J D Greear – 4 motive pentru care Evangheliile nu pot fi legende

Traducere de Semnele Timpului. Greear il citeaza pe Timothy Keller la primele 3 puncte din cartea ‘Reason for God’, 101–108.

Ideea că relatările din cele patru Evanghelii, care deschid Noul Testament și cuprind istoria vieții lui Iisus pe Pământ, ar fi simple legende este încă suficient de răspândită cât să merite o examinare atentă. Pastorul J. D. Greear propune pe blogul său patru motive care fac ipoteza legendelor neplauzibilă.

1. Datarea scrierilor este prea timpurie pentru o legendă
Cărțile care alcătuiesc Noul Testament au fost scrise la circa 30 de ani după moartea lui Iisus Christos. Ba încă, cele mai vechi dintre ele au fost scrise la doar 20 de ani după răstignire. Ultima carte a Noului Testament, Apocalipsa, a fost și ea scrisă la maxim 50-60 de ani distanță de moartea lui Iisus. Această apropiere a relatărilor de timpul în care întâmplările au avut loc „este prea mare pentru ca un mit atât de bine dezvoltat să și apără și să și ia locul poveștii adevărate,” argumentează Greear.

„Unii răspund acestui argument spunând că „sigur, unele părți ale Noului Testament au fost scrise în primul secol, însă arătau altfel decât acum. Divinitatea lui Iisus și învierea au fost adăugate mai târziu'”, notează pastorul. „Problema aici este că cele mai vechi scrieri creștine conțin, toate, doctrina învierii,” răspunde tot Greear, citând prima epistolă a Apostolului Pavel către Corinteni, în care îi sfătuiește pe creștini să cânte imnuri despre înviere.

2. Conținutul lor este contraproductiv pentru o legendă

Evangheliile conțin o mulțime de evenimente pe care nimeni nu le-ar include într-o legendă pe care ar dori să o popularizeze pentru a câștiga respect și a avea autoritate în fața altora. Apostolii sunt deseori portretizați ca bufoni, scrie Greear. „Înțeleg greșit chestiunile de teologie, sunt răi față de copii (…) Dacă ai scrie despre tine într-o legendă, ți-ar plăcea ca aceasta să te facă să arăți așa?”

După ce menționează pasajul din evanghelii în care Iisus îl numește pe Petru „Satană”, pastorul amintește de faptul că Biblia menționează că primii martori ai învierii lui Iisus au fost niște femei. Două argumente care nu respectă imaginile acceptabile cultural în epoca în care Scriptura a fost scrisă. Nu doar că este neobișnuit ca un lider religios să câștige respectul credincioșilor după ce Învățătorul lui îl numește așa cum l-a numit, însă a preciza mărturia unor femei (care în instanțele seculare ale vremii nu avea nicio relevanță) este complet surprinzător. „Scriitorii Bibliei le-au numit pe femei ca primele care L-au văzut pe Iisus pentru că, ei bine, așa s-a întâmplat,” conchide Greear.

3. Forma literară a evangheliilor este prea detaliată pentru o legendă

Evangheliile cuprind o gamă largă de tipuri de detalii care nu ar fi fost incluse într-o legendă, pentru că nu au nicio relevanță pentru mesajul moralizator. De pildă, în capitolul 4 din Evanghelia după Marcu se menționează că Iisus predica stând într-o corabie și că în jurul acesteia erau o mulțime de alte bărci mai mici. „Celelalte bărci nu au în niciun fel de a face cu intriga. Pur și simplu sunt acolo,” notează Greear.

Apoi, în miezul unei reflecții serioase privind evenimentele din Grădina Ghetsimani, Marcu relatează un detaliu despre un bărbat care fuge de acolo, dezbrăcat (Marcu 14:51-52). „Astăzi, cei care scriu ficțiune adaugă detalii de acest gen pentru a face istoria să sune mai credibil, însă această formă literară nu a apărut decât abia în secolul XVIII”, spune Greear.

4. Mesajul a costat, în sine, prea scump pentru a fi o legendă

Mesajul că Iisus Christos este Dumnezeu și că a înviat din morți nu le-a adus apostolilor nicio urmă de putere sau prestigiu. De fapt, le-a asigurat aproape tuturor moartea prin execuție. „A spune că apostolii au fabricat aceste istorii e ca și cum ai presupune că au decis să inventeze o religie știind că vor sfârși murind morți dureroase și umilitoare. (…) Petru, care avea să moară crucificat cu capul în jos a sfârșit astfel pentru că a refuzat să își retragă mărturia că Iisus a înviat. Acesta este același Petru care s-a lepădat de Iisus, în fața unei adolescente. Ar fi murit Petru pentru un Iisus mort, el, care s-a dezis de un Iisus viu?

Greear spune: The wording of the first 3 points here are Keller’s, Reason for God, 101–108. C.S. Lewis and Blaise Pascal have also informed my thoughts on this.

J. D. Greear – Advance ’13 Conference Message

Photo via www.advance13.com

See also

In Matthew 28 Jesus gives the great commission: “All authority in heaven and on earth has been given to me. 19 Go therefore and make disciples of all nations, baptizing them in the name of the Father and of the Son and of the Holy Spirit, 20 teaching them to observe all that I have commanded you. And behold, I am with you always, to the end of the again.” These are our marching orders. This commission is to be the primary thing by which we evaluate  any of our success as leaders in God’s church. The core of this great commission is making disciples. And making disciples implies two different kinds of growth: Width and depth. This group of 12 men were told to reach people, as fast as possible, from every nation on earth. That’s width. They were to make true disciples of them and teach them to obey all that Jesus had commanded- that’s depth. My premise is that to be faithful to either of those 2 , you’ve got to vigorously pursue them both.

  1. And, what I want to show you is that, ultimately, people who grow wide, without growing deep are not growing nearly as wide as they think.
  2. And also, that those who grow deep, without growing wide are not growing as deep in the Gospel as they think.

Depending on your personality and the personality of the tribe you associate with, it’s easy to gravitate towards one of those two, and to evaluate success, primarily by those 2 metrics. If width is your thing it’s all about the number of attenders, or the number of baptisms, or your weekly offering. If depth is your thing, it’s about how missional your small groups are, how many books of the Bible you preach through, how long your sermons are, how many people you disciplined last year. I’ll admit this: Focusing on one or the other makes decision making much easier. If you only evaluate success by how many people come to your church, or how many baptisms you had, then you can spend the primary amount of your money, your energy, and your staff  on producing the weekend experience. Vice versa: If you care only about taking people deeper you don’t have to worry about how many people come to your church and you sneer at anybody who does worry about it. You don’t have to get involved with the difficult questions of contextualization or creating environments that are hospitable to unbelievers.

You make self righteous statements like, „If you worry about the depth of your ministry, God will worry about the width of your ministry.” As if the Great Shepherd did not leave the 99, to go pursue the one. He was concerned about the width of His ministry too.

I wanna contend that faithful churches must be concerned with both, because the great commission implies both and to pursue one without the other is unfaithful, and also (I hope to show you) self defeating. And, along the way I want to show a few false dichotomies that I feel we are often forced into.

1. Churches that grow wide, without growing deep

will not last into the next generation, much less into eternity

A. Converts who don’t persevere as disciples do not make it to heaven. A church who makes converts, but not disciples, the width they have is illusory. When Jesus commanded us to make disciples, not merely converts, and to teach them all that He had commanded, this was not merely a matter of creating a varsity squad that He would be really proud of. This was a matter of salvation itself. A number of pastors say, „I just get them saved and baptized. Other people can worry about growing them up in their faith.” This is a deadly faulty view of conversion. The parable of the seeds that Jesus told is always one that’s troubled me as a pastor. He says the sower goes out and throws some seed, and there’s a seed that falls on soil that springs up quickly. But when the sun comes up and the weeds grow, it chokes it out and it fades away. Here’s a question: Do those represent saved or unsaved people? They represent unsaved people who for a while look like saved people. What does it look like at one of our churches? It looks like the person who prays the prayer, signs the card, gets baptized, gets involved in a small group… maybe has a year or two years where they get really involved. But their faith is shown not to be saving faith by the fact that it endures, but does not endure over time. What the Bible shows is that one of the marks of true salvation is that it endures to the end. And this is important: One of the means that God sovereignly uses to compel believers to go all the way is the continual preaching of these warnings, and the driving of the Gospel deeper into their hearts.

B. Converts in a post Christian world will increasingly have to be won outside of the church. Greear here quotes Timmis (UK) – Seventy % of Brits  say they have no intention of ever attending a church service (from a survey that came out in Britain) for any reason- Not at Easter, not for marriages, not for funerals or Christmas Eve services. That means new styles of worship will not reach them. Fresh expressions of church will not reach them. Alpha and Christianity courses will not reach them. Great first impressions will not reach them. Churches meeting in pubs will not reach them. The vast majority of un-churched and de-churched people would not turn to the church, even if faced with difficult personal circumstances or in the event of national tragedies. It is not a question of „improving the product” of church meetings and evangelistic events. It means reaching people apart from meetings and events.” We are not quite there in the USA, but, every year, the pie of people who will come to our churches, even for special events, that pie is shrinking. And we’ve got a lot of big shows trying to compete for a bigger slice of that shrinking pie. And if we do not equip the people to carry the Gospel outside of these meetings, we are going to increasingly in the next 10, 20, or 30 years  lose all audience with them.

C. Jesus said the greatest width will occur through the multiplication of leaders, not the building of audiences. This is a shocking statement from Jesus in John 14:12 Truly, truly, I say to you, whoever believes in me will also do the works that I do; and greater works than these will he do, because I am going to the Father. Anybody here done greater works than Jesus? Anybody ever fed 5,000? Ever raised the dead? Anybody preached on an Old Testament passage  with more insider authority? Any body ever pray with greater knowledge of the mind of God than Jesus did? Has anybody done anything that would be comparable and greater to Jesus’s work? No! Nobody in history has even come close. So greater cannot mean greater in the quality of our works. It has to mean greater in the quantity of the works that come when Jesus’s Spirit fills the church. What Jesus is saying is a pretty astounding statement that has massive implications for church philosophy. The power of Jesus working in and through ordinary believers is even greater than if He Himself personally stayed to pastor your church. In John 16 Jesus actually tells His disciples that it would be better for them if He went away, because only then could the Spirit come. If Jesus said that the power of the Holy Spirit will be greater in us than the power of Jesus beside us, thus the work of the Spirit released to the multitude of ordinary believers would be greater than if Jesus Himself stayed. Acts goes out of its way to show that the greatest achievement of the early church in the Book of Acts happened through lay people. The longest sermon preached in the Book of Acts, with the most powerful effect – the conversion of Saul to Paul, was preached not by an apostle but by a Spirit filled layman. The Gospel seems to spread faster through laypeople. In Acts 8:1, 8 chapters after Jesus gives the Great Commission, they’re all still in Jerusalem. So God sends a persecution and sends them everywhere preaching the word, except for the apostles. It was laypeople that God designed to get the Gospel into these nether regions. In fact, the last half of the Book of Acts, the plotline is Paul trying to get the Gospel to Rome, because from there it could spread to the entire empire.

Next: 2. Churches that grow deep, without growing wide are probably not growing as deep in the Gospel as they think…

 

More from the SBC – SBC21 Panel – Jonathan Akin, Fred Luter, Paige Patterson, Albert Mohler, J.D. Greear, David Platt, and Danny Akin

Photo via Christian Post. Read their story here.

Jonathan Akin sits down with Fred Luter, Paige Patterson, Albert Mohler, J.D. Greear, David Platt, and Danny Akin on Tuesday afternoon of the SBC Annual Meeting to discuss the CR, the GCR, and the Future of the SBC. by  on vimeo.

Baptist 21 Panel Luncheon – 2012 SBC Annual Meeting from Southeastern Seminary on Vimeo.

J D Greear – you can be a generation of the Gospel

This is from Campus Outreach National Conference 2011 – a gathering of thousands of college students from across the country. On vimeo by Campus Outreach – https://vimeo.com/34596881

Also from the 2012 Conference-

Un Pastor Baptist de la o Biserica mare din North Carolina Spune ca este un Pacat Interzicerea Vorbirii in alte Limbi – de Lillian Kwon, reportera la Postul Crestin

Foarte impresionant faptul ca un Pastor baptist, J.D. Greear care apartine de organizatia Southern Baptist Convention din Statele Unite, ajunge la convingerea ca vorbirea in alte limbi este darul Duhului Sfant si daca cineva vrea sa opreasca pe cineva intr-o Biserica sa foloseasca acest dar , pacatuieste inaintea lui Dumnezeu. Aceasta contrar pozitiei organizatiei de care el face parte.Nu trebuie decat sa citesti din Cuvantul lui Dumnezeu ca sa ajungi la acest adevar, desigur daca nu esti partinitor doctrinei tale proprii sau al organizatiei din care faci parte. Cititi in continuare acest reportaj al ziarului Christian post relatat de Lillian Kwon…

Un Pastor baptist a unei mari Biserici din orasul Durham, North Carolina a afirmat recent ca el nu va interzice oamenilor sa vorbeasca in alte limbi si ca sa faci aceasta este un  pacat.

„Voi nu  ma veti auzi vreodata, fie in public fie in privat, spunand cuiva ca sa nu vorbeasca in alte limbi in timpul lor privat de rugaciune,” a declarat congregatiei lui in aceasta duminica Pastorul J. D. Greear de la Biserica Summit, specificand ca Apostolul Pavel a fost cat se poate de lamurit despre vorbirea in limbi. „Aceasta nu va fi interzisa in biserica noastra.”

Pastorul Greear a facut aceasta declaratie in timp ce isi incheiase seria de mesaje despre Duhul Sfant si darurile Duhului Sfant cum ar fi profetia si vorbirea in alte limbi, pe care el le-a definit ca fiind o forma de rugaciune si lauda intr-o limba care nu este cunoscuta de vorbitor si care este vorbita lui Dumnezeu.

Pe parcursul seriilor de studiu, Pastorul Greear a observat ca denominatiunea lui – the Southern Baptist Convention (Conventia Baptista de Sud) – a restrictionat in multe forme vorbirea in alte limbi si dansul crede ca „ei gresesc si sunt sub pacat facand lucrul acesta.”

Conventia Baptista de Sud nu a luat o pozitie oficiala referitoare la darurile duhovnicesti. In acelasi timp insa, aceasta denominatiune spune ca „probabil cei mai multi cred ca darul vorbirii in alte limbi asa cum este descris in Biblie, a incetat odata cu complectarea Bibliei” si ca numai o foarte putina minoritate ar putea accepta-o ca fiind valabila.

Pastorul Greear si-a descris biserica sa ca fiind „carismatici cu centura” – ceea ce insemneaza ca ei onoreaza si ca ei vor sa primeasca darurile spirituale, dar cu precautie.

Adresandu-se celor ce ar putea fi necomfortabili cu darurile spirituale, el a spus, „Voi credeti ca Dumnezeu este viu si ca El se misca intr-un mod supranatural pe acest pamant, ca El lucreaza prin biserica Sa, si ca El pune ganduri in mintea voastra?”

In timp ce el doreste ca biserica lui, unde se aduna peste 6 500 de persoane saptamanal, sa devina mai plina de puterea Duhului Sfant unde oamenii sa-si  foloseasca darurile contribuind bisericii si comunitatii, el a subliniat insa  faptul ca ei nu vor fi o biserica in care se vor izbi unii pe altii si vor cadea la pamant sau in care congregantii scot strigate de rugaciuni in alte limbi in timpul programului de inchinare.

Darurile spirituale, a continuat el, trebuie folosite in scopul de a edifica sau pentru beneficiul altora.

„Daca vorbesti intr-o limba pe care nimeni nu o intelege, nu este de folosul nimanui,” a mai adaugat el.

„Daca vorbesti in alte limbi… roaga-te ca sa ai darul talmacirii, a recomandat el, zicand ca ar fi „cu mult mai ziditor” daca cei de fata il vor auzi vorbind in limba lor Engleza.

Scopul darului vorbirii in felurite limbi, a subliniat Pastorul din Durham, nu este ca tu sa te simti aproape de Dumnezeu, dar totusi acesta poate fi un efect al acestui rezultat.

„Nu este o limba privata a rugaciunii in care Duhul te face sa te simti aproape de Dumnezeu. Ai  sangele Domnului Isus pentru aceasta,” a subliniat el. „Nu ai nevoie de nimic altceva.”

Mai degraba, acest dar este ” un semn al noilor frontiere ale Evangheliei”. El semnifica raspandirea Evangheliei la Neamuri, a mai adaugat el.

Greear a mai clarificat apoi ca nu toti crestinii vorbesc in alte limbi. Este un dar pe care Dumnezeu nu-L  da tuturora si este ceva ce poate fi ravnit dar nu ceva dupa care trebuie sa alergi. „Biblia nu spune nicaieri nici macar odata sa cauti sa posedezi darul vorbirii in alte limbi,” a zis el.

sursa originala la Christian Post

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari