Memorialul Durerii – Documentar VIDEO despre Traian Dorz
VIDEO Traian Dorz la batranete – Duioase amintiri
- Citeste Part 1 – Introducerea aici
- Citeste Part 2 – Revelion 1922 – „Hotarirea”
- Citeste Part 3 – Nu este destul sa spui „nu” unor pacate + VIDEO cu Traian Dorz la batrinete.
- Citeste Part 4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou
- Citeste Part 5 – Decoperirea Bibliei
- Citeste Part 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
- Citeste Part 7 – Ce trebuie sa nu faca un Ostas al lui Hristos
„…Sint zece ani de cind am inceput sa citesc intiia data in Biblie. Atunci, la inceput, mi se parea Biblia o carte ca oricare alta, dar cetind-o regulat si azi si miine, am aflat in ea o comoara nebanuita. Am aflat in ea comori pe care niciodata nu mi-as fi putut inchipui ca le are – de nu le aflam chiar eu. Astazi, de cite ori citesc Biblia, imi pare ca am intrat intr-o mina de margaritare scumpe. Din ce intru si din ce sap mai adinc… dau peste noi si noi comori.
Cind va veti infatisa la Judecata inaintea lui Dumnezeu eu socot ca una din intrebari va fi aceasta: Ti-am trimis o scrisoare in care te instiintam despre starea ta pe pamint, despre starea pacatului care te omoara, – si despre iertarea Mea care iti da viata prin Singele Fiului Meu. Si iti aratam in aceasta carte, cum sa traiesti ca un Fiu al Meu. Ai citit tu aceasta scrisoare?
–Doamne, vei raspunde tu, am auzit ca Tu ai avut o Carte pe pamint, dar eu n-am deschis-o niciodata. Vai va fi tie cititorule, daca nu vei putea da alt raspuns.’
(Part 5) Descoperirea Bibliei
Plinatatea vietii in Hristos este deci – dupa nasterea noastra din nou – taina biruintei noastre in toate luptele cu pacatul si cu diavolul. Aceasta este taina si puterea noastra de rodire in viata de credinta si de mintuire sufleteasca. In plinatatea acestei cunaosteri si vietuiri in Hristos si prin El, sta si taina ridicarii noastre si ca popor si ca fratietate duhovniceasca.
Se cere neaparat citirea si trairea Bibliei.
Dar pentru dobindirea acestui dar ceresc se cere in primul rind cunoasterea si adincirea Sfintelor Scripturi. Se cere neaparat citirea si trairea Bibliei. Acest insemnat lucru este tot ceea ce ne-a lipsit si ne trebuieste noua acum, pentru a birui raul de care suferim, pentru a ne ridica din decaderea in care sintem, pentru a ne inalta la starea vrednica de Dumnezeu si ceruta de credinta in Hristos Mintuitorul, pe care o marturisim.
Vindecarea si mintuirea noastra, ca insi si ca neam, nu va putea veni niciodata prin altceva decit prin cunoasterea si trairea Sfintelor Scripturi.
Astfel in vara aceluiasi an, 1923, retras pentru un timp de meditatie intr-un concediu de sanatate, parintele Iosif a adincit puternic si cu o lumina noua Sfintul Cuvint al lui Dumnezeu, Biblia.
Reintors la gazeta el va marturisi: „… in citirea si adincirea Scripturilor mi-am petrecut cele doua luni… si acum ma reintorc la aceasta gazeta si mai hotarit pentru Isus Hristos si Evanghelia Lui. Ma reintorc la Sibiu schimbat. Adica ma intorc hotarit sa traiesc mai deplin lui Hristos si pentru Hristos. Si sa hotarasc si pe altii sa apuce aceasta cale de indreptare si mintuire sufleteasca…” Lumina Satelor Nr 37 din 23 Sept. 1923
Astfel Duhul Sfint i-a descoperit inca de la inceputul Lucrarii Oastei ca dezgroparea Bibliei de sub lespezile nestiintei si de sub praful nepasarii de veacuri, va fi pina la urma o prima conditie pentru dezrobirea si ridicarea din pacat si inapoiere, a feicarui suflet si a intregului popor. Numai lumina Evangheliei va putea aduce primavara si invierea noastra sufleteasca. Numai puterea Cuvintului si a Duhului Sfint ne va putea trezi si invia la o viata noua pe noi toti mortii in patimi si ingropati in pacate. Pe toti cei tinuti in robie si in orbie sufleteasca de catre satana, dusmanul cel de moarte al sufletului nostru si al neamului nostru.
Sfinta Scriptura trebuie deci adusa la tot poporul si tot poporul trebuie adus la ea! Sfinta Evanghelie trebuie scoasa din altar si dusa in familii, in societate, in mijlocul lumii si in viata fiecauri om.
Mintuitorul si Domnul nostru Isus Hristos nu trebuie sa fie numai un „Prizonier”, un „Condamnat” al chivotului si al altarului, la Care sa mergem doar din cind in cind, ca la un scurt „vorbitor”. Dupa care noi apoi sa-L lasam pe El iarasi tot acolo. Si mergind, sa ne traim afara viata tot fara de El. A sosit vremea sa-L luam pe Isus de acolo, sa-L „eliberam din altar”, sa-L scoatem si sa-L ducem pretutindeni in viata oamenilor, in problemele lor, in umblarea lor,,, si in munca noastra de toate zilele. Isus Hristos trebuie sa fie zilnic Domnul si Stapinul nostru. Tovarasul si Indrumatorul nostru, Lumina si Pilda trairii noastre.
Pe El trebuie sa-L intrebam De El sa ascultam. Lui sa I ne marturisim. Si pe El sa-L iubim, devenind una cu EL, fiecare si toti. Cuvintul Lui sa devina dreptarul vietii fiecaruia dintre noi. Duhul Lui sa devina felul nostru de a fi.
Partasia si Prezenta Lui sa ne devina conditia noastra de viata, fara de care sa nu mai putem trai!
Desigur, o munca si o lupta uriasa se prevede ca va trebui dusa pentru ajungerea acestui scop si acestui nivel! Marile puteri potrivnice sint multe si tari. Marele intuneric si marea nepasare de veacuri, devenita „traditie”, se vor impotrivi din rasputeri oricarui suflu inoitor.
Comoditatea inghetata si pacatele incetatenite, care se vor vedea amenintate din primavara Evangheliei, – vor stirni din greu crivatul urii si al calomniilor impotriva razelor binefacatoare pe care le va aduce Soarele Bibliei, care isi vesteste rasaritul ceresc peste hotarele tarii noastre si a inimilor noastre.
Dar Praznicul Pastelor noastre, Sarbatoarea renasterii noastre in Hristos, tot va trebui sa vina odata! Ceea ce Dumnezeu a facut prin Cuvintul Sau Sfint in viata altor popoare, care L-au descoperit inaintea noastra, trebuie sa vedem si la noi, odata si odata, oricit de lung va fi drumul urcusului nostru spe aceasta luminoasa tinta. Oricit de grea va fi lupta noastra pentru aceasta slavita biruinta si oricit de multe vor fi jertfele care ni se vor cere pentru aceasta fericita implinire, Dumnezeul mintuirii noastre tot ne va ajuta s-o ajungem odata si odata, daca lucram si luptam cu o neclintita statornicie si nadejde pentru aceasta.
O, ce negraita si fericita va fi atunci bucuria culesului pentru cei care umbla acum plingind cind isi arunca saminta acestui sfint inceput! O, cu ce cintari de veselie vor secera multimea, acei care incep sa semene acum cu atitea lacrimi! (Psalm 126:5-6)
……………………………………………………………………
Iata citeva din cuvintele cu care parintele Iosif indemna inca de la inceput la citirea si trairea Bibliei:
„…Sint zece ani de cind am inceput sa citesc intiia data in Biblie. Atunci, la inceput, mi se parea Biblia o carte ca oricare alta, dar cetind-o regulat si azi si miine, am aflat in ea o comoara nebanuita. Am aflat in ea comori pe care niciodata nu mi-as fi putut inchipui ca le are – de nu le aflam chiar eu. Astazi, de cite ori citesc Biblia, imi pare ca am intrat intr-o mina de margaritare scumpe. Din ce intru si din ce sap mai adinc… dau peste noi si noi comori.
Toata taria mea este Biblia. Ea ma insoteste, ma indeamna, ma lumineaza si ma intareste in toate imprejurimile vietii mele. Ea imi da caldura inimii si lumina mintii ca sa-L aduc pe Hristos in orice chip la cunostinta (Filipeni 1:18). Ea imi da toate armele ce trebuiesc unui „nebun ostas al lui Hristos”.
Acum, dupa zece ani, simtesc ca Biblia face parte din insasi viata mea. Biblia este o parte intregitoare, o lipsa a vietii mele intocmai ca si apa pe care o beau, ca aerul ce-l rasuflu si piinea ce o maninc. In fiecare zi citesc in Biblie, pentru ca simtesc o sete a sufletului care ma mina sa caut cuvintele ei si sa ma hranesc cu ele in fiecare zi (1 Timotei 4:6)
Biblia este legatura mea zilnica cu Mintuitorul. De cite ori o deschid si citesc in ea, simtesc ceva ca trece din ea in mine si imi umple casa sufletului meu cu lumina, cu putere, cu tarie si bucurie sufleteasca. Prin citirea Bibliei, in toata ziua ma intilnesc cu Mintuitorul meu Isus Hristos si stau de vorba cu El si El cu mine. Tot ce sint si tot ce am este al Bibliei. Biblia scrie si „Lumina Satelor”. Luati-mi Biblia – si mi-ati luat totul. Opriti-ma sa nu citesc in ea si „Lumina” se va stinge.
Dar de cite ori citesc Biblia simtesc si o mare durere. Imi vine sa pling de durere cind ma gindesc citi oameni nu au aflat si nu cunosc inca comorile sufletesti ale Bibliei. Citi se pogoara in pamint, ianinte de a gusta din izvoarele Bibliei. Cititorule, ai tu Biblia in casa ta si citesti tu regulat din ea?”
„Lumina Satelor” Duminica 4 Martie 1923 Pag.1
Biblia este cartea cea mai raspindita de pe pamint. In vemea din urma, raspindirea Bibliei este in tot mai mare crestere. In decursul razboiului s-au raspindit atitea milioane de Biblii incit Societatea Biblica nu mai putea razbi cu tiparirea Bibliei noi. Chiar si aceasta raspindire minunata a Bibliei arata ca ea nu este o carte ca oricare alta, ci ca este cartea lui Dumnezeu si se va predica aceasta Evanghelie in toata lumea ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor…”
Lumina Satelor 1923 Nr. 8 pag. 3
„Biblia” este cartea lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales pe oameni in inima carora a pus cuvintele Sale pe care ei apoi le-au scris. In acest inteles zice si apostolul Pavel: …”Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura” (2 Timotei 3:16) Cind, asadar, cineva ia in mina Biblia, trebuie sa o ia ca pe o carte, ca pe o scrisoare a lui Dumnezeu. Cind va veti infatisa la Judecata inaintea lui Dumnezeu eu socot ca una din intrebari va fi aceasta: Ti-am trimis o scrisoare in care te instiintam despre starea ta pe pamint, despre starea pacatului care te omoara, – si despre iertarea Mea care iti da viata prin Singele Fiului Meu. Si iti aratam in aceasta carte, cum sa traiesti ca un Fiu al Meu. Ai citit tu aceasta scrisoare?
–Doamne, vei raspunde tu, am auzit ca Tu ai avut o Carte pe pamint, dar eu n-am deschis-o niciodata. Vai va fi tie cititorule, daca nu vei putea da alt raspuns.’
‘Lumina Satelor‘ 1923, Nr. 8 pag. 3
‘… Numarul acesta de gazeta l-am inchinat Bibliei, ca sa facem cunoscuta cititorilor nostri aceasta Carte a vietii. „Lumina Satelor” le duce nu numai vesti care se schimba de la o zi la alta ci le duce si Cuvintul lui Dumnezeu care ramine in veac. Gazeta noastra tocmai aceasta o vrea! Sa se faca o scoala in care sa stam de vorba si de invatatura cu cititorii nostri, asa cum sta dascalul in scoala cu scolarii sai.In numarul acesta in gazeta noastra am vorbit despre Biblie. In celelalte numere vom vorbi despre multe si multe lucruri de folos din ea. Cine ne va citi cu drag si regulat, cu multe invataturi bune se va alege…’
‘Cititorule, Biblia este o Carte scrisa anume pentru sufletul tau, pentru framintarile, dureirle si bolile sufletului tau. Citesti tu aceasta carte? Biblia este o carte, o scrisoare, trimisa din Cer anume pentru tine, –desfaci tu aceasta scrisoare ca s-o citesti?
Daca ti-ar veni o scrisoare de la Imparatul, ai alege grabit si nesilit sa citesti ce-i scris in ea. Si iata ca aici Imparatul Ceresc iti trimite o carte cu stiri despre mintuirea sufletului tau, iar tu nu vrei sa o deschizi si sa citesti in ea.’
‘Lumina Satelor‘ 1923 Nr. 8 pag. 3-4
Pentru incurajarea citirii si a raspindirii Bibliei, parintele Iosif incepu curind prin foaie „O scoala Biblica”, incurajind cu premii in bani si carti, cu indemnuri si tilcuri – pentru cercetarea si adincirea Sfintei Scripturi.
Curind ideea aceasta a intrat in obisnuinta adunarilor ostasesti unde incepura sa se tina seri de „Scoala Biblica” in care toti cei care luau parte la ele se intorceau cu o tot mai adinca cunoastere si traire a Cuvintului Sfint. Si cu tot o mai mare dragoste fata de Cartea Domnului, Biblia.
– Ce idei mari erau acestea! Ce viziune profetica, ce initiative salvatoare, ce moment unic. Ce curs fericit si-ar fi urmat prin ele si de la ele, destinul poporului nostru si chiar istoria Bisericii noastre daca le-ar fi primit, daca le-ar fi urmat. Dar unde erau oare acei care trebuiau sa se patrunda, sa se insufleteasca si sa poarte fericiti pretutindeni acest mesaj divin! Ce mici sint vremurile marilor oameni!”
Articol scris de Iosif Trifa in 1932
Pe tot parcursul lucrarii sale in Oastea Domnului, preotul Iosif Trifa a insistat mereu, mereu, ca centrul atentiei omului in religia crestina trebuie sa fie Isus Cristos.
Mai redam aici un citat aici un citat dintr-un articol scris de Iosif Trifa in 1932 pe aceasta tema:
„… Temeiul si temelia mintuirii noastre este Isus Cel Rastignit. Toate Scripturile ne spun acest lucru (Ioan 3:16: F. Ap. 4:12)… A cauta mintuirea in afara de acest izvor al mintuirii inseamna a pierde vremea si a pierde mintuirea… A cauta mintuirea fara Isus Cel Rastignit este a incerca sa faci piine fara faina… E o slabiciune generala a crestinilor de azi de a-L lasa afara pe Isus Cel Rastignit din framintarile mintuirii lor… Diavolul e siret mare. El lasa crestinilor framintarile mintuirii, el lasa crestinilor toate rinduielile, toate obiceiurile, toate formele. El isi bate capul doar cu un singur lucru: sa le fure faina de piine, sa le fure mierea din fagure, sa-L fure pe Isus Cel rastignit din framintarile mintuirii lor.
Se zice ca nicaieri nu doarme mai linistit diavolul decit acolo unde se pastreaza cu sfintenie toate rinduielile si datinile, dar lipseste Isus Cel Rastignit si Viu, viata si puterea din El… De aceea sfintul Pavel il apara cu atita indirjire pe Isus Cel Rastignit fata de „litera legii”, fata de „pazirea poruncilor”.
Astfel de luptatori se cer si azi. Caci ispititorul parca aici a facut cele mai mari ravagii sufletesti… Si le-a facut chiar acolo unde Isus Cel Rastignit trebuie aparat mai cu hotarire. Eu ma uit spre pilda si la biserica romano-catolica si vad un lucru care ma doare. Cultul exagerat ce s-a facut si acolo in timpul din urma cu sf. Tereza, este o mare greseala. Citesc foaia lor „Lumina crestinului” din Iasi – si in fiecare numar se publica sume si daruri de bani de la cei ce spun ca sf. Tereza i-a mintuit din fel si fel de necazuri si vor ajutorul ei. „Trimit 200 de lei pentru ajutorul ce mi l-a trimis sf. Tereza de am scapat de un mare necaz”– scrie unul. „Trimit 100 de lei sa-mi ajute in dorinta pe care o am – scrie altul – rezervindu-mi dreptul sa intregesc suma aceasta, daca imi va ajuta”. Un adevarat tirg. Eu de cite ori citesc aceasta urita pagina imi vine sa pling si sa zic ca sf. ap. Pavel: daca oamenii se pot ajuta si mintui in felul acesta, apoi „in zadar a murit Hristos” (Galateni 2:21). Jertfa Lui este de prisos.
Noi insta il vom vesti mereu numai pe Isus Cel Rastignit, oricite impotriviri se vor ridica in contra noastra… Caci stim si credem ca numai in Numele Lui si puterea Crucii Lui este viata si mintuire adevarata…”
(„Ceva despre Credinta”… O.D. Nr. 40 din 2 Oct. 1932)
va urma…
agnus dei - english + romanian blog 