Ted Pope despre alegerea lui Dumnezeu si neascultarea lui Moise

Pastor Ted Doru Pope

Pastorul Ted Pope a raspuns la un comentariu din articolul care se poate citi aici – Dumnezeu Tatal Introducere (1) – Ted Doru Pope. Credem ca este un raspuns care desluseste dezbaterea continua despre alegerea omului si alegerea lui Dumnezeu si il redam aici.

Cristina:

Buna, am si eu o intrebare: Dumnezeu i-a spus Lui Moise ca prin el va scoate poporul din mana egiptenilor si dupa Dumnezeu a vrut sa-l omoare pe Moise (Ezod 4:24). Din acel context se intelege destul de clar ca daca sotia lui nu ar fi taiat copilul imprejur Moise ar fi murit. Cum ramane cu promisiunea pe care i-a facut-o Domnului Lui Moise? Dumnezeu nu poate sa minta!

Avram raspunde:

Cristina,
Dumnezeu a poruncit poporului lui Israel sa faca taierea imprejur la toti nou nascutii de parte barbateasca la opt zile dupa ce s-au nascut. Moise nu a facut aceasta pentru un fiu de-al sau, deci a incalcat legamantul facut de Dumnezeu cu poporul Israel, fapt pentru care Dumnezeu a vrut sa-l omoare.
Moise fiind chemat de Dumnezeu ca sa scoata poporul lui Israel din robia egipteana, trebuia sa-si puna in primul rand viata sa in ordine, ca sa fie un exemplu de urmat pentru tot poporul. Cum ar fi putut el sa conduca un popor care avea un legamant incheiat cu Dumnezeu, printr-o taiere imprejur a fiecarui nou nascut de parte barbateasca care sa fie facut din generatie in generatie, dar el sa nu respecte acest legamant? Cititnd cu atentie Sfanta Scriptura putem sa ajungem la concluzia ca Dumnezeu stia de aceasta neascultare a lui Moise, inainte ca Moise sa fie trimis la Faraon sa-i transmita ca Dumnezeu ii va omora fiul sau intai nascut daca nu da drumul poporului Israel.
Bineinteles ca sotia lui Moise, Sefora, stia si ea motivul pentru care Dumnezeu a vrut sa omoare pe sotul ei, de aceea a luat imediat o piatra cu care a facut copilului lor taierea imprejur si aceasta a facut ca Dumnezeu sa-l lase pe Moise sa traiasca.
Daca Dumnezeu nu ar fi vrut sa-l crute pe Moise l-ar fi omorat fara ca el sa fie instiintat, dar Dumnezeu a vrut sa-i dea o noua sansa de a-si repara pacatul. God bless you!

Cristina:

Eu intreb altceva si cred cam aceasi lucru ca si tine. Dumnezeu sigur stia ca fiul lui Moise nu era taiat imprejur. Stiind acest lucru Dumnezeu totusi decide sa-l foloseasca pe Moise si ii si spune acest lucru.(Exod 3:10) Deci nu mai este vorba de un plan al lui Dumnezeu care se schimba din cauza lucrurilor pe care le face omul (ma refer la faptul ca in mod cert noi pierdem sau am pierdut in viata noastra multe din binecuvantarile pe care Dumnezeu le-a avut pentru noi din cauza pacatului, caz in care Dumnezeu se razgandeste).
Dumnezeu nu poate sa minta si ce promite implineste:
„Dumnezeu nu este un om ca sa minta, nici un fiu al omului, ca sa-I para rau. Ce a spus, oare nu va face? Ce a fagaduit, oare nu va împlini?” Numeri 23:19

Avram:

Cristina,
Exista multa confuzie in randul credinciosilor despre promisiunile lui Dumnezeu. De multe ori confuzia apare datorita faptului ca nu se face diferenta intre promisiunile lui Dumnezeu. Biblia ne releva ca promisiunile lui Dumnezeu sunt conditionate si neconditionate. Un exemplu de promisiune a lui Dumnezeu care este neconditionata este atunci cand El promite ca el nu va mai distruge intreg pamantul de ape (Genesa 9:8-11). Adica nu va fi niciodata un alt potop care sa inghita intreaga suprafata a pamantului cu ape. Aceasta promisiune facuta de Dumnezeu o va duce la implinire indiferent ce oamenii vor face sau nu vor face. El nu pune nici o conditie nimanui (daca voi ve-ti face asa… atunci si Eu voi face). Sau daca oamenii vor crede sau nu vor crede. Aceasta fagaduinta a lui Dumnezeu este declaratia lui Dumnezeu ca El vrea sa actioneze in acest fel. Sunt multe astfel de promisiuni in Biblie.
Un exemplu de promisiuni conditionate il vedem in Evanghelia dupa Marcu 11:24. Aici vedem ca este o promisiune care ne spune ca “daca vom crede” cand ne rugam ca ceea ce cerem vom primi “atunci” ni se va da. Conditia este “daca credem”. Daca nu credem ca vom primi ceea ce cerem este greseala sau necredinta noastra si vina este a noastra nu a Celui ce a facut promisiunea. De aceea nu avem parte de multe binecuvantari ale lui Dumnezeu pentru ca nu credem sau pentru ca le cerem cu gandul de a le risipi… Se afla in Biblie multe astfel de promisiuni, care sunt valabile pentru noi.

Cristina:

Adevarat, dar la Moise nu este conditionat de nimic.

Avram:

Dumnezeu l-a ales si l-a trimis pe Moise ca sa scoata poporul lui Israel de sub robia egipteana. Aceasta nu este neaparat o promisiune.
Corect aceasta este o declaratie neconditionata a lui Dumnezeu pentru Moise. Nu a avut de ales de aceea i-a dat sansa ca sa repare neglijenta sa care a incalcat legamantul lui Dumnezeu. A fost nevoie ca el sa implineasca porunca lui Dumnezeu pentru ca sa fie un conducator fara cusur in fruntea poporului Israel.

Ted Pope (autorul articolului Dumnezeu Tatal Introducere (1) – Ted Doru Pope) sublinierile sunt ale mele (Rodi):

Stimată Cristina,

mulțumim pentru întrebarea ta. Avram a răspuns corect până acum la întrebarea ta și nu înțeleg care e problema. Dumnezeu s-a ținut de promisiune. În procesul ținerii Sale de cuvânt Dumnezeu a făcut chiar și mai mult de atât: l-a transformat pe Moiose în omul prin care a lucrat Domnul.

Biblia spune că noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu (1 Cro 3:9). Acum, Dumnezeu ne poate folosi cum folosește vântul (din vânt face îngeri, din flăcări face slujitori ai Săi – Evrei 1:7), cum i-a folosit pe Cir (pe care l-a numit „păstor” din partea Sa, un uns al Domnului – Isaia 44:28; 45:1), cum l-a folosit pe Iuda pentru vânzarea Domnului Isus (Iuda a fost „rânduit” la slujba sa și a și „colaborat” cu rânduiala lui Dumnezeu), sau Dumnezeu ne poate folosi ca pe Moise, Ilie, Samuel, David, Pavel și alții ca ei, ca niște exemple demne de a fi urmate.

Care e deosebirea? Dumnezeu ne poate folosi ca pe un obiect fără să ne schimbe, și deși am fost folosiți de Dumnezeu, să nu avem nici un rezultat personal, nici o îmbunătățire personală, și nu vom fi niciodată exemplele pe care Dumnezeu să le poată oferi altora, nu vom moșteni viața veșnică promisă de Dumnezeu celor ce cred. Sau Dumnezeu ne transformă.

Cum e de preferat să „lucrăm împreună cu Dumnezeu”? Doar ca un obiect oarecare ce își pierde rostul și valoarea după folosire, sau ca un colaborator cu Dumnezeu care va beneficia de tot ceea ce poate oferi Dumnezeu atât aici, în viața aceasta cât și în viața viitoare.

Ca notă de subsol aș spune aici că adunările sunt pline de predicatori care predică frumos, dar a căror viață nu este transformată. Ei aplică principiul, „fă ce zice popa dar nu face ce face popa”. Pavel zicea că el e mulțumit că Cristos se predică oricum (Filipeni 1:15-18) dar aceasta nu le va folosi de loc predicatorilor. În „ziua aceea” vor bate la poarta lui Dumnezeu și El le va spune că nu-i cunoaște.

Moise știa planul lui Dumnezeu și promisiunea lui Dumnezeu. Moise știa și că Dumnezeu a cerut copiilor lui Israel să fie tăiați împrejur, dar el nu-și tăiase împrejur fiul. Dumnezeu l-ar fi putut folosi pe Moise așa cum era el în clipa aceea, relatată în Exod 4, adică neascultător. Dar la ce i-ar fi folosit asta lui Moise? Ori, Dumnezeu l-a obligat pe Moise printr-un act in extremis (cum se întâmplă și cu noi, când o luăm razna și Domnul ne disciplinează printr-o boală, de exemplu) să-și corecteze poziția vizavi de Legea lui Dumnezeu cu privire la tăierea împrejur.

Textul ne lasă cu impresia că Sefora nu voise/acceptase tăierea împrejur și la vederea acțiunii lui Dumnezeu împotriva lui Moise ea își taie împrejur copilul.

Acum, unii comentatori iau separat de context paragraful Exod 4:23-25. Ei consideră că în acest paragraf e vorba despre fiul lui Moise (nu știm care, Gherșom sau Eliezer) și că Dumnezeu cere lui Moise să lase pe fiul său (care este și „fiul” lui Dumnezeu) să „plece să slujească Domnului” (expresie ce poate sta în locul tăierii împrejur, deoarece un iudeu nu putea sluji fără tăierea împrejur. Moise nu face ceea ce-i cere Dumnezeu și pe fiul lui Moise vrea Dumnezeu să îl omoare, nu pe Moise. De aceea Sefora (care probabil se împotrivise „barbarismului tăierii împrejur” în cele din urmă cedeza și-și taie împrejur copilu, aruncând prepuțul acestuia la picioarele lui Moise și pretinzând că Moise e „un soț de sânge” sau crud, sângeros. Această interpretare poate fi și ea validă.

 Articole de Ted Pope –

 

 

 

 

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari