M U L Ț U M E S C !

 

Cred că este momentul potrivit să îi spunem un MULȚUMESC deputatului evanghelic Mircea Lubanovici care a finalizat cel de-al doilea mandat, reprezentând românii din Diaspora.

Chiar dacă activitatea lui i-o pot evalua mai bine cei pe care i-a reprezentat, este necesar să menționăm faptul că prezența sa în Parlamentul României a fost onorabilă, decentă, utilă.

Îmi doresc să fie mai mulți astfel de evanghelici care să trăiască valorile creștine în arena politică fără a se lăuda toată ziua cu Evanghelia, ci cinstind-o prin trăirea lor.

Vasilica Croitor

Reclame

Mircea Lubanovici – Comunicat De Presă Ref: Cazul Barbu dezbătut în Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării din Camera Deputaților

Comunicat de presă Ref: Cazul Barbu dezbătut în Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării din Camera Deputaților

Deputatul Mircea Lubanovici, preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, împreună cu membrii Comisiei l-au primit marți, 28 iunie 2016, în audiență pe domnul Florin Barbu, românul ai cărui copii au fost preluați de autoritățile engleze și, mai grav, în data de 20 iunie a.c., judecătorii englezi au decis ca cei doi copii să fie dați spre adopție.

În cadrul întâlnirii au fost lămurite o serie de aspecte privind stadiul demersurilor și situația actuală cu care se confruntă românul care timp de 18 zile s-a aflat în greva foamei, în semn de protest la refuzul Serviciilor Sociale din Londra de a-i plasa pe cei mici unui membru din familia sa.

Florin Barbu a solicitat sprijinul parlamentarilor români în vederea repatrierii copiilor și și-a exprimat dorința, în asentiment cu mama copiilor săi, ca în interesul minorilor, oricine din familia sa extinsă să poată lua copiii.

Ținând cont de situația juridică dificilă în care se află Florin Barbu și în dorința de a găsi calea cea mai potrivită de a sprijini demersurile acestuia, în cadrul discuțiilor a fost desemnat deputatul Mihai Aurelian pentru a se ocupa în mod direct de acest caz, bine cunoscut în colegiul pe care îl reprezintă în Parlament.

Deputatul Mircea Lubanovici şi-a exprimat indignarea în ceea ce priveşte situaţia copiilor lui Florin Barbu şi a menţionat că, în calitate de Preşedinte al Comisiei, dar şi de familist convins, tată a cinci copii, va oferi tot sprijinul de care va fi nevoie pentru a-i ajuta. De asemenea, deputatul Lubanovici a propus ca până la 1 septembrie, când va începe următoarea sesiune parlamentară, să fie finalizată o inițiativă legislativă prin care să fie oferită o protecție sporită minorilor cetățeni români care locuiesc în afara granițelor țării, în sensul adoptării acestora cu prioritate de membrii familiei sau de cetățeni români.

Departamentul de comunicare
Bucureşti, 28 iunie 2016

Mircea Lubanovici – Cerem dreptate pana la capat!!!

Doamne cat am asteptat sa vad aceasta familie zambind din nou! Dumnezeu a dat biruinta intr-o batalie dar noi asteptam sa castigam cazul.Cerem dreptate pana la capat si asteptam reintregirea familiei Bodnariu, cu toti copiii lor.

Mircea Lubanovici

FATA in FATA: Drama familiei Bodnariu si Delegatia parlamentara in Norvegia

TRANSCRIPT AGNUS DEI (Video, mai jos pe pagina):

Emisiunea Fata in Fata cu Petru Amarei – Invitati: Mircea Lubanovici, Cristian Ionescu, Ben-Oni Ardelean. (Ianuarie 2016)

Mircea Lubanovici:

In Norvegia: Am discutat vreo 3 1/2 ore. Situatia, in general, ne-a fost prezentata legislatia lor si procedeele pe care aceasta organizatie le foloseste. Si, tangential, doar asa, ne-au informat cum s-a intamplat in cazul familiei Bodnariu.

Ben-Oni Ardelean:

Pentru mine, ca si unul care fac diplomatie de mai multi ani, am avut o grea sarcina. Probabil ca a fost una dintre cele mai complicate delegatii parlamentare la care am participat, datorita incarcaturii emotive, dar si psihologice si presiunii foarte mari pe acest subiect. Credeti-ma ca dupa cateva zile de stat acolo, am venit extrem de obosit. Iar, dupa aceea, am avut alte cateva batalii in Consiliul Europei si am venit direct incoace. Datorita faptului ca acest caz nu este un caz care sa se incadreze, daca vreti, intr-un tipar foarte uzual de negocieri importante, dar pe care le poti privi cu foarte multa detasare., probabil si datorita experientei pe care noi romanii am avut-o in perioada comunista si a diverselor chestiuni care intr-un fel sunt foarte similare cu ceea ce se intampla acolo. Si, tocmai de aceea, am precizat inca de la inceput ca avem ed a face cu un caz care se incadreaza intr-un tipic extrem de fidel pe ceea ce inseamna libertate religioasa. Aici am punctat deseori cateva aspecte:

1.Este datoria noastra ca acolo unde sunt cetateni romani, indiferent de stat, sa intervenim in asa fel incat drepturile si libertatile de care trebuie sa se bucure orice cetatean roman, trebuie sa fie respectate si garantate.

Au existat discutii intre copii si scoala vizavi de aceasta chestiune al credintei? Au existat discutii intre parinti si profesori vizavi de aceasta chestiune? Denuntul principal, de la care a inceput acest proces a Barnavernetului, a inscris aceasta declaratie ca aceasta familie este o familie masiv crestina. Traduc literar din norvegiana. Ca suspiciunea si acuza principala  pornea tocmai de la indoctrinare crestina abuziva. Si ca, parintii, unchii, bunicii, toti sunt oameni care cred in pedeapsa si in pacat si datorita acestor aspecte, exista o legatura directa cu modul in care acestia isi cresc copiii.

Mai mult decat atata, de-a lungul anchetei- in momentul in care ancheta a inceput, atat la politie, cat si aceasta agentie, chipurile independente (o sa revin asupra acestor chestiuni), totul, din cand in cand, s-a rezumat la acele intrebari care tineau de zona de credinta, de zona de religie, ceea ce pentru mine este foarte clar ca Norvegia, chiar daca nu putem vorbi genere de o persecutie religioasa, cum nu putem vorbi nici in Romania, nici in America, lucruri se intampla si in America, lucruri se intampla si in Romania si iata si in Norvegia. Din cand in cand, cazuri izolate, dar extrem de importante care ne fac sa fim in zona libertatii religioase foarte vigilenti. Si, vigilenta aceasta este, daca vreti, ceea ce ne mentine mintea si constiinta treaza, tocmai pentru a putea sa le reclamam in timp aceste chestiuni care sunt greu de instrumentat intr-un proces. Daca tine-ti foarte bine minte, mai ales care ati trait mai mult ca mine in Romania, perioada comunista, nici unul dintre procesele de natura religioasa, nu aveau in substratul acuzatiilor si in acuzatiile respective, nimic care sa fi fost legat de religie. Ci erau chestiuni care tineau de ordinea in stat, de oranduirea socialista care era impotriva unor chestiuni pe care acesti indivizi le… Ei, cam asa ceva este si in cazul acesta.

Cu toate astea, ca si senator al Romaniei, pot sa va spun urmatorul lucru, ca avem in primul rand o datorie data de constitutia tarii. Sunt cetateni romani, avem cinci copii plus tatal, care sunt cetateni romani. Si este datoria noastra ca acolo unde sunt cetateni romani, indiferent de stat, sa intervenim in asa fel incat drepturile si libertatile de care trebuie sa se bucure orice cetatean roman, trebuie sa fie respectate si garantate.

2. ESTE O DATORIE MORALA

Este o datorie morala pentru ca mama, Ruth, a facut ceva foarte frumos pentru Romania. A venit in tara noastra sa lucreze cu copiiii abandonati, copiii strazii, sa ajute Romania, si vizavi de mama, de Ruth, avem o datorie morala. Si este important pentru noi ca sa ne facem datoria si sa putem sa aratam la randul nostru sprijin pentru aceasta femeie care nu poate nimeni sa ne explice ca dupa ce a venit sa ingrijeasca de copiiii abandonati ai strazii, oameni ai nimanui (daca vreti), acum ar putea sa faca ceva impotriva propriilor copii.

Prima intalnire pe care ambasadoarea norvegiei a avut-o a fost cu noi la Politica Externa si impreuna cu colegul meu, Titus Corlatean, i-am dat cateva argumente, printre care i-am aratat poza familiei. Si i-am zis: „Uita-te la poza asta. Ti se pare ca acesti parinti sunt parinti abuzatori, ca acesti copii sunt abuzati intr-un fel sau altul? Ti se pare ca familia asta sufera de fobii, de chestiuni de care voi acuzati intr-un mod oficial aceasta familie?” Este incredibil de crezut ca astazi in 2016, astfel de lucruri se mai pot intampla intr-o Europa care se vrea foarte democratica si care se respecte rigoarea legii. Dar, cred ca aceasta rigoare a legii, care scoti linia, spiritul ei, poate sa produca atrocitati si lucrul acesta ne ingrijoreaza.

La Marius si Ruth

Am stat doar jumate de ora acolo, pentru ca timpul a fost foarte scurt, programul a fost foarte incarcat. E greu de descris starea de spirit, dar a-si dori un singur lucru sa spun, as dori ca toti aceia care au inca azi dubii sau mai critica pe ici pe colo si incearca sa ne explice noua cum ar trebui sa fie lucrurile, sa mearga 10 minute in familia respectiva si sa inteleaga spiritul.

Cristian Ionescu:

Vorbesc de vreo 3-4 ori pe saptamana cu Marius si cu Ruth si de fiecare data, incerc sa vorbesc eu mai mult, sa-i incurajez pentru ca uneori, ei nu pot vorbi, datorita unei permanente stari de explozie emotionala launtrica. E foarte greu sa vorbesti despre starea ta atunci cand esti plin de frustrare. Cum sa nu fii frustrat cand esti fara copiii tai? Cinci, la numar, ti-au fost luati. Cum sa nu fii frustrat atunci cand  nu vezi lumina de la capatul tunelului. Mai mult decat atat, este o dragoste care se transforma in disperare. Noua ne place literatura si ne plac dramele. Vreau sa va spun ca traim aici mai mult decat o drama, o tragedie sentimentala, emotionala, in aceasta familie. Vreau sa va spun ca acesti parinti traiesc intr-un permanent regim de teroare pentru ca fiecare cuvant pe care-l rostesc sau pe care nu-l rostesc, fiecare emotie pe care si-o manifesta sau nu si-o manifesta, fiecare gest sau fiecare privire sunt interpretate impotriva lor. Vreau sa va spun ca oamenii acestia sunt intr-un permanent regim de teroare, stiind ca in tot ceea ce se face in jurul lor, cu stirea lor sau fara vointa lor, afecteaza intr-un fel sau altul relatia lor cu acest sistem razbunator. Vreau sa va spun ca in repetate randuri, in discutiile pe care le au, cu reprezentantii acestui sistem, simt rasuflarea lor rece. Si ideea ca, prin actiunile lor de parinti disperati, atrag niste consecinte. Un stat nu are dreptul la asemnea sentimente razbunatoare. Un stat, o agentie, o institutie de stat, nu isi poate permite si nu are dreptul sa trateze un caz in mod vendetist.

Mircea Lubanovici:

Daca imi dati voie, vreau sa raspund si eu la aceasta intrebare, dar nu din calitatea mea de demnitar roman, ci de parinte, de tata a cinci copii. Vreau sa mentionez ca aceasta delegatie pentru mine a fost cea mai emotionanta, cea mai tensionata si cea mai sensibila delegatie la care am participat vreodata. Cand am ajuns la familia Bodnariu, cand am intrat in dormitoarele copiilor si cand am vazut lucrusoarele lor, jucarii, hainute, cand mi-am adus aminte ca si eu, acasa, am cinci copii si m-am pus in situatia acestei familii, va spun ca a fost un sentiment care m-a marcat si care va ramane cu mine pentru foarte multa vreme.

Un alt aspect care as vrea sa mentionez, s-a vehiculat in presa de foarte multe ori ca Barnevernet  este de fapt organizatie de care nimeni n-are autoritate asupra ei si au legislatia lor proprie dupa care se ghideaza. Dupa 1990 incoace, drepturile familiei, drepturile omului si drepturile copilului nu mai pot sa fie doar a unei organizatii. Sunt reguli, sunt legi internationale la care, atat Romania, cat si Norvegia, au aderat si au semnat. 

Un alt aspect care vreau sa-l mentionez aici, noi, chiar din prezentarea lor, am avut sentimentul ca in cazul acestei familii s-au produs cateva erori chiar din programul lor, din legislatia lor. Primul aspect care mi-a atras atentia este ca ei, in prezentarea lor, ne0au spus ca in momentul in care primesc o solicitare sau primesc un denunt asupra unei familii, timp de sase saptamani, ei stau de vorba cu familia, consiliaza parintii si dupa sase saptamani fac o decizie, ceea ce in cazul acestei familii nu s-a intamplat. Vreau sa va spun ca pentru noi ca parlamentari ai Romaniei, ca demnitari ai statului Roman, este foarte important  si aspectul, cum spuneam in deschidere, aspectul preventiei. De aceea , doresc, cu ministerul de externe si cu membrii comisiei ai carui presedinte sunt, Comisia Pentru Romanii Din Afara Granitelor Tarii, sa elaboram un program pentru toti romanii care doresc pe viitor sa locuiasca in Norvegia, sa poata sa fie informati. Trebuie sa recunoastem ca este o situatie foarte foarte sensibila intrucat statul roman are relatii foarte bune  cu statul norvegian . In Norvegia traiesc aprox. 11.000 de romani, dar trebuie sa vedem si aspectul respectarii drepturilor omului in aceasta tara si in special al cetatenilor romani pentru ca noi suntem obligati de constituie. Este o situatie sensibila si noi toti ne dorim sa vedem aceasta situatie rezolvata. Intalnirile noastre, atat cu reprezentantii locali unde locuieste familia Bodnariu, cat si cu parlamentarii norvegieni, noi am prezentat aspectul situatiei foarte clar:

S-a creat in jurul lumii o tensiune intre statul roman si statul norvegian de care nu beneficiaza nimeni. Dar, eu sunt membru al comunitatii romanesti de peste 30 de ani (din diaspora) si vreau sa mentionez : Nu am vazut niciodata, in acesti 30 de ani de cand sunt membrul comunitatii romanesti din diaspora, o determinare si o unitate mai mare la comunitatile noastre de romani, ceea ce ne bucura intr-un fel si  fiecare dorim sa vedem situatia aceasta rezolvata pentru ca asa cum am mentionat, nimeni nu beneficiaza de aceasta tensiune creata.

CRISTIAN IONESCU:
Trebuie inteles din start ca acest caz nu va fi castigat doar pe un palier, ci pe o actiune comuna si concertata la toate nivelurile pe care se poate aplica presiune asupra statului norvegian, asupra institutiei Barnevernet. In prima faza, atunci cand a aparut cazul, am stiut cred la cateva ore dupa ce copiii au fost luati. Am primit un mesaj telefonic. Avem in comunitatea din Chicago rude foarte apropiate, de prim grad, a familiei Bodnariu, plus ca eu ma cunosc cu ei din Romania. In prima faza, am asteptat sa vedem cum va decurge cazul legal la fata locului. Cand am aflat ca din punct de vedere legal, Barnevernetul este stat in stat, cand am aflat lipsa totala de transparenta, pe care ei o profeseaza cu mandrie, referitor la cazurile lor, cand ne-am documentat si am aflat ce s-a intamplat in cazuri similare, si cate incalcari grosolane ale drepturile omului au loc in Norvegia pe directia acestei agentii de asa zisa Protectie a Copilului, ne-am dat seama ca lucrurile nu pot ramane numai la nivel legal, mai ales, ca avocatii trebuia sa faca parte din sistem, dintr-un sistem aprobat de statul Norvegian, acceptat de Barnevernet. Cu alte cuvinte, il trimiteam pe lup sa apere oile. Din start, ne-am dat seama ca trebuie sa evadam din spatiul acela. Ne-am dat seama ca in spatiul diplomatic si politic e nevoie de dovezi pentru ca un politician si domnii parlamentari vor fi de acord cu mine, nu isi pot pune cariera, nu isi pot pune reputatia, nu isi pot pune garantul lor pe unc az pe care nu l-au studiat. Si mi se pare o chestiune de bun simt.

Nenorocirea-i alta. Noi nu puteam intra in posesia documentelor pentru ca era un alt caz penal impotriva familiei. Daca ei dadeau pe fata documentele oficiale de la Barnevernet, erau judecati si condamnati pana la sase ani de puscarie. Si atunci, ne-am gasit intr-o centrifuga, intr-un cerc inchis, ametitor. CEEA CE A TREBUIT SA FACEM A FOST SA INTRAM CU STRADA LA PROTESTE. In momentul in care ne-am dat seama ca este momentul, s-au inceput protestele. La Washington D.C. intr-o comunitate romana evanghelica, mica de cateva zeci de persoane, au venit majoritatea, 1.000 de persoane, din restul Americii. Ceea ce e un numar impresionant. Niciodata, in fata uneo ambasade sau unei reprezentante straine in Washington D.C. nu s-au adunat 100, 200 de oameni, daramite 1.000 de oameni. 

Ei, au explodat, intr-un mod coordonat, am fost in legatura cu toate elementele de initiativa si actiune in toate orasele din Europa, din Romania, din Statele Unite acum. Astazi este o zi foarte buna pentru cazul Bodnariu. 5.000 de protestatari in Sibiu. In Iasi, vreo 4 – 5.000. In Cluj, peste 4.000. In Torino si in Roma, in Melbourne, Australia sunt proteste. Zeci de mii de oameni care ies in strada si iata, nu obosesc, nu scad in intensitate. In Melbourne, Australia cateva sute de oameni protesteaza. In saptamanile urmatoare, la Consulatele din Statele Unite, in Houston, in Vancouver, British Columbia (Ziua Familiei in Canada), in data de 13 februarie in fata Consulatului General in San Francisco. Si apoi, spre sfarsitul lunii februarie, in New York, dupa care va urma din nou un demers mai mult diplomatic  si politic, plus angajarea reprezentantilor diplomatice si politice din Statele Unite din Europa, din Romania. Iar in 16 aprilie, o mare actiune de protest international  global incepand din Romania, Bucuresti si toate orasele mari din Romania, pe zece ore de fus orar, continu protest de zeci de mii de oameni, poate peste 100.000 de oameni vor protesta in sute de metropole  de orase mari in aceeasi zi.

Sigur ca sunt si alte familii, asa cum unii avocati din Norvegia au spus: Cazul Bodnariu este un caz pionier. Cand cazul Bodnariu este castigat si rezolvat pozitiv, toate celelalte familii au de castigat. Si atunci, noi trebuie sa ne concentram eforturile asupra rezolvarii cazului Bodnariu pentru ca va fi un caz precedent.

Ben-Oni Ardelean:

Niciodata in Romania, in tot exercitiul parlamentar, n-a existat pe o interpelare semnaturi din partea tuturor grupurilor parlamentare, 102 senatori. Niciodata nu s-a intamplat. Au semnat pe aceasta interpelare care a mers catre premier, catre Ministrul Familei so de asemenea catre Ministrul de Externe.

De asemenea, niciodata,  in istoria europarlamentarismului roman, parlamentarii romani care sunt in parlamentul european nu au semnat toti pe o intrebare  care a fost adresata Comisiei Europene. Lucrul acesta s-a intamplat saptamana trecuta.

De asemenea, am obtinut o motiune de rezolutie pe care am depus-o eu. Tocmai ce vin de la Consiliul Europei, ca sunt membru in Consiliul Europei. Pe aceasta motiune, parlamentari din 14 tari au semnat pe aceasta motiune pe care am depus-o acolo si care acum cateva ore a iesit in print si a fost deja aprobata.

De asemenea, niciodata in Romania, n-am gasit o asa sustinere mare din partea diverselor culte sau denominatii crestine care au semnat scrisori de sustinere in favoarea acestui caz. Niciodata inainte lucrul acesta nu s-a intamplat, de la sfantul sinod, la cultele neoprotestante.

Este extrem de important sa observam unitatea romanilor pentru o cauza dreapta si justa. Si indiferent cum incearca altii sa o exprime, aceasta este o cauza dreapta si justa. Vreau sa va spun inca o chestiune de subtilitate. Ziua trecuta eram in Consiliul Europei si adunam semnaturi pentru aceasta rezolutie de motiune. Si un parlamentar dintr-o tara pe care nu pot sa o numesc acuma, a venit la mine si a spus: „Wow! Te rog, hai sa strangem semnaturi acuma, dar include si tara mea, acolo, pentru ca exact aceeasi practica o fac aicea. Chestiunea respectiva creeaza de fapt o intrebare majora: De unde am reusit sa ajungem astazi cu democratiile pe care le consideram noi consolidate? De ce spun lucrul acesta? Pentru ca foarte multi au venit si au acuzat  ‘de ce intervenim noi intr-un proces al justitiei’? NU ESTE UN PROCES AL JUSTITIEI. Este o hotarare administrativa la o comuna. E ca si cum am vorbi de comuna cu numele –- in care trei angajati intr-o agentie administrativa, chipul independent al acestei comune, acestui sat, ca pentru ca daca cunoasteti situatia de acolo, sunt patru casute langa un fiord. Despre asta vorbim.. intr-o liniste perfecta, in care vin acesti angajati, iau o masura administrativa, (repet) dupa care incep un proces de evaluare a familiei psihologic, dar, dupa ce s-au luat copiii. NU EXISTA NICI O HOTARARE a UNUI JUDECATOR INDEPENDENT si PARTIAL. NU S-A AJUNS IN FAZA ASTA. NU SE VA AJUNGE CURAND IN FAZA ASTA. Si pe de cealalta parte, cazul este deferit nu politiei locale care instrumenteaza de obicei, ci politiei nationale ca sa-l instrumenteze asa de bine  suspiciunea noastra, incat sa-l puna pe masa si sa spuna: „Ati incalcat articolul X,Y,Z.”

Cred ca chestiunea este dincolo de intelegerea  si capacitatea noastra de a pricepe un sistem  care a fost racit (daca vreti) de spiritul societal comunitar. Si tocmai de aceea, in sprijinul acesta am adus nenumarate dovezi  vizavi de incalacarile procedurilor interne  care le-au avut. Nenumarate dovezi vizavi de incalcarile de jurisprudenta internationala si de asemenea cateva chestiuni  pe care nu le putem detalia deocamdata public care sunt legate de anumite relatii interumane care in acest moment au generat si genereaza inca cazuri de genul acesta.

Eu cred ca chestiunea este extrem de complexa si ceea ce pot sa va spun in acest moment este ca saptamana ce vine voi avea un turneu in Washington, Congresul, Departamentul de Stat, in care acest caz, aceasta cazuistica este deja cunoscuta, in care diversi congresmeni americani si-au prezentat interesul fara sa-i contactam noi, vizavi de chestiunea respectiva si ne-au cerut deja  acte. Comisia de la Helsinki analizeaza foarte atent aceasta chestiune. Suntem deja intr-un proces foarte elaborat de a produce un document. Si, mai mult decat atata, ceea ce cred si sper este ca Romanii din America  care ne urmaresc, sa faca un lucru extrem de important  care l-am discutat cu pastorul Ionescu si anume, sa-si contacteze reprezentantii lor in Congresul si in Senatul Americii si sa le expuna aceasta situatie. DIncolo de proteste, dincolo de lucrurile extraordinare pe care  le faceti pe zona mediatica, este nevoie pentru politicul sa intervina pentru ca este o decizie politica pana la urma urmei si nu exista nici un fel de agentie tip independenta intr-un stat democrat care sa nu se supuna controlului democratic. Nu poate ecxista asa ceva. Iar daca romanii vor intelege acest lucru, probabil mai mult ca odinioara cu clauza natiunilor,  vor merge la acei reprezentanti in Congres si Senat si ii vor aborda pentru ale cere sprijin in rezolvarea acestei situatii, care iata este dincolo de intelegerea noastra umana.

Mircea Lubanovici:

As vrea sa mentionez ca  in calitatea mea de crestin practicant, eu cred ca s-a pornit un razboi impotriva primei institutii  constituite de Dumnezeu pe pamant care este FAMILIA.Ca si demnitar al Statului Roman, vreau sa va spun ca deplasarea noastra in Norvegia n-a fost numai pentru cazul Bodnariu. Cazul Bodnariu a fost subiectul sau familia care  ne-a tras in mod deosebit atentia. Dar, noi suntem reprezentantii tuturor romanilor. Deci, am adus la cunostinta lor si alte cazuri. Dar, am facut o constatare cu aceasta ocazie. SI am vazut ca foarte multe familii de romani si nu numai, cunoastem chiar si un caz al unei familii din Statele Unite, au o teama, o frica impusa  de aceasta organizatie Barnevernet. Dovada ca, in momentul in care li s-au luat copiii, familiilor li s-a pus in fata un document prin care li se interzicea sa ia legatura cu presa, sa ia legatura cu ziarele, cu televiziunea. Si atunci, ma intreb si spun, de ce? De ce sa interzicem unei persoane dreptul sa-si apere drepturile? Daca aceasta organizatie lucreaza corect, lucreaza cinstit, pentru ce se protejeaza de presa? Ca sa nu fie cunoscute faptele lor.

Si mai este un alt aspect care chiar m-a ingrijorat. In prezentarea lor, ne-au spus despre o situatie in care, daca o familie careia i s-a luat unul sau mai multi copii, copiii acestia fiind plasati la o familie surogata si dupa o anumita perioada, daca  acesti reprezentanti ai Barnevernet considera ca acel copil se simte confortabil in familia surogat, ei isi rezerva dreptul  sa nu il returneze familiei lui chiar daca a fost castigat un proces si instanta a hotarat lucrul acesta. Ceea ce mi se pare un lucru groaznic. Ca si familist convins si tata a cinci copii, eu consider ca nu exista o durere mai mare , ca sa-ti fie luati copiii din casa si sa fie dati unei alte familii. Stau si ma intreb si pun intrebarea in mod general, cum poate o familie surogat sa aiba grija mai bine decat familia lui originala?

Au fost mai multe lucruri care noi am constatat cu ocazia vizitei noastre si anume: niciunul dintre reprezentantii locali sau Barnevernet sau guvernatorul sau in nici una din intalnirile noastre, nimeni n-a pomenit de dragostea familiei. Si, mai mult ca atat, eu cred ca drepturile pe care le-am mentionat, drepturile familiei, drepturile copilului, drepturile omului in general, nu pot sa fie ingradite doar dupa acest Barnevernet.

CRISTIAN IONESCU:

Trebuie pana la urma sa ajungem la concluzia, si ma bucur ca vorbesc intr-un mediu de oameni care  vad lucrurile asa. La un moment dat, Dumnezeu va pune degetul pe cazul asta si cand Dumnezeu va pune degetul pe cazul asta, cazul asta se va rezolva. Insa, domniile lor nu sunt parlamentari, senatori pentru ca sa stea cu mainile in san si sa astepte ca Dumnezeu sa faca ceva. Noi ne rugam, dar si actionam. Avem o menire. Avem un scop. Ni se pare de bun simt, asteptand sa lucreze Dumnezeu si sa intervina Dumnezeu, sa ne facem partea noastra. Iata de ce delegatia parlamentara a fost absolut necesar sa ia initiativa si sa mearga, sa umple un vid care a fost creat de administratie, pentru ca parerea mea e ca trebuia actionat imediat, instantaneu cand a aparut cazul. A acoperit vidul acesta si a fost o chestiune de bun simt, de responsabilitatea domniilor lor sa mearga acolo. A fost o alta problema de bun simt si de responsabilitatea noastra  sa scoatem oamenii in strada. Pentru ca in fata durerii umane, in fata tragediei umane, iti piere pofta de mancare, iti piere somnul. Nu poti sa stai nepasator. Chiar daca Dumnezeu va pune degetul pe cazul acesta. A trebuit sa postim, sa ne rugam. Inteleg toate aceste dimensiuni de actiuni diplomatice, politice, sociale, samd. Insa, toate la un loc, sunt efortul pe care noi il punem din respect fata de Dumnezeu care lucreaza impreuna cu omul. Dumnezeu nu vrea sa lucreze singur si noi ce sa facem? Ne-a asezat pe pamantul asta sa fim lumina si sa fim ambasadori ai Imparatiei Sale. Insa, pe de alta parte, dupa ce noi am depus toate eforturile de care suntem in stare, dupa ce n-a ramas nici o piatra neintoarsa, dupa ce toate lucrurilepe care le puteam face, le-am facut, ca niste robi netrebnici, care ne-am indeplinit datoria  fata de Dumnezeu, si chemarea pe care el ne-a adresat-o, la sfarsit cand lucrurile vor fi rezolvate, se vor rezolva:

1. Pentru ca Dumnezeu va apasa pe buton si va spune: „Gata, atat. Pana aici. Lucrurile trebuiesc rezolvate.”
2. La sfarsit, noi, vom da Lui toata cinstea, toata gloria, toata slava si toata recunostinta si recunoasterea ca Mana Lui este cea care a rezolvat aceast caz.

ULTIMA INTREBARE: Credeti ca familia Bodnariu va fi reintregita?

MIRCEA LUBANOVICI: 

Eu cred ca aceasta situatie nu poate sa treaca neobservata si nerezolvata. Aceasta situatie se va rezolva si imi doresc ca prin activitatea mea sa previn si alte familii de romani care vor sa plece in Norvegia, sa nu li se intample si lor la fel.

CRISTIAN IONESCU:

Sunt 100% incredintat ca Marius si Ruth vor fi impreuna cu cei cinci copii ai lor. Si cred lucrul asta  pentru ca sunt deplin incredintat de calauzirea lui Dumnezeu in tot acest demers.

BEN-ONI ARDELEAN:

Pot sa spun urmatorul lucru, caci cu prudenta caracteristica in zona diplomatiei externe, cred ca este foarte important sa intelegem ca sunt procese diferite, diverse, care trebuie conjugate, ca nu exista un loc sau un mod salvatorde-a rezolva situatia. Ca, pe toate palierele pe care am lucrat si pe care lucram in continuare si una dintre ele nu le putem devolua public, se fac eforturi imense: de la presedintele tarii, la premier care am aflat ca a avut cateva comunicari cu premierul de acolo, la Ministrul de Externe, la tot ce inseamna esantion de diplomatie parlamentara la tot ceea ce inseamna alte paliere de lucru pe Consiliu Europei, pe Parlamentul European, in diversele relatii pe care le avem,  cu diverse alte state si parlamentari de peste tot si bineinteles ca pe langa astea sunt  eforturi, repet, care nu se pot face publice acuma, dar care cred eu si consider ca vor ajuta la gasirea unor solutii  absolut imperative, cred eu, juste si corecte pentru aceasta familie. Si de aceea, am o speranta rezonabila ca acest caz isi va gasi rezolvarea intr-un mod in care sa poata sa multumeasca in primul rand sa poata sa multumeasca  in primul rand comunitatea romaneasca, pe noi toti, si de ce nu, si familia Bodnariu.

Parlamentari români pleacă la OSLO: „Le cerem să-şi schimbe legislaţia”. Vrem sa aflam ca s-au respectat toate normele legale in acest caz, dar si in alte cazuri…….

Photo Gandul.info

„Le cerem să-şi schimbe legislaţia”

Delegatia Comisiei pentru comunitatile de romani din afara granitelor merge la OSLO in perioada de 19-22 ianuarie 2016:

Vrem sa aflam ca s-au respectat toate normele legale in acest caz, dar si in alte cazuri si ca acesti cetateni romani sunt bine reprezentati, mai mult decat a putut s-o faca pana in prezent Ambasada… Dolha si-a exprimat si „nemultumirea” ca exista o bariera de comunicare intre partea norvegiana si partea romana.

„Noi ne bazăm foarte mult pe sprijinul colegilor parlamentari norvegieni care trebuie să înţeleagă că noi cerem doar ca Parlamentul norvegian să iniţieze legile necesare pentru a-şi armoniza legislaţia cu cea europeană”, a mai spus deputatul.

CITITI ce a avut de spus (cu multa pasiune) Robert Turcescu zilele trecute. Oare s-au auzit pana in Parlament? –

• Robert Turcescu: Eu, daca eram consul la OSLO….

STIREA SAPTAMANII: 14 Ianuarie 2016 –  Deputatul Mircea Lubanovici, Preşedintele  a Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării va face o vizita la OSLO, a precizat vicepresedintele Comisei, deputatul PNL Mircea Dolha.

O delegatie de parlamentari romani va merge in Norvegia pentru a afla adevarul despre situatia mai multor familii de romani ai caror copii au fost plasati in familii surogat si pentru a le cere politicienilor norvegieni sa-si armonizeze legislatia cu cea europeana, sustine deputatul PNL Mircea Dolha.

Delegatia, formata din membri ai Comisiei pentru comunitatile de romani din afara granitelor – Maria Grecea, Ovidiu Iane, Aurelian Mihai si presedintele Comisiei, Mircea Lubanovici, va face o vizita de trei zile in Norvegia, in perioada 19 – 22 ianuarie. De asemenea, deputatii vor merge la familia Bodnariu, a anuntat joi deputatul liberal Mircea Dolha, intr-o conferinta de presa, potrivit Mediafax.

Potrivit lui Dolha, delegatia romana intentioneaza sa vorbeasca cu vecinii familiei Bodnariu, educatorii si invatatorii copiilor pentru „a vedea ce familie este, pentru a afla adevarul”. Liberalul si-a exprimat si „nemultumirea” ca exista o bariera de comunicare intre partea norvegiana si partea romana.

„Vrem sa aflam doar adevarul. Nu mergem sa acuzam nici autoritatea pentru protectia copilului de acolo, nu mergem sa acuzam nici familia Bodnariu, mergem pentru ca vrem doar sa aflam ca s-au respectat toate normele legale in acest caz, dar si in alte cazuri si ca acesti cetateni romani sunt bine reprezentati, mai mult decat a putut s-o faca pana in prezent Ambasada…

Vrem sa aflam ca s-au respectat toate normele legale in acest caz, dar si in alte cazuri si ca acesti cetateni romani sunt bine reprezentati, mai mult decat a putut s-o faca pana in prezent Ambasada…

SURSA – http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/cazul-bodnariu

„Le cerem să-şi schimbe legislaţia”

Vineri deputaţii au programată o întâlnire cu un secretar de stat din cadrul MAE norvegian pentru a discuta mai multe cazuri de familii de cetăţeni români ai căror copiii au fost plasaţi în familii surogat.

„Vom avea o întâlnire cu conducerea Departamentului norvegian pentru copii, tineri şi familie, instituţie care se spune că ar fi coordonatoare a Barnevernet-ului acesta, deşi această instituţie, Barnevernet, este autonomă şi nimeni nu poate să intervină la ei. O să vedem cum putem face să aflăm, în primul rând, cu adevărat ce s-a întâmplat şi care sunt dovezile că familiile de români şi-au supus la rele tratamente sau şi-au bătut copiii, cum apare pe surse în presă”, a mai spus Dolha.

Parlamentarul a spus că delegaţia va cere repatrierea copiiilor şi că deplasarea în Norvegia are loc pentru că există 11 cazuri de familii de români ai căror copiii sunt plasaţi în familii surogat.

SURSA – http://www.gandul.info/politica/parlamentari-romani-pleaca-la-oslo

Mircea Lubanovici, Preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, a susţinut marţi, 22 decembrie 2015, în plenul Camerei Deputaţilor, cauza familiei Bodnariu

Deputatul de diaspora Mircea Lubanovici, Preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, a susţinut marţi, 22 decembrie 2015, în plenul Camerei Deputaţilor, cauza familiei Bodnariu şi a solicitat în mod expres reprezentanţilor instituţiilor statului român să acţioneze în consecinţă, ţinând cont de gravitatea şi importanţa cazului Bodnariu.

Onorat Prezidiu,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Photo ziare.com

Prin declaraţia de astăzi doresc să vă readuc în atenţie situaţia dramatică cu care se confruntă familia cetăţeanului român – Marius Bodnariu, stabilit în Regatul Norvegian, căreia, din luna noiembrie i-au fost luaţi cei cinci copii în mod abuziv de către autorităţile norvegiene, familia fiind acuzată de creştinism radical şi îndoctrinarea copiilor.
În calitatea mea de parlamentar al României, reprezentant al românilor din Diaspora şi de Preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării din Camera Deputaţilor şi nu în ultimul rând în calitate de creştin practicant, nu pot să nu condamn comportamentul abuziv al Serviciilor Sociale din Norvegia şi să nu constat că abuzul comis de autorităţile norvegiene la adresa minorilor din familia Bodnariu, care intonau un cântec religios în pauza cursurilor de la şcoală, constituie o încălcare a exerciţiului dreptului la libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă – drepturi fundamentale stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, precum şi din Convenţia ONU privitoare la drepturile copilului.
Abuzurile autorităţilor pentru protecţia copilului din Norvegia – Barnevernet şi ale sistemului judiciar din Norvegia au reuşit să afecteze un mare număr de cetăţeni de diverse naţionalităţi, cărora le-au fost luaţi copiii în mod abuziv, sub pretextul respectării interesului superior al copilului. Acţiunile oficialităţilor norvegiene pentru protecţia copilului, ale poliţiei norvegiene, precum şi deciziile instanţelor norvegiene în astfel de cazuri au ajuns să încalce atât Constituţia Norvegiană, legile interne ale Norvegiei, dar – mai ales – obligaţiile Norvegiei din tratatele europene şi internaţionale la care această ţară este parte.
Aceste violări ale drepturilor omului – ridicate la rang de politică de stat, atât prin sentinţe nedrepte date de Curtea Supremă a Norvegiei, cât şi prin promovarea de către Ministerul Familiei, Copiilor si Afacerilor Sociale a unei legi care – sub masca propunerii unui standard nou de evaluare a grijii faţă de copii – restrânge de facto şi de jure dreptul părinţilor naturali asupra educaţiei propriilor copii, au condus, după cum arată chiar statistici din Norvegia la separarea şi darea spre adopţie sau internarea în centrele de plasament a peste 200.000 de copii în ultimii ani.
În plus, în conformitate cu legislaţia locală din Norvegia, copiii sunt luaţi de autorităţi de la părinţii lor fără nici un fel de documente legale ale vreunei instanţe judecătoreşti, aşa cum se întâmplă în toate ţările democratice, ci doar în baza hotărârii unei comisii administrative pentru chestiuni familiale, asimilată în Norvegia instanţelor, care dispune dacă copiii luaţi vor fi daţi forţat spre adopţie, dacă părinţii biologici îi vor mai vedea vreodată şi cât de des au aceştia dreptul să-i viziteze!
Stimaţi colegi, consider că este de datoria noastră ca reprezentanţi ai instituţiilor statului român să apărăm interesele cetăţenilor noştri oriunde s-ar afla şi, ca împreună, să facem tot ce ne stă în putere ca această instituţie – Barnevernet, aşa zisă de protecţie a copilului, să returneze copiii luaţi fără drept familiei Bodnariu, cât mai repede, pentru a repune în drepturi familia şi a reduce pe cât posibil traumele emoţionale ale copiilor. Cred, cu toată convingerea, că este datoria noastră, mai presus de orice, să apărăm familia care este celula de bază în dezvoltarea societăţii omeneşti şi prima instituţie constituită de Dumnezeu pe pământ.
În încheiere, solicit implicarea fermă a Prim-ministrului Dacian Cioloş şi a Ministerului Afacerilor Externe, nu doar la nivel de monitorizare a cazului, ţinând cont de situaţia actuală care, în ciuda demersurilor care s-au făcut, este extrem de îngrijorătoare, părinţii fiind anunţaţi că autorităţile norvegiene vor începe procedurile de adopţie pentru cei cinci copii, plasaţi deja la alte familii – măsură care dacă va fi pusă în aplicare va complica şi va face ca procesul de reîntregire a familiei să devină aproape imposibil, ţinând cont de precedentele cazuri din Norvegia, când, după ce au fost separaţi de familiile lor, copiii daţi spre adopţie altor familii norvegiene, nu au mai avut posibilitatea de a mai comunica vreodată cu părinţii lor biologici.
Cu gândul la familia Bodnariu vă urez tuturor: Merry Christmas and Happy New Year!

Deputat PNL Mircea Lubanovici
22.12.2015

 

Mircea Lubanovici: Cauza familiei Bodnariu susţinută în plenul Camerei Deputaţilor

Cauza familiei Bodnariu susţinută în plenul Camerei Deputaţilor

Decembrie 22, 2015  Cauza familiei Bodnariu susţinută în plenul Camerei Deputaţilor

Photo ziare.com

Deputatul de diaspora Mircea Lubanovici, Preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, a susţinut marţi, 22 decembrie 2015, în plenul Camerei Deputaţilor, cauza familiei Bodnariu şi a solicitat în mod expres reprezentanţilor instituţiilor statului român să acţioneze în consecinţă, ţinând cont de gravitatea şi importanţa cazului Bodnariu.

Onorat Prezidiu,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin declaraţia de astăzi doresc să vă readuc în atenţie situaţia dramatică cu care se confruntă familia cetăţeanului român – Marius Bodnariu, stabilit în Regatul Norvegian, căreia, din luna noiembrie i-au fost luaţi cei cinci copii în mod abuziv de către autorităţile norvegiene, familia fiind acuzată de creştinism radical şi îndoctrinarea copiilor.

În calitatea mea de parlamentar al României, reprezentant al românilor din Diaspora şi de Preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării din Camera Deputaţilor şi nu în ultimul rând în calitate de creştin practicant, nu pot să nu condamn comportamentul abuziv al Serviciilor Sociale din Norvegia şi să nu constat că abuzul comis de autorităţile norvegiene la adresa minorilor din familia Bodnariu, care intonau un cântec religios în pauza cursurilor de la şcoală, constituie o încălcare a exerciţiului dreptului la libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă – drepturi fundamentale stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, precum şi din Convenţia ONU privitoare la drepturile copilului.

Abuzurile autorităţilor pentru protecţia copilului din Norvegia – Barnevernet şi ale sistemului judiciar din Norvegia au reuşit să afecteze un mare număr de cetăţeni de diverse naţionalităţi, cărora le-au fost luaţi copiii în mod abuziv, sub pretextul respectării interesului superior al copilului. Acţiunile oficialităţilor norvegiene pentru protecţia copilului, ale poliţiei norvegiene, precum şi deciziile instanţelor norvegiene în astfel de cazuri au ajuns să încalce atât Constituţia Norvegiană, legile interne ale Norvegiei, dar – mai ales – obligaţiile Norvegiei din tratatele europene şi internaţionale la care această ţară este parte.

Aceste violări ale drepturilor omului – ridicate la rang de politică de stat, atât prin sentinţe nedrepte date de Curtea Supremă a Norvegiei, cât şi prin promovarea de către Ministerul Familiei, Copiilor si Afacerilor Sociale a unei legi care – sub masca propunerii unui standard nou de evaluare a grijii faţă de copii – restrânge de facto şi de jure dreptul părinţilor naturali asupra educaţiei propriilor copii, au condus, după cum arată chiar statistici din Norvegia la separarea şi darea spre adopţie sau internarea în centrele de plasament a peste 200.000 de copii în ultimii ani.
În plus, în conformitate cu legislaţia locală din Norvegia, copiii sunt luaţi de autorităţi de la părinţii lor fără nici un fel de documente legale ale vreunei instanţe judecătoreşti, aşa cum se întâmplă în toate ţările democratice, ci doar în baza hotărârii unei comisii administrative pentru chestiuni familiale, asimilată în Norvegia instanţelor, care dispune dacă copiii luaţi vor fi daţi forţat spre adopţie, dacă părinţii biologici îi vor mai vedea vreodată şi cât de des au aceştia dreptul să-i viziteze!

Stimaţi colegi, consider că este de datoria noastră ca reprezentanţi ai instituţiilor statului român să apărăm interesele cetăţenilor noştri oriunde s-ar afla şi, ca împreună, să facem tot ce ne stă în putere ca această instituţie – Barnevernet, aşa zisă de protecţie a copilului, să returneze copiii luaţi fără drept familiei Bodnariu, cât mai repede, pentru a repune în drepturi familia şi a reduce pe cât posibil traumele emoţionale ale copiilor. Cred, cu toată convingerea, că este datoria noastră, mai presus de orice, să apărăm familia care este celula de bază în dezvoltarea societăţii omeneşti şi prima instituţie constituită de Dumnezeu pe pământ.

În încheiere, solicit implicarea fermă a Prim-ministrului Dacian Cioloş şi a Ministerului Afacerilor Externe, nu doar la nivel de monitorizare a cazului, ţinând cont de situaţia actuală care, în ciuda demersurilor care s-au făcut, este extrem de îngrijorătoare, părinţii fiind anunţaţi că autorităţile norvegiene vor începe procedurile de adopţie pentru cei cinci copii, plasaţi deja la alte familii – măsură care dacă va fi pusă în aplicare va complica şi va face ca procesul de reîntregire a familiei să devină aproape imposibil, ţinând cont de precedentele cazuri din Norvegia, când, după ce au fost separaţi de familiile lor, copiii daţi spre adopţie altor familii norvegiene, nu au mai avut posibilitatea de a mai comunica vreodată cu părinţii lor biologici.

Cu gândul la familia Bodnariu vă urez tuturor: Merry Christmas and Happy New Year!

Deputat PNL Mircea Lubanovici
22.12.2015

SURSA – http://lubanovici.us/cauza-familiei-bodnariu-sustinuta-in-plenul-camerei-deputatilor

MIRCEA LUBANOVICI – (VIDEO) Priveghi Cristi Tepes 15 decembrie 2015 (a doua seara)

Photo Agnus Dei

Mircea Lubanovici:

Stimata familie indoliata, dragii mei frati, surori, iubiti prieteni, imi este greu sa vorbesc de fratele, de prietenul, de consilierul meu, Cristi Tepes. Imi este greu sa vorbesc despre Cristi la trecut. L-am cunoscut cu mai multi ani in urma cu ocazia unui eveniment. Si, cand a aflat Cristi ca sunt crestin evanghelic, am vazut ca ochii i s-au luminat deodata. Cristi Il iubea pe Dumnezeu. Cristi iubea oamenii cu pasiune. Si, Cristi isi iubea foarte mult familia. De-alungul anilor, am reusit sa il cunosc pe Cristi Tepes si sa vad in el modelul unui crestin autentic.  Unui crestin care suferea pentru aproapele, unui crestin care prin ceea ce facea si prin ceea ce spunea era o pilda pentru fiecare ce inseamna sa fii urmasul lui Hristos pe pamant.

Am un colegiu imens pe trei continente, reprezint in Paralamentul Romaniei, romanii din afara granitelor tarii, romanii din Statele Unite, din Canada, din Australia. Iar, prin presedentia comisiei reprezint romanii din afara granitelor tarii. Discutam si ma consultam cu Cristi multe ore in noapte. Iar, ultimul proiect maret la care Cristi m-a indemnat sa fiu impreuna cu el:

A fost proiectul acelei tragice situatii a unei familii din Norvegia careia i s-au luat cinci copii. Cristi m-a sunat si m-a solicitat sa fiu partener cu el in lucrarea aceasta. Am avut multe convorbiri in ultima saptamana cu Cristi pe aceasta tema si mi-a fost de mare ajutor. Dupa ce s-a intors din Norvegia, am avut intalnire la Comisia de Romanii din Afara Granitelor Tarii. Iar, Cristi a facut in fata comisiei si a invitatilor din mai multe institutii ale statului roman, a facut o prezentare de exceptie. Intalnirea noastra trebuia sa fie conform ordinei de zi 45 de minute, cred ca am stat mult peste doua ore.

Weekendul acesta, respectiv Vineri si Sambata, l-am invitat sa lucram pe proiectele pe care le avem si Cristi mi-a spus ca vrea sa participe la un eveniment deosebit. Am primit un mesaj pe telefon si cand l-am deschis am ramas uluit. Cristi spunea: „Mircea, draga, sper sa ne mai auzim si te las pe maini bune.” Sambata era ziua de nastere a sotiei, iar Cristi, un prieten foarte bun al familiei noastre si-a facut timp sa scrie cateva cuvinte sotiei mele. Cristi a fost un adevarat prieten. Cristi a fost un adevarat crestin. Cristi a fost si va ramane pentru noi un exemplu de urmat. Cu ocazia acestei situatii tragice am aflat ca prietenul meu Cristi Tepes este nascut in aceeasi luna, in acelasi an si doar cu o zi mai mare decat mine.

In timpul discutiilor noastre Cristi Tepes mi-a povestit foarte mult de cativa oameni pe care el i-a luat model de slujire. A fost Richard Wurmbrand, a fost poetul Ioan Alexandru si pastorul Petru Dugulescu. Stiu ca prietenul meu, Cristi, iubea slujirea prin cantare, ii placea poezia si as vrea sa inchei in seara asta cu o poezie de fratele Petru Dugulescu, intitulata „Sunt vremi”:

Sunt vremi cand temeliile se surpa
Si stalpii lumii noastre-s clatinati
Cand raul inaltimile uzurpa
Sine simtitm mimntiti si inselati

Cand ne-am cladit prin ani cu osteneala
Vedem cum intr-o clipa-i prabusit
si ne-ntrebam atunci cu indoiala
Ce poate face cel neprihanit?

Sunt vremi cand se dezlantuie furtuna
iar noi privim in negura nauci
Cand frigul si caldura sunt totuna
Sin-n jurul nostru misuna naluci

Sunt vremi cand vezi cum totul se destrama
Si vise si nadejdi si ideal
Iar tu esti cel mai nebagat in seama.
Tu pretiosul lumii capital..

Sunt vremi,sunt vremi.. ce vremi,o, Doamne Sfinte
cand nu mai intelegi nimic,cand nu mai poti
Cand mintea nu gaseste nici cuvinte
Iar de gaseste nu poti sa le scoti.

Atunci cand suferinta-i permanenta
Si nu gasesti iesire spre liman,
Un strop in marea lumii imanenta
Cand nu mai ai nici forta,nici elan

Atunci Te intrebam Atotstapane
Oare nu-ti pasa ca ne scufundam?
Sa te-ntrebam,atat ne mai ramane
Si-al Tau raspuns umili il asteptam.

Tu ne raspunzi atunci cu duiosie
„Copiii mei,Eu inca sunt pe Tron,
Nu tremurati in vreme de urgie
Si nu va inspaimante niciun zvon!

Si chiar de s-ar misca in mari pamantul
Ai lumii stalpi tot Eu ii intaresc!
Asa mi-am dat din vesnicii Cuvantul
Si-acum Eu pentru voi IL implinesc.

Eu mustru mare,vanturi si talazuri
Si toate se supun si se opresc
In grele incercari si in necazuri
Eu sunt cu voi,Eu nu va parasesc.

Eu dau restristea, Eu dau propasirea
Pe regi Eu ii inalt si ii cobor,
Dar Mi-e un sacrilegiu necinstirea..
O spun aceasta voua,tuturor.

[poezie compusa de Petrica Dugulescu (versurile preluate de la http://www.resursecrestine.ro/poezii/22287/sunt-vremi)]

Doresc sa transmit condoleante familiei din partea mea, a familiei mele, a sotiei melea multor prieteni din cadrul grupului de rugaciune din parlamentul Romaniei unde Cristi a fost membru. Si a fost unul dintre cei mai activi si apreciat membru al grupului nostru de rugaciune. Doresc sa transmit condoleante familiei din partea Romanilor din Statele Unite, din Canada si de pretutindeni. Dumnezeu sa va mangaie!

CITESTE –

1. Veste socanta: Cristi Tepes a plecat la Domnul azi !!!
2. CRISTI TEPES – IN MEMORIAM – 1958-2015
3. Cristi Tepes (VIDEO) Slujba de Inmormantare 16 Decembrie 2015
4. Act de dăruire pentru familia lui Cristi Țepeș

Priveghi Cristi Tepes

15 Decembrie 2015

A doua seara

VIDEO by Gica Asofronie

Video de la Micul dejun cu rugaciune in Parlament 26 Septembrie 2013

Photo credit si citeste articolul aici www.gandul.info

Pastorul timişorean, Petru Dugulescu a fost Preşedintele comunităţii baptiste din România, in 2008, când a încetat din viaţă,

Fondatorul Micului dejun in Parlament: Petru Dugulescu

Cine a fost Petru Dugulescu? O scurta biografie de la ro.wikipedia.org:

Petru Dugulescu (n. 18 noiembrie 1945, Chelmac, Arad – d. 3 ianuarie 2008, Timișoara) a fost un pastor baptist, una din figurile marcante ale revoluției de la Timișoara, deputat de Timiș din partea PNȚCD între 1992–2000.

În 16 decembrie 1989 un grup de enoriași ai bisericii păstorite de Dugulescu s-au deplasat la locuința pastorului reformat László Tőkés, fapt care a mărit numărul persoanelor aflate în acea zonă și a contribuit la izucnirea revoluției române din 1989.

A fost prieten cu poetul Ioan Alexandru, care l-a convins să intre în politică și să devină membru al PNȚCD. Conform propriei mărturii, în preajma alegerilor din 1992 unele ziare din Banat au scris despre „pericolul” ca un pocăit să-i reprezinte pe alegători în Parlamentul României. Dugulescu a fost prezentat în contextul respectiv de către Ioan Alexandru liderului creștin democrat Corneliu Coposu, care l-a încurajat să candideze:

„Sunt foarte insistenți să îți retrag candidatura, dar eu nu te șterg de pe liste. Am nevoie de oameni ca dumneata, trebuie să revitalizăm morala creștină în politica românească, să refacem cinstea și demnitatea umană.”

În anul 1992 a fost ales deputat de Timiș, devenind primul baptist ales în Parlamentul României. În 1996 a fost ales din nou deputat de Timiș, tot din partea PNȚCD.

A fost căsătorit și a avut 4 copii. A fost fondator al fundației de binefacere „Isus, speranța României”, care se îngrijește de copiii străzii.

Moartea a survenit la scurt timp după ce săptămînalul „Bănățeanul” din Timișoara a publicat un articol în care se arăta faptul că, între 1980 și 1982, Petre Dugulescu a fost informator al Securității. Faptul respectiv fusese recunoscut de pastor în cartea autobiografică „Democrație și persecuție”

Video de la Micul dejun cu rugaciune in Parlament 2013

A 8-a editie a evenimentului a reunit peste 150 de participanti, atat Romani, cat si straini, parlamentari, personalitati ai vietii culturale si religioase, dar si oameni de afaceri. Acest grup de rugaciune a fost infiintat de Petru Dugulescu si Ioan Alexandru. Dupa rugaciune la deschiderea micului dejun, de obicei urmeaza de regula, o dezbatere asupta unor probleme care impletesc morala religioasa cu spiritul legilor la care le elaboreaza.

A luat loc o conferinta internationala: Tema acestui an a fost demnitatea umana, „Omul creat dupa chipul si asemanarea Domnului” (inclusiv faptul ca viata trebuie protejata inca de la inceput).

Printre reprezntanti s-au gasit Secretarul de Stat Victor Opaschi, Prefectul Municipiului Bucuresti Georgeta Gavrila, Deputatul Mircea Lubanovici, si Lenuta Taran, de la Consiliul National al Minoritatilor Nationale ale Romane din Serbia.

Mircea Lubanovici a citat afirmatia parintilor fondatori ai Statelor Unite in Declaratia de Independenta: „Noi socotim ca este evident faptul ca toti oamenii sunt egali in fata Creatorului lor.”

VIDEO by Alfa Omega TV

Vezi video de la Micul Dejun 2012 aici – http://youtu.be/iuHvlFDFhs0

Între 3-6 octombrie 2012 a avut loc la Palatul Parlamentului cea de-a șaptea ediție a Micului dejun cu rugăciune, un eveniment anual organizat în parlamentele din diferite țări. Evenimentul a fost organizat sub înaltul patronaj al Președintelui camerei Deputaților, domnul Valeriu Zgonea. Tema conferinței a fost „Statul și Biserica: misiune comună în combaterea sărăciei”. Valeriu Zgonea, Președintele Camerei Deputaților și Acad. Răzvan Theodorescu au fost vorbitorii principali ai evenimentului.

Petru Dugulescu – Rugaciune in parlament:

Putem vorbi din punct de vedere biblic de rugaciune in parlament?

Calea Adevarul si Viata 174 – Rugaciune in parlament – Putem vorbi din punct de vedere biblic de rugaciune in parlament? Invitat: Petru Dugulescu Moderator: Tudor Petan