Marius Livanu – Carul Lui de biruinta

marius-livanu

Marius Livanu – Carul Lui de biruinta

2 Corinteni 2:14-17

14 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma* cunoştinţei Lui.
15 În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre* cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre** cei ce sunt pe calea pierzării:
16 pentru aceştia*, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine** este de ajuns pentru aceste lucruri?
17 Căci noi nu stricăm* Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.

Ca in fiecare an, folosesc o imagine pentru ca imaginea este foarte importanta. O imagine vorbeste mai mult decat 1.000 de cuvinte. O imagine se imprima in memorie mult mai usor si mult mai sigur. O imagine da mult mai fidel un adevar sau un principiu. [..] Vreau sa folosesc imaginea carului de biruinta. Insa, pentru a vorbi de asta, trebuie mai intai sa demontam ( daca vreti ) cateva conceptii gresite despre acest car. Am auzit foarte multe predici, (numai spun) indemnuri, (nu mai spun) poezii sau cantari si aproape nici una nu au nimic de a face cu adevarul din spatele acestei expresii care este in Scriptura. Foarte multe conceptii gresite. Multi citesc Biblia gresit si o sa ajungem acolo si o sa vedem, atunci cand Dumnezeu vorbeste despre asta. {..} De aceea, trebuie sa eliminam prejudecatile si stereotipurile noastre, mai ales ca ne place chiar acum la sarbatori- multi folosesc urari: Domnul sa te poarte in carul Sau de biruinta, sa-ti dea biruinta, s.a.m.d.

In primul rand, o sa folosesc lucrurile care nu sunt adevarate despre acest car. In primul rand, carul despre care vorbeste Pavel, in 2 Corinteni, nu este un car de lupta. Am intalnit, am citit, am auzit oameni care au spus: M-am trezit dimineata. Aveam o zi grea. Multe probleme. Am deschis Biblia  si uite s-a deschis exact la 2 Corinteni 2:14. Domnul o sa ma poarte in carul lui de biruinta. Amin. Asa am prins un curaj si m-am dus sa-mi infrunt toate problemele mele, stiind ca Domnul imi va da biruinta. Dar carul despre care vorbeste Pavel nu are in vedere luptele tale. El nu are in vedere problemele tale. Tu nu trebuie sa urci in car ca sa-ti rezolvi problemele. Tu nu trebuie sa urci in car pentru a avea un an plin de belsug, un an plin de binecuvantare, un an plin de sanatate. Carul acesta, imaginea aceasta este cu totul altceva. Si daca vreti sa va convingeti si sa nu mai spunem tot felul de aberatii, care ne trec noua prin cap- si e adevarat, noi suntem foarte creativi. Si folosim imaginea Carul de Biruinta.

Trebuie sa mergem si sa vedem ce insemna cuvantul acesta pe care Pavel il foloseste – care vine de la triumful lui Hristos. Pune-ti cuvantul triumf pe ce vreti voi, pe Wikipedia, in enciclopedie, sa vedeti ce inseamna. Ca el inseamna ceva anume, ceva specific. E ceva legat de istoria romana. E legat de ceva chiar cu sute de ani inainte de Hristos. Era un obicei. Romanii l-au luat de la Etrusci. Triumful era, in primul rand, o proclamare a biruintei care a avut loc. Carul acesta nu era undeva in razboi si era cel mai puternic car si acuma, cine era in carul acesta avea o bagheta magica si aveau biruinta cu totii. Nu asta inseamna. Desi pentru unii cam asta inseamna: Ma urc intr-un car si sunt cam blindat, merg inainte ca tancul. Nu, nu-i un tanc. Carul de biruinta e altceva. In Roma imperiala, triumful, era o onoare, o recompensa. O recunostinta adusa unui comandant militar, unui general care mergea in lupta. Si cand se intorca la Roma, trimitea emisarii sai inainte, trebuia sa ceara acel triumf, sa-i fie acordat. Senatul Roman ii acorda, pe cheltuiala statului, aceasta onoare. Si, in ce consta triumful in sine, pentru ca triumful era ceva legat de religiesi ceva legat de armata. Era proclamarea biruintei. Era sarbatorirea biruintei. Si comandantul acela, daca primea avizul din partea Senatului, trebuia sa astepte afara din cetate, pana cand i se acorda intrarea, intra in Roma pe poarta Triumfalis. Strabatea strazile Romei pana ajungea, treca pe langa Circu Massimo, si ajungea pana la templul lui Jove unde acolo aducea jertfa. Dar, exista un parcurs intreg. Pe parcursul acesta era carul triumfatorului. Triumfatorul era unul singur. Daca in lupta respectiva au fost doi generali care aveau acelasi grad, in armata romana nu exista niciodata, chiar daca doi aveau acealasi grad, intotdeauna, unul trebuia sa fie mai sef ca altul. Adica, sa aiba haina aceea de imperius maior. [..] Si atunci, niciodata in car nu aveau ce cauta doi. In car intra unul singur, in carul triumfatorului. Apoi, carul acesta era urmat de toate bogatiile pe care acel general le-a cucerit in razboi.

Ganditi-va ca Traian, cand a plecat din Dacia, a plecat cu 136 tone de aur. Vorbim numai de aur,plus si alte lucruri. Cand a venit Titus, a despoiat templul. De aceea n-a mai ramas acolo piatra pe piatra, pentru ca atunci cand au incendiat templul din Ierusalim, aurul care era, si nu era putin, aurul acela a intrat printre pietrele din templu. Si de aceea, Romanii, cand s-au dus, au vazut aur peste tot si au demontat toata piatra pana n-a mai ramas nici o piatra lipita una de alta, pentru ca trebuia extras tot aurul acela. Ca aurul acela sa fie purtat apoi in spatele carului. Si o procesiune din aceasta, triumfala, avea de multe ori kilometri intregi. Nu se mai termina, vazand cu ochii, bogatiile. Era o parada a natiunilor cucerite. Cand ii luau pe evrei, ii luau cu hainele lor, ii puneau pe toti. Aduceau tot felul de elemente care le luau de acolo. Aduceau, de exemplu, generalii care erau invinsi, liderii acelei tari. [..] Era o parada a natiunilor, a bogatiilor, a tot ce era. Cand s-au intors din Ierusalim, de pilda, Titus, cand i s-a facut triumful, a adus ceva ce romanii pana atunci n-au mai vazut: candelabrul acela cu 7 brate. Istoricul Iosfi Flavius spunea: E un candelabru pe care noi nu-l stim, pentru noi era prima data. Au adus ei ceea ce numeau ‘lada aceea de aur’. Ei nu stiau ca-i chivotul. Si, multe alte lucruri care le-au luat de acolo din Ierusalim. Si toate astea erau in ceea ce se numeste triumf. Si cuvantul triumf insemna ceva, ceva specific. Era onoarea adusa acelui general care a cucerit si care era biruitor. Si era o sarbatoare. Era o festivitate. Era o zi solemna. De aceea, acest car nu este un car de lupta. Adica, nu te urci in car pentru ca sa iti mearga bine.

Din primele 10:30 minute, mai sunt aprox 33 de minute din predica.

Anii mei se duc si nu mai vin de Marius Livanu

marius-livanu

Anii mei se duc și nu mai vin
Anii mei se duc ca un suspin
Totu-i trecător, trecător sunt și eu.

Se duce viața mea ca un nor
Se-nalță înspre cer încetisor
Apoi se lasa lin pe pământ
În lacrimi spre mormânt
Tinerețea mea trece-n zbor
Ca un fulg de nea plutind usor
Purtat pe-aripi de vânt mă cobor
Sunt un călător.

Se duc și anii mei ca un vis
Și dorul meu în ei, spre paradis
Îi port mereu cântând, visător,
Spre cerul fără nori.
Tinerețea mea trece-n zbor
Ca un fulg de nea plutind usor
Purtat pe-aripi de vânt mă cobor
Sunt un călător.

CONFERINȚA NAȚIONALA A BISERICILOR PENTICOSTALE ROMĂNE DIN ITALIA 29-30 OCTOMBRIE

conferinta-nationala-a-bisericilor-penticostale-din-italia

CONFERINȚA NAȚIONALA A BISERICILOR PENTICOSTALE  ROMĂNE DIN ITALIA

ZOPPAS Arena, CONEGLIANO

INVITAȚI:

LUIGI MITOI

LIVIU AXINTE

Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. – Ioan 13:34

Românii de Pretutindeni, îngrijoraţi de Brexit

Tommy Tomescu TVR Românii de Pretutindeni, îngrijoraţi de Brexit

Situaţia românilor din Regatul Unit a fost discutată şi la Congresul Românilor de Pretutindeni, care are loc la Bucureşti. Cei mai afectaţi de Brexit sunt românii care stau fără forme legale. Ei sunt încurajaţi să depună cât mai repede aplicaţia pentru documente şi să obţină un statut legal.

După referendum este îngrijorat, mai ales că naţionaliştii britanici i-au ameninţat pe români. Chiar săptămâna trecută au fost câteva atacuri.

Bande de naţionalişti au intrat în magazinele românilor şi le-au transmis că mai au câteva zile până la referendum, după care vor îi vor închide. „Au intrat peste ei cu câini….

VIDEO – Citeste mai mult aici – http://stiri.tvr.ro/romanii-de-pretutindeni-ingrijorati-de-brexit_75796.html

Congresul românilor de pretutindeni, care s-a desfășurat la Palatul Parlamentului, a ales în cadrul lucrărilor de sâmbătă Consiliul românilor de pretutindeni. Acesta este format din 35 de membri și este forul de reprezentare a românilor din diaspora în fața autorităților statului român.

Citeste aici –  Marius Livanu – ales președinte al Consiliului românilor de pretutindeni

Marius Livanu – Omul care nu iarta

Marius LivanuText Biblic – 2 Imparati 4:1-7

Cuvantul lui Dumnezeu n-a fost dat ca sa fie predicat. El a fost dat ca sa fie trait. El a fost dat ca sa ne transforme, ca sa ne schimbe viata. Ca sa ne indrume, sa ne calauzeasca. Si noi, de multe ori ca predicatori, citim si spunem: hai sa vedem ce as putea sa predic de aici. Ori, ar trebui sa citim un text si ar trebui sa spunem: oare ce as putea sa invat de aici? Ce as putea sa inteleg de aici? Ce mi-ar schimba viata de aici?

„ORICAT DE MULT TI-AR GRESI CINEVA, IARTA-L PENTRU CA SI DUMNEZEU TE-A IERTAT ORICAT DE MULT AI GRESIT…”

VIDEO by PhiladelphiaMansue

Marius Livanu – Ridicati-va ochii

TEXT Ioan 4:27-42 Trezirea din Samaria

Marius Livanu27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?”
28 Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29 „Veniţi de vedeţi un om care* mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”
30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”
33 Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
34 Isus le-a zis: „Mâncarea* Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care* sunt albe acum, gata pentru seceriş.
36 Cine* seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
37 Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’
38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, alţii s-au ostenit; şi voi aţi intrat în osteneala lor.”
39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina* mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”
40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
41 Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
42 Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine* şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

In aceasta zi, ma rog ca Dumnezeu sa deschida ochii fiecaruia dintre noi sa ne ridicam ochii. Dar, despre care ochi era vorba? Pentru ca Domnul Isus statea de vorba cu samariteanca si avea nevoie de apa. I-a cerut apa: „Da-mi sa beau.” Discutand cu samariteanca despre apa au avut interventia aceea. ‘De ce ceri de la mine? Nu se poate. Nu-i permis.’ Domnul Isus i-a spus: ‘Eu am o alta apa. O apa a vietii. O apa spirituala.’ Ucenicii s-au dus in cetate sa cumpere de mancare. Au venit si I-au dat sa manance. ‘Eu am o lata mancare,’ spunand ca exista o mancare spirituala si ca exista o mancare materiala. Spunand ca exista o apa pentru trup care o scoti din fantana si exista o alta apa pentru suflet pe care ti-o da doar Hristos.

Acum, le spune ucenicilor „ridicati-va ochii si priviti”… Dar cand se uitau cu ochii acestia,  ei vedeau ca pana la seceris mai erau inca patru luni. Era timp pana la seceris si totusi, El le spune „ridicati-va ochii si priviti un alt seceris.” Pentru ca exista niste holde, exista niste cimpuri, exista o activitate, exista o lucrare materiala, fizica. Dar, dincolo de asta exista o alta activitate, o alta slujire, o alta implicare spirituala. Si de aceea, Domnul Isus Hristos nu ne poate vorbi despre lucrurile spirituale pana cand nu le intelegem pe cele materiale. Pana cand nu face conectiunea asta. Pana cand nu face asemanare intre mancarea materiala si mancarea spirituala intre apa materiala si apa spirituala, intre lucrul material si lucrul spiritual. Intre ochii care vad lucrurile materiale si ochii care vad lucrurile spirituale. Si de aceea, in aceasta zi, ma rog lui Dumnezeu sa ne deschida ochii  si sa ne putem ridica acesti ochi.

Ce inseamna sa ne ridicam ochii? In primul rand, inseamna ca ochii nostri sunt undeva jos. Si cand te uiti in jos, in primul rand, te vezi pe tine. Si, ati ridica ochii inseamna sa te desprinzi de tine, de nevoile tale. Sa uiti cumva de tine. Traim intr-o lume a egoismului, a egocentrismului, cand totul se axeaza pe ce vreau eu, pe ce imi place mie. Cum vreau eu si ce vreau eu. Si, totul este ‘eu; in centru intr-o societate care-l are pe ‘eu’ in centru. In familii care-l au pe ‘eu’ in centru. Nu se poate sa fii crestin si prima conditie pe care Domnul o spune, daca vreti sa deveniti crestini, ‘daca vreti sa ma urmati, daca vreti sa fiti slujitorii mei..’ asta este prima conditie fundamentala, fiecare sa se lepede de sine. A-ti ridica ochii inseamna ca nu te mai uiti la tine. Nu te vezi pe tine, nevoile tale, eu n-am, mie imi trebuie, cate nevoi am eu.. cate probleme am eu, cate am eu de facut. Ce am eu, ce stiu eu, ce fac eu, ce pot eu. A-ti ridica ochii inseamna sa te desprinzi in primul rand de tine. Sa nu te mai uiti doar la tine, la nevoile tale sau la resursele tale. A-ti ridica ochii inseamna sa te uiti la altii. Si asta a facut Hristos. Stand de vorba cu samariteanca, ii spune  ‘da-mi sa beau’. Dar, in discutie, deja ii spune: „femeie, Cel ce sta cu tine poate sa-ti dea ceva mai mult.”

NewsNet Creștin: Președintele Bisericii Penticostale Române din Italia – Comunicat cu privire la cazul Bodnariu

Marius Livanu Protest

CLIK pentru articol

Marius Livanu ….Tatal nostru Cel Ceresc….

VIDEO by GLORIE DOMNULUI

Marius Livanu – Ce să fac atunci când sunt ispitit

Filipeni 2:11

marius livanuSunt intrebari pe care tinerii si le pun si nu numai tinerii. Fiecare dintre noi ne punem aceste intrebari legate de ispita. Aceste intrebari suna cam asa:

  1. De unde vin ispitele?
  2. Ce sunt ispitele?
  3. De ce ingaduie Dumnezeu ispitele?
  4. Care este rolul lor?
  5. Ce ar trebui sa fac atunci cand sunt ispitit?
  6. Ce ar trebui sa fac atunci cand am cazut intr-o ispita?
  7. Cum pot sa biruiesc ispita?

Ca sa biruiesti, ca sa stii impotriva cui lupti si asupra ceea ce lupti, trebuie mai intai sa cunosti. Sa-l cunosti pe Dumnezeu, sa cunosti Cuvantul lui Dumnezeu, voia lui Dumnezeu. de aceea, as vrea in primul rand sa stim ce este ispita….

Festivitatea de absolvire a ITP Bucuresti, promotia 2015

Festivitatea de absolvire a ITP Bucuresti, promotia 2015

POZELE de la www.Prodocensmedia.ro

INSTITUTUL TEOLOGIC PENTICOSTAL din BUCURESTI

http://itpbucuresti.ro

Astazi 7 iunie 2015 in BCP Betel Bucuresti a avut loc festivitatea de absolvire a promotiei 2015 din ITP Bucuresti. 
Mai multe poze (peste 150 de poze) si cu mii de multumiri echipei de la http://www.Prodocensmedia.ro

VIDEO de la Conferinta Nationala a Bisericilor Penticostale din Italia 2015

Călăuzirea prin Duhul 1

Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă! Ps. 143-10

2 ore 42 minute

Invitat Dragos Croitoru

VIDEO by PhiladelphiaMansue

Călăuzirea prin Duhul. (partea 2)

2 ore 32 minute

Călăuzirea prin Duhul. (partea 3)

2 ore 43 min

Marius Livanu – Focul Duhului Sfânt

Luca 12:49-50

49 Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!
50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească!

VIDEO by PhiladelphiaMansue

Ziua Națională a României 2014, Teatro Pileo, Biserica „Philadelphia” din Mansuè, Italia

Biserica penticostală „Philadelphia” din Mansuè (TV), Italia. Eveniment organizat pentru a sărbătorii Ziua Națională a României. Au participat: sindaco di prata Dorino Favot, consul general al româniei la trieste Cosmin Dumitrescu, elevi școlii române din prata, pastorul Marius Livanu și corul bisericii Philadelphia din mansuè.

Pastor Marius Livanu: Ce este Romania? De-ar fi in seara aceasta sa spun „La multi ani”, de fapt, cui ma adresez? Cine este Romania? Romania nu este doar un spatiu geografic delimitat de niste granite. Romania suntem noi. Suntem si noi, si eu si tu. Romania e limba pe care o vorbim. E, de fapt, traditia, cultura pe care o ducem pretutideni cu noi, in lumea aceasta, oriunde am fi, oriunde sunt Romani si poarta cu ei Romania. De aceea, in seara aceasta, eu ma bucur sa va aduc salutul bisericii noastre, de aici din Mansue. Noi promovam limba Romana, pentru ca in primul rand prin ea ne pastram identitatea noastra nationala. Promovam cultura noastra. Dorim sa pastram legatura cu cei de acasa si ma bucur in mod deosebit ca in aceasta seara, din mai multe localitati ne-am adunat aici sa sarbatorim Ziua Nationala a Romaniei. Ma bucur caci cu alegerile pe care le-am avut, noi cei din diaspora  am putut sa recapatam aceasta identitate: Si noi suntem Romani; si noi suntem Romania. Si noi meritam respectul, valoarea de care ar trebui sa ne bucuram si dorim sa promovam tot mai mult o imagine buna, pozitiva a Romaniei, pentru ca suntem ambasadori ai Romaniei. Aici in Italia, in seara aceasta, noi suntem Romania. In aceasta seara, va spun: „La multi ani, Romania. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe fiecare.”

Durata 34 minute.

VIDEO by philadelphiamansue

Marius Livanu – Cel căzut între tâlhari

Photo credit www.bbc.co.uk

Luca 10:25-37

25 Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
26 Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
27 El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
28 „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.”
29 Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”
30 Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.
31 Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
32 Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
33 Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.
34 S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.
35 A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.”
36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?”
37 „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

Daca multe dintre pilde, mai ales cele legate de Imparatia lui Dumnezeu, erau niste pilde de interpretare, de intelegere, le putem numi noi teoretice, pilda aceasta este una practica. Adica, la sfarsitul pildei nu ni se spune: „Ati inteles voi ce inseamna asta?” Ci, la sfarsitul acestei pilde, Domnul Isus ne spune: „Du-te si fa si tu la fel.”

Voi vorbi, in special, despre acest om, victima,- omul prins intre doua lumi.

duminica.26.octombrie.2014 VIDEO by philadelphiamansue

Marius Livanu – Despre Stefan cel dintâi martir

Stefan „Vad cerul deschis…” Photo www.wf-f.org

Vrem sa vedem si noi cerul deschis? E aproape ziua cand orice om Il va vedea pe Domnul si atunci vom vrea ca cerurile sa fie deschise. Am vrea ca atunci sa fim plini de bucurie si sa ne bucuram ca-L vedem pe Domnul. Dar, ca si atunci, sunt oameni care se bucura ca-L vad pe Domnul, ca aud despre Domnul si sunt [alti] oameni, ca si atunci [in vremea lui Stefan] care au inceput sa racneasca si si-au astupat urechile si s-au napustit cu un gand asupra lui Stefan. Ma rog in aceasta seara ca Dumnezeu sa puna in inima noastra mai mult dor dupa vesnicie, dupa a vedea cerul deschis. Ma uit spre Stefan si as vrea doar cateva lucruri asupra lui.

marius livanuDe ce a ajuns omul acesta sa vada cerurile deschise? Ce l-a facut sa aiba certitudinea, garantia, siguranta aceasta, pentru ca as vrea sa o am si eu, am vrea sa o avem si noi aceasta siguranta. Sa stii ca oricand pleci de pe pamantul acesta, pentru tine cerurile sunt deschise. „Iata, vad cerurile deschise”. Si omul acesta a putut sa vada, a putut sa auda vocea lui Dumnezeu care-L chema. Si daca vrei sa vezi cerurile deschise ca si Stefan, trebuie in primul rand sa fim ca si Stefan, plini de Duhul Sfant.

Stefan era plin de Duhul Sfant, dar nu doar in slujire, nu doar atunci cand era vorba de predica, nu doar atunci cand era vorba de rugaciune. Stefan a stiut sa ramana plin de Duhul Sfant si in situatii de criza si in situatii de conflict. De fapt, el asa s-a remarcat in mod deosebit. A aparut in biserica, la un moment dat, un conflict, o tensiune. Erau doar cei care vorbeau limba ebraica si erau si cei care vorbeau si limba greaca. Adica, evrei care au plecat de acasa, cum am plecat noi, romanii, sa nu mai vorbim limba romana asa cum e ea in Romania si poate unii vorbesc numai limba italian, sau limba engleza. Cam asta s-a intamplat si atunci. Numai ca evreii care erau plecati, evreii aceia se intorceau, veneau din cand in cand ca erau obligati. De aceea, in Ziua Cincizecimii au venit acolo mii de oameni in pelerinaj. Cand evreii aceia, care fusesera candva plecati, asa cum si Pavel era un om care a invatat limba greaca, un om care a invatat cultura greaca, elenistii sau cei care vorbeau greceste, in biserica aceste doua categorii s-au intalnit si a inceput sa fie acest conflict. Ei aduceau banii, aduceau totul impreuna , dar cand era vorba sa se serveasca masa, cand era vorba de vaduvelor celor plecati, a celor din diaspora, celor care vorbeau greceste erau trecute cu vederea.

Atunci, acolo era tensiunea aceasta, conflictul acesta si au mers imediat la apostoli si au zis: „Vrem sa gasim o solutie. Cum rezolvam problema asta?” Si au cautat niste oameni vorbiti de bine, dar sa fie si plini de Duhul Sfant. De ce? Pentru ca atunci cand trebuie sa apalnezi un conflict, atunci cand trebuie sa faci dreptate, cand trebuie sa administrezi justitie, trebuie sa fi plin de Duhul Sfant. Dumnezeu sa ne ajute si pe noi. Daca esti plin de Duhul Sfant cand apare o problema undeva, cand apare o tensiune, omul plin de Duhul Sfant stie imediat sa dezamorteze tensiunea. Cel care-i plin de fire, mai pune benzina pe foc. De aceea e nevoie sa fim plini de Duhul Sfant. Si Stefan a  fost om plin de Duhul Sfant atunci cand a fost situatia de criza. A fost plin de Duhul Sfant si in lucrarea de slujire. Dumnezeu lucra prin el cu semne si minuni; a fost un mare har peste el si el a fost primul printre diaconi. O mare multime de preoti se intorceau la Dumnezeu. Omul acesta mergea pretutindeni, prin cetati, sinagogi, sa predice evanghelia si foarte multi oameni se intorceau la Dumnezeu.

Dar in mod deosebit, Stefan avea darul vorbirii, a cunoasterii si atunci a inceput o cearta cu el, o grupare de preoti. Iar in conflict. Iarasi cearta. Si de data asta ne spune vers. 10 din cap. 6 „Dar nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si Duhului cu care vorbea el. Iarasi, Stefan este plin de Duhul Sfant, chiar atunci cand am spune noi ca se cearta. Dar nu se certa asa cum intelegem noi cearta; era ceva care trebuia sa apere si Stefan a ramas si in situatia aceea plin de Duhul Sfant. Dumnezeu sa ne ajute sa cautam plinatatea Duhului Sfant.

Din primele 6 minute, mai sunt 12 min din predica.

Biserica Philadelphia din Mansuè (TV), Italia
joi.16.octombrie.2014

”Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie.”

Photo credit pinegrovecommunitychurch.com Ieremia 29:13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

 

Marius Livanu: A-L căuta pe El, înseamnă să te duci tu după Domnul. El se va lăsa găsit de tine dacă cauți voia Lui, dacă cauți din toată inima să vorbești cu El, să ai părtășie cu El.

Este foarte periculos dacă nu Îl cauți din toată inima, pentru că poți să ajungi să vi precum o făceau odinioară cărturarii și fariseii, deoarece și ei Îl căutau și veneau după Isus… Dar cu ce scop? Îl pândeau ca să Îl poată crucifica, Îl căutau ca să Îl ispitească, să Îi poată găsi vreo vină, să Îl poată acuza… acesta era gândul lor!

Și Iuda împreună cu mulțimea cu săbii și cu ciomege au venit după Isus, dar nu L-au căutat pentru că doreau să se conformeze, ci pentru ca să Îl prindă, fiind ”trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni”, nu aveau intenția de a-I sluji Domnului.

Dacă Îl cauți pe Dumnezeu dintr-o dorință sinceră, dacă vrei să te comformezi voii Lui, dacă vrei să te apropi de El și să Îl slujești pe El, Dumnezeu se lasă găsit!

Sursa

Marius Livanu – Lucrarea şi rolul Duhului Sfânt

Atunci cand vorbim despre lucrarea Duhului Sfant in vremea in care traim noi, asociem Duhul Sfant  cu Biserica Penticostala, cu  miscarea Penticostala. Dealungul secolelor au existat intotdeauna oameni care au fost umpluti cu Duhul Sfant, care au avut darurile Duhului Sfant, au fost evanghelisti, au fost invatatori, au fost oameni deosebiti. Dar in mod special, in secolul 20 a luat loc o miscare a Duhului Sfant. Sunt de acord toti cercetatorii si sociologii, ca a fost lucrarea secolului, cea mai puternica si cea mai dinamica miscare  din secolul 20- o crestere si o amploare cum n-a mai avut loc niciodata in istorie. O sa va dau doar cateva date si as vrea sa ne cunoastem istoria, pentru ca inteleg ca multi penticostali  se rusineaza de faptul ca sunt penticostali.

Biserica Philadelphia din Mansuè (TV), Itala
duminica.28.septembrie.2014

VIDEO by philadelphiamansue

Marius Livanu – Nevoi multe, resurse puţine

Isus ne invata cum sa trecem printr-o criza economica-

TEXT Ioan 6:1-16

1 După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.
2 O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
3 Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
4 Paştile, praznicul iudeilor, era aproape.
5 Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”
6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
7 Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”
8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?”
10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.”
15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.
16 Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.

marius livanuSituatia in care s-au gasit acesti mii de oameni este situatia in care se gasesc si oamenii din zilele noastre, o situatie numita criza: sa nu gasesti, sa nu gasesti indeajuns, chiar daca ai bani sa cumperi, n-ai bani de unde sa cumperi. Ori nu ai bani suficienti. Nevoi multe, resurse putine. Asta-i criza. Ai multe nevoi, dar resurse putine. Am vrea sa invatam de la Domnul Isus cum s-a raportat la situatii de criza.Sa invatam de la El. Sa vedem ce a facut El atunci cand a trecut prin crize, atunci cand a intrat in criza.

1. Isus constata nevoile

Primul lucru pe care Domnul Isus a facut este sa constate nevoile, sa vada ce anume aveau oamenii nevoie. „A vazut multimea.” Si-a ridicat ochii. A vazut gloata, s-a uitat spre ei. A vazut nevoile lor. A vazut ca veneau de multe zile. A vazut ca oamenii astia, asa cum scrie in celelalte evanghelii puteau sa lesine pe drum, puteau sa moara pe drum pentru ca erau intr-o pustie si n-aveau cum sa mai ajunga intr-un loc locuit de oameni sa ppoata sa ajunga bine. Era o mare problema distanta, era o mare problema caldura de atunci si poate atatea piedici, obstacole care erau pentru ei. Isus a constatat nevoia lor.  A vazut ce anume au nevoie. In seara aceasta, Domnul Isus stie exact ceea ce avem noi nevoie. El constata si nevoia noastra. El se uita spre noi. Slavit sa fie numele Lui.

Dar si noi putem sa vedem exact de ce au oamenii nevoie. Pentru ca daca nu le implinim nevoile, degeaba s-ar putea sa ne rugam, degeaba le putem oferi altceva. Noi spunem mereu si la capitolul predicatori, noi trebuie sa venim in intampinarea nevoilor oamenilor, ceea ce au oameni nevoie, ceea ce nu au indeajuns. E foarte important acest aspect, sa vezi ce au oamenii nevoie. In familie, ce are nevoie sotia ta, sotul tau. Ce are nevoie copilul tau. Ca sa implinesti acea nevoie. Poti sa implinesti multe alte nevoi, dar daca nevoia lui principala n-o implinesti, n-ai rezolvat acea problema, n-ai rezolvat si criza aceea ramane. Insa, Isus Hristos este cel care se uita spre oameni si vede nevoile noastre. El stie nevoile noastre din aceasta seara. El stie ca ai nevoie de iertare, El stie ca poate ai o nevoie de incurajare, El stie ca poate ai nevoie de mangaiere, El stie ca poate ai nevoie de un loc de munca. Ca poate ai nevoie de bani sau poate ai nevoie de masina sau de o casa. Sunt atatea si atatea nevoi si fiecare le cunoastem. Spune Scriptura: „Inima isi cunoaste necazul.” Dar nu numai inima, pentru ca singurul care, in afara de om insusi, cunoaste inima omului este Dumnezeu.

2. Isus stabileste prioritatile

Isus constata nevoile, iar apoi, stabileste si prioritatile. Adica, vede bine prioritatile. Oamenii acestia au venit dupa Isus ca sa asculte Cuvantul, ca sa vada semnele Lui. Il urmareau pe Isus, Il urmau pe Isus ca sa stea inaintea lui Dumnezeu prin rugaciune. Ei au venit si pentru hrana spirituala. Imediat dupa ce se termina acest pasaj, Isus incepe sa vorbeasca despre painea vietii. Incepe sa vorbeasca despre foamea sufletului care este mai mare decat cea a trupului. Faptul ca El implineste nevoia trupului nu inseamna ca nu se gandeste de loc. Ba dimpotriva, El, mai intai, a satisfacut nevoia sufletului. El mai intai, intotdeauna asa a facut El.

  1. Atunci cand un orb a venit la El si a spus: „Doamne, vreau sa-mi capat vederea, El a vrut mai intai sa-i intareasca credinta. Mai intai a vrut sa-i dea mantuirea. Mai intai a vrut sa-l ridice, sa-l faca fiu a lui Avram, a lui David, sa-i dea mantuirea, sa-i dea har si binecuvantare cereasca si pentru suflet.
  2. Inainte sa spuna slabanogului: „Ridica-ti patul si umbla, sa-i implineasca nevoia trupeasca, El a venit si a zis: „Iertate iti sunt pacatele.” Pentru ca El a vazut ca omul acela avea mai intai o nevoie  mai mare si prioritara fata de cea fizica: sa-i fie iertate pacatele, sa aiba parte de mantuire.

E foarte important, cand vrem sa solutionam crizele din viata noastra, sa stabilim bine prioritatile. Nu ca Dumnezeu nu ar vrea sa te vindece sau sa iti dea un loc de munca sau sa-ti rezolve o problema cu privire la bani sau la casa, la masina sau orice alta nevoie. Dar mai intai si mai intai, cautati imparatia lui Dumnezeu. Si oamenii acestia au venit dupa Isus si Isus mai intai le-a oferit Imparatia lui Dumnezeu. Mai intai, le-a oferit cuvantul vietii. Mai intai, le-a oferit hrana pentru sufletul lor. Si apoi nu a uitat de faptuk ca oamenii acestia aveau nevoi materiale, de faptul ca oamenii acestia erau flamanzi, de faptul ca oamenii acestia erau obositi si nu puteau sa ajunga intr-un sat sa-si cumpere de-ale mancarii, ca acesti oameni erau saraci s in-aveau bani si multe alte nevoi care le aveau acei oameni pentru ca El a si vindecat. S-a ocupat si de boli. S-a ocupat si de necazurile lor, de lipsurile lor. Dar mai intai si mai intai, El s-a ocupat de sufletul lor. Si in seara aceasta Isus este aici si face acelasi lucru. Stabileste prioritatile si El spune: „Mai intai, pentru suflet.” De aceea, in seara aceasta, inainte sa te rogi, inainte sa vii in fata lui Dumnezeu cu rugaciune, inainte sa-ti aduci cauzele, inainte sa-ti aduci dorintele, cererile tale inaintea lui Dumnezeu, Isus vrea sa-ti spuna: „Linisteste-te, Eu am mai degraba, intai, un cuvant pentru sufletul tau. Intai vreau sa-ti aduc pace, intai vreau sa-ti aduc liniste in suflet. Eu, intai, vreau sa zidesc credinta ta. Intai, vreau sa te fac sa ai incredere in Mine. Intai, vreau sa ai pace in inima si apoi iti voi implini si celelalte nevoi. Dar mai intai si mai importanta este nevoia sufletului si ai nevoie de Dumnezeu si ai nevoie de painea vietii.”  Dumnezeu sa ne binecuvanteze si sa ne implineasca nevoile noastre spirituale, intai, sufletesti, mai intai. Si apoi, si celelalte.

3. Isus priveste si are mila pentru oamenii in nevoi

Isus, cand S-a uitat apoi spre oameni, spune Scriptura ca i-a fost mila. S-a uitat spre ei si i-a fost mila pentru ca i-a vazut in acele nevoi. I-a vazut in problema aceea, in criza aceea. Avem un Dumnezeu care se indura, avem un Dumnezeu care are mila. Si noi putem invata de la Isus si vrem sa invatam ce inseamna mila. Adica: sentiment, sa-ti pese de cel de langa tine. Sa vezi cand nu are cum sa iasa dintr-o anumita situatie si sa incerci sa-l ajuti. Dar, asta nu se poate decat prin mila. Mila e ceva care trece dincolo de merit. Tocmai la asta se refera mila. Noi avem cuvantul ‘har’, care inseamna o favoare nemeritata. In Vechiul Testament ‘mila’ este cuvantul care foarte bine inlocuieste ‘harul’. Ti=e mila de cineva. El poate n-ar merita asta. Dar, faptul ca ai mila, depasesti orice bariera, depasesti orice obstacol si incerci sa-l ajuti. De aceea, David se ruga in Psalmul 51: Mai intai, ai mila, Doamne, in bunatatea Ta. Cand vorbeste despre iertarea pacatului, el stia ca n-ar putea si n-ar merita iertarea lui Dumnezeu. Ar putea sa aiba ierarea prin mila lui Dumnezeu.

Dar spune Scriptura, si noi: „Fie-va mila unii de altii si pe unii smulgeti-i ca dn foc.”  Dar asta. mai intai cu mila. Trebuie sa ai mila, adica, sa-ti pese de cei din jur, sa-ti pese de nevoile altora si sa-ti pese intr-adevar de nevoile lor. Dar asa cum am spus adineaori: mai intai, lui Isus i-a fost mila de sufletul lor. Spune o evanghelie ca i-a vazut ca o turma, ca niste oi risipite, necajite care n-au pastor. Observati ca El vede mai intai nevoia sufletului. Nu ca n-aveau bani sau ca n-aveau sanatate sau n-aveau paine sau n-aveau. Mai intai, ei nu aveau pastor. N-aveau oameni care sa-i invete adevarul. Aveau doar grupa Fariseilor si a Saducheilor, oameni care nu puneau pret pe ei, oameni care-i dispretuiau, oameni care nu-i ajutau de loc, oameni care nici macar nu dadeau mana cu ei, care nu stateau la masa cu ei. Si i-a fost mila mai intai si mai intai de de sufletul lor. A avut mila, mai intai de suflet, dar a avut mila si de situatia lor, de criza lor, de nevoia lor, de ceea ce in vremea aceea ei duceau lipsa.

4. Isus Hristos se uita spre resursele care le are si binecuvanteaza putinul

Apoi, Isus Hristos se uita spre resursele care le are. Putine. El a inceput sa intrebe. A spus: „Bun, de unde putem lua paini?” Si imediat au facut calcule. Au spus: „Hai sa facem colecta. Avem vreo doua sute de lei. Sunt putini bani. N-avem de unde sa cumparam cu putini bani, paine pentru toti. Si chiar daca ar fi sa avem bani, n-avem de unde sa cumparam paine pentru toti acestia.” De aceea, imediat, s-au gasit in fata imposibilitatilor. La fel si noi, cand ne gasim in criza, imediat spunem: „Imposibil. Nu se poate. N-avem bani suficienti. Chiar daca avem bani, n-avem de unde sa cumparam. Chiar daca e una, nu-i alta.” Si vedem intotdeauna ceea ce ne lipseste.

Observati cum procedeaza Isus Hristos, ca asa ar trebui sa procedam si noi in situatii de criza. Sa ne uitam la resursele care le avem. Sa ne uitam la resursele acelea ce ne-a dat Dumnezeu, putinul nostru. Au gasit doar atat cinci pâini de orz şi doi peşti. Si ei au intrebat: dar ce sunt acestea la atâţia?” La mii de oameni care sunt acolo, ce sunt? Nimic, am spune noi. Dar nimicul acela, dar nu era nimic pentru ca era ceva- era putin. Putinul acela era binecuvantat de Dumnezeu. Si de fapt, nu ca era binecuvantat de Dumnezeu. In primul rand, Isus le-a binecuvantat. Sa poti sa-l binecuvantezi putinul care-l ai. Sa poti sa-ti binecuvantezi masina ta cea veche, cum e casa ta, familia ta, resursele tale, tot ce ai. Binecuvanteaza putinul. Ne-am obisnuit intotdeauna sa ne plangem: „N-am. N-am. Nu-i suficient. Am, dar nu-mi ajunge. Am, dar e putin. Am, dar nu conteaza.” Uita-te la resursele tale si multumeste la Dumnezeu pentru ce ti-a dat. Binecuvanteaza mai intai putinul care-l ai. Pentru ca putinul binecuvantat, in mana lui Dumnezeu, va face sa fie belsug de binecuvantare. Dar, totdeauna, sa te uiti spre putin. Am observat oameni care nu fac nimic pentru ca e prea putin ceea ce pot sa faca. Dar, tocmai, Dumnezeu de asta are nevoie.

Sunt oameni care nu fac nimic pentru ca spun ca e prea putin. Putinul tau conteaza inaintea lui Dumnezeu. Pentru ca exista un principiu care si in aceasta zi il vad. Si astazi ma gandeam doar la lucrul acesta, la aspectul acesta, la gandul care vreau sa vi-l spun acum, ca, niciodata, Dumnezeu a binecuvantat si a lucrat cu nimicuri in ceea ce priveste relatia cu omul. Adica, omul sa nu faca nimic. Omul sa nu puna nimic. Intotdeauna exista partea lui Dumnezeu si partea omului. Putinul pe care-l pune omul, dar sa-l puna omul. Observati, intotdeauna, Dumnezeu a inmultit. El n-a spus atunci: „Ai cinci paini? Nu conteaza, nu le pune. Ca si asa nu ajung.” Am doi lei in buzunar? De ce sa-i dau ca si-asa sunt putini. Si-asa nu rezolv problema. Acel putin, acele 5 paini, putine paini, pune-le la indemana mea, pune-le in mana lui Dumnezeu, binecuvanteaza-le, adica nu le dispretui. Nu spune: „Ce sunt acestea? Astea-s nimic. Cu astea nu faci nimic.” Spune: „Cu astea in mana lui Dumnezeu, saturi multimi de oameni.  Cu astea, Dumnezeu face minuni. Ne-am obisnuit sa privim asa spre cine canta, spre cine predica, ce sunt acestia la cate nevoi sunt, la cate realitati avem in jurul nostru. Si am uitat sa binecuvantam putinul care il avem. Bine ar fi in aceasta seara sa invatam sa binecuvantam putinul. Asta a facut Isus Hristos. Le-a luat in maini si le-a binecuvantat. El nu s-a uitat dispretuitor, cum s-au uitat ucenicii: „Putine, ce sunt astea la atatia? E prea putin, nu le bagam in seama. Nu ne incurcam cu ele ca si-asa nu rezolvam problema.” Nu rezolvi problema tu, dar le pui in mana lui Dumnezeu si El rezolva problema.

5. Isus Ii multumeste lui Dumnezeu

Si apoi, dupa ce le binecuvantezi, multumeste lui Dumnezeu. Isus le-a luat in maini, le-a binecuvantat si a ridicat ochii spre cer , adica si-a pus increderea in Dumnezeu. Te uiti la resursele tale, vezi ca-s putine, dar asta nu inseamna ca nu faci nimic cu resursele taleAsta nu inseamna ca le dai la o parte. Ca Dumnezeu nu dispretuieste ziua ineputurilor slabe. „Nu stiu si, de aceea, nu fac.” Nu, El spune: „Fa, cu putinul care-l ai. Fa-ti partea ta.” Da ceea ec ai de dat tu. I-a spus lui Ghedeon: „Du-te cu acesti putini oameni, dar cu Mine vei avea izbanda. Asta inseamna sa te increzi in Dumnezeu, sa binecuvantezi putinul care-l ai. Sa binecuvantezi resursele tale, oricat de putine ar fi. Dar important e sa le pui in mana lui Dumnezeu, pentru ca asa lucreaza Dumnezeu, cu putinul care-l punem noi inaintea lui Dumnezeu. Nu inseamna ca daca ar fi avut 1000 de paini, ar fi spus: „Nu, aduceti numai 5 aici.” Inseamna sa dai tot. Unii spun, atunci eu pun numai putin. Baietelul acela n-a scos numai 5 oaini, cand el avea o suta. El a pus totul. Ca totul insemna putin, e altceva. Dar nu daca cineva are mult, lasa ca eu fac mai putin din ce pot sa fac si lucreaza Dumnezeu. Punem tot in mana lui Dumnezeu. Dumnezeu sa ne binecuvanteze.

6. Isus le-a frant painile acelea, le-a impartit

Apoi, Isus le-a frant, le-a impartitA inceput deja sa faca si El partea Lui. N-a asteptat ca Dumnezeu acolo sa le inmulteasca, sa fie 5 si dintr-o data au aparut 5000 de paini, cate o paine pentru fiecare, ca erau peste 5000 de oameni. Dar observati cum lucreaza Dumnezeu. A luat si a frant painea. Frangand painea – rupea cate o bucata si in mana ramanea tot bucata intreaga. Mai rupea  o bucata si in mana ramanea tot bucata intreaga. Si frangea painea si cu cat o frangea, in mana ramanea tot atata. Asta-i binecuvantarea lui Dumnezeu. Noua ni se pare ca daca dam lui Dumnezeu, daca punem in mana lui Dumnezeu, daca punem in lsujba lui Dumnezeu, noi ramanem fara. Ca nu ne mai ramane sa platim chiria, nu mai avem de platit asta, nu mai avem de platit masina, nu mai avem de platit facturile. Atunci cand pui in mana lui Dumnezeu iti dai seama ca rupi din painea ta, dar iti ramane intotdeauna. Ba dimpotriva, si-a dat seama ca la un moment dat, cand au facut calculele, a ramas mai mult. Au strans 12 cosuri  de faramituri pentru ca asa binecuvanteaza Dumnezeu. Pe cei care se incred in Dumnezeu, cei care-si dau seama ca solutia nu-i s-o strangi pentru tine painea. Nu-i s-o spui: „Mai intai sa mananc eu, mai intai sa vad si daca ramane. Isus a frant. Si imi imaginez pe Isus ca n-a stat El sa manace inainte de ei. A frant-o si a dat-o altora pentru ca le-a binecuvantat, pentru ca a multumit lui Dumnezeu, pentru ca a frant si dat altuia.

Dar mai sunt cateva principii care le vad din acest pasaj al Scripturii si anume:

*Lui Dumnezeu Ii place ordinea, organizarea

El nu da la intamplare. Faptul ca tu pui in mana lui Dumnezeu, faptul ca Dumnezeu te poate binecuvanta din belsug, asta nu inseamna dezordine. Nu inseamna sa nu-ti chivernisesti bine banii.  Nu inseamna sa nu-ti chivernisesti bine timpul. Nu inseamna sa nu fii organizat, sa nu ai un program, sa n-ai nimic. „Lasa, ca da Dumnezeu bani sa fie,” si tot scot din buzunar si in stanga si in dreapta. Nu. Observati ca exista un principiu pe care-l vad foarte clar. Isus Hristos ii organizeaza. Ii pune pe oameni in cete de 50. Ii pune sa sada jos, sa nu stea in picioare. Ca apoi, omul cand sta in picioare, se mai plimba, se mai duce. „Stati jos.” I-a numarat in cete de 50 ca fiecare sa se ocupe de fiecare, sa nu ramana unul flamand, altul nesatul, unul calca in picioare, altul pleaca. Le-a spus: „Stati jos.”  Si le-a dat celor care stateau jos. Pentru ca foarte mult conteaza organizarea. Dumnezeu nu este impotriva organizarii. Cand avem noi organizarea fara Dumnezeu, atunci e o problema si este un esec organizarea noastra fara Dumnezeu. Cand iti organizezi timpul fara sa iei in calcul pe Dumnezeu, cand iti organizezi timpul fara sa iei in calcul pe Dumnezeu, atunci e o tragedie organizarea ta. Dar cand Il ai pe Dumnezeu, organizata e viata pentru ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al randuielii. El nu este un Dumnezeu al neoranduileii, ci al organziarii. El a organizat bine si i-a pus pe oameni sa sada jos. A impartit, le-a dat cosuri.

*Isus poate satisface nevoile noastre ale tuturor. Cand e vorba de dragostea Lui Dumnezeu, noi nu trebuie sa fim selectivi.

Apoi, Isus a impartit painea. Acuma, as vrea sa va intreb. Oare cum au selectat ei categoriile de oameni? Cum s-a dus Petru cu painea? A dat: „Tie-ti dau, tie-ti dau.” Mai trec peste unul..  Sau le-a dat la fiecare pe rand?  Au fost selectivi? I-a selectat? Din 50 dam la 15 ca astia mi se par mie ca-s mai grozavi? Si celorlalti nu? Exista acest principiu care Il are Dumnezeu, ca Dumnezeu ne iubeste pe toti. Slava lui Dumnezeu. Isus poate satisface nevoile noastre ale tuturor. El a iubit lumea, El ne-a iubit pe fiecare dintre noi. El da soarele, da ploaia,  si peste cel bun si peste cel rau.  De aceea, cand e vorba de dragostea Lui Dumnezeu, noi nu trebuie sa fim selectivi, sa spunem ca pe acesta il iubeste si pe celalalt, nu. Pe unul il iubesc, pe 3 nu. Pe acesta il iert, pe ceilalti, nu. Ci asa cum Dumnezeu ne-a iubit pe toti si asa cum Dumnezeu ne-a iertat pe toti, asa cum Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau sa moara pentru toti, la fel sa iubim, sa iertam si noi

*Dumnezeu nu face niciodata risipa

Isus a sta si i-a asezat pe oameni. Intai le-a spus: „Stati jos. Faceti liniste. Faceti ordine. Puneti-va in cete. Fiti organizati si apoi voi lucra. Dar ceea ce imi place in mod deosebit este ca Dumnezeu nu face niciodata risipa. Si asta este una din marile solutii, mai ales pentru vremurile de criza: sa nu faci risipa. Adica, faptul ca Dumnezeu a binecuvantat, faptul ca Dumnezeu a dat multa paine, faptul ca a fost belsug si au primit toti paine si au trecut inca odata cu paine si dupa aia au mai trecut inca odata cu paine si tot au luat. Si au trecut odata, de doua ori si au mancat pana s-au saturat, pana cand toti au spus: „Gata, nu ne mai trebuie.” Dar si atunci, era multa iarba si din iarba se strang greu faramiturile. Ii pune la treaba Isus, le spune: „Acuma, strangeti faramiturile.” Puneti deoparte. Faptul ca ati primit acuma din belsug nu inseamna ca eu si maine o sa vin iarasi sa va inmultesc painile. Trebuie sa folositi painea care v-am inmultit-o astazi. Dar puneti deoparte. Strangeti acele faramituri. Puneti-le in cosuri. Economia este una din marile solutii ale lui Dumnezeu, insa de multe ori noi uitam de ea.  Si observam ca asta este problema multor saraci, ca nu stiu sa faca economie cand au din belsug, cand au o binecuvantare deosebita. Asta este realitatea. Am intalnit, daca o familie primeste odata 3000, 5000 de Euro, acuma, gata… Nu se gandeste sa puna acolo, deoparte. Hai sa nu ma ating de ei. Cum am putut sa traim pana acum, cu atat venit pe luna, pot sa traiesc si de acuma incolo. Si restul sa pun deoparte. Sa nu calc in picioare. Sa nu-mi bat joc de ceea ce mi-a dat Dumnezeu. Sa nu-mi bat joc de timpul care mi-a dat Dumnezeu, sa nu-l risipesc, sa nu-l irosesc. Faptul ca Dumnezeu iti da, nu inseamna ca tu poti sa faci orice. Observati ca Isus pune accent pe economie. Pune accent pe faramituri. Pune, strange deoparte. „Strangeti-le in cosuri si s-au strans inca 12 cosuri pline.

Acestea sunt solutiile oferite de Hristos in vremuri de criza, atunci cand resurse sunt putine si nevoi sunt multe. Si as vrea in aceasta seara, Dumnezeu sa ne dea lumina si sa ne dea intelepciune, sa invatam de le El. In oricare criza am intra, in oricare nevoie  am fi ajunsi vreodata, sa invatam de la El si sa facem ceea ce a facut El.

  • Sa constatam, sa vedem care e nevoia
  • Sa stabilim bine prioritatile
  • Sa punem mai intai spiritualul pe primul loc, sa punem mai intai Imparatia lui Dumnezeu, sa punem mai intai omul launtric. Intai, acesta sa se hraneasca. Intai, acesta s fie in pace si in partasie cu Dumnezeu. Si apoi si celelalte nevoi trupesti; Dumnezeu stie sa le implineasca.
  • Atunci, sa stim sa actionam cu mila. Isus, atunci cand le-a dat painea, i-a fost mila. I-a fost mila de sufletul lor pentru ca i-a vazut ca o turma risipita care n-are pastor. I-a fost si mila de trupul lor, ca erau flamanzi, ca erau obositi, ca erau saraci. I-a fost mila.
  • Iar Isus, apoi, s-a uitat spre resurse, spre ceea ce are. Si n-a dispretuit, n-a cartit. N-a spus: „De ce, Doamne, imi dai asa de putin cand nevoi sunt asa de mari? Ce sa fac eu cu asta? Ca noi asa facem. „De ce, Doamne, imi dai? De ce asa? Eu nu pot.” S-a uitat la putinul care l-a avut. A luat in maini acel putin, painile, le-a binecuvantat. Adica, le-a vorbit de bine, nu le-a dispretuit. A spus: „Acestea sunt binecuvantarile lui Dumnezeu si a ridicat ochii spre cer si a zis: „Doamne, iti multumesc pentru ceea ce mi-ai dat, putinul care mi l-ai dat.” Si cand Dumnezeu vede un om care cu recunostinta vine in viata lui: „Doamne, iti multumesc. 1000 de Euro castig, dar iti multumesc pentru ei. Iti multumesc, Doamne, pentru putinul care l-am primit, pentru sanatate, ca Tu ai lucrat pana aici. Iti multumesc pentru putinul care mi l-ai dat.” Si cand Dumnezeu vede un om cu inima multumita- asa spune Scriptura, ca cel cu inima multumita are un pranz, are un ospat necurmat. Dar cel nemultumitor, nu-i place nici sa fie casa plina de carnuri. El tot cu cearta. De aceea, foarte mult conteaza binecuvantarea si multumirea. Sa multumesti lui Dumnezeu pentru ce ti-a dat. Sa-ti ridici ochii spre cer pentru ca Dumnezeu binecuvanteaza si putinul nostru.
  • Apoi, sa stii sa frangi painea. Sa stii sa o imparti cu altii. Sa stii sa organizezi painea. Sa stii sa accepti ordinea. Sa stii sa accepti, mai ales, economia. Daca Dumnezeu iti da intr-o zi mai mult, cu o paine mai multa, nu inseamna ca trebuie sa o calci in picioare. Strange-o si pune-o deoparte. Sa ai cosul acela si bine ar fi sa ne invatam copiii, sa aiba furculita aceea, sa pui ceva deoparte. Sa pun intotdeauna, in toata viata mea, sa pun ceva deoparte pentru un lucru neprevazut, pentru ceva care va urma. Intai am nevoile urgente, nevoile care le am, dar daca Dumnezeu imi da ceva mai mult decat nevoile mele, sa pot pune in cosul acela cu faramituri. Asta Ii place lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu nu face risipa. Dumnezeu sa ne binecuvanteze.

Biserica Philadelphia din Mansuè (TV), Italia
joi.11.septembrie.2014  VIDEO by philadelphiamansue

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala