S-a descoperit un cimitir al filistenilor, în Așkelon, Israel

Phillistine cemetery discovered july 22 2016 Ashkelon Israel

Phillistine cemetery discovered july 22 2016 Ashkelon Israel

Arheologii din Israel au descoperit un cimitir antic al filistenilor. Oasele din acel cimitir ar putea da, pentru prima dată, indicii legate de originea și istoria unui popor antic care a fost la un moment dat unul dintre marii dușmani ai israeliților din Biblie.

Arheologii au descoperit cimitirul în timpul unor săpături în Așkelon, unul dintre cele cinci orașe antice cunoscute ale filistenilor.

„Acum avem un cimitir chiar lângă unul dintre aceste cinci orașe ale filistenilor. Suntem siguri că am avut succes. Suntem siguri că e vorba despre un cimitir al filistenilor”, a spus Daniel Master, de la Wheaton College.

După 30 de ani de săpături în Așkelon, arheologii spun că descoperirea cimitirului a fost un mod uluitor de a încheia această expediție. Noile descoperiri de la cimitir, cât și artefactele provenite din săpături, sunt expuse la Muzeul Rockefeller din Ierusalim.

Ani la rând, arheologii au căutat indicii despre originea filistenilor.
Este unul dintre puținele situri care pot spune istoria filistenilor, de la un capăt la celălalt. „Credem că au venit din zona Mării Egee, iar la sfârșit, în secolul al VII-lea, vedem o scurtă renaștere, după care îi vedem distrugerea finală”, a mai spus Master.

Profesorul Daniel Master, de la Wheaton College, spune că cimitirul conține mii de rămășițe, dintre care 200 au fost recuperate.

Testele efectuate pe oasele din cimitir, care datează din secolele XI-VIII î.Hr, ar putea confirma ceea ce mulți au crezut o vreme îndelungată: filistenii erau marinari, oamenii mării, și negustori care au emigrat în Israelul antic dinspre vest.

„Aceasta ne va permite să îi vedem pe filisteni față în față și să le spunem povestea nu din textele dușmanilor lor, așa cum am auzit de atâtea ori, ci din propriul lor punct de vedere”, a adăugat Master.
Profesorul Lawrence Stager a pornit expediția în 1985. El a remarcat că cele mai multe referințe biblice îi descriu ca fiind aprigi dușmani ai israeliților.

„Imaginea prezentată în Biblie este una negativă fiindcă se compară un israelit cu un filistean. Ei sunt cei netăiați împrejur, noi suntem cei tăiați împrejur”, ne-a spus Stager.

„Avem impresia că filistenii erau simpli, needucați, dar am găsit că filisteni au fost foarte culți și sofisticați, niște oameni cosmopoliți, internaționali”, a completat Master.

Alți erudiți spun că termenul „netăiat împrejur” se referă la faptul că erau închinători la idoli.
Filistenii au trăit în Așkelon aproape 600 de ani.

„Acesta e un timp îndelungat, chiar și când comparăm cu SUA. În final, au fost distruși în 604 î.Hr”, a zis Stager.

Filistenii au fost distruși de împăratul Nebucadnețar, cu puțin timp înainte ca iudeii să fie deportați în Babilon, potrivit descrierii biblice.

Arheologii spun că filistenii nu s-au mai întors în Israel și că nu s-a mai auzit nimic despre ei.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 137 – iulie 2016 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

Israelul desfășoară întăriri în jurul Esplanadei moscheilor din Ierusalim înainte de Paștele evreiesc

Netanyahu Foto CNN.com

Israelul va desfășura întăriri în jurul Esplanadei moscheilor din orașul vechi din Ierusalim în apropierea Pesah, paștele evreiesc, pentru a preveni eventualele ‘tulburări’, a anunțat joi premierul israelian, Benjamin Netanyahu, citat de AFP.

‘Odată cu apropierea Pesah tot felul de extremiști răspândesc minciuni despre politica noastră privind Muntele Templului pentru a provoca tulburări. Vom acționa împotriva acestor provocatori și vom desfășura întăriri în locurile în care se pot produce tensiuni’, a precizat Netanyahu într-un comunicat.

Pesah va fi sărbătorit începând de vineri, 22 aprilie. În timpul acestei sărbători, care durează o săptămână, tradiționala rugăciune așa-numită ‘binecuvântarea preoților’, care adună anual mii de credincioși, urmează să aibă loc la Zidul Plângerii, locul cel mai sacru al iudaismului, situat la poalele Muntelui Templului, al treilea cel mai sfânt loc al islamului după Mecca și Medina.

Cititi mai mult aici – http://www.agerpres.ro/externe/2016/04/14/israelul-desfasoara-intariri-in-jurul-esplanadei-moscheilor-din-ierusalim

Cum transforma Israelul blestemele in binecuvantari ~ Exportarea ingeniozitatii israeliene

Exportarea ingeniozitatii israeliene

Inovațiile israeliene au adus deșerturile la viață, cultivând legume în pustietate. Soluțiile agricole ale Israelului au început acum zeci de ani, în cadrul unor mici ferme evreiești. Acum, însă, s-au extins la nivel mondial, fiind exportate din kibuț pentru a binecuvânta lumea.

”În timp, kibuțurile au început să se schimbe, la fel ca societatea israeliană. Au devenit mai capitaliste, au început să se concentreze mai mult asupra întreprinderilor autonome și antreprizelor, asupra ideii ca individul să fie responsabil de el însuși, ajutând astfel întreaga societate. Au existat multe companii interesante care au fost formate în kibuțuri”, a afirmat Jonathan Medved.
Una dintre aceste companii face afaceri acum peste tot în lume.

”Dacă ai fi mers la un israelian în urmă cu 12 ani și i-ai fi spus că un produs este organic, n-ar fi avut habar despre ce vorbești. Noi ne ocupăm de agricultura organică de peste 40 de ani”, a afirmat Sara Goldsmith.
Kibuțul Sde Eliyahu a fost fondat de către refugiații germani în anul 1934, iar majoritatea primilor locuitori erau supraviețuitori ai Holocaustului.

”Când am început agricultura organică, cea mai mare problemă cu care ne-am confruntat a fost înlocuirea chimicalelor pentru a scăpa de paraziți”, spunea Sara Goldsmith.
Soluția lor a fost să lupte împotriva gângăniilor cu alte gângănii.
”Orice lucru din natură are un dușman natural. Ce îi atacă pe paraziții care ne atacă recoltele?”, era întrebarea Sarei Goldsmith.

Au început să înmulțească diferite insecte în adăpostul kibuțului. Ideea era să creeze prădători care să distrugă insectele ce le mâncau recoltele. Rezultatul a fost o nouă companie, numită ”BioBee”.
”Am mers la fermierii israelieni și i-am întrebat dacă vor să cumpere niște gângănii. Răspunsul lor a fost: ”Sunteți nebuni? Credeți că n-avem noi destule insecte de vreți să cumpărăm de la voi?”’, mărturisea Sara Goldsmith.

În cele din urmă, i-au convins pe fermierii din Israel, precum și pe cei din alte 32 de țări. În California, 60% dintre lanurile de căpșuni sunt tratate cu produse de la ”BioBee”. Compania a descoperit, de asemenea, o modalitate de a le veni de hac celor mai dăunătoare insecte din regiune: ceratitis capitata.

”Luăm masculii acestei specii și îi sterilizăm, iar apoi îi eliberăm în mediul înconjurător. Nu mai există generații viitoare și astfel, încet, populația se micșorează, fără să folosim chimicale dăunătoare”, a afirmat Sara Goldsmith.

Au soluționat și o altă problemă agricolă: polenizarea plantelor din sere.
”Exemplul clasic pe care îl oferim este cel al roșiilor. Pe câmp, roșiile sunt polenizate cu ajutorul vântului. În Israel, majoritatea roșiilor sunt cultivate în sere, într-un mediu controlat, iar acolo nu există vânt, metoda naturală de polenizare, așa că a trebuit să găsim alte metode”, spunea Sara Goldsmith.
Soluția lor a fost înmulțirea bondarilor.

”Aceștia strâng polen pentru mâncare. Ei trebuie să meargă la lucru chiar și când este frig, fiindcă nu au un depozit de miere în stup. Astfel, ajutăm fermierii să economisească bani prin faptul că albinele fac treaba și nu mai trebuie să plătească oameni pentru asta. Albinele, spre deosebire de oameni, nu ratează nicio floare. Odată ce fermierii au început să folosească albinele pentru polenizare, recolta de roșii a crescut cu 25%. În ebraică avem o vorbă care spune: ”Cât de mari și minunate sunt creațiile Tale, Doamne!” Asta arată că fiecare lucru a fost creat cu un motiv, că există un scop pentru toate. Iată ce mult bine fac aceste creaturi mici pentru noi, pentru lume, pentru fermieri, pentru mediu. Este uimitor! Suntem o lumină pentru națiuni, așa cum și trebuie să fim.
Dacă vrem cu adevărat să salvăm mediul înconjurător, să ajutăm lumea, atunci nu putem păstra aceste lucruri pentru noi, ci trebuie să le împărtășim. Ajutându-i pe alții, ne ajutăm și pe noi”, spunea Sara Goldsmith.

Cum transforma Israelul

blestemele in binecuvantari

Mai bine de jumătate din Israel este deșert. Asta înseamnă că lipsa apei curate este o chestiune de viață și de moarte. Dar Israelul s-a descurcat așa de bine la curățarea apei, prin metode precum desalinizarea și reciclarea, încât își exportă ideile altor țări care se luptă cu problema apei.
Israelul s-ar putea să ducă lipsă de apă proaspătă, dar deșertul Negev din această țară stă deasupra unui ocean subteran, care este prea sărat pentru băut sau pentru desalinizare. Locuitorii israelieni au găsit o nouă modalitate de a-l folosi.

”Nu poți lupta împotriva naturii fiindcă aceasta te va bate. După mulți ani, am descoperit că e mai bine să cooperezi și să lucrezi cu ceea ce ai”, a afirmat Yoav Dagan.

Yoav Dagan este unul dintre mulții israelieni care au părăsit oceanul pentru a merge la pescuit în deșert. Au construit ferme piscicole folosind apa sărată de sub pământ. Aceasta este ideală pentru creșterea peștilor de apă sărată precum bibanul de mare și barramundi.

”Aici se lucrează fără chimicale. Totul este sănătos, nu afectează mediul și e benefic buzunarului nostru. Facem bani frumoși și acesta este aspectul esențial”, a afirmat Yoav Dagan.

În acest kibuț din deșertul Negev, chiar și apa de la pești este folosită. În fiecare săptămână, apa din aceste rezervoare este înlocuită și pompată sub pământ pentru a iriga livada de măslini din apropiere. Deșeurile peștilor, din apă, sunt un fertilizator natural ideal.

”După cum puteți vedea, măslinii cresc în jurul fermelor și se dezvoltă foarte bine fără alte chimicale, doar cu ajutorul nutrienților de la pești”, spunea Yoav Dagan.

Israelul duce această idee și altor țări care se confruntă cu lipsa apei și a mâncării.
”Mergem în sate africane și îi învățăm pe oameni cum să construiască ferme piscicole. În Lacul Victoria, bibanii mureau, iar israelienii merg acum acolo pentru a-i învăța pe oameni cum să-i crească în iazuri ca să poată continua să-i mănânce”, spunea Jonathan Medved.

De-a lungul timpului, israelienii au găsit noi modalități de a folosi mai puțină apă și, ca întotdeauna, au început în deșert.

Irigarea prin picurare…
”Există povestea Aravei. Uneori cad doar 20 ml de ploaie într-un an. Este un climat foarte dur. Totuși, datorită irigării prin picurare, această zonă a devenit grădina de legume a Israelului. 65% din exportul de legume al Israelului către Europa vine din Arava”, a afirmat Naty Barak.
Astăzi, chiar și cele mai seci părți ale deșertului prosperă, cu ajutorul unui proces numit irigarea prin picurare. Ideea este mai veche chiar decât statul Israel.

”Când au ajuns aici primii locuitori, tinerii au venit din orașe fiindcă își doreau să fie fermieri. Au venit în kibuțul Hatzerim, unde s-au confruntat cu multe provocări: pământ arid, salinitate ridicată, apă insuficientă. A fost chiar o perioadă în care s-au gândit să se mute în alt loc. Apoi a venit Ben Gurion, un lider cu o adevărată viziune, și a zis: ”Dacă vreți să vă mutați, e în regulă, dar mergeți mai departe, în sud, nu înapoi în nord.” Am stat aici și am continuat treaba. Am făcut un experiment, dar ne chinuiam în continuare. Apoi ne-am întâlnit cu omul care a inventat irigarea prin picurare”, spunea Yoav Dagan.

Acel bărbat era un inginer pe nume Simcha Blass. Acestuia i-a venit ideea irigăriiprin picurare când a văzut un copac care era mai mare decât ceilalți din jur. După ce a săpat la rădăcina lui, a descoperit că era udat printr-o scurgere a unei țevi subterane.

”Asta i-a dat ideea, dar au durat câțiva ani, până a fost introdus plasticul, pentru a începe să facă experimente cu micro-irigatoare. În asta constă irigarea prin picurare”, a afirmat Naty Barak
Blass s-a întâlnit cu fermierii din kibuțul Hatzerim și, împreună, au fondat compania numită Netafim, care înseamnă ”picături de apă” în limba ebraică. În curând, recoltele lor au crescut cu 50%, chiar dacă au folosit cu 40% mai puțină apă pentru asta.

”Irigarea prin picurare economisește multă apă, produce mai mult, are mai multe rezultate, fără să afecteze mediul înconjurător”, a afirmat Yoav Dagan.
Timp de aproape jumătate de secol, compania a dat viață sloganului său: ”Cultivă mai mult cu mai puțin”, nu doar în Israel, ci în 110 țări din lume, de la câmpurile de trestie de zahăr din Filipine, până la plantațiile de ceai din Tanzania.

”India e țara cu care colaborăm cel mai mult. Rezultatele se văd în creșterea uimitoare a producției. Producția fermierilor a crescut la 25-50%. În cazul a 25% dintre fermieri, producția a crescut cu până la 75%. Toată lumea vorbește despre deficitul de apă.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 105 – decembrie 2015 – ultimele știri creștine: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despre-

(VIDEO cu drona) Paradisul tropical de langa Desertul Negev Israel

VIDEO by Nir Hoffman

Documentar L. Romana – Israel împlinind profeţia biblică – Planul lui Dumnezeu pentru Orientul Mijlociu

Acest film prezinta istoria dramatica a Israelului. Puteti vedea cat de frumos profetiile Biblice referitor la Israel se implinesc, si ne dovedesc ca suntem in Timpurile din Urma. Explorati descoperirile arheologice care confirma drepturile lui Israel la acel pamant. Decoperiti destinul unic si special a Poporului lui Dumnezeu. Pacea in Orientul Mijlociu in final va veni cand Israel isi va indeplini rolul lui in planul lui Dumnezeu de a aduce Pace Mondiala.

VIDEO by 4Biblestudents

S-a Descoperit Orasul Antic Gat, Locul De Origine A Lui Goliat – Istoria Suporta Scriptura

Traducere In Limba Romana: Agnus Dei Sursa: BCN – http://www.breakingchristiannews.com/articles/display_art.html?ID=16438

Printre cele mai semnificative descoperiri arheologice pana la ora actuala, gasite la acest loc, includ, printre altele: dovada unui cutremur de pamant din secolul al 8-lea, inainte de Christos, care este posibil ca a fost cutremurul mentionat in Cartea lui Amos 1:1; ramasite care sunt legate de cel mai timpuriu sistem de asediu din lume, construit de Hazael, imparatul din Aram,  Damasc,  in jurul anului 830 inainte de Christos, impreuna cu dovezi extinse care au urmat dupa capturarea si distrugerea orasului de catre Hazael, dupa cum este mentionat in 2 Imparati 12:18; si ramasite ale castelului cruciadei „Blanche Garde” in care este stiut ca a fost imparatul Richard the Lion- Hearted.

Israel – Arheologii israelieni de la Universitatea Bar-Ilan au descoperit o poarta de intrare si alte ramasite ale orasului filistean, Gat, care este mentionat in Biblie ca a fost locul de origine al gigantului Goliat, care s-a luptat si a pierdut batalia impotriva unui om care mai tarziu a devenit imparatul David.

Profesorul Aren Maeir impreuna cu colegii lui, au efectuat sapaturile in Parcul National Tel Zafit, care este situat intre Aschelon si Ierusalim. Gat a fost distrus in anul 830 inainte de Christos de catre Hazael, imparatul Damascului.

Poarta este cea mai mare de acest gen descoperita in Israel, potrivit afirmatiei profesorului Maeir, care a spus ca aceasta descoperire intareste teoria ca Gat a fost odata un oras foarte influent.

Alte lucruri descoperite in timpul acelor sapaturi includ un templu, o facilitate de productie a fierului si alte cladiri.

Archaeologists Uncover Massive Gate to

Goliath’s Biblical City

Archaeologists on a two-decade-long mission have discovered the gate and the fortifications of one of the most coveted ancient Biblical cities – Philistine Gath, located in the Judean foothills. The city was also home to Goliath.
The gate to the city, where the biblical giant warrior Goliath, defeated by young David, the future king of Israel, came from, was enormous.

It is among the largest found to date in digs of this kind, says Professor Aren Maeir, of the Martin Department of Land, Israel Studies and Archaeology at the Bar-Ilan University. The finding, he says, is evidence of the city’s political influence in the 10th – 9th centuries BCE, during the ‘United Kingdom’ of Israel and the reign of King Ahab of Israel.

The Biblical city is located in the Judean foothills, between Jerusalem and Ashkelon, in the Tel Zafit national park, where Maeir and his team’s excavations have been ongoing for some time. Their long-term aim is to study the way of life and history of the city.

http://www.rt.com/news/311581-entranc…

VIDEO by DAHBOO77

ENGLISH:

Read more here – http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-3185125/Giant-gates-Goliath-s-home-discovered-Monumental-fortification-belonging-Biblical-city-Philistine-Gath-unearthed.html

Giant gates to Goliath’s home discovered: Monumental fortification belonging to the Biblical city of Philistine Gath unearthed

  • Archaeologists say the gates appear to be the largest ever found in Israel 
  • They have also uncovered formidable fortified walls around the gate
  • The gates to Gath are mentioned in the Bible as David flees from King Saul
  • Gath is also reputed to have been the home of the Philistine warrior Goliath

SUA și Israel, o dragoste prinsă între religie și politică

Dragoste garantată de o anumită înțelegere a Bibliei.

Israel

Photo SemneleTimpului.ro

Deși percepția generală este că subiectele Bibliei gravitează în jurul mântuirii, există și moduri de a o interpreta care duc mai degrabă spre sfera politicii. Aici poate fi invocată susținerea pe care mulți americani o acordă Israelului. Este un fel de cec în alb care are acoperire în citirea decontextualizată a anumitor pasaje biblice.

În timp ce antisemitismul continuă să agite apele prin Europa, mulți americani sunt „îndrăgostiți” de statul Israel modern, ceea ce este un fapt cunoscut și asumat. În această privință, nu pot fi invocate doar interese de ordin politic sau de natură economică (deși nu sunt excluse). Criteriile religioase primează, iar implicațiile lor nu sunt deloc de neglijat, mai ales că susținerea consistentă nu vine din partea evreilor americani. Astfel un studiu recent inițiat de LifeWay Research indică faptul că evanghelicii americani rămân printre cei mai puternici susținători ai Israelului. Cei mai mulți cred că Dumnezeu are planuri pentru această națiune, atât în ​​prezent, cât și în viitor. De aceea mulți dintre predicatorii americani susțin că creștinii trebuie să sprijine Israelul. […..]

Practic, printre cei mai fervenți suporteri ai Israelului se numără pastorii bisericilor protestante. O rată foarte mare dintre ei (80%) sunt de părere că „creștinii ar trebui să sprijine Israelul”. Sunt chiar mai convinşi decât evreii americani. De pildă, conform unui studiu realizat de Pew Research Center în 2013, atât protestanţii evanghelici, cât şi evreii susţineau că Israelul a fost dat poporului evreu de către Dumnezeu, însă proporția era net covârșitoare în favoarea evanghelicilor (82% față de 40%). […..]

Însă această percepție a evanghelicilor nu este împărtășită de toți americanii. Mai puțin de jumătate (46%) cred că formarea Israelului modern este o împlinire a profeției biblice și tot atâția cad de acord că evreii sunt încă poporul favorit al lui Dumnezeu. În schimb, 64% sunt convinși că Dumnezeu a avut o relație specială cu acest popor în trecut, adică cu vechiul Israel. Interesant este faptul că doar 48% dintre americani se exprimă favorabil față de o relație specială a lui Dumnezeu cu evreii de astăzi. În schimb, mai mulți (53%) sunt cei care consideră că Dumnezeu are o relație specială cu Statele Unite. Cu alte cuvinte, problema de fond rămâne aceeași, subiectul doar diferă. […..]

În momentul de față, relațiile dintre Statele Unite și Israel se află la cel mai scăzut nivel din istorie. Un factor „destabilizator” este președintele democrat al țării, mai ales după ce a încheiat un acord nuclear cu Iranul, care prevede un control strict al activităţilor nucleare iraniene în schimbul anulării sancţiunilor. A fost un motiv suficient pentru ca evanghelicii să ia foc. Recent, Mike Huckabee (fost pastor baptist), unul dintre candidații republicani la președinție, l-a acuzat extrem de dur pe Barack Obama că, prin acordul nuclear iranian, „îi duce pe evrei la gura crematoriilor”.

Practic, cu sau fără voia sa, Israelul este atras în disputa electorală din Statele Unite, miza nefiind doar strict politică. O parte din strategiile sau declarațiile de campanie ar trebui să fie descifrate și în cheie teologică, mai ales atunci când sunt puse pe tapet teme favorite taberei evanghelice.

CITESTE mai MULT aici –

Relatiile dintre S.U.A si Israel in prezent

Benjamin Netanyahu and Barack Obama. Photo nationalpost.com

În ultimii șase ani, relația dintre președintele Obama și prim-ministrul israelian, Beniamin Netanyahu, s-a deteriorat. În tot acest timp, Michael Oren, fostul ambasador israelian în S.U.A, a avut un loc pe rândul din față. Jennifer Wishon a vorbit cu el despre cum au decurs lucrurile între Statele Unite și Israel în timpul lui Obama și ce se poate face pentru a repara daunele.

Michael Oren a fost întrebat cum ar caracteriza acum relațiile dintre Statele Unite și Israel:
”Pe de o parte, relația nu a fost niciodată mai bună. Susținerea Israelului în această țară este foarte mare. Avem o relație dificilă și complexă cu această administrație, pentru că președintele a avut o viziune asupra lumii, iar asta a inclus un sprijin deschis pentru cauza palestiniană, o încercare de a-și reface relațiile cu Iranul, iar Iranul vrea să ne distrugă, așa că e deja o problemă. Acordul despre care se vorbește acum, care permite Iranului să-și păstreze toată infrastructura nucleară, toate centrifugele și centrele sale, asta nu include cercetarea și dezvoltarea. Ar putea crea mașinării mult mai avansate care ar îmbogăți uraniul mai repede. Asta nu include rachetele. Nu este legat de comportamentul Iranului. Iranul este cel mai mare sponsor mondial de terorism de stat. Dacă acordul nu este legat în vreun fel de o schimbare în comportamentul Iranului, atunci este un acord prost și pune în pericol țara mea. Dincolo de asta, va pune în pericol America… Oamenii trebuie să se gândească la asta. Sună foarte abstract, dar trebuie să înțeleagă că au rachete și acele rachete pot ajunge până în acest studio, în câțiva ani. Acele rachete au un singur scop: să transporte un focos nuclear.”
Mai pot fi reparate daunele făcute de președintele Obama în relațiile dintre S.U.A. și Israel?

”Unul dintre cele mai de bază lucruri pe care le putem face este să restabilim aceste două principii, care sunt numite „nu la lumina zilei” și „fără surprize”. „Nu la lumina zilei” înseamnă că putem să avem păreri diferite cu privire la multe lucruri și două țări, chiar și cei mai apropiați aliați, pot să aibă păreri diferite. Este foarte important să nu avem păreri diferite în fața lumii, pentru că dușmanii noștri vor interpreta asta ca o slăbiciune și o vor folosi împotriva noastră. Avem o cultură politică diferită în Knesset. Țipăm și strigăm, lucru la care nu te-ai gândi niciodată că se face într-un congres. Oamenii nu se blestemă unul pe altul, dar cred că dacă scaunele nu ar fi prinse de podea, oamenii ar fi aruncat cu ele. Toate acestea se întâmplă la două ore distanță SIIL, distanța dintre locul în care ne aflăm acum și Philadelphia.”

Michael Oren a spus că cea mai mare realizare, cea mai mare bucurie, este că are nepoți israelieni:
”Cred că sunt cel mai norocos om în viață. Să vin în această țară, Israel, și să încep totul de la zero… Am venit cu un rucsac. Pe atunci, acum 40 de ani, era ca Vestul Sălbatic… să-mi realizez o familie și să mă uit la acești doi nepoți israelieni, este cea mai mare realizare a mea.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 87 – iulie 2015 – ultimele știri creștine: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

Iranul si alte probleme cu care se confruntă statul evreu

De ce să faci un acord cu o țară care are astfel de antecedente rele?
”Dacă te uiți la regiunea noastră extinsă, Orientul Mijlociu extins, cred că liderii, în general, în comunitatea internațională, au tendința să stingă focul ce ne arde degetele și să nu se ocupe de ce e important, ci de ceea ce arde. Ideea că Iranul poate fi, ar putea fi, sau ar trebui să fie un partener pentru noi, comunitatea internațională, în rezolvarea problemelor din regiune și, prin urmare, am face bine să încheiem un acord cu ei, cred că este o greșeală mare. Dacă vă uitați la reprezentanții Iranului din regiune, de la gruparea Hezbollah în Liban până la șiiți în Irak, gruparea Houthi în Yemen, la ceea ce se întâmplă în Siria, puteți înțelege că un Iran nuclear sau un Iran după un acord, un Iran care va fi echipat cu mult mai mulți bani pentru a-și susține lupta pentru dominație în regiune, este mai problematic și mai periculos. Unii chiar au spus: ”Și ce dacă? Fie facem un acord, fie mergem la război cu Iranul.” Îmi pare rău, dar acestea nu sunt singurele opțiuni. Comunitatea internațională a dovedit că sancțiunile dure funcționează și Iranul s-a întâlnit să discute problema”, a afirmat David Walzer.
David Walzer a fost întrebat cum ar caracteriza relațiile dintre Obama, Casa Albă și guvernul prim-ministrului Netanyahu:
”Avem dezacorduri cu privire la unele probleme fundamentale. Dar acestea apar în companiile cele mai intime și chiar și în familii. Nu cred că ostilitatea reflectă realitatea relațiilor noastre. Cred că Israelul și Statele Unite, sau ar trebui să spun Statele Unite și Israelul, sunt aliați foarte apropiați și prieteni foarte buni.”

David Walzer a mai fost întrebat dacă îl surprinde faptul că ne confruntăm din nou cu antisemitism în Europa:
”Nu sunt sigur dacă sunt surprins, dar am sperat foarte mult că după 70 de ani de la Holocaust antisemitismul nu va crește din nou în Europa. Faptul că vorbim despre el astăzi și faptul că evreii de pe acest continent se întreabă dacă ar trebui să rămână aici sau să plece, este în sine un lucru înspăimântător.”

S-a sfârșit vremea evreilor în Europa?

”Cred că amenințarea crește și pericolele sunt mult mai mari decât obișnuiau să fie. Până la sfârșitul zilei ar trebui să fie decizia fiecărei persoane dacă vrea să împacheteze și să plece în Israel, în Statele Unite, sau oriunde în lume. Cred că faptul că oamenii își pun această întrebare este de la sine ceva înspăimântător.

Evreii au trăit pe acest continent de mii de ani. Este înspăimântător faptul că trebuie să se întrebe dacă încă mai este casa lor.”

Cei din Israel simt că pierd prieteni în lume, că numărul țărilor pe care se pot baza scade.
”Am dori să fim mai populari, dar nu ne vom da bătuți. Știm că luptăm pentru ceva drept și nu ne vom da bătuți”, a afirmat David Walzer.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 87 – iulie 2015 – ultimele știri creștine: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

What Jesus Taught about Israel in the End Times – Greg Laurie

What is the point of studying Bible prophecy? Pastor Greg shares on Israel as the center stage, the blessing and preparation for believers who read, hear, and keep God’s Word. We are encouraged to put on our armor—to wake up, sober up, and suit up as we engage in spiritual a battle.

VIDEO by Harvest: Greg Laurie

Vox Fidei – Daniel Stanger – Prin ochii credintei (Israelul de astazi si cel din vremea Domnului Isus))

Photo captura youtube

Photo captura youtube

Daniel Stanger locuieste in Israel, este Director de Programe la Muzeul Nazaret, dar asemenea este pastor si un slujitor a lui Dumnezeu.

Marius Sabou: As vrea sa ne uitamla cateva lucruri din Israelul de astazi, incercand sa intelegem timpurile din vremea Domnului Isus Hristos, incepand cu Zidul Plangerii….

Prin ochii credintei 1

VIDEO by Credo TV

Prin ochii credintei 2

Prin ochii credintei 3

Israelul primeste sprijin din partea tinerilor arabi

Israelul primește sprijin de la o sursă neașteptată: tinerii arabi din țările ostile. Cotidianul ”Jerusalem Post” relatează faptul că un veteran israelian arab a înființat o pagină de Facebook pro-Israel pentru a contracara o campanie arabă împotriva armatei israeliene. O femeie saudită a scris că îi place să trimită mesaje de dragoste și pace pentru Israel, adăugând faptul că arabii ar trebui să recunoască faptul că Israelul are drepturi la teritoriul Palestinei.

Un utilizator din Fallujah, Irak a scris: ”Susțin statul Israel, armata și națiunea lor, dar în țara noastră nu avem dreptul să ne exprimăm opinia pentru că vom fi uciși.”
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 77 – mai 2015 – ultimele știri creștine: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

Congres Global EMPOWERED 21 – LIVE Sarbatorire De Rusalii A Crestinilor In Ierusalim

Photo Empowered 21 Global Conference

Superintendentul Assemblies of God va participa la Conferinta Empowered 21Photo Charisma News

Vizionati live stream at jerusalem2015.com.

Ora 15:30 Ierusalim, 15:30 Romania, 8:30 am New York VINERI

In Limba Romana: Blogul AgnusDei Sursa: Charisma News – http://www.charismanews.com/world/49757-government-officials-put-a-halt-to-bethlehem-event

Congresul Global Empowered21 a organizat mai multe evenimente cu ocazia sarbatorii de Rusalii. Evenimentul congresului de la Arena Pais din Ierusalim a fost programat pentru vineri dupa amiaza, ora 3:30. Daniel Kolenda, presedintele si directorul executiv al organizatiei crestine „All Nations”, va fi vorbitorul sesiunii generale. In onoarea Shabat-ului (Sabatul evreiesc), sesiunea generala se va incheia inainte de apusul soarelui.

Kolenda este un predicator contemporan care a vorbit in fata a milioane de oameni in jurul lumii, la intalniri crestine in aer liber, in unele dintre cele mai indepartate locuri de pe pamant. Kolenda este un predicator de a cincea generatie si a graduat de la Universitatea Southeastern din Lakeland, Florida si de la Brownsville Revival School of Ministry din Pensacola, Florida.

Photo Charisma News

Congresul Global va continua Sambata, 23 Mai, cu un serviciu special la raul Iordan, locul unde se crede ca Domnul Isus a fost botezat de Ioan Botezatorul. Aceasta parte a raului de asemenea desparte la un punct foarte ingust, Israelul de Iordania. Crestinii se vor aduna pe ambele parti ale raului pentru a se ruga si inchina impreuna in unitate.

Duminica, 24 Mai, participantii vor petrece toata ziua in inchinare si rugaciune continua, in mai multe puncte strategice din Ierusalim, inclusiv Comunitatea Rege-al Regilor.

Congresul Global se va incheia Duminica noaptea cu o mare sarbatoare a zilei de Rusalii la Arena Pais. Acesta va fi un serviciu special de impartasire pentru generatia urmatoare si pentru orisicine cauta puterea Duhului Sfant.

Alaturati-va in celebrarea Rusaliilor vizionand transmisiunea video a Congresului Global, Ierusalim 2015. Se poate viziona live stream la:

Evenimentul care a fost programat sa inceapa Vineri 22 Mai in Betleem, a fost cancelat de oficialii orasului si a guvernului din acea regiune.

Vizionati live stream at jerusalem2015.com.

Ţara în care a umblat Mântuitorul

Gad Elbaz – ירושלים – Yeroushalaim

Filmare aeriana exceptionala in HIGH DEFINITION

(E de recomnadat sa dati volumul mai jos la melodie🙂 )

VIDEO by KOOMY RADIO

Filmare aeriana de J P Worthington Media

 

Israel – Deșertul înflorește – Israelul: un lider mondial in inovatie

Photo credit www.pinterest.com

Ecologia nu e nouă pentru israelieni. Evreii au fost pionieri ai tehnologiei ecologice chiar înainte ca Israelul să devină stat. Pentru mulți, Israelul e tărâmul povestirilor biblice și al ruinelor străvechi. Prin sute de săpături arheologice, israelienii își păstrează cu grijă trecutul. Însă ei privesc și către viitor și nu doar viitorul lor, ci viitorul întregii lumi.

”Una dintre poruncile evreiești este ”tikkun olam”, care, în traducere, înseamnă ”a îndrepta lumea sub conducerea lui Dumnezeu”. Înseamnă a face lumea un loc mai bun”, spunea Dan Senor.

”Văd o legătură directă între credința noastră în ”tikkun olam” și această explozie incredibilă de activități și inovații”, spunea Jonathan Medved.
În prezent, lumea e preocupată de salvarea mediului, însă israelienii au fost ecologiști cu mult înainte ca ecologia să fie la modă, adică de acum un secol. ”Ține de visul sionist să creăm un tărâm ecologic, o țară ecologică, iar, în timp, în urma experiențelor și a cercetărilor, am studiat cum să facem posibil acest lucru”, spunea Itzik Moshe.

Profetul Isaia a scris despre o perioadă în care ”pustietatea se va înveseli și va înflori ca trandafirul”. Pentru israelieni, aceasta nu e doar o profeție străveche, ci e o poruncă.

”Israelul e o țară mică. Priviți numai harta regiunii noastre ! Glumeam că nici măcar nu e loc să scriem numele țării pe hartă. Astfel că a trebuit să o păstrăm, să o menținem fiindcă asta e tot ce avem”, spunea Naty Barak.

Padurea din desert. Padurea Yatir Photo via wikipedia

Pentru primii coloniști ai Israelului, ecologia a însemnat plantarea copacilor. Ei au început cu deșertul Negev, un loc unde e un debit de precipitații de 25mm până la 177mm pe an. În anii 1940, Ierusalimul era tot sub dominația arabă, iar întâiul prim-ministru al Israelului, David Ben Gurion, credea că deșertul Negev era viitorul țării. Astfel, el a dat ordin să se planteze o pădure acolo, dar echipa sa de cercetători a spus că era imposibil. Ben Gurion a răspuns: ”Nu e nicio problemă, vom aduce alți cercetători.”

Prim-ministrul a făcut rost de alți cercetători, iar deșertul Negev a început să înflorească. În prezent, pădurea Yatir are peste patru milioane de copaci, cum ar fi: roșcovi, pini, măslini și smochini.

”Israelul e printre puținele țări din lume care avea mai mulți copaci la sfârșitul decât la începutul secolului al XX-lea. Până acum, am plantat peste 240 de milioane de copaci. E un număr frumos pentru o țară atât de mică”, spunea Itzik Moshe.

În centrul pădurii se află o vie, plantată pe ruinele unei alte vii care a existat aici cu 2 000 de ani în urmă. Savanții caută să afle care sunt cele mai bune plante care pot crește în deșertul Negev, iar una dintre sursele lor a fost Biblia.

”Sunt o mulțime de rămășite arheologice peste tot: bazine de apă, diguri, terase. Am început să refacem unele dintre aceste ferme străvechi. Am sădit copaci biblici care rezistă fără a fi irigați suplimentar. Noi adunăm apa de ploaie în aceleași bazine folosite și de strămoșii noștri cu 2 000 de ani în urmă”, spunea Itzik Moshe.

Copacii nu numai că produc fructe, ci curăță și mediul, absorbind dioxidul de carbon. Studiile arată că sădirea unor păduri asemănătoare pe doar 12% din totalitatea terenurilor aride din lume ar reduce cantitatea de carbon din aer cu o megatonă anual, adică echivalentul cantității de carbon emise de 1 000 de cocserii.

În prezent, cercetătorii din toată lumea vin în Israel pentru a studia pădurea Yatir.
”Ne place să le punem și altor țări la dispoziție realizările noastre. Desigur că ne place să ne împărtășim cunoștințele, dar și să învățăm din experiența altor țări”, spunea Itzik Moshe.

Israelienii nu lucrează doar pentru a proteja mediul înconjurător, dar caută metode noi pentru ca țara să funcționeze în continuare fără petrol.

”Israelul este o țară frumoasă, care merită să fie vizitată, cu zone extraordinare, luxuriante și interesante. Nu avem tradiționalele mine de aur, petrol mult, sau diamante. Avem o țară a resurselor umane și nu a resurselor naturale. Valorificăm la maxim puținul pe care îl avem”, spunea Jonathan Medved.

Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 76 – mai 2015 – ultimele știri creștine: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

Israelul: un lider mondial in inovatie

Sună ciudat, dar o bicicletă de carton nu e doar un exemplu al revoluției creative a Israelului, ci o dovadă a faptului că povestirile biblice referitoare la poporul ales prind viață în vremea noastră.

”Cea mai mare resursă naturală a Israelului e Soarele”, spunea Dan Senor.
”Avem foarte mult soare aici, fiindcă e un loc foarte călduros, așa că producem energie solară”, spunea Jonathan Medved.
Mare parte din an, soarele dogorește deasupra unui ținut care e, în mare parte, deșertic. Însă Israelul a transformat într-un avantaj ceea ce unii ar putea considera a fi o siguranță de exploatare. Israelienii au folosit panouri solare montate pe acoperiș încă din anii 1950, când restul lumii nici nu auzise de acestea.
”90% dintre locuințele israeliene au un boiler solar. Niciunde în lume nu mai există așa ceva”, spunea Jonathan Medved.

În anul 2011, a fost terminat primul parc solar fotovoltaic din Israel în partea de sud a văii Arava. Compania Arava Power construiește în prezent încă nouă alte parcuri, având și alte 40 de proiecte legate de energie pentru a fi implementate în Israel în următorii trei ani. Scopul lor e să ofere a zecea parte din energia Israelului.

Fondatorii Israelului construiesc acum parcuri solare în mai multe țări din lumea a treia, cum ar fi: Haiti, Ecuador și Rwanda. Despre parcul solar din Rwanda se spunea că va intra în funcțiune până la sfârșitul anului 2013, oferind 8% din energia țării.
”Israelul a fost liderul tehnologiilor ecologice încă de la început. Vecinii noștri au avut mereu mult petrol, corupând astfel sistemul economic și politic al lumii, folosindu-l incorect pentru a impune, cred eu, ideologii dăunătoare. Prin urmare, dacă Israelul poate combate dependența lumii de petrol, nimic nu ar fi mai bine”, spunea Jonathan Medved.

Bicicleta din carton de Izhar Gafni. Photo www.dezeen.com

În 2008, un biciclist înrăit pe nume Izhar Gafni a avut o idee.
”Brusc, mi-am zis: ”Ce-ar fi să fac o bicicletă din carton ?” La scurt timp, am vorbit cu trei ingineri pe care îi apreciez foarte mult, dar ei mi-au spus că e imposibil, că nu se putea face. Într-o zi, stând la masă cu soția mea, ea a remarcat că eram cam tulburat. I-am povestit că vorbisem cu acei ingineri care îmi ziseseră că era imposibil. Ea m-a privit și a spus: ”Te cunosc. Dacă nu vei încerca, atunci o vei lua razna, apoi ne vei înnebuni și pe mine și familia, așa că încearcă !”;, mărturisea Izhar Gafni.

După patru ani și șase încercări, bicicleta de carton era gata de cursă. Bicicleta cântărește numai 9 kg, dar poate susține o greutate de până la 220 kg. Spre deosebire de cartonul obișnuit, acesta e impermeabil. Producția în masă a bicicletei a început la sfârșitul anului 2013. Costul de fabricație al unei biciclete va fi de 9 dolari și se va vinde cu vreo 60 de dolari.

”De unde ți-a venit ideea ? Ce drept ai la un astfel de vis ? Vedeți în toată Biblia că evreii sunt oameni visători. Aceasta a fost mereu metodologia poporului evreu. Dumnezeu ne dă vise, iar omul trebuie să le tălmăcească și să le trăiască. Eu cred că asta stă la baza inventivității noastre. Faptul că suntem atât de prosperi ne arată că aceasta a fost voia Domnului, că așa trebuia să se întâmple, că acesta e planul. Noi suntem oameni buni, familiști, iar armata și societatea noastră sunt incredibile. Cred că abia am început să înțelegem că trebuie să ne relatăm povestea și nu să ne certăm mereu cu privire la conflictul din Orientul Mijlociu. Trebuie să arătăm în ce constă frumusețea Israelului”, spunea Jonathan Medved.
Povestea poporului evreu din Israel este una dintre minunile vremurilor noastre.

Why Israel Matters – Greg Laurie

ISRAEL – Aniversare 67 ANI de INDEPENDENTA 1948 – 2015

Photo Temple Institute

Photo Temple Institute

HAPPY ISRAEL INDEPENDENCE DAY! — ‎with ‎גבריאלה שרדר
Today (Thursday night-Wednesday) Israel celebrates 67 years since the establishment of the modern state of Israel, the dream of 2000 years of exile, and the first flowering of the prophetic vision of the Hebrew prophets.

Israel – sase decenii de existenta

Istoria statului Israel de VLAD SOLOMON

  • 29 noiembrie 1947 – Adunarea Generala a ONU adopta un plan de separare a Palestinei (aflata sub administratie britanica) in doua state: unul arab si unul evreiesc. Ierusalimul urma sa fie administrat de catre ONU. Proiectul este acceptat de evrei, dar respins de statele arabe.
  • 14 mai 1948 – primul ministru David Ben Gurion proclama independenta statului Israel in cadrul unei ceremonii solemne desfasurata la Muzeul de Arta din Tel Aviv. 24 de ore mai tarziu, armatele unite ale Egiptului, Arabiei Saudite, Iordaniei, Siriei, Libanului si Irakului invadeaza Israelul, fortand noul stat sa-si apere suveranitatea. “Razboiul de independenta” consacra victoria Israelului asupra armatelor arabe.
  • 25 ianuarie 1949 – primele alegeri politice conduc la formarea primului parlament (Knesset-ul compus din 120 de parlamentari). Chaim Weizman, o personalitate centrala a luptei pentru independenta si a Organizatiei Sioniste Mondiale, este investit de catre parlament ca presedinte al statului Israel.
  • februarie 1949 – se incheie oficial razboiul de independenta prin semnarea de acorduri bilaterale intre Israel si statele arabe. Fasia Gaza intra sub administratia Egiptului, iar Ierusalimul este divizat intre Iordania si Israel (sectorul de vest).
  • 11 mai 1949 – Israelul devine cel de-al 59-lea membru al Organizatiei Natiunilor Unite.
  • 5 iunie 1967 – Israelul declanseaza “Razboiul de sase zile”, un atac surpriza impotriva Egiptului. Siria, Iordania si Irakul intra in conflict de partea Egiptului. Rezultatul a fost net in favoarea Israelului, care ocupa Ierusalimul de Est, Cisiordania, Fasia Gaza, Peninsula Sinai si inaltimile Golan.
  • 6 octombrie 1973 – Egiptul si Siria lanseaza un atac surpriza impotriva Israelului chiar in ziua de Yom Kippur. Desi a respins armatele arabe, Israelul se retrage partial din Peninsula Sinai si de pe inaltimile Golan.
  • 17 septembrie 1978 – Acordul de la Camp David intre Egipt si Israel, mediat de presedintele SUA Jimmy Carter, face ca Egiptul sa devina primul stat arab care recunoaste oficial statul evreu. Israelul se retrage complet din Peninsula Sinai.
  • 1987-1990 – Declansarea primei “Intifada” in teritoriile ocupate de catre Israel (Cisiordania si Gaza).
  • 30 octombrie 1990 – Conferinta de Pace de la Madrid care lanseaza “procesul Oslo” cu scopul de a obtine pacea.
  • 13 septembrie 1993 – semnarea de catre OEP si guvernul israelian, la Casa Alba, a Declaratiei de principii asupra aranjamentelor interimare de “autoguvernare” in Fasia Gaza si Cisiordania. Israelul se angajeaza sa transfere anumite puteri administrative noii Autoritati Palestiniene, dar mentine controlul asupra coloniilor si politicii externe. Yasser Arafat recunoaste dreptul Israelului de a exista ca stat si anunta ca va renunta la terorism si la violenta.
  • 26 octombrie 1994 – este semnat Tratatul de Pace dintre Israel si Iordania.
  • 4 noiembrie 1995 – asasinarea primului ministru al Israelului Yitzhak Rabin de catre un student de extrema dreapta, Yigal Amir.
  • 11-24 iulie 2000 – Summit-ul de la Camp David la care participa primul ministru Ehud Barak si presedintele Autoritatii Palestiniene Yasser Arafat. Negocierile esueaza pe fondul divergentelor legate de statutul Ierusalimului. Israelul a propus ca orasul sa ramana sub suveranitatea sa, lasand palestinienilor controlul Ierusalimului de Est si al locurilor sfinte musulmane.
  • 2000-2005 – Yasser Arafat respinge acordul final cu Israelul negociat de Bill Clinton in 2000. Incepe a doua Intifada. In 2004, Knesset-ul aproba planul prezentat de catre premierul Ariel Sharon in decembrie 2003, de retragere totala din Gaza.
  • august 2005 – Israelul incepe retragerea graduala a trupelor si a colonistilor evrei din teritoriile palestiniene.
  • ianuarie 2006 – Gruparea terorista Hamas castiga alegerile electorale din Palestina, conducand la izolarea internationala a teritoriilor palestiniene.
  • noiembrie 2007 – SUA incearca relansarea procesului de pace din Orientul Mijlociu prin Conferinta de la Annapolis.

Citeste mai mult aici – http://www.revista22.ro/israel–-sase-decenii-de-existenta-4551.html

Ziarul Palestine Post anunta „Nasterea Statului Israel” in 1948. Photo credit www.nowtheendbegins.com

The 1948 Israeli War of Independence

The 1948 Israeli War of Independence began when the United Nations decided to partition Palestine into separated Jewish and Arab states. The Arabs were not staisfied with the deal, as they wanted Palestine to be for Arabs only. They said that they would „fight for every inch of our country.” Riots ensued almost immediately after the Partition Plan was approved. Arabs were able to take over many British military bases, and used the weaponry they acquired to launch attacks on Jewish communities. Jewish militias fought back, and after the British left Palestine, Israel was declared a state.
The 1948 War of Independence was a conflict that was instigated by the proposition of a compromise. For that reason, the topic is consistent with the theme of „Conflict and Compromise,” though the order in which the two take lace in my topic is not identical to the order of the2007-2008 National History Day theme. The compromise occurred before the conflict.

Wikipedia – mai mult aici – http://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Antichitate

Noțiunea de „Țara Israel”, cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael (sau Eretz Yisroel), a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice. Potrivit Pentateuh, Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu. Pe baza scripturii, perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu î.Hr., iar primul Regat Israel a fost stabilit în jurul secolului al 11-lea î.Hr.. Ulterior el s-a divizat în regatul Israel și cel al Iudeei sau Iuda, care au dăinuit în următorii 400 ani,fiind cunoscute din Biblie și din diverse surse extrabiblice. După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 î.Hr. regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 î.e.n. Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC (pe o perioadă de peste 1500 de ani), regiunea a stat sub dominație asiriană, babiloniană, persană, greacă seleucidă, a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor , apoi a fost sub dominație romană, persană sasanidă și bizantină. Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC. Cu toate acestea, a existat pemanent o mică colectivitate evreiească, iar Galileea a devenit centrul său religios. Mișna și o parte din Talmud, texte centrale evreiești, au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim. În 635 EC, regiunea, inclusiv Ierusalimul, au fost cucerite de către arabi și au rămas sub control musulman arab sau turc, cu o paranteză creștină cruciată, pentru următorii 1300 de ani.Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole între Califatul Umayyad cel Abbasidși state ale cruciaților, înainte de a fi cucerită de sultani mameluci începând cu 1260. În 1516, regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea.

Independența și primii ani

Photo Wikipedia

Hartă care prezintă Cisiordania, Fâșia Gaza și Înălțimile Golan (Wikipedia)După al doilea război mondial, Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască, Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice. În același timp, mii de evrei supraviețuitori ai Holocaustului și refugiați din Europa au căutat o viață nouă în Palestina, dar au fost întorși din drum sau adunați și plasați în tabere de detenție de către britanici. În 1947, guvernul britanic a anunțat că se va retrage din Mandatul Palestinei, declarând că nu a reușit să ajungă la o soluție acceptabilă pentru ambele părți arabi și evrei. Organizația Națiunilor Unite, recent creată a aprobat, Planul de Partiție pentru Palestina (Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181) de pe 29 noiembrie 1947, care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu. Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU.

Comunitatea evreiască a acceptat acest plan, dar Liga Arabă și Comitetul Arab Superior al Palestinei l-au respins. La 1 decembrie 1947, Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile, iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești. Evreii au fost inițial în defensivă când războiul civil a izbucnit, dar treptat au trecut în ofensivă. Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250.000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați.

La 14 mai 1948, cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic, Agenția Evreiască a proclamat independența, numind țara Israel. În ziua următoare, armatele a patru țări arabe: Egipt, Siria, Liban și Irak – au atacat Israelul, lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare. După un an de lupte, o încetare a focului a fost semnată și frontierele temporare, cunoscute sub numele de Linia verde, au fost stabilite. Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est, iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza. Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700.000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului.

Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite, cu majoritate de voturi, la 11 mai 1949. În primii ani ai statului, mișcarea social-democrată condusă de primul ministru David Ben-Gurion a dominat politica israeliană. Acești ani au fost marcați de un aflux de supraviețuitori ai Holocaustului și a evreilor din țările arabe, dintre care mulți s-au confruntat cu persecuție și expulzarea din țările lor de origine. În consecință, populația Israelului a crescut de la 800.000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958.Între 1948-1970, aproximativ 1.151.029 refugiați evrei s-au mutat în Israel. Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de ma’abarot; până în 1952, peste 200.000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort. Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest, care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust.

Photo creditÎn anii 1950, Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani, în principal, din Fâșia Gaza ocupată de Egipt. În 1950 Egiptul a închis Canalul Suez pentru transporturile israeliene și tensiuni au crescut având loc ciocniri armate de-a lungul granițelor Israelului. În 1956, Israelul s-a alăturat unei alianțe secrete cu Marea Britanie și Franța, urmărind recâștigarea controlului Canalului Suez, pe care egiptenii l-au naționalizat (a se vedea Criza Suezului). Israelul a invadat Peninsula Sinai, dar a fost presat să se retragă de către Organizația Națiunilor Unite în schimbul unor garanții a drepturilor de transport israeliene pe Marea Roșie și Canal.

Photo creditLa începutul anilor 1960, Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces. Procesul a avut un impact major asupra conștientizării publicului asupra Holocaustului.Eichmann rămâne singura persoană din lume, care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian.

Nom Haatzmaut 2015: So Many Reasons to Love Israel! 

VIDEO by Nefesh B’Nefesh

Palm Sunday 2/3 – He (Jesus) set His face to go to Jerusalem!

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

from Desiring God. You can listen to the audio for this John Piper sermon here.

Luke 9:51-56

Luke describes the arrival of Jesus in Jerusalem at the beginning of that last week of his earthly life:

As he was drawing near, at the descent of the Mount of Olives, the whole multitude of the disciples began to rejoice and praise God with a loud voice for all the mighty works that they had seen, saying, „Blessed is the King who comes in the name of the Lord! Peace in heaven and glory in the highest! (Luke 19:37, 38)

Palm Sunday: Today and To Come

There is no doubt what was in the disciples’ minds. This was the fulfillment of Zechariah’s prophecy given centuries earlier:

Rejoice greatly, O daughter of Zion! Shout aloud, O daughter of Jerusalem! Lo, your king comes to you; triumphant and victorious is he, humble and riding on an ass, on a colt, the foal of an ass. I will cut off the chariot from Ephraim and the war horse from Jerusalem, and the battle bow shall be cut off, and he shall command peace to the nations; his dominion shall be from sea to sea, and from the River to the ends of the earth. (Zechariah 9:9, 10)

The long-awaited Messiah had come, the king of Israel, and not just of Israel but of all the earth. Jerusalem would be his capital city. From here he would rule the world in peace and righteousness. What a day this was! How their hearts must have pounded in their chests! And must not their hands have been sweaty like warriors in readiness just before the bugle sounds the battle! How would he do it? Would he whip up the enthusiastic crowds and storm the Roman praetorium—a people’s revolution? Or would he call down fire from heaven to consume the enemies of God? Would any of his followers be lost in the struggle? The tension of the moment must have been tremendous!

The Pharisees had a double reason for wanting this kind of welcome silenced. On the one hand, this Jesus was a threat to their authority, and they envied his popularity (Mark 15:10). On the other hand, they feared a Roman backlash to all this seditious talk of another king (John 11:48). Therefore they say to Jesus, „‘Teacher, rebuke your disciples.’ But he answered, ‘I tell you, if these were silent, the very stones would cry out!”‘ (Luke 19:39, 40). No, he will not rebuke them for this. Not now. The hour has come. The authority of the Pharisees is done for. If the Romans come, they come. He will not silence the truth any longer. To be sure the disciples’ understanding of Jesus’ kingship at this point is flawed. But hastening events will correct that soon enough. In essence they are correct. Jesus is the king of Israel, and the kingdom he is inaugurating will bring peace to all the nations and spread from sea to sea. The book of Revelation pictures the final fulfillment of Palm Sunday in the age to come like this:

I looked and behold, a great multitude which no man could number, from every nation, from all tribes and peoples and tongues, standing before the throne and before the Lamb, clothed in white robes, with palm branches in their hands, and crying out with a loud voice, „Salvation belongs to our God who sits upon the throne, and to the Lamb!” (Revelation 7:9, 10)

The entry into Jerusalem with waving palms (John 12:13) was a short-lived preview of the eternal Palm Sunday to come. It needed to be said. If the disciples hadn’t said it, the rocks would have.

I like to think of all our worship in this age as rehearsal for the age to come. One day we, who by God’s grace have been faithful to the Lord, are going to stand with innumerable millions of believers from Bangladesh, Poland, Egypt, Australia, Iceland, Cameroon, Ecuador, Burma, Borneo, Japan, and thousands of tribes and peoples and languages purified by Christ, with palms of praise in our hand. And when we raise them in salute to Christ, he will see an almost endless field of green, shimmering with life and pulsating with praise. And then like the sound of a thousand Russian choruses, we will sing our song of salvation, while the mighty Christ, with heartfelt love, looks out over those whom he bought with his own blood.

Had Jesus taken his throne on that first day of palms, none of us would ever be robed in white or waving palms of praise in the age to come. There had to be the cross, and that is what the disciples had not yet understood. Back in Luke 9, as Jesus prepared to set out for Jerusalem from Galilee, he tried to explain this to his disciples. In verse 22 he said, „The Son of Man must suffer many things, and be rejected by the elders and chief priests and scribes, and be killed, and on the third day be raised.” And in verse 44 he told them, „Let these words sink into your ears; for the Son of Man is to be delivered into the hands of men.” But verse 45 tells us, „They did not understand this saying, and it was concealed from them that they should not perceive it; and they were afraid to ask him about this saying.” Therefore, their understanding of Jesus’ last journey to Jerusalem was flawed. They saw him as a king moving in to take control. And he was. But they could not grasp that the victory Jesus would win in Jerusalem over sin and Satan and death and all the enemies of righteousness and joy—that this victory would be won through his own horrible suffering and death; and that the kingdom which they thought would be established immediately (Luke 19:11) would, in fact, be thousands of years in coming. And their misunderstanding of Jesus’ journey to Jerusalem results in a misunderstanding of the meaning of discipleship. This is why this is important for us to see, lest we make the same mistake.

Jesus’ Resolution to Die

In Luke 9:51–56 we learn how not to understand Palm Sunday. Let’s look at it together. „When the days drew near for him to be received up, he set his face to go to Jerusalem.” To set his face towards Jerusalem meant something very different for Jesus than it did for the disciples. You can see the visions of greatness that danced in their heads in verse 46: „An argument arose among them as to which of them was the greatest.” Jerusalem and glory were just around the corner. O what it would mean when Jesus took the throne! But Jesus had another vision in his head. One wonders how he carried it all alone and so long. Here’s what Jerusalem meant for Jesus: „I must go on my way today and tomorrow and the day following; for it cannot be that a prophet should perish away from Jerusalem”(Luke 13:33). Jerusalem meant one thing for Jesus: certain death. Nor was he under any illusions of a quick and heroic death. He predicted in Luke 18:31f., „Behold, we are going up to Jerusalem, and everything that is written of the Son of man by the prophets will be accomplished. For he will be delivered to the Gentiles, and will be mocked and shamefully treated and spit upon; they will scourge him and kill him.” When Jesus set his face to go to Jerusalem, he set his face to die.

Remember, when you think of Jesus’ resolution to die, that he had a nature like ours. He shrunk back from pain like we do. He would have enjoyed marriage and children and grandchildren and a long life and esteem in the community. He had a mother and brothers and sisters. He had special places in the mountains. To turn his back on all this and set his face towards vicious whipping and beating and spitting and mocking and crucifixion was not easy. It was hard. O how we need to use our imagination to put ourselves back into his place and feel what he felt. I don’t know of any other way for us to begin to know how much he loved us. „Greater love has no man than this, that a man lay down his life for his friends” (John 15:13).

If we were to look at Jesus’ death merely as a result of a betrayer’s deceit and the Sanhedrin’s envy and Pilate’s spinelessness and the soldiers’ nails and spear, it might seem very involuntary. And the benefit of salvation that comes to us who believe from this death might be viewed as God’s way of making a virtue out of a necessity. But once you read Luke 9:51 all such thoughts vanish. Jesus was not accidentally entangled in a web of injustice. The saving benefits of his death for sinners were not an afterthought. God planned it all out of infinite love to sinners like us and appointed a time. Jesus, who was the very embodiment of his Father’s love for sinners, saw that the time had come and set his face to fulfill his mission: to die in Jerusalem for our sake. „No one takes my life from me (he said), but I lay it down of my own accord” (John 10:18).

Jesus’ Journey Is Our Journey

So Jesus sets out for Jerusalem, and it says in the text that „he sent messengers ahead of him, who went and entered a village of the Samaritans to make ready for him; but the people would not receive him because his face was set toward Jerusalem.” It doesn’t really matter whether this rejection is just because Jesus and his companions are Jews and Samaritans hate Jews, or whether the rejection is a more personal rejection of Jesus as the Messiah on his way to reign in Jerusalem. What matters for the story is simply that Jesus is already being rejected, and then the focus shifts to the disciples’ response, specifically the response of James and John.

James and John ask Jesus, „Lord, do you want us to bid fire to come down from heaven and consume them?” (verse 54). Jesus had already named these brothers „sons of thunder” (Mark 3:17). Here we get a glimpse of why. I take this passage very personally because my father named me after one of these sons of thunder. And I think I probably would have said what John did here: „Jesus, we are on the way to victory. Nothing can stop us now. Let the fire fall! Let the judgment begin! O, how Jerusalem will tremble when they see us coming!” Jesus turns, the text says, and rebuked them (verse 55). And they simply went to another town.

Now what does this mean? It means, first of all, that a mistaken view of Jesus’ journey to Jerusalem can lead to a mistaken view of discipleship. If Jesus had come to execute judgment and take up an earthly rule, then it would make sense for the sons of thunder to begin the judgment when the final siege of the Holy City starts. But if Jesus had come not to judge but to save, then a radically different form of discipleship is in order. Here is a question put to every believer by this text: does discipleship mean deploying God’s missiles against the enemy in righteous indignation? Or does discipleship mean following him on the Calvary road which leads to suffering and death? The answer of the whole New Testament is this: the surprise about Jesus the Messiah is that he came to live a life of sacrificial, dying service before he comes a second time to reign in glory. And the surprise about discipleship is that it demands a life of sacrificial, dying service before we can reign with Christ in glory.

What James and John had to learn—what we all must learn—is that Jesus’ journey to Jerusalem is our journey, and if he set his face to go there and die, we must set our face to die with him. One might be tempted to reason in just the opposite way: that since Jesus suffered so much and died in our place, therefore, we are free to go straight to the head of the class, as it were, and skip all the exams. He suffered so we could have comfort. He died so we could live. He bore abuse so we could be esteemed. He gave up the treasures of heaven so we could lay up treasures on earth. He brought the kingdom and paid for our entrance and now we live in it with all its earthly privileges. But all this is not biblical reasoning. It goes against the plain teaching in this very context. Luke 9:23, 24 reads: „If any man would come after me, let him deny himself and take up his cross daily and follow me. For whoever would save his life will lose it; and whoever loses his life for my sake, he will save it.” When Jesus set his face to walk the Calvary road, he was not merely taking our place; he was setting our pattern. He is substitute and pacesetter. If we seek to secure our life through returning evil for evil or surrounding ourselves with luxury in the face of human need, we will lose our life. We can save our life only if we follow Christ on the Calvary road. Jesus died to save us from the power and punishment of sin, not from the suffering and sacrifices of simplicity for love’s sake.

By John Piper. © Desiring God. Website: desiringGod.org

Previous Older Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 3,849 de alți urmăritori