Nelu Brie – Fiinta umana, intre moarte si inviere

Vezi prima si a doua parte aici  – Invatatura Biblica despre Iadul Vesnic

Vezi predica despre – Focul Gheenei la Biserica Elim Timisoara aici

VEZI PAGINA Nelu Brie PREDICI aici

pastor nelu brieIacob Berghiano discuta cu Lectorul universitar Doctor Ioan Brie despre starea sufletului in tre moarte si inviere. Sau, ce se intampla cu omul intre moarte si inviere. Ce se intampla intre moarte si inviere?

Brie: Imi amintesc ca am avut interes fata de aceasta latura a invataturii biblice, Si intr-un ciclu de invataturi biblice, care s-au transformat intr-un ciclu de articole s-a vorbit despre adevarul privitor la lumea de dincolo si in prima faza s-a vorbit despre drumul fara intoarcere. Exista un drum fara intoarcere, pe care ne gasim angajati fiecare dintre noi. M-a intrebat cineva: De ce fara intoarcere? Si eu as intreba: Putem intinerii? Nu. Drumul este fara intoarcere. Acest drum reflecta etapele fundamentale ale existentei fiintei umane. Incepem cu nasterea, apoi viata de pe pamant, incheiata de un moment pe care noi il numim moarte, Dupa aceea, o etapa reprezentata de rastimpul dintre moarte  fizica si inviere, – multi au murit pana acum. Invierea inca nu a avut loc. Intrebarea este: Ce se intampla cu cei care deja au murit si invierea inca nu a avut loc? Care este conditia acelora, care plecati din viata fiindasteapta invierea? Urmatorul moment pe traseul numit ‘drumul fara intoarcere’ este invierea. Invierea trupului- inviere care este urmata de judecata de apoi. Judecata, care va aduce dupa sine ultima etapa si anume starea vesnica. Starea vesnica experimentata, traita, consumata de oameni in doua conditii: Mantuire vesnica si traire in imparatia lui Dumnezeu si focul iadului. Exista acest scurs de timp intre moartea fizica si invierea de apoi. Ce se intampla de fapt acolo? Eu as vrea sa enunt inca de la inceput esenta invataturii crestine referitor la conditia din acest rastimp.

Sufletul omului decedat exista intr-o stare constienta si dupa ce omul moare fizic. Sufletul nu moare. Corpul moare, functiile biologice inceteaza. Dar, dupa moarte, sufletul trece intr-o stare de asteptare, o stare care constientizeaza conditia sa, experimenteaza o continuitate a personalitatii si aceasta stare va fi incheiata prin inviere.

Sunt 4 teorii gresite legate de soarta omului intre moarte si inviere.(8:00)

  1. Teoria anihilarii sufletului sau a somnului sufletului. Potrivit acestei invataturi, la moarte, sufletul omului intra intr-o stare de inexistenta. 
  2. Teoria purgatoriului. Aceasta teorie sustine ca dupa moarte, sufletele se duc intr-o stare de judecata. Sa largim un pic contextul- Exista gandirea, in special in catolicism am identificat  acest concept, ca in lumea de dincolo exista mai multe locuri, chiar 5. (1) Raiul este locul in care se duc cei cu totul buni. (2) Iadul este locul in care se duc cei cu totul rai. (3) Limbus infantum este locul in care se duc copiii morti nebotezati. (4) Limbus patrum era locul in care se duceau sfintii Vechiului Testament. (5) Purgatoriu este locul in care se duc cei care nu au destule merite sa mearga in rai, dar nici destule pacate ca sa mearga in iad. Si atunci ei merg intr-o stare intermediara, un foc purificator. Petrecerea in acest loc poate di scurtata, in functie de interventiile bisericii, ale rugaciunilor… Acesta e cadru conceptual. Nu vorbim de natura biblica a acestui demers, pentru ca nici nu exista. Mai degraba, invatatura despre purgatoriu se intemeiaza pe traditie. Sunt invocate si niste texte din literatura apocrifa iudaica. Din cate imi amintesc, in cartile Macabee exista un asemenea paragraf, care spune ca s-ar constitui in oarecare baza si cum in catolicism cartile apocrife au o valoare canonica, atunci (pentru ei) s-ar putea invoca o baza biblica, dar in acest context, din cartile apocrife.
  3. O alta teorie este din spatiu necrestin, teoria reincarnarii, care sustine ca dupa ce omul moare, sufletul ramas fara un corp se reintrupeaza. Problema cu reincarnarea este sensibila pentru ca din ce in ce mai multi Romani cred in reincarnare. Se marturisesc crestini, la inviere spun, „Hristos a inviat”, dar cand intri in discutii la ce se intampla dupa moarte, cred in reincarnare. Un sincretism religios vrednic de a fi osandit. Credinta in reincarnare neaga unul dintre adevarurile fundamentale ale revelatiilor crestine, respectiv adevarul invierii. Daca reincarnare exista, atunci nu mai ramane invierea. Invierea se va face in trupul in care a trait sufletul. Si daca sufletul a trait in cate alte trupuri, ce inviere va mai fi? Aici e vorba de alta religie, vorbim despre Hinduism, de Budism, e alt cadru conceptual. Ceea ce ma surprinde negativ este lipsa de cunoastere a celora care spun ca sunt crestini si sincretismul la care adera, intr-o confuzie totala. Aceasta confuzie trebuie sa fie eliminata.
  4. A patra teorie exotica se numeste teoria invierii instantanee. Aceasta teorie spune ca la moarte, sufletul are loc o inviere instantanee intr-un corp esoteric si un fel de integrare in absolut. Este o teorie asupra caror detalii n-as vrea sa insist foarte mult, este si mai ciudata. E citata in cartile de teologie sistematica sau poate doctrina crestina, dar e fara prea multi sustinatori.

Intelegerea Biblica 

Eu as propune sa investigam informatie biblica pe subiect, cu pornire de la intrebarea, „Dupa moarte, sufletul omului continua sa traiasca sau nu mai este”? Eu as vrea sa afirmam raspicat, invatatura sfintelor Scripturi ca dupa moartea fizica, sufletul omului continua sa existe intr-o stare constienta. Stare, care il face sa-si aduca aminte .

Ce inseamna stare constienta? In primul rand, continuitatea personalitatii. In al doilea rand, constientizarea limpede a conditiei in care se gaseste. In al treilea rand, constientizarea legaturilor cu viata din trup. Isi aduce aminte de ce a fost. Stie ce a fost in trup. v-as propune sa lecturam cateva texte Biblice ca dovada Biblica.

Eu as porni cu invatatura Domnului Isus:

  1. Avem in invatatura Domnului Isus, un text care face referinta la patriarhi- Matei 22:32 Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?` Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii. Prin asta, Mantuitorul, clar spune: Avraam, Isac si Iacov exista.
  2. Pe muntele schimbarii la fata, alaturi de Domnul Isus se arata Moise si Ilie, care au vorbit cu Domnul despre sfarsitul care Domnul Isus urma sa il aiba in Ierusalim. Petru e martor la aceasta vedenie si propune un gest concret. „Facem trei colibe, si si spune pentru cine. Faptul ca pe muntele Tabor se arata Moise si Ilie, un sfant care a fost luat la cer in trup, si un om care a trecut prin moarte fizica, si amandoi vin din cer si vorbesc unul cu altul, constientizeaza clar ce se intampla. Eu am aici de ales intre doua lucruri, la acest pasaj- ori rup foaia din Biblie, sau accept ca exista suflet dupa moarte. Acolo este si un exemplu metaforic: Legea- Moise si Profetii-Ilie, marturisesc impreuna despre ce sfarsit va avea Isus in Ierusalim.
  3. Luca 16, pasajul cu bogatul si cu Lazar. Un text in care se da la o parte perdeaua , ca sa poti privi spre lumea de dincolo. Si acolo, in acest pasaj, se vorbeste lamurit despre existenta cel putin a trei fiinte dupa moarte. Avraam- si aici este discutabil daca imaginea trebuie trimisa la persoana Avraam, sau este un substitutiv, o adresare in specificul sensibilitatilor iudaice. Deci Avraam, bogatul care a murit, care vorbea si isi aducea aminte de fratii de acasa si ce s-a intamplat cu el si Lazar, care era inviat.
  4. Un alt pasaj, promisiunea facuta de Domnul Isus talharului mantuit, „Astazi ve fi cu Mine…” (Aici Iacob Berghiano se opresc si discuta pasajul si virgula in propozitie care ridica intrebari ca, chiar „astazi” va fi in rai cu Isus talharul sau la invierea mortilor? Asculta de la minutul 19:00) In timp ce Domnul Isus ii vorbea lui Nicodim, i-a zis, „Nimeni nu cobora din cer  in afara Fiului omului care este in cer. Dar cine vorbea cu Nicodim? Isus, care era Fiul omului. Si in timp ce El, Fiul omului era pe pamant, era si in cer. Cu aceasta observatie, ne miscam inspre divinitatea Domnului Isus, la care Domnul Isus nu renunta in timpul intruparii Sale. Si atunci intr-o formulare dogmatica crestina, as zice chiar fara nici un fel de problema, Isus Fiul lui Dumnezeu, in timp ce era pruncul din iesle era Dumnezeu care tinea in fiinta universul. In timp ce flamanzea pe pamant, furniza hrana tuturor fapturilor, ca Dumnezeu. Deci, divinitatea Lui este incomensurabilă. Deci, cand Mantuitorul spune, „Azi vei fi cu mine in rai, chiar daca in economia mantuirii, daca luam  si textele din Petru si altele (ca Isus s-a dus in inchisoare- Ioan 20 cu invierea Domnului si intalnirea cu Maria, „Nu ma tinea, ca nu m-am suit sus…”). Noi nu putem interpreta din perspectiva economiei intruparii lui Isus si a lucrarii Mesianice. Dar, vazuta pe latura cealalta, din perspectiva divinitatii Sale, nu-i nici o problema. „Astazi tu te vei duce in rai si acolo te vei intalni cu Mine”. In textul original nu avem punctuatie. Teoriile noastre fac punctuatie. Punctuatia a aparut mai tarziu. Ca sa spun ca anumite manuscrise mai vechi nu era nici impartirea pe cuvinte, erau litere. Asta nu este insa o problema. Si atunci cineva va intreba, „Dar care este insa criteriu dupa care hotarasc atunci unde pun virgula? Raspunsul e, informatia mai larga a Scripturii pe acest subiect. Iar, informatia mai larga a Scripturii pe acest subiect ne face sa credem ca astazi inseamna astazi. Adica inseamna ca imediat dupa ce mori te duci acolo. (23:00)

2 Corinteni 5:1-8– Pavel vorbeste aici despre doua conditii  in care omul traieste. Prima conditie este viata terestra. Conditia a doua este viata vesnica. Prima conditie aici- in tara instrainarii noastre, cu trupul (cortul), iar dincolo, acasa la Domnul. Va rog sa observam. Pavel spune ca „e mult mai bine sa ma duc, sa nu fiu in corp”, deci, e mai bine sa mor fizic sa ma duc la Domnul. Unde mai este inexistenta? Deci, el exista. Continua sa fie acelasi Pavel si dupa moarte. Iar Pavel nu vorbeste numai in nume personal. Referinta este la toti crestinii.

Un text paralel Filipeni 1:21-23-  Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig. 22 Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. 23 Sînt strîns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine. Din nou, apostolul Pavel zice ca cel mantuit se duce la Domnul.

In cartea Apocalips, Biblia spune ca cei mantuiti , care si-au dus credinta pana la moarte, chiar cu pretul martirajului suspina dupa ceasul de apoi  ca sa vina rasplatirea, ca sa aduca Dumnezeu starea vesnica si sa fie invierea si sa fie rasplatirea. Iar apoi, asistam la o rasplatire oarecum anticipata. Li s-a spus sa se mai odihenasca putina vreme. Li s-a dat sa se imbrace cu haine albe. Cum explica pe acesti oameni (martirii) cei ce cred in teoria anihilarii? Trebuie sa-i desfinteze. Sau se mai poate face altfel. Postulam anihilarea numai pentru cei nemantuiti. Doar asa.

Si aici este teoria nemuririi conditionata. Exista aceasta nuantare in dezbatere. Avem si alte texte si la Mantuitorul nostru- Matei 25:46. Deci toate textele in care se vorbeste despre pedeapsa vesnica. Ideea este urmatoarea: Ca pedeapsa vesnica sa existe, trebuie sa existe cineva care sa fie pedepsit. Si atunci pasajele biblice care vorbesc despre pedeapsa vesnica se constituie si in argument pentru a afirma continuitatea existentei sufletului dupa moarte. Mai inca un detaliu as scoate in evidenta, inca un text din Apocalips 6:9, se vorbeste despre sufletele care s-au gasit sub altar. In acest text este vorba foarte limpede despre oameni care au murit si a caror existenta, la nivel de suflet (chiar daca corpul a murit) continua in prezenta lui Dumnezeu, intr-o stare constienta. Ei vorbesc. Deci, iata un text in care clar, clar se vorbeste despre o stare constienta si apare cuvantul explicit- sufletele.

De ce mai este necesara invierea trupului, pentru a se face judecata (in sfera celor mantuiti) daca imediat dupa moarte , intr-un fel, credinciosul este rasplatit, pentru ca este intr-o zona de confort spiritual, de ce mai trebuie inviat trupul si apoi evaluata toata activitatea credinciosului (celui mantuit) si dupa aceea rasplatit? Care este diferenta intre prima rasplatire si rasplatirea dupa invierea trupului?  Eu as vedea aici doua raspunsuri:

  1. Exista o lucrare a lui Dumnezeu care se desfasoara la nivel de individ. In cadrul personal, in momentul in care am murit in credinta, ca si Lazar, ingerii au venit si i-au dus sufletul in sanul lui Avram. Dumnezeu asigura acel suflet de protectie, de odihna, de linisteAcum este luat si este pus intr-o stare de odihna si fericire si de mangaiere si i se spune sa mai astepte. De ce trebuie sa fie asteptata invierea? Cuvantul vorbeste despre implinirea unui numar de mantuiti, care odata mantuiti, sa formeze cadru larg- biserica, ca mireasa a lui Hristos. Si atunci, exista o dimensiune a mantuirii care nu poate fi experimentata, decat impreuna cu toti mantuitii.
  2. Si apoi, o lucrare a lui Dumnezeu care cuprinde un cadru mai larg. Si atunci, exista o dimensiune a mantuirii care nu poate fi experimentata, decat impreuna cu toti mantuitii. Daca nu ar exista aceasta dimensiune, sa zic, comunitara a mantuirii, atunci invierea in corp ar putea sa aiba loc instantaneu. Lucrul acesta nu se intampla asa, din pricina faptului ca exista dimensiunea comunitara- poporul lui Dumnezeu rascumparat, care va forma biserica lui Dumnezeu, trebuie sa fie intregit. Si aici avem o invatatura a Scripturii ca nu vom lua-o inaintea celor adormiti. Adica, e un rand pentru toate. 

Teologia trupului- Obiectivul este sa recuperam cumva imaginea biblica cu privire la trup, pentru ca bag de seama ca suntem destul de tributari gandirii grecesti care a minimizat importanta trupului si aceasta gandire greceasca a influentat pe undeva monahismul cu asceza si  toate astea asa, legate de corp. Sigur ca Biblia vorbeste despre a tine in stapanire trupul si a trai in disciplina, in rigoare spirituala. Insa, dezconsiderarea trupului- pretul pe care Dumnezeu il pune pe trup se vede din doua mari argumente:

  1. Creatia trupului
  2. Intruparea lui Isus
  3. Invierea mortilor (trupului)

Toate aceste recupereaza valoarea trupului. Ca sa nu mai zicem, ca este templul al Duhului Sfant. (35:30)

In ce priveste conditia celor nemantuiti

Avem cateva texte biblica, care arata ca intre moarte si inviere cel nemantuit continua sa existe. As aduce unul dintre cele mai evidente si explicative texte. Pasajul, si evit sa-i spun pilda- pentru ca nu e pilda. Pasajul despre bogat si despre Lazar. Nu doar Lazar exista intr-o stare constienta, ci si bogatul nemantuit. In starea in care se gasea, in primul rand, constientiza locul in care se gaseste. In al doilea rand, constientiza diferenta dintre el si celalalt. Apoi, isi aducea aminte de viata de pe pamant- detalii, „am acasa 5 frati”, stia cum traiesc. Gandeste la ce solutii ar fi ca fratii lui sa nu ajunga aici.

Un al doilea argument este in Apocalips 14, unde sfanta Scriptura vorbeste despre acei oameni care se vor inchina fiarei si vor primi semnul ei. Scriptura spune ca „,Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mînă, 10 va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Deci, aici avem un text care spune ca acesti oameni nemantuiti, care au facut legamant cu Satana, pentru vecie vor trai si vor fi chinuiti. Matei 25:46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa vecinică. Este un alt argument Biblic care arata ca sufletele oamenilor exista si dupa moarte. Iar, Romani 2:5-10, acolo se spune si cel credincios si cel necredincios merge la judecata si fiecare isi va lua osanda sau rasplatirea.

Concluzii

In rezumat trebuie sa afirmam urmatoarele:

  1. Dupa moartea fizica, sufletul omului continua sa traiasca. Corpul moare, sufletul se muta intr-o alta casa, adica se duce in lumea de dincolo. 
  2. Dupa moarte exista o continuitate a personalitatii. Sufletele continua sa traiasca si se gasesc intr-o stare constienta.
  3. Cei morti se pot cunoaste intre ei. Argumentul pe care l-as folosi aici este reprezentat de cateva texte. Moise stia cine este Ilie, si Ilie stia cine este Moise pe muntele schimbarii la fata. Se face distinctia intre Avraam, Isac si Iacov. Bogatul stia cine este Lazar. Deci avem niste referinte, ca intre ei s-au cunoscut.
  4. Cei morti isi amintesc viata de pe pamant. „Am acasa 5 frati”, (Bogatul cu Lazar)- daca acest text il luam si-l interpretam ca o relatare de viata, atunci concluzia este ca amintirea acestei vieti de pe pamant exista.
  5. Dupa moarte exista o separare radicala intre cei mantuiti si cei nemantuiti. O prapastie intre noi si intre voi. (La minutul 41 discuta despre Sheol- ex. in Vechiul Testament toti mantuitii mergeau in Sheol in compartimente diferite, pana la invierea Domnului Isus)- Dreptii Vechiului Testament aveau speranta ca se duceau in slava lui Dumnezeu. Spre exemplu: 3 indicii simple. (1) Enoh a fost luat la Dumnezeu (2) Si Ilie (3) Si Moise, tot la Dumnezeu. In Psalmi este cantata aceasta speranta: „Ma vei lua cu Tine in slava”… imaginea din profeti, cu marele preot Iosua, cu vedenia aceea, era tot acolo. Deci, sunt mai multe texte care ne face, s-ar putea constitui pe baza, construi un sistem teologic usor nuantat. As spune cu certitudine ca dupa invierea Domnului Isus, cei care mor in credinta se duc la Domnul, Stefan acolo s-a dus.
  6. Dupa moarte, nimic nu se mai poate schimba in conditia acelor care au ajuns in lumea de dincolo. Cei care au murit in necredinta se gasesc intr-un loc de chin, in care asteapta judecata de apoi si pedeapsa vesnica. Acest loc de chin nu trebuie inteles ca iadul. Iadul este inaugurat dupa judecta viitoare. E o anticamera, un fel de arest preventiv, ca sa folosesc o imagine contemporana.
  7. Cei care au murit in credinta, se duc impreuna cu Hristos, se odihnesc de ostenelile lor, asteapta invierea viitoare si bogatia rasplatirilor Dumnezeiesti. Pentru crestini e o mare mangaiere sa stie ca cei dragi ai lor, care au murit in credinta sunt la Domnul, intr-o conditie mult mai buna ca cea terestra. Se odihnesc, sunt mangaiati. Traiesc, n-au murit, se bucura de slava lui Dumnezeu si de prezenta lui Dumnezeu si ne asteapta.

Omul nu este desfintat odata cu moartea. „Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El”. Potrivit invataturii Domnului Isus, crestinii sunt chemati sa traiasca pe pamant in perspectiva vietii viitoare. Domnul Isus a spus, „Strangeti-va comori in cer”. Ne-a invatat sa ne folosim de lucrurile lumii acesteia, de resursele noastre materiale, de timpul pe care-l avem la dizpozitie, ca sa ne ostenim in Domnul, ca unii care stim ca ostenelile noastre  in Domnul nu sunt zadarnice. As avea pentru noi toti doua ganduri: Daca sunt unii dintre noi care nu au certitudinea a iertarii pacatelor si a mantuirii aduse de Dumnezeu, cu grabire sa ne intoarcem la credinta, sa ne pocaim de pacatele noastre si sa ne indreptam viata. Pentru ca viata naostra pe pamant este, trairea, existenta noastra in trup este atat de fragila, echilibru este atat de fragil. Oricand se poate intampla un eveniment foarte neasteptat si sa ne trezim pe lumea de dincolo. Sa ne punem in randuiala, mantuindu-ne sufletele. Iar, pentru aceea dintre noi care au nadejdea in viata vesnica si Dumnezeu le-a adus mantuirea, ne indemnam impreuna  sa ne ostenim cu mai multa harnicie in lucrul lui Dumnezeu , ca unii care stim ca tot ceea ce vom face va duce dupa sine o rasplata.

As mai avea un gand pentru toti aceia dintre noi care traiesc durerea despartirii de cei dragi. Si noi in familia noastra am avut asemenea evenimente. Sa ne mangaiem la gandul ca dragii nostri  care au murit in Domnul se gasesc intr-o conditie mult mai fericita decat noi. Durerea despartirii sa nu fie atat de mare, incat sa nu primim mangaierea faptului ca ei sunt mult mai bine decat ne gasim noi. Probabil ca intr-o situatie dramatica am gasi bucurie in a asigura preaiubitilor nostri o conditie fericita, chiar daca noi am considera o conditie nefericita. Ceva de felul, „Mananca din paine tu, eu prefer sa raman flamand”. Cei dragi ai nostri, care au plecat la Domnul sunt acum saturati. Sa ne mangaiem cu acest lucru. Ei traiesc, sunt mangaiati, sunt la Domnul in slava. Pe de alta parte, daca ne gasim in situatia acelora care avem pe cei dragi, care au murit in necredinta e tulburator si grozav sa sti ca cel drag al tau a murit nemantuit. Eu nu vreau sa oferim speranta unde Dumnezeu nu ofera speranta. Ci doresc doar, sa lasam in grija lui Dumnezeu aceasta problema.

Daca nu am avea in Scriptura, destainuita, taina scurtului dialog dintre Isus si talharul de la cruce, cu totii am vota ca acel talhar mantuit s-a dus in infern, fara sa stim de acea intima discutie avuta cu Isus in acea clipa. Nicodata oamenii nu stiu desavrasit ce s-a intamplat intre un muribund si Dumnezeu. Sa ramana aceasta taina lui Dumnezeu, care va fi descoperita in ziua de apoi. Pana si in aceste forme ne putem mangaia sufletul, gandindu-ne ca povestea talharului de la cruces-ar fi putut repeta si cu cel drag, care a murit nebotezat. Nu vreau prin aceasta sa deschidem usi acolo unde Dumnezeu inchide usi. Ci doar sa ofer un gand suport , care nu-i lipsit de baza biblica, pentru o inima plina de dragoste, care-si doreste orice, ca si cel care a murit nemantuit sa fie totusi mantuit. Daca asa va fi sau nu, asta ni se va arata in ziua de apoi. Pana atunci ne ramane sa ne ingrijim de propria noastra mantuire si sa umblam cu Domnul cat mai bine.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari