Romi Mocan: Ce simt cand spun Hristos a inviat?! Mai simtim ceva?

romi mocanDaca as avea posibilitatea sa va intreb si nu numai sa va intreb, ci sa si verific si v-as pune o intrebare: Totusi, cu ce gand ne ducem astazi de la biserica? Ce ati putea sa raspundeti?

Eu veau sa va spun gandul dominant. Sunt si altele. Gandul dominant, care s-a fixat in mintea mea este  este titlul cantarii care au cantat-o fratii Muresan. Totusi: Ce simt cand spun Hristos a inviat? Sau o contraintrebare: Mai simtim ceva? Recitam, cantam, predicam dupa puteri. Se predica si totusi, ce simtim cand se spune  ‘Hristos a inviat’.

Eu cred ça este o problema la care ar trebui sa cugetam, dar asta este problema mea. Dvs. aveti libertatea sa aveti oricare alt gand sau sa n-aveti nici unul. Mai vibreaza ceva in mine? Mai simt tulburare? Pentru ca zici: suntem bucurosi, euforici. Oameni buni, prima reactie inregistrata de cei care au auzit vestea aceasta a fost de tulburare. Si pana nu este tulburare, nu este limpezire. Pana nu este intrebare, nu este raspuns. Pana nu este rana, nu este vindecare. Pana cand nu-i moarte, nu-i inviere.

Apreciez faptul ca ati venit in aceasta zi aici si apreciez rabdarea dvs. Dar m-am uitat inca odata, n-as vrea sa va jignesc, dar as vrea sa va tulbur nitel, ca sa va puneti intrebari. Zice ca „plini de frica, de spaima” ei credeau ca vad o naluca, o fantoma, un duh si Domnul Isus Hristos si Domnul Isus i-a intrebat: ‘Pentru ce sunteti tulburati?’ Si apoi a inceput sa aseze lucrurile frumos.

Asa dupa cum unii stiti, calatoresc foarte mult cu avionul, atat de mult incat nici nu ma mai gandesc la prea multe ori atipesc inainte de a decola si ma trezesc numai cand se izbeste de pamant la Bucuresti. Poate ma duc mai relaxat decat atunci cand eram copil pe cursa de autobuz de la Dej la moara. Ceva as vrea sa spun despre cursele acestea, e cu cata detasare sa privesc  anumite lucruri care ar putea sa fie  importante pentru viata sau pentru moarte. Inainte de a porni cu suficient timp, se fac niste anunturi, se fac si prezentari. Sunt niste persoane care dau niste explicatii. Si spun: centura se cupleaza si se decupleaza asa, in limba romana, in limba engleza. Vestea de salvare este sub scaunul dvs. In caz de, si se face mentiunea aceasta ‘putin probabil’- ca sa nu creeze panica. Cabina se depresurizeaza, masca de aer este deasupra, cade singura, asezati-o asa. Si arata cum. Daca aveti copii, puneti-va intai masca si dupa aceea puneti masca lor. Se spune multe si apoi se conchide si se zice: in buzunarul din fata scaunului dvs. aveti intsructiunile pe care va rugam sa le cititi inainte de decolare. Vreau sa va spun ceva. Nimeni nu le citeste. In general, sunt deja oameni care s-au plictisit sa mearga cu avionul. Probabil, cate unul se mai uita, asa, care-i mai putin umblat. Dar vreau sa va spun ca n-am vazut pe nimeni care sa citeasca instructiunile inainte de decolare.

Stiti care e reactia in avion? Unii deja au adormit inainte de a incepe. E dimineata, oboseala, ma scol la 4 sa ma duc. Altii sunt cu telefonul, cu tableta, desi li se spune: Le inchideti. Vezi-ti de treaba, nu le inchid. Asa ma vad cateodata in biserica, ca in avion. Unii adorm, am spus, altii citesc. Rasfoiesc plictisiti, nu instructiunile, ci materialul acela cu reclame. Altii vorbesc intre ei: politica, finante, prostii. Unii se foiesc, nu-si gasesc linistea pentru ca nu li se permite sa fumeze. Si altii se uita, va spun pentru ca in faza asta, stiu ca am fost si eu. Se uita la stewardesa sau la steward si zice: Mai, dar asta sau asta de cand tot arata, poate de sute de ori  a facut aceleasi gesturi, cu aceleasi miscari si nu de putine ori se vede pe chipul lor ca-s plictisiti.

Cateodata, ma simt in biserica la fel ca in avion inainte de decolare. Biblii, nu. Carti de cantari, si daca as da un premiu in valoare de cat au furat altii si care fac un an si ceva si scriu cinci carti in puscarie- nici asa n-as scoate o carte de cantari de la cineva de aici, ca nu le avem. Si apoi, celelalte. Apoi, ne uitam la predicatori si zicem: Dar, astia nu se plictisesc? Si cateodata, va uitati la noi si noi ne uitam la voi si intrebarea e reciproca: Astia nu se plictisesc? Ne spune mereu… si le spunem mereu. E ca in avion.

Stiti care ar fi problema? Baiul ar fi atunci cand toate instructiunile ar trebui sa fie cunoscute si aplicate in situatie reala. Dar, se pare ca parasuta nu se deschide decat o singura data. A doua oara nu mai este sa se deschida, ca n-are la cine. Oameni buni, totusi, ce simtim cand spunem ‘Hristos a inviat’? Si care-i problema? Ne-am plictisit. De ani de zile se spune ‘Hristos a inviat’, sute, mii de urari sau de saluturi ‘Hristos a inviat’. ‘Adevarat a inviat’ si apoi palavragim si ne gandim la ale noastre, samd. Daca in momentul acesta, unul care n-are telefonul inchis ar primi un mesaj si ar fi cat se poate de garantat si s-ar spune, „Ai castigat la loto…” hai sa zicem ca pocaitii nu joaca la loto, ca e joc de noroc si nu trebuie sa se joace. Hai sa spun ca primesti un mesaj ca ai primit o mostenire de la o ruda bogata, bogata, bogata si ca prin testament ti-a lasat o avere imensa. Ai mai sta pana se gata slujba, din care mai sunt 25 de minute?    Ma indoiesc, ca n-ai nici mostenire, nici cursa, dar ai masina si tot iesi la fara un sfert sau la fara zece de aici.

De ce? Pentru ca sufletul nostru nu mai vibreaza la cea mai grozava veste care a facut cerul sa explodeze in urale si a facut iadul sa se infioare si mai mult: „Hristos a inviat!!!” Si inca ceva, ca Hristos Cel inviat nu mai moare. Moartea nu mai are nici o putere asupra Lui. Si inca ceva, pentru ca EL traieste si noi vom trai. Ne mai misca? Va spun eu. Nu ne mai misca. Nu ne mai misca pentru ca ne-am invatat sa ni se tot spuna. Ne-am invatat sa ni se spuna ca Hristos este aici: „Domnul este cu noi. Poate o fi, poate ca nu. E un amin anemic, pana la nefiinta, se mai aude pe ici pe colo. Dar, de mai zici a doua oare, tacere.

E o situatie dureroasa. Ne-am obisnuit. Ni s-a tabacit mintea. Senzorii ni s-au atrofiat si nu mai reactionam. Stiti de ce? Pentru ca am venit aici de atatea ori si nu L-am simtit. Pentru ca am venit aici de atatea ori si nu L-am intalnit. Stiti de ce? Nu pentru ca El nu-i aici. Ci pentru ca noi am venit numai cu carapacea aici, fara sa venim cu sufletul aici, fara sa venim cu interesul aici, fara sa fim insetati de a-L gasi aici. De aceea ne-am tocit. Si spunem: Da, tot asa ma duc cum vin. Stiti de ce ne ducem cum venim? Pentru ca nu facem un plan de separatie intre lucrurile cu care ne preocupam zi de zi, noapte de noapte, cu ganduri, cu framantari, cu planuri si cu interese si cu asa ceva. Sau nici macar nu ne gandim serios ca ne ducem la o intalnire cu Domnul..

Singurul lucru care-l constat in momentul acesta cand spun este ca nimeni nu doarme. Dar asta nu inseamna ca nu va uitati prin mine ca prin sticla. As dori ca Duhul lui Dumnezeu sa ne trezeasca, sa ne sensibilizeze si sa-L intelegem ca Isus Hristos a murit pentru mine, ca Isus Hristos a murit pentru noi. „Da, dar asta s-a spus de atata vreme, frate.” Da, pentru ca lucrul acesta nu trebuie sa lipseasca niciodata din memoria noastra. (Din primele 17:25 minute, mai sunt aprox. 24 minute din mesaj)

VIDEO by Biserica Penticostala nr 1 Dej

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari