatred and spread the flame of Christ’s love.”

Gladys and her daughter did not move back to Australia, but, instead stayed on to work at the Hospital leprosy center that her family had served before her husband and two sons were killed. Indeed, a moving example of faithful serving and dying for Christ. Read the entire article at Randy Alcorn’s site…


(‘Radical’ author) David Platt on Rob Bell and the church – „Intellectual universalism is dangerous” but „functional universalism is worse.”

Dr. David Platt in India.

(source of quote in title here)

For those at Brook Hills (or beyond) who may not be familiar with recent debate concerning Rob Bell and universalism, there is much discussion at present among professing Christians concerning whether or not those without Christ will really experience eternal damnation when they die. I offer some thoughts here from India. Yes, let’s fight universalism with our words. But let’s also fight universalism with our lives.

David Platt on his journey through India (March 18 update)

Overwhelming lostness. These are the only words that come to my mind when I consider what we witnessed at the Ganges River. According to Hinduism, the Ganges is the most sacred of all rivers. The “holiest” cities of Hinduism rest along its banks. Every year, scores of Hindus travel to the Ganges to wash themselves in its water. By simply washing in the Ganges, they believe that they can be cleansed of all evil and receive passage into heaven. Last year, in one month alone, during the festival of Kumbha Mela, over 50 million Hindus traveled near to the place where I am standing in this video below to bathe in the Ganges. Ironically, this river is considered by others to be one of the dirtiest rivers of the world. A recent article in The Economist called the Ganges River a “brown soup of excrement and industrial effluents.”

All of this to say…it was overwhelming to come to this site and to see masses of people—from all over India and around the world—flocking to filthy water that they hope will cleanse them from all their sin and sickness. As I looked across the river, I was gripped by the grace of Christ, whose blood alone can wash away sin, and I was overwhelmed by the need of those whose minds have been so blinded from seeing the salvation that only comes from Him.

We were not able to stay at the Ganges long, for we were on the way to catch a plane to another city. We have now arrived at this other city in eastern India, and we are about to go into a very poor, rural here to gather together with about 400-500 villagers. As you go to bed this evening, we will be going out to preach the gospel in this village. Amidst overwhelming lostness, please pray that God will show His power in the gospel by cleansing people of all their sin through the blood of Christ today.

“In their case the god of this world has blinded the minds of the unbelievers, to keep them from seeing the light of the gospel of the glory of Christ, who is the image of God. For what we proclaim is not ourselves, but Jesus Christ as Lord, with ourselves as your servants for Jesus’ sake.” 2 Corinthians 4:4-5

Watch David Platt sermon ‘The cost of following Jesus‘ at Southern Baptist Theological Seminary.

Viata lui Sadhu Sundar Singh, Capitolul 2 – In Cautarea Pacii

Traducere Avram Cuc.

Vezi Biografia lui Sundar Singh aici.Vezi Introducerea si Capitolul 1 aici.

Doua puncte importante de urmarit in Capitolul 2 – Buna invatatura pe care a primit-o de la mama sa si efectul misionarilor la inceputul secolului 20 in India. Fazele prin care a trecut: ura fata de crestini, arsul Bibliei, emotiile de neliniste in cautarea sa dupa pace, care nu putea fi satisfacuta de loc, e o marturisire bogata a harului Evanghliei care este vestirea jertfei mintuitoare a Domnului Isus Hristos ca impacare a noastra cu Dumnezeu.

Psalmul 42:3

Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte, cînd mi se zice fără încetare: ,,Unde este Dumnezeul tău?`

Dintr-un astfel de trib religios si razboinic s-a nascut la 3 Septembrie 1889, Sadhu Sundar Singh. Familia sa locuia din stramosi intr-o casa la Rampur, oras sikh in statul Patiala, in nordul Punjabului. Tatal sau Sardar Sher Singh,

Soldati Sikh 1900's

era un sikh din clasa instruita si conducatoare. El avea avere, si era considerat de cetatenii imprejurimilor ca seful lor. Sundar, cel mai mic in familie, a fost crescut, ca si cei doi frati si sora lui, in mijlocul luxului si al celui mai deplin comfort. Pe durata sezonului cald, familia petrecea in general vara la Simla, in Himalaia. Viata familiara nu era inca atinsa de civilizatie moderna si vechile traditii religioase erau cu strasnicie practicate. O nobila demnitate domnea in acest mediu.

Mama lui Sundar era o femeie remarcabila prin curatenia caracterului si credinciosia sa. Implinind fidel datoriile religioase, anumite zile ea postea cu scopul ca rugaciunea sa sa fie demna de Dumnezeul sau, tot sufletul si-l revarsa in piozitate. Niciodata surmenata, sau agitata, ocupatiile sale de stapin al casei erau in intregime patrunse de preocuparea spirituala. Ea avea o afectiune cu totul deosebita pentru fiul cel mai mic, pe care l-a invatat cu tot ce trebuie un copil sa invete de la mama sa, de a fi curat, iubitor de adevar, brav si generos, serviabil, curtenitor cu fiecare si staruitor in credinciosia sa. Ea i-a transmis foarte de vreme marea sa dorinta de a face din el „Sadhu”, adica o fiinta pusa de o parte pentru Dumnezeu.

Cei denumiti „Sadhu” sint oameni sfinti, cari lepadind toate bunurile pamintesti, merg din loc in loc, imbracati cu o roba lunga de culoarea sofranului, meditind, predicind, invatind, respectati de toti si traind din milostenia ce le este oferita.

Simla, Himalaya (circa 1900) unde isi petrecea verile in comfort impreuna cu familia sa, Sundar Sing.

Sundar crestea pe linga mama sa si ea ii spunea deseori: „Nu trebuie sa fi nepasator si lumesc ca fratii tai, ci trebuie sa iubesti religiunea, sa cauti pacea sufletului, iar intr-o zi vei deveni un „Sadhu”. Ea este ceia care l-a invatat ca exista o pace a inimii „Shanti”, care este cea mai de pret comoara a lumii, si care nu se poate cistiga decit cautind-o cu sirguinta. Ea este aceia care a desteptat in el dorinta intensa sa gaseasca perla aceasta de mare valoare. De la ea, el a ajuns foarte devreme sa considere viata de „Sadhu” ca fiind singura demna sa fie traita.

Iata ceea ce spune el despre copilaria si mama sa, pentru care a pastrat intotdeauna o mare veneratie si o profunda afectiune: „Eu sint nascut dintr-o familie sikh in care hinduismul stateala baza educatiei. Mama mea este pentru mine o imagine a acestui invatamint. Ea se scula inainte de zori si dupa baie, inainte de orice,citea cartile sacre hinduse. Mai mult decit restul familiei, eu am fost influentat de viata sa pura si exemplul ei. De timpuriu ea a imprimat in mine notiunea ca prima mea datorie dupa sculare si inainte de a lua orice hrana, este sa ma rog lui Dumnezeu, ca sa obtin binecuvintarea Lui si hrana spirituala pentru suflet”.

„Am staruit deseori ca mai intii sa iau dejunul, dar mama mea cu dragoste sau severitate, a fixat ferm in spiritul meu aceasta necesitate, sa caut pe Dumnezeu inainte de toate. Prea tinar atunci sa pretuiesc aceasta deprindere, i-am inteles importanta dupa aceia si ii multumesc lui Dumnezeu pentru educatia si exemplul primit in acest domeniu”.

Marturisirea asta redata de fiul unei mame hinduse, este bine potrivita sa umple de rusine multe mame crestine, care n-au inteles importanta ce exista de a intiparii in copii lor, obisnuinta de a citi cuvintul lui Dumnezeu si de a consacra rugaciunei citeva momente inainte de inceperea zilei.

Sundar Singh este un izbitor exemplu de adinca influenta exercitata de aceasta sfinta obligatie ca orientare in toata viata.

„Niciodata nu voi putea fi in destul recunoscator lui Dumnezeu, spune el, de a-mi fi dat o astfel de mama, care din copilarie mi-a imprimat dragostea si teama de divinitate. Ea a fost pentru mine cea mai buna scoala de teologie si cit i-a fost in putinta, ea m-a pregatit sa consacru viata mea lui Dumnezeu.

El a declarat cu o profunda emotie, ca singura mama sa prin rugaciunile sale, l-a pastrat cind era copil aproape de Dumnezeu. Ea a fost in mod inconstient instrumentul de conducere la Isus. Daca ar fi trait mai mult, este convins ca ea ar fi ajuns la fel ca el, la deplina cunoastere a lui Hristos.

Ea (mama) l-a instruit cit a fost mic, apoi l-a dat la un maestru, adica unul „pundit” si la un „Sadhu” sikh. Si unul si altul veneau doua sau trei ore pe zi, sa-l initieze in cunoasterea scripturilor sfinte (hinduse). De tinar foarte, el a invatat sa citeasca si a memorat o mare parte din „Granth”, nu in limba sa materna „urdu” ci in sanscrita. Aceasta limba este pentru sikhi ceea ce este limba latina pentru tarile din Europa.

Punjab at the turn of the century (1900)

Pe masura ce Sundar crestea, in el se destepta din ce in ce o sete arzatoare ca sa gaseasca pace „Shanti” despre care atit ii vorbise mama sa si care este totodata pacea inimei si deplina multumire a sufletului. Pe el nu-l atragea de loc jocurile copiilor de o virsta cu sine, si cauta sa-si stinga dorinta aprinsa a inimii, studiind cartile sfinte. „Adeseori in noapte tirziu,” ne spunea el, „eu citeam nu numai cartile sacre sikhi, ci si pe cele ale religiei hinduse si coranul musulmanilor, cu speranta sa gasesc pacea. Tatal ma tinea de rau si zicea: Este vatamator pentru sanatatea ta; copii de o virsta cu tine nu se gindesc decit la joaca, de ce te cuprinde aceasta manie atit de tinar? Vei avea mai tirziu in viata cu prisosinta timp, sa gindesti la aceste lucruri; fara indoiala, maica-ta si „Sadhu-ul” ti-au virit in cap acest fel de idei”.

„Maiestrii mei-spunea Sundar-ma instruiau cu multa simpatie si mi-au impartasit experientele lor, dar in ei nu se afla veritabila binecuvintare dupa care sufletul meu rivnea. Cum m-ar fi putut ei oare ajuta ca s-o primesc?Expuneam foarte adesea „pundith-ului” dificultatile mele spirituale, dar el imi raspundea ca marindu-ma, voi capata experienta si ca aceste nedumeriri vor dispare de la sine”.

„Nu te tulbura cu privire la aceste lucruri, urmeaza sfatul tatalui tau”. Dar imi raspunde-am eu „Presupune ca nu traiesc pina la virsta de adult, ce mi se va intimpla atunci? Daca un copil infometat cere piine, dv. nu ii spuneti-Mergi afara si joaca-te si cind vei fi mare si vei putea intelege sensul real al foamei, atunci vei primi piine. Va fi el multumit jucindu-se daca ii este foame si va putea sa astepte pina va fi mare, ca sa primeasca hrana de care are nevoie? El vrea acum sa manince. Eu sint infometat de piine spirituala, eu acum o vreau. Daca dumneavoastra insi-va n-ati primit-o, va rog sa-mi spuneti de unde si cum pot s-o iau”. „Pundith-ul” insa raspundea, ” Tu nu poti inca intelege aceste lucruri profunde si spirituale, un timp indelungat este esential. Pentru ce te grabesti atit? Daca aceasta sete a sufletului tau nu este satisfacuta in aceasta viata, ea va fi intr-o apropiata reincarnare.” El se strecura astfel.

„Nu te tulbura, este inutil sa-ti pierzi timpul cu rezolvarea acestor chestiuni, va veni vremea cind greutatile tale sevor risipi”. Eram dezamagit si nu gaseam in nici o parte acea hrana spirituala de care eram infometat. Din cea mai frageda virsta, mama mea m-a invata sa ma abtin de la orice forma de pacat si sa vin in ajutorul celor cazuti in nenorocire.

Intr-o zi tata mi-a  dat ceva bani de buzunar. Am alergat la piata sa-i cheltuiesc. In drum am intilnit o femeie batrina saraca, careia ii era frig si foame; ea mi-a cerut de pomana si eu am resimtit o astfel de mila, incit i-am dat toti banii. Reintorcindu-ma acasa am spus tatalui ca trebuie sa procure acelei sarmane femei o patura, altfel va muri de frig. El ma respinse, zicindu-mi ca o ajutase si ca era rindul vecinilor sa dea partea lor.

Cind am vazut ca refuza sa-i vina in ajutor, am luat pe nevazute din portofelul lui cinci rupii, cu intentia sa cumpar patura. Mai intii am avut o mare multumire, cugetind ca voi putea ajuta acea femeie, dar curind gindul ca eram hot, ma tulbura. Invinovatirea constiintei mele inca se mari, cind tata descoperind seara lipsa celor cinci rupii, ma intreaba daca le-am luat si eu i-am tagaduit. Am scapat de pedeapsa, dar constiinta ma chinui toata noaptea si m-a impiedicat sa dorm. Cum a crapat de ziua, am alergat la tata, ii marturisi furtul si minciuna mea, inapoindu-i banii. Greutatea care-mi apasa inima cazu numai decit si tatal in loc sa ma pedepseasca, ma lua in brate si-mi spuse cu lacrimi in ochi-„Fiul meu, totdeauna am avut incredere in tine si astazi, iata proba ca nu m-am inselat”. Nu numai ca ma iertat si mi-a dat cele 5 rupii pentru sarmana femeie, ci a adaugat una si pentru mine.

Dupa aceia el nu mi-a refuzat niciodata nimic din cele ce-i ceream si din parte-mi, am decis sa nu mai fac vreun lucru impotriva constiintei mele sau contra vointei parintilor.

O organizatie de misionari Presbiterieni in Punjab India 1907-1969

La timp potrivit, Sundar a fost trimis pentru educatia sa la scoala misiunei presbiteriene americane. Acolo, el suferi o noua onfluenta, ca el in fiecare zi asculta lectura „bibliei crestinilor”. Singele sau Sikh se destepta siminia fierbea in el. Gindea,”Eu sint sikh si „Granth-ul” este cartea noastra sfinta”. Toata fiinta lui se revolta. El cumpara Noul Testament, dar tot ceia ce gasi acolo n-a facut decit sa mareasca ura lui anticrestina.

Avea patrusprezece ani, cind a avut marea durere sa piarda pe mama lui atit de iubita. Putin dupa aceia si fratele lui mai mare muri. A fost o mare suparare in viata sa. „Gindul ca niciodata nu-i voi revedea, spunea el, ma arunca in disperare, fiindca nu puteam stii sub care forma, ei se vor renaste (reincarna) nici nu puteam ghici ce voi fi eu insumi intr-o existenta viitoare. In religia hindusa singura consolare pentru o inima zdrobita ca a mea era de a se supune si de a se prosterne inaintea inexorabilei  legi a Karmei (Karma-lege tiranica la baza doctrinei reincarnarii; toate actiunile noastre bune sau rele, sint germenii care ne obliga fara incetare sa renastem si sa incepem aceasta viata iluzorie). Dupa moartea mamei sale, dorinta de a gasi adevarul, care exista dincolo de voalul existentei umane, deveni din ce in ce mai navalnica. „Lucrurile acestei lumi n-au putut sa ma satisfaca-spunea el-ci trebuia sa gasesc pe Dumnezeu cu orice pret”.

Pe linga studiile sale el invata sa practice „Yoga”, si reusi sa cada intr-o stare de transa ce i-a dat o usurare trecatoare, dar dupa care el era mult mai dezamagit ca inainte. Pe de o parte, el constata totala neputinta a religiei stramosesti, pe de alta parte socotea gresit crestinismul caruia i se opunea din toate puterile. Tatal vazind ura lui devenind din ce in ce mai violenta, a hotarit sa-l trimita intr-o scoala publica, cit mai departe de Rampur. Drumul lung insa, facut printr-o caldura sufocanta, nu l-a suportat, si el a trebuit sa revina la prima sa scoala si sa reauda citirea Bibliei zi dupa zi. Fanatismul il puse curind in capul adversarilor crestinismului.Zicea el’ „Eu uram pe Hristos; gindeam ca misionarii aveau o credinta falsa si ca erau veniti sa strice poporul nostru. Imi amintesc de ziua in care i-am lovit cu pietre si am cerut servitorilor tatalui meu sa le faca la fel”.

Cu toata ura feroce a lui Sundar, saminta evangheliei patrundea in el incetul cu incetul, fara sa-si dea seama- invatatura despre iubirea lui Dumnezeu il atragea fara voie. Povestirea crucificarii Domnului Isus il impresiona viu. Unii il puneau in garda contra Bibliei;-„Nu citi aceasta carte,” i se spunea, „Ca exista in ea putere magica care ar face din tine un crestin”. Intr-adevar simtea o misterioasa putere degajindu-se din Cuvintul lui Dumnezeu, intocmai ca o atractie cereasca, dar nu vroia sa i se predea. „Noi sintem Sikhi si „Granth-ul” ne este cartea sfinta; poate ca exista lucruri bune in Biblie, insa ea este contra credintei noastre”.

In acelas timp, in profunzimea sufletului sau tulburat rasuna chemarea lui Hristos: „Veniti la Mine voi cei truditi si impovarati si eu va voi da odihna sufletelor voastre”. Aceasta odihna a sufletului  nu era oare aceia ce el cauta atit de arzator? Un alt cuvint il patrunsese adinc: „Atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe unicul sau Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica”.

Aceste afirmatii reveneau constant in spiritul sau ca sa le poata sesiza intreaga insemnatate. In credinta hindusa, nimeni nu putea zice: „Eu va voi da odihna, si inca mai putin: „Eu va voi da viata vesnica”. Cum oare, un simplu om, Isus, ar putea sa le faca? El care nu putuse sa se salveze pe sine, putea oare sa mintuie pe altii?  Hinduismul este cea mai frumoasa religie a lumii, gindea Shindar; si daca HInduismul nu poate sa-mi dea aceasta odihna, cum ar putea sa mi-o dea alta religie?

„Eram atit de fixat in parerea mea si tulburarea mea launtrica era atit de mare ca intr-o zi, la 15 Decmbrie 1904, am rupt Biblia si am aruncat-o in foc. Tatal meu care era de fata imi zise:_Pentru ce fiul meu faci un lucru asa de stupid?” „Pentru ca aceasta religie a Occidentului este mincinoasa si noi trebuie s-o nimicim” i-a raspuns el.

„Gindisem ca am facut o fapta buna arzind Biblia, totusi tulburarea inimii mele n-a facut decit sa se mareasca si umblam framintat de indoiala si neliniste. Unde era adevarul? Exista un Dumnezeu? Isus Hristos n-a fost decit un om mort acum o mie sute de ani. Timp de doua zile am fost foarte nenorocit. Nu am putut sa indur acest chin sufletesc si am luat hotarirea sa-mi pun capat zilelor: Daca nu puteam gasi adevarul in aceasta viata, il voi obtine in viata viitoare”.

Sundar nu avea decit cincisprezece ani, insa un tinar hindus de cincisprezece ani este mult mai dezvoltat decit un european de aceiasi virsta si sinuciderea nu este condamnata in India cum este la noi (Anglia). Sundar merse la tatal sau, „Am venit sa-ti spun Adio, miine dimineata voi fi mort.-Pentru ce vrei sa te omori?- Pentru ca religia hindusa nu poate sa ma multumeasca, si nici bogatia, nici belsugul, nici alta stare si nici averea noastra. Toate acestea  pot sa satisfaca trebuintele corpului dar nu nazuintele sufletului meu. Am trait destul mizerabila viata, vreau sa-i pun capat.

Sundar isi alcatui cu ingrijire planul. Linia caii ferate traversa extermitatea propietatii lor si in fiecare dimineata la orele 5, expresul (trenul) trecea pe acolo. Daca nu gasea raspunsul asteptat, el se va arunca inaintea trenului. Shindar se desteapta la orele 3 dimineata.Era 18 Decembrie. El facu o baie rece, apoi incepu sa se roage:-Daca exista un Dumnezeu, atunci sa vrea sa mi se reveleze si sa-mi arate calea spre risipirea tulburarii inimei mele si eu il voi servi toata viata. „Eram foarte hotarit, ca dac rugaciunea mea nu primea raspunsul, sa merg inainte de a se crapa de ziua si sa-mi pun capul pe linia caii ferate la trecerea trenului. Am ramas in rugaciune o ora si jumatate, sperind sa vad aparind pe Krishna, sau Buddha sau oricare sfintdin credinta hindusa, dar ei n-au aparut. Nu mai aveam la dizpozitie decit o jumatate de ora. Ma rugam cu mai multa staruinta inca:”O Dumnezeule, daca tu existi, descoperate-mi”.

Deodata o mare stralucire lumina camera, de crezui ca a luat foc casa. Am deschis usa dar afara era intuneric. Si atunci se petrecu un lucru care nu l-am asteptat vreodata: camera se umplu de o lumina minunata, care lua forma unui glob si eu vazui un barbat viu si stralucit in centrul acestei feerii. Nu era nici Buddha si nici Krishna, ci era Hristos. Nu voi uita toata vesnicia, fata sa glorioasa, prea plina de iubire, nici cele citeva cuvinte pe care le pronunta: „Pentruce ma persecuti? Eu am suferit pentru tine, mi-am dat viata pentru tine, eu sint Mintuitorul lumii”.

Aceste cuvinte au fost inscrise ca si cu litere de foc in inima mea. Hristos pe care-L credeam mort, era viu inaintea mea. Am vazut semnele cuilor, fusesem inamicul Sau, dar acum am cazut in genunchi inaintea Lui si-l adoram. Acolo, inima mea a fost umpluta de o inexprimabila bucurie si o pace minunata; viata mea a fost in intregime transformata; Shindar cel vechi a murit si un nou SHindar Shing s-a nascut pentru a servi lui Hristos.

Cind m-am sculat, plin de bucurie, totul disparuse. Dupa citeva clipe, m-am dus la tata care inca dormea, i-am povestit vedenia pe care am avut-o si i-am declarat ca sint crestin. „Cum se poate?-imi spuse-cu numai doua zile in urma ai ars Biblia si zici ca esti crestin? Ai urit pe Hristos si acum vrei sa-I servesti? Cum vine asta?”

„Pentru ca am vazut pe Hristos si i-am auzit vocea, eu vreau si trebuie sa-i consacru viata”. Aceasta aparitie a lui Isus a fost punctul de rascruce al vietii lui Sundar Singh. Ceeace nici o religie nu putuse sa-i aduca, Hristos intr-o clipa i-a dat-o. El a raspuns deselor sale rugaciuni, umplindu-i inima de acea pace miraculoasa, atit de profund dorita, pe care nici o incercare sau persecutie nu va putea de acum inainte sa o rapeasca.

O zi noua si glorioasa a luat loc intunericului.

Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!

România – LIVE webcams de la orase mari