Florin Ianovici – Lupta Sufletului la Oradea 21 iulie 2013

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

Ianovici Oradea 2013Photo din video

….S-au inrautatit timpurile, prieteni. Copiii nostri ne trantesc usa in nas. Divorteaza parintii si la 60 de ani. In tara aceasta, minciuna si coruptia a ajuns la un nivel inalt. Nu spuneti doar necaz, nu spuneti doar nenorocire, ci spuneti: Ne cheama Hristos la cruce. In toate nevoile noastre, in orice deznadejde a vietii noastre, in orice vis care ne este refuzat, in orice lacrima care curge pe obrazul nostru, nu-i altceva decat chemarea crucii lui Hristos….

Text Evrei 12:2

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care -I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Eu nu am stiut ca atunci cand am venit pe pamantul acesta, ca am vrut, ca n-am vrut, m-am inscris intr-o lupta. Nu m-a intrebat nimeni inainte sa ma nasc daca doresc sa lupt. dar m-am trezit pe pamantul acesta ca trebuie sa lupt. A fost mai intai o lupta asupra vietuirii, o lupta aspra pe care Romanii o cunosc. Este lupta de a pune pe masa o paine. Este lupta de a asigura copiilor tai un viitor. Este lupta de a te gasi batranetea, in caz ca o mai apuci, cat de cat, cu o anumita rezerva in viata. Traim aceasta lupta in fiecare zi, vrand nevrand, ca ne place sau nu ne place, trebuie sa luptam aceasta lupta a vietuirii. Dincolo de toate, gasesc ca cea mai grea lupta este lupta sufletului. Lupta de a ramane, in lumea aceasta care in fiecare zi se insingureaza. O lume in care in fiecare zi parca intunericul pune stapanire peste oameni, de a ramane cu sufletul atintit la Dumnezeu. Dumnezeu sa ne dea puterea ca cel ce a inceput in noi aceasta frumoasa lucrare sa o duca la bun sfarsit. Va doresc din toata inima sa incepeti cu Dumnezeu si sa sfarsiti cu Dumnezeu. Dumnezeu sa ne dea putere sa ne lipim de El in dupa amiaza aceasta. El sa ne dea putere sa fim biruitori in lupta aceasta care ne sta inainte.

Iubitii Domnului, atunci cand este vorba de suflet, cine nu lupta deja a pierdut lupta. Cel mai usor mod a celui rau de a castiga lupta cu sufletul nostru este sa te faca sa nu mai lupti. Dezamagit, cu lehamite in suflet, o Romanie care este atat de slaba, un popor in care parca speranta a apus, dar laudat sa fie Dumnezeul nostru care aduna astazi aproape 12,000 de oameni care marturisesc ca sansa vietii noastre este Dumnezeu, ca ne-am adunat aici sa spunem ca vom lupta in numele lui Isus Hristos, ca nu vom pune armele jos si ca vom fii biruitori in numele Lui. Aceasta este dorinta sufletului nostru. Numai ca, iubitii Domnului, lupta aceasta pe care noi o purtam nu putem sa o purtam cu arme firesti.

Multi oameni doresc pe pamantul acesta sa fie fericiti. Multi oameni doresc sa stea in picioare. Multi oameni doresc sa reuseasca. Cine nu-si doreste sa-i fie bine pe pamantul acesta. Si multi dorim ca sufletul nostru sa fie linistit, sa fie mangaiat. Numai ca linistea sufletului nostru  nu este data de armele firesti, nu cu viclenie, nu cu inselaciune, nu cu minciuna vom deveni noi puetrnici in viata aceasta. Biblia spune ca armele cu care lupta omul lui Dumnezeu sunt arme intarite de Duhul Sfant. Armele lui Dumnezeu nu ucid, ci dau viata. Armele lui Dumnezeu nu aduc intuneric, armele lui Dumnezeu aduc lumina. Armele lui Dumnezeu sunt:

  • rugaciunea
  • postul
  • citirea cuvantului lui Dumnezeu, Scriptura
  • partasia frateasca

Luptati-va cu aceste arme si vom fi mai mult decat biruitori in numele Lui.

  1. Va trebui sa inaltam adevarul. Sa rostim tare, clar si raspicat ca nu exista credinta fara Hristos. Ca nu exista numai un cer, dar exista si iad. Ca nu poate sa existe pocainta fara lacrimi, pe pamantul acesta. Ca nu poate sa existe iertare fara sa marturisesti ca esti rau si esti pierdut. Ca nu exista o propovaduire despre adevarul lui Dumnezeu fara sa vorbesti despre crucea Domnului Isus Hristos. Cel rau intotdeauna cauta sa suceasca adevarul. Pentru multi dintre noi, Dumnezeu nu este altceva decat ultima solutie de salvare. Dumnezeu nu este altceva decat ultima usa la care batem. Imi pare rau sa spun lucrul acesta, dar, de multe ori, atunci cand viata ne-a ingenunchiat cu totul, abia atunci ridicam privirea spre Dumnezeu. Cel rau cauta de multe ori sa suceasca calea evangheliei, sa ne prezinte un adevar facil, lipsit de substanta. In aceasta dupa masa am venit sa propovaduiesc pe Hristos cel rastignit. Nu voiesc sa stiu in mijlocul nostru astazi, aici decat pe Isus Hristos si El rastignit. Adevarul ne va face liberi. Dumnezeu sa ne dea puterea sa ne uitam spre adevarul Lui. Dumnezeu sa ne dea puterea sa rostim adevarul Lui. Dumnezeu sa ne ajute azi, ca cel rau sa fie lipsit de putere, orice legaturi sa cada in numele lui Isus Hristos. Intunericul sa fie strapuns si orice plan al diavolului s afie daramat la pamant.

Pentru aceasta, va trebui sa vorbim despre crucea Domnului Isus Hristos. Sunt atatia necajiti pe pamantul acesta sunt necajiti. De multe ori isi pun intrebarea, „Doamne, de c enu-mi vorbesti?” Am ajuns, Doamne, intr-un moment greu al vietii mele. M-am rugat si ai tacut. Unde esti Doamne in necazurile mele? Doamne, de ce nu-mi vorbesti? De ce taci?” Pentru ca va trebui sa ne aducem aminte ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care vorbeste azi, a vorbit ieri, si va vorbi maine. Dar este un Dumnezeu care ne vorbeste din acelasi loc, este un Dumnezeu care doreste sa ne atintim privirea spre acelasi loc. Locul de unde Dumnezeu vorbeste este Golgota, locul rastignirii Domnului Isus Hristos. Orice, pe pamantul acesta se poate clatina. Orice punct de reper pe pamantul acesta se poate muta. Un singur lucru va ramane intotdeauna- crucea Doomnului Isus Hristos. Un lucru va ramane intotdeauna, iubirea lui Dumnezeu, care a fost aratata pe dealul Golgotei. Laudat sa fie numele Lui.

Dumnezeul nostru ne vorbeste. El ne vorbeste in acest fel, ca sa ne atintim privirea spre cruce. In 1935, un poet German, pe nume Haine, spunea intr-un mod aproape profetic urmatoarele cuvinte: Germania se afla intr-o dizpozitie manioasa. Intre mania Germaniei, care este pe cale sa se declanseze si ciocanul lui Thor, zeul germanic, nu sta decat firava cruce a lui Isus Hristos. Poate nu stiu multi dintre dumneavoastra, ca inainte sa ajunga la putere Hitler, a venerat (aproape a-si putea sa spun) un om. Numele lui este Guidovon List. Era un German care era un potrivitor la culme impotriva crestinismului. El spunea ca marea plaga a lumii este crestinismul, care te invata sa fii servil, sa fii rob. Avea in mod deosebit o aversiune fata de cruce. Si el spunea, „As lua ciocanul lui Thor si as lovi fiecare latura a crucii, sa rup, daca pot, crucea. Cand Hitler a venit la putere, putini stiu dintre dumneavoastra ca primul lucru pe care l-a facut a fost sa scoata din scoli credinta, religia si crucea. Si nu intamplator, poate, zvastica, care este semnul Germaniei naziste este o cruce franta la fiecare latura.

Netrairea adevarului, lipsa adevarului in viata noastra ne face de multe ori sa stam cu capul in jos si sa punem intrebari gresite, care nu vor primi niciodata raspuns. Exista, iubitii Domnului, un loc, in care Dumnezeu cheama, exista un loc in care Dumnezeu vorbeste si acesta este crucea Domnului Isus Hristos. De la crucea Domnului Isus Hristos, vocea lui Dumnezeu de 2000 de ani vorbeste. Multi dintre noi spunem in viata aceasta, „Doamne, unde sa ma duc? Sunt un om care nu mai am nici o sansa. Orice usa este inchisa.Nu mai am nici o nadejde. Doamne, vorbeste-mi. Si Dumnezeu spune, „Auzi chemarea crucii.” Orice usa inchisa pe pamantul acesta, orice fericire pamanteasca care ne-a fost refuzata, orice boala care a venit peste noi in viata aceasta nu-i decat o chemare a unui Dumnezeu care spune, „Tu nu poti. Nimic bun nu locuieste in tine.Tu nu poti sa fii fericit fara de Mine. Tu nu poti sa stai in picioare fara de Mine. Tu nu poti sa faci un pas fara de Mine. Tu nu poti sa faci nimic bun despartit de Mine”. Noi spunem: Nenorocire. Noi spunem: Necaz. Noi spunem: Lipsa de speranta, lipsa de sansa. Pe cand, Dumnezeu din ceruri spune: E chemarea crucii.

S-au inrautatit timpurile, prieteni. Copiii nostri ne trantesc usa in nas. Divorteaza parintii si la 60 de ani. In tara aceasta, minciuna si coruptia a ajuns la un nivel inalt. Nu spuneti doar necaz, nu spuneti doar nenorocire, ci spuneti: Ne cheama Hristos la cruce. In toate nevoile noastre, in orice deznadejde a vietii noastre, in orice vis care ne este refuzat, in orice lacrima care curge pe obrazul nostru, nu-i altceva decat chemarea crucii lui Hristos. „Veniti,” spune Domnul, „sa stam sa ne judecam pentru ca Eu sunt painea vietii care s-a coborat din cer. Eu sunt izvorul de apa vie care poate sa ude sufletul vostru. Romani, prieteni, frati crestini, in timpul acesta rasuna mai mult decat oricand chemarea crucii Domnului Isus Hristos. Dar asa de mult ar vrea cel rau sa suceasca caile dreptatii.

De multe ori stau la cina Domnului Isus Hristos, atunci cand ne impartasim din trupul si sangele Domnului Isus Hristossi de multe ori vad emotiile care unii le au atunci cand privesc spre scena rastignirii. Sunt atatia oameni care sunt emotionati de scenele acestea artistice ale rastignirii Domnului Isus Hristos, dar, adevarul este ca acolo la crucea fost voia lui Dumnezeu care ne-a spus ca falimentul vietii noastre nu este altceva decat chemarea crucii Lui. Nu este una ccident, nu este o intamplare. Hristos si-a dat viata, Hristos a fost acela care a implinit voia Tatalui ceresc. Crucea Domnului Isus Hristos cheama astazi Oradea. Crucea Domnului Isus Hristos cheama astazi Romania. Orice necaz al vietii mele nu este altceva decat o funie de dragoste cu care Dumnezeu ma trage. Lasa-te tras, atras de Dumnezeu.   Mergi spre crucea Domnului Isus Hristos. Lacrimile tale nu le va sterge nici o mana omeneasca. Rana sufletului tau nu o va tamadui nici un doctor. Neputinta vietii tale nu-si are rezolvarea intr-o tara straina, stand pe genunchi si punand gresie. Hristos Domnul, crucea Domnului Isus, chemarea Domnului Isus este aceea care reprezinta solutia vietii noastre. (16:30)

Iubitii Domnului, sa nu plangeti cand veti vedea un film in care-i bat in picioarele Domnului Isus Hristos piroane.

  • Sa nu plangeti cand veti vedea mainile mantuitorului strapunse de un piron mare si lung. Sa plangeti uitandu-va la cate zile au trecut. Sa plangeti uitandu-va cat de lunga este perioada de cand nu ne-am pocait. Dumnezeu nu vrea emotiile infantile, nu vrea Dumnezeu emotiile artistice ale unui piron care strabate mana. Ci, Dumnezeu vrea responsabilitatea si maturitatea care sa-si planga lungimea nepocaintei. Nu ti-e frica? Au trecut anii. Si uitati-va fiecare in sufletul lui. Avem inca patimi pe care le cocolosim. Avem inca in noi lucruri nerastignite. Avem inca in noi porniri ale inimii de care ne e rusine. Dumnezeu nu vrea o cruce artistica, Dumnezeu vrea o responsabilitate data de Duhul Sfant. Sa plangem in aceasta dupa amiaza si sa spunem, „Iarta-ne Doamne, ca lunga este vremea de cand tot Ma astepti si n-am venit la Tine! Lunga este, Doamne, perioada nepocaintei mele. Lungi, Doamne, sunt pacatele mele, de aceea, te rog Dumnezeul meu, ajuta-ma sa ajung la crucea cea adevarata.”
  • Sa nu plangeti, uitandu-va la crucea Domnului Isus Hristos si la coroana de spini care i-au pus-o soldatii Romani pe cap. Sa nu plangeti pentru ca pielea capului Lui este zdrelita si spinii intra in frunte. Sa plangeti atunci cand pe obrazul bisericii brazdeaza rusinea vremii. Sa plangeti atunci cand luam slava Dumnezeului celui viu si calcam in picioare frumusetea lui Dumnezeu. Sa plangeti cand Il deposedam pe Isus Hristos de coroana de rege. Sa plangeti atunci cand Domnul Isus Hristos nu-si mai gaseste loc in biserica, nu mai coboara, nu mai este imparat. Sa plangeti atunci cand nu mai este Domnul casei tale. Sa plangeti cand nu mai este incoronat in viata ta. Aceasta este crucea pe care Hristos doreste sa o purtam in noi. Nu o ilustrata postala. Nu o imagine pe laptop, in care, ca niste copii, sa mai varsam niste lacrimi. Ci prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu sa auzim chemarea crucii. Sa auzim pe Duhul Sfant care spune, „Nu ii luati slava aceluia care este viu in vecii vecilor.” Dati lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.
  • Nu plangeti cand veti vedea ca biciul roman i-a brazdat spatele. Nu plangeti atunci cand vedeti ca plumbii i-au sfasiat pielea. Dar, sa plangeti atunci cand nu va mai ustura rautatea.(20:00)Sa plangeti atunci cand nu va mai misca nimic sufletul nostru, sa plangeti atunci cand sufletul s-a facut ca piatra si nu mai simte usturimea pacatului. Sa plangeti atunci cand constiinta nu mai face deosebire intre zi si noapte, intre intuneric si lumina. O Doamne Dumnezeul nostru coboara prin Duhul Tau Sfant, atinge inimi si constiinte si trezeste-ne Doamne sa stam in fata adevaratei cruci.
  • Sa nu plangeti, iubitii Domnului, cand veti vedea ca I-au pus o haina stacojie pe umeri, sa nu plangeti cand vedeti ca in deradere L-au lovit cu trestia in cap si I-au spus: Plecaciune tie, imparatul iudeilor. Sa ne plangem rautatea si limba aceasta nesfintita. Sa ne plangem faptul ca in fiecare zi ne ucidem pastorii. Sa ne plangem ca in fiecare zi ne ucidem parintii, ca am muscat mana parintelui care ne-a crescut. Ca traim intr-o nerecunostinta totala. Calcam in picioare orice autoritate. Nimeni nu mai respecta nimic. Nimanui nu-i mai pasa de nici o regula. Vrem sa traim liberi, chiar daca asta inseamna salbaticia sufletului . De cele mai multe ori, nimeni nu respecta pe nimeni. As dori din toata inima ca Dumnezeu din cer sa faca in aceasta dupa amiaza sa auzi chemarea crucii. Ce esti tu? Ce sunt eu, decat un faliment? Mi s-au inchis usile Doamne si nu mai vad nici o speranta. Nu mai vad nici un crampei de adevar. Nu-i nimic altceva decat chemarea crucii. Si ma rog in aceasta dupa amiaza, chiar daca nu o sa va placa ce spun, „Inchide Doamne toate usile pamantesti  ca sa ramana singura deschisa usa Golgotei.

Crucea ne cheama, dar crucea mai cere ceva. „Apoi a zis tuturor, daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa ma urmeze.” M-a chemat intr-o zi crucea si am sa va spun un lucru dragii mei. Transcrierea continua sub video…

In Turneu cu Misiunea Speranta.  VIDEO by Fiti Oameni

Crucea este o cale, nu doar o chemare

continuare…. De mic copil, parintii mei mi-au spus, ca in balada Miorita, „Si la nunta ta, va cadea o stea.” Mi-au zis ca imi vor da cheile de la masina. Nu s-au intamplat nimic din toate acestea. Am mancat painea intristarii. Am stat portar. Ani de zile nu ma hraneam decat prin mila cuiva care trimitea saptamanal cate un sac de cartofi. Priviti spre mine, va e greu sa credeti. Dumnezeu stie ca asta este adevarul. Dar am inteles ca in toate necazurile mele ma chema Golgota sa ma imbratiseze Dumnezeu din cer. Vino la pieptul Meu, unde totul este deplin. Vino sa te odihnesti in Mine, tu, neostoitule. Vino sa sezi la piciorul crucii Mele, aici unde nimic nu se clatina si aici unde este temelia tuturor lucrurilor. Dar, dupa ce am facut pasul catre Hristos, mi-am dat seama ca de fapt, crucea nu-i doar un moment. Am facut o fotografie la botez si ne uitam din cand in cand la ea cu bucurie. A ramas un moment undeva in spate, timpul cand ne rugam cu lacrimi si eram nelipsiti de la biserica. Luasem in viata noastra o decizie buna, dar n-am inteles ca ea, crucea, nu e doar o chemare. Nu-i doar un moment. Nu trebuie sa ramana crucea undeva in istorie. Nu trebuie sa ramana crucea undeva in trecut.

Crucea este o cale, nu doar o chemare. Biblia spune in fiecare zi. Ieri, ai fost poate credincios, dar Dumnezeu vine astazi si te intreaba, „Astazi esti?” Candva L-ai ales pe Dumnezeu. Il mai alegi si acuma? Cand nu stiai multe despre Dumnezeu, ai ingenunchiat si ai spus, „Doamne, ma inchin Tie si primesc mantuirea.” Dar, acuma, cand stii multe despre Dumnezeu Il mai alegi inca pe Dumnezeu? Crucea este o c cale, in fiecare zi trebuie sa alegi sa fii credincios. In fiecare zi alegi cine esti, spune cuvantul lui Dumnezeu. Calea crucii, iubitii Domnului este o cale speciala. Biblia spune ca in viata aceasta va trebui sa ne rastignim in fiecare zi. Sa ne lepadam de noi in fiecare zi. Sa ne predam vointa noastra lui Dumnezeu. In fiecare zi trebuie sa purtam in noi calea crucii si sa umblam in faptele bune pregatite. Cei mai multi dintre noi cauta momente in viata, oportunitati. Cei mai multi dintre noi vaneaza poate chiar un asemenea eveniment (Evanghelizari), „Ma duc acolo, ma prabusesc, voi sta la picioare lui Dumnezeu.” Si bine vei face. Dar maine dimineata, Luni, cand te vei trezi si vei cobora din pat, vei mai ingenunchea langa patul tau? Vei mai sta plangand si spunand, „Doamne, Ai mila de viata mea, ajuta-ma sa umblu in calea ta. Izbaveste-ma de cel rau. Da-mi putere sa raman in picioare. Lupta nu s-a terminat, prieteni. Nimeni sa nu strige victorie pana nu se vede in cer. Nimeni sa nu dea lectii aproapelui sau, pana mai intai de toate nu a invatat el lectia de a umbla pe calea lui Isus Hristos. (26:30)

Iubitii Domnului, as dori sa intelegeti ca calea crucii presupune o lepadare. Biblia spune in Matei 12:46 „Mama, fratii, surorile Mele sunt cei ce fac voia lui Dumnezeu.” As vrea sa spun un lucru: Sunt costuri in viata. Nu mi-a venit sa cred, cand parintii mei mi-au zis, „De azi incolo noi nu mai avem copil.” Eu am crezut ca e o suparare de moment. Patru ani de zile parintii mei nu mi-au raspuns la telefon. In ziua cand mi-am pierdut copilul si am sunat acasa la parintii mei, au facut ceea ce au facut timp de 4 ani de zile. Cnad mi-au auzit glasul mi-au inchis telefonul, A trebuit sa dau telefon la o vecina si sa-i spun, „Doamna Dornescu, va rog frumos sa anuntati parintii mei, ca nepoata lor, pe care n-au vazut-o niciodata a plecat la cele vesnice. Doar prin vecina am putut sa-i aduc la inmormantare.

Va trebui, in viata aceasta, sa fii pregatit sa platesti un cost. Spune istoria ca cel ce a scris ‘Calatoria Pelegrinului’, Bunyan, un om care a avut o forta morala deosebita, un om care a iubit pe Dumnezeu in fiecare zi a vietii sale, i s-a spus asa, „Sotia ta a murit.” Poate n-ati stiut ca in timp ce scria in inchisoare aceasta carte celebra, care ne-a fost de folos si ne este atator oameni, sotia lui murise. Poate ca nu stiti ca avea o fica oarba. Si cei ce l-au inchis au zis, „Iti dam voie acasa, sa te duci, te lasam in libertate, dar nu-ti cerem decat un singur lucru, nu-ti cerem nici macar sa faci ceva Doar sa taci. Nu mai vorbi despre Hristos, doar sa taci. Bunyan a zis, „Chiar daca imi este dor sa-mi vad pentru ultima data sotia, chiar daca mi-as dori sa port de grija fiicei mele, prefer sa-mi putrezeasca oasele in temnita decat sa-mi inchid gura si sa nu spun ce a facut Dumnezeu pentru mine. (Din primele 30 de minute. Mai sunt inca 39 de minute din predica)

Iosif Ton – Scopurile mortii Domnului Isus

de la IosifTonMesaje.ro

Într-un șir de articole ne-am uitat cu atenție la Domnul Isus ca la Învățătorul venit de la Dumnezeu și la învățătura pe care ne-a dat-o El. Am văzut că învățătura Lui centrală este cea despre Împărăția lui Dumnezeu în contrast și în conflict cu împărăția Celui rău. Am văzut poruncile Lui prin care El ne arată ce fel de oameni trebuie să fim noi ca să putem trăi încă în viața aceasta în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu suntem în această Împărăție acum, nu ne putem aștepta să fim în ea dincolo! Am văzut apoi că Domnul Isus ni-L descrie pe Dumnezeu ca pe o Triunitate de Persoane care trăiesc în relații superbe și că noi am fost făcuți cu capacitatea de a-I primi pe toți trei în noi și am fost făcuți pentru a trăi în părtășie cu Ei încă în această viață. Și am văzut că invitația esențială pe care ne-o face Domnul Isus este să venim în unire și părtășie cu aceste trei Persoane din Dumnezeu.

Dar n-am vorbit nimic despre moartea Domnului Isus și despre scopurile morții Lui. Nu am vorbit despre acestea până acum deoarece Domnul Isus nu vorbește despre acestea decât chiar la sfârșitul lucrării Lui. Mai exact, El vorbește prima dată despre moartea Lui la Cezarea lui Filip (Matei 16:13-20; Marcu 8:27-38; și Luca 9:18-27) și după calculele cercetătorilor aceasta a avut loc cu trei luni înainte de arestarea și răstignirea Lui.

De la Cezarea lui Filip, Isus a plecat cu ucenicii spre Ierusalim și în acele trei luni s-a mai referit de câteva ori la faptul că va muri și că va învia a treia zi. Ceea ce ne interesează pe noi acum este să vedem cum Și-a explicat El Însuși propria moarte. Este evident că El se ducea voluntar la moarte. Ar fi putut să nu se ducă la Ierusalim. El Însuși spune că ar fi putut cere 12 legiuni de îngeri care să-L scape din mâinile dușmanilor Săi. Dar n-a făcut nimic din toate acestea. De ce? Înainte de toate, fiindcă știa că această moarte pe cruce era voia Tatălui Său pentru El, era ”paharul” pe care Tatăl Său Îi cerea să-L bea. Cu ce scop?

În Matei 20:28 avem prima explicație pe care o dă Domnul Isus morții Sale care avea să se întâmple curând: ”Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28; Marcu 10:45).

Cuvântul explicativ este ”răscumpărare”, care pe vremea aceea se referea la cumpărarea cuiva din sclavie ca să fie pus în libertate. Domnul Isus a vorbit mult despre ”stăpânitorul lumii acesteia” și El nu i-a contestat această postură. Dreptul lui Satan de a fi stăpân peste oameni i-a fost dat de decizia oamenilor de a-l asculta pe el. Cu alte cuvinte, păcatele oamenilor au devenit certificatul de proprietate al lui Satan asupra oamenilor. Apostolul Ioan scrie că ”Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). Pe cruce, Fiul lui Dumnezeu a fost încărcat cu păcatele noastre. Murind încărcat cu ele, El le-a anulat și astfel a anulat dreptul Diavolului de a mai fi stăpân peste omenire. Din punct de vedere juridic, Diavolul nu mai are nici un drept de stăpânire asupra oamenilor. Cei care stau și astăzi sub stăpânirea lui stau acolo ori fiindcă nu știu nimic despre Domnul Isus și despre lucrarea Lui eliberatoare de pe cruce, ori fiindcă aleg ei de bună voie să rămână sub stăpânirea lui.

A doua explicație pe care o dă Domnul Isus morții Lui se găsește în cuvintele pe care le rostește la masa pascală cu ucenicii: ”Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi” (Luca 22:19) și ”acesta este sângele Meu, sângele Legământului celui nou, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28).

Domnul Isus vorbește aici în termenii jertfei de ispășire pe care a instituit-o Dumnezeu prin Legea dată prin Moise: Dumnezeu, în dreptatea Lui, nu putea să declare pe cei vinovați drept nevinovați (Exod 34:7), fiindcă atunci ar fi devenit El vinovat. Dar El, ca Judecător, avea dreptul să accepte un înlocuitor, o altă viață în locul vieții omului. Noi știm însă că animalul jertfei de ispășire era doar o profeție despre actul prin care Dumnezeu Îl va da pe Însuși Fiul Său ca înlocuitor pentru noi pentru ca astfel să satisfacă Justiția Lui.

Să formulăm lucrurile mai succint. Păcatele omenirii au două efecte cosmice, care sunt în afara noastră:

  1. Ne duc sub stăpânirea celui rău, și
  2. Ne pun în conflict cu Justiția lui Dumnezeu.

Acestea sunt probleme atât de mari și de grave încât omul, în nici un caz și sub nici o formă, nu poate să le rezolve. Pentru rezolvarea acestor două probleme I-a cerut Dumnezeu Fiului Său să accepte crucea, să accepte moartea în locul nostru.

Moartea Fiului lui Dumnezeu pe cruce în locul nostru este manifestarea supremă a bunătății și a iubirii lui Dumnezeu. Domnul Isus Însuși a formulat lucrul acesta în discuția cu Nicodim: ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).

Am văzut că în Exod 34:6-7, acolo unde Dumnezeu Se descrie ca ”bunătate și credincioșie”, El spune despre Sine: ”Eu port fărădelegea, răzvrătirea și păcatul”. Această afirmație a lui Dumnezeu este dezvoltată pe larg în Isaia 53, unde ”Brațul Domnului” – extensia către noi a lui Dumnezeu – poartă păcatele omenirii. Domnul Isus aplică acest text la Sine și așa fac și apostolii Lui.

Ceea ce a făcut Dumnezeu prin Fiul Său pe crucea de la Calvar este o lucrare completă, în sensul că nu mai este nevoie ca omul să-i adauge ceva. Omul trebuie doar să afle aceste lucruri și să le creadă și în felul acesta să și le însușească.

Scopurile morții Domnului Isus pot fi explicate și prin alte imagini sau cuvinte. Cartea în care puteți găsi toate interpretările sau explicațiile morții Domnului Isus date de-a lungul secolelor este ”Crucea lui Cristos” de John Stott. Ceea ce este demn de remarcat în această carte este că autorul arată că fiecare dintre aceste interpretări conține în ea o măsură de adevăr. Moartea Domnului Isus are atâtea fațete încât, dacă vrem să o înțelegem pe deplin, trebuie să punem laolaltă toate interpretările care i-au fost date și abia atunci putem avea imaginea ei totală.

Prin urmare, problema nu este în modul în care înțelegem scopurile multiple ale crucii Domnului Isus. În fond, toate cultele creștine cred că Fiul lui Dumnezeu a murit ca să rezolve problema creată de păcatele noastre.

Problema este unde plasăm crucea Domnului Isus în schema generală a gândirii și a trăirii creștine. Să ne întoarcem deci la schema generală a lumii și a vieții așa cum ne-o dă Domnul Isus în întreaga Lui învățătură.

Domnul Isus ne înfățișează două împărății în conflict: împărăția lui Satan și Împărăția lui Dumnezeu. El ni-l descrie pe Satan ca pe tatăl minciunii și ca pe un ucigaș, al cărui scop este distrugerea ființei umane. Apoi El ni-L descrie pe Dumnezeu în trei Persoane minunate care trăiesc în relații superbe și care ne vor între Ei și ne vor transformați după chipul Lor și trăind toată eternitatea în armonia relațiilor Lor divine.

Crucea Domnului Isus vine plasată între cele două împărăția ca poarta de trecere dintr-una în cealaltă!

Botezul este scufundarea în moartea Lui Cristos (Romani 6:3). Prin botez arătăm că am murit față de vechiul stăpân, Satan, arătăm să am fost îngropați împreună cu Cristos și am fost înviați împreună cu Cristos la o viață nouă, trăită împreună cu Cristos (Romani 6:4-11).

Domnul Isus ne cheamă să ieșim de sub stăpânirea lui Satan și, trecând prin moartea Lui pe cruce, să intrăm în părtășia cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt. Exact acest lucru i l-a spus Domnul Isus lui Pavel când i-a spus că îl va trimite la evrei și la neamuri ”ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, de sub puterea Satanei la Dumnezeu, și să primească prin credința în mine iertarea de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți” (Faptele ap. 26:18).

Ceea ce vreau să subliniem este că Domnul Isus nu ne cheamă la crucea lui de la Golgota. Acolo a avut numai El de lucru și a rezolvat tot ce trebuia rezolvat. El ne cheamă să ieșim de sub stăpânirea lui Satan, ne cheamă să intrăm în școala Lui, unde să învățăm cum se trăiește în noua Împărăție, și ne cheamă la părtășia cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt.

Să formulăm lucrurile altfel. La crucea Domnului Isus am căpătat eliberare din robia lui Satan, împăcare cu Dumnezeu și iertare de păcate. În școala Domnului Isus învățăm transformarea după chipul lui Cristos și al lui Dumnezeu. În părtășia cu Persoanele din Triunitate trăim de pe acum în ceea ce se numește viața veșnică.

Problema este că mulți ar vrea numai crucea, dar nu și școala, adică ar vrea numai iertarea de păcate (ca să meargă în cer când vor muri), dar nu și transformarea și părtășia cu Dumnezeu în viața de acum.

Crucea este poarta de trecere de sub Satan sub Domnia lui Dumnezeu.

Pentru viața noastră spirituală, să adăugăm la funcția crucii ca poartă de trecere și o altă funcție a crucii pe care ne-o arată apostolul Pavel: ”În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume” (Galateni 6:14).

După ce prin cruce am scăpat din robia lui Satan și am ieșit din lumea înrobită lui și când lumea mă cheamă înapoi, iar eu îmi întorc privirile spre această lume, în fața mea se ridică crucea Domnului Isus, prin care am scăpat de acolo. Crucea Domnului Isus îmi spune: Tu ai murit față de lume (ai fost răstignit împreună cu Cristos); eliberarea ta din robie L-a costat enorm de mult pe Fiul lui Dumnezeu; nu-L mai răstigni încă o dată!

În felul acesta, crucea Domnului Isus – bine înțeleasă – trebuie să fie pentru mine bariera de foc, care să mă țină despărțit de lume și în dulcea îmbrățișare a dragostei lui Dumnezeu!

Iosif Ton – Scopurile mortii Domnului Isus

de la IosifTonMesaje.ro

Într-un șir de articole ne-am uitat cu atenție la Domnul Isus ca la Învățătorul venit de la Dumnezeu și la învățătura pe care ne-a dat-o El. Am văzut că învățătura Lui centrală este cea despre Împărăția lui Dumnezeu în contrast și în conflict cu împărăția Celui rău. Am văzut poruncile Lui prin care El ne arată ce fel de oameni trebuie să fim noi ca să putem trăi încă în viața aceasta în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu suntem în această Împărăție acum, nu ne putem aștepta să fim în ea dincolo! Am văzut apoi că Domnul Isus ni-L descrie pe Dumnezeu ca pe o Triunitate de Persoane care trăiesc în relații superbe și că noi am fost făcuți cu capacitatea de a-I primi pe toți trei în noi și am fost făcuți pentru a trăi în părtășie cu Ei încă în această viață. Și am văzut că invitația esențială pe care ne-o face Domnul Isus este să venim în unire și părtășie cu aceste trei Persoane din Dumnezeu.

Dar n-am vorbit nimic despre moartea Domnului Isus și despre scopurile morții Lui. Nu am vorbit despre acestea până acum deoarece Domnul Isus nu vorbește despre acestea decât chiar la sfârșitul lucrării Lui. Mai exact, El vorbește prima dată despre moartea Lui la Cezarea lui Filip (Matei 16:13-20; Marcu 8:27-38; și Luca 9:18-27) și după calculele cercetătorilor aceasta a avut loc cu trei luni înainte de arestarea și răstignirea Lui.

De la Cezarea lui Filip, Isus a plecat cu ucenicii spre Ierusalim și în acele trei luni s-a mai referit de câteva ori la faptul că va muri și că va învia a treia zi. Ceea ce ne interesează pe noi acum este să vedem cum Și-a explicat El Însuși propria moarte. Este evident că El se ducea voluntar la moarte. Ar fi putut să nu se ducă la Ierusalim. El Însuși spune că ar fi putut cere 12 legiuni de îngeri care să-L scape din mâinile dușmanilor Săi. Dar n-a făcut nimic din toate acestea. De ce? Înainte de toate, fiindcă știa că această moarte pe cruce era voia Tatălui Său pentru El, era ”paharul” pe care Tatăl Său Îi cerea să-L bea. Cu ce scop?

În Matei 20:28 avem prima explicație pe care o dă Domnul Isus morții Sale care avea să se întâmple curând: ”Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28; Marcu 10:45).

Cuvântul explicativ este ”răscumpărare”, care pe vremea aceea se referea la cumpărarea cuiva din sclavie ca să fie pus în libertate. Domnul Isus a vorbit mult despre ”stăpânitorul lumii acesteia” și El nu i-a contestat această postură. Dreptul lui Satan de a fi stăpân peste oameni i-a fost dat de decizia oamenilor de a-l asculta pe el. Cu alte cuvinte, păcatele oamenilor au devenit certificatul de proprietate al lui Satan asupra oamenilor. Apostolul Ioan scrie că ”Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). Pe cruce, Fiul lui Dumnezeu a fost încărcat cu păcatele noastre. Murind încărcat cu ele, El le-a anulat și astfel a anulat dreptul Diavolului de a mai fi stăpân peste omenire. Din punct de vedere juridic, Diavolul nu mai are nici un drept de stăpânire asupra oamenilor. Cei care stau și astăzi sub stăpânirea lui stau acolo ori fiindcă nu știu nimic despre Domnul Isus și despre lucrarea Lui eliberatoare de pe cruce, ori fiindcă aleg ei de bună voie să rămână sub stăpânirea lui.

A doua explicație pe care o dă Domnul Isus morții Lui se găsește în cuvintele pe care le rostește la masa pascală cu ucenicii: ”Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi” (Luca 22:19) și ”acesta este sângele Meu, sângele Legământului celui nou, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28).

Domnul Isus vorbește aici în termenii jertfei de ispășire pe care a instituit-o Dumnezeu prin Legea dată prin Moise: Dumnezeu, în dreptatea Lui, nu putea să declare pe cei vinovați drept nevinovați (Exod 34:7), fiindcă atunci ar fi devenit El vinovat. Dar El, ca Judecător, avea dreptul să accepte un înlocuitor, o altă viață în locul vieții omului. Noi știm însă că animalul jertfei de ispășire era doar o profeție despre actul prin care Dumnezeu Îl va da pe Însuși Fiul Său ca înlocuitor pentru noi pentru ca astfel să satisfacă Justiția Lui.

Să formulăm lucrurile mai succint. Păcatele omenirii au două efecte cosmice, care sunt în afara noastră:

  1. Ne duc sub stăpânirea celui rău, și
  2. Ne pun în conflict cu Justiția lui Dumnezeu.

Acestea sunt probleme atât de mari și de grave încât omul, în nici un caz și sub nici o formă, nu poate să le rezolve. Pentru rezolvarea acestor două probleme I-a cerut Dumnezeu Fiului Său să accepte crucea, să accepte moartea în locul nostru.

Moartea Fiului lui Dumnezeu pe cruce în locul nostru este manifestarea supremă a bunătății și a iubirii lui Dumnezeu. Domnul Isus Însuși a formulat lucrul acesta în discuția cu Nicodim: ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).

Am văzut că în Exod 34:6-7, acolo unde Dumnezeu Se descrie ca ”bunătate și credincioșie”, El spune despre Sine: ”Eu port fărădelegea, răzvrătirea și păcatul”. Această afirmație a lui Dumnezeu este dezvoltată pe larg în Isaia 53, unde ”Brațul Domnului” – extensia către noi a lui Dumnezeu – poartă păcatele omenirii. Domnul Isus aplică acest text la Sine și așa fac și apostolii Lui.

Ceea ce a făcut Dumnezeu prin Fiul Său pe crucea de la Calvar este o lucrare completă, în sensul că nu mai este nevoie ca omul să-i adauge ceva. Omul trebuie doar să afle aceste lucruri și să le creadă și în felul acesta să și le însușească.

Scopurile morții Domnului Isus pot fi explicate și prin alte imagini sau cuvinte. Cartea în care puteți găsi toate interpretările sau explicațiile morții Domnului Isus date de-a lungul secolelor este ”Crucea lui Cristos” de John Stott. Ceea ce este demn de remarcat în această carte este că autorul arată că fiecare dintre aceste interpretări conține în ea o măsură de adevăr. Moartea Domnului Isus are atâtea fațete încât, dacă vrem să o înțelegem pe deplin, trebuie să punem laolaltă toate interpretările care i-au fost date și abia atunci putem avea imaginea ei totală.

Prin urmare, problema nu este în modul în care înțelegem scopurile multiple ale crucii Domnului Isus. În fond, toate cultele creștine cred că Fiul lui Dumnezeu a murit ca să rezolve problema creată de păcatele noastre.

Problema este unde plasăm crucea Domnului Isus în schema generală a gândirii și a trăirii creștine. Să ne întoarcem deci la schema generală a lumii și a vieții așa cum ne-o dă Domnul Isus în întreaga Lui învățătură.

Domnul Isus ne înfățișează două împărății în conflict: împărăția lui Satan și Împărăția lui Dumnezeu. El ni-l descrie pe Satan ca pe tatăl minciunii și ca pe un ucigaș, al cărui scop este distrugerea ființei umane. Apoi El ni-L descrie pe Dumnezeu în trei Persoane minunate care trăiesc în relații superbe și care ne vor între Ei și ne vor transformați după chipul Lor și trăind toată eternitatea în armonia relațiilor Lor divine.

Crucea Domnului Isus vine plasată între cele două împărăția ca poarta de trecere dintr-una în cealaltă!

Botezul este scufundarea în moartea Lui Cristos (Romani 6:3). Prin botez arătăm că am murit față de vechiul stăpân, Satan, arătăm să am fost îngropați împreună cu Cristos și am fost înviați împreună cu Cristos la o viață nouă, trăită împreună cu Cristos (Romani 6:4-11).

Domnul Isus ne cheamă să ieșim de sub stăpânirea lui Satan și, trecând prin moartea Lui pe cruce, să intrăm în părtășia cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt. Exact acest lucru i l-a spus Domnul Isus lui Pavel când i-a spus că îl va trimite la evrei și la neamuri ”ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, de sub puterea Satanei la Dumnezeu, și să primească prin credința în mine iertarea de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți” (Faptele ap. 26:18).

Ceea ce vreau să subliniem este că Domnul Isus nu ne cheamă la crucea lui de la Golgota. Acolo a avut numai El de lucru și a rezolvat tot ce trebuia rezolvat. El ne cheamă să ieșim de sub stăpânirea lui Satan, ne cheamă să intrăm în școala Lui, unde să învățăm cum se trăiește în noua Împărăție, și ne cheamă la părtășia cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt.

Să formulăm lucrurile altfel. La crucea Domnului Isus am căpătat eliberare din robia lui Satan, împăcare cu Dumnezeu și iertare de păcate. În școala Domnului Isus învățăm transformarea după chipul lui Cristos și al lui Dumnezeu. În părtășia cu Persoanele din Triunitate trăim de pe acum în ceea ce se numește viața veșnică.

Problema este că mulți ar vrea numai crucea, dar nu și școala, adică ar vrea numai iertarea de păcate (ca să meargă în cer când vor muri), dar nu și transformarea și părtășia cu Dumnezeu în viața de acum.

Crucea este poarta de trecere de sub Satan sub Domnia lui Dumnezeu.

Pentru viața noastră spirituală, să adăugăm la funcția crucii ca poartă de trecere și o altă funcție a crucii pe care ne-o arată apostolul Pavel: ”În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume” (Galateni 6:14).

După ce prin cruce am scăpat din robia lui Satan și am ieșit din lumea înrobită lui și când lumea mă cheamă înapoi, iar eu îmi întorc privirile spre această lume, în fața mea se ridică crucea Domnului Isus, prin care am scăpat de acolo. Crucea Domnului Isus îmi spune: Tu ai murit față de lume (ai fost răstignit împreună cu Cristos); eliberarea ta din robie L-a costat enorm de mult pe Fiul lui Dumnezeu; nu-L mai răstigni încă o dată!

În felul acesta, crucea Domnului Isus – bine înțeleasă – trebuie să fie pentru mine bariera de foc, care să mă țină despărțit de lume și în dulcea îmbrățișare a dragostei lui Dumnezeu!

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari