Mihai Sarbu – 1 Aprilie: SUNT GATA – ”Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.”

APRILIE 1, 2017

”Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.” (2 Tim.4:6)

Viața omului este asemenea unei bătălii sau a unei alergări la maraton pe care te străduiești să le câștigi în așa fel ca să urci pe podiumul de premiere și să primești medalia de învingător. Asta înseamnă să ai o perspectivă corectă asupra vieții dar și să-ți asumi o responsabilitate pe măsură. Este ca și o ”cursă cu obstacole” pentru care ai nevoie de mult antrenament și de  condiție fizică adecvată. Îmi aduc aminte de perioada studenției când mă prezentam la examen doar dacă eram pregătit pentru o notă mare. Apostolul Pavel scrie ultima scrisoare din închisoare în așteptarea martirajului. Nu regretă nimic. Și-a trăit viața și a slujit la nivel de excelență. Are certitudinea că va primi răsplată și că va fii încoronat chiar de ”Domnul, Judecătorul cel drept” (2 Tim.4:8). Oare ce-l face așa de sigur de victorie? Marele om al lui Dumnezeu, Liviu Olah a strigat la întâlnirea cu medicul:”Eu sunt gata să plec!” Cum putem să avem și noi certitudinea omului lui Dumnezeu în momentul plecării? Urmărește afirmațiile de mai jos și ia aminte!

1. Fiindcă știu cum am trăit. În radiografia scurtă pe care o realizează în momentele finale ale existenței sale pământești slujitorul lui Dumnezeu avea să exclame cu toată convingerea că știe cum a trăit și că rezumatul vieții lui poate fi cuprins în câteva expresii clare: ”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Tim.4:7). Parafrazând, el vrea să spună că: ”asta a fost viața mea și cu asta m-am ocupat fără să fac nici un compromis. Acesta a fost traiul meu!” Este același raport pe care-l face la întâlnirea cu prezbiterii din Efes în drumul spre Ierusalim cînd mărturisește că: ”Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor. Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos” … ”n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.” … ”N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.” …  ”ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. În toate privinţele v-am dat o pildă …” (F.A. 20:19-35). Wow! Cutremurător și ireproșabil să trăiești și să slujești în felul acesta. Un etalon al pocăinței veritabile. Cum stai cu modul tău de viață deoarece poetul te provoacă și te întreabă: ”Ce-i viața ta? E o peniță / Cu care scrii mereu pe-un drum… / Și-apoi, la ultima portiță, / Ce-ai scris pe-a drumului tăbliță, / Nu se mai șterge nicidecum!”(C.Ioanid – Ce- viața ta?). Într-o zi vei începe un alt capitol al existenței tale veșnice. Gândește-te serios la viața ta și pune în ordine tot ce trebuie chiar acum.

2. Fiindcă știu ce m-așteaptă. Existența umană se desfășoară pe două coordonate: una terestră, efemeră și alta cosmică, eternă. Când se termină prima viața continuă cu cea de-a doua. Este sigur că nu mormântul reprezintă destinația finală, ci veșnicia. Iar ea are două compartimente: raiul (fericirea veșnciă) și iadul (chinul veșnic). Privind la Apostolul Pavel înțelegem liniștea și pacea din viața lui înainte de plecarea în veșnicie. Parcă vrea să spună: ”Știind cum am trăit sunt sigur de ceea ce mă așteaptă.” Și scrie câteva cuvinte care rămân de referință: ”De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii!” Dar nu se oprește aici, ci creionează imaginea completă și spune: ”pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept.” (2 Tim.4:8/a). Este fantastic ca în timp ce  aștepți călăul să vezi și să descri o cu totul altă realitate: stadionul olimpic al cerului cu sfinții, podiumul de premiere și medalia de învingător! Apoi, o mulțime imensă stând în picioare și intonând ”imnul de stat al Cerului.” Exact ceea ce spune Petre Ispirescu cînd alege titlul basmului: ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.” Iar poetul creștin înțelege și el măreția veșniciei în glorie și exclamă: ”Locaș ceresc eu am aflat. / Prin Isus mi l-am câștigat. / Acolo veșnic este zi, / Acolo noapte nu va fi.” (C.Ev.# 435). Călător spre veșnicie, nu uita că: ”Aici scurtă-i lupta. / Acolo cununa / Ne așteaptă gata. / Sus ni-e țara!” (C.Ev. #437). Dacă trăiești ca să-l slujești și să-L onorezi pe Domnul la nivel de excelență, atunci, aceasta te așteaptă și pe tine. Fă liniște în viața ta și hotărăște-te să fii credincios până la sfârșit.

3. Fiindcă știu că nu sunt singur. Cerul va fi foarte aglomerat exact ca în imaginea pe care o surprinde poetul creștin care înțelege că: ”Sus asupra stelelor, Aleluia, Amin! / E mulțimea sfinților, Aleluia, Amin! / Care-aici s-au ostenit, / Care mult au suferit, / Acolo s-or odihni, Aleluia, Amin!” (C.Ev. # 456). Din Insula Patmos ucenicul iubirii zărește: ”o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă” (Apoc. 7:9). E și motivul pentru care slujitorul lui Dumnezeu avea certitudinea că nu va fi singur în Cer, ci că răsplătirea lui Dumnezeu va fi partea: ”tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Tim.4:8/b). Și a ta dacă sfârșești cu bine alergarea. Pentru asta se dă bătălia: să rămâi pe cale și să ajungi cu bine în glorie. Poate nu însemni prea mult pentru oameni aici dar vei conta enorm în economia lui Dumnezeu din veșnicie așa cum surprinde și poetul această realitate: ”Sunt un abur care-adie / Şi se pierde prin liane. / Dar în ziua ce-o să vie / Nu un om şi nu o mie, / Ci ca mine-ar vrea să fie / MILIOANE, MILIOANE.” (C.Ioanid – Milioane, milioane). Cerul este creat de Dumnezeu pentru ființe ca și tine care: “vin din necazul cel mare” dar care au înțeles cel mai important lucru și au luat cea mai extraordinară decizie: ”şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.” (Apoc. 7: 14). Mai este loc și pentru tine în Cer, iar Cerul începe la Golgota prin credință și pocăință. Mă rog să se întâmple asta în viața ta. Amin. Roagă-te chiar acum următoarea:

RUGĂCIUNE

”Așa cum sunt la Tine vin, / Putere n-am, Tu-mi fii sprijin. / Mă spală-n sângele-Ți divin: / O, Mielule eu vin, eu vin!” (C.Ev.# 165)

Mihai Sârbu New Life Romanian Church

La revedere, frate Mihai! de Sorin Cigher

La revedere, frate Mihai!

Fratele Mihai Sârbu mi-a fost prieten şi un bun sfătuitor. Cei care l-au cunoscut pot spune același lucru. Soția sa, „mama Ani”, este o femeie care şi-a iubit soţul în momentele bune, dar şi în cele mai grele, a fost o soţie credincioasă care l-a sprijinit în lucrare, până moartea i-a despărțit. Acum, „pocăitul” nu mai e între noi, a plecat devreme, zicem noi, însă Tatăl a știut ceasul plecării lui.

Suntem întristaţi şi ne gândim că așa cum ni s-a adresat el, nu ne va aborda nimeni: „Pocăitule…, cum ești?” Mă gândesc că oamenii de valoare se răresc şi dispar din lumea aceasta plină de amărăciune.

Am văzut mesajele de apreciere, am fost surprins să constat că sunt foarte multe, păcat însă că el nu mai poate citi aprecierile noastre. Îți dai seama cât de mare a fost un copac doar după ce a fost doborât la pământ, spunea cineva. Fratele Mihai nu se mai poate bucura de aceste mesaje! Cred că ar fi fost încurajat mult mai mult dacă în timpul vieţii ar fi aflat câţi prieteni are și cât îl apreciază aceștia! Îi erau mai de folos atunci decât acum… Pentru fratele Mihai nu mai au nicio valoare cântarea, predicarea, rugăciunea, aprecierea, laurii, florile, coroanele, pledoariile pompoase… El a rămas smerit și L-a slujit pe Domnul cu bucurie și când a fost și când nu a fost susținut și încurajat.

M-am întrebat: de ce trebuie să plece un om al lui Dumnezeu ca să fie apreciat? De ce trebuie să fie doliu în casa cuiva ca să sensibilizeze inimile noastre, chiar a celor care s-au purtat uneori ca vrăjmaşi ai lui?  Cred că este o lecție usturătoare pentru toți care nu știu să se poarte cu slujitorii Domnului, ci mai degrabă îi fac să lucreze suspinând… M-aş bucura mult, în aceste momente de amărăciune, să învățăm să ne purtăm cu slujitorii Domnului, să fim mai atenţi, să nu-i întristăm, grăbindu-le plecarea. Sunt convins că și fratele Mihai a adunat multă, multă, multă amărăciune, ştiută doar de el…

Iar acum, ce facem noi cu cei rămași? Oare vom învăța noi lecția aceasta vreodată, lecția respectului față de oamenii lui Dumnezeu?

Sigur, după trei zile fiecare îşi va vedea de drumul lui, se va așeza uitarea și amintirile din când în când ne vor pătrunde ființele. De la cimitir, după o mâna strânsă familiei îndoliate, îşi vor vedea de drum toţi. Mama Ani se va întoarce acasă, în doliu, într-o casă goală și va încerca să depășească momentul, dar hainele fratelui Mihai, papucii, cărţile, Biblia, ochelarii lui… toate se vor transforma în picături amare datorate despărţirii.

Ce veți face? Veți fi alături de mama Ani?  O veți chema la masa dumneavoastră pentru a-i ușura singurătatea? Veți întreba de nevoile ei? Veți fi gata să-i luați poverile? Iubiţi-o aşa cum v-a iubit Hristos! Nu ezitaţi să o întrebaţi, dar nu rămâneţi la un zâmbet, la cuvinte, ci mergeți mai departe! Ea a rămas singură! Nu mai are pe cine să se bazeze în momentele grele, nu mai are cu cine să zâmbească în timpurile frumoase. Partenerul ei de o viață a plecat…  Până la revederea cu „pocăitul”, ea are nevoie de noi. Când va sosi momentul acela, şi sora Ani va păşi pe porţile Împărăţiei, Mântuitorul o va întâmpina, alături de fratele Mihai… Dar nu așteptați acel moment ca să vă exprimați mesajele frumoase, gesturile de încurajare și faptele creștinești, findcă va fi prea târziu pentru ea…!

Așteaptă-ne, frate Mihai, vom ajunge și noi!

Sorin Cigher – 28 aprilie 2017

CITESTE SI –

La revedere, frate Mihai! Pastor Adrian Neiconi si Valentin Făt

Pastor Adrian Neiconi – 

Pentru fratele Mihai, un alt fel de bilet de externare!
Sunt și eu, la fel ca mulți dintre voi, copleșit de tristețea despărțirii de fratele Mihai. În februarie l-am vizitat la Phoenix. Cu doar câteva zile, înainte de a fi fost internat în spital, ne-am spovedit telefonic. Apoi a intrat în spital și noi ne-am rugat, sperând că va ieși de acolo, așa cum a ieșit în atâtea rânduri, în trecut. Însă de data aceasta, Cineva care știe mai bine decât noi, ceea ce ne e bine, a scris un alt fel de Bilet de Externare. Îi respectăm verdictul, dar mărturisim că ne doare. Ne doare despărțirea, ne doare durerea sorei Ani, ne doare golul lăsat în suflet de plecarea fratelui Mihai. Am citit multe dintre mesajele postate în această dimineață și am realizat cât de mult a însemnat fratele Mihai, pentru așa de mulți dintre noi. Pentru mine, dumnealui a fost omul folosit de Domnul ca să îmi deschid ochii minții și să Îl văd pe Hristos, să îmi deschid ușa inimii și să-L primesc ca Mântuitor și Domn. Drumurile ni s-au intersectat în primăvara anului 1993, în contextul unei seri evanghelistice, găzduite de Biserica Betania din Timișoara. Și de atunci drumul vieții mele s-a schimbat radical, dramatic, total. Îi datorez așa de mult acestui om și pasiunii sale pentru a-L proclama pe Hristos. Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că ni l-a dăruit pentru un timp, să-i cinstim viața, să-i onorăm memoria. Și poate, poate că vom învăța să prețuim mai mult astfel de oameni, câtă vreme îi avem printre noi. La revedere, frate Mihai! „Ne-om vedea, la cele țărmuri, Unde nu mai sunt dureri…” .

Valentin Făt –

Sora Ani, Alin și Mihaela, ne oprim și noi, cei de la Betania-Timișoara, să mulțumim Domnului pentru viața, personalitatea și lucrarea pline de har ale fratelui Mihai Sârbu. De-a lungul anilor, am fost adeseori binecuvântați prin slujirea dumnealui în mijlocul adunării noastre. Îl rugăm pe Dumnezeul nostru să vă umple de pace, prin nădejdea pe care o aduce învierea lui Hristos și prezența Duhului Sfânt! Am atașat și câteva poze de la botezul din 2015, ultima ocazie în care fratele Mihai Sârbu ne-a slujit la Betania. Cu fratele Eugen Groza a fost nu doar coleg de slujire, dar și de suferință, întrucât au împărtășit problemele de sănătate cu inima. În aceste fotografii se vede atât de clar pasiunea fratelui Mihai Sârbu pentru închinare și rugăciune, seriozitatea cu care trata Cuvântul și căldura părtășiei cu frații.

CITESTE SI –

Pocaitului care a plecat la cer!

de Michael Ben Hur

CITESTE si

Apel – ACUM E MOMENTUL RUGACIUNII: Miracolul invierii Domnului ISUS sa se vada si in viata pastorului Mihai Sarbu

Apel – ACUM E MOMENTUL RUGACIUNII: Miracolul invierii Domnului ISUS sa se vada si in viata pastorului Mihai Sarbu

Update – Starea fratelui Mihai Sarbu de la John Poptelecan:

E tot cu ochii inchisi, au inceput sa dea mai jos medicamentele de somn si incepe sa arate semne mici de imbunatatire. Respira putin peste masina care il ajuta si ritmurile iregulare ale inimii au inceput sa se diminueze.

Sa ne rugam ( nu sa promitem), pentru Mihai Sarbu, care dintre noi nu a fost prins de obraz de el si intrebat: Ce mai faci pocaitule ??

Prin o rugaciune din toata inima, miracolul invierii Domnului ISUS, are sa se vada si in viata lui Mihai Sarbu

ACUM E MOMENTUL RUGACIUNII.

Apel la rugaciune 13 Martie 2017:

CERERE DE RUGACIUNE URGENTA!!! AM PRIMIT VESTEA CĂ,
MIHAI SARBU VERIȘORUL MEU DRAG, ESTE LA TERAPIE INTENSIVA ÎN STARE GRAVA, ESTE TINUT LA APARATE.  E IN COMA….

Afla mai mult – CERERE DE RUGACIUNE URGENTA pentru Pastorul Mihai Sarbu!!!

CERERE DE RUGACIUNE URGENTA pentru Pastorul Mihai Sarbu!!!

Doamne Isuse, ai mila de fratele Mihai Sarbu. Lucreaza cu atata zel in campul Evangheliei, vestind Cuvantul Tau. Indura-te Parinte ceresc si atinge inima fratelui cu vindecare!

CERERE DE RUGACIUNE URGENTA!!! AM PRIMIT VESTEA CĂ,
MIHAI SARBU VERIȘORUL MEU DRAG, ESTE LA TERAPIE INTENSIVA ÎN STARE GRAVA, ESTE TINUT LA APARATE.

MEDICII AU VRUT SA-I SCHIMBE APARATUL DE LA INIMA, NU A MAI RASPUNS, ESTE IN COMA, RESPIRA DOAR CU AJUTORUL APARATELOR. VĂ ROG SĂ-L ADUCEM ÎNAINTEA MEDICULUI NOSTRU SUPREM CACI EL POATE SA-L TREZEASCA SI SA-L ADUCA DIN NOU LA VIATA, VA MULTUMESC!!!!

Rodica Stirbu

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari