Gabi Zăgrean ~ Ispita ~ Biserica Speranta Linz ~ 19 septembrie 2015

VIDEO by Speranta Linz

Vezi si :

Reclame

Lucrurile cele mai murdare vin ascunse in ambalaj frumos

Dinu Burzo: Ispita este o problema, un pericol, de fapt, care ne da tarcoale in fiecare zi si de mai multe ori (poate) pe zi. In diferite forme – in forme subtile, sau forme mult mai evidente, mult mai clare pentru privirile noastre de oameni sau de crestini. Noi, in calitate de copii ai lui Dumnezeu suntem chemati sa invingem ispita, sa ne impotrivim tari diavolului, cum spune Scriptura si el va fugi de la noi. Sau cum spune Scriptura in alta parte: Noi nu suntem in necunostinta de planurile celui rau. Asadar, ce mi-am propus in cartea asta a fost sa deschid ochii/ privirea cititorului inspre pericol si in acelasi timp sa indic; sa fiu indicator catre cel care ofera resurse puternice, divine, de sus, care sa ne ajute si sa ne stea la indemana  sa nu cadem in capcanele intinse de ispititor. 

Cred ca ispita trebuie demascata. Trebuie demascata pentru ca foarte adesea, si acuma parafrasez pe unul dintre parintii  bisericesti- Ioan Gura de Aur, care spunea ca adesea ‘Viciul vine imbracat in virtute’. Da, este cu masca de virtute. Demonul cu fata lui hidoasa, si acuma, cand spun ‘demon’, nu ma refer in special la acea persoana draceasca, ma refer la o intruchipare a celui rau, in general, demonul pacatuirii, demonul ispitirii, ispititorul cu formele in care vine  cu o fata hidoasa, cu oferte urate, cu amaraciune in spate, cu lucrurile cele mai murdare ascunse in ambalaj frumos, intr-un ambalaj stralucitor, care sa ne ia privirea. Vine diavolul imbracat in inger sau intruchipat  in inger de lumina, cum spune de fapt si Cuvantul lui Dumnezeu. Si este nevoie adesea sa tragem de pe fata lui masca asta stralucitoare pentru a-i arata adevarata fata si in felul acesta, pentru a-i face constienti pe cei nestiutori, pe cei care nu sunt atenti, a-i face constienti de pericolul care-i paste.

Arma a unei conceptii gresite este una dintre armele cu care ispita poate sa ne atace si sa ne cucereasca- inselarea, amagirea. Ne atrage, ne sopteste o minciuna. Seductia pacatului. Ne spune lucruri partial adevarate sau adevaruri trunchiate in asa fel incat  sa ne faca sa plecam urechea si dupa ce-am plecat urechea, sa ne bombardeze cu bagajul cu care noi nu-l vedem in spatele aparentului adevar, care vine, de fapt, prima data in fata. Sunt conceptiile gresite. Am abordat cateva, bineinteles, s-ar putea sa fie mult mai multe conceptii gresite. Am incercat sa le culeg de pe teren, din experienta mea, pentru ca va marturisesc, cand am scris aceasta carte, am scris-o si cu gandul la experientele mele, la trairile mele, la caderile mele si apoi la ce am descoperit eu ca lucreaza, ca-mi sta la indemana  pentru a ramane in picioare. Sunt multe idei gresite, multe mituri. Le-am numit mituri  pentru ca deja au prins radacini in mintea unor crednciosi. Au prins radacini chiar din cauza ca in parte sunt adevarate.

…Daca stam jos in mijlocul hatisului de pacat, nu vedem decat ceea ce este pus in fata privirilor noastre. Nu vedem dincolo. Vedem piedica din fata sau vedem drumul frumos si neted care ne sta in fata fara sa fim constienti ca poate dincolo de acest drum, la capatul lui este o prapastie  care ne asteapta sa alunecam in ea, pur si simplu. Asadar, perspectiva divina este foarte importanta.

…..Cativa oameni din Scripturi, care au fost ispititi, s-au confruntat cu amagirile lumii sau a ispititorului, unii dintre ei au cazut, altii au rezistat. …Desi [omul] este vulnerabil; cu toti suntem vulnerabili ca suntem oameni, suntem in conditia primului Adam, desi am experimentat deja harul care ne-a stramutat viata vesnica aici pe pamant. Avem o parte si din asta. Insa, carnea-si cere drepturile. Cand ne este foame, avem nevoie sa mancam. Inca ne mai imbolnavim pe acest pamant, inca ne mai maniem adesea. Deci, suntem vulnerabili. Am incercat sa-l ajut pe cititor sa-si minimalizeze vulnerabilitatea, intr-un fel sau altul. Sa-l ajut sa faca primii pasi pe acest drum al biruintei.

Citeste sau vezi mesajul intreg aici…

 

Omul vs. rechinul. Sau, cand diavolul reuseste sa ne duca in teritoriul lui

Diavolul catre Domnul Isus: „Esti tare? Cine esti? Demonstreaza daca esti tare. Arata-mi ca poti mai bine.” Si bineinteles ca reactia interlocutorului, cand i se vorbeste asa va fi sa demonstreze. Este reactia naturala. Incearca diavolul sa-L aduca pe Isus pe teritoriul sau. Sa-L aduca pe Isus, sa-L faca sa joace jocul sau murdar. Sa reactioneze. Nu sa fie proactiv, ci reactiv. Asta incearca diavolul.

Bineinteles, vorbim de Domnul Isus si ne referim si la felul implicit cum ispita lucreaza in viata noastra. Asa incearca si ispita sa lucreze si in viata noastra.  Ne loveste in nevoile fundamentale, in nevoile principale ale noastre, in zonele unde suntem foarte vulnerabili.

In momentul in care ne loveste, atinge si coarda amorului propriu, a personalitatii proprii, a mandriei noastre personale, a orgoliului pentru a ne duce in zona de confuzie si a ne atrage in jocul sau. Si in momentul in care jucam dupa legile sale, dupa regulile sale, cele mai mari sanse sunt sa pierdem jocul.

Am descoperit in Cuvantul lui Dumnezeu si din alte pasaje, ca una dintre metodele prin care sa biruim ispita este sa readucem lupta pe teritoriul nostru. Este esential. Este o idee aproape revolutionara pentru viata noastra. Teritoriul nostru este teritoriul Scripturii in Hristos. Daca o luam conceptual este teritoriul in Hristos.

Daca inainte nu mai era nici o nadejde pentru noi, daca inainte despre noi se spune „o, nenorocitul de mine, cine ma v-a scapa de acest trup? Din conditia asta mizera, cand stiu ca trebuie sa fac binele, dar raul sta lipit de mine,”conform cu Romani 7- in Hristos – Romani 8 cu asta incepe. Vine cu un concept nou, cu o zona noua- „in Hristos, nu mai e nici o condamnare.”

Haideti sa ne inchipuim ça un om, cel mai puternic din lumea asta, cel mai solid, cu muschi bine claditi cade in apa. Stie sau nu stie sa inoate si se intalneste cu un rechin mai micut, cel mai mic si mai slabut rechin din zona. Daca cei doi se vor infrupta in apa, omul musculos si puternic, cu rechinul mai slabut, cine credeti ca va avea sanse de izbanda?

Rechinul, bineinteles. De ce? Raspunsul este simplu. Acolo este mediul lui de viata si nu al nostru. Acum, haideti sa schimbam ilustratia in imaginatia noastra si sa aducem pe cel mai mare rechin, sa-l punem intr-un ring de box si sa aducem un copilas de 3 ani, sa-i punem manusi, care nu stie, nu s-a luptat niciodata, sa-l punem intr-un colt si sa-i spunem: „Bateti-va”.

Este foarte simplu sa ii spunem copilului: „Copilas drag, nu ai nevoie sa faci nimic. Stii de ce? Pentru ca rechinul nu mai este in mediul lui. Oricat de fioros, oricat de urat si infricosatori colti ar avea si cu care ar vrea sa te sfasie, sa te inghita, nu ai nici o frica de el pentru ca nu este mediul lui, aici este mediul tau- aerul.

In felul acesta este si relatia noastra cu ispita. Daca diavolul reuseste sa ne duca in teritoriul lui, sa luptam cu ispita, in afara Cuvantului lui Dumnezeu, si aici este focalizarea si secretul. Si la Hristos asta vedem. Dar, vine cu Cuvantul Domnului totusi. Vine cu acest Cuvant, incercand sa-l atraga, reinterpretand Cuvantul Domnului sau punand un diferit context, folosindu-l ca pretext, vine cu el pentru a-L atrage pe Hristos in zona lui de activitate si de actiune, unde este el mai puternic. (Dinu Burzo)

Citeste mai mult aici….

Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei – Partea a II-a – Isus fata in fata cu ispititorul si Pareri/idei gresite cu privire la ispita

Vezi Partea I-a aici Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea I-a – Tablouri a protoparintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului

Vezi Partea III-a aici – Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea III-a – Ispitele Cotidiene

Partea a II-a

Domnul Isus fata in fata cu ispititorul.  Pareri/idei gresite cu privire la ispita.

Dino Burzo 1
Matei 4. Ce-mi place la planul divin la mantuire este ca are o aparenta de simetrie. O aparenta simetrica, adica- daca primul Adam nu a rezistat ispitei si a cazut si a tras dupa sine moartea, a adus in lumea noastra moartea, cel de-al doilea Adam rezista ispitelor de aici si apoi, bineinteles, prin ascultarea de Dumnezeu isi duce planul la indeplinire si aduce viata  pentru cei care ii sunt ascultatori, pentru copii Sai. Primul Adam aduce moartea prin caderea in ispita, al doilea Adam , desi a luat carne si trup ca noi,  a venit sa biruie pe cel ce are puterea mortii, asa cum spune Cuvantul lui Dumnezeu si in Evrei 2.

Domnul Isus este ispitit si asta este o confirmare ca daca Hristos este ispitit, noi nu vom fi niciodata feriti de ispita. Diavolul vine- ispititorul- asta este numele lui si este interesant. Vine incercand sa-L amageasca, bineinteles, si scopul principal al diavolului, pentru care a venit sa-L ispiteasca pe Hristos, a fost sa-L defocalizeze- as putea spune, in termenii cuvintelor din emisiunea anterioara, sa Il opreasca din planul pe care-L avea, din drumul spre cruce, bineinteles. Hristos a venit sa moara pentru noi, sa invieze din morti,  si in felul acesta, planul de mantuire sa se realizeze pentru noi, pentru oameni, pentru cei cazuti in pacat.

Diavolul a venit cu dibacie, cu viclenie, as putea spune, incercand pe Fiul lui Dumnezeu sau pe cel de-al doilea Adam sa Il deturneze de la cale. Sa-L redirectioneze.

Imi vine in minte experienta unui hermit, a unuia dintre primii calugari care au existat in biserica crestina vreodata. Se spune despre el ca a venit la hermit niste tineri sa-l ispiteasca. SI i-au adus o femeie, crezand ca va cadea in ispita. Bineinteles, hermitul nostru se ruga lui Dumnezeu si nici macar nu s-a clintit din pozitia lui inspre a se uita la acea femeie. Au incercat sa-l momeasca cu bani si nu au reusit. Au incercat in diferite forme sa-si bata joc de el si  nu au reusit, spune povestea din antichitatea crestina. Vine divaolul si le spune, in schimb, acestor oameni: „Haideti sa vedeti cum il ispitesc eu pe el.” Si-i sopteste un singur lucru la ureche: „Stii ca colegul tau a ajuns episcop?” Si spune povestea ca fata hermitului s-a innegrit de invidie. Competitia vietii. Oricat am incerca noi sa ne izolam, si este evident in experienta Domnului Isus Hristos, a fost dus de Duhul, nu pentru a fi ferit de ispite. Este foarte interesant. Dus in salbaticie de Duhul lui Dumnezeu, in pustie- conform cu traducerea pasajului- in salbaticie, dus acolo pentru a fi ispitit de diavolul si Dumnezeu a ingaduit asta pentru ca Domnul Isus Hristos sa rupa lantul care a fost pus asupra omenirii odata cu caderea lui Adam in ispita.

Iacob Berghianu: Sunt anumite sezoane ale ispitirii. Pentru ca dupa ce [Domnul Isus] biruie in ispita, scrie atunci ca diavolul l-a lasat. Iar intr-un text paralel [scrie ca] ‘L-a lasat pentru o vreme’. Oare, in mod constant ispitele vin in viata omului cu aceeasi doza, cu aceeasi frecventa, cu aceeasi intensitate?

Dinu Burzo: Intensitatea nu este la fel. Desi spusesem in emisiunea anterioara ca ispita vine des in viata noastra, ne asalteaza in fel si chip. Cu toate astea intensitatea ei nu este aceeasi. Sunt momente in viata noastra si fiecare dintre noi am  trecut prin momentele acestea, cand am vazut ca ispita ne inconjoara, ne da tarcoale. Pacatul incearca sa ne infasoare cu forta, cu rapiditate, mult mai intens decat alta data. Este asa. Doar, ca si in momentele in care ni se pare ca nu mai suntem ispititi, ca putem rasufla usurati si in momentele acelea vine si nu trebuie sa lasam garda jos. Poate atunci vine in mod mult mai subtil, atunci cand credem ca am scapat de  incercarile ei de a ne seduce sau de a ne lovi.

Cele 3 tipuri de ispita

1. Pofta carnii, a firii pamantesti.

2. Prin pofta ochilor. Pe calea aceasta vin foarte multe, astazi in special.

3. Mandria si laudarosia vietii. Dorinta de a fi cineva, de a ne afirma.

Cam aceste sunt caile prin care vine ispita in viata noastra.

Cum a venit ispita la Domnul Isus

click for source

Accentul este pe felul in care Isus Hristos biruieste ispita, pentru ca modelul suprem, dat de Domnul nostru ne va ajuta si pe noi, calcandu-I pe urme, bineinteles, sa fim biruitori in ispitele vietii. Dar vedem, oarecum, o progresie- forma progresiva in care diavolul vine la Domnul Isus Hristos prin ispitire. In primul rand, Il atinge acolo unde era cel mai vulnerabil in acel moment. Si diavolul stie zonele unde noi suntem vulnerabili, slabi. Si Isus era vulnerabil in privinta foamei, pe care, bineinteles, a inceput sa o cunoasca dupa 40 de zile sau in timpul celor 40 de zile de post si rugaciune. Diavolul stie, in general, ca omul este vulnerabil si va incerca ispita nu sa mearga acolo unde este el mai tare, nu sa mearga sa se bata cu fortareata. Se va bate cu zone unde cetatea noastra este cel mai nepazita. Unde-i lantul mai slab, unde veriga se va rupe mai usor. Acolo v-a incerca sa roada, sa roada pana se rupe.

Si in intalnire cu Domnul Isus Hristos, ispititorul acolo incearca sa loveasca spunandu-I: „Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste ca pietrele acestea sa se faca paini.” Uite ca diavolul si vine cu „daca esti Fiul lui Dumnezeu”. Pe langa atingerea vulnerabilitatii si expresia o repeta diavolul si mai tarziu, incearca sa atinga si coarda a amorului propriu. A personalitatii, a mandriei personalitatii. „Daca tu esti tare, demonstreaza,” de mici copii foloseam expresia asta adesea. „Esti tare? Cine esti? Demonstreaza daca esti tare. Arata-mi ca poti mai bine.” Si bineinteles ca reactia interlocutorului, cand i se vorbeste asa va fi sa demonstreze. Este reactia naturala. Incearca diavolul sa-L aduca pe Isus pe teritoriul sau. Sa-L aduca pe Isus, sa-L faca sa joace jocul sau murdar. Sa reactioneze. Nu sa fie proactiv, ci reactiv. Asta incearca diavolul.

Bineinteles, vorbim de Domnul Isus si ne referim si la felul implicit cum ispita lucreaza in viata noastra. Asa incearca si ispita sa lucreze si in viata noastra.  Ne loveste in nevoile fundamentale, in nevoile principale ale noastre, in zonele unde suntem foarte vulnerabili. In momentul in care ne loveste, atinge si coarda amorului propriu, a personalitatii proprii, a mandriei noastre personale, a orgoliului pentru a ne duce in zona de confuzie si a ne atrage in jocul sau. Si in momentul in care jucam dupa legile sale, dupa regulile sale, cele mai mari sanse sunt sa pierdem jocul.

Am descoperit in Cuvantul lui Dumnezeu si din alte pasaje, ca una dintre metodele prin care sa biruim ispita este sa readucem lupta pe teritoriul nostru. Este esential. Este o idee aproape revolutionara pentru viata noastra. Teritoriul nostru este teritoriul Scripturii in Hristos. Daca o luam conceptual este teritoriul in Hristos. Daca inainte nu mai era nici o nadejde pentru noi, daca inainte despre noi se spune „o, nenorocitul de mine, cine ma v-a scapa de acest trup? Din conditia asta mizera, cand stiu ca trebuie sa fac binele, dar raul sta lipit de mine,”conform cu Romani 7- in Hristos – Romani 8 cu asta incepe. Vine cu un concept nou, cu o zona noua- „in Hristos, nu mai e nici o condamnare.”

Haideti sa ne inchipuim ça un om, cel mai puternic din lumea asta, cel mai solid, cu muschi bine claditi cade in apa. Stie sau nu stie sa inoate si se intalneste cu un rechin mai micut, cel mai mic si mai slabut rechin din zona. Daca cei doi se vor infrupta in apa, omul musculos si puternic, cu rechinul mai slabut, cine credeti ca va avea sanse de izbanda? Rechinul, bineinteles. De ce? Raspunsul este simplu. Acolo este mediul lui de viata si nu al nostru. Acum, haideti sa schimbam ilustratia in imaginatia noastra si sa aducem pe cel mai mare rechin, sa-l punem intr-un ring de box si sa aducem un copilas de 3 ani, sa-i punem manusi, care nu stie, nu s-a luptat niciodata, sa-l punem intr-un colt si sa-i spunem: „Bateti-va”. Este foarte simplu sa ii spunem copilului: „Copilas drag, nu ai nevoie sa faci nimic. Stii de ce? Pentru ca rechinul nu mai este in mediul lui. Oricat de fioros, oricat de urat si infricosatori colti ar avea si cu care ar vrea sa te sfasie, sa te inghita, nu ai nici o frica de el pentru ca nu este mediul lui, aici este mediul tau- aerul.

In felul acesta este si relatia noastra cu ispita. Daca diavolul reuseste sa ne duca in teritoriul lui, sa luptam cu ispita, in afara Cuvantului lui Dumnezeu, si aici este focalizarea si secretul. Si la Hristos asta vedem. Dar, vine cu Cuvantul Domnului totusi. Vine cu acest Cuvant, incercand sa-l atraga, reinterpretand Cuvantul Domnului sau punand un diferit context, folosindu-l ca pretext, vine cu el pentru a-L atrage pe Hristos in zona lui de activitate si de actiune, unde este el mai puternic.

Cum a biruit ispita Domnul Isus

Puterea cunoasterii Cuvantului – Domnul Isus raspunde folosind Cuvantul lui Dumnezeu. Puterea Cuvantului- cand ma refer la puterea Cuvantului nu ma refer la o folosire a Biblie, asa ca pe niste formule magice. Adesea oamenii cad in tentatia asta de a folosi Scriptura ca pe niste formule magice pentru a reusi una sau alta. Hristos nu face asta. Hristos foloseste in mod responsabil Cuvantul. Hristos este Cuvantul intrupat. Dar acuma, cand ma refer la El, vreau sa fac referire si la cititorii nostri, secretul este sa stam in relatie stransa, organica cu Cuvantul lui Dumnezeu. Nu doar sa-l folosim ca niste formule, raspunsuri simple, retete pentru succes. Nu. Sa ni-l insusim in modul cel mai organic posibil, in asa fel, incat Cuvantul care face parte din noi, din viata noastra, ne ajuta sa reactionam. E foarte interesant, apropo, de reactia Domnului Isus Hristos cu Cuvantul lui Dumnezeu. Ma gandesc ca Domnul vrea sa invatam si noi o lectie esentiala. Si lectia este dezvoltarea instinctelor spirituale- permiteti-mi sa le numesc asa.

Ce sunt instinctele? Instinctele sunt un fel de automatisme. Sunt lucruri cu care noi ne obisnuim si prin lucrurile acestea noi raspundem la stimuli care ne inconjoara adesea. Raspundem aproape fara sa ne gandim prin subconstientul nostru. Prin intrebuintare, prin faptul ca am insusit poruncile Domnului, legea, Cuvantul Domnului, prin faptul ca ele sunt- conform cu Proverbe- sunt puse ca o placuta peste inima noastra, peste fruntea noastra, in mintea noastra. Sunt asezate acolo, ele devin instinct, obiceiuri, devin partea integranta din noi. Si cand devin parte integranta din noi, noi vom reactiona cu Cuvantul Domnului aproape instantaneu. Domnul Isus la toate a spus: „Este scris…” Pe deoparte ‘este scris’ pe de-o alta parte, conform lui Petru, cu indemnul apostolului: „Impotriviti-va tare diavolului si el va fugi de la voi,” e impotrivirea aceea de la urma, puternica, cand Hristos ii porunceste diavolului sa mearga inapoia Sa. Il mustra pentru ca diavolul are curajul acesta de a se pune cu Fiul lui Dumnezeu, Fiul venit pe pamant. Puterea cunoasterii Cuvantului este o lectie buna de invatat din confruntarea lui Isus Hristos cu ispita.

Biruitorul are intotdeauna perspectiva lui Dumnezeu asupra obiectului ispitei. Cand Isus spune: „Este scris…” El aduce perspectiva divina asupra ispitirii. „Omul nu se hraneste doar…” Da, dar imi place. Da, dar mi-e foame. Da, dar- biruitorul totdeauna va stii sa aduca perspectiva de sus, perspectiva lui Dumnezeu asupra acestor ‘Da,dar…’ Asta face Hristos. Pe langa faptul ca are Cuvantul Domnului, il foloseste in mod natural. Foloseste perspectiva divina.

Persevereaza – nu oboseste in a spune „NU” ispitei, de fiecare data. Pentru ca diavolul nu se da batut din prima, nu spune: „No, Isuse, m-ai dat de gol. Ma dau batut. Ma predau.” Nu spune asta. Diavolul insista, insista, insista pana in momentul in care ne impotrivim cu tarie. Si secretul, pe langa Cuvantul Domnului, pe langa perspectiva divina, secretul este sa nu obosim sa spunem „NU” ispitei. Adesea cadem in oboseala si dupa ce am spus de 10 ori ‘NU’, a 11-a oara poate spunem ‘DA’. Si degeaba am spus ‘NU’ inainte.

Iacob Berghian – In 1 Ioan 2:15 spune ‘Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. 16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume. 17 Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămîne în veac.’ Deci, practic este o minciuna a acelui rau ca aceste trei satisfaceri, aceste 3 tentatii ne aduc adevarata fericire, adevarata fericire nu aduce pofta si pacatul, ci neprihanirea si dreptatea.(19)

Miturile – Pareri/idei gresite cu privire la ispita

Eu am facut referire in carte la 5 dintre aceste idei gresite. Dar, inainte sa le enumeram, as vrea sa spun ca exista doua pericole majore in care cade crestinul, vis-a-vis de ideile gresite, bineinteles. Ca un preamblu, ca o pregatire pentru intrarea in idei sau acceptarea ideilor gresite sunt doua pericole opuse in manifestare.

  1. Un pericol este subevaluarea sau deprecierea, neaprecierea la adevarata ei intensitate, subestimarea ispitei si a capcanelor celui rau, crezand ca suntem mari si tari, ca suntem destul de puternici pentru a tine piept poftelor si capcanelor pe care- si destul de destepti pentru a nu ne lasaatrasi de farsele celui rau. Acesta este un pericol, pericolul triumfalistilor care cred ca totul este bineca ei nu mai au nici o problema, ca sunt tari.
  2. Al doilea pericol este cealalta parte la polul opus si este un interes bolnavicios de atent, fata de capcane, de lucrurile celui rau, de lucrurile negative, de ispitire- ca o scormonire in noroi toata ziua. Si oamenii acestia, toata ziua, nu vad altceva in jurul lor decat ispita si lupte cu ispita. Desi, sunt reale. Vom reveni la asta pentru ca in aceste doua pericole, aceste doua extreme de la poli opusi se regasesc toate cele 5  idei gresite la care eu am facut referire.

Vreau sa mai specific inainte ca lista aleasa de mine nu este epuizata in capitolul acesta. Lista poate continua, putem gasi alte idei gresite si cititorul poate sa gaseasca in viata lui alte idei gresite.

1. Una dintre ideile gresite este a pune egalitate intre ispita si pacat. 

Dar, nu este unul si acelasi lucru? Nu este unul si acelasi lucru. Ispita are de a face cu pacatul. Ispita este incitarea la pacatuire. Ispita inspre acolo vrea sa ne duca. Dar vreau sa subliniez: Ispita nu este pacat. Este anticamera pacatului. Nu este pacat. Daca ar fi pacat, am spune in mod logic si automat ca Isus Hristos a pacatuit, deoarece si Domnul nostru a fost ispitit. Si ispita nu este pacat. Acuma, pericolul care sta in spatele acestei conceptii gresite este ca cei care vad asa problema sunt oamenii care au incercat… e pericolul, descriu putin situatia si identificam pericolul din asta. Cei care considera in felul acesta, vad relatia asta stransa- de egalitate intre ispita si pacat sunt oamenii, de obicei, care poate ani de zile au incercat sa se lupte cu un viciu prin forte proprii, deci doar prin forte proprii, si nu au reusit. Oameni care nu vad in jurul lor, decat, pe deoparte ispite, pe de alta parte vad in ei neputinta, compromiteri, o neputinta dintr-aia la un nivel de la care ei nu se mai pot ridica. Sunt ca acei oameni care au carat toata viata lor, in sclavie (in sclavia pacatului), sau intr-o robie de orice felau carat toata viata lor pietroaie in spate si acuma, dupa ce s-au eliberat, cand vad un pietroi in fata, in mod automat se pleaca in fata pietroiului. Cam asta fac oamenii care considera ca ispita este pacat.

Sau sunt oamenii care desi si-au schimbat stapanul, de drept, au fost izbaviti de sub puterea intunericului si adusi in imparatia luminii, stapanul dinainte (diavolul) era un stapan aspru, un stapan care ii biciua cu cerinte, cu ispite, cu toate cele oamenii aceea au intrat sub domnia unui alt Stapan bland, unui Dumnezeu bun; oamenii sunt ca aceea, care desi si-au schimbat stapanul, se comporta cu vechiul stapan ca si cum inca le-ar mai fi stapan. Va dau un exemplu, un exemplu care-l vad asa, cu privirile, cu memoriile mele, il vad in copilaria mea. Parintii mei au avut o vacuta care dadea lapte foarte bun. Ne placea. La un moment dat au hotarat parintii sa vanda aceasta vacuta unui vecin, unui om care statea mai departe in sat. Vaca aceea mergea in fiecare seara la pasiune si seara se intorcea acasa in cireada, in fruntea cirezii de vaci si se obisnuise sa intre pe poarta deschisa a casei noastre. In urmatoarea zi, dupa ce am vandut vacuta, am iesit, noi copilasii nostalgici, am iesit iesit sa vedem vacuta noastra cum trece pe langa poarta. Ce credeti ca a facut vaca? Vaca obisnuita cu vechiul stapan, desi isi schimbase legal, pozitional propietarul/stapanul, a intrat din obisnuinta tot pe poarta vechiului stapan.

Sunt oameni care s-au obisnuit sa pacatuiasca si nu mai vad altceva. Si cand vad ispita, li se pare ca este pacat. Cand aud ragetul leului li se pare ca este egal, este echivalent cu muscatura leului si cad jos ca si cum ar fi muscatiEste un mare pericol. Asta-i doboara din start pe cei ispititi. Cei ispititi nu stiu ca au sanse sa reziste ispitei, cred ca deja au pacatuit. Si cred ca felul acesta deschide poarta mai larga.

Iacob Berghianu: Parintii nostri ne spuneau: „Nu poti sa impiedici o pasare sa zboare peste casa, dar poti sa o impiedici sa-si faca cuib pe casa ta. Cred ca e sugestiva aceasta ilustratie- diferenta intre tentatie si acceptarea tentatiei si infaptuirea pacatului.

Dinu Burzo: As vrea sa subliniez ca prin delimitarea aceasta intre ispita si pacat, pe care eu am incercat sa o fac, nu vreau nicidecum sa largesc cailesau conceptiile noastre- de ex. a spune ca „putem sa ne lasam ispititi, ca nu e nici o problema”. Nicidecum. Vreau doar sa stim, sa dau o veste buna celor care sunt ispititi ca pot sa reziste ispitei si sa nu pacatuiasca. Sa le spun ca este o diferenta intre cele doua.

Photo credit nubhub.net  Cand Dumnezeu spune „FUGI”, nu ezita sa fugi! 2 Timotei 2:22 Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr’o inimă curată.

Iacob Berghianu: In acelasi timp, trebuie sa inlocuim zona de ispitire cu alta zona de hranire spirituala. Lui Timotei ii spune Pavel: „Fugi de poftele tineretii si cauta virtutile acelea…” Ideea nu esa fugi tot timpul, nu cumva sa vezi ceva pe un sait sau pe un poster necorespunzator, ci sa te hranesti cu altceva, sa inlocuiesti, practic.

Dinu Burzo: Imi vine in minte imaginea [care] s-a intamplat cu mai multi ani in urma, cand a fost un virus prin Asia. Si de frica acelui virus, oamenii care au zburat cu avionul din Asia inspre aeropoarte internationale au purtat masti pe fata. Acuma, inchipuiti-va ca toti oamenii din orasul nostru, de frica bolilor care sunt in aer si sunt peste tot, a virusilor, ar purta masca in fiecare zi. Accentul nu ar trebui sa fie pus asa de mult, desi este important sa cunoastem pericolul, pe pericolul care ne paste, cat pe preintampinarea lui. Daca as vorbi termenii sanatatii personale, nu asa de mult pericolul bolii, ci vaccinarea impotriva ei, imunizarea personala. Si cand ma imunizez nu mai sunt asa slab sa cad, pentru a cadea prada.(28)

Si ispita asta are o parte de adevar si partea asta este ca ispita duce la pacat. Inspre acolo ne doreste.

2. A doua idee gresita este ca numai diavolul este responsabil pentru caderile mele.

A doua idee este ca numai diavolul este responsabil pentru caderile mele. Da, este un adevar acolo si adevarul este ca diavolul este marele ispititor. Si Biblia, in Noul Testament, cand face referire la el, este cu numele de ispititorul. Iarasi merg cu mintea  inspre Geneza 3:13, atunci cand Eva a fost intrebata de ce a cazut prada, Eva a spus: „Diavolul, Satana, m-a amagit.” Cu late cuvinte, toata responsabilitatea sau raspunderea pacatului meu, ar trebui sa cada in spinarea, in carca diavolului si nu intr-a mea. Este tendinta unora sa scape de responsabilitate atunci cand pot. Disculparea. Este o reactie naturala in oameni sa arate cu degetul pentru a scapa ei de vinovatie. Este o idee gresita. Diavolul, da, este ispititorul. El se foloseste de noi, in schimb, foarte mult. Lucreaza in carnea noastra, vine si se foloseste de natura noastra, asa cum este ea, pamanteasca, pentru a-i starni pornirile, acea pofta care zamisleste din Iacov 1. Diavolul s-ar putea sa fie marele regizor acolo. El cu agentii sai.

Sunt multi care incearca sa imparta realitatea aceasta cosmica in doua. Si este o impartire in doua. Suntem de acord cu asta. Partea buna- Dumnezeusi partea cea rea- dualismul asta. Problema este cu locul nostru acolo. Unii ar spune: Este diavolul si Dumnezeu si noi nu suntem decat niste amarate victime colaterale in razboiul acesta. Pai daca sunt un civil intr-un razboi, eu nu sunt responsabil. Responsabil este sau o tabara sau cealalta. Ei bine, noi stim ca suntem chemati si nu doar chemati. Vrand, nevrand, noi facem parte din tabara. Fie a celui rau, ascultandu-l si fiind supusii lui, stapaniti de el. Fie a lui Dumnezeu. Vrand, nevrand, noi vom da socoteala intr-un fel sau altul. Noi nu suntem ca acei niste oameni care locuiesc intr-o zona a nimanui- ‘no man’s land’- pamantul nimanui. Acolo nu merge nimeni, nimeni nu mai indrazneste sa locuiasca. Acolo este zona unde se confrunta, se intalnesc cele doua forte. Noi trebuie sa fim ori intr-o parte, ori in cealalta.

3. O alta idee gresita este ca ispita poate si trebuie evitata totdeauna

Si accentul pe greseala in ideea aceasta este pe termenul totdeauna. De ce este accentul pe asta? Pentru ca, iarasi, cum spuneam inainte, exista si un adevar. Si adevarul este ca suntem chemati, atat cat tine de noi, sa anticipam ispitele lumii. Suntem chemati sa nu mergem in zonele unde stim ca diavolul se manifesta in toata plinatatea manifestarilor sale. In zonele acelea suntem chemati sa nu mergem. Suntem chemati sa stam in zona noastra de siguranta, sub protectia Domnului, in Hristos, si nu pe terenul sau. Putem in multe zone sa evitam asta, sa anticipam, sa preintampinam, insa, nu totdeauna vom putea anticipa. Este un pericol care-i paste pe multi si am vazut pericolul acesta in viata multora care au trait viata cu Hristos, multi ani de zile doar uitandu-se in jos, in loc sa priveasca la frumusetea Domnului. In loc sa priveasca la puterea care El o da prin Duhul Sau cel Sfant, in loc sa priveasca la mila si harul Sau, care ii stau la indemana, la frumusetea comuniunii fratesti, ca si omul care in loc sa se bucure de stelele pe bolta noaptea sau de frumosul albastru pe bolta in timpul zilei, toata ziua sta cu capul in pamant, scormonind in murdarii si in noroi. Ar fi pacat sa ne traim viata in felul acesta.

Internetul – il va folosi [o astfel de persoana] pentru ca astazi, oarecum suntem dependenti in tot ce facem de tehnologie, de internet. Dar il va folosi stiind sa blocheze… De exemplu: Hai sa luam exemplul ispitirii prin pornografie. Da, prin imaginile pacatoase. Este posibil sa-i apare brusc, desi nu se mai intampla sa-i apaa brusc pe ecran fara sa dea el vreun click, imaginile acelea. Un om responsabil isi va instala un soft care sa-l apere de asta. Nu va merge in zona aceea.

4. Mitul al superincrezutului

Acest mit il caracterizeaza pe tanarul in credinta, pe omul care e la inceput si se crede mare si tare. Mitul 4 tine de ideea ca lupta cu ispita poate fi controlata de mine totdeauna. „Pot sa ma uit la orice, ca nu va pune stapanire pe mine.” Este ca si cum omul care a stins cu degetele lui o flacara a unui chibrit, crede ca daca a facut asta si nu a fost ars, va putea sa puna mana in cuptor, ca daca prima flacara nu l-a ars, nici a doua nu-l v-a arde.

Superincrezutul este omul care a demonstrat odata, de doua ori ca poate sa stapaneasca ispita. Si daca poate sa o stapaneasca, se poate juca oricand cu ea ca e in control. Doar ca pacatul nu tine doar de dependenta. Aici e o problema ca omul crede ca doar ce pune stapanire este o problema. Si nu tine doar de repetare. Pacatul poate fi facut o singura data, fara sa mai fie repetat si sa ramana pacat. Samson, cand a avut parte de napustirea filistenilor asupra lui, in primele dati a biruit. Si ultima data, spune Scriptura ca Samson cand s-a trezit din somn s-a gandit sa faca la fel ca inainte. A crezut ca va putea face la fel, ca va birui. Si daca aducem istorioara lui Samson in termenii discutiei noastre, am spune: Samson a crezut ca poate birui ispita, IARASI. Uite ca nu a mai biruit-o. S-a lasat amagit.

5. Mitul ca putem folosi bunatatea lui Dumnezeu pentru a o terfeli noi in obiceiurile si pacatele noastre.

Iacob Berghiano: Sa mergem la cea mai frecventa, poate, ispita pe care o intalnim, mai ales in zona unui curent care vine din occident, care spune ca poti sa-L ai pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor, dar nu trebuie sa-L ai neaparat ca si domn. Deci, ca e inregula. Domnul ma iarta oricum. De aceea a murit, ca sa ma ierte mereu si mereu. Ba, unii invata ca atunci cand te intorci la Dumnezeu se iarta pacatele trecute prezente si viitoare. Deci e un cec in alb sa pacatuiesti oricat, ca deja ai fost iertat. Ce facem cu gandirea aceasta?

Dinu Burzo:  Gandirea aceasta se foloseste, iarasi revin, de un adevar. Si adevarul este ca Dumnezeu iarta  si o face instantaneu. Si nu oboseste iertand. Dumnezeu a hotarat iertarea odata si pentru totdeauna si cand mergem inaintea Domnului in rugaciune, El ne va ierta de fiecare data. Este un adevar neclintit al Scripturii. Insa, nu putem folosi rationamentul iertarii lui Dumnezeu pentru a pacatui. Este ca si cum un sot ar abuza de faptul ca sotia lui este iertatoare si buna si ar spune: „Draga, nu ti-am fost loial pentru ca am stiut ca tu si asa ma ierti. Sau: „Voi merge la alta femeie pentru ca tu o sa ma ierti, esti buna cu mine. Iertarea ta este un argument ca eu pot sa fac asta.” Este absurd. Este absurd. Nu putem folosi bunatatea lui Dumnezeu pentru a o terfeli noi in obiceiurile si pacatele noastre. Nu poti sa-i raspunzi lui Dumnezeu, care zice: „Te iubesc,” spunandu-i doar: „Multumesc,” fara a-I raspunde: „Si eu te iubesc.” Daca Il iubesti pe Dumnezeu, atunci nu mai faci ceea ce nu este pe plac.

Care este pericolul sa te joci cu ispita si cu pacatul? 

Problema aici este efectul desensibilizarii constiintei noastre. Ne obisnuim asa de mult, ne otravim constiinta si nu mai reactioneaza asa cum ar trebui sa reactioneze in fata stimulilor pacatosi. Nu mai vedem raul asa de rau. Nu mai vedem intunericul noptii asa de intunecat. Nu mai vedem murdaria atat de murdara. Suntem insensibili, pur si simplu. Asa devenim.

Iacob Berghianu: Undeva pe Valea Draganului, un frate englez ne povestea cum invata mai multi lideri din Cuvantul Domnului.  La un moment dat le-a dat un eseu, sa scrie. Unul dintre ei, de care el stia ca traia in adulter, a ramas la sfarsit de tot, dupa ce toti ceilalti au plecat si a spus: „Frate lector, frate Dan, imi permiti sa scriu eu un eseu despre iertarea din cauza de adulter? Si acest om i-a raspuns, luminat de Dumnezeu: „Nu mai trebuie sa scrii nici un eseu pentru ca judecata lui Dumnezeu s-a rostit in dreptul tau.” De ce? Pentru ca acest om Il sfida pe Dumnezeu, propunandu-i omului lui Dumnezeu sa scrie  pe o astfel de tema. Deci, aceasta desensibilizare a constiintei a actionat in cazul lui. Si ceea ce este dramatic, oarecum similar cu ce s-a petrecut pe vremea ap. Pavel, (oarecum similar, totusi nu identic) e ca intr-o saptamana, acest barbat de 30+  ani a murit. Nu te poti juca la infinit cu Dumnezeu.

Dinu Burzo: Ramanand cu totii in termenele discutiei noastre as putea sa spun ca sansa inspre biruinta  consta nu doar in a demasca ideile gresite si atat. Asa cum ne spune Scriptura: „Dezbracati-va de lucrurile cele vechi,” si nu doar aici ramane Scriptura. Scriptura continua: „Imbracati-va cu cele noi. Deci, nu doar demascarea ideilor gresite si a minciunii. Cea mai buna replica la minciuna nu este demascarea ei ca minciuna, ci este adevarul. Asadar, va incurajez, nu doar sa cunoasteti aceste idei gresite, ca fiind gresite, ci sa cunoasteti adevarul. Si cunoasterea adevarului ne va face liberi, asa cum spune Scriptura: „Adevarul va va face slobozi,” si cunoasterea adevarului ne va tine pasii pe calea vietii totdeauna. Ne va ajuta totdeauna sa ne tinem in picioare.

VIDEOS by Sa-l cunosc pe El

Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea I-a – Tablouri a proto-parintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului

Partea I-a

Dezbatere pe marginea unei lucrari, a unei carti „Demascarea Ispitei”, autor Dinu Burzo. Tablouri a proto-parintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului.

Dino Burzo 1

Invitat: Prezbiter Dinu Burzo din Biserica Logos Cluj-Napoca, PhD in teologie protestanta si autorul cartilor:

  1.  ‘Revelatie si Relevanta – Marturia Crestina si Provocarile Postmodernitatii ‘ 2010 – despre relatia intre biserica si societate. „Am scris cartea asta pentru ca cu totii suntem constienti ca Biserica lui Dumnezeu nu este chemata sa stea pe o insula izolata, aparata, izolata si ferita  de toate atacurile celui rau, ferita de lume… Noi nu suntem feriti de lume; suntem aici , doar ca Isus se ruga pentru ucenicii Sai sa fie feriti de cel rau. Ioan 17. Ma refer aici la provocarile culturale ale societatii in care traim si la felul in care biserica este chemata sa raspunda acestor provocari si, bineinteles, provocarile acestea pot sa fie si o capcana, dar in acelasi timp si o oportunitate pentru ca biserica sa iasa cu Evanghelia in societate. Prima carte pe care am scris-o a fost putin mai teoreticaA fost cu adresabilitate mai limitata, destinatarii mei au fost mai limitati. A fost in special pentru lideri, pentru cei interesati de fenomen, pentru toti- daca sunt interesati, bineinteles. Dar, mai putini sunt interesati poate de problematica asta, in modul cel mai direct.
  2. Dinu Burzo Kerigma.roA doua carte, insa, intitulata ‘Demascarea Ispitei – Crestinul Vulnerabil, Adevar si Provocare’, cartea asta este scrisa pentru tot crestinul- pentru crestinul de rand, pentru toti cei ispititi. Si din categoria asta nu cred ca este exclus niciun omcare traieste pe acest pamant.

Am crescut intr-o familie de credinciosi. Parintii mei au incercat sa-mi ofere o educatie Biblica, in cultura aceasta, de mic copil. Cand am inceput sa citesc Biblia, cand am stiut sa citesc, parintii mi-au pus in mana Biblia. Si imi amintesc ca citeam cu pasiune, cu mult drag povestirile Biblice, in special ale Vechiului Testament- in special a lui Iosif, David si Goliat, si toate cele. M-am indragostit de astea, Am fost de mic interesat de lumea aceasta spirituala, dar am avut in inaintarea mea spirituala si momente care mi-au marcat viata, momente de referinta. Si unul dintre ele a avut loc cand aveam varsta de 12 ani. Eram pe vremea aceea cel mai mare. Eu sunt al 8-lea din cei 12 copii. Cand aveam 12 ani, eram cel mai mare, acasa cu parintii. Ceilalti frati ai mei, toti erau plecati la scoli, la licee. In vremea aceea, in Septembrie 1989, tatal meu a suferit un accident. Tatal meu acoperea case, biserici, manastiri; asta a fost meseria lui si bineinteles, este si slujitor in biserica. Are si un sector pe care-l slujeste in zona aceea, in satele acelea din Maramures. Tatal meu a lucrat la manastirea Rohia, a acoperit acolo in 1989, cand din neatentie a cazut de la o mare distanta de pe un acoperis mai inalt, de pe un turnulet pe un altul mai mic. Si S-a lovit rau la ceafa, la moalele capului. A mers la spital la Baia Mare, la spitalul judetean. La spital nu au gasit nicio problema si l-au trimis acasa. Imi amintesc ca a venit acasa impiedicanduse pe picioare, nestiind care este problema, stiind doar ca se simte foarte rau. Imediat dupa aceea a cazut pe pat si a stat cateva zile intins pe pat cu momente intermitente cu pierdere de cunostinta. Imi amintesc ca intr-o buna zi, dupa ce am venit de la scoala (eram pe clasa a VII-a). Intr-o seara eram in jurul tatalui dupa ce fratii din biserica l-au vizitat, mama ii dadea sa manance, cand brusc am vazut semnele, as spune eu, semnele mortii pe chipul si pe trupul tatalui meu. Muschii fetei s-au dilatat, ochii s-au dat peste cap in orbite, n-a mai avut suflare de loc si ne-am speriat. Mama a spus: Copilasilor, rugati-va Domnului pentru tatal vostru, sa-l tina in viata, sa-l invieze. Noi am stiut ca este mortN-am stiut sa-i luam pulsul. Dupa toate semnele pe care noi le-am putut identifica, tata a fost mort. Imi amintesc ca rugaciunea aceea a fost poate una dintre cele mai fierbinti, mai puternice rugaciuni pe care eu, copil atunci, acum adult, le-as fi rostit vreodata in viata. Si in rugaciunea aceea, motivul rugaciunii a fost: „Doamne, tine-l in viata pe tata si eu am sa te slujesc toata viata mea.” Dumnezeu a ascultat rugaciunea. Inainte ca sa vedem ca tata isi ia respiratia, stiu ca mama m-a trimis la unul dintre vecini care era frate in biserica, pocait, frate de-al nostru si imi amintesc si cuvintele pe care le-am rostit cu un anumit tremur in glas, in voce si i-am spus: „Haideti pana la noi, ca tata a murit.” A venit vecinul si el ingrozit de veste, bineinteles- un tata a 12 copii sa plece asa de repede din lumea asta, nu este o veste prea buna. Dupa vreo 2-3 ore, cand a venit si doctorul din zona, ne-am dat seama ca tata incepe sa respire si totul este bine. Acesta a fost momentul marcant a vietii mele, care m-a facut sa imi pun serios problema slujirii lui Dumnezeu. (10:46)

De ce am scris ‘Demascarea si invingerea ispitei’

Ispita este o problema, un pericol, de fapt, care ne da tarcoale in fiecare zi si de mai multe ori (poate) pe zi. In diferite forme – in forme subtile, sau forme mult mai evidente, mult mai clare pentru privirile noastre de oameni sau de crestini. Noi, in calitate de copii ai lui Dumnezeu suntem chemati sa invingem ispita, sa ne impotrivim tari diavolului, cum spune Scriptura si el va fugi de la noi. Sau cum spune Scriptura in alta parte: Noi nu suntem in necunostinta de planurile celui rau. Asadar, ce mi-am propus in cartea asta a fost sa deschid ochii/ privirea cititorului inspre pericol si in acelasi timp sa indic; sa fiu indicator catre cel care ofera resurse puternice, divine, de sus, care sa ne ajute si sa ne stea la indemana  sa nu cadem in capcanele intinse de ispititor. 

Cred ca ispita trebuie demascata. Trebuie demascata pentru ca foarte adesea, si acuma parafrasez pe unul dintre parintii  bisericesti- Ioan Gura de Aur, care spunea ca adesea ‘Viciul vine imbracat in virtute’. Da, este cu masca de virtute. Demonul cu fata lui hidoasa, si acuma, cand spun ‘demon’, nu ma refer in special la acea persoana draceasca, ma refer la o intruchipare a celui rau, in general, demonul pacatuirii, demonul ispitirii, ispititorul cu formele in care vine  cu o fata hidoasa, cu oferte urate, cu amaraciune in spate, cu lucrurile cele mai murdare ascunse in ambalaj frumos, intr-un ambalaj stralucitor, care sa ne ia privirea. Vine diavolul imbracat in inger sau intruchipat  in inger de lumina, cum spune de fapt si Cuvantul lui Dumnezeu. Si este nevoie adesea sa tragem de pe fata lui masca asta stralucitoare pentru a-i arata adevarata fata si in felul acesta, pentru a-i face constienti pe cei nestiutori, pe cei care nu sunt atenti, a-i face constienti de pericolul care-i paste.

Arma a unei conceptii gresite este una dintre armele cu care ispita poate sa ne atace si sa ne cucereasca- inselarea, amagirea. Ne atrage, ne sopteste o minciuna. Seductia pacatului. Ne spune lucruri partial adevarate sau adevaruri trunchiate in asa fel incat  sa ne faca sa plecam urechea si dupa ce-am plecat urechea, sa ne bombardeze cu bagajul cu care noi nu-l vedem in spatele aparentului adevar, care vine, de fapt, prima data in fata. Sunt conceptiile gresite. Am abordat cateva, bineinteles, s-ar putea sa fie mult mai multe conceptii gresite. Am incercat sa le culeg de pe teren, din experienta mea, pentru ca va marturisesc, cand am scris aceasta carte, am scris-o si cu gandul la experientele mele, la trairile mele, la caderile mele si apoi la ce am descoperit eu ca lucreaza, ca-mi sta la indemana  pentru a ramane in picioare. Sunt multe idei gresite, multe mituri. Le-am numit mituri  pentru ca deja au prins radacini in mintea unor crednciosi. Au prins radacini chiar din cauza ca in parte sunt adevarate.

Apoi, am vrut sa vin cu abordarea de sus pentru ca abordarea de sus este cea mai buna abordare pe care o putem oferi. Stiti de ce? Pentru ca daca stam jos in mijlocul hatisului de pacat, nu vedem decat ceea ce este pus in fata privirilor noastre. Nu vedem dincolo. Vedem piedica din fata sau vedem drumul frumos si neted care ne sta in fata fara sa fim constienti ca poate dincolo de acest drum, la capatul lui este o prapastie  care ne asteapta sa alunecam in ea, pur si simplu. Asadar, perspectiva divina este foarte importanta. In cartea aceasta am incercat sa urmaresc prezenta sau atotprezenta ispitei, dupa care am incercat sa demolez cateva mituri. Apoi, sa ofer sa merg inspre partea pozitiva, sa ofer o perspectiva de sus, dupa care am incercat sa privim si la cativa oameni din Scripturi, care au fost ispititi, s-au confruntat cu amagirile lumii sau a ispititorului. Unii dintre ei au cazut, altii au rezistat. Am incercat sa ofer cateva exemple, nu atot-acoperitoare, nu atot-cuprinzatoare, doar puncte exemplificatoare- pilduitoare pentru noi si pentru viata noastra. Apoi am ajuns intr-o zona de ispite cotidiene. Va marturisesc ca ispitele sunt multe, prea multe pentru a le fi putut include intr-un capitol scurt. Spre incheierea cartii am incercat  sa-l ajut pe cititor sa vada ca desi este vulnerabil; cu toti suntem vulnerabili ca suntem oameni, suntem in conditia primului Adam, desi am experimentat deja harul care ne-a stramutat viata vesnica aici pe pamant. Avem o parte si din asta. Insa, carnea-si cere drepturile. Cand ne este foame, avem nevoie sa mancam. Inca ne mai imbolnavim pe acest pamant, inca ne mai maniem adesea. Deci, suntem vulnerabili. Am incercat sa-l ajut pe cititor sa-si minimalizeze vulnerabilitatea, intr-un fel sau altul. Sa-l ajut sa faca primii pasi pe acest drum al biruintei.

Ispita – Termenologia – Este la fel ca incercarea?

Termenul ispita este adesea folosit de credinciosi in diferite  zone, domenii ale vietii sau experiente pe care ei le au. Insa, sensul ei primordial, sensul ei principal este de incitare inspre pacatuire.De seductie, amagire, ademenire inspre a face ceva rau.  Cam cu asta are de a face conceptul de ispitia. Dar, vestea buna este ca, desi e pretutindeni si ne da tarcoale in fiecare zi, avem la indemana toate resursele pentru a o birui. Si Cuvantul Domnului este asa de clar cu privire la asta. De exemplu, in 1 Corinteni 10:13 –

Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.

In primul rand, prima parte a versetului are de a face cu faptul ca nicio ispita nu e mai puternica decat ce avem noi la indemana, decat puterea care ni s-a dat noua. Adesea ni se pare ca ispitele au o forta in fata caruia nu putem sa rezistam. Problema cu forta asta nu este ca ispita contine in sine o forta, ci cu faptul ca reuseste sa ne minta, sa ne spuna ca are putere sa ne invinga. „Trebuie sa cedezi, ca nu ai nicio sansa,” leul care poate ucide, racneste. Si racnetul leului ne face sa credem ca el poate si sa ne distruga. Asadar, amagirea, minciuna este ca are putere mai mare. Si daca noi credem, intr-adevar, noi cadem sub aceasta putere. Puterea, forta ispitei nu sta deci intr-o putere in sine, ci sta in amagire, in minciuna, in a ne face sa credem ca are putere, in sine. (28) Cred ca Dumnezeu ne-a lasat putere indeajuns sa putem rezista, mai ales cu resursele care le avem prin har. Este un text care imi place, Efeseni 6:13-

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Ce imi spune mie asta, imi spune ca desi sagetile arzatoare ale celui rau vin adesea, in fiecare clipa (des), vin inspre noi gata sa ne ucida, cu planuri nimicitoare inspre noi. Noi, daca avem armura duhovniceasca, nu avem nicio problema. Armura, pavasa ne va apara si ne va stinge orice sageata a celui rau. Uite promisiunea, aici, in ultimele expresii este: dupa ce veti fii biruit totul. Da, avem posibilitatea sa biruim totul. Asta este frumusetea si promisiunea care ne-o da Dumnezeu.

Iacob Berghianu: Cand e vorba de ispita sunt cele doua scenarii din Geneza – ispitirea proto-parintilor nostri si ispitirea Domnului Isus Hristos, sunt cele mai puternice. Sa vedem putin terminologia. Daca ispita  nu este si incercare sau daca incercarea nu este ispita. Sau care e deosebirea dintre  ispitire si incercare. Mai avem si paleta deosebirii intre ispita si pacat, din ispitire si pofta samd. Cum crezi ca vrei sa abordezi aceasta problematica?

Dinu Burzo: Biblia foloseste un termen care se refera si la incercare si la ispita. In originalul Vechi Testamentar este termenul masah, care inseamna ispita sau incercare in functie de contextul in care este folosit. Sau in greceste, termenul peirasmos, care iarasi, in Noul Testament, este folosit pentru a se referi la ispita sau la incercare. Dar este o distinctie care trebuie facuta intre ispita si incercare. Asa cum spuneam: Ispita este incitarea spre pacatuire. Pe cand, incercarea este mai degraba un fel de testare a credintei noastre. Cand Dumnezeu i-a poruncit lui Avram sa-l duca pe Isac, sa-l aduca jertfa, spune Scriptura ca Dumnezeu a vrut sa-l incerce pe Avram. Si adesea vedem in Scripturi  ca Dumnezeu a incercat pe robii Sai. Termenul este acelasi. Poate unii ar vrea sa-l traduca cu termenul ispita. Trebuie sa fie o distinctie aici si cineva facea distinctia in felul urmator si spunea: Diferenta intre ispita si incercare  tine de sursa, de autorul. Cand tine de Dumnezeu este icnercare. Cand vine din partea diavolului este ispita.

Iacob Berghianu: Cum se face ca in rugaicunea Tatal Nostru, noi spunem: ‘si nu ne duce pe noi in ispita…” cum zice, Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni si pe deoparte noi ne rugam sa nu ne duca in ispita. „Sa nu ne duca sau sa nu ne lase in ispita,” si aici tine de traduceri, pe deo alta parte vreau sa fac o subliniere. Adesea in Scripturi vom observa, ca ispita si incercare sunt 2 termeni interschimbabili. Ce vreau sa spun cu asta? Va dau un exemplu la inceput. Este un caz amintit de cel putin doua ori in Scripturi, in Vechiul Testament, acelasi caz. Momentul in care David face numaratoarea poporului. Gasim, de exemplu, acest caz in 2 Samuel 24:1 si apoi in 1 Cronici 21:1-

2 Samuel 24:1 – Domnul S’a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: ,,Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda„.
1 Cronici 21:1 – Satana s’a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.

Intr-unul din pasaje, ne spune ca Dumnezeu a starnit pe David  impotriva poporului. Deci, Dumnezeu are calitate de autor , sa faca numaratoarea. Dupa care, David isi da seama ca a pacatuit si stim consecintele. Si in celalalt pasaj ne spune ca diavolul, Satana, a starnit, a ispitit pe David sa pacatuiasca si pacatuirea lui a costat chiar in faptul ca a facut numaratoarea poporului. Pe deoparte, in orice moment in care experimentamacest masah- ispita sau incercare, in orice moment de incercare, de exemplu, si diavolul este pregatit sa ne vada slabiciunile si sa se atinga de slabiciunile noastre. Si diavolul spera ca in  momentul incercarii, de fapt este momentul  caderii in ispita. Vorba Domnului Isus: „Rugati-va sa nu cadeti in ispita.” Pe de alta parte, in orice moment de ispitire, daca am face distinctia , in orice moment de ispitire sau incitare  inspre pacatuire, Dumnezeu (pe de alta parte) asteapta sa rezistam. Si daca rezistam, ispitirea nu mai este altceva  pentru noi decat o incercare a credintei.

Iacob Bergihanu – Cineva spunea: Diavolul ne ispiteste sa scoata ce e mai rau din noi. Dumnezeu ingaduie, ca El de fapt nu ispiteste, El permite- Dumnezeu ingaduie ispitirea ca sa scoata ce e mai bun din noi.

Dinu Burzo: Biblia spune foarte clar in Iacov 1:13-14 –

Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu„. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.

Spune clar ca Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni si nici nu poate fi ispitit sa faca rau nimanui. Dumnezeu nu este autor a ispitei. Niciodata. Dar Dumnezeu ingaduie ispita in viata noastra si faptul ca Dumnezeu ingaduie poate surveni, si functie de context, putem sa o numim incercare. Si in functie de context, iarasi, putem sa o numim ispita. Dar vreau sa spun ca si in acelasi moment si in a celasi caz poate fi si ispita si incercare, in functie de accentele pe care le punem.

Momentul de dinainte – Adam si Eva – In ce a constat ispitirea protoparintilor nostri si domeniile majore de ispitire, zonele de momire a omului

Momentul de dinainte a aparitiei ispitei si a transformarii acesteea in pacat sau biruinte asupra ispitei. Geneza 3:4-6 –

Atunci şarpele a zis femeii: ,,Hotărît, că nu veţi muri:dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul„. Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.

Putem porni de la pofta ochilor- spune Biblia ca era ‘placut de privit’. A fost atrasa femeia. Si pofta carnii – conform vers. 6 „bun de mancat”. Si laudarosia sau mandria vietii – „sa deschida cuiva mintea”.

Iacob Berghianu: Acestea 3 le reia Ioan si spune ca acestea 3 sunt in lume si trebuie sa ne pazim de ele.

Dinu Burzo”: Interesant ca oamenii care nu cunosteau nimic despre ideea de pacat , raul deja era in univers prin diavolul care cazuse deja din  gratia divina din prezenta lui Dumnezeu, prin neascultarea sa. Diavolul era in univers, insa oamenii nu au stiut despre rau in univers. Pentru ei exista doar la nivel potential. Firea lor, carnea lor nu era intinata, ei nu erau cazuti inca. Trupul lor, partea genetica nu a cunoscut  partea de putrezire, zona aceasta. Uite, pacatul vine prin ispitire si forta lui consta chiar in a face pe femeie si pe barbatul ei sa se lase distrasi  de la voia lui Dumnezeu. Da, forta ispitei vine prin defocalizare adesea. Adica, Dumnezeu iti spune un cuvant, iti da o porunca. Ce poti sa faci? Sa nu asculti? Nu va veni diavolul niciodata in viata unui crestin care are niste principii destul de solid stabilite in viata lui, nu va veni si-i va spune, asa, cu putere, brusc in fata: „Vino si pacatuieste. Preacurveste,” sau: „Fura. Comite cutare sau cutare pacat.”  Nu va veni. Va veni tiptil, foarte subtil. Si mi se pare ca lucrul acesta a facut in viata acestor primi oameni, a protoparintilor nostri, prin defocalizare. Le-a atras atentia de la porunca Domnului, care a fost clara pentru ei. De la porunca Domnului la ceva frumos. Pofta firii, pofta carnii, pofta data de priviri, frumusetea in ceea ce vad ochii si dorinta de a depasi un statut, laudarosia vietii, mandria, dorinta de a fi ceva mare, puternic- defocalizarea de la voia lui Dumnezeu.

Defocalizare 

Imi vin in minte cuvintele lui Pavel, pe care le rosteste catre Galateni. Pavel vorbeste despre puterea ispitei aici si spune in felul urmator: Galateni 3:1 – O, Galateni nechibzuiţi! Cine v’a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?  Am putea traduce termenul nechibzuit ca si ‘nebuni’. ‘Cine v-a facut sa nu va mai uitati la Hristos si sa va uitati la altceva, la o alta imagine? Un tablou v-a atras privirea dinspre porunca lui Hristos inspre altceva?’ Se pare ca asta a facut diavolul si cu acesti oameni (Adam si Eva). De la porunca lui Dumnezeu, data clar, evident: „Sa nu mancati, ca veti muri,” inspre ceva aparent mult mai frumos, mult mai imbietor, mult mai seducator: „Da, uite, e bun, este frumos. S-ar putea sa ma ajute sa exce;ez n ce-mi doresc.” Acelasi Pavel, in aceeasi carte , Galateni 5:7 se intreaba. Intrebarea lui Pavel este asa: Voi alergaţi bine: cine v’a tăiat calea ca să n’ascultaţi de adevăr?  Ce inseamna a taia calea? A taia calea inseamna a-l face pe cineva sa intoarca privirea spre tine. Mi-a intrat cineva in fata ochilor in asa fel, incat eu mi-am pierdut focalizarea de la directie, de la scop, de la porunca lui Dumnezeu- in termenii cazului proto-parintilor nostri. De la porunca clara a lui Dumnezeu inspre altceva mai imbietor, mai frumos, aparent mai la indemana. Mai bine pentru mine, pentru acel moment. Cine mi-a taiat calea? Da, mi-a taiat calea diavolul cu minicunile lui, cu oferta frumoasa pe care mi-o aduce in fata privirilor intr-asa fel incat pentru moment sa ma faca sa uit, sa suspend porunca lui Dumnezeu, sa uit de ea. Si cand am uitat de ea si m-am lasat sedus de cealalta parte, lovitura fiarei imi este fatala.

Iacob Bergihanu: Cineva spunea: Diavolul promite mult, da putin si la urma ia totul. Dar ceea ce promite Dumnezeu, Domnul Isus , El si da. El ofera, El asigura. Aici, desigur observam aceasta defocalizare de pe Dumnezeu pe diavolul. De fapt, pana la urma, optiunea omului, marea alegere a omului este intre cea mai frumoasa fiinta din univers- Isus Hristos si cea mai urata fiinta din univers.  Si in functie de persoana la care ma orientez, ma voi asemana cu el si in cele din urma voi petrece vesnicia cu acea persoana.

Cateva din greselile pe care le-a facut Eva in discutiile ei cu diavolul

Iacob Berghianu: Nu stiu daca putem sa o acuzam de ce a intrat in discutie cu diavolul, probabil ca ea nu stia cine se ascunde in spatele sarpelui, dar a facut niste greseli vis a vis de modul in care a citat porunca lui Dumnezeu..

Dinu Burzo: Greseala e evidenta din pasaj. Diferenta e mare dintre pasaj – ce a spus Dumnezeu si ce a spus Eva. Eva a spus asa: „Dumnezeu a zis nici sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Uite, Eva adauga ceva la porunca lui Dumnezeu. Asta este o forma mai bruta, primordiala, de legalism. Eu asa as numi-o. Cand adaugi, pui ceva pe langa ce spune Dumnezeu (Iacob Berghianu: sau si o largire a caii lui Dumnezeu, deci adaugi mai mult decat iti permite Dumnezeu). Sau mai mult, sau o ingustezi prin propriile dorinte. Sunt ambele. AMbele pot fi incluse aici, in functie de caz, in functie de nuante. In momentul in care eu o stramtez (calea) de la mine si nu din porunca lui Dumnezeu, in momentul in care eu declar, de fapt, ca n-am nevoie de calea lui Dumnezeu, ci am eu calea mea mai ingusta, mai buna, mai priceputa, ma pot eu pastra mai bine prin eforturile proprii. Performantele proprii, cu alte cuvinte, ma pot ajuta sa raman in picioare  fara nicio problema in fata ispitelor.

Iacob Berghianu: Dumnezeu spusese sa „Mananci dupa placere”. Ori, Eva nu mai citeaza ‘dupa placere”. E ca si cum, pentru ea Dumnezeu ajunsese cineva care o priveaza  sau ii depriveaza placeri. Si de fapt exista aceasta conceptie ca Dumnezeu nu ofera placere, acest anti-hedonism. Si atunci, diavolul a speculat: „N-ai spus ‘vei muri negresit’. A venit el cu ‘hotarat’ sau ‘negresit’. Deci, ce a omis Eva a pus diavolul. Si de asemenea, „Dumnezeu stie ca voi veti ajunge intr-un anumit stadiu si vrea sa va priveze de placere.”

Dinu Burzo: Ispita este in fiecare zi in jurul nostru. Ne da tarcoale, vrea sa ne seduca. Ni se infatiseaza adesea in mod subtil. Ni se pare ca ne putem juca cu flacara si sa nu ne arda si poate ca prima data chiar nu ne arde. Dupa care, arsura este prea mare pentru a ne putea recupera, pentru a ne putea reveni din ea. Deci, ispita vrea sa ne amageasca in primul rand. Si apoi, ispita imbraca diferite forme  pentru a ne face sa ne defocalizam, pentru a ne face sa uitam de voia lui Dumnezeu pentru vietile noastre.  Va indemn cu mare drag: Ramaneti langa poruncile Domnului. Si daca noi vom ramane langa poruncile Domnului, vom putea in felul acesta  sa ne indreptam caile, asa cum spunea si psalmistul in Psalmul 119. Atunci cand ramanem langa voia lui Dumnezeu, nu vom cadea in ispita de a reinterpreta voia Domnului dupa felul in care diavolul ar vrea sa o interpretam. Pentru ca si aceasta este o forma de a cadea in ispita- deformarea poruncii Domnului in asa fel incat sa ne faca sa largim bratele pentru ispita. Va indemn sa ramaneti langa Dumnezeu si El are la indemana fiecare resursa pentru ca dvs. sa fiti biruitori.

VIDEOS by Sa-l cunosc pe El

Nelu Brie – Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita – Biserica Maranata Phoenix 7 Noiembrie 2013

Photo credit biblepic.com

Luca 22:31-34; 39-46

31 Domnul a zis: ,,Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul.
32 Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.„
33 ,,Doamne„, I -a zis Petru, ,,cu Tine sînt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.„
34 Şi Isus i -a zis: ,,Petre, îţi spun că nu va cînta astăzi cocoşul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.`

39 După ce a ieşit afară, S’a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
40 Cînd a ajuns la locul acela, le -a zis: ,,Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.„
41 Apoi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,
42 zicînd: ,,Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.„
43 Atunci I s’a arătat un înger din cer, ca să -L întărească.
44 A ajuns într’un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt.
45 După ce S’a rugat, S’a sculat, şi a venit la ucenici; i -a găsit adormiţi de întristare,
46 şi le -a zis: ,,Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.`

Nelu Brie:

Brie PhoenixUn cuvant nebagat in seama, dar foarte, foarte important. De fapt, intre multele cuvinte ale Domnului Isus, eu am observat cateva cuvinte, care eu le-am numit „cuvinte neluate in seama”. Sunt spuse de Isus, dar cateodata sunt trecute cu vederea.

  • Spre exemplu, cuvantul: ,,Dati si vi se va da”.
  • Sau cuvantul „ierati, iertati-va unul pe altul”.
  • Sau cuvantul, poate asta e cel mai neluat in seama, cuvant pe care l-am citit in aceasta seara: „Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita”.
  • Ce sa mai spunem de cuvantul: „Nu va ingrijorati de nimic”.
  • Sau cuvantul: „Rugati-va pentru cei care va blastama”.
  • Sau: „Du-te si fa si tu la fel”.

Iata, cate cuvinte scurte si pline de miez ale Domnului Isus, care cateodata nu-s luate in seama. In seara aceasta ne oprim la unul dintre ele. Cu toti cunoastem cazuri cu oameni care au cazut de la credinta. Mantuitorul Isus a spus si este scris in cartea Apocalipsa: „Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii.” Ramane aceasta fagaduinta, ca Dumnezeu ne va da cununa vietii. Dar, e si o conditie: „Fii credincios pana la moarte.” Eu nu stiu cand va veni pentru noi ceea ce se numeste aici moarte. Dar adevarul este ca noi trebuie sa ramanem credinciosi pana atunci.

Ma uimeste si in acelasi timp ma ingrijoreaza povestea nefericita a unor oameni. Cad oamenii. Caderile cele mai rasunatoare  sunt ale liderilor mari. Ati auzit de pastori mari care s-au dus si s-au prabusit. Cat au fost ei de mari, asa de mare le-a fost prabusirea. Si-n America, si-n Europa, si-n Romania. Unii sau compromis cu bani, altii s-au compromis cu femei. Tot felul de nenorociri. Te intreb: Cum a fost posibil asa ceva? Cum a fost posibil ca un asemenea om, un asemenea lucrator prin care Dumnezeu si-a proslavit numele, sa cada cu o asa rasunatoare cadere? Dincolo de aceste intrebari, ramane sa ne gandim la noi insine. Are cineva certitudinea ca nu va repeta aceasta poveste nefericita? Oare, fara sens a zis apostolul Pavel: Cine sta in picioare, sa bage de seama ca sa nu cada? Ramane mereu aceasta lupta, aceasta cautare. -,,Fii credincios pana la moarte.”

Aud cateodata pe unii spunand, si mai ales, poate din cei mai tineri: ,,Nu pot birui ispita.” Ca, ar vrea sa o biruiasca, dar nu reusesc!” Ca e mai tare ispita ca ei. Se inarmeaza cu hotarari. Vin si isi marturisesc pacatul. Sunt gata sa faca indreptari si dupa doua luni ne intalnim cu aceeasi poveste.
,,Iara. Am cazut frate din nou. Ce sa fac?”
In circumstanta aceasta, stimati frati, tineri si mai in varsta, in situatia aceasta de viata se gasesc vorbele lui Isus: ,,Rugati-va, sa nu cadeti in ispita.” Aici avem o intamplare. Mantuitorul Isus, inainte de patima Sa, chiar in seara in care urma sa fie arestat, i-a avertizat pe ucenici. Evanghelia dupa Luca ne consemneaza cuvintele spuse atunci. Spuse lui Petru, spuse celorlalti ucenici. Rugaciunea lui Isus in Ghetsimani si punctul culminant acelei seri, vorbele: ,,Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita.” Ce se ascunde oare, in spatele acestor cuvinte? Sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le luam la inima in seara aceasta.

1. Fiecare om e vulnerabil la ispita

In primul rand, cuvintele -,,Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita„- se arata ca fiecare om e vulnerabil la ispita. Daca Mantuitorul a zis: „Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita„, este evident ca exista pericolul de a cadea in ispita. Exista riscul de a aluneca. Exista primejdia, care ne paste pe fiecare de-a aluneca in ispita. Nu trebuie sa ignoram acest pericol. Nu trebuie sa traim ca si cum aceasta realitate n-ar fi  aproape de noi. De fapt, tentatia se gaseste in noi insine. Fiecare dintre noi poarta in sine o fire pamanteasca. In momentul in care Adam a pacatuit, in om s-a salasuit o fire pacatoasa corupta, care apoi a fost mostenita de la unul la altul, de la tata la fiu, de la mama la fii, la copii. Si asa o avem si noi. Raul, pericolul este cuibarit in firea noastra pacatoasa.

Trebuie sa stim, fiecare om e vulnerabil la ispita! Si eu, si dumneavoastra. Cand a zis Domnul Isus: ,,Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita„, cuvintele ,,ca sa nu cadeti in ispita„, scoate in evidenta acest pericol. Suntem vulnerabili la ispita. Purtam in noi o fire pamanteasca pacatoasa, sensibila la pacat, sensibila la ispita. Natura noastra interna raspunde favorabil  ispitirilor la pacat. Este vanduta in cardasie, in unitate cu ispititorul, cu cel rau. Unita cu cel rau impotriva noastra, a integritatii noastre, a sufletului nostru, a mantuirii noastre. Si culmea, uite port aceasta fire aici (in piept)! Nu trebuie sa ne imaginam, stimati frati, stimate surori ceva abstract.
,,Unde o fi firea asta?”
,,Uite-o, aici e. Uita-te in oglinda!” Salasuita in madularele tale. Salasuita in nervii tai, in venele tale, in muschii tai, in ochii tai, in creierul tau, in oasele tale. Uite acolo-i. In structura asta a corpului nostru, acolo-i pusa. Grefata pe sufletul nostru. Cauta sa infecteze duhul nostru, constiinta noastra, sa perverteasca sistemele noastre de valori, sa patrunda acolo, unde doar Duhul Sfant ar trebui sa stea. Si acolo se pune rege. Asta e.

Auziti ce spune Iacov 1:12-16

12 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc.
13 Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu„. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni.
14 Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.
15 Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.
16 Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi: (38:30)

Noi nu mai zicem: Sunt ispitit de Dumnezeu. Poate zicem: Suntem ispititi de diavolul. Si in parte e adevarat. Iata ce spune Cuvantul lui Dumnezeu. In firea noastra se gasesc ascunse aceste seminte ale raului, in poftele noastre pamantesti. Pacatul s-a nascut si locuieste acolo in fiecare dintre noi. Ceea ce trebuie sa stim este ca in natura noastra omeneasca sunt ascunse pofte grozave, teribile, monstrii ai nelegiuirii. Poate, ca niste balauri ancestrali, legati acolo sau adormiti in firea noastra pacatoasa. E ca in mitologia antica. Spre exemplu, in mitologia greceasca, undeva in temnitele adanci ale pamantului erau legati balauri grozavi, fiare salbatice. Daca cineva umbla pe acolo si le-a dezlegat, n-a mai putut controla lucrurile. Poti sa le deslegi asa, uite asa, in firea noastra. Asta trebuie sa intelegem. Firea noastra, in natura noastra omeneasca se gasesc asemenea zone de vulnerabilitate. Unde, niste pofte latente,  stau acolo, in aparente cuminti, si ca niste, cum spuneam, balauri din acestia inlantuiti, stau si ele in noi. De n-ai grija si umbli in zona aia, de trezesti poftele firii pamantesti, de dezlegi balaurul acela, nu mai poti sa-l controlezi si iti face viata praf.

De aia a zis Pavel: ,,Sa nu purtati grija de firea pamanteasca pentru ca sa-i treziti poftele. Fiecare om este vulnerabil la ispita. In firea noastra pacatoasa exista aceste forte ale raului. Si zice Pavel: ,,Nu-i purtati grija firii. Adica, nu traiti in asa fel incat sa stimulati viata, vitalitatea. Ca, daca faceti asa, s-ar putea sa-i treziti poftele. Si iata ce madulare are.

Coloseni 3:5 5 Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.

A cui madulare sunt astea? Tine minte, astea nu-s madularele diavolului. O fi si a lui. Dar zice, madularele voastre care sunt pe pamant. Oamenii care ignora acest adevar se gasesc in primejdie. Poate in aceasta imprejurare zice Pavel: ,,Cine sta in picioare, sa aiba grija sa nu cada, ca poarta in sine aceasta samanta: curvia, necuratia, patima, pofta rea. Pai, dupa firea pamanteasca, ne plac aceste lucruri, oameni buni. Si cu atat mai mult, aceste lucruri cauta sa se confunde cu nevoile noastre legitime. Avem nevoie de hrana. Avem nevoie de somn. A pus Dumnezeu in noi nevoi legate de viata de familie. Si exact in zona unor nevoi create de Dumnezeu, pentru care Dumnezeu a creat si un cadru, legitim de implinire, cel rau vine si le perverteste.

Firea noastra pacatoasa nu imbatraneste

Cuvintele: ,,Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita”, ne atrage atentia ca fiecare om este vulnerabil la ispita. Si ce mai trebuie sa stim, stimati frati si surori este ca firea noastra pacatoasa nu imbatraneste. Se rafineaza, dar nu imbatraneste. Corpul nostru imbatraneste, se trece cu timpul, dar firea ramane mereu tanara. Cand a zis Pavel: „Fugi de poftele tineretii, sa nu credeti ca a vorbit celor tineri, doar lor. A vorbit tuturor. Poftele sunt ale tineretii, desi omul poate fi batran. Cand ii zice: „Fugi de poftele tineretii, prin asta se arata ca exista ceva ce ramane in noi tanar. Si Iov a avut problemele acestea. Iov batranul, avea copii mari, la casa lor si el a spus ca s-a confruntat cu ispite sexuale. Iov. Stiti cum le-a rezolvat. „Am facut legamant cu ochii mei.” Iov a avut aceste probleme. Nu trebuie stimati frati, nici o clipa sa neglijam vulnerabilitatea noastra in fata ispitirilor. Nu exista varsta dupa care sa spun: De acuma sunt invincibil. Nu. Prin cuvintele: Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita, arata ca nu exista om imun la ispita.

Petru era vulnerabil in fata ispitei, desi s-a crezut imun. Isus, cunoscandu-i firea, l-a anuntat cu cuvintele: ,,Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita”.

2. Exista un ceas al intunericului pentru fiecare

Observand adevarul ca fiecare este vulnerabil la ispita, Mantuitorul nostru Isus anunta ceva extrem de periculos. Pentru fiecare om, stimati frati si stimate surori, mai devreme sau mai tarziu, in timpul vietii sale vine un ceas al intunericului. Cuvintele ‘rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită’ , anunta ca pentru fiecare om vine un ceas al intunericului. Auziti ce a spus lui Petru: ,,Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul.” Si ce a facut Domnul Isus cand Satana a cerut sa fie cernuti ucenicii ca graul? Domnul Isus n-a zis: ,,Si nu i-am permis.” N-a zis, pentru ca fiecare om trebuie sa treaca cumva printr-un asemenea ceas. Fiecare barbat, fiecare femeie, fiecare familie exista un ceas, ingaduit de Dumnezeu, o vreme de mare ispitire. Dumnezeu stie ca exista  o asemenea vreme. Si as vrea sa observati, nu ne scuteste sa trecem pe acolo. Ne avertizeaza doar, ca urmeaza sa trecem pe acolo si ne invata ce avem de facut, in pregatirea trecerii noastre pe acolo. Se roaga pentru noi ca sa ramanem in picioare si sa biruim cand trecem pe acolo. Dar nu anuleaza existenta acelui ceas.

Cand barbatii si femeile credinciosi uita ca exista o asemenea vreme a intunericului, ei se fac vulnerabili si deodata poate sa vina o mare cadere. ,,Simone, Simone, Satana a cerut sa te cearna cum se cerne graul.” Si ce a facut Domnul Isus cand Satana a cerut sa fie cernuti ucenicii ca graul? Domnul Isus n-a zis: ,,Si nu i-am permis.” N-a zis, pentru ca fiecare om trebuie sa treaca printr-un asemenea ceas. Fiecare barbat, fiecare femeie, fiecare familie. Exista un ceas, ingaduit de Dumnezeu, o vreme de mare ispitire. Dumnezeu stie ca exista o asemenea vreme. Si as vrea sa observati: nu ne scuteste sa trecem pe acolo. Ne avertizeaza doar, ca  trebuie sa trecem pe acolo si ne invata ce avem de facut, in pregatirea trecerii noastre pe acolo. Se roaga pentru noi, ca sa ramanem in picioare si sa biruim, cand trecem pe acolo. Dar nu anuleaza existenta acelui ceas. Cand barbatii si femeile credinciosi uita ca exista o asemenea vreme a intunericului, ei se fac vulnerabili. Si deodata, poate sa vina o mare cadere. ,,Simone, Simone, Satana a cerut sa va cearna cum cerne graul, dar Eu m-am rugat pentru credinta voastra.” Exista, cum spuneam, un ceas al intunericului pentru fiecare. Si dati-mi voie sa exemplific cu cateva exemple din Biblie.

  1. Sa ne referim mai intai, la Mantuitorul nostru Isus. N-a fost El ispitit? N-a trecut oare prin acest ceas? A trecut. Si despre ceasul acesta a vorbit El in Ioan 12 „Acum sufletul Meu este tulburat. Si ce voi zice? Tata izbaveste-Ma din ceasul acesta?” Se refera la agonia din Ghetismani, la crucea pe care o urma sa o duca si la ispitele care se asociau cu purtarea crucii, cu ducerea suferintei pentru mantuirea noastra. (47:34)
  2. Pe de alta parte, ap. Pavel vorbeste despre acest ceas al intunericului, numindu-l ‘ziua cea rea’. Efeseni 6:13: ,,De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” Tine minte, exista un ceas al intunericului pentru tine, sau ‘o zi rea’, cum a zis apostolul. Lot s-a intalnit cu ceasul acesta in contextul unor certuri. O stare de cearta intre el si Avram. Avram a zis: ,,Alege-ti unde te duci – la campie sau la munte.” Nu si-a dat seama ca este ceasul intunericului. Cand a ales sa mearga in campia Sodomei, a ales de fapt sa-si piarda familia. Si s-a gandit, cu siguranta ca alegerea este pentru o viata mai buna. A fost ceasul intunericului.
  3. Ce sa  mai spunem de Iosif, care fata in fata cu nevasta lui Potifar si ce interesant, cum a venit ceasul acela, totul era bine, totul era frumos. Si deodata, lucrurile se rastoarna. Femeia aceea s-a legat de baiat si a pornit ceasul intunericului.
  4. Sau Iov, un om linistit, binecuvantat, protejat de Dumnezeu. Un om caruia Dumnezeu i-a facut trecere, se ridicau in picioare la porti locuitorii cetatii cand trecea Iov. Si deodata, intr-o zi, a venit ceasul intunericului. O furtuna napraznica, s-a daramat casa pe copii, un jaf; i-au fost furate vitele, i-au omorat slujitorii. O boala, i-a fost luata sanatatea. Si toate intr-o zi: ceasul intunericului. Stii tu ce aduce ziua de maine?
  5. Amintiti-va de Saul, care si el a ajuns intr-asemenea ceas. Era ispitit. Ispita care l-a tulburat cel mai tare a fost ispita populismului, a neascultarii; a dus jertfa cand trebuia sa vina sa o duca preotul.
  6. Ce sa spunem despre David, cand s-a ridicat de pe patul lui? Dormise pana dupa amiaza, probabil ca statuse la pranz, dar fara treaba. Si probabil cand s-a hranit bine si s-a odihnit bine, a iesit sa ia un pic aer in racoarea dupa amiezii, pe terasa. Deodata a pornit ceasul intunericului. Peste gard, Batseba facea baie. Mintea i-a fost tulburata, pentru ca, dati-mi voie sa va spun: in ceasul intunericului sunt alte legi. Ceea ce pare de invins nu-i ceasul intunericului; este extrem de greu de trecut in ceasul intunericului.
  7. Ganditi-va doar la Petru. Statea la foc. Isus Domnul, era arestat si incolo la cativa pasi, era batjocorit. A intrat si el inauntru. Credeti ca Petru era un om fricos? Nicidecum. Petru nu-i un barbat fricos. El nu-i acela la care, daca te uiti fix in ochii lui, incepe sa planga si-si cere scuze. E un barbat hotarat, curajos. Pai, cand a pus mana pe sabie, ce credeti ca a vrut? Eu indraznesc sa cred ca a vrut sa taie capul celuia. Omul, numai s-a ferit. Nu-i fricosul; nu-i timidul, nici lipsit de personalitate (sau) om sters, fara initiativa, fara prezenta. Barbatul acela era lider nascut. Era un om plin de initiativa si de forta, si de curaj. Si in ceasul intunericului vine la el o femeie, o sclava, se uita asa la el si zice: Auzi, si tu ai fost cu Isus. Ce parere aveti? Daca se ridica Petru si spunea: ,,Doamna, vezi-ti de treaba; vezi ca ai de lucru. E drept, si eu am fost cu Isus. Ce vrei?” Si ar fi zis Doamna: ,,Domnul Petru, nimic. Doar, mi s-a parut ca va cunosc!” Si s-ar fi retras. Dar a fost ceasul intunericului si in ceasul acela functioneaza alte legi.

In ceasul intunericului, Dumnezeu ingaduie sa fim ispititi altfel. E o intensitate a ispitei, permite altfel sa se apropie ispititorul. E altceva, nu e cotidianul vietii. E: ,,Satana a cerut sa va cearna”. Il lasa Dumnezeu in ciurul lui. Si te scutura in toate partile. Si iti gadila firea pamanteasca. Si cauta sa-ti dezlege balauri adormiti din firea ta pacatoasa. Si de te-ai uitat la televizor si ti-ai hranit mintea cu pornografie si de n-ai stat in veghea rugaciunii, cand vine ceasul intunericului, da cu tine de toti peretii. Si cu familia ta. Asa se intampla. De aceea a zis Isus: ,,Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita!”

Legat de ceasul intunericului spre exemplu, ceasul intunericului pentru regele Ezechia. Era un barbat in viata caruia Dumnezeu facuse niste lucrari mari. L-a izbavit cu putere mare. Era noapte, 185 000 de dusmani sirieni au fost ucisi de ingeri ai lui Dumnezeu. Va imaginati ce veste i s-a dus, intre popoarele straine chiar dupa aceasta mare biruinta? Ce sa zicem de vindecarea supranaturala, cum i-a dat Dumnezeu sanatate? Omul acesta a avut mare trecere la Dumnezeu. Auziti ce s-a intamplat. Undeva, in spatiile spirituale, s-a hotarat ca trebuie sa fie ceasul intunericului. 2 Cronici 32:31-  Însă, cînd au trimes căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l -a părăsit ca să -l încerce, pentruca să cunoască tot ce era în inima lui. Auziti? Ce s-a intamplat, de fapt? Dumnezeu l-a parasit ca sa-l incerce. Adica, Dumnezeu l-a lasat in ciurul celui rau. Ma gandesc ca aici este rugaciunea Domneasca: ,,si nu ne duce pe noi in ispita.” – Si nu ne lasa pe noi singuri in ceasul intunericului, ca acolo ne prapadim. Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. (55:00)

Photo credit sovjoy.com 1 Corinteni 10:13

Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.

3. Dumnezeu a pregatit mijlocul pentru a iesi biruitor din ispita

(1) Fiecare om e vulnerabil la ispita. (2) Exista un ceas al intunericului pentru fiecare dintre noi si in al treilea rand, Dumnezeu a pregatit mijlocul pentru a iesi biruitor din ispita. Nu trebuie sa uitam asta niciodata. El nu ne va parasi. Numele Lui sa fie binecuvantat. Nu ne va lasa in mana celui rau, la discretia ispititorului. Nu, nicidecum! El ne va pazi. L-a pazit pe Iov, a pus hotar celui rau, desi  ispitele au fost intense si au venit pana si prin nevasta lui: – ,,Blasta-ma pe Dumnezeu si mori.” Si Iov a zis: ,,Nu se cade sa primim de la Dumnezeu si raul, cum am primit binele?” Iar in ebraica este verbul cabad, care nu inseamna doar a primi, ci inseamna a primi, cu intelegerea ca tot ce ti se intampla este harul, este binecuvantarea, e bunatatea lui Dumnezeu. Cand au venit binecuvantarile in viata lor, Iov impreuna cu sotia au zis: ,,Cabad. Dumnezeu ne-a pus mana in cap si ne face bine”, cand s-au nascut copiii, cand s-au inmultit averile. Cand au avut propasire, au zis din nou: ,,Cabad. Dumnezeu a pus mana peste noi, ne protejeaza, ne binecuvanteaza” si au zis: ,,Slavit sa fie Dumnezeu! Cabad, le-am primit.” Si acuma, a venit necazul si zice Iov: ,,Asta femeie, e tot cabad. Din aceeasi mana vine. Tot de acolo. Nu stiu eu de ce-i asa. Nu stiu care-s planurile Stapanului. E tot cabad. E tot grija Lui, purtarea Lui de grija, indurarea Lui in final.” A ramas in picioare. Si in picioare trebuie sa ramanem si noi. 

Cred din toata inima ca Dumnezeu a pregatit mijlocul pentru a putea iesi biruitor din ispitele noastre. Despre aceasta, ap. Pavel a zis (in 1 Corinteni 10:13 este scris): – Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda. Nu e vorba aici de puterea Duhului. ‘Puterea omeneasca’,  asa scrie. A pus Dumnezeu in tine, in mine, o putere care ma ridica peste puterea ispitei. Nu zice ca peste puterile ingerilor, nu zice ca peste puterea Duhului, ci peste puterile voastre; ai tu o putere care ti-a dat-o Dumnezeu! Cand te lasa in ciurul celui rau, sa fi cernut, nu permite celui rau sa te ispiteasca peste cat iti sunt puterile. Asa spune acest cuvant. Acest text ne spune ca in ceasul intunericului Dumnezeu va face 3 lucruri.

  1. Intai, Dumnezeu ne va proteja de Satana.
  2. In al doilea rand, Dumnezeu nu va permite sa fim ispititi peste puterea noastra.
  3. Si ceea ce este mai frumos, Dumnezeu a pregatit mijlocul ca sa iesim din ispita.

Dar acuma, aici e problema si sensul invataturii din seara aceasta. Ceea ce trebuie sa stim, stimati credinciosi este ca, atunci cand vine ceasul intunericului si ispita, mijlocul de a iesi din ispita nu ni se furnizeaza la pachet cu ispita. Asta trebuie sa stim. Sa nu creada cineva ca asa, ca intr-un plic, vine pe o foaie ispita si pe cealalta solutia. Nu. Sau, ca un venin care ti s-ar injecta in corp si langa, antidotul. Nu. Ispita nu vine impreuna cu mijlocul de a iesi din ispita. Mijlocul de a iesi din ispita nu ni se da la pachet cu ispita. Nu-i solutia de rezerva. Nu. Cand ispita vine, vine singura in cel mai mizerabil si agresiv chip. Cand mijlocul vine, vine si el singur. Frumusetea este ca inainte ca sa ingaduie sa fim ispititi, Dumnezeu ne trimite la domiciliu mijlocul de a iesi din ispita. Si stiti care-i mijlocul?

Era liniste, era pace, era langa Isus si Domnul il ia pe dupa umar si-i zice, asa de parinteste si prieteneste: ,,Simone, Simone, Satana a cerut sa te cearna. Vezi ca vine ceasul intunericului. Vezi ca te leapazi de Mine.”
-Dar ce sa fac, Doamne?
-Roaga-te ca sa nu cazi in ispita.

Asta era mijlocul. I s-a pus in fata, inainte de a veni ispita, o vreme de pregatire si cu o solutie clara, – ,,Roaga-te ca sa nu cazi in ispita.” Armatura spirituala ne este furnizata din vreme. Dumnezeu nu va ingadui sa fim ispititi peste puterile noastre. El aseaza lucrurile de asa maniera incat, inainte sa trecem in ceasul intunericului, El randuieste o vreme, o cercetare spirituala, de pregatire duhovniceasca, o vreme favorabila pentru apropiere de Dumnezeu. O vreme de har, in care te poti intari, echipa si pregati. Tine minte, daca in vremea echiparii cu mijlocul de a birui ispita, dormi; cand vine ispita esti nepregatit. De aceea a zis Isus: ,,Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita.” E un cuvant neluat in seama, acest cuvant al Domnului Isus. Cati oare crestini, abordeaza asa viata lor spirituala, pregatindu-se? (1:02:00)

Prin indemnul: ,,Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita”,  Isus indica 3 adevaruri mari.

  1. Mijlocul iesirii din ispita nu vine la pachet cu ispita.
  2. Mijlocul biruirii ispitei ne este pus la indemana mai inainte de a fi ispititi.
  3. Felul in care te comporti in vremea echiparii determina felul in care te vei comporta in ceasul intunericului. Ce vei face cand vine ceasul intunericului nu depinde de ceea ce-ti doresti, cand esti ajuns acolo, ci depinde de ceea ce ai facut cand era vreme buna- in vremea echiparii, in vremea rugaciunii.

Sunt unii oameni, cu infumurare si cu incredere de nedescris, ca ucenicul acesta neincercat: ,,Doamne, cu Tine pana la moarte. Eu, si la moarte merg cu Tine. Cum sa te parasesc?” (se batea in piept Petru, si apoi…) o slujnica – nu un soldat, nu cu cutitul la gat, o vorba a unei neinsemnate femei… S-a dus. Vezi cat de vulnerabil esti? Si nu om fi noi mai tari ca Petru. Uitati-va va rog, in trecutul oamenilor pe care-i cunoasteti si o sa bagati de seama ca au avut ceas al intunericului. Si in viata bisericilor vine un ceas al intunericului: o vreme de tulburare, o vreme de agitare, o vreme si ea de Dumnezeu ingaduita, ca sa scuture ca un cutremur starile, familiile, lucrurile. Si de n-ai vegheat, nici nu-ti dai seama cum te-a facut Satana instrumentul lui. Poti sa tulburi pacea bisericii, sa-ti para ca ai si dreptate. Sa iei de piept pe unul, pe altul, sa scoti solutia lui Dumnezeu pe pamant. Si cand colo, esti un biet Petru care se leapada de Isus. Si spre deosebire de Petru, tu crezi ca faci si dreptate. Astea-s legile ceasului intunericului si crestinii nu trebuie sa uite aceste adevaruri.

Mijlocul pregatit de Dumnezeu pentru a birui ispitele este cel putin intreit:

  1. Rugaciunea. ,,Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita.”
  2. Postul. A zis Pavel: ,,Ma port aspru cu trupul meu si-l tin in stapanire, ca nu cumva dupa ce am propovaduit altora, sa fiu eu lepadat.” Trebuie sa ne disciplinam, stimati oameni ai lui Dumnezeu, cu post. E necesar sa traim aceasta disciplina. E o vreme de pace. Cel care traieste langa Dumnezeu in rugaciune, se disciplineaza sa posteasca. Stiu ca aceasta practica este nepopulara. Stilul de viata contemporan nu incurajeaza la post. Cu atata mancare pe garduri, nu prea se incurajeaza la post. Iar apoi, cei mai tineri se gandesc ca or muri daca postesc. Stati linistiti. Nu muriti. N-am vazut eu unul, pana acuma, care a murit din cauza postului. Dar am vazut destui, care din cauza ca n-au stat langa Dumnezeu au cazut in pacate mari. Eram odata la adunare, acolo la noi… acuma va intreb tinerilor: ,,Voi aveti ispite sexuale? Nu trebuie sa-mi dati raspuns la intrebarea asta, ca intrebandu-va pe voi, pe toti i-am intrebat.” Firea noastra pacatoasa, balaurul asta, acolo ascuns… zicea un baiat, cand venise sora Rozi Mogosan din Cluj, impreuna cu fratele Mogosan, dansul a cantat cantari (traia pe vremea aceea), ea recita poezii si dupa incheierea slujbei a venit sora Rozi: ,,Dumneata lucrezi in mediul asta cu doctorii”, – era directoare a institutului de inima in Cluj,- va rog frumos, hai sa ramanem la o conversatie cu tinerii.” Am facut noi un cerc, tinerii au stat pe scaune, si intrebari, raspunsuri, conversatii foarte ziditoare. A fost bucurie. Unul dintre baieti nu a indraznit sa puna intrebarea public, dar a scris-o pe un biletel. Si a zis asa: ,,Ce ma invatati sa fac? Sunt ispitit sa ma uit cum nu trebuie dupa fete. Ce ma invatati sa fac?” Si auziti ce a zis sora Rozi, nu o sa uit niciodata, a zis: ,,Baiete, unde esti?” Il cauta din ochi. ,,Posteste. Posteste si posteste si posteste. Si apoi, atata sa postesti, pana cand ajungi in starea aia, cand vine catre tine o fata, tu sa nu stii ce-i: tufa, om,  si ai scapat.” O fi si aici o vorba de intelepciune. Pai, cum sa nu fi vulnerabil la ispita, cand de rugat nu se roaga? De postit, nu posteste. La televizor se uita. La pornografie se uita. Mananca ce vrea el si cand vrea el. Sport nu face, nu-l intereseaza. Rigoare, disciplina n-are. Cum sa nu fie vulnerabil la ispita? Si cand da ceasul intunericului peste el, cand cararea vietii lui se intersecteaza cu diavolul, care l-a luat in ciur, pai da cu el de toti peretii. Divorteaza in doua saptamani. Nu-i mai place de nevasta-sa. In ceasul intunericului nevasta ta nu e cea mai frumoasa femeie din lume. In fiecare zi, in zilele bune este cea mai frumoasa din lume. In ceasul intunericului, stimata sora, sotul tau nu este cel mai frumos din lume. Va veni un altul mai frumos. Daca ajungi la aceasta concluzie, da-mi voie sa-ti spun: ,,Sa-ti fie rusine. Si ca barbat si ca femeie. Trebuie sa te pocaiesti de asta.”  Sunt legi ascunse, legi spirituale, Dumnezeu din cer le-a asezat. E clar, e ultimul cuvant al lui Isus inainte de cruce. ,,Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita!”
  3. Felul in care te vei comporta in ceasul intunericului, in vremea intunericului, nu depinde de dorintele pe care le vei avea atunci. Ci depinde de ceea ce faci in vremea echiparii.

4. Rugaciunea impotriva ispitelor – aspecte practice. 

Adevarul este ca nici unul dintre noi nu stie ce aduce ziua de maine. Nimeni nu stie ce se pregateste in spatiile spirituale in dreptul nostru. Nimeni nu stie ce conversatie este. Nimeni nu stie ce a cerut cel rau. Ca daca in vremea lui Iov l-a cerut pe Iov, si in vremea lui Isus i-a cerut pe apostoli, pe semne ca aceste cereri le face intr-una. Nu stim. Oare a banuit David ce se va intampla? Oare s-a gandit David cum se va sfarsi ziua lui? Banuia el oare, cand s-a trezit dimineata si si-a luat micul dejun, cand a conversat acolo, cu cei care erau la palat, cand a primit vesti incurajatoare de pe front, a banuit el oare cum se va incheia ziua? Ce o fi fost in sufletul lui cand s-a trezit din pacatul facut si constiinta la terorizat? Sau Gehazi? Pai, cand a vazut Gehazi ca s-a vindecat Naaman de lepra, a zis: ,,Slava lui Dumnezeu, ce minune mare s-a facut!” S-a gandit el cum se va sfarsi ziua? Ca se va duce la culcare in lepra lui Naaman? Ceasul intunericului.

Sau, ce o fi crezut oare Iosif, cand in dimineata aceea s-a dus si el sa-si faca treburile, bucuros? Vedea ca-i Dumnezeu cu el. I-a facut trecere la stapanul lui. L-a pus mai mare in casa. Avea toate pe mana: casa buna, salariu bun, viata buna, autoritate, respectat, perspective. Uitata a fost suferinta, robia si celelalte, foamea; de acuma ii mergea bine. Si deodata, deodata: ,,Culca-te cu mine. Culca-te cu mine”,  nebuna de sotie a lui Potifar. Nu s-a compromis si la urma a pierdut tot. Eu nu stiu in Biblie un om, care sa fi pierdut pentru integritate, mai mult decat a pierdut Iosif: serviciul, casa, toata averea lui, reputatia… Deci, e culmea. E paradoxul integritatii. Deci, luptandu-te pentru integritate, aparand sfintirea si dreptatea lui Dumnezeu, sa-ti pierzi reputatia. Si exact in ceea ce stralucesti cel mai tare, in ochii lui Dumnezeu, sa fi batjocorit cel mai tare in ochii oamenilor. No, spuneti-mi cum e asta si de ce a ingaduit Dumnezeu ca omul ala sa treaca pe acolo. El saracul, sa se fi ferit, de frica de Dumnezeu, de pacatul curviei si toata lumea sa-l acuze de ala. Si-a pierdut libertatea. In puscarie s-a dus. Si haina de pe el a pierdut-o. Gol, s-a dus cum a fost nascut din pantece, dar macar atunci a avut o reputatie si un viitor in fata. Sub nivelul zero al existentei umane l-a bagat Dumnezeu. Si n-a zis multe: ,,Domnul ma va vedea.” Si-a pierdut si speranta. Cred ca despre asta e vorba cand iese din puscarie paharnicul si-i zice: ,,Sa nu uiti de mine.” Si speranta si-a pierdut-o.

E ceva. Daca nu ti-ai pierdut integritatea, pana la urma, Dumnezeu tot iti face dreptate. Si l-a ridicat. Iar acuma noi, astia din generatia noastra mai tineri vom zice: ,,Ce am vrea si noi ca Iosif sa fim!” Dar, e drept numai de la ridicare incoace. Inainte, nu. Nu stii ce aduce ceasul intunericului. Nu stii si ceea ce trebuie sa ne aducem aminte este ca felul in care te vei comporta in ceasul intunericului, in vremea intunericului, nu depinde de dorintele pe care le vei avea atunci. Ci depinde de ceea ce faci in vremea echiparii. Si aici, va sugerez urmatoarele solutii practice:

  • In fiecare zi sa cautam sa avem un timp de partasie cu Dumnezeu in rugaciune. In fiecare zi, pune deoparte un timp – dimineata sau seara, sau cand poti. Dar rupe un timp din timpul tau. Ia o jumatate de ceas, citeste doua capitole din Biblie. Pune-te in genunchi, roaga-L pe Dumnezeu sa fie cu tine. Cere-I sa puna in tine Duhul Lui.
  • Cere-I sa te calauzeasca. Cere-I sa sensibilizeze inima.
  • Cere-I putere ca sa birui ispitele. Asa roaga-te: ,,Doamne, da-mi putere sa birui ispitele. Am in mine o fire pacatoasa. In ea sunt zone de mare vulnerabilitate. Eu stiu, mie imi place sa ma uit la filme. Mie imi place sa ma uit dupa fete, dupa femei. Mie imi place”,- asa sa zici in rugaciune – ,,In firea asta a mea imi place sa ma uit la prostiile astea de pe internet.” – ,,Imi place – sa zici ca fata – sa ma imbrac provocator. Nu stiu de ce. Dar e din firea mea. Doamne Isuse, ajuta-ma sa inving asta. Ajuta-ma. Nu ma lasa. Da-mi putere.” Roaga-te sa te avertizeze Duhul Sfant, doua secunde inainte de a veni ispita. Spune-i: Doamne, Doamne Dumnezeule, pune in mine Duhul Tau si inainte de a bate diavolul la usa inimii mele cu ceasul intunericului, cu doua secunde inainte sa stiu.” Si sa stii ca Duhul te avertizeaza. Poate ca aici este sensul cuvintelor: ,,Impotriviti-va prin Duhul Sfant.” Sau cum a zis Pavel: ,, Daca traiti dupa faptele firii pamantesti, veti muri. Dar, daca prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai.” Este de la Dumnezeu sa ne rugam asa.
  • Fa rugaciune de legamant cu Dumnezeu. In rugaciunea ta, sa te angajezi cu privire la felul de viata care o vei trai in ziua pe care o ai inainte. Spune lui Dumnezeu: ,,Doamne, voi rastigni poftele firii mele pacatoase, pofta ochilor, lacomia de mancare, sau timpul petrecut la televizor, sau internetul.”  Si daca te simti vulnerabil, spre exemplu, repet, pacate legate de pornografie – slab, multi barbati sunt aici, dar si femei. ,,Doamne, asta nu o sa mai fac niciodata.”
  • Si daca te vezi vulnerabil, renunta la televizor, la calculator, la ce o fi. Renunta. La internet daca trebuie; te poti mantui si fara internet. Daca observi ca in civilizatie te tot complaci, du-te in pustiu, in gruparea Amish. Cumva, scoti afara ochiul din cap, pana la urma. Astea-s aplicatii contemporane a ‘scoate ochii din cap, daca te duce la ispita’. Pana la ‘scoate ochii din cap’, sunt de tras cabluri din priza, inchise calculatoare, televizoare, curatit in casa, aruncat reviste la gunoi. Asta este: ,,Roaga-te, ca sa nu cazi in ispita!”
  • Cultiva saptamanal disciplina postului.
  • Citeste zilnic din Biblie.
  • Nu-ti atata firea pamanteasca. Nu purtati de grija la firea pamanteasca, ca sa-i treziti poftele.
  • Si fi un om integru in toata purtarea ta.

Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. Si acum, permiteti-mi un gand de incheiere. Stiti unde va lovi ispititorul in ceasul intunericului? In cel mai slab punct al integritatii tale. Acolo. Va lasa la o parte zonele tale tari si te va lovi unde esti slab. Acolo. Eu am un prieten englez, numele lui este Johnny Dyer. E un om inaintat in varsta, spre 80 de ani. Ne viziteaza familia, si anul asta a fost la noi de doua ori. Ne-am bucurat in partasie. E un om foarte intelept. Cand pleaca de la noi simt o racoare duhovniceasca si cand vine la noi, lasa o mireasma in urma. Si auziti ce-mi povesteste odata. Zice ca s-a dus la o conferinta cu lucratori/pastori. Si un pastor mai tanar, de dimineata, i-a povestit un vis. Era colaborator cu el in biserica. A zis: ,,Frate, uite ce-am visat azi noapte. Am visat un copac puternic in mijlocul unui camp deschis. Si deodata s-a facut o furtuna. Furtuna a lovit, vantul a lovit din toate partile copacul, cu scopul de a-l culca la pamant. Si n-a putut. S-a facut liniste. In linistea aceea, am bagat de seama ca in trunchiul copacului era o gaura care strapungea trunchiul dintr-o parte in alta. Si la un moment dat, parca furtuna a capatat inteligenta. Toata forta ei s-a adunat, asa, ca la sfat, si a inceput sa se invarta intr-un vartej din acela ca o tornada puternica si apoi s-a orientat pe orizontala si ca un varf de ac, toata forta ei concentrata numai in tulpina, in gaura aia din trunchi. I-a lasat la o parte si crengile si ramurile, si toate celelalte detalii, dar a avut grija de gaura aceea. Si atata a fortat, pana la un moment dat copacul s-a spart si s-a facut praf. Nimic n-a mai ramas.” Speriat, omul s-a trezit si a zis: ,,Frate pastor, asta am visat.” La care, Johnny i-a spus: ,,Visul acesta este de la Dumnezeu. Copacul esti tu. Furtuna este ceasul intunericului, fisura este gaura din caracterul tau. Mesajul: Ai grija, ca vine ceasul intunericului in curand si te loveste unde esti mai slab.” Mi-am luat o foaie si am scris intr-un caiet, pe cateva foi, intrebarea: Care este Doamne, caracterul meu, fisura? Si m-am cercetat si m-am rugat. Poate in seara asta asa trebuie sa facem si noi, sau in zilele urmatoare. Si sa ne rugam mai mult, sa citim Biblia mai mult,  si in aceasta vreme buna de cercetare, de liniste, sa ne intarim duhvoniceste, ca atunci cand va veni ceasul intunericului, sa se intample ce a zis Pavel: ,,Sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul.” Amin!

Predica incepe la minutul 27:00

Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita

(1) Ce l-a tinut pe Iosif curat, aflat atit de departe de casa? Iosif Ton

You can read an English post  titled- Consequences of sin, Joseph’s story here. In this article, you can also view maps of Joseph and his brothers’ separate journeys to Egypt.

Joseph is sold into slavery - source New World Encyclopedia

Din cartea ‘Oameni mari din Vechiul Testament’,  (643 pg)      autor Iosif Ton.  (Pg. 89-93).

In USA cartea se poate comanda la Romanian Missionary Society.

In seara aceasta, Dumnezeu ne da alt caz, ne da cazul lui Iosif. Si as dori ca si in seara aceasta sa fim ca la un curs de medicina. Ni se infatiseaza un alt caz de boala, ni se infatiseaza leacul si ni se infatiseaza efectele, consecintele in viata viitoare a omului. Cazul nostru este Iosif, una dintre cele mai frumoase istorie din  Biblie. Biblia ii acorda treisprezece capitole.Treisprezece capitole despre un singur om. Povestea vietii unui singur om. Nicaieri in Biblie nu mai gasim asa ceva, o istorie a vietii a unui om pe atitea capitole, afara de Evanghelii, unde ni se povesteste viata Domnului Isus. Dai-o unui copil de zece ani s-o citeasca si dupa ce a inceput-o, n-o va lasa din mina pina ce o termina, pentru ca el vrea sa stie cum se sfirseste,el vrea sa stie ce se-ntimpla pina la urma. Este o istorie care te prinde, te captiveaza. Este istoria vietii lui Iosif din copilarie pina la moarte.

Boala pe care ne-o prezinta Medicul in cazul acesta are o cauza. Cauza bolii, pe care o vom descoperi in viata lui Iosif, este o greseala a parintilor, si anume alintarea.Aceasta este cauza bolii de care va suferi acest copil. Parintii l-au alintat. Parintii l-au tratat in mod special ca pe un favorit. Copilul acesta a avut haine speciale. Copilul acesta a avut in mod evident, toata dragostea tatalui sau, asa cum n-au avut-o ceilalti. Si tatal lui nu s-a sfiit s-o arate. Nu s-a ferit de ceilalti copii sa vada ca Iosif e un copil special. Stiti ce se intimpla cu un asemenea copil alintat? Devine obraznic, pentru ca i se da prea mult. Devine rautacios cu ceilalti. Iosif are un vis venit, desigur, din partea lui Dumnezeu, ca fratii lui i se vor inchina cindva. Dar el o spune cu aroganta, ca sa le-o serveasca asa: „Uite, toti va veti inchina mie!” Si mai departe, cind are celalaltvis cu soarele si cu luna si cu stelele, iarasi le-o spune cind sunt adunati, ca efectul sa fie cit mai mare.

Mai mult decit atit, in loc ca el sa stie cum sa trateze cu fratii sai, el devine pirisul fratilor sai. Acum noi putem justifica, putem spune: Iosif era un baiat corect, cinstit si de aceea el nu putea suporta vorbele rele a fratilor sai. Foarte bine pina aici. Dar una este sa te indigneze purtarea fratilor tai si alta e sa fii mereu, mereu purtatorul de pira intre tata si feciori. Stiti oameni au o vorba: „Iubim tradarea, dar uram pe tradatori.” Si in general, sa stiti ca asa este. ….

In orice pira e un graunte de rautate. Si exista acest graunte de rautate si in actiunea lui Iosif…el stia una: sa-i pirasca si, desigur, ca asta se aude si asta imediat seamana frecusuri si minie intre frati, pentru, ca dragul meu, oricit ai crede tu ca pira ii secreta, pina la urma tot vor afla fratii tai ca tu i-ai pirit. Totdeauna Dumnezeu va scoate pira la iveala.

Iosif era deci un copil alintat, un copil obraznic si un copil cu rautate in suflet. Poate ca pe unii ii va soca, ca ati auzit  numai vorbe bune despre Iosif in predici. Dar noi trebuie sa citim intotdeauna ce se afla in spatele actiunilor unui om.  Si in spatele actiunilor lui Iosif exista acest graunte de rau…Dar Dumnezeu Si-a pus ochii pe Iosif, a vrut sa scoata om din el.In loc sa fie:”Cine sunt eu!”, sa fie cel care sa se ingrijeasca de ei, sa le poarte de grija.

Pentru aceasta lui Dumnezeu ii trebuie treisprezece de ani. Treisprezece ani in care Iosif sa fie sclav si detinut intr-o inchisoare. Acesta este tratamentul pe care-l alege Dumnezeu pentru Iosif. La virsta de saptesprezece ani, Iosif este luat de fratii sai drept razbunare,, pentru ceea ce a facut cu ei, este vindut ca rob, vindut in piata ca sclav. Stiti ce insemna atunci sa fii sclav? Insemna sa fii socotit unealta, nu om. Se considera ca un sclav nu are suflet. Se considera ca un sclav este ca o vita. Il cumperi si il folosesti citiva ani, pina moare…Pentru sclavi nu exista nici o lege. Nu-i apara absolut nimic. Iosif este sclav ani de zile. Si dupa anii de sclavie, urmeaza altii de inchisoare. In total treisprezece ani, de la virsta de saptesprezece ani pina la treizeci de ani. Atit ii trebuie lui Dumnezeu ca sa-l zdrobeasca, ca sa-l modeleze, ca sa-l formeze pe Iosif cel bun, pe Iosif cel binefacator, pe Iosif cel iertator. Aspraa scoala!

Dar sa stiti, Dumnezeu nu se da in laturi de la nimic cind vrea sa formeze un om. El isi ia timp si isi ia duritati, ia nuia groasa si dureroasa si pe calea aceasta vrea sa scoata om adevarat din tine. De ce merg lucrurile asa rau in viata ta? De ce te-a lasat Dumnezeu balta? De ce te-a parasit Dumnezeu? Poate ca e scoala sclaviei si-a inchisorii lui Iosif, scoala prin care Dumnezeu chiar acum iti aplica medicamentul, ca sa scoata, intr-adevar, om sanatos si-adevarat din tine.

In viata lui Iosif intervine o catastrofa. Este vindut ca sclav. Care sunt consecintele acestei catastrofe? Pentru cei mai multi dintre noi, consecintele catastrofei ar fi dezastru total. Intii de toate, ar insemna revolta impotriva lui Dumnezeu.”M-a parasit Dumnezeu, nici nu-mi mai pasa de El! Asa se poarta Dumnezeu cu mine? Ii intorc spatele. Sau poate El nici nu exista.” Aceasta este reactia celor mai multi atunci cind vine dezastrul in viata lor. „Eu m-am increzut in Domnul, m-am rugat Lui si uite ca vine dezastrul.” Si, ca si sotia lui Iov, auzim vocea celor care ne spun: „Nu intelegi? Te-a parasitDumnezeu. Blestema-L si mori.” Aceasta este reactia obisnuita in cazul dezastrului, al catastrofei. Sau chiar daca nu este asemenea revolta, in orice caz,ajunsi la rau si ajunsi la necaz, nu ne mai pasa de morala. Oamenii strinsi cu usa, oamenii ajunsi in necaz spun:”Ce-mi mai pasa mie? Oricum numai sa scap de aici!” Un sclav tratat ca o vita de munca, sa se mai gindeasca la cinste, la puritate? Poate unul dintr-un milion. Cai mai multi zic: „Ce mai conteaza? Sunt tratat ca un animal! Cesa-mi mai pese acum de cinste, de curatenie morala?! Mai are rost asta? Acum, cind totul e mizerie, cind totul e pierdut,fac si eu tot ce pot ca sa mai smulg macar o farima de la viata.” Aceasta ar putea fi reactia ta ajuns la necaz, ajuns la o catastrofa.

Ceea ce este ciudat, ceea ce arata, as zice, stofa deosebita din Iosif este faptul ca ajuns sclav,el totusi vrea sa ramina curat cu orice pret si cu orice risc. Si aceasta se vede in situatia in care el se vede ispitit de sotia stapinului sau. In Egipt Iosif ajunge sa fie luat de un stapin bun, care l-a vazut ca este frumos si inteligent si l-a pus administrator peste casa lui si peste averile lui. Lui Iosif i se ofera o noua sansa, iar sansa aceasta, dintr-o data se extinde si mai mult. I se ofera toate placerile vietii prin sotia stapinului sau. Dintr-o data viata ii suride,dintr-o data viata il imbie: „Vino!” Ce l-ar mai fi putut tine curat pe un asemenea tinar, aflat atit de departe de casa? Tatal lui i-a vorbit despre Dumnezeu, dar unde e Dumnezeu acum? L-a parasit, pentru ca uite, a ajuns rob in Egipt! Ce l-a tinut pe Iosif?

Ceea ce l-a tinut pe Iosif a fost o incredere nestramutata in promisiunea lui Dumnezeu. Iosif a stiut ca Dumnezeu i-a dat visele. Iosif a stiut ca va veni o zi cind fratii lui i se vor prosterne, asa cum i s-au prosternut snopii din vis. Iosif stia ca intr-o zi si tatal lui va veni si-i va cadea la picioare. I-a spus-o Dumnezeu intr-un vis. Iosif stia insa si mai mult, ca metodele lui Dumnezeu sunt teribil de ciudate. Si aceasta o vedem in capitolul 45:5, cind el se descopera fratilor sai si cind fratii lui sunt ingroziti. Cel pe care l-au vindut este in fata lor, mare demnitar, si acum ii va taia in bucati. „Nu intelegeti – le spune Iosif – nu intelegeti ca asa lucreaza Dumnezeu? Voimi-ati vrut raul, voi m-ati vindut. O fapta haina, o fapta groaznica, dar nu intelegeti ca pecalea aceasta, Dumnezeu a vrut sa ma duca in Egipt? Nu intelegeti ca prin aceasta El voia sa fiu eu aici la vreme de foamete?” Ceea ce a inteles Iosif a fost faptul ca Dumnezeu are cai ciudate. Dar oricit sunt ele de ciudate si oricit de mare pare sa fie tragedia, Dumnezeu este la lucru si-Si va tine promisiunea.

Vreau sa ma ocup putin acum de ispita aceasta la care este supus Iosif…

Cititi Partea II-a aici

(2) Ce l-a tinut pe Iosif curat, aflat atit de departe de casa? – Iosif Ton

            Guido Reni painting.

‘Oameni Mari din Vechiul Testament’,(643 pg) autor Iosif Ton (Pg.94-97)

In USA, cartea se poate cumpara aici la Romanian Missionary Society.

Continuare de la Partea (I)

Vreau sa ma ocup putin acum de ispita aceasta la care este supus Iosif. Ma adresez in special tinerilor. Dar aceasta se aplica tuturor, si celor mai in virsta. Exista situatii care duc la pacat. O anumita situatie e de asa natura incit, daca nu sunt atent in situatia aceea, in orice moment poate sa-mi alunece piciorul. Prima situatie de acest fel in viata lui Iosif este rapida lui promovare. E dus sclav, e vindut in piata, e cumparat de un om. Si in foarte scurta vreme, omul acesta il pune administrator peste toata casa lui, peste toate averile sale. Sclavul devine sef. Totul ii este dat pe mina fara rezerve. O promovare brusca. Cind esti inaltat dintr-o data, sa sti ca atunci te infrunti cu cele mai mari ispite.

Domnul Isus, in pilda cu saminta, la al treilea sol spune ca spinii sunt ingrijorarile sau inselaciunea bogatiilor sau placerile vietii. Si inselaciunea bogatiilor e aici, pentru ca e foarte primejdioasa. Eu am vazut oameni care in necazuri au ramas credinciosi; in dureri, in apasari au rezistat eroic. Nici vint de amenintare, nici apasare de nici un fel nu l-a doborit, dar intr-o zi, dintr-o data, blind si frumos, i s-a oferit o situatie buna, un post mare. L-ai vazut apoi cum incepe sa faca compromisuri. L-ai vazut dintr-o data ca nu mai vine la adunare. L-ai vazut dintr-o data ca nu mai stie de Domnul. Inselaciunea bogatiilor, spune Domnul Isus. In cazul lui Iosif este vorba de o promovare foarte rapida. Aici e ispita cea mai primejdioasa. Si e primejdioasa, deoarece vine intotdeauna dupa necaz. Intii vin ingrijorarile, spune Domnul Isus, vin necazuriel si vin multe, unul dupa altul, pina te obosesc. Si cind te obosesc presiunile si necazurile si apasarile, dintr-o data, cind esti obosit, vine blindetea, vine perspectiva de pace, de lumina si, in sfirsit ajungi si tu la putin bine. Atunci te rupi, te fringi,  atunci cedezi. Bogatiile sau promovarea rapida nu sunt ceva rau in sine. Nu! Pentru ca Iosif, in situatia aceasta, totusi ramine curat. El accepta promovarea, dar el ramine credincios lui Dumnezeu si credincios puritatii spirituale. Deci, in sine, oferta aceasta de marire nu este rea, dar ea poate fi folosita de cel rau ca sa te naruie.

A doua situatie care poate duce la pacat si in care se afla Iosif este lipsa de supraveghere. Stapinul lui ii da toate cheile in mina si ii spune: „Faci tot ce stii tu! Eu nu ma mai interesez de nimic.” Si spune Biblia ca el, stapinul, se incredea in mod absolut in Iosif. I-a dat totul pe mina. Asa se intimpla cind numai esti controlat, cind poti face ce vrei, fara sa fii verificat, aici este iarasi primejdia ispitei. Ce vei face in situatia aceasta? Cum te vei purta intr-o asemenea situatie? De cite ori n-ai zis tu: „O, nu ma vede nimeni! Hai! Si pentru ca nu m-a vazut nimeni, am facut fie una, fie alta, fie alta, pentru ca nu m-a vazut nimeni!” Intr-o asemenea situatie era Iosif.”Nu ma vede nimeni! Parintii sunt departe si nu ma mai pot controla nici fratii. Ce-mi pasa mie?! Nu ma stie nimeni, nu ma vede nimeni!” Iata o situatie in care ispita este prezenta acolo in fiecare minut.

Ceea ce este interesant esteca Iosif transforma aceste prilejuri de pacatuire in arme de lupta. Cind sotia stapinului sau il ademeneste, primul lucru la care se refera el este increderea pe care i-a facutt-o stapinul. „Doamna, stapinul meu mi-a acordat incredere, mi-a dat totul pe miini. Doamna pot eu acum sa-i insel asteptarile? Pot eu sa nu-i justific increderea pe care mi-a acordat-o? Iosif se refera aici la promovarea lui. Spune: „Cum, cind stapinul meu m-a ridicat asa, pot eu acum sa gresesc impotriva lui?  E adevarat ca stapinul i-a spus: „Ai libertate absoluta”> Dar si aici Iosif vine si transformaaceasta si el ii spune sotiei stapinului sau: „Stapinul mi-a dat libertate peste toata casa, dar sotia lui este a lui. Eu stiu unde trebuie sa trag linia. Aici este limita pina la care eu ma pot duce. Aici eu ma opresc.” El este omul care stie pina unde ii este libertatea si el insusi isi fixeaza marginile libertatii sale. Iosif stie cum sa lupte impotriva pacatului.

Stiti una dintre armele lui cele mai bune este cea pe care o gasim in capitolul 39:9: „Cum as putea sa fac eu un rau atit de mare?” Stiti care e arma lui Iosif impotriva ispite?Ii da pacatului adevaratul lui nume: „un rau atit de mare”. Stiti, ispita vine asa si zice: „Pai, ce-i asta? Asta nu-i mare lucru. Nu stie nimeni, nu ne vede nimeni, nu jenam pe nimeni, nu suparam pe nimeni. Ramine totul intrenoi. Ce-i asta? Toata lumea face asa ceva. Asta e ceva asa de obisnuit.” Intotdeauna incercam sa micsoram pacatul. „A, e o greseala! Nu-i zicem pacat. E o greseala asa de mica. Si ce daca fac asta? Ceparca Dumnezeu se leaga de toate?Ce parca ceilalti nu fac?! Si imdeiat imbracam pacatul in astfel de scze. Aici este deosebirea intre noisi Iosif. Iosif ii da numele adevarat: „un pacat asa de mare”. Cum sa fac eu un pacat asa de mare, un rau asa de mare? Cum sa fac eu un rau asa de mare, sa spun o minciuna?  O vorbire de rau a unui frate, a unei surori, cum as putea eu sa fac un rau asa de mare sa-mi vrbesc fratele de rau? Pai ce, da altii nu o fac? Si apoi, in definitiv, am dreptate sa spun ca el e rau. Asa zicem noi despre pacat. Il micsoram. Si, normal, ca atunci e mai usor sa-l facem, fiindca ni se pare neinsemnat. Iosif insa spune: „Nu! E un rau asa de mare!”

Si apoi el mai are o arma cu care lupta. Petru el este clar ca orice greseala este o greseala impotriva lui Dumnezeu. Femeia aceasta il atragea intr-un pacat, si el putea sa spuna: „Nu ma stie, nu ma vede nimeni”< dar auziti ce spune el: „Cum as putea sa fac eu un rau atit de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?” Orice pacat este un pacat impotriva lui Dumnezeu. Minciuna sau vorba aceea rea, pe care ai spus-o, ai spus-o impotriva fratelui tau.  Birfa pe care ai purtat-o, muscatura, jignirea fratelui tau nu e impotriva lui, e impotriva lui Dumnezeu… Totdeauna in fata ispitei spune-i pe nume: „rau mare” si „pacat impotriva lui Dumnezeu”, adica sa-ti fie totdeauna clar despre ce e vorba. Nu cocolosi lucrurile, nu picta raul in culori stralucitoare. Demasca-l in toata hidosenia lui.

Tot aici la ispita, vreau sa vedeti cele trei etape ale ispitei:

Intii de toate, in versetul 7 din capitolul 39 femeia vine discret la Iosif si-i face propuneri: „Uite asa si asa si asa. Nu ne stienimeni. Totu-i aranjat, totul e in siguranta.” In versetul 10 citim ca ea ii spune lucrurile astea in fiecare zi.  Prima etapa este o apropiere usoara, voalata. Ti se face o propunere delicata, cu maiestrie, sa nu te jigneasca, sa nu te supere, sa nu te sperie. Totul e infatisat in culori stralucitoare si ca o oferta sa-ti aduca numai bine. Intotdeauna ispita este ceva care pare ca-ti aduce numai si numai beneficii. Va amintiti de prima ispita cind Diavolul ii spune lui Adam: „Daca maninci din pomul acesta, vei fi ca Dumnezeu.” Ispita iti prezinta lucrurile intr-o haina stralucitoare fara de care viata nu mai are rost.

Al doilea stadiu este insistenta. Daca la prima incercare nu ai cedat, apoi vine in fiecare zi si te bate la cap si staruie si staruie, zile si saptamini, si luni, si ani, daca trebuie.

Si in partea a treia la stadiul al treilea este ambuscada. Vine o zi cind scena e asezata si cind nu mai e nimeni pe-acolo si cind e atacul frontal. Si in cazul acesta, cind totul e pregatit, e ori prabusire, ori victorie. Acolo nu mai ai decit sa alegi: ori, ori. Asa merge ispita.

Ce faci in situatia cind e ori, ori? In situatia aceasta, Iosif fuge. Fuge, si fuga de placeri, fuga de bine, cum i-am spune-o intre oameni, fuga aceasta ii salveaza onoarea. Dar fuga aceasta il face sa-si piarda slujba si libertatea. Pentru ca Iosif fuge de placere, fuge de oferta aceea atit de atragatoare, el isi pierde slujba si isi pierde libertatea. Citi dintre noi ar rezista ispitei in asemenea conditii? Sunt atitia care, fara sa riste ceva, cad in ispita. Omul acesta si-a pierdut slujba si si-a pierdut libertatea. A ajuns sa stea ani de zile in inchisoare! Pentru ce?Pentru ca a refuzat placerea, a refuzat pacatul. Esti gata sa-ti pierzi slujba numai ca sa nu faci un pacat?

Esti gata sa-ti pierzi libertatea numai ca sa nu-ti intinezi viata si sa ramii cu haina alba, asa cum ti-a spalat-o Dumnezeu? Aici e intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui in lumina vietii lui Iosif.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari