Mărturia unui student de seminar (John MacArthur)

Un student la seminar trebuia să își susțină lucrarea de licență- după 4 ani de studiu o predica de 45 de minute. Când a terminat predica s-a simțit foarte bine! Audiența celor aflați în capelă se pare ca l-a urmărit cu interes și chiar prinse aprobarea din priviri a câtorva profesori și prieteni.

-Dar pentru el conta doar opinia unui singur om- mentorul său, decanul facultății. Toţi studenții primiseră foi de evaluare în care puteau trece o critică obiectivă, dar singura foaie pe care și-o dorea acest tânăr era cea a profesorului.

Profesorul meu era undeva situat – pe ultimul rând și am putut să-l zăresc cum și-a împachetat foaia de hârtie într-o bucățică mică. Când mi-a înmânat-o nici măcar nu s-a uitat la faţa mea. El ținea ochii în jos și a mers tăcut pe lângă mine.

Hmmm …acesta nu era un semn bun pentru mine. Astfel, cu prima ocazie, am deschis hârtia. Eram nerăbdător să aflu reacția lui, sperând cu disperare că va fi impresionat de predica mea……

CONTINUARE aici – https://depozitarul.wordpress.com/2017/03/13/marturia-unui-student-de-seminar-john-macarthur/

Reclame

Bunul simț și credința ei m-au facut sa simt ca și când una din femeile Bibliei e alături de mine….

O frumoasa marturie a unei stranepoate despre strabunica plecata in vesnicie ! –

Știți acei oameni speciali din viața voastra…? Exact.. Acea lista micuța de oameni importanți care iti schimba viața si iti aduc bucurie pe fata… Ei bine, unul din ei tocmai a plecat in Cer.

Mama Lidia (asa o numeam cu drag) era una din persoanele importante din viața mea… Sa ai o străbunica e o adevarata binecuvântare..nu multi au avut parte de una asa mult timp. Ce admiram la ea? Tot! Fiecare părticică imi arata dragostea lui Dumnezeu. Blândețea de care dădea dovada de fiecare data cand ne vedea, rasul colorat pe care il avea, bunul simt si credința ei, m-au facut sa simt ca si cand una din femeile Bibliei e alături de mine. Era o femeie deosebita…putini oameni stiu sa zica lucruri bune tot timpul. Am învățat ca a fi smerit si a cânta din inima valorează mai mult decât lucrurile scumpe. Am învățat ca la biserica poti merge indiferent daca te doare ceva sau simți ca nu mai poti… O femeie de 93 de ani mergea foarte des.. Noi de ce nu o facem? Am pierdut ceva acum? O da.. Am pierdut un om al rugăciunii care zilnic ma amintea in ruga ei, care era mulțumitoare si abia aștepta sa ne vadă. Atunci cand pierdem pe cineva drag, incercam sa ne amintim ce am vorbit ultima data cand l-am vazut. Mama Lidia mi-a zis ca așteaptă cerul… Asta era dorința ei cea mai mare. Cu fiecare zi care trece, cerul este mai aproape de noi. Întrebarea este: noi suntem pregătiți de cer?❤️

Miriam Tutac

Marturie 2017 – Sergiu Nichescu, Predicatorul Fara Maini si sotia, Ligia Nichescu

sergiu-ligia-nichescu

Marturie 2017-Sergiu Nichescu

Marturie 2017-Ligia Nichescu

MARTURIE – Un om de 82 de ani se intalneste cu Dumnezeu !

MARTURIE – Un om de 82 de ani se intalneste cu Dumnezeu !

CRISTIAN VADUVA video MARTURIE noiembrie 8: Daca luni eram pe targa, la cateva zile doar, la sfarsitul saptamanii eram in BISERICA, sa-L laud pe Dumnezeu

Sunt plin de recunostinta inaintea lui Dumnezeu si multe multumiri pentru dvs., cei ce ne-ati sustinut cu rugaciuni arzatoare.

Duminica, pentru ca am fost programat de mult la o Evanghelizare la Caras Severin, la o biserica baptista, localitatea Dognecea, am plecat cu fiica mea, cu Cristiana, am chiar condus masina pana acolo. Am zis: Voi conduce eu. Si Domnul a fost cu mine si am condus pana acolo. Si daca luni eram pe targa, la cateva zile doar, la sfarsitul saptamanii eram in biserica sa-L laud pe Dumnezeu. Si fratele pastor mi-a spus: „Frate Cristian, noi vom face cateva rugaciuni, sa cantati si restul, Dumnezeu sa va dea putere.” Au pregatit un scaun, sa stau pe un scaun. Dar Duhul Sfant si Dumnezeu prin dragostea Lui a zis: „N-ai nevoie de scaun.” Au fost lacrimi in biserica. A fost o partasie deosebita. 

Rapiditatea cu care a lucrat Dumnezeu a aratat ca acolo stateau [la baza] foarte multe rugaciuni, foarte multa forta spirituala. Forta rugativa. Regimente de frati care inaltau catre Domnul cereri peste cereri sa fie vindecat, sa fie atins trupul lui. Si mi-a fost atins trupul meu. De aceea, consider ca viata, inca odata  o repet, nu imi apartine mie. Aceste mesaje nu sunt de popularitate. Ele sunt ceea ce ar trebui sa fie: lauda pentru Imparatul care s-a atins de mine. 

…Daca in data de 31/10 ma aflam pe targa, unde am stat 14 ore, si am auzit telefoanele sunand neincetat si nu am putut sa raspund si am raspuns intr-un fel cele doua zile cand eram in pat, ingrijit de fetita mea si de sotia mea, iata ca dupa cateva zile revin din nou. Dar, nu din pat. Ci, revin pentru ca sunt obligat  de dragostea Celui Prea Inalt care s-a atins de mine si a lucrat in mod atat de minunat. A lucrat pentru ca sute de persoane, care nu ma cunosc unii dintre ei, au intrat in post si rugaciune. Si cu lacrimi fierbinti si scumpe au venit cu credinta lor mare si au strigat la Stapanul: „Ai mila de fratele nostru, Cristian Vaduva.”

Nu va cunosc pe multi dintre dvs. Ati fost pentru mine o lectie de credinta….

PARTEA 2-a

Dumnezeu a creat o furtuna de proportii biblice ca sa protejeze pe noii crestini convertiti

sand-storm

Traducere Agnus Dei – Sursa Charisma

Sunt tot mai multe rapoarte în care citim despre tot mai mulți musulmani, printre care și mulți islamici militanți, că se convertesc la creștinism. In multe dintre aceste cazuri Dumnezeu li se arata într-un mod supranatural. Cazul acesta este un alt caz în care Dumnezeu face o minune cu peste 50 de creștini (foști militanti islamici), care după ce au fost botezați în apă, au fost pe cale sa fie înconjurați de  musulmanii teroriști, care au auzit de convertirea lor și îi căutau ca să-i prinda și să-i omoare.

Dumnezeu a creat o furtună masivă de praf pentru a izbăvi pe noii converti islamici la creștinism, din mâinile militanților care umblau după ei să-i găseasca, potrivit unui raport recent..

Organizația Biblii pentru Orientul Mijlociu a afirmat că numai ce au  incheiat un botez pentru 50 de creștini  noi, când militanții au înconjurat  autobuzul și au tras focuri.

„Aproximativ 50 de persoane, inclusiv candidații de botez au participat la acest serviciu. Am mers cu un autobuz. După slujba de botez și rugăciune, noi toți am intrat în autobuz ca să ne întoarcem din nou în biserica noastră pentru serviciul de închinare și Cina Domnului. Autobuzul a luat-o din loc. . Dintr-o data unii dintre militanți au ajuns în spatele nostru, cam la trei sau mai multe mașini distanța și au început să tragă cu arme inspre noi „, a spus unul dintre  noii credinciosi,  potrivit raportului.

Noii convertiți și liderii lor s-au temut că se va întampla ceva rău cu ei.

In acel moment vântul a început sa bată tot mai intens și praful a început să se învartă în jurul lor.

„Dintr-o dată am văzut o furtună de praf uriașă care s-a format în spatele autobuzului nostru. La inceput ne-am speriat cu toții cand am văzut furtuna de praf. Ne-am gândit că nu vom mai fi în stare să mergem mai departe și vom fi reținuți de militanții islamici. Dar laudă să fie adusă Domnului! Lăudați pe Domnul din nou și din nou! Am simțit cu totii că Domnul Isus Hristos a apărut deasupra furtunii de praf ca un om Puternic și Minunat, arătandu-si mâinile sale protectoare și minunate inspre noi, cu un zâmbet dulce. Isus ne-a salvat. El însuși a blocat drumul militanților în forma unei furtuni de praf, ” citește raportul.

SURSA – http://www.charismanews.com/world/60323-god-creates-storm-of-biblical-proportions-to-protect-christian-converts-report-says

Mărturie Geta Ilieși: Am invățat că a fi luat acasă nu e o pedeapsă, e o răsplată

Geta Iliesi

Geta Ilieși: Am invățat că „a fi luat acasă nu e o pedeapsă, e o răsplată.”

O marturie si o incurajare de la Geta Iliesi la o Conferinta a Femeilor.  Geta Iliesi si-a pierdut sotul si doi copii intr-un accident in anul 2010 si aproape imediat dupa acest eveniment Dumnezeu a inceput sa o foloseasca pe sora Geta ca sa incurajeze  Biserica Sa prin marturia ei. Cu sase ani in urma:

Pastorul Nicu Iliesi impreuna cu 2 dintre copii sai, Alex si Adrian, si-au pierdut viata intr-un accident de masina petrecut pe D 7 intre localitatea Conop si Lipova. Pastorul si cei 2 fii se intorceau acasa de la un program la biserica din localitatea Conop, biserica unde Nicu Iliesi era pastor.  Accidentul a avut loc  Miercuri, 12 Mai 2010,  in jurul orei 21.30.

Nicu Iliesi, s-a nascut la 26 septembrie 1959, era licentiat in teologie si a predat la Scoala Biblica Christos pentru Romania din Timisoara si era un puternic sustinator al tinerilor evanghelici din Romania. Nicu Iliesi era casatorit cu Geta si aveau impreuna 4 copii: Paul, Alex, Adrian si Astrid.  Alex si Adrian si-au pierdut viata alaturi de tatal sau.

Din surse am aflat ca accidentul s-ar fi produs datorita soselei umede si a neadaptarii vitezei la conditii meteo nefavorabile. Masina in care se afla pastorul a derapat pe contrasens si intrat in coliziune cu un microbuz care se deplasa regulamentar pe partea opusa. Si pasagerii microbuzului au fost raniti, dar sunt in afara orcarui pericol.

Nicu Iliesi era pastorul unei biserici evanghelice din  localitatea Conop de cativa ani.  El a facut parte  din comitetul organizator al cunoscutelor tabere pentru tineri ” Cristos pentru Romania” SURSA –Timisoara Evanghelica

Spune Geta Iliesi: Daca stau astazi inaintea dvs. este pentru ca Dumnezeul Cel prea bun m-a luat de mana, m-a intarit si mi-a deschis o fereastra. M-a facut sa vad o lume pe care n-am inteles-o foarte bine pana atunci. Si, ce-i mai important, m-a facut sa ma leg de inima Lui.  – In acea noapte, asteptand ziua aceea groaznica cand urma sa intru in biserica, sa vad trei cadavre a celor mai iubiti oameni, am stat de vorba cu Dumnezeu. Ma uitam in jurul meu si nu era decat intuneric si intrebari si durere. Dar cea mai mare teama a fost: „Doamne, Tu spui ca Tu iti pazesti copiii. La umbra aripilor Tale gasim adapost. Oare de ce nu i-ai aparat? Te-ai suparat pe noi? Esti dusmanul meu? Ti-ai intors spatele? Daca raspunsul Domnului in acea noapte ar fi fost tacerea, eu astazi n-as mai fi aici spunandu-va cat de bun e Dumnezeu. Dar Dumnezeu n-a tacut. Mi-a raspuns personal si mi-a adus aminte. Deci, nu erau niste rapsunsuri pe care eu le cautam. Veneau de undeva si eu doar le primeam in spiritul meu.

Si Dumnezeu mi-a adus aminte cat de bun a fost cu noi in ultimele saptamani, cum i-a pregatit pe copii pentru plecare. Inainte cu un an se botezasera in apa, la 13 ani, la 14 ani. Au fost botezati de Domnul cu Duhul Sfant. Dumnezeu a pregatit tot ina cest eveniment cu foarte multa grija pentru ca stia ca va avea loc. Dar in acelasi timp a avut grija ca acel care pleaca sa plece albi si stralucitori. Iar cei care raman sa fie intariti ca sa poata mai departe merge cu Domnul. Cand Dumnezeu te trece prin incercare, indiferent de ce uloare, forma si adancime, niciodata nu o face fara ati masura si cantari mai intai puterea. El nu este un Dumnezeu crud care se joaca cu soarta noastra. …

Marturie – Rivis Tipei Pavel – Calauzirea lui Dumnezeu in facerea faptelor bune

Pavel Rivis Tipei

Pavel Rivis Tipei: Printre fratii pe care i-am pretuit foarte mult, ma refer la fratii slujitori, e si fratele Borlovan. Dvs. stiti ca ani de zile, noi am facut si staruintele dupa Duhul Sfant impreuna si ei veneau de la Micalaca, aici. Imi spunea astazi ca el aici a fost botezat cu Duhul Sfant, la noi la biserica. Mi-aduc aminte si m-a rugat sa va spun un lucru. Si as vrea sa ma auda surorile, poate starnesc in voi gelozia, din nou. Noi doi am avut o experienta, care surorile de la Betania au fost partea activa.

Era dupa Revolutie si toata lumea vroia sa-si duca masina de afara. M-a prins si pe mine asta, sa am o masina de afara, inca Mercedes. Eu am dat o camera de filmat la unul de la televiziunea de la Arad si mi-a dat un Mercedes 200 Cobra. Ah, Mercedes. M-am bucurat ca-i Mercedes, nu conteaza cati ani a avut. Si trebuia sa merg in 10 mai 1990, am fost confirmat supraveghetor de filiala, cum era atunci. Si, trebuia sa plec undeva intr-o localitate mai mititica din jud. Caras. Si am zis: „Frate Cornel, hai cu mine. In vremea aceea, fratele Cornel raspundea de comisia de desciplina pe filiala. Nu erau impartite teritorial, filialele, in comunitati. Asa cum v-am spus, aveam 22 de judete, pana la Constanta.
Si i-am zis: „Hai cu mine.”
A zis: „Nu prea ma simt bine.”
„Hai, ca ne intoarcem in seara asta inapoi.”
„Dar, nu-i prea obositor?”
Si eu, cu o aroganta, „Pai, am Mercedes, ce sa fie obositor? Mergem cu Mercedesul.”
Si, cu Mercedesul ne-am dus.

(continuare sub video…)

Marturie – Rivis Tipei Pavel –

Calauzirea lui Dumnezeu in facerea faptelor bune

Mărturia fratelui Riviș Tipei Pavel despre o experiență avută împreuna cu fratele Cornel Borlovan – pastorul senior al Bisericii Penticostale Micălaca din Arad.
Sărbătoarea celor 70 de ani de la înființarea BIsericii Betania. – 25 iunie 2015  

VIDEO by Biserica Betania Arad

Pavel Rivis Tipei: Am ajuns, acolo probleme. Dragostea frateasca te tine pe loc. Si au trecut orele 12 noaptea.
Si un frate zice: „Nu mai mergeti pe unde ati mers. Uite…” si ne indica el un drumulet mai scurt care ne scotea undeva spre Maureni.
Si zice: „Ajungeti la gara, acolo.”
Si, cu fratele Borlovan, am luat-o. Stiti cum era imediat dupa revolutie. Nici acuma nu-s toate drumurile bune. Dar, atunci? Nu erau drumuri cu gropi, erau grupuri cu drum, ca dadea-i din groapa in groapa. Noapte tarziu, ne-am grabit sa venim amandoi si cand am ajuns intr-un catun, ca nu stiu sa-l numesc altfel. Nu stiu daca erau 100 de case. Nu era decat un bec, undeva in localitate.

Am trantit masina intr-o groapa, ca magarita lui Balaam- nici inainte, nici inapoi, n-am mai putut-o porni.
Vai, ce sa facem?
Fratele Borlovan zice: „Hai sa vedem, sa cautam pocaiti aici.”
Zic, „Ce pocaiti? Nu stiu, ca n-avem pocaiti aici. Ca, n-aveam noi biserica [atunci]?” Dar, cativa pocaiti erau.
„Dar, ce facem?”
„Nu stiu, cred ca incuiem masina is plecam la gara.”
Apare un smecheras, asa, cu o mana in buzunar, mestecand pe guma. Si a venit ala, tot mestecand pe guma.
Ies in fata lui si-i spun: „Tinere, spune-mi, te rog, aveti pocaiti aici in biserica?”
„Ce pocaiti, d-le?”
„Dar, gara aveti?”
„Gara e departe. Nu vedeti ca ploua?”
Era Noiembrie.
„Gara e peste camp, daca te duci, ai aproape 6 km.”
Vin inapoi: „Frate Borlova, stam aici in masina, pana spre ziua si vedem ce va fi.”

Dar dansul, totdeauna cu blandetea ce-l caracteriza: „Da, hai sa vedem daca gasim niste pocaiti.”
„Frate, noaptea, acuma dupa 1ora unu, sa caut eu dupa pocaiti? Cine sta pana la ora asta?”
Apare unul beat. Pe toate drumurile. Facea parte din Proverbe 23:20.
Ma duc la el si zic: „D-le, stai putin in loc. Aveti pocaiti aici?”
„De care, d-le? De aia ce vorbesc cu alte limbi?”
„De aia!”
„Uite,” zice, „acolo, vezi un gemulet mic.”
Era un gemulet mic, o casuta.
„Mergeti acolo.”
Ne-am dus. Nu erau culcati. Am batut la geam si apare fratele Ionel afara.
„Frate Tipei….” numai la asta nu s-a asteptat el, dupa miezul noptii, sa apara Tipei la poarta casei lui. „Haideti, poftiti inauntru.”
Bate in geam, „Maria, scoala repede copiii, ca-i fratele Tipei, de la filiala. Sa ne rugam.”
„Lasa, frate, ca nu la rugaciune am venit. Eu am alte probleme, acuma.”
„Nu,nu. Haideti!” Pune mana si fratele Borlovan, omul lui Dumnezeu, el intra primul.
„Frate, dar n-am venit la rugaciune si nu de rugaciune imi arde. Eu as cauta un mecanic sa repare o masina.”
„Las-o, frate.” Si, omul hotarat, ca eram eu inaltut asa, dar eram subtirel. Pune mana pe mine: „Hai inauntru.”

Si am intrat inauntru. Cand am intrat inauntru si am vazut ce-i acolo… O saracie lucie. Casa era lasata intr-o parte. Va spun sincer, n-as fi vrut sa dorm in noaptea aia in casa aia. Asa a aratat casa. Nu acea decat doua camere. Am intrat inauntru.
El zice: „Maria, scoala copiii.” Patrusprezece copii. Doua randuri de gemeni. Si s-a dus sora Maria sa-i scoale si sa-i duca in camera astalalta. Am inceput sa-i numar: 1, 2, 3, 5, 7.. Bai, dar de unde tot vin atatia, dintr-o camera? Atunci mi-am adus aminte de fratele Oanea Sopt de la Chicago. Zicea fratele Sopt: „Bai, la mine, cand cade unul din pat, nu intreb cine a cazut, ci cati au cazut, o intreb pe Ana (sotia).” Ca avea paturi supraetajate. Zic: precis si la astia sunt paturi supraetajate. S-au asezat in fata. O domnisoara de 18-19 ani a luat o chitara, a dat tonul si au cantat vreo 2-3 cantari. In viata mea n-am auzit cantanduse cantarea „Indeajuns mi-e Doamne, doar harul Tau”, asa cum am auzit-o cantanduse atunci in acea noapte.

Fratele Borlovan sa va spuna, intrebati-l la urma ca am inceput sa plangem amandoi cand am auzit cantanduse cantarea. Si au mai cantat vreo doua cantari si ne-am pus la rugaciune. Dar, sa vedeti rugaciune. Eu, cu gandul tot la mecanic si la chei, si la scule, cum sa facem sa pornim Mercedesul, astia se rugau. Chiar se rugau, cum am zis catre fratele Stanus cineva pe care l-a adus la biserica. Zice: „Mai Ilie, voi cand va rugati, va rugati!” Asa faceau si astia. Chiar se rugau.
Cand au terminat, fratele Ionel ii spune sorei Maria: „Trimite copiii la culcare si noi stam cu fratii, ca inca-i prea de vreme, pana spre ziua si atunci o sa cautam pe cineva sa vina se repare masina.

S-au dus copiii sa se culce. Noi ne-am asezat la discutii. Si am vazut ca sora isi freca mainile. A trecut dincolo, a venit inapoi. Si m-am gandit: poate nu se simte bine, ar vrea sa se culce. Dar unde, ca numai camera asta mai este. Si am zis, sa o intreb direct. „Sora,” am zis, „te rog in Numele Domnului, stai aici langa mine. ” S-a asezat si am intrebat-o: „Sora, deranjeaza ca noi suntem aici? Daca deranjeaza, noi ne retragem in masina, afara. Eventual, daca ai o patura sa ne dai sa ne invelim,” ca era destul de rece in noiembrie.

Si femeia a inceput sa planga. Si a zis: „Nu deranjeaza, frate. Dar, tare as vrea sa va servesc cu ceva. Sunteti pentru prima data in casa noastra. Si in casa noastra nu mai exista nimic. Tot ce a fost au fost cativa cartofi, pe care i-am fiert aseara cu coaja si i-am impartit la copii. Nu s-au saturat. Eu si Ionel n-am mancat nimic. Si mi-am adus aminte ca pe fundul unui borcanel mai aveam putin zahar. De aceea l-am chemat pe Ionel afara, sa-l intreb, daca impart zaharul acesta in doua pahare si vi-l dau cu apa, sa-l serviti in loc de ceai, oare va jignesc?”

Cand mi-a spus lucrul acesta, am crezut ca mor acolo. M-au luat fiorii mortii. Si stiti de ce? Sora Estera Barbu si cu sora Nani va pot spune, cand va veti intalni cu ele in vesnicii. M-am dus in ziua respectiva in piata mica, in vremea aceea se adunau surorile la noi in biserica si poate luati initiativa din nou. Tare m-as bucura. Si au gandit ele ca e bine sa faca o colecta, doua. Nu stiu cate au facut. Dar stiu ca m-au intalnit in piata mica si au zis: „Uite, noi aseara ne-am intalnit cu surorile si avem de la intalnirile cu surorile 14.500 lei adunati. Toate surorile au zis: „Sa dam bani, sa-i duci, poate gasesti undeva vreo familie saraca.”

Banii erau aici, la mine in buzunar. Am simtit ca ia foc si buzunarul si mana. Am scos banii din buzunar, m-am dus si i-am pus pe masa si am zis: „Fratilor, din partea surorilor de la Betania. , aveti aici 14.500 lei. Era mult in vreea aceea, chiar daca era dupa revoluti. Era mult. S-au uitat oamenii astia si au inceput sa planga amandoi. S-a dus fratele Ionel si a chemat toti copiii si cu lacrimi in ochi le-a spus: „Copii, aseara cand vam trimis la culcare, noi toti ne-am rugat sa ne dea Domnul painea pentru maine dimineata. Si Domnul ne-a dat mult mai mult decat am cerut noi. Avem paine pentru aproape un an de zile. Uite, fratii ne-au adus 14.500 de lei.” Am fost amandoi asa blocati, nu mai stiam ce sa zicem. Ne uitam ca speriati.

Apoi, sa vezi rugaciune. Ne-am pus la rugaciune. Am crezut ca nu se mai termina rugaciunea. Dupa ce ne-am rugat, zice fratele Ionel: „Frate Tipei, nu stiu cum sa va multumim. Dar, n-as vrea sa va lasati masina acolo. Ati vazut ca aici la noi nu exista lumina. Hai sa o impingem pana in fata casei noastre. M-am dus cu fratele Cornel [Borlovan], cu fratele Ionel, cu un baiat de-a lui si parca si o fata de-a lui. Si a zis: „Urca-te dumneata in masina.” Eu m-am urcat in masina, ei au impins. Si ce-mi vine mie ideea? Pun pe treapta a doua si pun contactul. Nu credeti ca pornit rabla mea? Pana la Arad, nu ne-am oprit. Acolo s-a oprit, ca trebuia sa ramana plicul ala acolo.

Am ajuns acasa la Arad, am tinut masina aia inca un an de zile, am vandut-o la un frate in Bucuresti. Si imi spunea el: „Cand am vandut-o eu, frate, am avut 1.600.000 km.” Si marturisea: „N-am avut nici o problema cu ea.” Si eu ii spuneam: „Mai Virgile stii de ce? Pentru ca intr-o noapte, cand sensibilitatea noastra n-a fost ceea care trebuia sa fie, Dumnezeu s-a folosit si de tablele astea vechi si rablagite. S-a oprit masina, ca trebuia sa ramana banii aia acolo.” E experienta care am avut-o noi doi impreuna. Si de aceea zicea (Cornel Borlovan): „Spune dumneata, ca iti aduci aminte mai bine.” Tare m-as bucura sa mai facem gesturi de genul acesta.

Am fost placut surpins odata, nu de mult. Am fost intr-o localitate si am ajuns la o familie care am stiut ca e saraca. Si era chiar foarte saraca si fratele mi-a spus: „Pai, saptamana trecuta, de la dvs. din biserica, am primit din partea bisericii.”
Si mi-a spus cati bani a primit.
„De la noi din biserica?”
Si a zis: „Da.”
Si am ramas mirat si am zis: Cum, ca noi cand impartim banii, impartim prin comitet.
Si am intrebat: „Prin cine?”
Si am fost foarte placut surprins sa aflu ca fratii se pun la dispozitia lui Dumnezeu si stiu ce au de facut.

Toate trec. Toate se duc. Imbatranim. Ne pierdem din vedere. Ne pierdem din memorie. Albim. Abia se taraste lacusta. Dar, priveste-ti urma pasilor in vale. Si vezi ce-ai facut, ca Dumnezeu vede mai bine ca tine. Amin.

Magda Popescu – Marturie, cantec si gand

Magda canta Maretul Har in ambulanta

Photo: Magda in ambulanta, canta Maretul Har – asculta marturia in video mai jos…

Multumim pentru acest video, Daniel! Domnul sa fie taria ta toate zilele vietii tale!

Ascultati si marturia de la sfarsitul de video. Magda a fost o crestina extraordinara! Zice Magda:

Adevarata credinta se incearca in foc, nu se incearca in bucurie.

Spune Daniel: „Dupa ce a primit vestea, Magda a mers la pianul care este in incinta spitalului si a cantat Maretul har!

Dani si Magda Popescu marturie si cantare

Magda face o scurta marturie si canta „Sunt clipe in viata”.

Sunt clipe în viaţă ce dor ca și o rană,
Sunt clipe de disperări adeseori,
Sunt clipe când visul ușor ţi se destramă
Și cauţi zadarnic în jur un ajutor.
Sunt clipe când îţi copleșesc fiinţa toată
Furtunile-acestei lumi fără zăvor,
Dar nu uita, vine o clipă odată
Când vei zbura dincolo de nori.

Când încercările-s prea grele
Și nu știi când se vor sfârși
Mai este doar puţină vreme
Și Cel ce vine va veni
Chiar dacă viaţa-i mult prea crudă
Și te întrebi cât va dura,
Ce mai contează o secundă
Pe lângă veșnicia ta

Sunt clipe în viaţă când guști dezamăgirea
Și vezi adevărul că e mult prea amar,
Sunt clipe când nu poţi găsi în tine puterea
Să schimbi clipe de gheaţă în clipe de jar,
Sunt clipe când multe poveri prea greu te-apasă
Și ești cu fiece pas tot mai obosit,
Dar nu uita că în curând tu, acasă
Lângă Isus te vei odihni.

Versuri David Lela

Magda a fost o adevarata crestina. Felul prin  care si-a trait viata ilustreaza si ramane o marturie permanenta la ceea ce inseamna a trai prin credinta! Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe Daniel si sa-i dea mangaiere pentru clipe grele…

Daca ati ajuns pe pagina aceasta si nu o cunoasteti pe Magda, cititi marturia vietii Magdei la aceste doua pagini –

VIDEO by Dani si Magda Popescu

Student teologie dependent de pornografie – Mărturie

Gabi Giulușan, un student la teologie dependent la teologie povestește experiența lui cum a fost dat afară din facultatea de teologie din pricina pornografiei și cum a fost eliberat de pornografie și masturbare cu ajutorul Domnului Iisus.

VIDEO by Stăruință În Rugăciune

Costică Vacariu – Mărturie

Costică Vacariu, tata a opt copii: slăvit să fie numele Domnului Isus Hristos, care a schimbat radical viața acestui bărbat.

Cateva notite din marturia lui Costica: In timp ce sotia si unul dintre copii erau la spital, copilul fiind diagnosticat cu cancer, calul le calca alt copil, care moare si Costica se pregateste sa se spanzure intr-un copac din cimitir… A mers si si-a adus copilul la morga. A doua zi, a trimis Dumnezeu niste frati. Ei nu stiau ce era cu el sau ce planuri avea. L-au intrebat daca doreste sa primeasca sfaturi si o rugaciune. Costica a raspuns ca ‘da’.  Cand au inceput sa se roage fratii, Costica a inceput sa planga, ca n-a mai auzit pana atunci asa ceva. Cand ei se rugau, parca s-a schimbat ceva in el. Totusi, dupa ce au plecat, ii veneau inapoi ideile care il macinau. SI-au inmormantat copilul si asteptau raspuns de la celalalt. Dupa analize, sotia il suna sa-i spuna ca copilul nu are cancer. Costica s-a dus in spatele casei, s-a prabusit in genunchi si a facut prima rugaciune. A zis: „Doamne, bine ca Te-ai indurat si mi-ai mai lasat astalalt copil!”

Duminica au venit iar fratii si l-au chemat la biserica. El nu mancase nimic de 7 zile si n-a vrut sa mearga, dar apoi s-a gandit ca merge pentru prima si ultima data la aceasta biserica din Darabani. A ajuns la biserica, era cu tigari in buzunar. Fratele care l-a chemat la biserica i-a zis sa arunce tigarile inainte de a intra in biserica, desi nu putea sa stea doua minute fara tigara. Cand a inceput slujba, rugaciunea, cantari frumoase, parca uita de tigara. Cand a iesit din biserica, dupa jumate de ora, iar si-a adus aminte de tigari. Fratii m-au dus sa mancam ceva la un restaurant, ca nu mancasem de 7 zile. Dupa aceea, l-au dus acasa si l-au invitat ca seara sa mearga cu ei la o adunare mica care se intalnea in cort. Acolo, fratii au facut o rugaciune speciala pentru Costica care l-a schimbat total. A mers acasa si a inceput sa mai manance cu copiii. A inceput sa se roage. Iesea afara si la ora 12 noaptea, cand simtea nevoia de alcool, se punea in genunchi si se ruga, plangea in continu. Deja a fost mai ameliorat.

De acuma, Costica nu mai lipsea de la adunare. Intr-o Duminica din Iulie a venit Pastorul Marius Livanu la noi la adunare si la sfarsit a intrebat: „Care dintre voi se preda?” Eu m-am ridicat primul, dar inaintea mea s-au ridicat baietii, care are unul 19 ani si unul 17 1/2 ani, apoi eu si apoi nevasta mea, dupa care au mai fost cateva persoane. In August am facut legamant cu Dumnezeu. Inainte de legamant si pocainta nu era liniste in casa la Costica. Venea acasa beat, certuri, copiii plangeau pe afara. Acuma, cand vine Costica acasa, isi gaseste copiii veniti acasa de la scoala, cantand din harfa cu mare har.

Dar, cu 12 ani inainte, un om sarac care a trecut pe la el si i-a profetit totul… ca casa ii va lua foc, ii va muri un copil, chiar si i-a aratat locul unde va muri copilul si in casa aceea se va face o biserica. Dupa ce i-a dat haine acelui om sarac si o bucata de paine si branza, Costica la urmarit pe jos, sa vada incotro pleaca, dar, omul a disparut. Dupa 12 ani, li s-a confirmat tot ceea ce acel omul sarac le-a spus. (notite din primele 13 min. mai sunt aprox 10 min din marturie).

http://www.philadelphiamansue.it/

VIDEO by PhiladelphiaMansue

Alin Jivan – Marturie: Suferinta-o lupta la care nu te astepti- Prodocens Media

Alin JivanCand vine vorba de suferinta, am decis ca toata viata mea, mai bine sa tac din gura. N-am experienta necesara si atunci cand treci prin suferinta, nici nu sti uneori ce-ti mai doresti de la viata. Am fost, weekendul trecut, cu fratele Florin [Ianovici], cu Florina, sotia mea, chiar si cu bebelusul nostru si cu Marian Mocanu, in Londra, sa o vedem pe Magda [Popescu], pe Dani [Popescu] si vreau sa va spun sincer ca am amutit cand m-am pus langa ei. Nici n-am stiut ce sa le spun. Ce sa-i spui unui om care trece prin suferinta? Au trecut multi prin fata noastra si i-au spus: Domnul te iubeste. Dar, la un moment dat, n-am vazut asa, decat cuvinte, care treceau pe langa ei. Cand esti intr-o situatie, parca si aceste cuvinte te dor de multe ori.

Dar, vreau sa va spun un gand, o perspectiva asupra suferintei. Cand m-am intors la Dumnezeu, am facut o echipa frumoasa cu Alex Tascu si am inceput sa mergem prin biserici. Eu, sa marturisesc cum m-am intors la Domnul, el canta si marturisea cum Dumnezeu l-a vindecat de cancer. El mi-a dat si curaj, sa pot sa incep sa cant. Si, la un moment dat, am auzit in marturia lui, spunea el: „Cat am fost departe in lume n-am avut nici o problema. Am venit la Dumnezeu,” spunea el, si i-a murit bunica, i-a murit tata, i-a murit mama si intr-un an de zile si-a inmormantat toata familia. Mai mult decat atat, a venit in Bucuresti si la un moment dat, a zis, ca nu s-a simtit bine intr-o zi, s-a dus la doctor si doctorii au zis ca are cancer si ca trebuie sa-l opereze de urgenta. Ce poti sa spui, la un moment dat? Sincer! Vorbim ca niste oameni deschisi: Mai, Dumnezeu te ia la pumni cand te intorci la El?

Si la un moment dat, am zis: Doamne, eu nu stiu de ce se intampla lucrurile acestea. Dar, a fost un gand pe care cred ca l-am primit eu din partea lui Dumnezeu. La un moment dat, ca si cum Dumnezeu mi-ar fi vorbit si a zis: Alin, tu sti ca Eu sunt Dumnezeul care cunoaste toate lucrurile. Eu il iubesc pe Alex Tascu. Am stiut ca Alex va trece prin incercarile acestea si m-am gandit ca singur n-o sa reuseasca. Am zis ca mai bine il chem la mine, sa-i mantuiesc sufletul, sa-i pun sprijin in Mine, in biserica, in frati. Ca, poate daca va fi singur, poate nu va reusi. Am stiut ca mama lui va muri. Am stiut ca bunica lui va muri. Am stiut de tatal lui, am stiut ca va muri si va ramane [singur]. Plus, eu sunt Dumnezeul care cunoaste totul si am stiut ca Alex Tascu are cancer in trup. Si am preferat, Alin, ca sa-l chem langa Mine, sa-i fiu un sprijin.

Si, daca privim suferinta din perspectiva aceasta, vedem ca Dumnezeu e bun. Altfel, in suferinta, nu stim ce sa mai facem. Eu, aseara, am trecut prin cel mai socant moment din viata mea. Dar, am sa va spun la final. Subiectul ‘moarte’ intotdeauna m-a interesat, dar m-a si speriat. In seara aceasta, vom asculta marturia unui om care a ramas fara sotie-

vezi aici marturia:

Samuel Opris Marturie – Un tata si 6 copilasi – viata dupa moartea celei mai dragi fiinte, sotia si mama

..cu sase copii. Cel mai mic are sase luni, cel mai mare are 8 ani. Despartirea aceasta este tragica, chiar daca suntem credinciosi. Este tragica, este dureroasa. Stim ca ne vom intalni cu ei in Imparatia lui Dumnezeu, ca daca n-aveam nadejdea aceasta, nici nu mai doream sa traiesc pe pamantul acesta. Dar, avem nadejdea ca intr-o zi ne vom intalni cu El acolo sus si cu toti cei dragi ai nostri. Binecuvantat sa fie Dumnezeu! Sami [Opris], ai ales cea mai buna pozitie care poti sa o ai in momentele astea, o pozitie care vindeca. Dumnezeu sa te intareasca si sa te binecuvanteze in continuare.

Cand eram mic, ma uitam de multe or la mama si o vedeam de multe ori plangand. Si ma trageam intr-o alta camera sau ma inchideam in toaleta casei si plangeam. Ziceam: mama imbatraneste si intr-o zi va trebui sa ma despart de ea. In ’81 a primit viza sa plece in America, sa-si vada rudele si cand a venit ziua sa plece de acasa, imi aduc aminte ca a scris o sora de a mea in bucatarie, pe frigider „mama pleaca in America” si data. Si-a facut bagajele, s-au strans toti in bucatarie, iar eu m-am dus si m-am ascuns sub pat. Stiti de ce? Ca nu puteam sa o vad ca pleaca de acasa. Am zis: Eu nu pot sa-mi iau ramas bun de la ea. A plecat. Nu mi-am luat ramas bun.

Apoi. am inceput sa practic sporturi si prima data, in ’94, am plecat intr-un cantonament de pregatire, undeva la Targu Mures. Acolo, la Targu Mures, am stat o luna de zile si ma gandeam in timpul acela: daca eu n-o mai vad pe mama cand ma intorc acasa? Apoi, au trecut anii si in 2001 eram departe de Dumnezeu. Si atunci, chiar e tragic, sa primesti o veste tulburatoare. Nu va speriati, mama traieste si astazi. Domnul sa o binecuvanteze. Dar, in 2001, m-a sunat un frate, cand eu ma distram de revelion. Si mi-a zis: Alin? Era la 3 dimineata. Sti ca mami are cancer si i-au dat doctorii inca 4 luni de trait? Mi-a pierit toata pofta de distractii, Ii multumesc lui Dumnezeu ca El a ales ca ea sa traiasca si ea traieste astazi. Si se bucura de faptul ca ne vede pe toti cum ne intoarcem la Dumnezeu. S-a intors si tatal meu, v-am spus, si pentru mine e o mare bucurie. Mi-a fost frica sa vad si sa aud ca persoanele dragi, intr-o zi vor pleca de pe pamantul acesta.

Acum sunt parinte si am spus ca aseara am trait cel mai socant [moment]. Am vazut multe lucruri tragice in viata mea. Dar, ce-am vazut aseara a fost, sa stiti, foarte tragic pentru mine. Socant, nu tragic neaparat. Am venit obosit din Londra. Am zis ca am luat si copilul cu noi ca n-am avut cu cine sa-l lasam acasa. Am zis ca inca este mic, parca n-am incredere sa-l las inca cu cineva. Ne-am dus ca sa fim un sprijin pentru Dani si Magda in Anglia. Am venit destul de obositi, am ajuns ieri la ora 3 in Bucuresti. Eu am plecat direct la munca. Sotia s-a pus in pat cu Luca Benaia si au dormit pana la ora 7. Eu am venit de la munca, m-am pus in pat, n-am putut sa dorm, de fapt, nu m-a lasat Luca sa dorm. L-am luat in brate si m-am jucat cu el. Undeva pe la 9 seara, sora Rodica Dumitru a venit la noi. Domnul sa o binecuvanteze. Ne-a ajutat si au facut baita bebelusului si dupa ce i-a facut baita, stateam in bucatarie, vorbeam, ne-am uitat la el, radea. Toate lucrurile bune.Apoi, la luat in brate si a spus sora Rodica: cred ca-i este somn. La un moment dat, a pus capul jos si ea a zis: ia, uite, a si adormit. S-au dus imediat in dormitor sa-l puna in patut. Si cand l-au pus in dormitor, s-au uitat la el si au zis: Dar, de ce-i asa galben? Si cand s-a uitat sotia la el, a tipat si a zis; Alin, vino repede ca a lesinat copilul nostru.

Cand m-am dus in camera, vreau sa va spun caci, cu toata credinta mea, nici n-am mai putut sa deschid gura. Ma uitam la el, era alb tot, pana si buzele erau bagate in interior. Nu misca, nu gesticula, nu facea absolut nimic. M-am speriat foarte tare. L-am luat in brate, am strigat, nu stiam ce sa-i fac. Am vazut ca nu reactioneaza, i-am facut respiratie gura la gura. Si abia atunci a inceput sa respire. Cand am vazut ca respira, am inceput sa ma rog cum nu m-am rugat niciodata in viata mea. L-am scos pe balcon, am deschis geamul si a inceput sa isi revina, dar tot cadea in stari de lesin. La un moment dat, acolo pe balcon am strigat, am zis, Dooamne, te rog sa pui Tu viata in El, Doamne. Sa-l lasi sa ne bucuram de el. Florina nici nu stia ce sa faca. Statea pe jos pe hol si striga: copilul meu, copilul meu!

Am chemat ambulanta, la dus la doctor. Si-a revenit pe drum. Deja, cand am ajuns acolo, era schimbat. Zambea, cand l-am vazut, m-am bucurat din toata inima. Am plecat de la spital, multumesc lui John, ca m-a ajutat cu masina. M-am dus, mi-am luat masina si cand am ramas singur in masina, am plans. Am plans si m-am gandit: daca il pierdeam? Nu mai iti pasa de absolut nimeni si nimic intr-un moment de genul acesta. Am fost si am stat foarte mult si aseara si azi cu el si m-am jucat cu el. Rade.. si-i multumesc lui Dumnezeu pemtru lucrul acesta. Dar sunt momente tragice in viata.

Un copil s-a dus cu parintii la un moment dat, sa faca un control, fiind bolnav, o malformatie la inima, apropo, sa va rugati pentru copilul nostru. Are un suflu sistolic si oboseala. Si noi suntem de vina ca l-am carat dupa noi si faptul ca a stat in caldura, in apa calda si in aburi, cred ca acest lucru l-a dus in lesin. Dar, un copil s-a dus la medic cu parintii lui, sa vada ce se intampla cu el. Si la un moment dat, doctorul, dupa investigatii, s-a uitat la el si i-a zis: noi o sa cautam in inimioara ta, sa vedem ce ai tu acolo. Ca, trebuia neaparat sa intervina chirurgical. Copilul, care era dintr-o familie de credinciosi, s-a uitat la doctor zambind si a zis: o sa-L gasiti pe Domnul Isus in inima mea. Doctorul s-a uitat foarte nervos la parinti si a zis: Bine, bine, dar o sa cautam sa vedem ce mai gasim acolo. Copilul din nou a replicat: o sa-L gasiti pe Domnul Isus in inima mea.

Dupa ce a stat de vorba cu copilul, doctorul i-a tras de o parte pe parinti si le-a zis: Mai, de ce l-ati indoctrinat religios si i-ati dat sperante false, voi stiti ca acest copilas mai are 4% sanse sa traiasca? Ce Isus? Daca era Isus, trebuia sa-i dea viata, nu sa fie asa? Parintii nici n-au mai stiut ce sa mai spuna. Ce poti sa spui intr-un moment de genul acesta?Doctorul a intervenit chirurgical si ce credeti? Copilul a murit. Nervos, doctorul a plecat din sala de operatie. S-a dus in biroul lui si acolo a inceput sa se certe: Daca Tu existi, esti un Dumnezeu rau. Ce vina a avut acest copilas de 8 ani? De ce ai ingaduit Tu sa moara. El a zis ca o sa Te gasesc pe Tine in inima lui. Dar, de ce nu i-ai dat viata? Si supranatural, Dumnezeu i-a vorbit in momentul acela si i-a zis: El si-a incheiat misiunea pe pamant, a fost trimis dupa o oaie ratacita si acea oaie ratacita esti tu. Si am venit sa te salvez pe tine prin acest copilas. A cazut pe genunchi acolo, in biroul lui si a plans in prezenta lui Dumnezeu. Este un om care predica Evanghelia si marturiseste in Statele Unite ale Americi, ca Isus Hristos este Domn si peste momentele acestea tragice. Binecuvantat sa fie numele Lui!

VIDEO by Prodocens Media

Dani Andreica – Marturie – Lumina divina prin ochi de nevazator

Dani Andreica – Marturie – Prodocens Media

VIDEO by Prodocens Media

Voichita Demian – Marturie -Cum m-am intors din moarte clinica – Biserica Betel Bucuresti

Voichita Demian

Marturie sora Demian Voichita – Biserica Betel Bucuresti – Prodocens Media 30 03 2015

VIDEO by Prodocens Media

Rebeca Moldovan – dovada ca Dumnezeu mai vindeca si astazi

marturie

Rebeca Moldovan locuiește în localitatea Luduș dar de mai mulți ani ea este prezentă la diverse evenimete creștine în toată țara.
Dumnezeu a umplut inima ei dar în timp ce se îndrepta spre o conferință, Rebeca Moldovan și cei doi copii ai ei, care o însoțeau, au suferit un accident grav.
Acestă experință dureroasă a pus la încercare, într-un mod radical, credința ei în Dumnezeu.
Rebeca Moldovan a trecut prin momente de agonie și rugaciune intensă, apoi a luat o decizie grea – a refuzat operația propusă de medici.
În acele zile grele, Rebeca Moldovan nu trecea prin frământări doar pentru propria viață, ci treptat a început să obțină informații și depre starea copiilor săi, care primeau îngrijiri medicale într-un alt spital din Timișoara.
Ca mama, Rebeca Moldovan a trecut prin momente foarte grele, știind că fiul ei de doar șapte ani risca să rămână paralizat. Apoi a decis să abandoneze totul în mâna lui Dumnezeu.
Dumnezeu a intervenit și a onorat credința ei printr-o recuperare extrem de rapidă, atât în trupul ei, cât și în al fiului său.
mai multe resurse crestine gasiti pe site-ul http://alfaomega.tv/

Marturia vindecarii lui Alex Lakatos tanar din Timișoara – Seara de tineret Betel Bucuresti

Seara de tineret Betel Bucuresti marturia vindecarii lui Alex Lakatos tanar din Timișoara

VIDEO by Prodocens Media

Grup Poarta Cerului – Tu esti Cel

Alin Jivan – Schimbat de Hristos – Marturie

25 05 2014 – Alin Jivan in Biserica Penticostala Betel nr. 3 din Viena
http://www.betelviena.com/
https://twitter.com/VienaBetel

Rodica & Daniel Negrean – Marturia unui sot, eliberat de vrajitorie si pacat prin rugaciunile si postul sotiei

Daniel Negrean voia sa își părăsească sotia, pe Rodica, și în urma unor lucrări Rodica a aflat ca sotul ei, Daniel, era legat de vrăjitorie cu noua lui prietenă de la servici. Atunci, Rodica, sprijinită de câteva biserici,  a intrat în post și rugăciune pentru familia ei.

Ce faci atunci când relația cu soțul tău se răcește și el pleacă de acasă cu o altă femeie? Rodica Negrean a trecut prin această experiență, dar acum relația cu soțul ei e mai strânsă ca niciodată. Aflați despre modul în care au reușit soții Negrean să elimine prăpastia care era între ei.

VIDEO by Alfa Omega TV

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari