Florin Ianovici – Noul, dovada invierii 20 Aprilie 2014 (Ce invatam de la mormantul gol?)

Photo credit www.visualphotos.com

Matei 28:1-10
La sfîrşitul zilei Sabatului, cînd începea să se lumineze în spre ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul.
2 Şi iatăcă s’a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s’a pogorît din cer, a venit şi a prăvălit piatra dela uşa mormîntului, şi a şezut pe ea.
3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4 Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.
5 Dar îngerul a luat cuvîntul, şi a zis femeilor: ,,Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.
6 Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;
7 şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v’am spus lucrul acesta.„
8 Ele au plecat repede de la mormînt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
9 Dar iată că le -a întîmpinat Isus, şi le -a zis: ,,Bucuraţi-vă!„ Ele s’au apropiat să -I cuprindă picioarele, şi I s’au închinat.
10 Atunci Isus le -a zis: ,,Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.„

Florin Ianovici 1Cu ceva timp inainte, in urma cu 20 de ani, existau oameni care atunci cand mergeau la lucru, nu puteau sa spuna „Hristos a inviat.” Spuneau: „La multi ani.” Si se raspundea cu „Adevarat, la multi ani.” Asa este omul credincios. Gaseste oriunde un fel de a exprima si de a-L inalta pe Dumnezeu. Un jurnalist extrem de acid, un ateu, pregatea sa scrie o carte in Rusia despre naivitatea credinciosilor, despre minciunile care caracterizeaza credinta. Dupa ce si-a adunat foarte multe materiale intr-o Rusie atee, s-a gandit totusi, inainte sa plece acasa, sa treaca printr-o biserica. Si era chiar sarbatoarea invierii Domnului Isus Hristos. Cand a intrat in biserica si s-a spus acolo, de slujitorul lui Dumnezeu: „Hristos a inviat,”  a raspuns biserica, de s-au cutremurat peretii. Dar nu numai ei, ci si sufletul lui. Omul acesta a devenit unul dintre cei mai puternici aparatori ai credintei. A schimbat acest „Hristos a inviat”, titlul cartii. A schimbat acest „Hristos a inviat” calatoria lui. A schimbat acest „Hristos a inviat” insasi viata lui si tot ce face. Este unul dintre oamenii extraordinari  care a scris o carte in favoarea credintei, argumentand credinta. Un simplu „Hristos a inviat” poate sa aduca in sufletul nostru o putere pe care numai Dumnezeu poate sa o trezeasca. De aceea, spun cu toata bucuria: „Hristos a inviat.”

Iubitii Domnului, de foarte multe ori, aproape ca as putea sa spun ca in ultimii ani, in mod regulat, mi s-a spus: „Hai, frate Florin, hai in Ierusalim. Macar mormantul Domnului Isus sa-L vezi.” Partasia frateasca este totdeauna bine venita si imi place sa stau cu oamenii lui Dumnezeu. Dar fiecare om are felul lui de a privi lucrurile in viata. Am spus, si cel putin pentru momentul acesta, il voi spune in continuare: „Nu. Nu ma voi duce la Ierusalim, pentru ca imi doresc sa privesc lucrurile cu ochii credintei. Pentru mine, mormantul Domnului Isus Hristos e zugravit prin ochii credintei. El are ceva, un loc in inima mea. Si il privesc intr-un fel, in care n-as vrea ca, cumva, partea comerciala sa mi-l rapeasca. Doresc sa las lucrurile sfinte sa fie sfinte.. Nu inseamna ca nu va incurajez sa mergeti la Ierusalim. Vorbesc pentru mine. Domnul Dumnezeu spune in dimineata aceasta  in Cuvantul sfant, de fapt, prin ingerul care a fost acolo: „Veniti si vedeti locul unde a fost pus. Locul unde a zacut, locul unde Il pusesera,” spune evanghelistul Marcu. Fratii mei, surorile mele, dragi prieteni ai Cuvantului lui Dumnezeu, sa stiti ca nu este o intalnire grozava. Daca cineva dintre dvs. lasati in cimitir pe cineva drag, o sa stiti ce emotii si ce tristete insoteste un drum la cimitir. Si nu este un loc in care sa stai, fara sa aduca inimii tale neliniste si poate de foarte multe ori, suferinta. Iata ca in aceasta dimineata, Insusi Dumnezeu din cer, prin glasul unui inger ne spune: „Veniti sa vedeti locul unde L-au pus pe El, locul unde a zacut.” De ce? Dumnezeu credeti ca Dumnezeu are un interes sa va cheme, prin credinta, sa vedem locul unde a zacut Domnul Isus Hristos, doar sa trezeasca in noi o tulburare? Doar sa trezeasca in noi o durere? Doar sa trezeasca in noi o curiozitate?

Sunt absolut convins ca Domnul are ceva sa ne spuna prin acest indemn: „Veniti sa vedeti locul unde El a fost pus, unde El a zacut.” Si as vrea mai inainte de toate sa intelegem un lucru. Uitati-va un pic la lucrurile din jurul dvs. Ce vi se pare, astazi, ca este mai dificil? Care ar fi sentimentul care credeti dvs. ca guverneaza in majoritatea sufletelor romanilor? Care vi se pare dvs. ca este sentimentul, la nivel national? O sa vedeti ca vor veni, in scurta vreme, alegerile europarlamentare. Va rog sa va uitati la prezenta la vot, pentru ca prezenta la vot vorbeste ceva despre ceea ce mai asteapta romanul si ceea ce se mai asteapta in aceasta Romanie. Prezenta la vot este din ce in ce mai scazuta. Stiti de ce? Pentru ca un sentiment de lehamita generala a pus stapanire pe intreaga tara. Oamenii, pur si simplu, se uita in stanga, se uita in dreapta, si nu mai acorda credit vorbelor. Nu mai acorda credit oamenilor. Nu mai acorda credit politicienilor. De ce? Pentru simplu motiv ca au fost mintiti, ca au fost inselati, pentru ca in fiecare zi aflam de lucruri grozave, lucruri care ne strica pacea inimii, lucruri care ne fac sa fim deznadajduiti. Si cand privim spre viitorul acestei tari, poate ca cei mai multi dam din umeri. Acuma, vreau sa va spun un lucru.

Am ajuns intr-un punct in care cu multa reverenta spun: „Multumesc Tie, Doamne, pentru painea pe care am mancat-o din mana Ta. Nu putem sa traim numai de la noi, nu putem sa traim spunand: „Pana aici, noua ne-a fost bine.” Ci trebuie sa ne gandim: Ce va fi pentru copiii nostri? Ce va fi cu cei ce urmeaza dupa noi? Noi suntem oamenii lui Dumnezeu care ne ingrijim si suntem si doritori, ca nu numai noua, dar si copiilor nostri sa le fie bine. Acum, daca e sa gandim drept, mai degraba te-ai lasa pe tine, numai sa le fie bine lor. Noi ne-am obisnuit si cu una si cu alta. Am inteles cum este viata si nu prea ne mai tulbura lucrurile cum ne tulburau inainte.  Dar, as vrea ca Dumnezeu din cer sa le faca sa fie bine generatiilor care vor urma.  Si ma rog. Ma rog si as dori ca Duhul Sfant sa puna si in inima dvs. acelas indemn care este si in inima mea. Ma rog ca Dumnezeu sa tina tara aceasta in pace. Sa ne fereasca Dumnezeu de conflicte. Sa ne fereasca Dumnezeu de razboaie. Sa ne fereasca Dumnezeu de asuprire. Sa ne fereasca Dumnezeu de epidemii. Sa ne fereasca Dumnezeu de lucruri care sunt cataclisme naturale. Fratii mei, surorile mele, nu puteti spune ca n-ati simtit un firicel de bucurie in inima dvs. cand ati vazut soarele azi pe cer. Nu puteti spune ca atunci cand vezi pomii in floare, nu te cerceteaza Dumnezeu intr-un mod anume. Nu poti sa spui ca mergand pe strazi si vazand ca este liniste, nu poti sa dai slava lui Dumnezeu. As dori Domnul sa tina in continuare tara aceasta. As vrea, ca in continuare, Dumnezeu sa tina lucrurile in asa fel incat generatiei ce urmeaza, Dumnezeu sa-i asigure un viitor. Acum, iubitii Domnului, la aceasta lehamita generala, la aceasta inertie, care aproape ca a cuprins sufletul Romanesc, Dumnezeu iti spune: „Eu am ridicat o samanta de urmasi. Eu am in biserica credinciosi care niciodata nu vor ingenunchia si niciodata nu vor preda armele.

Fratii mei, noi suntem formati, noi suntem alcatuiti, noi suntem nascuti din Dumnezeu la o altfel de nadejde. Noi nu putem, in aceasta lehamita generala, sa spunem: „Nu va fi… Ce va fi… Nu stiu ce va fi..” Noi stim ce va fi. Noi stim cum va fi. Noi stim Cine va fi in controlul lucrurilor. Si in dimineata aceasta, mormantul vine si ne spune in felul urmator, ca acesti oameni care au ajuns- acesti oameni veneau, probabil, cu apasarile lor. Spune Biblia ca Maria Magdalena, inca de cand era intuneric s-a dus la mormant. Sunt absolut convins ca cine iubeste si asteapta sa mearga la mromantul aceluia pe care-l iubeste, nici nu doarme. Sunt absolut convins ca femeia aceasta, inainte sa apara zorii, ea se framanta. Zice Biblia ca pe cand era intuneric- si nu este un element, un detaliu neimportant. Ca asa face dragostea; n-are somn. Asa face dragostea: se framanta intotdeauna. Cum sa-i fie bine? Cum s-ajung primul? Cum sa fac lucrurile sa fie mai bune? Cum iau, cum sa duc, cum sa ma intalnesc? Cu cine sa plec? Si inca de cand era intuneric, spune Biblia ca mergea.

Si s-a dus acolo. Stiti, probabil, care este starea lui Maria Magdalena, pentru ca ne-o arata Biblia: „L-au luat pe Domnul Meu si nu stiu unde L-au pus.” E in stare de tulburare. Nici n-a inteles ca gradinarul, Cel care ea isi inchipuia ca este gradinarul, era insusi Domnul vietii. Pana cand nu i-a rostit numele, sufletul ei n-a priceput. Pana cand nu i-a rostit numele, ochii ei n-au vazut. In acea stare de tulburare, in acea stare de amaraciune, cum vi se pare ca erau ucenicii? Nu trebuie sa ne inchipuim cum erau ucenicii. Veti vedea ca in Cuvantul evanghelistului Marcu spune ca plangeau, se tanguiau, erau indaratul usilor inchise, erau plini de temere. Chiar si atunci cand Domnul Isus a inviat, le era teama. Ce fel de teama? Vom vedea imediat ce fel de teama. Ca nu era teama aceea care paralizeaza. Este teama din preajma unui eveniment care sta sa ti se intample. Acea teama de un lucru grozav care vine in viata ta si la un moment, nu mai iti vine sa crezi. Oare o fi cu adevarat? Chiar a inviat Domnul? Laudat sa fie Numele Lui!

Acuma, fratii mei, surorile mele, dragi prieteni ai Cuvantului lui Dumnezeu, Cand vi la mormantul Domnului Isus Hristos, un lucru se intampla. Vi cu aceste greutati. Si ma gandeam astazi in timp ce ma inchinam: ca Domnul Isus Hristos n-a coborat doar in acest mormant. Domnul Isus, sa stiti ca coboara repetat in morminte. Si ma rog in dimineata aceasta sa coboare si in alte morminte. Pentru ca atunci cand a venit la mine, sufletul meu era in mormant. Inima mea era o lume de nelegiuiri si aicea zaceau lucrurile rele. Si aici erau inmormantate bunatatea, bun simt. Si nu era nimic din ceea ce a trebuit sa fie. Si Dumnezeu a coborat in mormantul inimii mele si l-a facut un tron de slava. Si El coboara; coboara repetat in mormantul inimii noastre. Si ma rog in dimineata aceasta, orice mormant, orice inima amarata, orice inima in care nu mai exista lumina, orice inima in care nu mai exista pace in Hristos, Dumnezeu din cer sa coboare jos in ea. Dumnezeu din cer sa intre in aceste inimi si la faca un tron al slavei Sale.

I. Mormantul gol ne invata sa alergam cu staruinta
in alergarea care ne sta inainte

Petru si Ioan fug la mormant Photo credit godstuff.ablurk.com

Iubitii Domnului, un lucru pe care Biblia ne invata si ni-l spune este urmatorul. In momentul in care au venit la mormant, vestea pe care Domnul Dumnezeu le-a dat-o, prin ingeri, prin insusi glasul Sau, vestea pe care Domnul Isus Hristos le-a transmis-o, a fost o veste care i-a pus pe oameni in miscare. Si daca exista ceva ce astazi trebuie sa ne preocupe, este faptul ca trebuie sa ne traim viata alergand pentru Dumnezeu. Biblia spune in

  • Marcu 16:8 – Ele au ieşit afară din mormînt, şi au luat -o la fugă, pentrucă erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n’au spus nimănui nimic, căci se temeau. 
  • Matei 28:8 – Ele au plecat repede de la mormînt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
  • Ioan 20:1-2 – În ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina s’a dus disdedimineaţă la mormînt, pe cînd era încă întunerec; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormînt.A alergat la Simon Petru şi la celalt ucenic, pe care -l iubea Isus, şi le -a zis: ,,Au luat pe Domnul din mormînt, şi nu ştiu unde L-au pus.
  • Ioan 20:3-4 – Petru şi celalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormînt. Au început să alerge amîndoi împreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decît Petru, şi a ajuns cel dintîi la mormînt.

Pentru ca atunci cand te intalnesti cu locul unde a fost Hristos, iti dai seama ca mormantul acela nu L-a putut tine. Iti dai seama ca legaturile mortii nu L-au putut tine pe Cel ce este insasi viata. Iti dai seama ca acolo este nadejdea de care aveai nevoie, ca sa poti merge pe pamantul acesta. La mormantul gol, acolo gasim garantia faptului ca avem un Dumnezeu care ne iubeste, un Dumnezeu care ne-a spus ca ne poarta de grija si poti sa te ridici si sa alergi. Nu lasi, niciodata, in viata aceasta, ca pasivitatea, ca lehamita, ca sila, ca lucrurile acestea care omoara si te darama, sa te puna la pamant. Avem un Dumnezeu care ne spune: „Veniti sa vedeti locul unde a zacut,” ca voi sa n-o faceti niciodata. Voi nu sunteti chemati sa zaceti. Voi nu sunteti chemati sa stati in prabusire. Voi nu sunteti chemati sa stati in inertie. „Dar, la ce suntem chemati?” Sa alergati! Sa alergati cu staruinta in alergarea care va sta inainte, caci voi nu sunteti singuri. Inaintea voastra este capetenia desavarsirii. Inaintea noastra este Imparatul. Veniti sa vedeti locul unde a zacut, ca nimeni dintre voi sa nu se complaca in acest somn al mortii. Aveti 20 de ani, aveti 25 de ani, aveti 35 de ani, aveti 40 de ani, dar si daca aveti 80 de ani, sunteti tari! Pentru ca Dumnezeu este Acela care va tine in vigoare. Cred intr-un Dumnezeu care imi spune in aceasta dimineata: „Vino sa vezi locul unde am zacut, pentru ca niciodata tu sa nu stai in aceasta inertie, ci sa alergi pentru Mine, pana la capatul vietii tale. Laudat sa fie Dumnezeu binecuvantat sa fie Isus Hristos!

Photo credit

La un moment dat, spune Biblia, ca Domnul Isus a facut un lucru. De fapt, ingerii au facut un lucru pentru Domnul Isus. Si vreau sa va spun acest lucru pentru ca este important. A fost data piatra de la mormant deoparte. Cum? Cu putere. Dar eu vreau sa va pun o intrebare. De cine a fost data piatra aceasta la o parte, ca sa iasa Domnul Isus afara? Da, ce, Domnul Isus avea nevoie de un inger ca sa dea piatra la o parte? Noi stim ca Domnul Isus a trecut la ucenici prin usa inchisa. Deci, a trecut, pur si simplu, prin usa. Si Domnul Isus Hristos a aparut pe drumul Emausului si apoi s-a facut nevazut. Domnul Dumnezeu a inviat intr-un trup, dar trupul acesta apartinea unor alte legi. Se vedeau urmele cuielor si vom vedea ca El a pastrat urmele cuielor. El nu a inviat aratand un trup altfel, decat strapuns in maini si in picioare. Binecuvantat sa fie Numele Lui, pentru ca a pastrat cicatricele a ceea ce a insemnat rastignirea. Pentru ca rastignirea fara inviere nu inseamna nimic si nici invierea fara rastignire nu inseamna nimic.

De aceea, Dumnezeu sa ne ajute sa le punem impreuna si sa spunem de fiecare data: „El a inviat, pentru ca a murit.” Si daca a murit, El a inviat.” Laudat sa fie Numele Lui. Iubitii Domnului, El a dat piatra de la mormant ca sa intre Petru, Ioan, Florin, tu, el, noi. Ce sa vedem? Ca mormantul este gol. Si plecand de acolo sa devenim martori. Va spun in aceasta dimineata: „Mormantul lui Isus e gol.” Va spun in aceasta dimineata ca Isus Hristos a inviat. Si noi suntem chemati sa fim martori ai invierii Sale. Amin. La un moment dat, un actor celebru, nu va spun numele lui pentru ca mi-e frica sa nu-l pronunt gresit. E un nume ciudat. Si-a pus o piatra funerara la mormant si a scris pe ea: „Aceasta este tot, prieteni.” Bunica lui Philip Yancey, un autor crestin deosebit, care a scris despre ea intr-una din cartile sale, si-a pus si ea o insemnare pe piatra funerara. Ea, fiind o femeie credincioasa, care l-a crescut pe nepotul ei in credinta data sfintilor odata pentru totdeauna. Vreti sa stiti ce a scris pe piatra funerara? „Astept. Astept invierea mortilor si Imparatia care va sa vina.” Binecuvantat sa fie „astept”. Alergam, muncim, ne trudim, pentru ca asteptam ziua cand din mana Lui vom primi rasplata. Stam intr-o asteptare continua la ceva ce are sa ni se intample. Nici un ochi de om nu a vazut. Nici o minte omeneasca nu poate descrie. Nimeni n-are cuvinte sa zugraveasca ce lucruri ne-a pregatit noua Dumnezeu. De ce alergi? Pentru ca astept. Pentru ca stau intr-o continua asteptare. Si intr-o zi in alergarile acestea, insusi Dumnezeu va sta inaintea mea si va spune: „Bine, rob bun si credincios, odihneste-te de acuma, ca suficient te-ai trudit.” Laudat sa fie Domnul.

Enumar 3 lucruri simple cu privire la aceasta alergare. Ea nu este alergarea celor neantrenati. Nu este o antrenare de colo pana colo. E o alergare cu tinta. E o alergare la care trebuie sa ai echipament sfant. E o alergare dupa randuiala. E o alergare, intr-asa fel incat sa putem capata ce ne-a fost fagaduit.

Photo credit risktical.com

1. Alergati pana la capat

Primul lucru pe care vreau sa-l spun, cu privire la aceasta alergare, este ca Domnul Isus Hristos ne spune acolo, la acel loc unde a zacut: Alergati pana la capat. Alergati pana la capat. „Unde esti Hristoase?” Eu nu mai sunt aici (in mormant). Eu am dus pana la capat alergarea. M-am lasat rastignit in maini si in picioare pe lemnul crucii. Mi-am incheiat lucrarea. De-acum ma inalt la Tatal. Stau langa Dumnezeu si voi mijloci pentru voi. Stiti ce ne spune mormantul acesta gol? Sa nu renunti; sa te duci pana la capat. Pana la punctul in care Dumnezeu pune un semn de exclamare  in dreptul vietii tale. Sa alergati pana la capat, cu staruinta, in alergarea care va sta inainte. Multi au plecat ca intr-un start puetrnic. Multi au plecat ca intr-un sprint puternic. Si va spun un lucru, dragii mei, alergarea aceasta a Domnului, alergarea aceasta a credintei nu este un sprint, pentru ca noi nu ne intrecem cu nimeni. Este o alergare de rezistenta. Daca vreti, este maratonul spiritual al vietii noastre. Este o alergare in pluton, prieteni. Noi nu ne desprindem unii de altii. Noi alergam impreuna ca o echipa, ca o familie. Cu cat mai multi trecem linia de finish, cu atat va fi mai bine. Binecuvantat sa fie Dumnezeu si laudat sa fie El in vecii vecilor.

1 Corinteni 9:24 – Nu ştiţi că ceice aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Cand capeti premiul? La finalul cursei. Nu aici. Cand ai ajuns la capat si ai trecut linia, atunci, Cel ce te-a inscris la concurs spune: „Primeste premiul alergarii.”  De aceea, ma rog in aceasta dimineata: „Da-ne Doamne puterea sa alergam pana la sfarsit. 

2. Alergati pentru ca alearga si ceilalti

As vrea sa va spun de ce trebuie sa alergam. Fraii mei, surorile mele, este viu Domnul! Este viu Cuvantul Lui. Este vie Biserica. Sunt vii promisiunile Sale. Dar va trebui sa luam in calcul un lucru, fratii mei: traieste inca si Pilat si are si urmasi. Traieste si Irod si are urmasi. Traiesc si preotii din vremea aceea si au si urmasi. Si carturarii acelor vremuri traiesc si au urmasi. Traieste si lucrarea celui rau. Va veni ziua cand Dumnezeu va pune toate lucrurile sub picioarele Lui. Va veni ziua cand Dumnezeu va judeca lumea cu dreptate. Va veni ziua cand Dumnezeu va inchide cartea aceasta, numita istorie, dar pana atunci sa nu uiti ca lucreaza si cel rau. Ca alearga si cel rau. Ca el, in fiecare zi incearca sa doboare. Si vreau in aceasta dimineata sa va fac constienti asupra unui lucru. Stateam de vorba cu cineva in saptamana aceasta si printre altele, imi spunea: „Frate Florin, a ajuns sa fie integrarea asta in Uniunea Europeana cu atatea … la noi in tara.” Se plangea ca a avut un seminar. Dvs. nu stiti cum exista limbajul asta European, limbajul seminariilor Europene. Nici n-as dori sa aveti de a face cu el. Daca ati stii cate nonsensuri exista. Daca ati stii cata prefacatorie, cata ipocrizie exista, atata diplomatie, atatea vorbe mieroase.

Cand vin la biserica, atat imi e de drag Dumnezeul nostru, care este un Dumnezeu drept si la obiect. Exista asa de multe lucruri in timpul nostru, in care oamenii rostesc o seama de cuvinte, fara nici un inteles. Asa de multe lucruri zaharisite, glazurate, care nu-si au sensul. Vreau sa va spun un  lucru, dragii mei. Cateva cuvinte voi rosti astazi, ca sa intelegeti ca Pilat, ca Irod si preotii inca lucreaza. Biblia spune: „Pe cand se duceau ele, au intrat in cetate niste strajeri, au dat de veste preotilor celor mai de seama despre toate cele intamplate. Acestia s-au adunat impreuna cu batranii (o fac si astazi), au tinut sfat (o fac si astazi), au dat ostasilor multi bani si le-au spus: „Spune-ti asa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cand dormeam noi si L-au furat. Si daca vor ajunge vorbele acestea la urechile dregatorilor, ii vom potoli noi si vom scapa de grija.” Ostasii au luat banii si au facut cum i-a invatat. Si s-a raspandit zvonul acesta printre iudei pana astazi. Si astazi sunt sfaturi. Si astazi, batranii acestia se intalnesc. Si astazi, autoritatea isi da mana cu puterea armata. Va rog sa priviti de jur imprejur. Suntem fortati sa adoptam lucruri in care nu am crezut si in care nu crede poporul acesta. Peste tot este un asalt teribil.

Fratii mei, surorile mele, e cineva constient de ce se itnampla in vremurile acestea? Vorbesc despre faptul ca suntem fortati sa adoptam legi care nu sunt specifice acestui popor. Eu nu vorbesc despre faptul ca poporul acesta este un popor credincios, caci are nevoie de Hristos. Dar este un popor evlavios. Este un popor cu cultura crestina. Este un popor care a stat la aceste rascruci de imprejurari. Din sud, puterea otomana. Din partea estica, puterea tarista. Din partea de vest, puterea austro-ungara. A stat mereu, ca o poarta a Europei aici. Si astazi, suntem asaltati pentru ca in continuare batranii, preotii, ostasii, fac legi: „Adoptati homosexualitatea. Lasati-i sa patrunda. Faceti casatorii intre ei.” Ce va fi cu copiii care vor fi adoptati? Asta este Europa, care ni se prezinta. N-ai voie sa rostesti adevarul. Ai voie sa crezi in ce vrei tu, cata vreme nu-i deranjezi pe altii. Dar Hristos a zis: „Eu am venit sa aduc sabia.” Ca, adevarul este o sabie cu doua taisuri. Nu poti, in lumea aceasta, sa fii diplomat. Va trebui sa spui lucrurilor pe nume. N-ai cum sa faci abateri de la adevar. N-ai cum sa rostesti jumatate de adevaruri, ca sa placa urechilor celor care asculta. Dumnezeu ne cheama la o alergare fara ezitare. Ne cheama la o alergare pana la capat. Ne cheama la o alergare plina de putere.

Biblia spune ca va trebui sa alergam. Si noi nu mai avem timp. Nu e timp, iubitii Domnului, de aceea, va rog in numele lui Isus Hristos, cat sunt usile deschise- Palatul Copiilor, Casa de Cultura, stadioane. Veniti sa le umplem. Veniti sa-i aducem pe cei dragi ai nostri sa-L vada pe Isus Hristos. Cat timp inca usa bisericii este deschisa, veniti! Ca nu se stie ce timpuri vor veni. Relativism- sa nu mai crezi in Biblie. Exista n traduceri. Exista un asalt asupra Bibliei, din care sa se scoata anumite pasaje. Sunt inca biserici care se numes crestine si care permit lucruri care nu sunt scrise in Biblie. Uitati-va la modul acesta occidental de a transfroma bisericile noastre si este un atac puternic in zilele noastre. Uitati-va la globalizarea care exista. Ce va spune voua globalizarea? Fara granite. Fara granite, de ce fara granite? Pentru ca atunci cand se va ridica anticristul, nu va putea sa stapaneasca intr-o tara, va trebui sa stapaneasca lumea. Se apropie timpul; lucreaza si cel rau. Dar noi vom fi mai iuti; noi vom fi mai harnici.

Noi vom fi mai dedicati, pentru ca noi luptam pentru adevar, pentru ca taria noastra este Domnul! Pentru ca taria noastra este fagaduinta Lui si noi nu ne sprijinim pe lucruri omenesti sau pe o institutie umana. Institutia noastra este Biserica, a carui cap este Isus Hristos. Binecuvantat sa fie Domnul, in vecii vecilor! Si as vrea ca Dumnezeu sa ne ajute si Dumnezeu sa ne binecuvanteze. Si fratilor si surorilor, nu vreau ca sa fie un cuvant care neaparat sa credeti ca e de bine. Dar as vrea din toata inima ca sa fiti constienti ca trebuie sa ne rugam pentru Biserica Betel. Sa ne rugam pentru Cuvantul lui Dumnezeu, sa fie tinut sus si sa fie Cuvantul vietii. Sa fie un Cuvant dres cu sare, un cuvant duhovnicesc. Trebuie sa ne rugam sa pastram lucrurile asa cum le scrie Biblia. De ce? Pentru ca in continuare si Pilat, si Irod, si batranii, si carturarii, si preotii si traiesc si fac sfaturi. Ca in timpul asta in care noi stam [aici], sa stiti ca oamenii sunt deranjati. Am fost intrebat de multe ori: De ce credeti dvs. ca se intampla anumite lucruri? Ca mai sunt anumite evenimente care se intampla in biserica. Noi cam le avem cu astea. Nu avem o slujba in care sa nu se intample ceva. V-ati spus intrebarea ‘de ce’? Va spun eu, de ce.  Pentru ca noi am dat un atac impotriva celui rau. Pentru ca noi dorim sa biruim locuintele mortilor. Pentru ca ne-am ridicat sa facem lucrarea lui Dumnezeu. Pentru ca ne pasa de ceea ce se intampla. Pentru ca vrem sa fim o biserica vie unde se mantuiesc oamenii. Pentru ca, aici, vrem sa curga un izvor curat. De aceea se vor intampla aceste lucruri.

Si spune Biblia in felul urmator. In primul rand, sa alergam pana la capat. Sa alergam pentru ca alearga si ceilalti.

3. Alergati imbracati cu o putere de sus

Si vreau sa mai spun un lucru extrem de ziditor. S-a uitat Domnul Isus Hristos si a zis: „Alergati!”
„Alergam, Doamne.”
Dupa care a spus: „Opriti-va.”
„Ne oprim, Doamne. Dar, acuma ce sa facem?”
„Va rugati,” zice Domnul Isus.
Dar, de ce sa va rugati?
„Sa primiti o putere.” Nu alergati in puterea voastra omeneasca. Se apropie saptamana aceasta, se apropie timpul cand vom sarbatori aniversarea Duhului Sfant, in care cerem ca Dumnezeu sa ne aduca vremuri de inviorare. Dumnezeu sa lase Duhul Sau cel Sfant peste biserica si vom iesi sa sarbatorim faptul ca a fost coborat Duhul Sfant. Ai nevoie de Duhul Sfant. Alergarea aceasta nu se face in puterea omului. In zilele acestea, in ziua de astazi, gandesti ‘Doamne, vreau sa alerg’. La care Domnul iti spune: „Opreste-te. Eu iti dau o putere. Eu vreau sa te echipez. Eu vreau sa te imbrac. Eu vreau sa te educ. Eu vreau sa te sfintesc. Eu vreau sa te pregatesc. Alergarea aceasta, o faci, cum? In duhul. Venise ploaia, venise vantul. Se intunecase cerul. Era Ahab in carul lui. Nu se mai vedea din cauza ploii, la care a zis: „Stai, ca o iau eu la fuga.” Dar, zice: „Ce faci tu?” „Fug, alerg inaintea carului.” Si fugea Ilie, nici carul n-a putut sa tina pasul cu el. De ce? Ca sa se arate deosebirea intre cel ce rabda in fire si cel ce rabda in puterea Duhului lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu iti da putere in Duhul Sfant, te ridici si mergi. Cand Dumnezeu iti da putere prin hrana, numita Biblie, te ridici si mergi 40 de zile fara mancare, fara nimic altceva. De ce? Pentru ca Dumnezeu ne spune: „Voi nu alergati oricum. Voi alergati, imbracati cu o putere de sus. Voi alergati la comanda Mea. Voi alergati pentru o tinta care eu v-am trasat-o. Voi alergati pentru ca si ceilalti alearga. Voi alergati pentru ca Eu va spun ‘mergeti pana la capat‘.  Laudat si binecuvantat sa fie Domnul.

„Veniti sa vedeti locul unde zacea. Veniti sa vedeti locul unde L-au pus.” De ce? Ca sa nu zaceti si voi. Ca sa nu va cuprinda lehamita si inertia. Sa nu stati plangandu-va de mila. „Un om ca mine sa se ascunda?” spune Neemia. „Dar, ce faci, Neemia?” „Ma ridic si lupt, pana la capat.” Chiar daca intr-o mana tin sabia si intr-o mana tin mistria, nu ma voi lasa. Ma voi inconjura de oamenii lui Dumnezeu si ridic zidul, daca Dumnezeu m-a chemat la o slujba, o duc pana la bun sfarsit. De ce sa alergi? Pentru ca El si-a dus alergarea pana la capat. E gol mormantul. De ce sa alergi? Pentru ca alearga si ei, cei rai. De aceea, noi trebuie sa stim, sa fim constienti. De ce sa alergi? Sa alergi pentru ca Domnul Dumnezeu ne spune ca o vom face cu puterea Duhului Sfant.

II. Mormantul gol este locul de unde Dumnezeu
transforma orice sfarsit intr-un inceput

Al doilea lucru pe care vreau sa-l impartasesc cu ce e nou- de ce ne-a chemat Domnul Dumnezeu sa ne spuna: „Veniti sa vedeti locul unde zacea. Pentru ca un lucru se intampla. Vreau sa va pun o intrebare. Exista macar o zi i namintirea dvs. in care ati vrea sa fie rupta din calendarul vietii? Exista vreun moment prin care ati vrea sa dispara- „asta, eu n-as fi [vrut sa fi] facut lucrul asta”. Exista ceva in viata dvs. care ati dori sa nu va mai amintiti de lucrul acela- „Doamne, daca as fi lipsit in ziua aceea; daca n-as fi facut prostia aceea… Daca nu m-as fi dus in locul acela.” Exista ceva de care sa va para rau din viata dvs.? Eu marturisesc ca, da. Privind in trecutul meu, mi-as dori, acuma, sa am intelepciunea anilor prezenti si sa am tineretea anilor trecuti. Dar numai pot sa se intoarca lucrurile acestea. Nu? Adica, ce este, este. Si vreau sa va spun ca Duhul lui Dumnezeu, in timp ce m-am rugat, mi-a vorbit Domnul Dumnezeu si mi-a spus ca sunt oameni care se uita la viata lor si spun: „Pe mine nu ma mai asteapta nimic bun. Viata mea e ca un sfarsit de cale. Viata mea, anumite lucruri, stiu sigur ca nu se vor mai schimba niciodata.” E ca si cum as pune punct si nimic de aici nu mai poate continua.

La un moment dat, doi ucenici tot coborau. „Ce faceti voi, oameni buni?” „Coboram.” „Dar. ce va face pe voi sa coborati?” Si cuvantul care-l spunei, stiti care a fost? „Noi trageam nadejdea.” Ziua in care speranta le-a trecut e ziua in care esti sfarsit. Ziua in care vorbesti despre nadejde la timpul trecut, [zicand] ‘trageam nadejdea], [atunci noi] n-o mai avem. Este ziua in care nimic nu mai poate functiona. Domnul Dumnezeu vine sa ne spuna, in aceasta dimineata, un lucru: ca El are o specialitate unica. Eu am crezut ca anumite lucruri nu mai pot fi indreptate niciodata. Stiti ca exista si lucruri care sunt ireversibile in viata. Sunt si lucruri, dincolo de care, ai putea spune: „Nu mai pot nimic.” Dar Domnul Dumnezeu vine in aceasta dimineata si ne spune asa: Mormantul este locul de unde Dumnezeu transforma orice sfarsit intr-un inceput.

Mormantul Lui nu-i un sfarsit. Mormantul Lui este un iceput. Laudat sa fie Domnul! Mormantul Domnului Isus Hristos ne invata  ca doar Domnul Dumnezeu, doar Isus Hristos poate sa faca din orice sfarsit al vietii noastre un iceput. Stai in dimineata asta si te gandesti: Doamne, unde ma duc eu, cu omul asta din casa? Ce fel de viata am eu? Sunt sfarsita, Doamne. Nu mai am nici o nadejde, nu mai am nici o speranta. Iata ce-ti spune El in dimineata aceasta. Hristos spune: „Vino sa vezi locul unde am zacut eu, ca sa intelegi ca mormantul este locul in care orice sfarsit se transforma in inceput. Pentru ca El este Dumnezeul nadejdii, pentru ca Dumnezeul nostru poate sa schimbe starea noastra. Dumnezeul nostru poate sa schimbe trupul nostru. Dumnezeu poate sa ne dea sanatate. Dumnezeu poate sa puna untdelemnul pacii in relatia ta. El schimba din temelii. El transforma, El traieste! Laudat sa fie Isus! Nu spune sfarsit. Nu spune ‘nu mai pot, nu exista nici o sansa‘. Ci, spune in dimineata aceasta: „Prin Dumnezeu, prin credinta in El, prin Isus Hristos, ajuta-ma Doamne! Tu poti; Tu poti sa iei mortul si sa-l faci viu. Tu poti sa iei muntele si sa-l faci vale. Tu poti sa iei valea si s-o faci munte. Tu poti sa transformi pustia intr-un loc de izvoare.” Marit sa fie Dumnezeu si binecuvantat sa fie El.

Fratii mei, surorile mele, ni se spunea in dimineata aceasta, 1 Corinteni 15:14 – Şi dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră. Eu va spun un lucru, dragii mei. Eu cred ca in dimineata aceasta, Dumnezeu m-a chemat la un inceput. Eu cred ca maine, Dumnezeu ma va chema la un inceput. Pentru mine, fiecare zi este o zi a unui inceput cu El. Biblia spune ca in fiecare dimineata, indurarile Domnului se innoiesc. „Ceva nou,” zice Domnul, „fac cu tine.” Astazi, te asteapta ceva nou cu Dumnezeu. Astazi este un inceput cu Dumnezeu. Daca tu, poate, ai stat in deznadejde si ai spus: „Nimic bun nu ma asteapt,” iata ce spune locul unde El a zacut- „M-am ridicat, am inviat, sunt viu in vecii vecilor!” 

Cum arata inceputul asta? 35:35

Cum il caracterizeaza Domnul Isus Hristos, la locul acesta numit mormant? Cum il caracterizeaza Domnul, acest inceput? Stiti cum zicem, asa; „Doamne, vreau un nou inceput.” Dar nici tu nu stii ce vrei.  Dar nu iti este foarte clar de ce a trebuit sa fie. Vrei sa scapi de ceea ce ai. Multi dintre noi cand spunem ‘Doamne, da-mi un nou inceput’, te gandesti numai la ceea ce te tine in prezent, te gandesti la durerea lucrurilor care te-au ingenunchiat, dar nu iti este foarte clar ce ar trebui sa insemne  acest inceput nou. In dimineata aceasta, vreau sa va spun ce cuvinte le-a spus Domnul Isus Hristos vis-a-vis de inceputul nou. Au venit femeile.

1. Un inceput nou cu El inseamna BUCURIE. Dvs. stiti ce caracterizeaza o femeie, in mod deosebit? Emotivitatea. As vrea sa va spun ca mi-e frica sa gandesc la o adunare in care sa nu existe surori. Pai, dvs. cand va rugati, va rugati. Si dvs., cand sunteti bucuroase, sunteti bucuroase. Si dvs. cand cantati, cantati. Noi, barbatii, suntem rezervati prin natura noastra. Noi nu putem sa facem lucrurile si nu putem sa fim atat de expresivi?. Bine, sunt si barbati care sunt ectrem de sentimentali. Dar, in ultima perioada, de loc nu-i mai gasesti. Dar, in general, femeile se caracterizeaza prin emotii. Uita-te la o Doamna, uita-te la o sora, totu-i pe fata ei. Trista? Trista. Bucuroasa? Bucuroasa. Barbatu-i mai rezervat; se ascunde. El incearca sa nu se lase cunoscut asa de usor. Mai tot timpul e dur, ca duritatea se poarta. Dar, cand vin femeile la mormant, stiti cum vin ele? Vin cu amarciunea sufletului. Maria Magdalena cum venea? Ce facea Maria? Plangea. Unde L-ati pus? In stanga, in dreapta? Atata durere. (37)

Si vine Domnul Dumnezeu si spune in dimineata aceasta: ce caracterizeaza inceputul Meu este ca tristetea aceasta a vietii voastre, care n-ati mai scapat de ea, s-a lipit de sufeltul vostru.” Cand eram nepocait aveam o amaraciune continua. Cand nu cunosteam pe Domnul, spunea Petrica: sarbatoarea nu era sarbatoare si n-am stiut sa ma bucur de Dumnezeu. Dar, cand am inceput o alergare cu Domnul Dumnezeu si cand incepi un lucru nou cu Dumnezeu, ceea ce caracterizeaza este bucuria. Orice om a inceput cu Dumnezeu, orice om [care] are o relatie cu Dumnezeu se va caracteriza prin bucurie. Laudat sa fie Domnul! Si Dumnezeu ne spune: „Cel ce e din Mine, cel ce a stat la mormantul Meu, cel ce a vazut mormantul gol, cel ce a stat de vorba cu mine va intelege ca inceputul se caracterizeaza prin bucurie. Si bucuria trebuie sa ne caracterizeze. Spune Biblia in:

  •  Romani 12:12 – Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
  • 1 Petru 4:13 – dimpotriva, bucurati-va, intrucit aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui.

Gaseste pocaitul un motiv in necazurile lui? A venit peste mine necaz. Si ce ratiune are pocaitul cand trebuie sa dea peste un necaz? „Bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa avem parte si e aratarea slavei Lui.” E logica credintei. Iata ce inseamna sa incepi cu Dumnezeu un drum. Iata ce inseamna ‘noul’ din Dumnezeu, care aduce ‘vechiului’ din viata noastra o revelatie. Binecuvantat sa fie Dumnezeu! Spune Biblia, in Matei 5:12 –  Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi. Nimic nou sub soare. Crezi ca durerea ta e unica? Dar, ce ar trebui sa fie unica? BUCURIA! Durerea nu e unica. Au mai fost si altii. Este un continu, o repetare a acestor lucruri. Crezi ca tu vei putea sa scapi? Tu crezi ca un om credincios poate sa scape de suferinta, de prigoniri, de vorbe rele? Niciodata. Dar, ce-ar putea sa fie NOU? Pai, eu nu ma las coplesit ca toti ceilalti. Eu ma bucur. Ma bucur, pentru ca asa spune Biblia. 

Frate, n-am nici un prilej de bucurie- Luca 10:20 – Totuş, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sînt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sînt scrise în ceruri.` Pai, si atunci, de ce nu va bucurati, oameni buni? Bun, poate ca n-aveti sanatate. Poate ca nu e bine cu sotul. Nu e bine cu copiii. Poate ca aveti greutati si aveti datorii. Dar totusi, numele vostru este scris  in cartea cerurilor. Si Biblia spune: Bucurati-va! Marit sa fie Dumnezeu. „Doamne, eu vreau sa fiu intr-un inceput cu Tine. Doamne, vreau ca lucrurile sa fie intr-o innoire. Sfarsitului meu sa-i spui STOP si sa ma chemi spre ceva nou. Cum e NOUL din tine? E bucurie. Vreau sa va intreb un lucru. Daca noi iesim, de astazi, de la biserica si fetele noastre sunt cernite si umerii nostri sunt aplecati, si ne taraim picioarele si mergem spre casa spunand ‘ce bine a fost’ [fara vlaga], cine ne crede, oameni buni? Cine ne crede? Nu ne va crede nimeni. Dar eu va spun ca bucuria aceasta este dovada faptului ca sunt intr-o relatie noua cu Dumnezeu. Noutatea din Dumnezeu spune ca omul credincios isi pastreaza bucuria. Nu bucuria aceea… ca romanul se poate bucura in multe feluri. Si spuneam in nenumarate randuri ca eu cred si in bucuria cu lacrimile. Cred in bucuria cu lacrimi pentru ca am experimentat-o si stiu ce bine e; parca si sufletul se bucura, nu numai fata. 

Spune Biblia in continuare ca dupa ce l-a gasit leul, a chemat pe vecinii si prietenii ei si spune: „Bucurati-va impreuna cu mine ca am gasit leul  pe care-l pierdusem. Aveti oameni nemantuiti? Pai, bucurati-va, ca ii veti gasi in Domnul. Bucurati-va. Dar, ce spune Biblia de Tatal care isi pierduse fiul? Ingrasa vitelul. Nu se usca pe picioare. Isi ingrasa vitelul. Dar, de ce-l ingrasa? „Pai, nu avem sarbatoarea? Vine sarbatoarea.” Dar cand vine sarbatoarea? Poate nu astazi, dar sigur vine maine. Ce fac? Ingras vitelul. Si atunci, eu ce fac? Ma bucur. Eu va spun un lucru. Eu deja ma bucur la gandul ca Dumnezeu va mantui pe dragii nostri. Ma bucur la gandul ca Dumnezeu va intra in casa ta. Ma bucur la gandul ca poate Duminica viitoare, in apa botezului va fi preaiubitul tau. Si noi trebuie sa ne gandim la lucrul asta, sa ne bucuram. Sa ne bucuram in aceasta nadejde pe care Domnul ne-o daduse.

Bucurati-va ceruri,” spune Isaia 44:23 „Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adîncimi ale pămîntului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi -a arătat slava în Israel.” Zici catre Dumnezeu: De ce sa ma bucur? Pentru ca esti intr-o relatie noua cu Dumnezeu; pentru ca ai pus capat lucrurilor vechi. tu nu mai umbli cu capul in jos, ca un om care este fara nici o speranta. Dar, cum umbli? Cu bucurie. Vrei sa-ti spun ce gand are Dumnezeu acum cu tine? Vine Dumnezeu acum sa te mangaie. O sa spui: „Doamne, sunt intr-o stare nenorocita.” Foarte bine. Dumnezeu vine acuma sa mangaie pe nenorociti. Dumnezeu coboara. Laudat sa fie Domnul. Bucura-te la gandul ca Dumnezeu te va cerceta, te va ridica.

2. Un inceput nou cu El inseamna PACE. Acuma, sa nu lasam barbatii. A venit la femei si le-a zis: „Bucurati-va, ca voi sunteti caracterizate prin aceasta emotivitate.” Si NOUTATEA este: ce bine e sa vezi o mama vesela in mijlocul copilasilor. Asa spune Cuvantul Domnului. Trebuie aceasta bucurie. Dar, la barbati vine si spune altceva: „Pace voua, agitatilor, nelinistitilor, tematorilor. Mereu va uitati si va ganditi: ce va fi maine.”  Va spun eu ce va fi maine- acelas Hristos, acelas Dumnezeu, aceeasi putere care ne-a fost fagaduita. A venit si le-a spus lor: Pace. Pace voua. De ce? Fratii mei, surorile mele, noi avem nevoie de aceasta tarie, de aceasta mangaiere de la Dumnezeu. In vremurile noastre, stiti ce caracterizeaza un barbat? Taria duhovniceasca. Si oamenii lui Dumnezeu trebuie sa fie oameni tari. Ne-a muiat lumea asta. Iertati-ma ca va spun, dar eu vad foarte multi barbati care se poarta ca niste copii. Vad niste oameni inmuiati de lumea aceasta. Ma uit si vad generatia aceasta care creste, daca sufla mai tare vantul, ii da jos din picioare. Un barbat trebuie sa fie ancorat, trebuie sa fie responsabil. Trebuie sa fie un om care stie ce face cu viata lui. Iubirea nu-i asa, o declaratie la o pizza. Iubirea inseamna sa ai cu ce iubi. Cand Boaz i-a dat darul lui Rut, i-a umplut mantia. Nu i-a umplput-o cu poezii. A zis: „Da incoace mantia, ca iti pun sase masuri.” De unde? „Am.” A strans. Barbatia inseamna sa fi tare in Domnul. Si Dumnezeu vine si spune barbatilor: Pace voua. Adica, stati linistiti. Stati calmi. Fiti increzatori in Mine! Eu sunt Dumnezeul care lucrez cu voi.

Ce ne invata mormantul? Ca noi, acolo unde vedem un sfarsit, Dumnezeu poate sa faca un inceput. Si inceputul acesta se caracterizeaza prin doua vorbe: Bucurati-va si Pace voua! In tot timpul vietii mele, daca voi demonstra ca sunt din Dumnezeu, ma voi bucura in mantuirea pe care Dumnezeu mi-a dat-o si voi fi plin de pace, pentru ca semnul Imparatiei lui Dumnezeu- bucuria, neprihanirea,pacea- Romani 14:17 –  Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt. Marire lui Dumnezeu! Iata ce inseamna Imparatie. Iata ce inseamna cetatean al Imparatiei. Iata ce inseamna sa fi in Hristos. Iata ce inseamna NOUL pe care Dumnezeu ni-l spune. Bucurie in Duhul Sfant, pace si neprihanirea pe care o da incredera in El si trairea in adevarul Lui. Slavit sa fie Dumnezeu. 

3. Un inceput nou cu El inseamna o intalnire. Sa-mi permiteti sa inchei acest punct, facandu-va o invitatie. Cand a venit Maria Magdalena, cand au venit femeile si au stat de vorba cu Domnul Isus Hristos, Domnul Isus Hristos le-a spus: Bucurati-va. Acuma, eu vreau sa va spun un lucru si Dumnezeu sa va dea putere; va fi, dragii mei, un lucru care va trebui sa-l intelegeti in dimineata aceasta. A ramas Maria Magdalena la locul unde era mormantul? Ingerul a zis: „Veniti sa vedeti locul unde zacea, sau locul unde Il pusesera.” S-a uitat; a vazut ca e gol. Si ce a facut Maria? „Ah, daca e gol, e bine.” Nu. Dupa ce s-a uitat si a vazut ca este gol, i-a n-a facut crezut decat un singur lucru. Ca cineva venise si luase trupul Domnului Isus Hristos. Noi stim astazi ca mormantul gol e gol pentru ca El a inviat, dar ei nu stiau lucrul asta. Ei doar au vazut ca mormantul este gol. Si acuma, eu vreau sa va spun un lucru, dragii mei. Deci, nu exista traire cu Dumnezeu si nu exista aceasta noutate in Dumnezeu, cata vreme noi ne marginim la forme. Iertati-ma, dar sunt foarte multe religii din care n-a ramas decat cu un mormant gol. Maria Magdalena s-a ridicat si a zis: „O sa-L caut pe El, pe Domnul vietii.”  A inceput sa intrebe in stanga si in dreapta: „Unde este El? Unde l-ati pus?” O adevarata credinta in Dumnezeu Il are pe El in centrul atentiei si este o intalnire  personala cu Dumnezeu. Multi se marginesc sa vada locul, multi se marginesc sa vada o zi, multi se marginesc sa vada o sarbatoare, multi se marginesc sa vada un ritual si nu s-au intalnit cu El.

Pentru ca un inceput cu El inseamna pace, inseamna bucurie si inseamna o intalnire, o prabusire la picioarele Lui, in care strigi: „Da-mi voie sa-Ti imbratisez picioarele, Hristoase. Da-mi voie sa raman in inchinare, pana la sfarsitul vietii mele, inaintea Ta. Multi se marginesc sa gaseasca aceasta forma; multi se marginesc sa gaseasca acest loc. Dar locul acesta nu mai spune nimic, pentru ca Dumnezeu nu viziteaza pereti. Si Dumnezeu ne cere in dimineata aceasta, daca vrem ca El sa fie inceputul nostru, daca vrem ca El sa fie transformarea noastra, innoirea noastra, Dumnezeu ne spune: „Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati.” Veniti la Mine, Eu sunt Dumnezeul pacii voastre. Eu sunt Dumnezeul bucuriei voastre. Sunt Dumnezeul iertarii voastre. Laudat sa fie Domnul. Stiti cand avem un mormant? Cand noi avem un Dumnezeu de sarbatori; am avea numai un mormant pe care-l vizitam. Cand noi avem un dumnezeu de necaz, un dumnezeu cautat cand este greu- e un dumnezeu al formei, nu este un Dumnezeu pe care sa-L fi intalnit in viata noastra, un Dumnezeu care si fi spus: „Iti dau toata viata Mea. Vreau sa ma calauzesti in totul. Vreau sa fi al meu si eu sa fiu al Tau pentru vecie. Laudat sa fie Domnul!

Vedeti, El nu i-a spus Mariei: „Maria, Eu iti doresc tie, tu sa te convertesti de la o religie la alta.” Dar ce i-a spus Mariei? „Eu iti cer sa te convertesti de la tristete la bucurie.” Laudat sa fie Domnul. „Iti cer sa te convertesti de la frica si de la neliniste la pace.” Binecuvantat sa fie Domnul. „Iti cer sa te convertesti de la deznadejde la speranta. Iti cer sa te convertesti de la pasivitate la alergare. Iti cer sa te convertesti de la lipsa de sens la o viata traita in plinatatea lui Dumnezeu. Iti cer sa te convertesti de la puterea omeneasca la una care este intarita prin Duhul Sfant.” Iata Dumnezeul nostru. Iata ce inseamna innoirea in Hristos. Nu un mormant. Iertati-ma, uneori, cand nu-L avem pe El, nu-i mai mult decat un mormant. Orice pereti, nu sunt mai mult decat un mormant, daca nu-L avem pe El. Dar, sa spunem in dimineata aceasta: multumiri fie aduse lui Dumnezeu, ca aici este Rascumparatorul nostru si Rascumparatorul nostru este viu. Laudat sa fie Domnul.

III. Mormantul gol este locul de unde Dumnezeu
ne da o perspectiva duhovniceasca

Trei lucruri care ne invata locul unde a fost pus El – al treilea este sa capeti perspectiva sau viziune duhovniceasca asupra vietii. Multi vad, dar nu toti inteleg. Si dupa ce ai vazut, conteaza cum continui sa vezi. Dumnezeu ne da o perspectiva duhovniceasca. (Fratele Ianovici spune ca acest punct il va dezvolta anul viitor, daca Domnul ne va da viata).

Biserica Betel Bucuresti, Crangasi (20.04.2014)
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

O ilustratie de la sfarsitul acestei predici-

Photo credit www.bbc.co.uk

Transcript : Agnus Dei – Florin Ianovici: Am citit o intamplare trimisa de un frate, acum doua zile, si spune asa: Unei familii cu 7 copii i-a murit tata si a ramas mama tanara cu 7 copii, cu 4 baieti si 3 fete.

Si ei spuneau asa: Mama noastra, o femeie extrem de credincioasa, tot timpul ne rugam. Cautam pe Domnul Dumnezeu si unul dintre lucrurile pe care mama ni l-a spus mereu este sa fim credinciosi si sa continuam sa mergem la scoala, pentru ca educatia va fi extrem de importanta. Familia aceasta o ducea foarte greu. Povestea fratele cum mancau cartofi, n-aveau decat aceleasi haine cand mergeau in biserica. De foarte multa vreme aveau aceleasi haine si sa ne ierte Domnul Dumnezeu ca uneori vedem omul si nu-i cunoastem povestea si judecam pe om dupa ceea ce vedem, nu dupa ceea ce este in spatele lui. Multi copii au ras de ei. Povesteau cum au trait aceasta umilinta.

Dar vedeti, Dumnezeu da o alta stralucire atunci cand lumea te condamna in saracie. La un moment dat, pastorul bisericii anunta si spune asa: Vom avea o strangere in 4 saptamani pentru ca vrem sa facem o colecta pentru cea mai saraca familie a bisericii si vrem sa strangem bani pentru ei. S-au dus acasa si asa o bucurie mare au avut in suflet si au zis: „Mama, noi vrem sa strangem pentru aceasta familie saraca si cred ca putem sa facem economii.” Spunea ca au renuntat la cartofi si au mancat mult mai putini. Stingeau lumina seara, au renuntat sa se incalzeasca. Copiii au facut tot ce au putut. S-au dus, au alergat, au facut tot ce au putut la vecini, ca sa stranga bani. In sfarsit, dupa o luna, copiii au adunat 3 bancnote de cate $20. Si se gandeau: Vom darui celei mai sarace familii din biserica.

S-au dus la biserica si copiii erau pregatiti cu 3 bancnote de cate $20. Fratele este acuma in Statele Unite, in Ohio, unde a si trait, si mamica lui avea si ea $10. Economia lor pe o luna; mancasera putin, statusera in frig, nici lumina seara – o stingeau devreme ca sa faca economie. Si a venit momentul. Pastorul a zis: „Facem acuma strangerea  pentru cea mai saraca familie din biserica si cand a venit rezultatul de la o colecta de 80-90 de membrii, se stransesera $87. Copiii dadusera $60, cu cei $10 de la mamica lor au fost $70 de dolari. Iar cei care aveau haine bune, ghete bune, toti laolalta $17. In sfarsit, ei au plecat acasa. Cand au auzit ca s-a strans $87, stiau ca au dat $70. Au zis: „Noi suntem cea mai bogata familie din biserica.” Ei au plecat acasa cu o bucurie. Asa se uitau unul la altul cu mandrie, cu demnitate, ca unii care au stiut ca au facut un lucru grozav.

Dupa amiaza a venit pastorul si intr-un plic le-a daruit aceasta suma de $87 si le-a spus: „Stiti, ne-am gandit sa va ajutam.” Cand a luat acest plic, mama  s-a rosit la fata, copiii au pus capul in jos, si a spus: „A, deci, noi suntem cea mai saraca familie din biserica?” Si o rusine fara margine i-a cuprins. Din momentul acela, copiii n-au mai vrut sa mearga la biserica. Din momentul acela, copiii n-au mai vrut sa mearga la scoala. Mama a zis: „Noi trebuie sa mergem inainte. Noi nu venim decat de dragul lui Dumnezeu.”

In sfarsit, cu multa greutate, copiii au reusit sa mearga la biserica. Le era rusine: „Acuma toti vor stii ca noi suntem cea mai saraca familie din biserica, cand, de fapt, noi credem ca suntem cea mai bogata familie din biserica.” Si doua saptamani au trait cu aceasta rusine fantastica, pana in ziua cand in biserica a venit un misionar.

A venit un misionar in biserica si a prezentat proiectul lui si a zis: „Stiti, eu nu pot pleca din aceasta biserica fara un minim de $100 , pentru ca am venit in lucrare, nu voi putea sta in picioare.” Si pastorul a zis: „Facem o colecta si eu cred ca vom strange un minim de $100. Si in momentul acela, toti au stiut ce sa faca cu banii. Toti cei $70 care ii stransesera, plus cei $17 care primise, $87 au pus in cos ca sa doneze acestui misionar. Cand s-au strans banii, s-au strans $102.

PAGINA Florin Ianovici AICI

Reclame

CEA MAI MARE SARBATOARE A INTREGII OMENIRI – de Avram Cuc

INSEMNATATEA  INVIERII DOMNULUI ISUS CHRISTOS

Invierea Domnului Isus Christos, este cea mai mare sarbatoare din istoria omenirii. Nu exista nici o sarbatoare de o insemnatate mai mare pe acest pamant, ca aceasta sarbatoare a Invierii lui Isus Christos. Din momentul in care omul a cazut in pacatul cel mare al neascultarii, care a inceput prin primul om creiat de Dumnezeu, Adam si care a produs o despartire si o ruptura de la fata lui Dumnezeu, omenirea a fost condamnata la o moarte vesnica, adica la o despartire eterna de Dumnezeu, Creiatorul nostru si a tuturor lucrurilor vazute si nevazute. Cel ce a creiat toate lucrurile de pe pamant si de subt pamant, impreuna cu paradisul care se numea ,,Gradina Edenului” in care Dumnezeu l-a pus pe Adam si apoi pe sotia sa Eva (care a fost creiata din coasta lui Adam), barbatul ei, ca sa fie trup din trupul lui si sange din sangele lui. Dumnezeu a suflat in om viata, adica a suflat din Dumnezeu insusi viata vesnica, eternitatea, care i-a turnat-o in sufletul lui si a sotiei sale Eva si astfel a devenit un suflet viu. I s-a dat sub stapanire aceasta gradina a Edenului, raiul pe pamant, ca sa o lucreze si sa o pazeasca, si sa traiasca fericit impreuna cu sotia lui.  Dar Dumnezeu i-a dat porunca  lui Adam: ,,Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.” (Genesa 2:16-17)

Biblia, care este Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca Adam impreuna cu sotia lui Eva au trait in aceasta gradina fericiti, lucrau si pazeau gradina, si in racoarea diminetii Dumnezeu venea la ei si statea de vorba cu ei. Nu se stie cat timp a trait Adam impreuna cu sotia lui in Gradina Edenului dar s-ar putea ca aceasta sa fi fost de o durata destul de lunga, iar sarpele, adica diavolul care dadea tarcoale pe la ei ca sa-i faca sa pacatuiasca cu siguranta ca a facut-o de multe ori si nu numai o singura data, incetul cu incetul semanand in inima femeii pofta de a gusta din pomul oprit, fructul caruia era placut la privire, dar  dupa ce au gustat din el, l-a adus pe om la o moarte sigura. In trupul lor fizic aceasta moarte nu a avut loc pe moment, Adam a trait pana la varsta de noua sute treizeci de ani, dar partea sufleteasca a murit chiar in momentul cind a fost savarsit pacatul. Din acel moment omul  a devenit muritor , sufletul lui fiind despartit pentru totdeauna de Dumnezeu lucru care a insemnat o pedeapsa vesnica, adica iazul cu foc.  Acest loc care arde cu foc si pucioasa , iadul, a fost pregatit inca dinainte de facerea omului, pentru Satana impreuna cu ingerii lui care au vrut sa fie mai presus decat Dumnezeu. Omul datorita neascultarii lui, si a caderii in pacat a avut aceeasi soarta de a fi aruncat in iazul cu foc pe vecie.

Dar Dumnezeu care este bun si milostiv si care iubeste pe om  pe care El l-a  facut dupa chipul si asemanarea Lui, a vrut sa-l scape pe om de la aceasta pedeapsa vesnica, crunta, in a-si chinui sufletul zi si noapte in acest iaz de foc care arde fara incetare zi si noapte , pe vecie. Daca a trebuit sa vina Fiul lui Dumnezeu din ceruri ca sa ispaseasca aceasta pedeapsa pentru pacatele nostre si pentru a cruta oamenii de la un sfarsit groaznic si o pedeapsa vesnica, inseamna ca acest loc este un loc teribil in care nu vrea nimenea sa ajunga. Cine oare si-ar dori sa arda intr-un foc care arde fara incetare zi si noapte fara sfirsit? Insasi Fiul lui Dumnezeu, care stie de groaza care are sa vina peste intreaga omenire ca urmare a pacatului, si care stie de locul care ii asteapta pe cei pacatosi, a venit sa plateasca pentru acest pacat in locul nostru pentru a ne feri pe noi de o pedeapsa eterna si de un loc groaznic, adica iadul. Nu este un lucru de jucat sau de neglijat, sau de luat cu usurinta sau de nebagat in seama, cind insusi Fiul lui Dumnezeu lasa cerurile preainalte, slava care a avut-o inainte de intemeierea tuturor lucrurilor, si vine pe acest pamant ca sa plateasca in locul nostru pentru pacatele noastre cele multe si grele si sa se faca pacat pentru noi, ca astfel noi sa avem iertare de la Dumnezeu si ca sa mostenim impreuna cu El viata vesnica si raiul lui Dumnezeu, care a fost pregatit pentru toti aceia care au primit mesajul mantuirii si l-au primit pe Isus Christos ca Mantuitor personal in inimile lor, astfel sa fie nascuti din nou din Dumnezeu si ceia ce era mort odinioara datorita pacatului,  sa fie readus la viata, si inca la o viata vesnica impreuna cu Christos.

De aceea aceasta sarbatoare a Pastelui, sau a Invierii Domnului Isus Christos din morti, este cea mai mare zi din istoria omenirii caci datorita invierii Domnului, avem din nou speranta de a fi impreuna cu El in raiul Sau. El a invins moartea si prin aceasta cei care Il primesc pe El ca Mantuitor in inimile lor, si care traiesc o viata curata dupa poruncile Lui,  vor trece de la moarte la viata, si nu vor mai avea parte de iazul de foc adica iadul care este pregatit pentru toti fiii neascultarii. Sa fim dar oameni intelepti si sa avem frica de Dumnezeu, ca sa avem trecere inaintea Lui ca atunci cind El va veni in slava Sa cereasca sa ne gaseasca vrednici de a mosteni Imparatia Cerurilor impreuna cu El, si de a fi o vesnicie in raiul Lui Dumnezeu, fericiti pentru totdeauna, fara sfarsit, din bucurii in bucurii, din fericiri in fericiri care nu se vor termina niciodata.

CHRISTOS A INVIAT !

CU ADEVARAT CA A INVIAT!

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari