ISRAEL – Aniversare 67 ANI de INDEPENDENTA 1948 – 2015

Photo Temple Institute

Photo Temple Institute

HAPPY ISRAEL INDEPENDENCE DAY! — ‎with ‎גבריאלה שרדר
Today (Thursday night-Wednesday) Israel celebrates 67 years since the establishment of the modern state of Israel, the dream of 2000 years of exile, and the first flowering of the prophetic vision of the Hebrew prophets.

Israel – sase decenii de existenta

Istoria statului Israel de VLAD SOLOMON

  • 29 noiembrie 1947 – Adunarea Generala a ONU adopta un plan de separare a Palestinei (aflata sub administratie britanica) in doua state: unul arab si unul evreiesc. Ierusalimul urma sa fie administrat de catre ONU. Proiectul este acceptat de evrei, dar respins de statele arabe.
  • 14 mai 1948 – primul ministru David Ben Gurion proclama independenta statului Israel in cadrul unei ceremonii solemne desfasurata la Muzeul de Arta din Tel Aviv. 24 de ore mai tarziu, armatele unite ale Egiptului, Arabiei Saudite, Iordaniei, Siriei, Libanului si Irakului invadeaza Israelul, fortand noul stat sa-si apere suveranitatea. “Razboiul de independenta” consacra victoria Israelului asupra armatelor arabe.
  • 25 ianuarie 1949 – primele alegeri politice conduc la formarea primului parlament (Knesset-ul compus din 120 de parlamentari). Chaim Weizman, o personalitate centrala a luptei pentru independenta si a Organizatiei Sioniste Mondiale, este investit de catre parlament ca presedinte al statului Israel.
  • februarie 1949 – se incheie oficial razboiul de independenta prin semnarea de acorduri bilaterale intre Israel si statele arabe. Fasia Gaza intra sub administratia Egiptului, iar Ierusalimul este divizat intre Iordania si Israel (sectorul de vest).
  • 11 mai 1949 – Israelul devine cel de-al 59-lea membru al Organizatiei Natiunilor Unite.
  • 5 iunie 1967 – Israelul declanseaza “Razboiul de sase zile”, un atac surpriza impotriva Egiptului. Siria, Iordania si Irakul intra in conflict de partea Egiptului. Rezultatul a fost net in favoarea Israelului, care ocupa Ierusalimul de Est, Cisiordania, Fasia Gaza, Peninsula Sinai si inaltimile Golan.
  • 6 octombrie 1973 – Egiptul si Siria lanseaza un atac surpriza impotriva Israelului chiar in ziua de Yom Kippur. Desi a respins armatele arabe, Israelul se retrage partial din Peninsula Sinai si de pe inaltimile Golan.
  • 17 septembrie 1978 – Acordul de la Camp David intre Egipt si Israel, mediat de presedintele SUA Jimmy Carter, face ca Egiptul sa devina primul stat arab care recunoaste oficial statul evreu. Israelul se retrage complet din Peninsula Sinai.
  • 1987-1990 – Declansarea primei “Intifada” in teritoriile ocupate de catre Israel (Cisiordania si Gaza).
  • 30 octombrie 1990 – Conferinta de Pace de la Madrid care lanseaza “procesul Oslo” cu scopul de a obtine pacea.
  • 13 septembrie 1993 – semnarea de catre OEP si guvernul israelian, la Casa Alba, a Declaratiei de principii asupra aranjamentelor interimare de “autoguvernare” in Fasia Gaza si Cisiordania. Israelul se angajeaza sa transfere anumite puteri administrative noii Autoritati Palestiniene, dar mentine controlul asupra coloniilor si politicii externe. Yasser Arafat recunoaste dreptul Israelului de a exista ca stat si anunta ca va renunta la terorism si la violenta.
  • 26 octombrie 1994 – este semnat Tratatul de Pace dintre Israel si Iordania.
  • 4 noiembrie 1995 – asasinarea primului ministru al Israelului Yitzhak Rabin de catre un student de extrema dreapta, Yigal Amir.
  • 11-24 iulie 2000 – Summit-ul de la Camp David la care participa primul ministru Ehud Barak si presedintele Autoritatii Palestiniene Yasser Arafat. Negocierile esueaza pe fondul divergentelor legate de statutul Ierusalimului. Israelul a propus ca orasul sa ramana sub suveranitatea sa, lasand palestinienilor controlul Ierusalimului de Est si al locurilor sfinte musulmane.
  • 2000-2005 – Yasser Arafat respinge acordul final cu Israelul negociat de Bill Clinton in 2000. Incepe a doua Intifada. In 2004, Knesset-ul aproba planul prezentat de catre premierul Ariel Sharon in decembrie 2003, de retragere totala din Gaza.
  • august 2005 – Israelul incepe retragerea graduala a trupelor si a colonistilor evrei din teritoriile palestiniene.
  • ianuarie 2006 – Gruparea terorista Hamas castiga alegerile electorale din Palestina, conducand la izolarea internationala a teritoriilor palestiniene.
  • noiembrie 2007 – SUA incearca relansarea procesului de pace din Orientul Mijlociu prin Conferinta de la Annapolis.

Citeste mai mult aici – http://www.revista22.ro/israel–-sase-decenii-de-existenta-4551.html

Ziarul Palestine Post anunta „Nasterea Statului Israel” in 1948. Photo credit www.nowtheendbegins.com

The 1948 Israeli War of Independence

The 1948 Israeli War of Independence began when the United Nations decided to partition Palestine into separated Jewish and Arab states. The Arabs were not staisfied with the deal, as they wanted Palestine to be for Arabs only. They said that they would „fight for every inch of our country.” Riots ensued almost immediately after the Partition Plan was approved. Arabs were able to take over many British military bases, and used the weaponry they acquired to launch attacks on Jewish communities. Jewish militias fought back, and after the British left Palestine, Israel was declared a state.
The 1948 War of Independence was a conflict that was instigated by the proposition of a compromise. For that reason, the topic is consistent with the theme of „Conflict and Compromise,” though the order in which the two take lace in my topic is not identical to the order of the2007-2008 National History Day theme. The compromise occurred before the conflict.

Wikipedia – mai mult aici – http://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Antichitate

Noțiunea de „Țara Israel”, cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael (sau Eretz Yisroel), a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice. Potrivit Pentateuh, Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu. Pe baza scripturii, perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu î.Hr., iar primul Regat Israel a fost stabilit în jurul secolului al 11-lea î.Hr.. Ulterior el s-a divizat în regatul Israel și cel al Iudeei sau Iuda, care au dăinuit în următorii 400 ani,fiind cunoscute din Biblie și din diverse surse extrabiblice. După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 î.Hr. regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 î.e.n. Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC (pe o perioadă de peste 1500 de ani), regiunea a stat sub dominație asiriană, babiloniană, persană, greacă seleucidă, a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor , apoi a fost sub dominație romană, persană sasanidă și bizantină. Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC. Cu toate acestea, a existat pemanent o mică colectivitate evreiească, iar Galileea a devenit centrul său religios. Mișna și o parte din Talmud, texte centrale evreiești, au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim. În 635 EC, regiunea, inclusiv Ierusalimul, au fost cucerite de către arabi și au rămas sub control musulman arab sau turc, cu o paranteză creștină cruciată, pentru următorii 1300 de ani.Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole între Califatul Umayyad cel Abbasidși state ale cruciaților, înainte de a fi cucerită de sultani mameluci începând cu 1260. În 1516, regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea.

Independența și primii ani

Photo Wikipedia

Hartă care prezintă Cisiordania, Fâșia Gaza și Înălțimile Golan (Wikipedia)După al doilea război mondial, Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască, Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice. În același timp, mii de evrei supraviețuitori ai Holocaustului și refugiați din Europa au căutat o viață nouă în Palestina, dar au fost întorși din drum sau adunați și plasați în tabere de detenție de către britanici. În 1947, guvernul britanic a anunțat că se va retrage din Mandatul Palestinei, declarând că nu a reușit să ajungă la o soluție acceptabilă pentru ambele părți arabi și evrei. Organizația Națiunilor Unite, recent creată a aprobat, Planul de Partiție pentru Palestina (Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181) de pe 29 noiembrie 1947, care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu. Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU.

Comunitatea evreiască a acceptat acest plan, dar Liga Arabă și Comitetul Arab Superior al Palestinei l-au respins. La 1 decembrie 1947, Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile, iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești. Evreii au fost inițial în defensivă când războiul civil a izbucnit, dar treptat au trecut în ofensivă. Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250.000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați.

La 14 mai 1948, cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic, Agenția Evreiască a proclamat independența, numind țara Israel. În ziua următoare, armatele a patru țări arabe: Egipt, Siria, Liban și Irak – au atacat Israelul, lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare. După un an de lupte, o încetare a focului a fost semnată și frontierele temporare, cunoscute sub numele de Linia verde, au fost stabilite. Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est, iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza. Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700.000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului.

Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite, cu majoritate de voturi, la 11 mai 1949. În primii ani ai statului, mișcarea social-democrată condusă de primul ministru David Ben-Gurion a dominat politica israeliană. Acești ani au fost marcați de un aflux de supraviețuitori ai Holocaustului și a evreilor din țările arabe, dintre care mulți s-au confruntat cu persecuție și expulzarea din țările lor de origine. În consecință, populația Israelului a crescut de la 800.000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958.Între 1948-1970, aproximativ 1.151.029 refugiați evrei s-au mutat în Israel. Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de ma’abarot; până în 1952, peste 200.000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort. Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest, care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust.

Photo creditÎn anii 1950, Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani, în principal, din Fâșia Gaza ocupată de Egipt. În 1950 Egiptul a închis Canalul Suez pentru transporturile israeliene și tensiuni au crescut având loc ciocniri armate de-a lungul granițelor Israelului. În 1956, Israelul s-a alăturat unei alianțe secrete cu Marea Britanie și Franța, urmărind recâștigarea controlului Canalului Suez, pe care egiptenii l-au naționalizat (a se vedea Criza Suezului). Israelul a invadat Peninsula Sinai, dar a fost presat să se retragă de către Organizația Națiunilor Unite în schimbul unor garanții a drepturilor de transport israeliene pe Marea Roșie și Canal.

Photo creditLa începutul anilor 1960, Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces. Procesul a avut un impact major asupra conștientizării publicului asupra Holocaustului.Eichmann rămâne singura persoană din lume, care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian.

Nom Haatzmaut 2015: So Many Reasons to Love Israel! 

VIDEO by Nefesh B’Nefesh

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari