Citeste si
-Noua ordine conflictuală mondială: încercuirea Europei
Vă rog să-mi permiteţi să reiau harta difuzată în articolul de ieri: acea imagine a unui spaţiu european înconjurat de un arc de cerc compact construit din ură, intoleranţă, ambiţii de revanşă istorică, invidie, nelinişte pentru viitorul imediat, sărăcie adesea cu mult sub limitele de jos ale statisticilor acceptate de organizaţiile mondiale.
Un arc de cerc din care pot porni vectorii unui atac asupra Europei. Unul care să aibă motivaţii diferite, adesea chiar profund contradictorii, dus către doi mari actori, Federaţia Rusă şi Statul Islamic, uniţi de o ură profundă pe ceea ce înseamnă construcţia de putere şi prosperitate a blocului occidental, Uniunea Europeană şi NATO.
Nu este o mişcare subită, ci una care s-a pregătit în urmă cu mult timp. De partea rusă, refăcând mişcările pe harta niciodată uitată a proiecţiilor pentru liniile de atac împotriva NATO, deplasând doar spre est linia de pornire a mişcării iniţiale.
De partea cealaltă, iată viziunea Statului Islamic asupra cum trebuie să arate viitoarea hartă a lumii peste care trebuie să fluture steagul negru al victoriei răzbunării definitive, al Jihadului cu Şaria ca unică formulă de guvernare pentru o spaţiu al adevărului unic al lui Allah şi mărturisit de Profetul său, Mahomed.
În partea noastră a baricadei, avem Europa, cu cele două formule ale sale de unitate politico-economică, Uniunea Europeană şi politico-militară, NATO, integrând zona de securitate a spaţiului euro-atlantic. Iată posibila hartă de putere pe linia frontului de est al NATO: De-ar fi lucrurile atât de simple… Europa acestui moment prezintă probleme foarte grave de securitte, născute din vulnerabilităţi binecunoscute, doar că, din obsesia corectitudinii politice, foarte puţin prezentate la nivelul discursului public. Vulnerabilităţi care s-au adâncit şi acutizat datorită, pe de o parte, efectelor profunde şi de durată ale unei crize economice, financiare şi sociale prost şi insuficient manageriată de administraţia de la Bruxelles. Pe de altă parte, în locul promisei integrări accelerate a ţărilor membre în proiectul european, vedem o foarte clară şi susţinută tendinţă de refugiu în protecţionism naţional, în aşteptarea prudentă şi destul de speriată a unei noi crize economice, mult mai importantă de cât precedenta, dar şi a unei probabile tensionări extreme a relaţiei cu cei doi vectori care, din acest moment, ameninţă deschis Europa.
Citeste mai mult: adev.ro/nk650g