Vladimir Pustan – La zaruri linga crucea lui Isus


  1. Predica Vladimir Pustan – De ce a intrat Isus in Ierusalim?
  2. Predica Vladimir Pustan – Intrarea lui Isus in Ierusalim
  3. Pagina de predici – Vladimir Pustan
  • Frumusetea lui Isus Hristos la nastere a fost frumusetea unui copil nascut. Oriciti copii ai avea atunci cind se nasc e o mare bucurie si ei copii sunt cele mai frumoase fiinte de pe fata pamintului. A dat Dumnezeu ce a avut mai frumos si mai scump in Imparatia Lui. L-a trimis cu un plan stabilit. A venit sa moara si sa ne mintuiasca.
  • Si noi dupa 33 1/2 ani l-am trimis inapoi la Dumnezeu si stiti cum. Batut, lovit,scuipat, cu barba smulsa, cu miinile batute-n cuie, cu picioarele batute-n cuie, cu coasta lovita, jignit, batjocorit pentru ca ma credeti sau nu- pe tot ce pune mina omul se perverteste. Acesta a fost raspunsul omului pentru Dumnezeu. Asa ni L-ai dat, frumos in ieslea Betleemului si noi ti-l trimitem inapoi de pe crucea Golgotei. A trebuit mii de ani sa faca Dumnezeu un plan si noua ne-a trebuit 5 ore sa distrugem noi planul acesta a lui Dumnezeu si sa-L trimitem pe Isus Hristos acolo unde ii era locul… sa plece din lumea noastra.
  • Oaia si porcul – Amindoua aceste categorii pot ajunge accidental in noroi. Dar, daca ajung accidental in noroi la oaie nu-i place sa stea acolo si  iese afara. La porc ii place. S-ar putea sa ajungem accidental (in pacat) si sa ne doara sufletul si sa ne rugam la Isus Hristos o seara intreaga si sa ne simtim ca ne dor si genunchii si ne doare sufletul de ce am facut si sa venim cu cainta la Domnul nostru si El sa ne asculte si sa ne ierte. Asta-i viata de crestin, sa lupte, sa nu se lase. Dar s-ar putea sa-ti convina si raul sa fie dulce in gura ta si s-ar putea sa traiesti si sa nu tepoti lasa de anumite vicii pe care le ai in viata. Te-ai obisnuit cu ele si te-au robit. La inceput a fost ceva trecator, pasager si dupa aceia lucrurile s-au schimbat. Da-mi voie sa-ti spun cu toata dragostea ce ti-o port: Cind nu te mai poti lasa de minciuna, cind nu te mai poti lasa de lacomie, cind nu te mai poti lasa de furt, de privire murdara, de privire aruncata in alta parte. Cind nu te mai poti lasa de gindirea cea stricata in domeniul sexual, cind nu te mai poti lasa de tigara, de birfa sau clevetire, de alcool, de tutun, de hotie. Cind ai incercat sa faci ceva si totusi parca frica de politie a fost mai mare decit aceasta de Dumnezeu… Da-mi voie sa-ti spun, cu toata dragostea ce ti-o port, indiferent cine ai fi: Esti rob al pacatului si n-am spus-o eu ci sfinta scriptura si gura binecuvintata a Mintuitorului nostru Isus Hristos.

Poezie de Mihail Codreanu:

Isus veni si-n casa mea-ntro seara,
Era un tainic si suav apus
Si-am stat in casa singur cu Isus
si-afara era blinda primavara.

Si El ne-a spus cu vocea Lui cea clara
Ca oamenii sunt buni, desi L-au dus
Sa-L prinda-n cuie pe Golgota sus
Fiindca i-a iubit din cale-afara.

Si mi-a mai spus ca poate fi iertat
Chiar Iuda ce-L vindu cu-n sarutat
Si-apoi plecind din prag mi-a spus asa:
Comoara sufletului ca si a mintii e sa iubesti cind o putea ierta.

Domnul sa ne dea iubire si atunci vom putea ierta toate, si atunci vom putea trece peste toate cu zimbetul pe fata si cu inima deschisa spre Dumnezeu.

Atunci cind am pacatuit in gradina Edenului Dumnezeu a facut un plan. Dumnezeu a facut planul de mii de ani pentru a putea noi fi salvati. Planul acesta a purtat in nume si planul s-a numit Isus.

Frumusetea lui Isus Hristos la nastere a fost frumusetea unui copil nascut. Oriciti copii ai avea atunci cind se nasc e o mare bucurie si ei copii sunt cele mai frumoase fiinte de pe fata pamintului. A dat Dumnezeu ce a avut mai frumos si mai scump in Imparatia Lui. L-a trimis cu un plan stabilit. A venit sa moara si sa ne mintuiasca.

Si noi dupa 33 1/2 ani l-am trimis inapoi la Dumnezeu si stiti cum. Batut, lovit,scuipat, cu barba smulsa, cu miinile batute-n cuie, cu picioarele batute-n cuie, cu coasta lovita, jignit, batjocorit pentru ca ma credeti sau nu- pe tot ce pune mina omul se perverteste. Acesta a fost raspunsul omului pentru Dumnezeu. Asa ni L-ai dat, frumos in ieslea Betleemului si noi ti-l trimitem inapoi de pe crucea Golgotei.

A trebuit mii de ani sa faca Dumnezeu un plan si noua ne-a trebuit 5 ore sa distrugem noi planul acesta a lui Dumnezeu si sa-L trimitem pe Isus Hristos acolo unde ii era locul… sa plece din lumea noastra. Dar Domnul s-a incapatinat sa vina in lumea noastra, sa conduca lumea noastra, sa se lupte pentru lumea noastra ca intro zi sa putem fi si noi in lumea Lui, in cer.

Cunoasteti cu toti istoria crucificarii, rapid a fost. La ora 4 a trebuit sa fie un Sanhedrin sculat si ma gindesc cum s-a putut aduna Soborul la 4 dimineata. La ora 4 toti mai marii ai lui Israel au fost in picioare si sa stiti ca intotdeauna cind e vorba de rau lumea nu are somn. Sinedriul a fost ridicat in picioare, l-am condamnat, Iuda a venit, L-am sarutat, cu o sarutare L-am vindut. L-am purtat de la Pilat la Irod, apoi de la Ana la Caiafa si tot asa L-am purtat din loc in loc si L-am batut de fiecare data trimitindu-L dincolo. Spune Biblia ca era ora 9 dimineata cind au ajuns cu El acolo sus, pe dealul Golgotei.

Cei ce au hotarat sa fie rastignit s-au tras deoparte. Ucenicii erau fugiti, mai ramasese Ioan, Maria si citeva femei acolo care plingeau. Ostasii Romani despre care vorbeste Josephus Flavius din antichitati iudaice si-au facut treaba, adica, L-au rastignit asa cum au rastignit sute de oameni in Israel. Pentru ei era nimic neobisnuit.

Dupa ce L-au atirnat pe lemn, spune cuvintul Domnului ca ei au facut ceva ce noi nu putem sa intelegem. La un metru de picioarele Lui s-au asezat jos, au luat haina, camasa Domnului Isus Hristos. Bause vreo doi litrii de vin, asa spune Josephus Flavius ca le dadea cam doi litrii de vin pe cap de militar dupa ce facea o crucificare din aceasta. Ei faceau acest lucru obisnuit, spunea el (Josephus). Jucau zaruri la crucea lui Isus pentru camasa sa vada cine poate sa ia camasa. Cine poate sa aiba noroc in ziua aceia la jumatate de metru sau un metru de crucea lui Isus Hristos.

Am citit astazi ca 90% din Romani s-au declarat crestini, ca seamana cu Isus, oameni care cred ca exista Dumnezeu  si cred ca exista judecata. Din acei 90% doar 25%, aproximativ merg la biserica in fiecare Duminica. Inca 20% se duc la sarbatori deosebite. Dar crucea lui Isus Hristos este mereu linga noi. Daca te duci si vezi o biserica, vezi crucea pe ea. La fel pe o Biblie parca vezi o cruce pe evanghelie. Tot timpul esti asaltat de o muzica care poate sa insemne ceva, de un om pe care il vezi ca se roaga, pe cineva pe care il vezi ca se apropie de Dumnezeu si zi de zi suntem in umbra crucii lui Isus Hristos. Pozitiile noastre pot sa fie multe.

La zaruri linga crucea lui Isus

Linga crucea lui Isus Hristos, cu bunici intorsi la Dumnezeu, cu mama credincioasa, cu oameni linga mine care m-au purtat pe bratele lor si m-au invatat ce trebuie sa fac, am stat nepasator fata de crucea lui Hristos ani de zile. Mi-am permis sa fiu nepasator ca acesti soldati Romani. Stind acolo, linga crucea lui Isus Hristos oamenii acestia incercau sa joace cu zarurile acelea un zar mai mare, sa creada ca au noroc. Ce am putea juca noi la crucea lui Isus Hristos in aceasta seara? Nu camasa Lui. Nu mai stim ce s-a facut cu ea.

In aceasta seara primul lucru pe care putem sa-l jucam la crucea lui Isus Hristos este:

(1) Libertatea noastra

Prin anul 1500, invincibila armada, Spaniolii aveau nevoie de oameni care sa traga la galere. Nici macar robi nu mai aveau sa-i prinda in la lanturi de la bataliile date, pe care sa-i lege in butuci si sa traga la sunetul tobei la galere, adica la acele visle, toata viata lor. Pentru ca nu au mai avut pe cine bate si pentru ca razboiul era o perspectiva foarte inaintata si galerile trebuiau sa circule pe  au hotarit sa se duca prin pietile Spaniei cu o punga de bani in mina si cu doua zaruri in cealalta mina si au zis: Sa vina toti tinerii aici. Voi sunteti cetatenii Imperiului Spaniol, sunteti oameni tineri si oameni liberi. Noi aici avem o punga de galbeni care va asigura o binecuvintata traire a vietii, cum doriti dumneavoastra pentru tot restul vietii daca dati un zar mare. Daca dati un zar mic, toata viata voastra veti fi robi legati in lanturi si sa trageti la visle. O punga de bani aici care putea sa insemne libertate, binecuvintare materiala si tot ce-ti trebuie. Pe cealalta parte o viata de robie, crunta, care putea sa insemne de cele mai multe ori moartea. Dumneavoastra credeti ca au fost putini. Perspectiva pungii pline i-a facut pe tineri sa se buimaceasca si sa zoace zaruri pe tarm. Consemneaza istoria ca zeci si sute de oameni, de tineri s-au pierdut libertatea si au ajuns sa fie robi de buna voie.

Isus, Domnul nostru a avut o discutie cu elita intelectuala si spirituala a lui Israel. Cuvintul ne spune ca Isus a rostit o fraza pe care n-au inteles-o multi. A spus Isus: „O, daca voi a-ti cunoaste adevarul, pe voi acest adevar va va face slobozi,” la care au sarit ca arsi si au zis asa: „Nu Doamne. Nu, noi suntem saminta lui Avram si noi niciodata n-am fost robii nimanui. Traim intr-o tara libera si daca i-ai spune unui om ca este rob nu te-ar crede. Eventual, simte robia ca se scoala dimineata la ora 4  si merge la serviciu si vine dupa o lune cu 3 milioane 800,000  in mina. Probabil are citeodata un sentiment cind vede ca nu ii ajung banii si atunci zice: S-ar putea sa robesc aici dar totusi cuvintul acesta, robule, nu i-ar conveni. Totusi Biblia spune ca din prisma Domnului Isus Hristos, o gramada de oameni sunt robi. Si la crucea Domnului Isus Hristos si-au jucat libertatea. „Nu,” zice Isus, „cine traieste in pacat este rob”. Si asta nu a spus-o cineva care nu stie ce inseamna valoarea vietii in libertate, ci a spus-o unul care stia ca cerul se cistiga de catre oameni liberi si nu incorsetati in pacat.

Ce inseamna a fi rob al pacatului?

Nu stiu de cite ori am mers si am aruncat pachetul de tigari la gunoi si am zis, „Aicea sa stai, eu nu mai pun tigara in gura mea.”  Nu dura doua ore, nu mai gaseam cosul de gunoi in oras in care l-am aruncat. Nu mai imi aduceam aminte. Eram rob. Imi parea rau: Da ce sunt eu? Nu exista pocait in locul acesta crestin, aproape de Domnul, sfint, (care) sa nu greseasca. Nu exista om intre noi sa nu pacatuiasca. Pacatul vine. El este sigur, ca venirea primaverii. La noi acolo la tara, sunt taran. Exista doua categorii de animale pe care le urmaresc mult:

Oaia si porcul

Amindoua aceste categorii pot ajunge accidental in noroi. Dar, daca ajung accidental in noroi la oaie nu-i place sa stea acolo si  iese afara. La porc ii place. S-ar putea sa ajungem accidental (in pacat) si sa ne doara sufletul si sa ne rugam la Isus Hristos o seara intreaga si sa ne simtim ca ne dor si genunchii si ne doare sufletul de ce am facut si sa venim cu cainta la Domnul nostru si El sa ne asculte si sa ne ierte. Asta-i viata de crestin, sa lupte, sa nu se lase. Dar s-ar putea sa-ti convina si raul sa fie dulce in gura ta si s-ar putea sa traiesti si sa nu tepoti lasa de anumite vicii pe care le ai in viata. Te-ai obisnuit cu ele si te-au robit. La inceput a fost ceva trecator, pasager si dupa aceia lucrurile s-au schimbat. Da-mi voie sa-ti spun cu toata dragostea ce ti-o port: Cind nu te mai poti lasa de minciuna, cind nu te mai poti lasa de lacomie, cind nu te mai poti lasa de furt, de privire murdara, de privire aruncata in alta parte. Cind nu te mai poti lasa de gindirea cea stricata in domeniul sexual, cind nu te mai poti lasa de tigara, de birfa sau clevetire, de alcool, de tutun, de hotie. Cind ai incercat sa faci ceva si totusi parca frica de politie a fost mai mare decit aceasta de Dumnezeu… Da-mi voie sa-ti spun, cu toata dragostea ce ti-o port, indiferent cine ai fi: Esti rob al pacatului si n-am spus-o eu ci sfinta scriptura si gura binecuvintata a Mintuitorului nostru Isus Hristos.

Pactaul – Ce-i de facut sa scap?

Thomas Kempis spune: Robeste-ma Tu Doamne ca sa fiu liber cu adevarat. O ce mare vorba e asta. Ce minunata vorba e sa ne robeasca Domnul. Stiti, noi Il numim Domn pe El. Daca noi Il numim Domn pe El, noi automat suntem slugile Lui.

Gindeste-te, care este rostul vietii tale? Cine o conduce? Noi suntem oameni condusi. Ne conduce Dumnezeu prin Isus Hristos, prin Duhul Sfint sau ne conduce diavolul si facem faptele intunericului. Gindim gindurile intunericului, traim viata intunericului. Noi cui dam socoteala de viata aceasta ? Spunem ca suntem oameni liberi. Am cistigat dreptul acesta dupa Revolutie ca sa mergem sa ne urcam pe un cos de gunoi si sa racnim: Nu-mi place guvernul acesta, nu-mi place ce-i in tara aceasta, nu-mi plac legile acestea. Ai dreptul, e cistigat prin constituie si iti da sentimentul ca esti liber. „Nu esti!” zice Isus. Intr-o tara libera, robit de pacat esti rob. Veti cunoaste adevarul si cu „A” mare, si Adevarul va va face slobozi.

Marea noastra bucurie este ca El Hristos si Adevarul sunt una si aceeasi persoana. Daca Il cunoastem pe El si puterea invierii Sale in inimile noastre noi nu mai am fi robi ai pacatului niciodata. Ce sa facem? Am vrea sa fim curatiti instant. Nu se poate. Viata de crestin inseamna lupta. Viata de crestin inseamna renuntare la multe lucruri si dorinta de-a putea fi curatit de Isus Hristos; curatirea de El inseamna lacrima, si post si rugaciune si zdrobirea eului si marturisirea pacatului. Noi avem o parere buna despre noi dar nu conteaza ce parere avem noi, conteaza ce parere are El despre noi.

Am vrea sa scapam de pacat si am vrea sa nu ne doara. Am vea cu o rugaciune de 5 minute dimineata, fuga spre tramvai, spre autobuz sa scapam de necazuri. Am vrea cu cinci minute seara, asa rapid, sa scapam si sa nu ne mai doara nimic. Isus Hristos spune: Nu se poate asta. Veti cunoaste adevarul si adevarul inseamna renuntare si cind DOmnul trebuie sa lucreze ceva cu tine, lasa-te pe mina Lui chiar daca te doare. Mai bine sa pierdem anumite lucruri aici decit sa pierdem cerul.

Isus Hristos ne vrea oameni liberi. Dumnezeu nu are nevoie de oameni care sa stea toata ziua plinsi, amariti si nenorociti. Isus, Domnul nostru vrea sa ne vada liberi. In seara aceasta daca ai o problema nu sta la zaruri la crucea Domnului Isus cu propria ta libertate, nu-ti juca libertatea acolo ci spune Domnului: Vreau sa plec acasa iertat(a), vindecat(a) si eliberat(a).

(2) Al doilea lucru care il putem juca la zaruri la crucea Domnului Isus este viata noastra

Este ceva la fel de important ca si libertatea: Viata noastra. in 1918, dupa Revolutia Bolsevica au fugit multi oameni din Rusia, in special ofiterii armatei Czariste, au fugit cu totii prin Franta si prin alta parte. Si-au dat seama ca nu mai puteau sa cistige inapoistatul dinainte ca sa vina inapoi in Rusia pentru ca ei comunistii s-au gindit ca cel putin pentru 100 de ani au pus mina pe putere. Pierzind tot ce au fost si avut au inceput in crismile din Paris sa bea, sa chefuiasca, sa se sinucida, si in aceste orgii au inventat un joc numit Ruleta Ruseasca, un joc periculos cu propria viata, adica punea un singur cartus si invirtea butoiasul pistolului si punea pistolul la cap si tragea. Daca se nimerea sa fie oprit la butoiasul cu cartusul, murea. Aveau o sansa sa moarta si 5 sa traiasca. Ei se jucau cu propria lor viata si aproape o oemnire intreaga face acelasi lucru.

Viata noastra este scurta si avem una singura. Daca o traiesc rau  sau o traiesc bine, nu  o mai pot repeta. Observati ca avem un singur trup, daca de trupul acesta imi bat joc, nu mai am  altul de rezerva si daca Dumnezeu a facut un trup frumos si sunt o coroana a creatiunii sale, sa-mi bat joc de trupul acesta si sa-L dau diavolului?

De multe ori cind vin de la vreo Evanghelizare si ajung dimineata acasa (dupa 10 ore de venit din Moldova), ii vad venind pe soselile patriei, iesind din restaurante, din cluburile de internet, venind din barurile de noapte, iesind tinerimea Romana. Stiti cum arata un tinar de 20 de ani? Arata ca unul de 45. Stiti de ce? Pentru ca pacatul imbatrineste.

Stiti cum ai putea sa iti pastrezi tineretea cel mai mult timp? Am observat in viata mea ca tineretea este o problema de interior, nu de exterior. Daca sufletul ti-e tinar ramii tinar toata viata. Sa n-ajungi sa mori de batrinete ca acel tinar. Asa a scris: Mort de batrinete la 21 de ani, cu venele injectate de droguri. Slabi si nenorociti, nemaiputindu-se lasa de tutun, 2 sau 3 pachete de tigari pe zi. Dindu-l trupul acesta sexualitatii, distrugindu-si ochii, viata; un singur trup avem, nu ne putem bate joc de el. Doamne ajuta-ne sa nu ne batem joc de el. Nu va jucati la zaruri linga crucea lui Hristos. Imi pare rau de cei 5 ani pe care i-am petrecut in lume. Imi pare rau ca nu m-am pocait mai tinar.

Avem un singur suflet. Avem o comoara pastrata in vase de lut care se numeste suflet. Avem sufletul acesta al nostru pe care ni l-a dat Dumnezeu si suflarea lui Dumnezeu este pusa in noi in fiecare. Pentru sufletul meu se da o batalie grozava. Il vrea si Dumnezeu sufletul si il vrea si Dumnezeu sa il aibe. Noi trebuie sa il dam cuiva. Noi decidem cui sa il dam. Intr0un moment de cumpana in viata lui, David a spus niste lucruri foarte intristate. A zis: Nimeni nu ma mai iubeste, orice scapare este pierduta pentru mine, nimanui nu-i pasa de sufletul meu.

Sa nu crezi asta. El a zis-o la amaraciune. Ii pasa si de sufletul tau lui Dumnezeu, ii pasa si diavolului. Poate anumiti oameni nu sunt interesati de sufletul tau, trec pe linga tine de ani de zile la servici si nu ti-au spus despre Isus Hristos dar vreau sa-ti spun ca Isus Hristos, Domnul nostru este interesat de sufletul tau si Satana este foarte interesat de sufletul tau. Depinde cui il dai. Sufletul are nevoie de Dumnezeu. Nebunul ala, ca nu puteam sa-i spunem altfel pentru ca Dumnezeu i-a spus asa. Nebunul acela care a rodit tarina s-a apucat intr-o seara sa manince bine si zice: Maninca suflete, bea bine si veseleste-te suflete al meu ca ti-ai strins pentru multi ani. Sufletul nu maninca, el are nevoie de Cuvintul lui Dumnezeu, el are nevoie de Evanghelie, de cintare. Facem pentru trup multe, dar pentru suflet ce facem?

Nu dati diavolului sufletul dumneavoastra. Dati-l lui Dumnezeu, El ni l-a facut. Avem o singura viata si o facem praf simplu din nestiinta. N-am stiut. Sau o facem praf din aminare. Sunt multi care spun: Miine. Miine ma voi gindi si la sufletul meu. Acuma e vremea ca sa string, sa fac o casa la copii, sa imi fac un rost in viata, o cariera, o facultate si mai nu stiu ce si sa ma marit bine si sa ma insor asa cum trebuie, sa am o sotie frumoasa ca Ileana Cosinzeana… Dar ce-ai facut cu sufletul? Asta nu se poate, nu poti sa faci un joc din aceasta, ca e viata ta. Arunci zaruri! Ai o singura viata, nu o suta si miine dimineata poti sa fi in coma, la reanimare. Miine dimineata poti sa fi amintiri. Nu este asa? Dar cum am putea spune: Ma voi intoarce la Dumnezeu miine? Nu se poate. Viata aceasta trece si cind nu facem nimic.

Cei din armata Romana cind carau pe Imparatul strigau: Sic transit gloria mundi, adicaAsa trece gloria lumii. Indiferent cit de grozava e viata ta, sa nu uiti ca esti trecator. Si sa auzi Cuvintul lui Dumnezeu: Nebunule chiar in noaptea aceasta ti se cere sufletul. Si bogatiile tale cui vor raminea? Are la cine sa ramina. Important e ce ai facut cu sufletul si viata aceasta.

 La minutul 40 fratele Pustan vorbeste despre plecarea bunicii lui la Domnul.

(3) Al doilea lucru care il putem juca la zaruri la crucea Domnului Isus este Vesnicia

Stii ce usor e sa inveti? Nu-ti trebuie scoala multa. Asa se duc toti, indiferent cit sunt de grozavi. Indiferent cine au crezut ca sunt. Cind te duci a treia zi sa ii duci la groapa, marele X e acolo in casa si familia zice: Domnule Pastor, mai repede, ca miroase greu. Sa fim realisti acum, cu diplomele tale, cu viata ta pe care ai avut-o, cu banii, cu cunostintele, cu prietenii si apoi zice Romanul: Ne-om duce si noi unde se duce toata lumea. Nu, ne ducem acolo unde ne-am rinduit, unde ne-am ales, pentru ce am muncit, pentru ce am rabdat, pentru ce am luptat. Dumnezeu este drept. Nu va numi raul bine niciodata, nici binele rau. Copacul, incare parte pica, intr-aceia ramine, spune Biblia si nu se mai poate face nimic.

Vesnicia? Ce-i vesnicia noastra? Doar doua drumuri, doua cuvinte> Putem auzi cind vom ajunge acolo in fata lui Dumnezeu, sa ni se spuna asa: Vino sluga buna si credincioasa si intra in bucuria stapinului tau sau du-te de la mine blestematule ca nu te-am cunoscut niciodata; du-te-n focul cel vesnic. Cuvintele acestea vor putea fi auzite de catre oameni. Doar doua destinatii. Doua vieti vesnice: Cu Dumnezeu sau fara Dumnezeu, in chin vesnic sau in bucurie vesnica. Dar, alegerea este a noastra.

Iadul este locul fara Dumnezeu si unde nu-i Dumnezeu e o nenorocire. Iadul este acel loc unde stai o vesnicie intreaga stiind ca puteai sa fi ceva si esti nimic. Iadul este locul acela din care vei vedea pe fratii tai ca se bucura si nu poti sa zici nimic si strigatele tale vor fi strigate mute. Iadul este locul chinurilor launtrice, a focului din interior, chinul acela care nu se mai stinge niciodata. Ca putea-i avea totul si n-ai nimic, ca putea-i fi totul si esti nimic, ca putea-i sa asculti si n-ai ascultat, ca iadul ti l-ai pregatit de pe pamint ca de fapt ai incercat ca viata ta sa fie un iad, ca ai venit cu repetitie in casa ta de iad ca nu te-ai inteles cu sotia, cind cuvintele tale, cind atitudinile tale, trairile tale au fost ca din iad, ca iadul ti le-a pregatit de aici pe pamint… Nu o sa fie surpriza, sa stiti! Sa nu cumva sa credeti ca o sa fie o surpriza grozava, nici vorba.

Cind pleci de aici, stii cam cui i-ai slujit in viata. A zis Pavel: Eu stiu in cine m-am increzut. Pentru voi vreau sa mai ramin pe pamintul acesta. Cit despre mine si dorintele mele, as vrea sa fiu intotdeauna cu Domnul. Nu vreau sa va vorbesc despre iad, vreau sa va vorbesc despre ceva mai frumos: despre vesnicia noastra cu Dumnezeu.

Am cost recent in Paris si am vazut masuri de securitate extraordinare la aeropot si m-am intrebat de ce acesti oameni musulmai mor atit de rapid legndu-si dinamita pe corp, si se duc si mor, cind un crestin nu e in stare sa dea la altul un pahar cu apa? De ce ala isi da viata pentru… si citind Koranul de mai multe ori ca sa il pot preda studentilor mi-am dat seama. De ce mor aia? Pentru ca au reusit preotii lor za le zugraveasca cerul lor mai frumos decit au reusit preotii nostri sa ne zugraveasca noua cerul pentru ca astazi atit de mult ne-am confectionat un rai pamintesc, incit orice predica cu raiul ceresc ne lasa reci. Asa este? Cind ti-ai pregatit tot ce-ti trebuie aici si ai si jacuzzi si nu stiu ce mai ai, si masina si parca nici nu mai vrei sa te mai duci; totu-i aici. Dar, tot vei lasa aici pentru ca nimic nu duce nimeni cu ei in groapa.

Primul cer, zice Biblia, este cel pe care il vedem aici. E deasupra capului nostru. Exista un alt cer pe care spune Biblia ca e cerul de al doilea, este cerul pe care il vedem noaptea, unde sunt stelele si il vedem noaptea. Acolo in cerul al treilea a plecat un om, omul care a zugravit cel mai bine calea mintuirii si cel mai dotat om din paginile sfintelor scripturi, dotat ca sa ne poate face pe noi sa intelegem. A putut sa ne zugraveasca cerul? A putut? NU. Ioan era batrin si era in Patmos, exilat acolo si spune Ioan: Am vazut si eu. El a reusit sa vada usi din cristal, usi din diamant, strazile pavate cu aur dar Pavel n-a reusit sa vada nimic din toate acestea pentru ca Dumnezeu  i–a aratat ceva mai special decit asta si atunci nu au mai existat termeni de comparatie. Acolo vom fi. Pentru asta m-am pocait, pentru asta le las pe toate, pentru asta predic evanghelia si pentru asta le consider pe toate ca pe o scirba pe pamintul acesta pentru ca vreau sa plec sa ma intilnesc cu Domnul meu.

Noi nu ne-am pocait sa scapam de vicii. Noi ne-am pocait, ne-am intors la Dumnezeu, ne-am sfintit viata, ne-am dus pe calea dreapta ca sa ajungem acolo sus in cer si sa fim oaspeti ai lui Dumnezeu in casa Lui, in casa noastra, intotdeauna cu Domnul.

Laura Stoica – Golgota-i trista…

A Ta chemare, glas de aripă
Din templul Tău se aude şoptind,
Trestia-i frântă, dar se ridică
Din somnul greu, Duhul Tău, ne-a trezit.

Câtă splendoare, se-arată tainic
Inimii noastre desprinse din lut.
Mare eşti Doamne, cât eşti de Mare
Iubire mare ca a Ta n-am cunoscut
Mare îţi este, a Ta lucrare
Sfârşeşte dar, rogu-Te ce-ai început

Golgota-i tristă, şi Gheţimanii
În care lacrimi de sânge Ţi-a curs
Piară minciuna, piară şi banii
Din care Iuda osândă şi-a strâns

Crucea-i de jale, şi suferinţă
Cuie-n picioare şi-n mâini Ţi-au străpuns
Şi-n loc de apă, oţet şi fiere,
Şi-o suliţă ce, trupul Ţi l-a străpuns
Acesta-i jertfa de biruinţă
Prin care sângele pe cruce Ţi-a curs

Spini în coroană, batjocuri multe
Biciul cu plumb şi nuiele-au lovit
Peste a Ta carne, peste a Ta rană
Blestemul greu, de păcat L-ai primit.

Ce întuneric şi ce durere,
De Tatăl bun să te ştii părăsit
Deschis-ai Calea, cu a Ta putere
Şi pentru noi, în cerul Sfânt, ai mijlocit
Cu sânge-i scrisă, a Ta-nviere,
Cu atâta iubire Sfântă, Ne-ai mântuit.

Florin Ianovici – Pastele

De cănd vocea lui Dumnezeu răsuna in gradina Edenului intrebând: „Unde eşti?”, Gen.3 cu 9, de atunci planul Lui pentru sufletul omului era alcătuit. Isus plin de durere rosteşte in faţa ucenicilor următoarele cuvinte: „Dar cum se vor implini scripturile care zic ca aşa trebuie să se întample”? Mt.26 cu 54, căci „Toate aceste lucruri s-au întamplat ca să se implineasca cele scrise…”Mt.26 cu 56

În trei zile avea sa fie rescrisă istoria omenirii.

În trei zile cruciale avea sa fie deschisa o cale noua omenirii. O cale croită prin voinţa lui Dumnezeu arătată în fiul sau Preaiubit, Isus Hristos. „Acolo se va croi o cale, un drum care se va numi Calea cea Sfantă:nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinti…”Isaia 35 cu 8 Dar această cale s-a croit în trei zile cruciale pe care le-a cunoscut omenirea:vineri, sambătă , duminică! Trei zile pământeşti… (Photo via Wiki Media)

VINEREA cumplită a neamului omenesc

Cum începe ziua de vineri? Din gradina Ghetimani undeva puţin după miezul nopţii cand Iuda, vanzatorul vine impreuna cu o gloata de oameni înarmaţi cu ciomege si săbii, care au pus mâinile pe Isus si L-au prins.” Atunci toţi ucenici l-au părăsit si au fugit”. Matei 26 cu 56. În această vânzare există ceva atât de uman. Specific omului. Iuda s-a arătat şi s-a dus la Mântuitorul. S-a apropiat, l-a prins de umeri şi l-a sărutat. Deja cel rău stăpănea inima lui Iuda. Planul era întocmit. Alegerea stabilită. Dar Isus se cutremură de gestul lui Iuda.”…cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”.Lc 22 cu 48.

Într-o zi un fiu risipitor se întoarce acasă. Tatăl l-a zărit de departe. Aşa este dragostea. Are privirea antrenată. Fiul a fost îmbrăţişat de tată care „l-a sărutat mult”, Lc 15 cu 20. Un sărut al iertării. O pildă despre dragostea tatălui ceresc care cuprinde în braţe fii risipitori. Pe care îi sărută cu dragoste de părinte. Un sărut al iertării. Iuda se apropie să îl îmbrăţişeze pe Isus şi îl sărută. Un sărut josnic, al trădării. „Cu un sărut…Iudo? „Nu putea fi altceva? Sub un sărut o inimă întunecată. Aşa e omul. Poate zâmbi, poate vorbi frumos, te poate îmbrăţişa, dar inima să fie rea.

L-au dus la marele preot Ana unde unul dintre aprozi l-a pălmuit pe Isus. Pe seama nevinovatului Isus a încercat aprodul slugarnic să îşi construiască o imagine în faţa marelui preot. Isus nu a raspuns în opinia lui cuviincios. Slugărnicia are limbajul ei. Şi pălmuieşte pe unii şi pe alţii şi azi. Ce contează adevărul? Lui să îi fie bine.L-au dus la marele preot Caiafa si l-au învinuit. L-au scuipat in faţă, l-au bătut cu pumnii si l-au pălmuit, zicand: „Hristoase, proroceşte-ne cine Te-a lovit? Mt.26 cu 68. Este uimitor faptul ca aceste evenimente se petrec în timpul nopţii. Undeva după ora 12. Câtă ură trebuie să fi strîns preoţii în inimă. Să ai atîtă energie în a striga, a pălmui, a bate cu pumnii, a scuipa şi a aduce injurii la aceea oră tîrzie din noapte!Inima nu are odihnă când este să urască.

Spre ziuă au făcut sfat impotriva lui Isus, nu ca să îl judece, ci „ca să îl omoare”Mt.27 cu 1. L-au legat si l-au dat in mana dregătorului Pilat din Pont; Pilat l-a trimis la Irod care stapănea ţinutul Galileii de unde era Isus. Irod l-a primit pe Isus cu gând ca va vedea o minune. Un fel de specatacol la care nu plăteşti billet. Dar Mântuitorul a tăcut. I-a pus Irod multe întrebari dar Isus nu a răspuns nimic. Preoţii şi cărturarii cei mai de seama „îl părau cu înfierbantare spune cuvantul. Luca 23:10  Apoi Irod şi-a aratat faţa adevărată: „se purta cu dispreţ şi dupa ce şi-a bătut joc de El l-a îmbrăcat cu o haină stralucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat.

În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul căci erau învrăjbiţi între ei înainte. Lc.23:12. Iată un lucru semnificativ. Doi făcători de rele, Irod şi Pilat, doi oameni interesaţi de poziţiile lor pământeşti, ajung să se împrietenească. Pe seama nevinovatului Isus. Pentru mulţi oameni Pilat apare ca o victimă a unei situaţii de constrângere. El are un gest de a încerca să îl elibereze pe Isus. Dar acestă menţiune din Evanghelia lui Luca aduce lumină în privinţa adevăratuului caracter al lui Pilat. Se împrieteneşte cu Irod cu prilejul acestui simulacru de proces.

Pilat a pus să îl bată pe Isus. Cu nuiele, cu biciu, a fost legat si bătut. Rănile Sale au picurat sânge. Gemetele Sale nu au smuls nici un regret. Mâinile Sale nu s-au mai lăsat pe creştetul cuiva pentru a aduce vindecare, sau binecuvantare ci au fost legate cu funii. Ca un miel pe care îl duci la tăiere. El nu a deschis gura deşi era chinuit şi asuprit.Aproape că inima strigă: destul!E prea mult!Dar calvarul Mântuitorului Isus era departe de a se fi sfârşit.

Apoi a fost dus în pretoriu, l-au desbrăcat de hainile Lui si L-au îmbrăcat cu o haină stacojie, au împletit o cunună de spini, au pus-o pe cap si I-au pus o trestie în mâna dreapta. Apoi îngenunchiau in faţa lui şi îsi bătea joc de El spunând: „Plecaciune Ţie Împaratul iudeiilor”.Mt.27 cu 29 şi 30. Şi scuipau asupra Lui si-l băteau în cap. Apoi a început ultimul drum pământesc al lui Isus. (Photo via Wikipedia Tissot)

Drumul spre Golgota.

I-au pus crucea în spate si l-au silit sa meargă. Ajunşi la Gologota, L-au întins, l-au străpuns cu piroane în încheieturile mâinilor şi l-au ridicat pe cruce.I-au pironit picioarele cu piroane de 13-18 cm. Umerii au fost dislocaţi. Ca să respire trebuia să se impingă în picioarele străpunse altfel cutia toracică nu se umplea cu aer. Piroanele din picioare s-au oprit în oasele tarsiene. Setea era cumplita. Din cauza biciuirii era in soc hipovolemic. Ca urmare a şocului hipovolemic inima galopa pentru a pompa sangele care nu mai era acolo. Tensiunea arterială a scăzut provocând o stare de leşin sau colaps, iar rinichii nu mai lucrau. Isus suferise o hematidroză atunci când in Ghetimani ca urmare a unui chin sfâşietor , ca de moarte, s-au eliberat în organism substanţe chimice care au rupt capilarele din glandele sudoripare.

Norodul stătea şi privea.Fruntaşii îşi băteau joc de El si spuneau „Pe alţi I-a mântuit; să se mântuiască pe Sine Insuşi dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu. Ostasii de asemenea îşi băteau joc de El. Se apropiau, Îi dădeau oţet si_Îi ziceau „Daca eşti Tu Împăratul iudeiilor mântuieşte-Te pe Tine Însuţi” Luca 23:35 si 36. Unul dintre talhari işi bate joc de El. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap si ziceau: „Uăă!Tu, care strici Templul, şi-l zidesti la loc în trei zile, mantuieşte-te pe tine însuţi si pogoară-te de pe cruce”Marcu 15 cu 29 si 30.

În agonia morţii privirea lui Isus îmbartiseaza chipurile celor din jur. Îi răsună în urechi şoapta vrăjmaşului: Pentru ei vrei Tu să mori? Merită ei atâta suferinţă? Legiuni de demoni aţâţau mulţimea care arunca ocara asupra lui Isus.
Ingerii şi întreaga ostire cerească este înmărmurită. Cu ochii atinţiti spre Isus, cu atenţia îndreptată spre Tatăl aşteaptă un semn din partea Tatălui pentru a izbăvi din chin pe Neprihănitul Isus. Dar Tatăl tace.

Despărţit de Dumnezeu, părăsit de ucenici, sfredelit de vorba vrajmaşului, Satana, împresurat de taurii din Basan care îl impung, ţinta ocarii si epuizat de durerea trupului din care se scurge viaţa, fara un singur cuvânt de mângâiere,…iată VINEREA cumplită a neamului omenesc.Iată adevărata faţă a neamului omenesc.Făra farduri aplicate, fără politeţuri zaharisite, fără strălucirea mincinoasă a unor strasuri ieftine. Faţă adevărată a neamului omenesc este faţă nelegiuirii care a înveninat inima şi a întunecat mintea.VINEREA numită mare. Zi de adevăr cumplit. Zi de faliment total pentru omenirea care zace în cel rău.

SAMBATA – Tacere

Ucenicii sunt ascunşi în case. Dincolo de uşi. O zi a tăcerii. Preotii isi sarbatoaresc Pastele atât de drag lor. Cu pioşenie se apropie de un Dumnezeu care le lăsase porunci şi legi. Pe care le ştiau. Ce bine acum că nu mai era nimeni să le conteste autoritatea. Ce bine că nimeni nu mai tulburau oamenii cu cuvinte care loveau în ei ca nişte bice. Lucrurile intraseră în normal. În obişnuitul pe care îl ştiau şi îl controlau.

Pilat, Irod si toate autoritatile sunt linistite. Nimic nu tulbură liniştea cetăţii. Cerul tace. Dumnezeu tace. Tăcere peste tot. O tăcere în care vorbeşte doar frica. Frica preoţilor, frica ucenicilor. Totul este pierdut. Fară speranţă. Tăcere. Nu mai este nimic de spus. Hristos este în mormânt. Păzit cu străşnicie. (Tissot Photo via Bible Picture Gallery)

DUMNICA –  A ÎNVIAT!

Peste cetate răsar zorii. Grăbită Maria Magdalena şi cealaltă Marie împreună cu Salome au venit să vadă mormântul. Dar nu doar mormîntul ci pe Cel ce era acolo. Însă Domnul Isus nu mai era acolo. Un mesaj al unui înger a căzut mai puternic ca fulgerul. A ÎNVIAT! Ele au plecat cu frică şi mare bucurie şi au fost întâmpinate de Isus Hristos, Mântuitorul care le-a spus: „Bucuraţi.vă!”.

Ele duc vestea ucenicilor care par neputincişi în a crede că El a înviat. Un basm. Nimic mai mult. Acolo Petru auzind vestea este cuprins de frenezie. Poate că mai există o şansă să se reabiliteze. Să îşi ceară iertare în faţa lui Isus. Dacă El a înviat va sta de vorbă cu El, va plânge, se va căi. Aleargă cu acest gânduri în inimă la mormânt. Dar n-a văzut decât nişte făşii de pânză. Prea puţin. Mirat s-a întors acasă. Cleopa cu un alt ucenic întălneşte pe drumul Emausului pe Isus Cel Înviat. Plini de bucurie se întorc la Ierusalim să dea vestea ucenicilor. Ucenici ascultau.

Deodată Isus a venit în mijlocul lor şi a rostit: „Pace vouă!”. Cuvânt care va rămâne pe buzele credincioşilor de atunci şi până la venirea Sa. Dar ucenicii s-au speriat. El i-a invitat să se uite la mâinile şi picioarele Lui care păstrau urmele piroanelor. A măncat peşte şi un fagure de miere ca semn al învierii Sale în trup. Apoi le-a deschis mintea.

Dumincă. Zi de spaimă pentru preoţi. Isus a înviat! Mintea lor căuta febrilă o soluţie .Ziceţi că ucenicii au venit şi au furat trupul Lui pe cănd voi dormeaţi! Şi au plătit bani mulţi pentru această minciună.

Dar toată cetatea era în mişcare. Multe morminte s-au deschis şi în sfănta cetate s-au arătat multora. Mulţimea nu mai putea fi înşelată. Învierea era peste tot. Speranţa renăscuse. Ochii au prins să aibă sclipiri noi.Privirile s-au înălţat. Isus înviase! Dumnezeu deschisese drumul spre mîntuire prin Robul Său Isus. Moartea a fost biruită. Satan a fost doborît. Cheile locuinţei morţilor i-au fost smulse. Moartea a fost biruită şi boldul ei frânt. Zapisul cu păcatele lumii a fost ţintuit pe cruce. Viaţa s-a coborât din belşug.

Un cuvînt nou a prins să se fluture pe buzele oamenilor:a înviat.Hristos a înviat!

  • Lumea a vorbit VINERI.Dumnezeu a tăcut şi a suferit moartea pe cruce.
  • Lumea a tăcut SÂMBĂTĂ.Dumnezeu a tăcut şi El.
  • Dumnezeu a vorbit DUMINICĂ. Prin ÎNVIERE! Şi toţi cei care L-au crezut au început şi ei să vorbească:”Hristos a înviat!Cu adevărat a înviat!.

Să rămănem în DUMNICA ÎNVIERII pentru toată viaţa noastră. Tu cel ce ai rămas în ziua de vineri a neamului omenesc, vino la sărbătoarea duminicii. A iertării şi a învierii.
HRISTOS A ÎNVIAT! (Tissot Photo via Wiki Media)

Sursa predicii Ciresarii.Ro

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari