„Intre Scriptura si ziar” – Iulia & Dan Calinescu – 40 de zile si nopti pentru viata

familia-calinescu-4-de-zile-si-de-nopti-pentru-viata

Vorbim despre alegeri care ne afecteaza: transgenerationale. Putin dintre noi se gandesc, probabil tara asta poarta un blestem, un blestem al sangelui care striga din pamant. Din anii ’50, ’60, incoace, s-au numarat vreo 22 de milioane de avorturi. Problema mea si a unor prieteni care sunt matematicieni de profesie este ca aceasta cifra este mult, mult redusa. De fapt, avem mult mai multe avorturi. Probabil putem vorbi despre o cifra de peste 30-35 de milioane de avorturi de atunci incoace. Este o povara imensa si ne miram de blestemul care este peste tara. Probabil, trebuie sa ne cerem iertare lui Dumnezeu si trebuie sa venim cu ispasire inaintea Lui, ispasire in post si rugaciune. […]

Am vrea sa discutam acum inaintea Postului Mare si am vrea sa continuam apoi sa ne rugam si sa facem campanie Pro-viata. Pentru aceasta am invitat in emisiunea noastra „Intre Scriptura si Ziar” familia Calinescu.

Reclame

Marius Cruceru ~ Clubul caramizilor parabisericesti

Bricks talking caricature

Tineri fara biserica, va faceti praf.

El a venit sa aduca vestea buna a pacii, voua, celor ce erati departe si pace celor ce erati aproape.

Marius Cruceru

Marius Cruceru

Roada Duhului Sfant este dragostea, bucuria, pacea. „Caci prin El si unii si altii  avem intrare la Tatal intr-un singur Duh”. De aceea trebuie sa fiu bucuros.  19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni* cu sfinţii, oameni din casa** lui Dumnezeu, – si urmeaza o imagine extraordinara: 20 fiind zidiţi* pe** temelia apostolilor şi prorocilor, piatra†† din capul unghiului fiind Isus Hristos. 

In El, tu esti caramida, eu sunt caramida, ei sunt caramida, tinerii sunt caramizi vii. 21 În El* toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu** sfânt în Domnul. O imagine statica si dinamica. Un templu care creste. 

22 Şi prin* El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul

Habar n-am din ce este construit zidul bisericii dvs. Daca ar fi costruit din caramizi, imaginati-va la un moment dat ca caramida aceea, a 20-a de sus si a patruzecea de jos ar spune: Mie nu mai imi convine aici. Suratele mele-s cam grele pe mine si le suport cam greu. Asta din stanga ma inghesuie, asta din dreapta ma inghesuie si astea de sus parca nu mai imi place de ele si nu mai imi place in compania lor. Eu m-a hotarat sa ies afara. Si asa face si a cincizecea si asa face si a o mia si asa face si a 1.200 si s-au hotarat sa-si faca clubul caramizilor care nu mai sunt in biserica.

Clubul caramizilor parabisericesti. Clubul si grupul caramizilor care s-au izolat. Ce se intampla cu cladirea? Colapseaza. O caramida care-i scoasa din cladire nu-i buna nici macar de nimic. Nu-i buna decat sa te impiedici de ea.

Si daca raman caramizi prin curte, cei care ati lucrat in constructie, cand raman caramizi intregi prin curte, ce se intampla dupa o vreme? Se sfarama si se  fac praf. Dragul meu, vreau sa-ti spun cu toata responsabilitatea: Tineri fara biserica, va faceti praf.

Or fi bune intalnirile voastre,  or fi bune excursiile, vacantele, taberele. Nu tin loc de biserica. Biserica este cladirea lui Dumnezeu. Bisericii i s-a promis ca portile imparatiei mortii n-o vor birui. Nu ONG-urilor, nu fundatiilor, nu organizatiilor, nu celulelor de casa, nici unei alte institutii. Nici primariilor, nimic nu li s-a promis ca portile Imparatiei mortii nu o vor birui! Ci, numai bisericii.

Si  nu exista alta institutie care sa fi rezistat 2.000 + ani de-a lungul istoriei, decat biserica. Au cazut imperii. Sa-u dezbinat natiuni. Au cazut etnii, dar biserica a ramas. Slavit sa fie Domnul bisericii.

CITESTE mai mult aici…..

O mana de ajutor pentru o familie indurerata!

a

SURSA – Marius Cruceru

Marius Cruceru şi Cătălin Dupu la Biserica Baptistă Logos, Chicago

Marius Cruceru si Catalin Dupu la Biserica Baptista Logos Chicago 10 martie 2016
Mesajul fratelui Catalin Dupu la minutul 13:00 – Cinci cadouri care nu costa nici un ban. Text Ioan 13:33

33 Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi*, cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
34 Vă dau o poruncă* nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
35 Prin aceasta* vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

Mesajul fratelui Marius Cruceru la minutul 42:00. Text Deuteronom 4:7-8

7 Care este, în adevăr, neamul* acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii** lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?
8 Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?

Ce mare binecuvantare e sa fii credincios si cand stai in incercari si cand treci prinv alea umbrei mortii, si cand apare intristarea. Iata intrebarea in aceasta seara ne pregateste pentru niste concluzii la ceea ce am discutat in aceasta saptamana: disciplinele spirituale. Studiul si citirea, invatarea in general, invatarea Scripturilor, staruinta in meditatie si rugaciune, solitudinea, postul, pelerinajul, simplificarea vietii sau frugalitatea, supunere la autoritate, slujirea in biserica si slujba in fata societatii si celebrarea inaintea Domnului. Toate acestea se aduna in jurul cuvantului: „ma port aspru cu mine insumi. Ma port aspru cu trupul meu, ca nu cumva dupa ce am vestit altora, eu insumi sa  fiu gasit adokimos (l. greaca), nedrept. Necorespunzator. Cazut la test. As vrea sa inchei in urmatoarele minute toata aceasta discutie despre disciplinele spirituale  cu un lucru care este dupa parerea mea, prea putin amintit intre noi. Si anume, igiena sufleteasca.

VIDEO by  Logos Baptist Ministries

Sa-i iubim sau nu pe musulmani?

Marius Cruceru, Ghita Mocan Intre Scriptura si Ziar Credo TV

Marius Cruceru, Ghita Mocan Intre Scriptura si Ziar Credo TV

„Intre Scriptura si ziar” – Pastor Ghita Mocan’

Sa-i iubim sau nu pe musulmani?

Marius Cruceru: Avem doua categorii la extrema pendulului: ultra-pacifistii si ultra-justitiarii. Ultra-pacifistii se exprima in felul urmator: „Nu trebuie sa avem niciun fel de reactie fata de agresiunea ISIS. Dumnezeu, in suveranitatea Lui, va avea grija de ei. Dumnezeu ii va opri. Noi trebuie doar sa-i iubim. Noi trebuie sa-i acceptam, sa-i evnaghelizam  eventual. Sa stam ca niste oi care sunt duse la taiere.” A doua pozitie este: „Treziti-va europeni. Este ultima sansa. Veti fi inghititi. Valurile  de emigratie care au venit si vor veni aduc tot mai multi teroristi, tot mai multi agresori. Este o conspiratie secreta a muslimilor care invelesc in imigratie pasnica un val de armate teroriste care ne vor distruge setingul cultural. Pastor Ghita Mocan, cum raspundem pastoral, biblic, teologic, celor doua extreme ale pendulului?

Ghita Mocan: Evenimentele care vin peste noi ca un tavalug, nu fac altceva decat sa ne provoace intr-atat de mult, incat cu multa usurinta, dar in acelasi timp in mod pagubos, ne ducem fie spre o extrema, fie spre cealalta. Probabil ca din punct de vedere conceptual, toate aceste  evenimente care au, iata, o nota de violenta uneori absolut terifianta, ne provoaca sa luam atitudini absolut radicale. Ne imping spre un radicalism care din pacate nu este evanghelic…..

Ca sa raspund, o mica introducere pe doua paliere. Biblia, mai ales Vechiul Testament, este o carte in care gasim, mai ales in continutul ei destul de multa violenta. Confruntari armate, confruntari om la om. Gasim un tip de comportament care apare in miniatura, in paradigma acolo si care se reiau ca variatiuni pe aceeasi tema de-a lungul istoriei crestinismului si a lumii. Apoi, in sinul crestinismului istoric vorbind, au existat violente de-a lungul secolelor in fiecare secol, de altfel, de care ar trebui sa ne fie jena. Ar trebui sa ne fie rusine. Ca sa nu mai spunem ca incepand din secolul VII de la aparitia Islamului, intre crestinism si Islam s-au purtat mereu razboi, mai mult sau mai putin vizibil. In orice caz, au fost teritorii castigate, recastigate. Au fost spatii de lupta ideologica sau cu arma. Doar ca acum noi, noua ne este dat sa privim spre aceasta batalie, care de fapt reia o tema mai vechesi o duce insa mult mai departe. Intr-adevar, mult mai departe.

Marius Cruceru: Dace ne uitam asa cum ati invocat prin Scripturi, de la Cain si Abel, de la prima crima pana in Apocalipsa, tot sirul rosu al Scripturii, istoria binecuvantarii, asa cum ii place fratelui Beni Faragau sa spuna: „Istoria binecuvintarii este calauzita de un fir rosu al binecuvintarii lui Dumnezeu, dar si o dira rosie de sange. Avem tot felul de confruntari si unii ar spune, sustinatorii razboiului sfant crestin, care au argumente istorice si teologice la Augustin. Augustin scrie pagini absolut superbe si bine argumentate despre necesitatea razboiului, despre utilitatea razboiului. Despre utilitatea razboiului ca un rau mai mic. Acestia spun: avem un Dumnezeu razboinic. Avem un Dumnezeu care isi pune ingerii sa lupte pana in Apocalipsa. Si vedem in Daniel, vedem in Apocalipsa razboaie care se desfasoara deasupra capetelor noastre, razboaie in lumea spirituala, asa cum vedem, razboaie in care Dumnezeu iese la lupta. Avem un Dumnezeu care isi sfatuieste soldatii spre genocid, spune lui Iosua sa-si curete Canaanul. Cum reactionam, avand aceste modele in minte, aceasta paradigma rezidenta, a unui Dumnezeu razboinic? Cum reactionam si cum raspundem acum cand, iata, evenimentele din Franta ne infioara si ne dau emotia aceea in stomac de dorinta, de razbunare, dorinta de a raspunde.

Ghita Mocan: As incepe raspunsul de la coada. Si as spune  ca prima reactie care o creaza violenta, aproape ca un automatism emotional, este dorinta aceasta, setea de razbunare. Da, sunt de acord ca exista multa tensionare pana in ultima carte a Bibliei. E mai usor fiind suprotabila violenta din Biblie decat violenta de la Paris pentru ca e oarecum mai departe de noi si este destul de departatat in timp si nu punem atata pasiune. Insa, nicaieri in Scriptura, Dumnezeu nu incurajeaza razbunarea. Adica, violenta din Biblie nu este rodul unei razbunari, ci mai degraba a  providentei. Ori, diferenta aceasta, desi pare de nuanta, ea este fundamentala. Daca prima reactie pe care o avem la violenta este razbunarea, ar trebui mai degraba sa ne intrebam de unde vine acea reactie. In mod cert, nu din Duhul lui Dumnezeu. In mod cert, nu din iubirea crestina, inteleasa in sens Nou Testamental in limbajul Domnului Isus, in invatatura Domnului Isus si apoi perpetuata de apostoli. In mod cert, din spiritul acela sau din instinctul acela profund firesc al nostru, sunt reactii viscerale, sunt reactii puternic emotionale. De obicei, si in viata de zi cu zi, cele mai multe greseli le facem pe fond emotional. Ma gandesc ca aceeasi paradigma ar trebui sa o aplicam si dincoace. (notite din primele 9 minute, mai sunt aprox 40 de minute din discutie)

Intre Scriptura si ziar, Marius Cruceru, Ghita Mocan, Credo TV Decembrie 2015

Sa-i iubim sau nu pe musulmani? Ep. 26

VIDEO by Credo TV

Marius Cruceru – Disciplina Spirituala (Biserica Baptista Logos Chicago)

Marius Cruceru Bis. Logos Chicago 1

March 2 2016 – Marius Cruceru

– Disciplina Spirituală (I)

Mesajul incepe la minutul 27:40

TEXT 1 Corinteni 9:24-27

Ieri am avut o discutie cu cineva care a mers in Norvegia, fiind implicat in toate demersurile care se fac acolo pentru familia Bodnariu si respectivul mi-a spus urmatorul lucru: „Ma uit la un popor care se distruge singur. Ma uit la un popor care a uitat orice fel de urma  de moralitate.” Si a adaugat el: „Ma uit la un popor protestant care s-a departat de biserica si de Biblie.” Dragii mei, vreau sa judecati dvs. si sa intelegem ce se intampla cand ne uitam la Polonia, o tara catolica care inca interzice avorturile si divorturile, care infloreste economic. Is catolici. Da. Deci, noi stim doctrina. Stim ce crede. Si ne uitam la tarile nordice care l-au dat pe Erasmus de Rotterdam si alti reformatori si oameni care s-au ocupat de Biblie si ne intrebam: „Ce s-a intamplat?” Exista o explicatie pe care unii o dau si de aceea, mesajul meu din aceasta seara si din seara viitoare (vezi video mai jos) nu va fi un mesaj comod. S-ar putea sa va dea de lucru. Nu va fi un mesaj usor.

Am luat prea usor harul. Am predicat atata despre har  incat l-am luat in usor si l-am luat ca un lucru  de apucat mantuirea. Un grup de crestini a hotarat sa nu se mai roage din urmatorul motiv. S-au surprins pe ei insisi in momentul cand s-au asezat la masa, ca fiind in hipoglicemie si fiindule foarte tare foame, au zis: „Suntem ipocriti. Ne uitam la masa. Ne gandim la friptura si noi ne rugam. Hai sa nu ne mai rugam, ca sa nu fim ipocriti.” Intrebare: credeti ca dupa aceea le-a mai venit sa se roage in mod natural vreodata? Nu. Asta inseamna ca sunt niste lucruri la care trebuie sa strangi din pumni. Trebuie sa strangi si sa le faci, ca asa se face. Ca spiritualitatea nu-i naturala. Carnalitatea, poftele, da. Dar spiritualitatea nu ne vine natural. Nu stiu daca va surprind. Probabil fratelui Ovidiu si fratelui Chiu le vine in mod natural. Dar, eu va marturisesc un lucru. Nu ma scol dimineata si imi frec mainile si zic: De-abia astept sa citesc Biblia. Nu-mi vine. Nu ma scol si spun: De-abia astept sa ma rog. Si cand se apropie ziua de post, zic: „Ah, extraordinar, mi-a asa o pofta sa poftesc. Nu mai pot.” Cand vine cate o seara de veghere, ma sperii ca stiu ca mi se va face somn si voi face pulsul mare.  Dragii mei, impulsurile noastre trupesti carnale, cat suntem in trup, trebuie prinse, domesticite, umilite, constranse, bagate cu nasul in tarana. Si, asa cum spune Ieremia: Omul, cat este tanar, sa ia un jug, sa-si umple gura cu tarana. Si nu numai cat este tanar, daca este cazul si cand este mai batran.

Acuma, trebuie de la inceput sa deosebim intre doua lucruri. Este un pendul care se poate misca intre legalism- si cineva spunea: legalismul este  definit ca o aderenta excesiva  la formule de viata sau  la lege. Si legalistii cred ca prin lege vom fi mantuiti. Daca respecti cutare reguli e ca la carnat. Ce bagi pe o parte, iese pe partea cealalta. Si daca ai facut reteta cutare, vei fi mantuit. Asa i-a mustrat Domnul pe farisei pentru ca asta credeau ei. Faci cutare si cutare lucru, este reteta pentru mantuire. Pe cand, disciplina este  activitatea sau exercitiul care dezvolta o abilitate spirituala.  As vrea in aceste seri (aceste doua videos din aceasta postare reprezinta cele doua seri) sa ne referim la Discpilina Spirituala.

Care este cea mai mare pierdere a crestinismului modern? Cea mai mare pierdere a crestinismului modern, cred eu, cand avem posibilitatea  sa comunicam mai mult,  sa ne intalnim mai mult. Nu ne mai ascundem in catacombe. Avem libertate inca in lumea civilizata sa ne vedem fata catre fata. Putem lua breakfasturi impreuna. Putem sa mergem la cina impreuna, putem sa ne telefonam in timpul zile, sa ne trimitem mesaje. Cea mai mare pierdere este ca suntem conectati, dar nu mai avem comuniune. Suntem conectati, dar nu mai avem partasie. Si, nemaiavand partasie, s-a pierdut si ceea ce a facut crestinismul  in 60 de ani de la inaltarea Domnului la ceruri, sa ocupe toata lumea civilizata sa devina un imperiu de temut. In 321 A.D Constantin Cel Mare, fiind foarte bun politician,  si-a dat seama ca crestinii sunt atat de raspanditi si  atat de puternici, incat, daca nu devine si el  cu toata oaste lui crestin, va pierde definitiv imparatia.

Cum de s-a raspandit crestinismul atat de repede, fara avioane, fara masini, fara fax, fara telefoane? Stiti cum? Prin ucenicie. De la om, la om. Cea mai mare pierdere este relatia aceasta: mentor-ucenic, maiestru-discipol, relatia Pavel-Timotei si Pavel-Tit. In acelasi timp, ceea ce s-a pierdut este invatatura despre credinta, cum sa-ti traiesti credinta teoretic si cum sa-ti traiesti credinta practic. Ce este disciplina? Disciplina este din aceeasi familie de cuvinte cu cuvantul discipol. Noi spunem si din pacate s-a contaminat acest cuvant si spunem: am facut disciplina bisericii azi. Si ,cand spunem ‘am facut disciplina bisericii azi’, ce inseamna asta? Punere deoparte si excludere. Ei, nu insemna asta. Disciplina bisericeasca insemna ca cineva dupa ce s-a convertit intra intr-un proces, cum spun didahiile apostolilor si pana la Augustin este pomenit. Botezul se facea o singura data pe an, in noaptea Pastelor, in apa curgatoare in natura, se imbracau in haine albe adulti, atentie, adulti si dupa ce treceau prin mai multe cicluri de invatare a Scripturilor. Erau testati. Erau examinati. Si catehuminii care deveneau competenti, competenti erau cei care cereau impreuna botezul. Asta inseamna in limba latina competentes: cei care cer impreuna botezul.

Cei care  cereau impreuna botezul erau dusi, examinati si dupa ce erau examinati erau botezati. Erau obligati la ascultare, la slujire,  la supunere, la frangerea voii. Ganditi-va ce se intampla in bisericile noastre, de obicei. Nu stiu cum e la dvs. dar am incercat ani de zile sa corectez acest lucru in biserica noastra si in bisericile care le-am pastorit.Se boteaza oamenii. Se predau Domnului, se boteaza si o saptamana de la botez, prima, ii stim pe nume, dupa care se pierd printre ceilalti si nu le mai are nimeni grija. Nu-i mai intreaba nimeni: „Tu, cum mai esti in relatia cu Domnul? Ai mai citit Biblia? Ai mai postit? Ai mai memorat versete?” Ne bucuram cum se bucurau indienii ca au scalpuri. Ii punem pe panoplie, avem pozele cu botezuri. Ii numaram la numar. Ne cresc membrii. Si membrii aceia sunt numere. Eventual, nume in registru bisericii. Dar, nu sunt ucenici.

Faceti un exercitiu mental. Cand te-ai pocait, ucenicul cui ai fost? De la cine ai invatat credinta? Cine te-a invatat cum sa citesti Biblia? Cum sa postesti? Cine te-a invatat ce-i bine si ce=i rau pe calea credintei? Si acuma, a doua intrebare fundamentala: daca ai crescut in credinta, care ti-s ucenicii? Cine te urmeaza? Tu cand te uiti in urma, cine paseste in urma ta? (Notite pana la minutul 39:00 mai sunt aprox 40 min din mesaj) Mesajul incepe la minutul 27:00)

Fragment de la minutul 56 – De ce trebuie sa ne purtam aspru cu trupul nostru? Intre nastere si moarte suntem in trup. Da? Nu asta este sfarsitul existentei noastre. Imaginati-va ca la sportivi, ca suntem  in perioada de pregatie, un fel de alergare si incalzire pe marginea terenului. Inca n-am intrat in arena. Suntem doar in pregatirea pentru meciul cel mare, pentru cand vom primi laurii victoriei. Aceasta existenta a noastra in trup este un fragment, este o picatura de timp fata de ceea ce ne asteapta. Insa aici ne dam cateva examene, dragii mei. aici este partea de cioplire si de pregatire. Partea asta, de dincoace de moarte, cat suntem in trup, este partea in care  Olarul ne tranteste pe roata olarului si baga degetele in noi ca sa ne modeleze caracterele si sa ne pregateasca pentru adevarata glorificare. Apostolul, in 1 Corinteni 9, are un discurs cu multe intrebari retorice despre ce inseamna adevarata libertate. Nu stiu daca la dvs. se poarta, dar la noi a inceput sa vina un curent din acesta: totu-i permis. Nu spune apostolul Pavel? Toate lucrurile imi sunt permise. Ei uita partea a 2-a: nu toate imi sunt de folos. Si am ajuns asa: ceai crestin dansant. Pentru ca dansul nu mai este o problema. Ceai crestin dansant, sa fim relevanti pentru … O bauta la bere. Cei care nu pot si nu rezista, de cad sub masa, fara alcool. O bauta la bere la studiu biblic. Fumatul nu mai este o problema, ca doar si Spurgeon a fumat. Ei nu stiu ca a facut si guta si s-a chinuit. Si multe, multe alte libertati pe care si le asuma oamenii in numele harului. Si spun: „Deci, calea a fost aicea. Si noi largim calea din ce in ce mai mult ca sa ne bucuram de adevrata libertate in Hristos. Iata ce spune ap. Pavel:

1 Corinteni 9
1. Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteti voi lucrul meu in Domnul?
2. Daca nu sunt apostol pentru altii, sunt macar pentru voi; caci voi sunteti pecetea apostoliei mele in Domnul.
3. Iata raspunsul meu de aparare impotriva celor ce ma cerceteaza.
4. N-avem dreptul sa mancam si sa bem?
5. N-avem dreptul sa ducem cu noi o sora, care sa fie nevasta noastra, cum fac ceilalti apostoli si fratii Domnului si Chifa?
6. Ori numai eu si Barnaba n-avem dreptul sa nu lucram?
7. Cine merge la razboi pe cheltuiala sa? Cine sadeste o vie, si nu mananca din rodul ei? Cine paste o turma, si nu mananca din laptele turmei?

Trei metafore sunt aici: soldat, agricultor si sportiv. Acestea apar si in Timotei. La razboi, soldatul are o scapare de griji, dar cu pretul limitarilor. Trebuie sa se limiteze. Trebuie sa fie credincios celui ce l-a angajat. Agricultorul si el se supune la unele restrangeri. Sportivul si el se supune la unele restrangeri. De ce nu s-a folosit Pavel de dreptul lui?

8. Lucrurile acestea le spun dupa felul oamenilor? Nu le spune si Legea?
9. In adevar, in Legea lui Moise este scris: „Sa nu legi gura boului care treiera graul!” Pe boi ii are in vedere Dumnezeu aici?
10. Sau vorbeste El inadins pentru noi? […..]
12. Daca se bucura altii de acest drept asupra voastra, nu ni se cade cu mult mai mult noua? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta…

Foarte interesant. De ce, apostolul Pavel, spunea: am libertate, sunt slobod, dar nu ma folosesc de drepturile mele. Imi restrang. Ma autofrustrez. Iau disciplina sportivului. Dragii mei, nu are un sportiv libertatea de a se duce sa manance in fiecare zi la McDonald’s? De ce nu se duce si-o face? Pentru ca prinde greutati in plus cand trebuie sa alerge. Nu-i asa? N-are soldatul libertatea de a dormi unde vrea? De ce trebuie sa doarma in cazarma? Ca sa fie tot timpul disponibil. N-are agricultorul libertatea  de-a dormi pana la ora 10 dimineata? De ce se scoala la ora 5 dimineata? Se autorestrange. Isi restrange libertatile pentru ca are in vedere un premiu mai mare, o rasplata mai mare. Sportivul are in vedere cununa de lauri. Soldatul are in vedere sa placa celui ce l-a inscris la oaste. Si agricultorul viseaza la recolta din toamna. Toti au ceva care este aruncat in fata si de dragul a ceea ce a aruncat in fata , precum de spune despre Moise, in Epistola catre Evrei, in cap. 11, ‘de dragul rasplatii dinainte’, practici niste restrangeriniste frustrari….

VIDEO by Logos Baptist Ministries

Marius Cruceru Bis. Logos Chicago 2

March 3 2016 – Marius Cruceru

– Disciplina Spirituală (II)

Le spun adeseori studentilor ca facultatea e facultativa. Nu-i obliga nimeni. Da, pe unii ii obliga parintii, desi eu cred ca ar avea mai mult talent sa fie un excelenti tinichigii sau excelenti strungari. Ii obliga sa devina intelectuali si ei devin delectalai. N-au nici un fel de intalnire cu activitatea intelectuala. Dar, daca-i ordin, cu placere. Si atunci, sarmanii copii studiaza, studiaza, studiaza si nu se alege nimic de viata lor pentru ca sunt oameni nepotriviti la loc nepotrivit. Intr-un fel si crestinismul e asa, dragii mei. Crestinismul nu-i pentru oameni superficiali. Crestinismul nu-i pentru oameni duplicitari. Crestinismul nu-i pentru amatori de crestinism. Crestinismul nu e pentru cei care vor sa se joace cu pocainta, cum am aflat ieri, ca Esau care se joaca cu pocainta  in asa fel incat a uitat locul unde a pus-o. Am un prieten in Spania, constructor. A inceput ca emigrant. A dormit pe banci in Madrid. Dupa care, incet, incet, Dumnezeu l-a binecuvintat. A facut o echipa de constructori, astfel ca in 2008, cand toata industria spaniola s-a blocat si  toti constructorii s-au oprit, el era cu un microbuz de muncitori si circula pe o autostrada. L-a oprit politia si a zis: „Ce faceti aici? Sunteti Romani.” „La munca.” „Unde?” „La constructie.” „Nu-i adevarat. Nu se poate.” Si l-au urmarit. Au mers si au zis: „Vreau sa vedem unde construiti.” Si intr-adevar, oamenii construiau. Harnici, parolisti, construiau. Foarte multi bani au facut si la un moment dat s-au hotarat sa plece in concediu. Au plecat in concediu co sotia si aveau vreo 20.000 euro, o suma extraordinar de mare pentru mine si au zis: „Ce sa facem cu astia?” Si i-au pus undeva.  Au plecat in concediu. In concediu uiti de multe lucruri. S-au intors. Au uitat de bani. La un moment dat, la catva timp si-au adus aminte de bani. Unde-s banii? Unde-s banii?Au certat-o pe cea care le facea curatenie, dar ea nu stia nimic. Au inceput sa-si banuiasca  prietenii, cei ce calcau prin aparatamentul lor. In sfarsit, si-au luat gandul. A venit toamna, a venit iarna si sotia a trebuit sa incalte cizmele. Si-a luat o pereche de cizme si nu mai putea sa bage piciorul in cizma. Au gasit banii. Au uitat locul unde au pus. La fel se intampla cu pocainta, dragii mei.

Pocainta este o valoare extraordinar de mare. Numai ca cei care sunt nascuti si crescuti in familii de pocaiti si este o lege in sociologie a unei realitati trans-generationale. Cei care suntem din familiei de pocaiti, ajungem la a treia sau a patra generatie si este legea celei de-a patra generatie care nu mai pretuim ce au pretuit inaintasii nostri. Prima generatie este extrem de entuziasta. A doua urmeaza prin educatie pasii primei generatii. A treia generatie este un pic mai relaxata si incep sa largeasca un pic caile inaintasilor. A patra generatie este generatia razvratitilor, revoltatilor, a celor care incearca sa conteste ce au facut parintii si bunicii lor. Insa este o veste buna. Uneori, a cincea generatie, incep sa se intoarca la origini. Si apare reforma spirituala. Apare reintoarcerea la lucrurile de la inceput. Ca unul care sunt la a patra generatie de baptisti, ma uit la copiii mei si sper ca ei sa fie generatia celor care se intorc la caile dintai. La caile vechi. La caile pocaintei. Cum spunea Tozer: Noi vrem puterea crucii celei vechi, dar nu vrem sa platim pretul pentru crucea cea veche. (Notite pana la minutul 41, mai sunt aprox 55 min din mesaj)

Mesajul incepe la minutul 34

TEXT 1 Corinteni 9:24-27 (Mesaj Part 2)

Cristi Tepes – VIDEO de la Slujba de Inmormantare

Cristi Tepes Inmormantare (Agnus Dei)

Au fost prezenti mai multi pastori / slujitori printre care si –

Emanuel Dejeu,
Octavian Baban
Marius Cruceru
Vasile Talos
Cornel Boingeanu

 

NewsNet Creștin – La Ordinea Zilei: Cristi Țepeș – Audioportret

Cristi Tepes Audio portret
Interviuri cu diverse personalitati care l-au cunoscut pe Cristi Tepes.
(Pastorii Ghita Mocan, Vasile Alexandru Talos si Marius Cruceru, Directorul RVE Bucuresti – Cristi Pavel, actrita Ileana Cernat  si Viki Sasu – redactor sef RVE Bucuresti)

Asculta aici – http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2015/12/la-ordinea-zilei-cristi-tepes.html

Bocet pentru Cristi Țepeș

cristi-tepes

Marius Cruceru, Profesor Universitatea Emanuel Oradea –

Ci mai faci, dragule!

Zîmbea și mă acoperea ca o dună. Apoi vorbea de Domnul Isus. Mai înainte de orice.

Mi-a fost călăuză în lecturi în anii liceului.

CITESTE mai MULT aici – http://mariuscruceru.ro/2015/12/12/bocet-pentru-cristi-tepes/

Marius Cruceru ~ CU IRISUL DESCHIS – Vicii si virtuti 8 – mania vs blandetea

Photo Agnus Dei

Photo Agnus Dei captura

Marius Cruceru: In Noiembrie, anul acesta, implinesc 30 de ani de cand predic Evanghelia de la amvon. Si predica din seara aceasta este una dintre cele mai grele pentru ca sunt manios, este o predica despre manie. Si am in gat o manie si multe intrebari pentru Dumnezeu. Am eu o lista speciala pentru Dumnezeu pe care i-o amintesc tot timpul …. Am o manie care ma face sa tremur tot timpul cand vad  o femeie gravida spulberata de trecerea de pietoni… Ieri m-am maniat. Am fost intr-un orfelinat. Sunt 80 de copii acolo, un orfelinat internat.  80 de copii si multi dintre dvs va imaginati ca acei copii sunt copii de rromi abandonati. In grupa in care eu am fost erau 2 copii de rromi, restul erau blonzi cu ochi albastri. Am avut manie cand am fost si l-am ridicat pe Noah Christopher de la maternitate  si mi-au spus asistentele de acolo ca sunt 24 de copii abandonati in maternitate. Dragii mei, sunt tot felul de manii care ne fac sa spumegam si acestea sunt manii bune si sunt manii proaste. Sunt manii bune si sunt manii rele.
Nu exista la celelalte vicii curvie buna si curvie rea. Nu exista lacomie buna si lacomie rea.  Dar exista manie buna si manie rea. Exista manie dumnezeiasca. Sa citim un text despre mania lui Dumnezeu, o manie incontestabil sfanta. Si apoi, dupa citirea acestui text si alte doua texte scurte din Efeseni 4:26 si Iacov 1:20, il voi ruga pe fratele Beni [Faragau] sa ne conduca intr-o rugaciune.

Romani 1:18-21

18 Mânia* lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
19 Fiindcă* ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu**.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute* ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi,
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte* şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

„Intre Scriptura si ziar” Ep. 17 – Viorel Dejeu (despre cancer)

Intre Scriptura si ziar, interviu cu Viorel Dejeu realizar de Marius Cruceru.

„Intre Scriptura si ziar” 19 – Ghita Mocan – Care este starea bisericii de azi?

Intre Scriptura si ziar, Ghita Mocan, Marius Cruceru, Credo TV, Care este starea bisericii de azi?


VIDEO by Credo TV

 

Marius Cruceru – CU IRISUL DESCHIS – Vicii si Virtuti 1 – Privire de ansamblu

Marius Cruceru: Vicii si virtuti ale crestinului contemporan.

Marius CruceruCultura nu face doi bani si nu ne poate salva. Cunostintele  n-au nici un sens. Degeaba as avea toata stiinta si toata cunostinta daca nu am dragoste. Suntem in cautarea bunatatii si unii si altii. Nu cred ca este vreo fiinta umana care sa se nasca si apoi sa creasca cu gandul de a face rau. Si daca exista asa ceva, banuiesc ca e vorba de o posesiune demonica.

Ce vom face? Acuma, suntem intre doua realitati. Pendulam intre doua alegeri. Bun, pai, daca ati spus ca nu putem fi buni, atunci am abandonat lupta. Deci, stam asa si Duhul Sfant sa vina sa ne schimbe din afara si abandonam lupta crestina.  A doua optiune este sa strangem din pumni  si sa strangem din dinti si sa vrem sa ne imbunatatim. Amandoua cred ca sunt solutii gresite si propunerea care o am este la mijloc. Sa luptam in prezenta harului lui Dumnezeu. Sa ne chinuim pentru desavarsire si El sa ne schimbe. Sa incercam sa alergam si El termina cursa pentru noi. Sa ne imbracam in Hristos precum spune apostolul: Am fost rastignit impreuna cu Hristos si nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine.

Vom incerca sa ne ocupam de pacatele mici, subtile, de vulpile mici care strica viile. Si cred ca exista posibilitatea cel putin de a incerca. Cel putin de a lupta. Sa incercam sa ne analizam mecanismele  care starnesc aceste sapte perechi de pacate care genereaza toate celelalte, pentru ca le-am ales pe acestea sapte in lumina  traditiei si in lumina interpretarii traditii hermeneutice care este pana la noi din pricina faptului cum  bine observa multi dintre autorii de scrieri de etica si patologiei spirituale de-a lungul istoriei ca aceste pacate izvorasc alte pacate. Aceste pacate, cum ar fi lacomia de bani- iubirea de bani este radacina tuturor celorlalte rele. Vom incerca sa ne uitam la acestea. Vom incerca sa facem un excurs diacronic prin istorie, s-o luam de la capat, sa ne uitam prin Scripturi. Sa venim in contemporanitate, sa ne autoanalizam si as vrea sa ne motivam unii pe altii.

Crestini, sa ne luptam. Sa devenim mai buni si sa-L lasam pe El sa ne faca mai buni. Partea noastra trebuie  facuta. Partea lui este harul. Lupta noastra – vedeti? Suntem mantuiti prin har, nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni. Dar Matei 25 spune ca vom fi judecati dupa fapte. Am un prieten care s-a convertit de cativa ani la evanghelici. Acum este retras, dezamagit, inchis si cinic. A descoperit, de exemplu, pocaitii nu stiu sa fie prieteni. Si tanjeste. Isi spun frati. Spun pace si barfesc  cum nu stiu sa barfeasca budistii. Se ghiontesc, se otravesc unii pe altii si tanjeste dupa prietenii vechi, cu fosti puscariasi. A descoperit ca nu stim sa fim generosi. Ca suntem rosi de aceleasi lucruri pe care prietenii sai credinciosi le considera de asemenea si ei mizerabile.

 As vrea in analiza noastra pe urmatoarele sapte luni sa ne miscam dinspre functional, adica dinspre ceea ce descriem- suntem buni pentru ca facem fapte bune. Suntem rai pentru ca facem fapte rele- spre ontologic. Cine suntem noi, de fapt? Cum suntem structurati in caderea noastra si cum harul lui Dumnezeu ne poate lumina, ne poate schimba prin puterea Lui?  Cum putem scapa de pacate mari? Cum putem sa anulam aceste liste cu pacatele care ne fac scuzabili inaintea lui Dumnezeu.

As vrea sa ne indreptam spre lista definitiva. In seara aceasta am incercat sa vedem cum s-au renegociat listele. Intre Proverbe si Galateni, intre lista de traditii, as vrea sa va ofer acuma spre final  lista definitiva, lista de la Calvar. Isus Hristos este pe cruce si lista de acolo este nesfarsita. Imaginati-va urmatoarea scena, cum cred ca eu am  patit deja. Ma duc cu listuta mea de pacate si cand eram un crestin mai imatur, ma rugam cam asa, cum aud inca rugaciuni duminica: „Doamne, daca te-am suparat cu ceva in saptamana asta…” Dragii mei, intr-o saptamana…! Eu as vrea sa iau cina de la o secunda la o secunda. Stiti de ce vreau sa fie cina de la o secunda la o secunda? Pentru ca o luna mi se pare imens, mi se pare astronomic. Stiti, noi la baptisti luam Cina in prima saptamana din fiecare luna. Si stam si meditam: „Oare am fost rau? Merit,” si se ridica in picioare. La noi in biserica se ridica in picioare. Merit si intind mana. De 20 de ani de cand impart Cina, ca s-ar fi uitat oamenii urit la mine daca n-as fi impartit Cina   ca pastor. De 20 de ani de cand impart Cina ma ridic si ma intreb: „Merit? Nu merit?” Si acesta este raspunsul bun. Fiecare sa se cerceteze pe sine insusi si apoi sa ia. De ce? Pentru ca ai ajuns la concluzia ca nu meriti. Si de asta avem nevoie de har. De asta avem nevoie de iertare, de Dumnezeu. Ce ar fi harul daca am ajunge la concluzia: O luna de zile m-am chinuit sa fiu bun si am reusit. Doamne, esti dator, deci pune aici pe masa. Ospatul ceresc, Cina Domnului, tocmai discutam de la egal. Tu bun, eu bun. Tu sfant, eu sfant.

Si Dumnezeu ne invita la masa si spune: Eu voi intra le el si vo i cina cu el si el cu Mine. Si creeaza El coegalitatea, El ne invita si cand esti coegal cu Dumnezeu la masa, pe tron impreuna cu El, domnind impreuna cu El, simti micimea  si prabusirea pentru ca odata la cruce eu am venit cu listuta mea si am zis: „Doamne, uite, deci, curvar n-am fost. N-am dat in cap nimanui. Deci, din toate pacatele fundamentale , daca te uiti, impreuna le stergem una cu una si eu cred ca sunt destul de cumsecade. Ma primesti in rai?” Si Dumnezeu desfasoara si zice: „Hai sa-ti arat Eu lista. Si desfasoara lista Lui, zice „toate rautatile, toate privirile, toate atitudinile si strambatura aia din nas ca nu ti-a placut mancarea mamei tale care a fost facuta cu sacrificiu, ala-i pacat. Nemultumire- a venit din partea inimii tale corupte. Si ala-i pacat. „Si aia, Doamne?” Pai, atunci, ce rost mai are? Tu stii care rost? Uite, aici e Fiul Meu. Si a luat lista mea de pacate si a agatat-o in palma Lui. Dragii mei, pornim la o noua aventura. Eu pornesc in aventura ca tata la un copil pacatos. Tot ce imi doresc in viitor este ca sa-mi iau pe baietii mei Naum si Noah si sa-i duc la cruce. Sa-si aduca listele lor, sa le complecteze Dumnezeu cu lista Lui. Si pentru ca Dumnezeu are doua maini si eu am doi baieti, sa ia listele lor  si sa le agat in cuiele in care a fost batut Hristos. Si listele acelea sa curga peste pacatele lor si sa topeasca pacatul cum topeste acidul carnea, cum dizolva sarea sangele, cum lumina dizolva intunericul. Stiti ce se intampla acolo? „

1 Cine a crezut* în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul** Domnului?2 El a crescut* înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea** nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.  3 Dispreţuit* şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit** cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. 4 Totuşi El* suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. 5 Dar El era străpuns* pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.

-pentru viciile noastre si pentru toate falsele noastre virtuti. Pentru tot ceea ce vom fi interpretat noi vreodata ca suntem virtuosi si n-am fost niciodata. Noi rataceam crezand ca ce-i virtute este viciu de fapt si viciile le-am incurcat cu virtutile. Noi rataceam ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui. Dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. Listele noastre ale tuturor. Viciile noastre ale tuturor. Acolo sunt dizolvate, acolo sunt sterse si aceasta in traducere libera se numeste har. Sper sa putem parcurge sapte luni o aventura printre vicii si virtuti, facandu-ne fiecare, cu bisturiu Cuvantului analiza, despartindu-ne duhul de spirit si spiritul de suflet, incercand sa vedem ce se afla acolo in inima deznadajduit de inselatoare a fiecare dintre noi si sa strigam la sfarsitul acestei serii in a noua intalnire: Avem nevoie de har! Ca asa se incheie Scriptura. Si harul lui Dumnezeu a fie cu noi toti. Amin.

Marius Cruceru ~ Clubul caramizilor parabisericesti

Bricks talking caricature

El a venit sa aduca vestea buna a pacii, voua, celor ce erati departe si pace celor ce erati aproape.

Marius Cruceru

Marius Cruceru

Roada Duhului Sfant este dragostea, bucuria, pacea. „Caci prin El si unii si altii  avem intrare la Tatal intr-un singur Duh”. De aceea trebuie sa fiu bucuros.  19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni* cu sfinţii, oameni din casa** lui Dumnezeu, – si urmeaza o imagine extraordinara: 20 fiind zidiţi* pe** temelia apostolilor şi prorocilor, piatra†† din capul unghiului fiind Isus Hristos. 

In El, tu esti caramida, eu sunt caramida, ei sunt caramida, tinerii sunt caramizi vii. 21 În El* toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu** sfânt în Domnul. O imagine statica si dinamica. Un templu care creste. 

22 Şi prin* El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul

Habar n-am din ce este construit zidul bisericii dvs. Daca ar fi costruit din caramizi, imaginati-va la un moment dat ca caramida aceea, a 20-a de sus si a patruzecea de jos ar spune: Mie nu mai imi convine aici. Suratele mele-s cam grele pe mine si le suport cam greu. Asta din stanga ma inghesuie, asta din dreapta ma inghesuie si astea de sus parca nu mai imi place de ele si nu mai imi place in compania lor. Eu m-a hotarat sa ies afara. Si asa face si a cincizecea si asa face si a o mia si asa face si a 1.200 si s-au hotarat sa-si faca clubul caramizilor care nu mai sunt in biserica.

Clubul caramizilor parabisericesti. Clubul si grupul caramizilor care s-au izolat. Ce se intampla cu cladirea? Colapseaza. O caramida care-i scoasa din cladire nu-i buna nici macar de nimic. Nu-i buna decat sa te impiedici de ea.

Si daca raman caramizi prin curte, cei care ati lucrat in constructie, cand raman caramizi intregi prin curte, ce se intampla dupa o vreme? Se sfarama si se  fac praf. Dragul meu, vreau sa-ti spun cu toata responsabilitatea: tineri fara biserica va faceti praf.

Or fi bune intalnirile voastre,  or fi bune excursiile, vacantele, taberele. Nu tin loc de biserica. Biserica este cladirea lui Dumnezeu. Bisericii i s-a promis ca portile imparatiei mortii n-o vor birui. Nu ONGurilor, nu fundatiilor, nu organizatiilor, nu celulelor de casa, nici unei alte institutii. Nici primariilor, nimic nu li s-a promis, ca portile Imparatiei mortii nu o vor birui! Ci, numai bisericii.

Si  nu exista alta institutie care sa fi rezistat 2.000 + ani de-a lungul istoriei, decat biserica. Au cazut imperii. Sa-u dezbinat natiuni. Au cazut etnii, dar biserica a ramas. Slavit sa fie Domnul bisericii.

CITESTE mai mult aici…..

Marius Cruceru ~ Trei intrebari „DE CE?” 1.De ce nu ai voie niciodata sa fii dezamagit de biserica? Biserica Izvorul Vieţii 6 septembrie 2015

Marius Cruceru Photo captura de Agus Dei

Marius Cruceru Photo captura de Agus Dei ~ Biserica Izvorul Vieţii 6 septembrie 2015

Text Efeseni 1:1-12

1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin* voia lui Dumnezeu, către sfinţii** care sunt în Efes şi† credincioşii în Hristos Isus:
2 Har* şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Binecuvântat* să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4 În El, Dumnezeu ne-a* ales înainte** de întemeierea lumii, ca să fim† sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai* dinainte să fim înfiaţi** prin Isus Hristos, dupㆠbuna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda slavei harului Său, pe* care ni l-a dat în Preaiubitul Lui**.
7 În* El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile** harului Său
8 pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9 căci a binevoit să ne descopere* taina voii Sale după planul pe care-l** alcătuise în Sine Însuşi,
10 ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea* vremurilor, spre** a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate† lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.
11 În El* am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai** dinainte, dupㆠhotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,
12 ca* să slujim de laudă slavei Sale, noi, care** mai dinainte am nădăjduit în Hristos.

Scumpa biserica, traim zile extrem de dificile pentru biserica Domnului. Traim vremuri in care ne plangem. Si calatorind mult si la fratii penticostali si la fratii baptisti si la fratii Crestini dupa Evanghelie, peste tot aud aceleasi lucruri: „nu mai sunt vremurile de odinioara. Nu se mai pocaiesc oamenii cum se pocaiau, nu mai este credinta cum a fost, nu mai este aceeasi asprime a credintei. Sunt unii care vor sa largeasca calea Domnului. Nu mai este atata putere in predicare. Nu mai este atata placere de a veni la Casa Domnului….” Toate sunt adevarate intr-un fel. Traim vremuri foarte dificile si este o bucurie pentru mine cand vad o biserica plina pentru ca daca mergeti mai incolo de Ungaria, Austria, Anglia, Olanda, veti descoperi nu numai biserici goale duminica, ci biserici care au fost transformate in expozitii si in muzee. Si, in prima biserica baptista care a fost in Amsterdam, acum 500+ ani, acum este o cafenea la ora actuala.

Traim vremuri intr-adevar delicate. Libertatea ne-a adus multe multe beneficii, dar si multe lucruri care stau impotriva marturiei crestine. Acuma este o problema. Aud, mai ales din generatia mea, cei care sunt la 40, 30 de ani, si generatia lor, care sunt la 30, 20 de ani, urmatoarea critica: „Sunt dezamagit de biserica mea. Nu mai imi place. Parca nu mai este… mai bine cautam ceva pe internet si ascultam niste predici de acolo. In seara aceasta, as vrea sa ne uitam in Epistola lui Pavel catre Efeseni si sa ne raspundem la trei intrebari „de ce”.

1.De ce nu ai voie niciodata sa fii dezamagit de biserica?

Prima intrebare este: De ce nu ai voie niciodata sa fii dezamagit de biserica? Observati ca am evitat ‘biserica ta”. Pentru ca nu e a ta. Nu poti spune „biserica mea”. Este biserica la care mergi tu, dar nu-i biserica ta. N-ai varsat nici o picatura de sange pentru ea. Altcineva este Mirele bisericii si altcineva a varsat sangele pentru a fi rascumparata biserica. Altcineva este Mire si biserica este Mireasa.

Cum poate cineva fi dezamagit de o comunitate in care a fost primit prin har? Cum poti sa fii dezamagit de biserica lui Hristos, care te-a primit cu bratele deschise, este comunitatea celor mantuiti, este poporul Domnului care merge spre cer, n-ai platit bilet de intrare, nu ai sacrificat absolut nimic. Nu ti-a cerut nimeni sa mergi pe coate si genunchi in jurul bisericii, sa te biciuesti sau sa faci altceva, ca sa intri in biserica lui Hristos, ci prin har. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta, ca sa nu se laude nimeni. Nimeni. De aceea, cand spui ‘biserica ta’, e o mentalitate gresita. Ai mentalitatea aceasta, ca tu vii la biserica si biserica iti este datoare cu ceva.
~Cand vii la biserica, vii cu mentalitatea celui care merge la filarmonica si a platit bilet.  „Nu-mi place cum a cantat corul.”
Dar, tu de cand ai devenit critic de arta? De cand, biserica, a devenit filarmonica?
~”Nu-mi place, ca sora s-a incurcat la poezie.” Dar, de cand e biserica cenaclu?
~”Nu-mi place biserica din seara aceasta.” Dar, cine te-a pus arbitru?

photo facebook

photo fFaceook

In momentul cand spui asa ceva, ai un alt gand mai periculos in spate. In activitatea pastorala, timp de 20 de ani, m-am intalnit cu aceasta atitudine: „Sa stiti, ca daca procedati asa, eu nu mai vin la biserica asta.” Stiti ce am zis? „Sanatate, tata, si noroc.” Nu poti sa santajezi biserica, spunand ca tu mai vii. Ca, tu nu faci un bine. Uneori, oamenii isi imagineaza ca este un mare bine care tu il faci, ca vii la biserica. Nu, dragul meu, binele pe care-l faci este in primul rand tie, ca vii la biserica. Tu ai nevoie de biserica, nu biserica are nevoie de tine. Nu faci nimanui nici un hatar, nici macar parintilor, nici macar membrilor din comitet, nici prezbiterilor. Nu le faceti absolut nici o favoare pentru ca, atentie: daca nu vii la biserica, drumul celalalt, unde credeti ca duce? La crasma, la discoteca? Stiti unde duce celalalt drum? In iad. Sunt doar doua chei, dragii mei, este calea ingusta care duce spre Imparatia lui Dumnezeu si asta nu se poate, doar prin biserica. De asta, nu poti sa spui…

Ciprian, in primele secole crestine, un episcop crestin, a spus: unus christianus, nullus christianus. Un crestin izolat nu este crestin, nu poate fi crestin, pentru ca un crestin nu poate trai decat prin biserica. Daca, Doamne fereste, taind la abric, Doamne fereste, iti scapa o scandura intr-un nod si ti-ai taiat un deget, spui: „Mare pierdere, mai am inca noua.” Ce se intampla cu degetul ramas in tarana? Continua sa traiasca? Continua sa arate? Continua sa scrie? Nu. Moare. Putrezeste si ramane os. La fel se intampla cu crestinul care spune: „Eu va fac un favor ca vin la biserica. Sa va bucurati ca vin la biserica. Ca daca ma suparati cumva, eu nu mai vin.”

Dragii mei, as vrea sa vedem ce intelegere are apostolul Pavel despre biserica. Biserica din Efes era o biserica extrem de grea, intr-un oras port cu multe provocari. Numai biserica din Corint era mai grea decat biserica din Efes. Biserica din Efes era la intersectia de drumuri, situata pe actualul taram al Turciei, departe si de Atena, departe  si de Roma, departe  si de Ierusalim. Era un loc in care se intersecta tot felul de oameni, tot felul de rase, tot felul de limbi. Si biserica de acolo, mica comunitate din Efes, era bombardata de tot felul de invataturi, tot felul de comportamente si tot felul de apucaturi. Si sa vedem ce spune apostolul Pavel: 1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin* voia lui Dumnezeu, către sfinţii** care sunt în Efes (Efeseni 1). Ce frumoasa perspectiva. Cand ai intrat pe usa aceea sau pe usa aceasta (in biserica), cand te-ai uitat la biserica, ce ai vazut?
Frati si surori de diferite varste, de diferite istorii, unii probabil care te calca pe nervi.
Te-ai uitat asa printre banci, sa zici: pe langa asta, ma asez, pe langa asta, nu ma asez.
Langa ala ma asez, langa ala, nu ma asez.
Lasa, ca langa asta nu ma simt bine.
Asta imi da ghionturi si ma trage la discutii in timpul predicii.
Si te-ai uitat si ai vazut o mare de oameni diversa. Daca stii mai multe despre ei,,,, Cel mai bine e pentru mine, eu nu va stiu de loc. Dar, daca stii mai multe despre ei, mai ai si judecati: Aha, a venit la biserica? In sfarsit, a venit la biserica.
Aha, si asta a aparut acuma!
Stii ce ai intalnit, cand ai venit, in urma cu 36 d eminute la biserica?
SFINTII LUI DUMNEZEU.

De ce sunt sfinti? Ca sunt curati. Prin sangele Domnului. Toti cei care au marturisit. Pentru tine, sunt pe grade. Pentru tine, sunt asa, unii mai importanti, altii mai putin importanti. Cand ne spune Iacov – „Cand vedeti unul bine imbracat, ziceti „vino incoace”. Cand vezi un frate mai prost imbracat, zici „Vino sa stai sub picioarele mele.” Nu. Apostolul Pavel, cand se uita la Biserica din Efes, el vede pe toti sfinti in Hristos pentru ca, dragii mei, in ziua judecatii, cand Domnul Dumnezeu Tatal va chema la judecata intreaga omenire si va intreba „Acestia, cine sunt?” Fiule drag, Eu nu vad decat o mare de pacatosi. Si Fiul lui Dumnezeu, care si-a dat viata pentru noi, va spune: „Tata, ia mai uita-te inca odata prin ranele mele. Ia spune-Mi, acuma, ce vezi?” Si Tatal se va uita prin ranele Domnului Isus la tine si la mine si va vedea sfintii care sunt in Medias, sfintii care sunt in Sibiu, sfintii care sunt in Oradea. Si toti, adunati laolalta, vor fii ca in Apocalipsa 7-9 După aceea m-am uitat şi iată că era o mare* gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din** orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, – haine albe, spalate (spune mai jos) prin sangele Mielului. Nu prin matanii, nu prin pomeni, nu prin darnicie, nici prin vreo fapta, ci prin sangele Mielului.

Prima lectie care trebuie sa o inveti, dragul meu, este ca in momentul cand vii la biserica, n-ai voie sa fii dezamagit de biserica pentru ca te intalnesti cu sfintii Domnului. Nici macar nu-s prietenii tai. Cand noi cantam o cantare, nu stiu daca dvs. o cantati, de obicei o cantam cand dam Cina Domnului si ne salutam unii pe ceilalti in biserica in care am pastorit, cantam asa: ‘O ce bine ma simt cu alesii mei?’. Stiti jocul acela care il jucau copiii in copilarie, acuma joaca numai in computere, jocul „tara, tara, vrem ostasi.” Si in momentul cand ne tineam de mana, alegeam noi pe cei mai buni, pe cei mai puternici si stiam ca aia sparg zidul celorlalti. Si erau alesii mei. Asa am vrea sa fie si in biserica, alesii mei. O ce bine ma simt cu alesii Domnului. Pai, daca Domnul i-a ales, tu ai cumpana mai buna decat Domnul? Ai tu un cantar mai bun decat Domnul? In momentul cand Domnul i-a ales pe acestia ca sa fie sfintii Lui si I-a spalat in sangele Mielului, n-ai dreptul sa comentezi. Nici eu, nici tu. Cand venim la inchinare si suntem adunati aici, unii cu ceilalti, suntem sfintii lui Dumnezeu.

Cerul si biserica nu-i cu cine ne bem noi cafeaua. Cerul si biserica e cu cine a rascumparat Domnul. 

Le propuneam tinerilor ieri un exercitiu si vi-l propun si dvs. Ia, imaginati-va ca ar veni Domnul chiar in acest moment. Imi opreste mie predica, desface tavanul, si spune: „Am venit. Gata. S-a sfarsit istoria si vreau ca bisericile din Medias, (uite, asa cum sunteti adunati acuma) vreau sa va iau exact asa cum v-ati asezat si sa va duc in ceruri.  Dar, avem urmatoarea regula, pentru primele 10.000 de ani din vesnicie, nu te misti de langa cine te-ai asezat. Si 10.000 de ani sa ai partasie cu persoana langa care te-ai asezat si cu cel din stanga si cu cel din dreapta.” S-ar putea ca unii sa fiti dezamagiti. Asa-i? „Ah, pai eu credeam ca ma pune cu cumnatii, cu finii, cu cutare.. Cu astia cu care ma inteleg eu mai bine. Eu credeam ca ma pune cu ala din spate, cu care dintotdeauna cand ne intalnim, discutam pe frati si avem asa de multe subiecte de discutie. Niciodata nu se epuizeaza.” Dragii mei, cerul si biserica nu-i cu cine ne bem noi cafeaua. Cerul si biserica e cu cine a rascumparat Domnul.

către sfinţii** care sunt în Efes şi† credincioşii în Hristos Isus: 2 Har* şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos. 3 Binecuvântat* să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări-
si acuma ne da adresa exacta a bisericii. Adresa exacta a bisericii e – ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti-
Ce-i mai bun e inainte. Ce-i mai bun e pregatit. Si daca va uitati in continuarea capitolului, tot capitolul este un joc intre prepozitiile care se refera la Hristos: in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales. In dragostea Lui. Prin Isus Hristos. In preaiubitul Lui. In El avem rascumpararea pacatului. Prin sangele Lui, iertarea pacatelor. Totul se invarte in jurul Domnului Isus Hristos.

Cand vii la biserica, dragul meu, nu vii sa te intalnesti cu o adunare care se aduna pe strada Izvorului. Nici macar nu vii la o adresa din Medias. Ci vii sa te intalnesti cu trupul viu al Domnului Isus Hristos, madularele Domnului Isus Hristos. Cum sa nu respecti madularele Domnului Isus Hristos? Ma doare si mi se strapunge inima cand aud pe cineva vorbind biserica de rau. Marturisesc ca in tinerete am facut si eu greseala aceasta. Si, mame scumpe, nu-i greseala mai cumplita, decat sa vorbesti biserica de rau in prezenta copiilor. Copiii, o sa se intoarca spre tine mai tarziu, la vremea adolescentei  [si o sa zica]: „La cine sa vin eu? Pai, n-ai zis ca aia-s o adunatura de neispraviti? Pai, n-ai barfit tu pe cutare si pe cutare? La ce sa vin sa ma adun cu ei? Nu asa ai discutat tu pe fratii si pe surorile tale? Am eu clubul mei si gasca mea, la care ma duc. Nu biserica ta.”

Nu vorbiti de rau biserica Domnului Isus Hristos. Cei care sunteti casatoriti, ti-a vorbit cineva vreodata de rau, sotia? Sa spuna ceva de rau de ea? Si daca are dreptate, nu-ti place! Cum credeti ca se simte Mirele cand mireasa Lui  e batjocorita? Cum credeti ca se simte Domnul Hristos cand cea pentru care si-a dat sangele si viata, biserica Lui, este batjocorita si este mazgalita si este barfita? Parca este o placere sa ne batjocorim pe noi insine. Frati si surori, biserica este trupul Domnului. Biserica este mireasa Domnului. Biserica este Templul Dumnezeului Celui Viu. Si, de aceea, trebuie sa avem foarte mare grija cand spunem ca suntem foarte dezamagiti de biserica. Biserica cui? Biserica Lui. Constructia Lui. Mireasa Lui. Si esti dezamagit de trupul lui Hristos? El spune ca o va prezenta o mireasa slavita, fara pata si fara zbarcitura. Da, acuma are pete si are zbarcituri. Da, acuma are caderi si pacate. Acuma, are si lideri care cad in pacat. Acuma, are si predicatori care o fac de ras. Acuma, are foarte multe scazaminte. Dar, sa n euitam la mireasa fara pata si fara zbarcitura, asa cum o viseaza Mirele ei si asa cum o va prezenta Mirele ei.

~~~~~

Cel mai simplu este ca in biserica sa nu faci nimic si sa fii tot timpul bombanind si tot timpul nemultumiti. Si tot timpul sa-ti ploua si tot timpul nemultumiti, ca cei din poporul Israel. Le cadea mana din ceruri, dar ei bombaneau ca era prea multa. Le cadeau prepelitele si nici macar nu trebuiau sa alerge dupa ele, ca erau amortite si le-a ramas carnea in dinti ca se saturasera si de asta. Daca era prea rece apa, nu era buna. Dacae era prea calda apa, era amaruie. Daca erau prepelitele prea multa carne si le crestea colesterolul. Daca era prea multa mana, era prea dulce si faceau diabet. Nimic nu-ti convine cand esti nemultumit in adancul sufletului.

Problema nu-i a bisericii. Problema fundamentala este a launtrului meu si al tau. Inima omului este nespus de inselatoaresi deznadajduit de rea. Iata ce frumos descrie apostolul Pavel biserica lui Dumnezeu. 7 În* El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile** harului Său 8 pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; Si, mai tarziu ne spune, in vers. 18 ce-i cu aceasta intelepciune si pricepere. De ce suntem nemultumiti de biserica? Si de ce nu avem dreptul sa fim nemultumiti de biserica? Pentru ca n-avem intelepciunea de sus si priceperea lui Dumnezeu. Cand ai intelepciunea de sus si priceperea lui Dumnezeu, tu intelegi care e planul lui Dumnezeu pentru biserica. Daca nu ai intelepciunea si priceperea lui Dumnezeu, atunci nu intelegi ce plan are Dumnezeu cu biserica. Iata ce spune in vers. 18 –17 Şi mă rog ca Dumnezeul* Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să** vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui – Cine este El? Este capul bisericii. – 18 şi să vă lumineze ochii* inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea** chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui  si nu se opreste aici, cum continua versetul? în sfinţi -adica, dvs. Ce se roaga ap. Pavel: „Eu stau aici in puscarie si sufar pentru voi, tanjesc pentru biserica, as vrea sa vin la o biserica cu un program prost, as vrea sa vin la o biserica in care se canta fals, as vrea sa vin la o biserica de care voi sunteti nemultumiti,” ca el era in puscarie. Si, dragii mei, sunt frati si surori care sunt acuma in China si Sudan, care s-ar inchina intr-o biserica in care tu esti nemultumit. Si ar vrea sa fie la partasie cu noi si li s-ar parea ca e raiul coborat pe pamant, daca ar veni intre noi si ar auzi cantarile in comun. Dar, tu strambi din nas si esti nemultumit. Si spune: „Problema pe care o aveti, dragii mei, ca aici in puscarie, eu am priceput. Dar, voi acolo nu pricepeti, ca trebuie sa vi se lumineze ochii mintii, sa pricepeti care este nadejdea,” adica, proiectat in viitor. Nadejdea mostenirii care trebuie sa vina, nadejdea mostenirii lui, IN SFINTI.   Sfintii care sunt in Efes. Asa, pacatosi si cazuti cum sunt. 

Noi incercam sa proiectam, sa aruncam, toata povara si namolul nostru sufletesc  asupra fratilor si a surorilor. Vedeti, cand Adam a fost chemat la Dumnezeu la socoteala, ce a spus? „Nevasta, nu eu-s vinovat.” Si pana acuma, nici ea, macar: „Nevasta pe care mi-ai dat-o Tu.” Adica, cine-i de vina? Tu! „Dumnezeu e de vina ca a inventat planul asta al familiei,” spunea Adam. Tu, cand judeci biserica, faci exact ca Adam: „Biserica pe care ne-ai dat-o Tu.”Ca-i planul lui Dumnezeu. Nu-i planul tau, nu-i creatia ta. Dragii mei, noi avem o mare, mare binecuvantare ca suntem membrii ai bisericii. Noi nu mai stim sa ne bucuram, ca suntem primiti in familia Domnului Isus. Mama mea a lucrat 30+ ani intr-un orfelinat. Mama mea a ramas vaduva la 27 de ani, dar, noi eram orfani, dar aveam casa. Noi eram orfani, dar aveam mama care venea. Mama vaduva si cu copii acasa, lucra in orfelinat si asa am avut contact cu copiii din orfelinat. Ducandu-ma din cand in cand, mai ales in perioada adolescentei si a tineretii sa o aduc pe mama acasa, pentru ca era intuneric si era mult pericol pe vremea aceea, pe vremea lui Ceausescu, pentru cateva minute am vazut orfanii de acolo. Si orfanii din orfelinatele lui Ceausescu erau batuti cu pantoful in cap. Erau maltratati. Si cand le arata-i un pic de dragoste si o imbratisare, se lipeau de tine, de nu mai putea-i sa-i desprinzi cu nimic. Si vedea-i in copilasii aceia tanjirea dupa familie. Cat de mult si-ar fi dorit o familie. Si-ar fi dorit un tata care sa-i bata. Si-ar fi dorit o mama care sa-i traga de urechi. Numai sa fie familie. Apoi, dupa ’90 erau programele acelea in care luai un orfan sambata si duminica la tine acasa, din orfelinat. Luni era jale, pentru ca trebuia sa-i duci inapoi in case in care nu erau mame si nu erau tati. Stiti de ce avem noi moft? Ca ne merge prea bine. Stiti de ce nu ne place la biserica? Ca avem libertate.

Daca ne iubeste Dumnezeu destul de mult, ascultati-ma ce va spun, daca ne iubeste Dumnezeu destul de mult, ne va da o persecutie cum n-am vazut in ultimii ani. Si abia atunci vom aprecia ce inseamna sa te inchini, ce inseamna sa-ti iubesti fratii, ce inseamna sa-ti iubesti surorile, cand vom fii scosi aici pe strada si vom fii decapitati de musulmani. Atunci vom intelege care e pretul credintei, cum inteleg altii in tarile musulmane, dragii mei.

13 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul* adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu** Duhul Sfânt, care fusese făgăduit 14 şi care* este o arvună a moştenirii noastre, pentru** răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre†† lauda slavei Lui. 15 De aceea şi eu, de când am auzit* despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,16 nu* încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.

Cand este ultima oara cand ai multumit Domnului pentru frati si surori? Fratele Niculita Moldoveanu avea o cantare:
Icoanele mele cu salbe de crin,….
Voi fraţi şi surori sunteţi voi….

Noi nu pupam icoane, dragii mei, dar noi ar trebui sa le dam sarutarea frateasca fratilor. O, si de cate ori, sarutarea aceea frateasca este sarutarea de Iuda. De cate ori il barfesti pe la spate pe fratele si dupa aia ii spui: „Pacea Domnului!” in fata. Pace, pe care tu n-o ai. Seninatate pe care tu n-o ai. Vedeti, dragii mei, daca citim cu atentie capitolul 1 din Efeseni, vedem ca nu ai niciun fel de motiv as fii dezamagit de biserica, biserica locala in care esti membru. Esti membru prin har. Ti s-a facut mare, mare hatar sa fii membru a acestei biserici. Esti binecuvantat, esti iubit de Dumnezeu ca esti madular al trupului lui Hristos si esti parte din mireasa Domnului Isus Hristos. De ce ai face mofturi la asa ceva? De ce ai refuza un asemenea har? N-ai nici un motiv sa fii suparat, frustrat, intristat si dezamagit de biserica lui Dumnezeu.

~ Va urma trascrierea de la partea a 2-a si a 3-a ~

Mesajul incepe la minutul 21:00

VIDEO by Biserica Izvorul Vieţii

Versurile cantarii integrale:

Icoanele mele cu salbe de crin,
Icoanele dragostei noi,
Icoanele mele scăldate-n rubin
Voi fraţi şi surori sunteţi voi.

Făclii care ard dăruind tuturor
Lumină din veacul de-apoi,
/: Lumini din lumină, izvor din izvor,
Voi fraţi şi surori sunteţi voi :/

Cădelniţă sfântă cu foc din altar
Cu care smerit mă-nconvoi,
Cădelniţa mea de mireasă şi har
Voi fraţi şi surori sunteţi voi.

Aghiasmă sfinţită din munţii de sus
Ţâşnind într-un veşnic şuvoi
/: Aghiasmă din stânca eternă: Isus,
Voi fraţi şi surori sunteţi voi :/

Mătănii de rugă, din aur de-Ofir,
Săpate cu-n veşnic priboi,
Mătănii legate pe-al dragostei fir,
Voi fraţi şi surori sunteţi voi.

Icoane de aur în Templul divin
Din voi – fraţii mei – mi-am făcut.
/: Icoane la care eu nu mă închin,
Dar ca pe Christos – le sărut :/

Marius Cruceru: „Intre Scriptura si ziar” Ep. 13 – Cristian Ionescu

Cristian Ionescu Intre Scriptura si Ziare cu Marius Cruceru

Cristian Ionescu Intre Scriptura si Ziare cu Marius Cruceru

Suntem in Capela Universitatii Emanuel si avem un cadru  un pic ciudat, diferit de aceasta data. Avem un simbol, o metafora vizuala. In spatele meu sunt steagurile care reprezinta tarile din care ne vin studenti. Este o metafora foarte frumoasa a Babelului, in acelasi timp. Domnul a impartit limbile si in acelasi timp suntem stransi laolalta in acest mediu universitar pentru a raspandi Evanghelia pretutindeni pana la marginile pamantului, in orice limba ne este la indemana. Deasupra acestui cadru metafora troneaza ceea ce ne da sens ideilor noastre, ceea ce ne spala mintea in mijlocul atator sunete care se aud in jurul nostru ai anume, Sfanta Scriptura. Este o sculptura a lui Liviu Mocan. O sculptura care arata Biblia ridicata deasupra  tuturor natiunilor, deasupra natiunilor care sunt evanghelizate in curs de evanghelizare. Vrem ca lumina Scripturii sa lumineze mintile noastre si aceeasi lumina a Scripturii sa ne spele  de toxinele care vin din mass media dimprejurul nostru din contactele de fiecare zi.

In aceasta editie a misiunii ‘Intre Scriptura si Ziare” am invitat, pot sa-i spun personaj. Este controversat. Poti sa-l iubesti, sa-l urasti, sa discuti in contadictoriu. Este carismatic prin personalitate. Este o personalitate autoritara, cunoscuta de cei din jur care convinge usor. Are putere de persuasiune. Este, de asemenea, blogger- fara voia dansului, spune, uneori impins spre acea zona. A pornit niste proiecte absolut ciudate, ar putea spune cineva, pentru un pastor cu atatia ani de experiente si anume, sa patrunda in lumea mass media. L-am invitat pe Pastorul Cristian Ionescu.

„Intre Scriptura si ziar” Ep. 13-Cristian Ionescu

Marius Cruceru: „Intre Scriptura si ziar” Ep. 9 – Beniamin Faragau (teolog)

Marius Cruceru cu Beni Faragau "Intre Scriptura si Ziar" Photo captura CredoTV

Marius Cruceru cu Beni Faragau „Intre Scriptura si Ziar” Photo captura Credo TV

Marius Cruceru: De aceasta data, mai mult despre Scriptura si am vrea sa stim cum anume sa spalam mintea cu apa Cuvantului, ca sa citim corect realitatea care ne inconjoara. Ne vom indrepta spre intrebari de genul: De ce studiu biblic? De ce sa platim pretul pentru a citi Scripturile? Mai are vreo relevanta Scriptura in viata omului in secolul XXI? Ne putem hrani epistemic din adevaruri care au fost scrise acum 2.000 de ani?

In 1986 eram in liceu. Ca mai toti tinerii din generatia mea, nu visam, dar eram obligati sa ne facem ingineri. Majoritatea apropiatilor ne sfatuiau ca ingineria este cea mai buna optiune, pe vremea aceea, pana cand am intalnit la Iasi un inginer care si-a schimabt complect traiectul profesional. Si pasiunea, si preocuparile s-au indreptat spre Sfanta Scriptura.
Dupa prima intalnire si a doua, si a treia, dupa ce am adancit privirile in Scripturi, s-a uitat la mine si a spus: „De ce nu risti? De ce nu te duci la filologie?”
„La filologie? La filologie se duc numai fetele. Nu am ce cauta la filologie.”
„Du-te la filologie clasica. Cauta , vezi daca se studiaza undeva in tara si mergi in directia aceea.”

Astazi, am 20+ ani de cariera, ca filolog clasicist si datorita acestui inginer care a devenit filolog. Astazi l-am invitat pe Beni Faragau. Cand spui ‘Beni Faragau’, spui Studiu Biblic. Poti sa nu fii de acord cu rezultatele concluziilor sale. Poti sa nu fii de acord cu metodologia. Poti sa nu fii de acord cu anumite lucruri care sunt scrise in cartile lui. Dar, nu poti sa spui un singur lucru, ca Beni nu iubeste Scripturile.  „Bine ati venit, Beniamin Faragau si as vrea sa ne indreptam spre Scripturile acestea. Daca suntem intre Scriptura si Ziar, pornim de la Scripturi.

Si, prima intrebare este, cu pornire de la un text, unul din textele pe care le-am studiat, printre primele impreuna, in urma cu 29 de ani, cand ne-am intalnit, este o promisiune in Scripturi.

Fi-ti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. – Iacov 1:22 – 25

Beni Faragau "Intre Scriptura si Ziar" Photo captura CredoTV

Beni Faragau „Intre Scriptura si Ziar” Photo captura CredoTV

Studiem Biblia si totusi nu suntem fericiti. De ce sa studiem Biblia?

Ma uit pe masa si vad ziare si vad Sfanta Scriptura. Cred ca ar fi suficient sa le rasfoim, sa vedem in cate divergente directii te arunca ideile lumii de astazi. Intrebarea mea este: unde este steaua polara, care sa ma ajute sa navighez prin lumea in care traim? Si eu cred ca asta e suficient pentru mine, ca sa zic: i-au Biblia in mana ca sa ma pot orienta  in diversitatea extraordinara pe care o intalnesc in fiecare zi in viata mea. De mii de ani, acelasi cuvant, a schimbat mii si zeci de mii de vieti. Si le-a dat orientare pe marea tulburata a vietii. Si asta in sine, zic eu, se merita sa ma impinga in directia asta.

MC: Deci, daca ma uit intr-un text de 2.00 de ani, pot sa citesc, sa sondez, sa interpretez mai bine realitatea care ma inconjoara. Sunt atatea lucruri provocatoare imprejur: casatorie, cresterea copiilor, finante, politica… Ce relevanta are un text pentru politica de ziua de astazi, pentru interpretarea fenomenului politic?

Beni Faragau: Mi-aduc aminte de o vorba a lui John Stott, dupa ce a predat prelegerea intr-o universitate. Au venit doi tineri la el si au zis: „D-le, nu contestam adevarul celor spuse de dvs. Intrebarea noastra este: ce relevanta mai au pentru noi aceste adevaruri, dupa mii de ani? E adevarat, cartea pe care o tinem in mana este cel putin 2.000 de ani veche, daca stau in Noul Testament, si trebuie sa o imping mult mai departe, daca trebuie sa o imping in Vechiul Testament.

Acuma, ce trebuie sa stiu despre Biblie si tot de la John Stott am invatat, cu ani si ani in urma lucrul acesta, este ca as putea reduce Biblia toata la o propozitie simpla: Dumnezeu a vorbit. 

I. De ce a vorbit [Dumnezeu]?

Si daca as pune doua intrebari simple, in primul rand: De ce a vorbit? Teologii spun ca Dumnezeu este transcendent. Noi traim aicea, in gauacea universului, in bucla asta de sir a desertaciunii. Daca El n-ar fi coborat spre noi, daca nu ne-ar fi vorbit, nici n-am fi stiut ca exista. Si atunci, venirea Lui spre noi, ridica alte doua intrebari: de ce un Dumnezeu transcendent ne-a vorbit?

  1. In primul rand, ca sa se faca inteles. Si aici, cred ca este important ce ai facut tu in facultate, sa intelegi limba, literatura, pentru ca Dumnezeu si-a codat mesajul in haina limbii. La Babilon n-au incurcat decat un aspect al limbii, ca sa faca posibilitatea comunicarii intre diversele limbi de pe pamant.
  2. A doua intrebare, daca El a vrut sa se faca inteles, obligatoriu a vorbit in timp si spatiu. Cu alte cuvinte, textele Bibliei nu au fost scrise pentru mine, acum si aicea. Ci, pentru ei, atunci si acolo.

II. Cine este Cel care a vorbit?

Dar, daca pun cealalta intrebare? Cine este Cel care a vorbit? Pentru ca Dumnezeu a vorbit, El ramane intotdeauna in armonie cu Sine insusi, nu Se contrazice. Si pentru ca Dumnezeu a vorbit si El este Alfa si Omega, El ramane normativ si relevant.

Cred ca aceste patru axiome fundamentalein interpretarea Bibliei, n-ar trebui sa le pierdem din vedere. Acuma, stiind prapastia dintre Biblie si noi, eu cred ca ma apropii de Biblie cu doi pasi distincti.

  1. Mai intai, pun intrebarea: Ce a insemnat textul  pentru ei, atunci si acolo? E foarte important sa prinzi contextul istoric, sa intelegi ce s-a intamplat in vremea respectiva.
  2. Dar, dupa ce ai epuizat lucrurile si ai ajuns la pricipiile universal valabile din text, atunci, poti sa treci prapastia: Ce inseamna textul pentru mine, acum si aicea?

In felul acesta, cred eu, context vechi devine relevant in zilele noastre.

MC: Ce a insemnat pentru ei, atunci, acolo : „sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui”… Ce inseamna pentru mine acum? Ca nu imi trece prin capsa fac asa ceva. De ce acest text este un text special? Vorbim de hermeneutica, dar vorbim de hermeneutica biblica, pentru ca plecam cu niste presupozitii asupra acestui text, noi, credinciosii, avem niste pozitii diferite. Am colegi necredinciosi, filologi clasici, de asemenea, care se paropie de textul asta ca de oricare alt text. Este un text superb, fascinant, literar, dar eu am presupozitii diferite. Textul asta este un text special. Este un text inspirat.

Ce inseamna asta, ca este un text revelat, inspirat?

Beni Faragau: Deci, Toată* Scriptura este insuflată de Dumnezeu [si aici citez] şi de folos** ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, (2 Timotei 3:16) Daca iau Biblia, trebuie sa tin cont de doi autori. Este autorul divin care supervizeaza intreaga Scriptura. Acuma, e un lucru stiut ca Biblia este o biblioteca, practic. 40 de autori, 3 limbi diferite, pe 3 continente diferite, de-a lungul 1.600 de ani. Sa tii in armonie o astfel de colectie de texte, ca sa poti spune „Dumnezeu nu se contrazice”, trebuie sa existe o minte deasupra mintilor pe care Dumnezeu le-a folosit. Eu nu cred ca oamenii sau scriitorii au fost masini de scris. Ci, eu cred ca personalitatea lor a ramas, dar, Dumnezeu a insuflat  adevarurile, lor. Le-a dat harul sa aiba acces la fantana intelepciunii lui Dumnezeu si  in felul asta e o diversitate de texte inaintea ta, guvernate, intr-un fel, de mintea suverana a lui Dumnezeu care da armonie intregii Scripturi. (8:56)

Acuma, daca ma leg doar de textul pe care l-ai citat: „sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui”, nici unl dintre noi nu il luam in mod mecanic, sa-l tranlsatam in relatia si realitatea zilelor noastre. Si atunci, ma intorc inapoi in vremea respectiva si aici, contextul istoric este foarte important. Si trebuie sa inteleg framantarile religioase ale vremii respective. Care sunt conotatiile religioase ale unui astfel de gest? In mod evident, lucrurile s-au schimbat de atunci si pana acuma. Dar, principiul il pot si eu translata la mine. Pentru ca, fara sa intru in foarte multe discutii, as putea spune: idolatria din vremea respectiva impingea pe oameni la tot felul de ritualuri, prin care ei isi manifestau increderea in divinitatile vremurilor respective. Ce-mi spune Dumnezeu, simplu, este: Pune-ti increderea in Mine. Principiul acesta, ‘renunta la dumnezeii veacului in care traiesti si pune-ti increderea in Mine. Asta este un element care-l pot translata.

Se spune ca Biblia are un singur inteles, dar o mie de aplicatii. Intelesul trebuie sa mi-l dea contextul in care gasesc textul. Si aici intra toate contextele pe care le-am amintit. Si cel literal si cel istoric, si cel teologic. Dar, aplicatiile pot fii foarte diferite. Un principiu, il pot aplica in diverse forme. Depinde de situatia in care ma aflu, locul in care ma aflu.

MC: Deci, avem de-a face cu un text foarte complex. Divino-uman, spune-ti. Cu un autor divin, unic, care  are un fir rosu din Geneza pana in Apocalipsa. 40 de autori si aici este evident, citind Scriptura in original, vezi diferenta de stil, de personalitate. Uneori, ceea ce noi am spune ‘erori’ de retorica sau de gramatica sau forme ciudate gramaticale, auto divin- autor uman, un fir rosu… ce este Istoria Binecuvantarii? Ati cautat de-a lungul zecilor de ani  si zecilor de carti pe care le-ati scris si de asta stam de vorba acum, pentru telespectatorii nostri, care nu va cunosc, trebuie sa mentionez faptul ca la aceasta emisiune sunt invitati experti  intr-un anumit domeniu, care au expertiza si experienta. Cartile din spate, zeci de ani de studii, numai eu va stiu de aproape 30 de ani, facand acelasi lucru. Ati ajuns la un concept: Istoria Binecuvantarii. Ce ne puteti spune pe scurt, dupa acesti zeci de ani, ramanand si facand acest aluat, care s-a copt deja in jurul conceptului ‘Istoria Binecuvantarii’, ce ne puteti spune in cateva cuvinte despre ce ati observat in acest fir rosu? (11:40)

Beni Faragau: Da-mi voie sa plec de la framantarile mele cu multi, multi ani inainte. Lucrand cu studentii, suntem in Cluj, un centru universitar. Ei vin si pleaca. Noi stam a o imensa usa rotativa si mi-am pus o intrebare simpla, plecata de la propriile mele framantari: cum poti aseza baza cea mai larga in timpul cel mai scurt in viata unui om? Daca i-au mijloacele revelatiei, plec de la faptul ca Dumnezeu s-a revelat in constiinta noastra, in istorie, S-a revelat in Fiul Sau, in Isus Hristos, in Scriptura, cred ca Scriptura ramane sursa primara a revelatiei. Pacatul a afectat toate lucrurile. Nici pe Hristos nu-L inteleg, altfel. Si El S-a legitimat prin Scriptura.

Daca i-au Scriptura, pentru ca despre ea vorbim, am 66 de carti inaintea mea. Este extrem de complexa. Imi trebuie 80 de ore sa o citesc de la un capat la celalalt cu voce tare. Dar sa ma descur in impaienjenisul de forme literare si de contexte istorice diferite? Si de aici a plecat intrebarea. Acum, Domnul Isus Hristos insusi spune: Şi viaţa veşnică este aceasta Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. – Ioan 17:3 Daca iau Biblia in mana si vreau sa ajut pe cineva, intrebarea pe care am pus-o devine practica si relevanta: cum asez in timpul cel mai scurt, baza cea mai larga in cunoasterea lui Dumnezeu? Este suficient sa iei Biblia in mana si sa vezi ca are doua parti: Vechiul si Noul Testament. 39 de carti. Este suficient sa te uiti un pic mai atent, sa vezi ca aceste carti  sunt grupate dupa formele literare: 17 carti narativ istorice, 5 poetice si cele de intelepciune sau sapientale. Si am 17 carti profetice. Acuma, Noul Testament, este ca un burete inmuiat in Vechiul Testament. Gasim o multime de citate. Aceasta legatura este indisolubila intre cele doua. 

Ce au citat Isus si apostolii cel mai mult?

Daca mi-as lua, metaforic vorbind, libertatea sa ma ascund dupa Duhul lui Dumnezeu, care-i insuflat pe autorii Noului Testament, ii foarte simplu sa vezi  care sunt cartile preferate  ale autorilor Noului Testament. Din primele 17 carti, Domnul Isus si apostolii au citat Deuteronom mai mult decat orice alta carte. Din Isaia, decat din orice alta carte profetica. Din Psalmi, mai mult decat din celelalte cinci carti. Observi, aproape involuntar, esti trimis, daca vrei sa asezi baza cea mai larga, esti trimis spre aceste sectiuni. Ai Deuteronom, ai Isaia, ai Psalmii.

Ce i-a interesat pe autorii Noului Testament?

Urmatoarea intrebare este: ce i-a interesat pe autorii Noului Testament? Care e firul acela rosu de care pomeneau ei? In mod evident este linia mesianica. Cu alte cuvinte, Domnul Isus Hristos, in drum spre Emaus, a inceput de la Moise si l-a talcuit in toate Scripturile ce erau cu privire la El. S-a intors in seara aceleasi zile si a luat toate sectiunile Vechiului Testament: Legea lui Moise, proorocii si Psalmii. Si le-a vorbit despre El insusi, despre persoana Lui. Deci, firul central al intregii Scripturi este linia Mesianica. In Hristos se implinesc toate prefigurarile si profetiile Vechiului Testament.

De aici a plecat cautarea noastra. Si in felul acesta ne-am construit o carare prin Scriptura. Istoria Binecuvantarii este o carare prin Scriptura. Daca as lua din Geneza, pana in Apocalipsa, s-ar putea sa nu vad copacii de padure sau padurea de copaci, pentru ca este un demers laborios si foarte lung. Istoria binecuvantariiare mai multe sectiuni. Dar, in prima sectiune, in primii sapte ani, noi am adunat coloana vertebralaa Scripturii. Si acuma, iti spun o experienta din viata mea, sa vezi cum s-au declansat lucrurile.

Eram in anul 5, aveam vreo 1.006 de biserici pe urma noastra in studiu biblic in tara. Si eram obosit. Am descoperit ca am diabet. Eram cu chitara in mana si imi plangeam sufletul inaintea lui Dumnezeu. Si tocmai studiam Iosua. Si Dumnezeu i-a spus lui Iosua un lucru interesant: Uite tara. Cat va calca talpa piciorului tau, atata vei avea. Si am pornit, pas dupa pas, sa acopar toata tara, ca sa fiu sigur ca totul v-a fi al meu. Circumstantele l-au impins pe Iosua intr-o alta directie. A dat doua batalii. A frant coloana vertebrala a dusmanului si a stapanit tara inainte sa o fi cucerit.

Si in momentul acela mi-am pus o intrebare. Si am zis: „Wow, care-i dusmanul meu?” Ignoranta, necunoasterea lui Dumnezeu. „Care-i tara care trebuie sa o cuceresc?” Cuceresc 66 de carti. „Exista o coloana vertebrala care trebuie franta? Care o fi aceea?” Si infelul acesta, in Istoria Binecuvantarii, adunam, in primii sapte ani, 26 din cartile Bibliei, care formeaza coloana vertebrala a Scripturii. Carti reprezentative din punct de vedere literar, din punct de vedere istoric, din punct de vedere teologic. Si in felul acesta, practic, pe carare, ajungi sa colinzi spatiul sacru de revelare a Sinelui lui Dumnezeu, in dorinta de-al intalni, de-al cunoaste.

MC: Dupa acesti zeci de ani de studiu si zeci de carti scrise, aveti ceva, dupa anii acestia, ceva de spus unui tanar, care s-ar indrepta spre studiu biblic, formal sau informal. Sa presupunem ca avem un tanar care nu neaparat ar alege cariera filologica, ceea ce am facut eu. Dar, ar vrea si am spune: „Vreau sa-mi frang ignoranta si vreau sa cuceresc si eu Scripturile.” Ce l-ati sfatui la inceput de drum?

Beni Faragau: Pentru ca drumu-i lung si greu, daca nu esti bine motivat, o lasi balta. Te opresti din toata alergarea. In primul rand, i-as pune in mana o carte care am scris-o dupa 25 de ani. Se cheama „Viziunea Imparatiei”. 18:01

VIDEO by Credo TV

Vezi si –

Marius Cruceru: „Intre Scriptura si ziar” Ep. 5 – Dorin Muresan (scriitor)

Din aceeasi serie –

Vizioneaza si – Marturia lui Dorin Mureșan, eliberat de experiență narcotica

Viziteaza Blogul lui Dorin Muresan aici – https://dorinmuresan.wordpress.com/

VIDEO by Credo TV

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari