VIDEO Studenții și o parte dintre cadrele didactice de la ITPB au slujit în biserica Emanuel din Sibiu.

În prima duminică a lunii mai, studenții și o parte dintre cadrele didactice de la ITPBși Rev. Ilie Tomuța (Chicago) au slujit în biserica Emanuel din Sibiu.

Crucea-i ascultarea – studenții ITPB

Slujba de dimineață (07.05.2017) – partea I

VEZI si – Mircea Roșca, Ilie Tomuța in vizita la Institutul Teologic Penticostal din București

FOTO ALBUM Startul conferinței RoMisCon 2017!

Slujba de dimineață (07.05.2017) – partea II

Nelu Brie – Ferice de cei săraci în duh – Biserica Elim Timişoara

TEXT Matei 5:1-3

1 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit* pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
2 Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
3 „Ferice* de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

CLIK aici pentru video –

Mesaj Nelu Brie de la minutul 1:32:00 (92:00)

Nelu Brie – Semnificatia invierii Domnului Isus Hristos

Nelu Brie. Semnificatia invierii Domnului Isus Hristos. (16 Aprilie 2016)

TEXT Romani 4:18-21-5:1

18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi!“[a]19 Şi el n-a slăbit în credinţă când a observat că trupul său era aproape de moarte – avea aproape o sută de ani – şi că pântecele Sarei era mort. 20 El n-a pus la îndoială promisiunea lui Dumnezeu, ci a fost întărit prin credinţă, slăvindu-L pe Dumnezeu 21 şi fiind sigur că Dumnezeu poate să facă ceea ce a promis. 22 De aceea credinţa i-a fost socotită dreptate. 23 Acum, „i-a fost socotită“ n-a fost scris doar pentru el, 24 ci şi pentru noi, cărora urmează să ne fie socotită, nouă, care credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morţi pe Isus, Domnul nostru, 25 Care a fost dat pentru păcatele noastre şi Care a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră. Cap. 5:1 De aceea, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem pacecu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos

Nelu Brie 2017 Agnus Dei

Nelu Brie – Botezul cu Duhul Sfânt 3 – Dovezile Botezului cu Duhul Sfânt

nelu-brie

TEXT Ioan 7:37-39

37 În* ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă** însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
38 Cine* crede în Mine, din** inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
39 Spunea* cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit**.

Vezi Botezul cu Duhul Sfant 1 & 2 aici

Nele Brie: O succinta recapitulare a ceea ce am spus pana acum:

  • Am aratat ca botezul cu Duhul Sfant era asteptarea justificata a primilor crestini. Primii crestini au inteles ca botezul cu Duhul Sfant trebuie sa fie experimentat de fiecare copil al lui Dumnezeu in primele zile, in primele saptamani dupa ce s-au intors la Dumnezeu, dupa ce s-au pocait si s-au botezat in apa.
  • Apoi, am aratat ca botezul cu Duhul Sfant nu este o experienta rezervata de Dumnezeu doar pentru  cei din generatia apostolilor, pentru crestinii din generatia apostolilor, ci este o promisiune, o promisiune a lui Dumnezeu valabila pentru toti copiii lui Dumnezeu din toate generatiile pana va veni Domnul. Caracterul unitar al bisericii lui Dumnezeu face actuala aceasta experienta pentru toti copiii lui Dumnezeu din toate generatiile.
  • Am aratat apoi ca botezul cu Duhul Sfant este o experienta, este o lucrare spirituala ulterioara convertire. Si Duhul lui Dumnezeu incepe sa lucreze  in viata unui om, inca din momentul intoarcerii lui la credinta, botezul cu Duhul Sfant este o experienta ulterioara convertirii. Ea se construieste. Ea desavarseste. Ea duce, ea se aseaza pe convertire urmand ca sa se constituie intr-o experienta care urmeaza.
  • De asemenea, am aratat ca botezul cu Duhul Sfant  este o experienta  spirituala ulterioara  lucrarii nasterii din nou. Domnul a randuit ca toti aceia pe care i-a primit, pe care i-a infiat, pe care i-a socotit neprihaniti prin credinta in jertfa Domnului Isus, toti aceia care au fost nascuti din Dumnezeu, sa fie umpluti cu Duhul Sfant in cadrul unei experiente ulterioare nasterii din nou, experienta pe care o numim Botezul cu Duhul Sfant.
  • De asemenea, am aratat ca botezul cu Duhul Sfant este promisiunea lui Dumnezeu. Initiativa apartine lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care gireaza autenticitatea acestei experiente, implinirea acestei experiente.
  • Apoi am aratat ca botezul cu Duhul Sfant este un dar de la Dumnezeu. Este un har care este dat copiilor lui Dumnezeu pe temeiul promisiunii lui Dumnezeu. La mijloc, nu etse vorba de merit. La mijloc este indurarea lui Dumnezeu.
  • Apoi, am aratat ca botezul cu Duhul Sfant este un botez al puterii. Cei care sunt botezati de Domnul primesc putere de la Dumnezeu. Putere ca sa traiasca o viata curata. Putere ca sa marturiseasca pe Domnul Isus Hristos. Putere ca sa-si duca mantuirea pana la capat. Acest botez al Duhului poate sa fie si botez al puterii. Domnul Isus a spus: Voi veti primi o putere cand se va pogori Duhul Sfant peste voi.
  • De asemenea, am aratat ca botezul cu Duhul Sfant este un botez al dragostei. Ap. Pavel spune ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant. Botezul cu Duhu ltrebuie sa fie inteles si ca o turnare a dragostei lui Dumnezeu in inimile noastre. In urma acestei experiente , in urma acestui botez al dragostei, credinciosul umplut cu Duhul lui Dumnezeu Il iubeste pe Dumnezeu, ii iubeste pe oameni, . Il onoreaza pe Dumnezeu si este preocupat de binele oamenilor, facandu-le bine si marturisindu-L pe Domnul Isus Hristos in vederea intoarcerii la credinta  a mantuirii fiecarui om.
  • Apoi, am aratat ca botezul cu Duhul Sfant este o experienta supranaturala. Aceasta experienta, odata traita, este usor de identificat. Fiecare poate sa realizeze, stie cand i s-a intamplat, in ce imprejurari a trait acea experienta, ce a insemnat pentru el aceasta experienta, experienta insotita de semnul vorbirii in alte limbi, alaturi de alte manifestari cum ar fi lauda adusa la adresa lui Dumnezeu si manifestarea proorociei. Asa gasim in textele Bibliei.

In aceasta seara, reafirmam foarte succint ceea ce in intalnirile trecute am aprofundat. Urmeaza, in seara aceasta, sa aprofundam alte cateva detalii legate de aceasta insemnata invatatura biblica. Vom vorbi in cele ce urmeaza despre dovezile botezului cu Duhul Sfant.

Nelu Brie – Botezul cu Duhul Sfant 3 – DOVEZILE BOTEZULUI CU DUHUL SFANT

Mesajul de la minutul 1:09:00 (sau 69:00)

Nelu Brie – Fericirea de a nu poseda nimic

Nelu Brie. Fericirea de a nu poseda nimic. (11 februarie 2017)

Nelu Brie – Botezul cu Duhul Sfânt Partea 1 & 2

Efeseni 5:18 FOTO revralphie.com

Efeseni 5:18 FOTO revralphie.com

TEXT Faptele Apostolilor 1:4-

4 Pe* când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”**, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.
5 Căci* Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi** fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
6 Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne*, în vremea aceasta ai de gând să aşezi** din nou Împărăţia lui Israel?”
7 El le-a răspuns: „Nu* este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
8 Ci* voi veţi primi o putere, când Se va coborî** Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
9 După* ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat** la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
10 Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în* alb
11 şi au zis: „Bărbaţi galileeni*, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va** veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Am venit in mijlocul adunarii cu dorinta  de a va impartasi Cuvantul Domnului despre una dintre cele mai frumoase experiente pe care Dumnezeu le-a randuit pentru copiii Sai in timpul acestei vieti. Cu siguranta ca dincolo de pragul vesniciei, cand vom fi cu Dumnezeu in slava, El va rezerva pentru noi experiente la care nici nu putem acum sa gandim, sa visam, adeverindu-se ceea ce Pavel a spus, ca pentru cei care iubesc mantuirea, pentru copiii lui Dumnezeu, sunt rezervate lucruri care n-au fost vazute de ochi omenesti, nici auzite de urechile oamenilor si nici ajunse la imaginatia vreunui om. Asa sunt cele ce le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce vor mosteni mantuirea.

Pentru umblarea noastra cu Dumnezeu pentru dimensiunea acestei vieti, a vietii terestre, Dumnezeu a hotarat experiente duhovnicesti inaltatoare. Una dintre ele, o experienta care de altfel constituie apogeul lucrarii mesianice a Domnului nostru Isus, in aplicarea efectelor acestei lucrari  in vietile noastre este experienta botezului cu Duhul Sfant. Cuvantul Domnului, vorbindu-ne despre misiunea Domnului Isus, ne-a spus prin Ioan Botezatorul ca El va boteza cu Duhul Sfant si cu foc. Cand a vorbit despre aceste doua componente ale lucrarii Lui, botezul cu Duhul Sfant si botezul cu foc, Ioan a avut in vedere apogeul lucrarii Domnului nostru Isus.

Botezul cu Duhul Sfant, fiind apogeul in viata celor credinciosi, si daca interpretam asa, judecata in dreptul celor care il resping. In aceasta seara vom vorbi despre botezul cu Duhul Sfant. Eu stiu ca multi dintre dvs. stiti cel putin la fel de bine ca mine despre invatatura Cuvantului lui Dumnezeu pe marginea acestui subiect. Si de asemenea stiu ca acei care sunteti mai de de mult membrii in Biserica Emanuel, ati mai auzit vorbindu-se in biserica noastra pe marginea acestui subiect.

As vrea sa va marturisesc o experienta avuta, un dialog mic dar semnificativ cu unul dintre dvs. , o sora de credinta. S-a apropiat intr-o zi si foarte atenta in felul de exprimare, a zis: „Frate Nelu, cred ca ar trebui predicat in biserica noastra pe urmatorul subiect.” Si mi-a spus un subiect. Nu o sa va spun care. La care, eu am reactionat imediat si am spus: „Stati. Stati.Pe marginea acestui subiect am avut un studiu biblic aprofundat in biserica noastra.” S-a uitat la mine, a zis: „Cand, oare? Ca n-am prins studiul acela. Cand?” La care eu am spus: „In urma cu vreo 12 ani.” La care ea a zis: „Eu m-am pocait numai de 4 ani.” Atunci am inteles ca dinamica vietii spirituale, dinamica felului in care este compusa comunitatea, impune ca asupra unor subiecte sa revenim, adancindu-le ca si cum le-am spune atunci prima data. Si in felul acesta, cu totii vom creste si ne vom intari. Daca vreunii dintre dvs. cunoasteti ceea ce vom spune, sunteti dintre cei fericiti, binecuvantati. Cineva mi-a cerut odata sa dau o definitie profesorului si am spus: „O, profesorul a fost unul care a mai fost pe acolo.”Daca unii dintre dvs. ati mai fost pe acolo, deja sunteti dascali. Dumnezeu sa va binecuvanteze.

Vorbim despre experienta botezului cu Duhul Sfant, o experienta promisa de Dumnezeu copiilor Sai, garantata de Dumnezeu Tatal. Trebuie sa subliniem ca aceasta experienta rezervata de Dumnezeu copiilor Sai, este traita in masura in care sunt implinite trei conditii fundamentale.

  1. Prima dintre ele este credinta. Nu putem primi botezul cu Duhul Sfant daca n-avem credinta. Credinta este de baza.
  2. Apoi, o a doua conditie este reprezentata de curatia de inima. De trairea in sfintire. Dumnezeu nu-Si va pune Duhul Sau intr-un vas care nu-L onoreaza. Intr-un vas necuratit. Sfintirea, curatirea, este esentiala.
  3. Apoi, esentiala este rugaciunea. Domnul nostru a spus ca Tatal va da Duhul Sfant celor ce il cer. Prin urmare, trebuie sa cerem lui Dumnezeu ca sa putem primi implinirea acestor fagaduinte.

Cele trei conditii: Credinta, sfintirea si rugaciunea trebuiesc puse impreuna. Sfintirea este prin jertfa Domnului nostru Isus Hristos. Si ea se va exprima, se va realiza  in viata unui copil a lui Dumnezeu atunci cand cu toata inima se apropie de Dumnezeu  si se marturiseste de starea, de pacatele care le identifica in viata Lui, in purtarea Lui. Rugaciunea o vom face la staruinta. Ne vom ruga Domnului cu foc. Ne vom ruga lui Dumnezeucu consecventa pana vom primi. Credinta vine prin Cuvantul lui Dumnezeu. Ceea ce vom spune in aceasta seara si prin harul lui Dumnezeu si in urmatoarele doua Duminici, vom spune in scopul starnirii in inima noastra a credintei. Credinta care ne va conduce apoi la rugaciune si in urma rugaciunii, la implinire, la experienta pe care a fagaduit-o Dumnezeu. Slavit sa fie numele Lui.

IDENTITATEA DUHULUI SFANT

Cand vorbim despre botezul cu Duhul Sfant, nu putem sa vorbim despre botezul cu Duhul fara sa stabilim cine este Duhul Sfant….. (notite de la inceputul predicii pana la minutul 1:16:00 sau 76:00)

Mesajul Pastorului Nelu Brie incepe de la minutul 1:08:00 sau 68:00

Nelu Brie – Botezul cu Duhul Sfant I (29.01.2017)

TEXT Faptele 19:1-7
1 Pe când era Apolo* în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici
2 şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am* auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”
3 „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu* botezul lui Ioan.”
4 Atunci Pavel a zis: „Ioan* a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”
5 Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în* Numele Domnului Isus.
6 Când* şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau** în alte limbi şi proroceau.
7 Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Invatatura despre Botezul cu Duhul Sfant.

Duhul lui Dumnezeu este implicat in lucrarea de mantuire, El savarsind in viata oamenilor 4 lucrari principale, 4 lucrari fundamentale-

  1. Convertirea. Intoarcerea noastra la Dumnezeu este datorata lucrarii Duhului Sfant.
  2. Nasterea noastra din nou, de asemenea, este determinata, datorata Duhului Cel Sfant.
  3. Apoi, lucrarea Botezului cu Duhul Sfant.
  4. In final, a patra lucrare sa fie reprezentata de lucrarea de sfintire.

nelu-brieAtat intoarcerea la Dumnezeu, confirmata prin lucrarea a nasterii din nou, cat si botezul cu Duhul Sfant si sfintirea, sunt importante in viata unui copil al lui Dumnezeu. In aceste seri de partasie, in contextul rugaciunilor de staruinta pentru primirea botezului cu Duhul Sfant, ne dorim sa intarim Cuvantul Domnului cu privire la Botezul cu Duhul Sfant. Vom face o succinta recapitulare a ceea ce am spus Duminica trecuta, urmand ca in seara aceasta sa continuam.

1.Duminica trecuta am afirmat ca botezul cu Duhul Sfant a fost asteptare legitima a primilor crestini. Asteptarea justificata a primilor crestini. In biserica primara, in biserica din vremea apostolilor s-a inteles  ca toti aceia care s-au intors la credinta , toti aceia care au primit botezul in apa, trebuie sa cunoasca experienta revarsarii Duhului Sfant  manifestata cu putere, manifestata si insotita de semnul vorbirii in alte limbi. Sigur si alte manifestari dupa cum a randuit Dumnezeu sa fie. Din aceasta observatie, trebuie sa invatam ca si noi  trebuie sa facem tot ce ne sta in putere ca dupa ce ne-am intors la Dumnezeusa cunoastem experienta botezului cu Duhul Sfant. Dumnezeu sa ne ajute.

2.Apoi, am aratat ca botezul cu Duhul Sfant este o experienta rezervata doar pentru crestinii din generatia apostolilor. Botezul cu Duhul Sfant reprezinta planul lui Dumnezeu pentru poporul lui Dumnezeu, pentru biserica lui Dumnezeu din toate generatiile pana cand va veni Domnul Isus.

3. Afirmatia a treia pe care am facut-o saptamana trecuta  a fost ca botezul cu Duhul Sfant este o lucrare spirituala diferita si ulterioara a convertirii. Ceea ce Dumnezeu incepe sa lucreze  in viata unui copil  al Sau atunci cand acel copil al Sau se intoarce la credinta se pocaieste, se intoarce la Dumnezeu, este continuat in experienta botezului cu Duhul Sfant, care este diferita si ulterioara convertirii.

4. Am aratat apoi si am dovedit cu texte din sfanta Scriptura ca botezul cu Duhul Sfant este o experienta spirituala ulterioara lucrarii nasterii din nou. El nu se suprapune cu nasterea din nou, ci este in continuarea lucrarii nasterii din nou, o experienta care marcheaza umplerea noastra cu Duhul Sfant. Apoi am aratat ca botezul cu Duhul Sfant este o experienta bine determinata cu caracter supranatural. Este un miracol, o minune de la Dumnezeu care intotdeauna vine dupa convertire  si dupa nasterea din nou.

Cam aici ne-am oprit Duminica trecuta, urmand ca in aceasta seara sa continuam prin a defini ce este botezul cu Duhul Sfant. Ce intelegem prin botezul cu Duhul Sfant? Vom face in seara aceasta despre definirea, despre sensul intelesului botezului cu Duhul Sfant cinci afirmatii.

  1. Botezul cu Duhul Sfant este promisiunea lui Dumnezeu.
  2. Botezul cu Duhul Sfant este un dar de la Dumnezeu.
  3. Botezul cu Duhul Sfant reprezinta umplerea noastra cu putere spirituala pentru a sluji lui Dumnezeu, marturisindu-i Cuvantul prin viata noastra si sigur prin propovaduire.
  4. Botezul cu Duhul Sfant este un botez al dragostei. (In zona aceasta as dori sa insistam ceva mai mult).
  5. Botezul cu Duhul Sfant este o experienta spirituala, supranaturala, insotita intotdeauna de semnul vorbirii in alte limbi, alaturi de alte manifestari. (Cum ar fi lauda adusa lui Dumnezeu si proorocie).

Haidem sa adancim aceste afirmatii si sa adancim adevarul lor cu texte din Sfanta Scriptura… (Notite full de la inceput pana la minutul 1:25:31)

Mesajul Pastorului Nelu Brie incepe  la minutul 1:19:00 sau 79:00.

Nelu Brie – Botezul cu Duhul Sfant 2 (05.02.2017)

Nelu Brie – Munca si Slujirea lui Dumnezeu

nelu-brie

1 Tesaloniceni 4:11-12 & 2 Tesaloniceni 3:10-12

S1 Tesaloniceni 4:11 Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. 12 Şi astfel* să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.

2 Tesaloniceni 3:10  Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine* nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”
11 Auzim însă că unii dintre voi trăiesc* în neorânduială, nu lucrează nimic**, ci se ţin de nimicuri.
12 Îndemnăm* pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi** mănânce pâinea lucrând în linişte.

Predica de la minutul 1:12:00 sau 72:00

Nelu Brie – Cel neprihănit va trăi prin credinta – Mesaj de Anul Nou 31 decembrie 2016

nelu-brie-1

TEXT Evrei 10:23;35-39, cap. 11:1

 23 * ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios** este Cel ce a făcut făgăduinţa.

35 Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
36 Căci* aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta** ce v-a fost făgăduit.
37 „Încă* puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel** ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38 Şi cel neprihănit* va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39 Noi însă nu suntem din aceia care* dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă** pentru mântuirea sufletului.

11: 1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile* nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

Unii dintre noi ne gandim la trecutul experimentat in anul 2016 cu regrete. Ne-am fi dorit ca anumite lucruri sa nu se fi intamplat. E posibil ca amintirea lor sa apese pe constiinta noastra: O, ce bine ar fi fost ca acel ceva sa nu fi fost.  Ce facem acum la cumpana dintre ani cand ne gandim la acele lucruri? Mai putem da noi inapi timpul, ca sa putem sa le schimbam? Mai putem noi invarti inapoi ceasul si sa retraim acel moment ca sa facem altfel? Nu mai putem sa facem nimic. Putem insa sa ne incredem in Cel care a promis ca mantuirea este prin credinta. Putem sa ne bizuim pe acela care a spus ca omul este socotit inaintea lui Dumnezeu  neprihanit prin credinta. Si acest trecut de care nu ne putem spala singuri, il putem aduce la picioarele Domnului Isus Hristos si mantuirea noastra sa o fundamentam pe credinta. Cel care a promis se tine de cuvant. Si cel neprihanit va trai prin credinta. Frati si surori, daca stau pe spatele nostru unele apasari a unor fapte care le-am experimentat in 2016, va chem sa nu pasim cu ele in 2017 neaduse la crucea Domnului Isus. Ne vom ruga in seara aceasta si in rugaciunea pe care o vam aduce la Dumnezeu, va indemn sa veniti cu viata dvs. inaintea Domnului. Si sa-I spuneti: Doamne Isuse, Tu ai murit pentru mine. Prin credinta primesc iertarea de la Tine. Prin credinta, primesc de la Tine eliberare de acel trecut. Prin credinta, primesc de la Tine putere ca sa traiesc o viata noua. Cel neprihanit va trai prin credinta. 

In imprejurari ca din aceasta seara, (a anului nou) oamenii obisnuiesc sa-si faca o analiza, bilantul, socotelile. Sa priveasca in urma, sa se intrebe ce a fost, cum a fost, ce ar fi putut altfel fi? Ce a fost bun? Ce ar fi putut fi mai bun? Ne uitam ce ar fi in viitor cu speranta la gandul ca un nou an ne va pune in fata unor perspective noi, a unor oportunitati noi si cu ajutorul lui Dumnezeu vom avea izbanda. In aceasta seara am pe inima sa va impartasesc un mesaj despre credinta.

Unii oameni privesc cu ingrijorare viitorul, cu teama chiar. Evolutiile ultimelor luni, ani, nu par a fi incurajatoare pentru omul care traieste pentru lumea aceasta. Traind in aceasta lume putem fi usor invaluiti de o multime de ingrijorari care ne iau indrazneala si curajul. Mi-aduc aminte de cuvantul Domnului: Cel neprihanit va trai, VA TRAI, va trai prin credinta. Credinta este una dintre particularitatile esentiale ale copilului lui Dumnezeu. Va chem, stimati frati, ca acum la incheierea acestui an, pasind in cel nou, sa avem in suflet credinta. Ieri, astazi, am meditat ce sa va spun in aceasta seara. Acesta este cuvantul care l-am primit de la Dumnezeu: Cel neprihanit va trai prin credinta. Sa pasim in anul cel nou cu credinta si fiecare zi a lui sa o traim cu credinta. E Dumnezeu cu noi. Fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu. Fara credinta este cu neputinta sa stam in picioare si sa biruim.

Profetul Isaia a slujit lui Dumnezeu intr-un moment de mare cumpana pentru generatia lui. Era razboi. Natiuni mult mai puternice decat Israel au navalit si s-a intamplat ca au facut aliati chiar din semintiile poporului Israel ca sa nimiceasca pe cei care au mai ramas langa Dumnezeu. Sirienii si Efraim. Cuvantul Domnului a vorbit lui Isaia. Isaia s-a dus in fata imparatului Ahaz si i-a spus urmatorul cuvant:‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei şi din pricina fiului lui Remalia! -i: ‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă:Isaia 7:4 si cuvantul continua – 7 Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Aşa* ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc. 8 Căci* Damascul va fi capitala Siriei şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor. 9 Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă* nu credeţi, nu veţi sta în picioare».’”.

Iata ce cuvant: Dacă* nu credeţi, nu veţi sta în picioare. Ne asteapta un an, nu stim ce ne va rezerva. Nu stim ce va aduce. Nu stim ce intamplari vor fi, ce evolutii vor fi, ce va veni peste natiuni, ce va fi peste lume. Nu stim. E posibil ca in urmatoarele saptamani, in urmatoarele luni, lumea sa se confrunte cu niste evolutii cu totul neasteptate. Niste circumstante cu totul neasteptate. Cel care este Stapan peste viitor este Domnul. Dar pentru noi, copiii lui Dumnezeu, ramane acest cuvant: CEL NEPRIHANIT VA TRAI PRIN CREDINTA si cuvantul: DACA NU CREDETI, NU VETI STA IN PICIOARE. Dar, noi facem parte dintre cei care cred si care au credinta pentru mantuirea sufletului. Sigur ca pot fi si momente de indoiala in viata noastra. Putem trece prin momente de slabiciune. Un om al lui Dumnezeu, intr-o imprejurare, a spus ca lauda lui catre Dumnezeu nu s-a nascut pe muntele Schimbarii la Fata, ci s-a nascut in cuptorul indoielilor. Pot fi indoieli. Dar cel neprihanit va persevera si va birui prin credinta. Asa sa ne ajute Dumnezeu pe fiecare.

In esenta, credinta se bazeaza pe promisiunea lui Dumnezeu si in acelasi timp pe caracterul lui Dumnezeu. Sunt doua aspecte fundamentale care stau ca baza a credintei: promisiunea lui Dumnezeu si caracterul lui Dumnezeu. Cuvantul Domnului, in Epistola catre Evrei, in pasajul pe care l-am citit, ne spune ca Dumnezeu, care a fagaduit, este credincios si va implini ceea ce El a spus. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. – Evrei 10:23 Iata, dar, temeiul credintei. Intai de toate este promisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu a facut fagaduinta. Si apoi este credinciosia Lui. Dumnezeu este credincios fagaduintelor facute. El a facut promisiuni poporului Sau si este hotarat sa tina aceste promisiuni. Faptul ca la baza credintei se gaseste fagaduinta lui Dumnezeu este subliniat si in cuvantul pe care l-am citit, vers. 35 – Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!  36 Căci* aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta** ce v-a fost făgăduit. Credinta se bazeaza pe fagaduinta lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis ceea ce Dumnezeu a promis, va face. 

In Epistola catre Romani 4:20-21 gasim un cuvant care ne incurajeaza sa avem credinta. Iata ce e scris despre Avram, omul lui Dumnezeu, care a fost numit tatal celor credinciosi. Dumnezeu a facut lui Avram o promisiune. Dumnezeu a vorbit despre acea promisiune si pana la implinirea promisiunii a trecut mult timp. Iata ce este scris aici: El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,21 deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate* să şi împlinească.Romani 4:20-21 Promisiunea lui Dumnezeu si credinciosia lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis si Dumnezeu este credincios. Fagaduintele si caracterul lui Dumnezeu sunt razem pentru credinta noastra. 

Frati si surori, Domnul e cu noi. Domnul va fi cu noi. El ne va pazi. Ne va insoti. Ne va impartasi din biruintele Sale. Va chem ca in anul 2017 intrand, sa pasim prin credinta. Cel neprihanit va trai prin credinta si cu ajutorul lui Dumnezeu vom face parte din cei biruitori. Dumnezeu a promis. Dumnezeu este credincios.

Pe de alta parte, vazuta din perspectiva noastra, credinta are la baza trei alte aspecte foarte importante si ele.

I. Intai este RABDAREA. Credinta se fundamenteaza pe rabdare. Daca Dumnezeu a promis, El se va tine. Si ceea ce Dumnezeu a facut candva pentru cineva, poate sa faca oricand pentur oricine. Dumnezeu este credincios. Este necesar sa abordam viata de zi cu zi cu rabdarea care o are in suflet cel care se bizuie pe Dumnezeu. Nu stim ce se va intampla si nu stim ce asteptari avem sau aveti din partea lui Dumnezeu. Fiecare isi cunoaste inima si starea lui. Va chem sa avem rabdare. Daca Dumnezeu ti-a fagaduit ceva, Dumnezeu se va tine de cele fagaduite. Credinta implica rabdarea. O asteptare in rabdare, Dumnezeu va binecuvanta pe cel care stie sa astepte in rabdare.

II. Pe de alta parte, credinta se bazeaza pe nadejde, pe speranta. Ea are si aceasta conotatie. Rabdarea si speranta. Cand ne gasim la starea prezenta, la momentul in care ne gasim, la imprejurarile pe care le avem, le privim cu rabdarea credintei si pe viitor asteptam nadejdea celui care a fagaduit ca va fi cu noi. Numele Lui sa fie slavit in veac. Cu privire la aceasta rabdare si cu privire la speranta, Cuvantul Domnului ne spune in Epistola catre Evrei cap. 11 despre Moise –  24 Prin credinţă Moise*, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,  25 ci a vrut* mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26 El socotea ocara* lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire**. Evrei 11:24-26. Acestui om i s-a facut o fagaduinta. El a privit cu credinta  promisiunea lui Dumnezeu cu speranta  si in aceasi timp, conditia prezenta in care se gasea, cu rabdare. 

III. Credinta, de asemenea,  se intemeiaza si pe loialitate, pe credinciosia noastra, pe consecventa noastra. Va trebui, in zilele anului 2017, sa fim fideli lui Dumnezeu ceas cu ceas. Va chem sa luam aceasta hotarare acum: Fideli lui Dumnezeu ceas cu ceas. In fiecare zi sa ne inarmam cu rabdare. In fiecare zi sa privim viitorul cu speranta. Cel care a fagaduit este credincios si isi va implini fagaduinta. Slavit sa fie numele Lui. Si in fiecare ceas, in fiecare zi sa fim loiali. Cel neprihanit va trai prin credinta.

Acest cuvant a lui Dumnezeu poate sa ne dea viata. Cel neprihanit va trai prin credinta. Acest cuvant a lui Dumnezeu ne poate ridica, ne poate intari, ne poate da viata. Nu stim prin ce vom trece, dar tineti minte, cel neprihanit va trai prin credinta. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom face parte din biruitori. Sa fim loiali. Ceea ce ne ramane noua de facut, sa fie facut.

Notite pana la minutul 80:00, mai sunt aprox 30 de minute din predica.

Nelu Brie – Taina Intrupării lui Hristos

nelu-brie

TEXT Evrei 1:1-9

1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri* şi în multe chipuri, Dumnezeu,
2 la sfârşitul* acestor zile, ne-a vorbit** prin Fiul, pe† care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin†† care a făcut şi veacurile.
3 El, care* este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine** toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut† curăţirea păcatelor şi a şezut†† la dreapta Măririi, în locurile preaînalte,
4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a* moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.
5 Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul* Meu, astăzi Te-am născut”? Și iarăşi: „Eu** Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu”?
6 Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel Întâi Născut*, zice: „Toţi** îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”
7 Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face* îngeri ai Lui, şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”;
8 pe când Fiului I-a zis: „Scaunul* Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.
9 Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a* uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”

Nelu Brie: In aceasta seara, cu ajutorul Domnului, vom cerceta impreuna Scripturile. Vom vorbi despre taina intruparii, cautand  cat e de posibil, cat ne este dat noua sa intelegem, sensul adanc al acestei intrupari. Cine este oare Domnul Isus? Cum trebuie sa intelegem universul interior al fiintei Sale- Taina Intruparii. Domnul Isus este Dumnezeu adevarat. Domnul Isus este om adevarat. Domnul Isus nu este pe rand, Dumnezeu, ca dupa ce incheie acest rol, sa-l ia pe cel de om. Ca apoi, implinind pe cel de om, sa il preia pe cel de Dumnezeu si asa sa schimbe intre ele rolurile, fiind cand una, cand alta. Domnul Isus este o persoana unica, in acelasi timp El este Dumnezeu si deopotriva om. Este Domnul si Mantuitorul nostru. Slavit sa-i fie numele Lui.

In vremea in care noi traim, identitatea Domnului nostru Hristos este inteleasa cu confuzie si greseli in unele cercuri, chiar in unele cercuri evanghelice. Constat cu un soi de ingrijorare ca invataturi, de tip Arian sau semi-Arian, au inceput sa fie propovaduite in anumite cercuri  evanghelice:

  • invataturi care contesta divinitatea Domnului Isus,
  • invataturi care contesta ca El este una cu Tatal,
  • invataturi care contesta realitatea Sfintei Treimi: a Tatalui, a Fiului, a Sfantului Duh,
  • invataturi care apoi deriva in tot felul de aspecte practice pe care le putem sesiza, cu incepere de la felul in care este abordata rugaciunea si continuand chiar pana la felul in care este inteles botezul in apa.

In seara aceasta vom vorbi despre taina intrupari lui Hristos. Vom dovedi cu dovezi din Sfanta Scriptura ca:

  • Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu adevarat, este Dumnezeu deplin. Apoi, vom dovedi ca:
  • Domnul Isus este om, este om adevarat, om ca oricare dintre oameni.
  • Apoi vom vorbi despre felul in care Dumnezeirea si umanitatea, omenirea, sunt puse impreuna in Hristos, intr-o singura persoana.
  • In incheiere, o sa vorbim despre mesajul acestei taine. Ce cere intelegerea acestei taine?

I. Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu

El este Dumnezeu deplin. Numele Lui sa fie binecuvantat! Inca de cand a fost descoperit la botez, Dumnezeu a rostit prin glasul ceresc, cuvintele: Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc toata placerea. Asa L-au recunoscut si demonii din cei pe care-i stapaneau, strigau cu putere: razvratinduse: Te stim cine esti. Esti Fiul lui Dumnezeu. APostolii, in numele lor, Petru, L-au recunoscut pe Domnul Isus ca Fiu al lui Dumnezeu. Cand Domnul Isus i-a intrebat: Voi cine ziceti ca sunt? Petru a raspuns in numele celorlalti: Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Numele Domnului sa fie binecuvantat. Cand Domnul a fost crucificat, El a fost afirmat la cruce de centurionul roman in aceeasi identitate si calitate de Fiu a lui Dumnezeu. „Omul acesta, sfantul acesta,” a spus centurionul, „cu adevarat era Fiul lui Dumnezeu.”

Intrebarea care se ridica este: In ce fel este Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu? In ce fel intelegem identitatea Lui divina? (de la minutul 63:00-70:00)

Predica incepe la minutul 1:03:00 sau 63:00

Nelu Brie – Taina Intuparii lui Hristos 25.12.2016

 

Nelu Brie – Cum oare ar dori Dumnezeu să sărbătorim acest Crăciun?

nelu-brie

Cartea profetului Isaia osandeste un fel al oamenilor de a fi. Profetul spunea din partea lui Dumnezeu, Domnul vorbea prin gura lui zicand: Nu pot vedea unita sarbatoarea cu nelegiuirea.

Text ioan 1:1-14
1 La început era* Cuvântul, şi Cuvântul era cu** Dumnezeu, şi† Cuvântul era Dumnezeu††.
2 El* era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
4 În El* era viaţa, şi** viaţa era lumina oamenilor.
5 Lumina* luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
6 A* venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7 El* a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9 Lumina* aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume**.
10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai* Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12 Dar tuturor* celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13 născuţi* nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14 Şi* Cuvântul S-a făcut trup** şi a† locuit printre noi, plin de har†† şi de adevăr. Şi noi am*† privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

Nelu Brie – Dumnezeu a binecuvantat omenirea, purtandu-i de grija, lasand peste noi multe daruri, daruri prin care-si arata fata de noi buna vointa. Socot ca unul dintre darurile pe care le-a lasat Dumnezeu noua, oamenilor, este sarbatoarea. SARBATOAREA ESTE UN DAR DE LA DUMNEZEU. E randuit ca pe parcursul unui an intreg sa fie asezate multe sarbatori cu profunda semnificatie crestina. Potrivit invataturii Cuvantului lui Dumnezeu, in credinta crestina se gasesc cel putin patru momente de mare semnificatie, de mare importanta.

Primul eveniment este intruparea Domnului nostru Hristos. El s-a petrecut in Betleem, in iesle. Acolo, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aratat omenirii, nascandu-se prin sfanta fecioara Maria. Isus Hristos s-a facut om. Al doilea moment s-a petrecut dupa multi ani, dupa ce Mantuitorul a umblat printre oameni plin de har si de adevar la sfarsitul misiunii Sale mesianice. Incununand aceasta misiune, Domnul Isus a mers la cruce si a luat asupra Sa pacatele omenirii. Momentul al doilea este jertfirea Domnului nostru Isus Hristos care s-a petrecut pe crucea asezata pe dealul Golgota in apropierea Ierusalimului. Isus Hristos a murit pentru noi. Daca nasterea Lui este sarbatorita la Craciun, moartea Lui este sarbatorita la Vinerea Mare. Momentul al treilea este invierea. La trei zile dupa ce Isus a fost pus in mormant, Dumnezeu L-a inviat. Patra de pe mormanul in care a fost pus a fost data la o parte. Triumfator, Isus, Fiul lui Dumnezeu, a iesit din mormant. El este viu in vecii vecilor. Invierea Lui este sarbatorita la Paste. A urmat apoi inaltarea la cer a Domnului Isus, inaltare care a fost confirmata de al patrulea moment, eveniment de mare insemnatate pentru crestini. Pogorarea sfantului Duh, care a fost dat de Dumnezeu ca o confirmare a faptului ca Isus Hristos a fost inaltat. Este scris ca Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat un nume care este mai presus de orice nume. Si orice limba sa marturiseasca spre slava lui Dumnezeu ca Isus Hristos este Domnul. Ca Petru sa spuna: „Si acum, odata ce s-a inaltat, a turnat ce vedeti si auziti.” Adica, a turnat darul Sfantului Duh. Acest eveniment, coborarea Sfantului Duh, Il sarbatorim la Rusalii sau la Cincizecime.

Ne gasim acum in fata unui nou ciclu: Nasterea lui Isus, moartea lui Isus, invierea lui Isus si pogorarea Sfantului Duh. Vorbim in aceste zile despre nasterea Domnului Isus Hristos. Aceasta sarbatoare este o sarbatoare caracterizata de bucurie. Exista o emotie aparte in sarbatoarea nasterii Domnului nostru Hristos. Nota dominanta este bucuria. Si celelalte sarbatori sunt frumoase. Si-n ele se gaseste bucurie. Dar, parca sarbatoarea nasterii Domnului  nostru are ceva aparte. Si as zice ca aici in partile noastre de lume are ceva cu totul aparte. Ii multumim lui Dumnezeu ca ne gasim aici. Imi aduc aminte ca acum cu cativa ani buni in urma, ma gaseam in Australia tocmai de sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Hristos. Eram foarte curios sa vad  atmosfera, in toiul verii, la 35 grade caldura, ce-o fi, cum va fi? Si, a venit si acolo Mos Craciun, numai ca era in pantaloni scurti. Mi s-a parut tare ciudat si nepotrivit. Dar, asa era. Revin, spunand ca aici in partile noastre, sarbatoarea Nasterii Domnului, cu colindele care ni le-a dat Dumnezeu, cu aceste obiceiuri frumoase de a ne vizita unul pe celalalt, cu imprejurari ca acea din aceasta seara, incarca cu bucurie sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Hristos.

Ne ramane pentru seara aceasta sa cautam raspuns la o intrebare: Cum, oare, ar dori Dumnezeu sa sarbatorim acest Craciun? Mai este o saptamana. Ma gandesc ca unii dintre dvs. ati facut pregatiri. Am stat de vorba cu unii pe care v-am vazut in fata unor calatorii. Calatorii care se leaga de felul in care doriti sa sarbatoriti aceste sarbatori. Dincolo de planurile pe care ni le facem, dincolo de asteptarile  pe care le avem, dincolo de alergare si alergare, ramane intrebarea: Cum vrea oare Dumnezeu  sa sarbatorim a ceste sarbatori.

Cartea profetului Isaia osandeste un fel al oamenilor de a fi. Profetul spunea din partea lui Dumnezeu, Domnul vorbea prin gura lui zicand: Nu pot vedea unita sarbatoarea cu nelegiuirea. Pentru foarte multi dintre semenii nostri, sarbatoarea aceasta nu este decat un bun prilej  de a-si inmulti pacatele. Din nefericire, asa este. Tot felul de petreceri, tot felul de actiuni, activitati care le incarca si le impovareaza sufletul cu si mai multe pacate. Sa fie oare felul in care Dumnezeu isi doreste sa ne sarbatorim? Ci siguranta ca nu. Ce putem oare spune, potrivit Sfintelor Scripturi, cu privire la aceasta intrebare? Cum ar trebui oare sa sarbatorim sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Hristos? Ingaduiti-mi in aceasta seara sa sugerez trei raspunsuri.

Sunt convins ca trebuie sa sarbatorim sarbatoarea Nasterii Domnului intelegand…

(Pana la minutul 1:22 sau 82:00, mai sunt aprox 33 de minute din predica)

Nelu Brie – La ce ajuta Porunca: ”Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita”?

man praying FOTO anthonyfrasier.com-

  • Dorinta noastra arzatoare este sa fim lui Dumnezeu credinciosi pana la moarte. Cand ne-am botezat in apa, si cei mai multi dintre cei prezenti ne-am botezat in apa, am luat aceasta juruinta  ca vom fi lui Dumnezeu credinciosi pana la moarte. Ramanerea in aceasta juruinta tine foarte mult de felul in care ducem lupta rugaciunii. Caderea de la credinta nu se intampla de-o data. Rare sunt acele situatii cand cineva de-o data, fara veste, se intampla sa cada cu rasunet. Caderile cele mari se intampla progresiv. Si printre primele lucruri pe care un om, care urmeaza sa cada de la credinta, le paraseste, acela este rugaciunea. 
  • Isus a zis: Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. In seara aceasta as dori sa ne uitam la aceasta porunca a Domnului nostru Isus  si sa invatam din ea cateva lucruri.  Imprejurarea in care Domnul Isus a spus porunca e legata de ultimele zile din viata Sa. Aceste cuvinte, intai de toate, ne arata adevarul ca fiecare dintre noi, fiecare om este vulnerabil la ispita.

Luca 22:31-34; 39-46

31 Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana* v-a cerut să vă cearnă** ca grâul.
32 Dar Eu* M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te** vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”
33 „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.”
34 Şi* Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.”

39 După ce* a ieşit afară, S-a** dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
40 Când* a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”
41 Apoi* S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,
42 zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu* voia Mea, ci a Ta.”
43 Atunci I s-a arătat un înger* din cer, ca să-L întărească.
44 A* ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
45 După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare
46 şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă*, ca să nu cădeţi în ispită.”

nelu-brieNelu Brie: Stimati frati, dorinta noastra arzatoare este sa fim lui Dumnezeu credinciosi pana la moarte. Cand ne-am botezat in apa, si cei mai multi dintre cei prezenti ne-am botezat in apa, am luat aceasta juruinta  ca vom fi lui Dumnezeu credinciosi pana la moarte. Ramanerea in aceasta juruinta tine foarte mult de felul in care ducem lupta rugaciunii. Caderea de la credinta nu se intampla de-o data. Rare sunt acele situatii cand cineva de-o data, fara veste, se intampla sa cada cu rasunet. Caderile cele mari se intampla progresiv. Si printre primele lucruri pe care un om, care urmeaza sa cada de la credinta, le paraseste, acela este rugaciunea.

Isus a zis: Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. In cuvintele Sale din Evanghelii, Domnul nostru Isus ne-a lasat multe porunci. Spre ex., El a spus: Pocaiti-va, ca Imparatia cerurilor este aproape. Alta data a spus: Vino dupa Mine. In alta imprejurare a spus: Bucurati-va in incercari. Ca apoi sa continue zicand: Nu va ingrijorati de nimic. Sau: Intoarce si obrazul celalat. Sau porunca: Iubiti pe vrajmasii vostri. In alta imprejurare, Domnul nostru Isus a spus: Spalati-va picioarele unii altora. Iata cate porunci le-a rostit Domnul nostru Isus.

Dintre multele porunci rostite de Domnul nostru Isus, in aceasta seara, am ales sa ne oprim la una dintre ele si anume: porunca- Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. Asa a spus Domnul nostru Isus. Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. El, care e Dumnezeu, e Mantuitorul nostru si Domnul nostru. El, care cunoaste toate tainele. El, care are toata puterea si ne poate veni in ajutor. Cu toate acestea, El spune: Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita.

Cateodata ne este dat sa auzim pe unii spunand ca ei sunt tari, ca ei pot birui. Ca n-au ei cum sa alunece si sa cada. Se lauda, asa cum se lauda alta data Petru. Dar, cine poate stii ce aduce ceasul de maine? Cine poate stii ce e dupa colt? Cine poate stii in ce chip se arata diavolul si de-o data totul se destructureaza, se reaseaza, se darama. Totul devine cum nici nu poate banui omul.

Isus a zis: Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. In seara aceasta as dori sa ne uitam la aceasta porunca a Domnului nostru Isus  si sa invatam din ea cateva lucruri. Cel putin trei mari adevaruri sunt asezate in aceasta porunca a Domnului nostru Isus.  Imprejurarea in care Domnul Isus a spus porunca e legata de ultimele zile din viata Sa. Era impreuna cu ucenicii Sai si chiar in seara in care a asezat Cina Domnului, in care a spalat picioarele ucenicilor Sai si in care le-a lasat cuvinte de ramas bun, inainte ca sa mearga in Ghetsimane sa se roage, inainte ca sa fie arestat, judecat, crucificat si ingropat, Isus a avut cu ucenicii Sai o stare de vorba in care vorbire, printre altele, le-a spus: Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. As vrea sa observam ca aceste cuvinte ale Domnului Isus sunt printre ultimele cuvinte lasate ucenicilor Sai. Printre ultimele cuvinte. Dupa ce a spus atatea in trei ani si jumatate, inainte ca sa fie arestat, inainte sa fie luat dintre ucenici, sa nu-i mai poata invata asa cum i-a invatat pana atunci, printre ultimele Lui cuvinte au fost acestea: Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita.

Aceste cuvinte, intai de toate, ne arata adevarul ca fiecare dintre noi, fiecare om este vulnerabil la ispita. Exista in natura noastra omeneasca  slabiciunea si vulnerabilitatea in fata ispitei. Cand Domnul Isus Hristos spune „Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita”, prin acest indemn El arata ca exista pericolul sa cadem in ispita. Exista riscul sa cadem in ispita. Purtam in noi o fire pamanteasca. Si in aceasta fire pamanteasca exista zone de vulnerabilitate si de slabiciune. Si pe fondul acelor slabiciuni si vulnerabilitati, putem sa cadem in ispita. Lui Petru, Isus Hristos ii spune: Roaga-te sa nu cazi in ispita. De ce i-a spus sa se roage daca nu era posibila caderea? Este posibila caderea. Si va intreb: pentru noi este posibila? Este posibila pentru fiecare dintre noi. Asa ca indemnul Domnului nostru Hristos este un indemn de actualitate. Vulnerabilitatea in fata ispitei vine din pricina faptului ca in firea noastra pamanteasca  exista aceste slabiciuni. Avem in noi o natura sensibila la pacat. Vulnerabila, care are in ea niste slabiciuni nebanuite.  Iacov spunea: Ferice* de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa** vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nimeni (atentie, va rog) când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

Dar, de unde vine atunci ispita? Unii vor zice: de la diavolul. Si de la diavolul vine. Gasim locuri in Scriptura in care ni se spune ca diavolul a ispitit. Si va ispiti. Dar mai e ceva. Iacov continua zicand: 14 Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. (Iacov 1:12-14) Iata ca purtam in noi, in natura noastra omeneasca, in firea noastra pamanteasca aceasta samanta a raului, aceasta slabiciune si vulnerabilitate la ispita. Avand in vedere acestea, Isus Domnul ne invata cum sa biruim. Calea pusa de El in fata noastra este: Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. Eu asa imi inchipui, asa inteleg ca in firea noastra omeneasca, in natura noastra omeneasca, pacatoasa exista zone de slabiciune. Puncte slabe ca un lant care are mai multe verigi. E o veriga slaba acolo. Si lantul se rupe nu unde e veriga tare , ci unde e veriga slaba. Poti sa ai 100 de puncte tari si unul slab. Se va rupe unde-i slabiciunea, nu unde-i puterea. In firea noastra omeneasca exista asemenea locuri de slabiciune. Se gasesc ascunse in noi, oamenii. Pofte, pofte grozave , patimi pacatoase.

Lucruri teribile sunt ascunse in firea noastra pamanteasca, asa ca niste monstri din aceia cum si-au imaginat oamenii in vechime ca ar fi  tinuti in temnite ale pamantului legati in lanturi. Asa, in firea noastra omeneasca, sunt slabiciunile. Daca cineva nu-i atent si umbla in zonele acelea si dezleaga, desface lanturile, deschide usile temnitei si sloboade fiara aceea in libertate, nu te teme. Dupa aceea nu o mai poti controla. Odata eliberata pofta, odata starnita patima aceea, odata dezlegata si eliberata, pune ea control. De aceea, ap. Pavel scrie nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. – Romani 13:14 Exista asa ceva in om. Daca cineva nu-i atent si in zonele din firea lui pamanteasca  in care se gasesc slabiciunile acelea, El stimuleaza, hraneste, anima, atata, odata trezite poftele acelea, nu le mai poate controla. Si pun ele stapanire. Cineva odata spunea, un tanar: nu stiu ce sa ma fac ca ma gandesc numai la lucruri murdare. Tot felul de ganduri pacatoase, murdare, imi trec prin minte. Ce sa fac sa scap de ele? Apoi, intrebarea a fost: dar, tu la ce te uitiCe privesti tu cu ochii tai? Cu ce iti hranesti mintea ta? Si din vorba in vorba, ne-am dat seama ca are multa slabiciune in lucrurile lumesti pe care le privea si pe internet si la televizor. Pai, daca in moara mintii pui gunoi, ce iese pe acolo pe unde iese faina? Tot gunoi, macinat. Mai fin, dar gunoi. Procesat, dar tot gunoi.

Acum, intorcandu-ne la cuvintele Domnului nostru Isus, ap. Pavel  zice: De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. – Coloseni 3:5 Isus Hristos a spus: Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. Avem o fire pamanteasca pacatoasa, vulnerabila la ispita, in care se gasesc pofte ascunse, nebanuite. Pofte, care odata trezite, nu mai pot fi controlate. Si astea se gasesc in noi. David nu banuia ce se ascunde in el, pana intr-o zi. Nici Petru nu s-a stiut in stare sa-l tradeze pe Isus. Ba, chiar a indraznit sa-L contrazica pe Domnul Isus si sa-I spuna: „Doamne, eu, si la moarte merg cu Tine.” Si era hotarat. Petru n-a fost lipsit de sinceritate. El n-a vorbit vorbe mari rostite de pe buze. Eu cred ca le-a spus din inima ca Petru e om sincer, dar slab si inconstient de slabiciunea lui. Asta a fost problema. Isus i-a spus: Roaga-te sa nu cazi in ispita.

(Notite din primele 15 minute, mai sunt aprox. 23 de minute din predica.)

Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti – Aniversare 40 de ani – 7-9 Octombrie – Eveniment special intitulat: „Învățământul teologic în Biserica Penticostală: istorie și perspective”

institutul-teologic-penticostal-din-bucuresti-aniversare-40-de-ani

Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti – Aniversare 40 de ani de la inceperea activitatii

Celebrare 40 de ani de existență ITPB

vezi articolul

Cazarea partcipanților se va face la Rin Grand Hotel din Calea Bucureștilor, nr.255 A, Otopeni. (Click aici pentru a vizualiza harta). Pentru a evita traficul din București, recomandăm celor care vin cu mașina din nordul și vestul țării să folosească ruta Brașov (DN1).
Program Jubileu 40 ani
„Învățământul teologic în biserica penticostală română: istorie și perspective”  
Vineri, 07 Octombrie 2016
12.00-17.00 – Cazarea și înscrierea participanților
17.00 – 18.00 – Cina
18.00- 21.00 – Sesiunea I
Sâmbătă, 08 Octombrie 2016
08.00 – 09.00 – Mic dejun
09.00 – 11.00  – Sesiunea II
11.00 – 11.30 – Pauza cafea
11.30 – 13.30 – Sesiunea III
13.30 – 14.30 – Masa de prânz
14.30 – 16.30 – Sesiunea IV
17.00 – 18.00  –  Deplasarea spre campusul ITP
18.00 – 19.00  – Vizitarea campusului ITP
19.00 – 20.00  – Cina la ITP
20.00 – Deplasarea spre Hotel Rin
Duminică, 09 Octombrie 2016
Festivitatea de deschidere a Anului universitar 2016-2017
(Biserica Penticostală Filadelfia, str. Sebastian, nr.43)
9.00 -12.00 – Festivitatea de deschidere a anului universitar 2016-2017
13.00 – 14.30 – Masa de prânz (Hotel Rin)

Stimați frați,
Salutări sfinte din partea Domnului nostru Isus Hristos!

Anul acesta Institutul Teologic Penticostal din București sărbătorește 40 de ani de existență și 20 de ani de când își desfășoară activitatea în actualul campus. Cu acest prilej, ITPB va organiza, în perioada 7-9 octombrie, un eveniment special intitulat: „Învățământul teologic în Biserica Penticostală: istorie și perspective”. Vom fi onorați să îl avem împreună cu noi, alături de alți vorbitori, pe dr. Lamar Vest, președintele Seminarului Teologic Penticostal din Cleveland Tennessee.

La acest eveniment sunt invitați toți absolvenții ITPB din țară și diaspora, păstorii din bisericile penticostale și toți cei care într-un fel sau altul susțin școala noastră. Cazarea partcipanților se va face la Rin Grand Hotel din Calea Bucureștilor, nr.255 A, Otopeni, unde vor fi organizate și întâlnirile în plen (vineri seara, 7 octombrie, și sâmbătă, 8 octombrie).
Costurile acestor zile vor fi de aproximativ 450 lei/persoană (cazare hotel și masă). În ziua de duminică, 9 octombrie, sărbătoarea va continua la biserica Filadelfia, din strada Sebastian, nr.43, București, unde va avea loc deschiderea noului an universitar 2016-2017. După serviciul divin, invitații sunt așteptați în campusul ITPB, din b-dul Uverturii, nr.210-220, unde va fi servită masa de prânz.

Vă rugăm să confirmați participarea dumneavoastră la adresa de e-mail: itpbucuresti.comunicare@gmail.com

Vă așteptăm cu drag!

Din partea ITPB,
Rector, Pastor Lector univ.dr. Ioan Brie

https://www.facebook.com/institutulteologicpenticostal/?fref=ts

Nelu Brie – Care este misiunea bisericii penticostale romane in diaspora Americana si Canadiana?

Nelu Brie FOTO by

Nelu Brie FOTO by Smarties Social Media (Facebook unde veti gasi albume de poze de la Conventie)

Ce va fi peste 30 de ani? 50 de ani? Eu cred ca vor fi biserici de romani si atunci. In final, suntem la a 48-a conventie. Vor fi si atunci biserici si vor fi frumoase. Dar, ma doare sa spun, ca nu vor fi cu nepotii dvs. daca nu se face ceva.

Ce faceti pentru poporul care v-a primit, ce faceti? Pentru acesti oameni care traiesc o criza spirituala, pe care dvs. o vedeti mult mai bine decat reusesc eu sa o vad. Ce face biserica romana? Cred ca de la aceasta intrebare trebuie sa porneasca o viziune.  

Frati si surori dragi, avem o realitate pe care nu o putem ignora. Copiii dvs., nascuti aici, nu vorbesc limba romana. Nepotii dvs. nici atat. Intelesurile fine ale invataturii crestine nu poate sa ajunga in inima lor, in limba pe care o iubesc cel mai mult. Atunci intreb, ce-i de facut?

Nelu Brie – Care este Misiunea Bisericilor Penticostale Romane din Statele Unite?

Fragment din predica de la Cea de-a 48-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane din SUA si Canada. (Gasiti predica integrala in video de mai jos):

Nelu Brie:

Ce sa mai vorbim, pericolul din partea umanismului crestin, care a adus la divertisment religios in biserici. Inchinatorii din aceste biserici, care mustesc de gandire umanista, nu se mai tem de Dumnezeu si isi cauta implinirea propriilor dorinte. Sau pragmatismul care a facut din biserica o piata. Astea sunt vremurile pe care le traim. Astea sunt vremurile pe care le traim. Dati-mi voie sa va spun, stimati frati si stimate surori, ca suntem chemati in aceste vremuri de pe urma sa aparam invatatura sanatoasa a Domnului nostru Hristos. Sa nu cedam nici o palma. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne binecuvanteze.

Biserica, apoi, este chemata sa Il astepte pe Domnul Hristos cu o slujire sanatoasa, invatatura sanatoasa si mi-as fi dorit sa mai fi avut macar un ceas  sa spun despre asta, ca vad atata umanism in bisericile noastre. Bisericile transformate in sali de spectacol  si inchinatorii in consumatori. E dureros. Trebuie, in aceste vremuri de pe urma, bsierica lui Dumnezeu sa straluceasca. Si eu cred ca Biserica Penticostala Romana din Statele Unite are ceva de oferit poporului american si trebuie sa-i ofere. Si cu asta voi vorbi despre a doua responsabilitate a ei. Adica, chemare sau stare de pregatire. Biserica este chemata sa Il astepte pe Domnul cu o slujire sanatoasa. Pregatirea pentru venirea Domnului inseamna sa fim gasiti la locul  in care ne-a asezat Dumnezeu.

Fiecare este chemat sa aiba o slujba. Fiecare a primit de la Dumnezeu un dar. Pentru fiecare dintre noi exista o misiune, un loc, o lucrare de facut. Pe pamant suntem straini si calatori. Dar cum a zis Nicolae Steinhard: nu turisti. Noua ni se cere sa asteptam slujind. Asteptarea nu este o forma de pasivitate, de stat cu ochii pierduti in gara in care nu mai vine trenul. Biserica asteapta in ogor. Biserica asteapta slujind. Noua nu ni se cere sa fim ocupati cu asteptarea, noua ni se cere sa fim ocupati cu lucrarea. Si lucrandsa asteptam. Asa asteapta biserica sa vina mirele. Ni se cere sa slujim. Stapanul plecat in calatorie din pildele asteptarii, lasa fiecarui slujitor lucrarea lui. Portarul trebuie sa stea sa astepte. Slujitorul, pus mare peste celelalte slugi, trebuie sa-si faca datoria. Si ce este interesant de observat  este ca Domnul Isus alege ca modele ale asteptarii, categoriile de jos.

Modelele asteptarii sunt categoriile de jos: niste fete, domnisoare de onoare in anturajul unei mirese. Un portar.. pe scara ierarhica, a sclavilor. Dupa intelegerea  greco-romana, cel mai de jos sclav dintre sclavi era portarul. Ma gandesc ca Isus a ales aceste categorii defavorizate pentru ca a stiut ca ei, cei de jos, stiu mai mult despre asteptare decat stapanii si regii. Stiu mult mai mult despre asteptare. Ei n-au agenda lor. Ei asteapta. Si asteapta slujind, cu ochii in zare ca poate sa vina oricand Domnul lor. Asa ne-a chemat Domnul Isus sa asteptam. Ni se cere sa ne concentram pe acel lucru anume care ni s-a dat. Ni se cere sa fim gasiti facand ceva. Facand potrivit cu chemarea noastra si cu slujirea la care Dumnezeu ne-a chemat. Ni se cere sa slujim, in acealasi timp, detasati. Exista un risc, riscul de-a te lasa prins in asteptare. Prins in lucrare. Ni se cere sa ne detasem, sa stam in acest veac cu gandul la Cel care va veni. Dumnezeu sa ne ajute sa ne binecuvanteze.

Dati-mi voie, in acest moment al propovaduirii, sa ridic doua intrebari grele:

Am meditat mult in aceste zile si m-am rugat mult. Prima intrebare este, s-a vorbit despre misiunea bisericii: care este misiunea bisericii penticostale romane in diaspora americana si canadiana, in mijlocul acestor doua natiuni? Ce faceti in Romania stim si multumim frumos. De n-ati fi fost dvs., am fi inchis poate Institutul Teologic. Stim ce faceti acolo. Dar, va intreb: ce faceti pentru poporul care v-a primit, ce faceti? Pentru acesti oameni care traiesc o criza spirituala, pe care dvs. o vedeti mult mai bine decat reusesc eu sa o vad. Ce face biserica romana? Cred ca de la aceasta intrebare trebuie sa porneasca o viziune.

Si apoi, a doua intrebare grea: Ce face biserica penticostala romana pentru copii, pentru adolescenti, pentru tinerii care ii iubim ca pe ochii nostri din cap si care nu mai viseaza romaneste? O fata a cantat o cantare tare frumoasa, despre parintele ceresc. Nu m-am abtinut, am mers sa o felicit. Am intrebat-o daca a inteles. A zis ca ‘da’. Dar inainte ca sa ne despartim a intrebat: si ce inseamna cuvantul parinte?

Frati si surori dragi, avem o realitate pe care nu o putem ignora. Copiii dvs., nascuti aici, nu vorbesc limba romana. Nepotii dvs. nici atat. Intelesurile fine ale invataturii crestine nu poate sa ajunga in inima lor, in limba pe care o iubesc cel mai mult. Atunci intreb, ce-i de facut? Ei n-au vina. Si nici nu e relevant sa spunem cine are, doar vedem problema. E suficient sa constatam. E normal ca ei sa vorbeasca in limba engleza. Dar e anormal ca noi sa nu facem ceva. Ei sa vor casatori, vor avea copii si in mod sigur, copiii lor nu vor vorbi nici cat parintii lor pentru ca va intreb: copiii dvs. vorbesc romaneste cu dvs.? Si atunci, ce vor face nepotii dvs.? Nu pot sa-mi refuz intrebarea ca dorim prin frumoasele noastre comunitati, biserici extraordinar de frumoase, care vor rezista generatiei acesteia.

Ce va fi peste 30 de ani? 50 de ani? Eu cred ca vor fi biserici de romani si atunci. In final, suntem la a 48-a conventie. Vor fi si atunci biserici si vor fi frumoase. Dar, ma doare sa spun, ca nu vor fi cu nepotii dvs. daca nu se face ceva. Si cred ca sunt doua directii:

Intai, se poate incepe in mod sistematic, perseverent si cu sacrificiu, si financiar daca trebuie, un program de invatarea limbii romane. Asta se poate face. Sa dea Dumnezeu sa se poata. Varianta a doua este sa sarim saltul cultural, pragul cultural si lingvistic si sa predicam in engleza. E prea serios ce vorbim aici. Eu stiu destul de putine ca sa pot sa spun ce ar trebui facut. Dar, dati-mi voie totusi sa observ ceva: trei momente din istoria poporului Israel. Doua, legate strict de fiinta poporului Israel si unul de biserica.

Cand au venit din robia asiriana, dupa 70 de ani de robie, nu mai stiau ebraica bibliei. Ajunsi in noua tara, Israel, ei vorbeau aramaica a celor meleaguri. Ezra si Neemia au decis impreuna cu alti intelepti sa traduca Biblia ebraica  in limba aramaica, asta a facut ca poporul a ales intre limba si adevar. Greu moment, dar n-au avut alta cale. La cateva sute bune de ani a aparut, in spatiul grecesc, o comunitate de evrei care nu a mai stiut nici aramaica. Vorbeau greceste. Aceste comunitati aveau sinagogi de limba greaca. In Alexandria s-a luat o decizie grozava: vom traduce Scriptura ebraica in greaca. Cand batranii de la Ierusalim au aflat acest lucru s-au scandalizat atat de mult incat au considerat  ca este o slujba pentru Dumnezeu  sa o arda cand le-a cazut in mana. Dar rezultatul curajos al acelei decizii a facut ca in toata lumea greceasca sa fie sinagogi evreiesti cu Tora, cu legile, cu legaturile cu Ierusalimul, cu taierea imprejur si jertfele de peste ani din Ierusalim. Dar, in greceste. Ciudat. Lectii ale istoriei. Cand Pavel a vizitat, acolo a predicat Evanghelia. Si acolo a gasit evrei din tata si din mama si evrei dintre greci si intre romani. Evrei dintre neamuri. Prozeliti.

Unde sunt membri americani in bisericile dvs. ? Aici ar fi saltul. Va rog foarte frumos sa-mi iertati indrazneala si sa-mi iertati greseala daca-i greseala de-a va impartasi povara mea. Sunt roman. Imi iubesc poporul. Imi iubesc limba. Si as vrea sa vad biserici de romani puternice vorbindu-se in limba romana in ele. Dar ma uit la acesti copii care n-au viitor in adunarile noastre. Daca ati gresit neinvatandu-i romaneste, sa nu gresiti mai departe lasandu-i in seama altora care-i vor invata ce vor vrea ei. Aceste lucruri am spus cu povara si cu drag in numele Domnului Isus.

Pe de alta parte, dati-mi voie sa va spun ca bsierica Domnului Hristos este chemata sa vegheze, sa se pregateasca  in asteptarea venirii lui Hristos cu o morala sanatoasa. De aceea, preaiubitilor, fiti gata. Siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina si in pace. Dumnezeu este sfant. Voia Lui este sfintirea noastra. Biblia ne spune ca in Imparatia lui Dumnezeu vor intra  doar aceia care vor trai in sfintenia Domnului nostru Hristos. Traim vremuri in care poporul lui Dumnezeu are o nevoie de o trezire spirituala in vederea sfintirii. Sunt multi oameni religiosi, putini sfinti. Din nefericire, stari de pacat precum minciuna, fatarnicia, vorbirea de rau, mandria, consumul de alcool, fumatul, imbuibarea, lipsa de etica in relatiile conjugale. Cupluri care se inspira din pornografie. Masturbarea, lenevirea, gelozia toate acestea au slabit vina poporului lui Dumnezeu.

Se cere trezire si sfintire. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne binecuvanteze. La asta suntem chemati. E voia lui Dumnezeu ca in aceasta vreme sa o rupem cu pacatul si sa fim aproape de Domnulnostru Hristos. Cred ca darul frumos care-l puteti face acestei natiuni este o comunitate sfanta. O invatatura curata care face misiune aici. Misionarii nostri dragi pleaca in tari straine si muncesc pe coate, pe branci sa invete limba poporului si sa vorbeasca acel popor. De aici ar trebui invatat ceva. Statele Unite, poporul acesta  are nevoie de etosul, de spiritualitatea, de vlaga pe care a pus-o Dumnezeu si sa stiti ca nu o avem de la noi. Tot de la El o avem, dar am stiut sa o conservam mai bine. Si trebuie sa o redam. Dumnezeu sa lucreze.

Pregatirea si asteptarea Bisericii! – Nelu Brie

Nelu Brie – La proba focului

Nelu Brie

Dumnezeu ne lasa sa facem ce vrem, dar la urma ne evalueaza lucrarea. Evaluandu-ne lucrarea, El ne cantareste si ne rasplateste potrivit cu ceea ce am facut. 

Cei mai multi, dintre cei prezenti in seara aceasta aici, ati avut un moment in care v-ati intors la credinta. Marea majoritate dintre noi ne-am botezat in apa. Marea majoritate slujim lui Dumnezeu si aspiram la o rasplata pe care Dumnezeu ne-o va da. Locul din Scriptura pe care l-am citit in aceasta seara aduce un mare avertisment. Exista primejdia, pericolul, sa-ti pierzi rasplata…..

Asupra textului 2 Corinteni 5:10-14 Se ridica aici o intrebare: oare ce sa aiba in vedere apostolul Pavel prin aceste categorii de materiale? Sa reprezinte oare aurul, argintul , pietrele scumpe in intelesul apostolului, sa fie avute in vedere prin acestea faptele neprihanite ale celor sfinti? Si cand vorbeste despre lemn, fan, trestie, sa aiba in vedere slabiciunile, greselile, pacatele chiar? Despre asta sa fie, spunandu-ne, cu alte cuvinte, daca un crestin nascut din nou face pacate, el va fi mantuit, dar ca prin foc; insa nu o sa aiba nici o rasplata. Asta? NU!

Nelu Brie – La proba focului

1 Corinteni 3:10-15

10. Dupa harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un mester-zidar intelept, am pus temelia, si un altul cladeste deasupra. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra. 11. Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos. 12. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, 13. lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. 14. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea ramane in picioare, el va primi o rasplata. 15. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc.

NELU BRIE:

Dumnezeu are un mod al Lui de-a lucra. Are un mod de-al Lui de a actiona. El intotdeauna actioneaza potrivit legilor Sale, potrivit principiilor  pe care in parte ni le-a descoperit. Unul din principiile dupa care Dumnezeu si in acord cu care Dumnezeu lucreaza este si anumitul principiu al evaluarii. Dumnezeu evalueaza. Dumnezeu evalueaza chiar si propria Sa lucrare. Cerceteaza propria Sa lucrare. Cand citim in cartea Geneza, putem sa observam ca dupa ce Dumnezeu a creat cerul, pamantul, omul, s-a uitat si a vazut ca ceea ce a facut este bine si s-a odihnit bucurandu-se de opera Sa, de lucrarea pe care a facut-o. De asemenea, Dumnezeu evalueaza, Dumnezeu cerceteaza lucrarea oamenilor. Oamenii sunt creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Sunt inzestrati cu libertate de a decide, cu capacitatea de a actiona. Dumnezeu ne lasa sa facem ce vrem, dar la urma ne evalueaza lucrarea. Evaluandu-ne lucrarea, El ne cantareste si ne rasplateste potrivit cu ceea ce am facut.

Biserica lui Dumnezeu, oamenii credinciosi de asemenea sunt evaluati. Lucrarea Evangheliei pe pamant, propovaduirea Imparatiei lui Dumnezeu. Rezultatul propovaduirii Imparatiei lui Dumnezeu este de asemenea evaluat. Exista un moment al socotelilor, al cernerii- un moment al cantaririi, al probei. Aduceti-va aminte ca in pildele Sale, Domnul Isus a zugravit acest adevar foarte bine sin intr-un mod si un accent a parte.

  1. Spre exemplu, in pilda Nuntii Fiului de Imparat, Domnul Isus a vorbit despre un moment al acelei nunti in care imparatul a intrat sa-si cerceteze oaspetii si sa vada cine are si cine nu are haina. Iar printre oaspetii Sai a gasit pe unul care indraznise sa intre inauntru fara haina de nunta. Acolo a fost o evaluare si judecata.
  2. Aduceti-va aminte de Pilda Celor Zece Fecioare care de asemenea contin acest element al evaluarii, al probei. Cinci dintre cele 10 fecioare au ramas afara fara posibilitatea  ca sa mai intre vreodata inauntru.
  3. Aduceti-va aminte apoi ca Domnul Isus, in pilda cu navodul. Imparatia lui Dumnezeu se aseamana cu un navod care a fost aruncat in mare si in el s-au prins tot felul de pesti si apoi cand a fost tras la mal, pescarii au inceput sa faca numaratoarea, evaluarea si sa separe pe cei buni de cei rai.
  4. In Pilda cu Neghina, regasim aceeasi tema. La vremea secerisului, stapanul tarinei va separa griul de neghina. Griul il va pastra in hambar, iar neghina o va arunca intr-un foc, intr-un cuptor aprins.

Aceasta tema a evaluarii se regaseste si in pasajul  pe care l-am citit in aceasta seara. Acest pasaj ne vorbeste despre o zi a Domnului, ne vorbeste despre un foc care ne va descoperi lucrarea fiecaruia. Si de observat este ca in acest pasaj, Cuvantul lui Dumnezeu se adreseaza bisericii, credinciosilor. Lor li se face acest mare avertisment. Lucrarea fiecaruia se va dovedi prin foc. Daca lucrarea e zidita de cineva pe temelie, ramane in picioare. Va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc.

Cei mai multi, dintre cei prezenti in seara aceasta aici, ati avut un moment in care v-ati intors la credinta. Marea majoritate dintre noi ne-am botezat in apa. Marea majoritate slujim lui Dumnezeu si aspiram la o rasplata pe care Dumnezeu ne-o va da. Locul din Scriptura pe care l-am citit in aceasta seara aduce un mare avertisment. Exista primejdia, pericolul, sa-ti pierzi rasplata.(74)

Intai de toate, trebuie sa observam ca viata spirituala, viata de credinta, umblarea cu Dumnezeu, comporta doua dimensiuni complementare- diferite si complementare. Aceste doua dimensiuni fac sensul acestui pasaj. Intr-o anumita categorie de texte din Sfanta Scriptura gasim ca cine crede in Isus Hristos nu este judecat.

  1. Spre ex. in Ioan 3:18 Cuvantul Domnului spune: Oricine crede in El, (adica in Isus Hristos), nu este judecat. Dar cine nu crede a si fost judecat pentru ca  n-a crezut in numele singurului Fiu a lui Dumnezeu.
  2. Ca apoi, in Ioan 5:24 sa avem cuvintele Domnului: Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica (va rog sa observati) si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.

In ambele pasaje pe care le-am observat, Mantuitorul spune ca cine crede in El, nu vine la judecata. Pe de alta parte, apostolul Pavel, in 2 Corinteni 5:10 ne spune altceva: Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Hristos. Va rog sa observati, Pavel spune: TOTI, inclusandu-se si pe el. ‘In fata scaunului de judecata a lui Hristos pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul  pe care-l va fi facut cand traia in trup.’ Sigur ca un cititor grabit al Sfintelor Scripturi ar putea sa spuna: Iata o contradictie ireconciliabila. Fie te duci la judecata, fie nu te duci la judecata. Nu pot fi impreuna ambele si ramane in picioare deopotriva. Si cu toate acestea, lucrurile sunt diferite. Cum sa intelegem oare aceasta aparenta contradictie? Intelesul consta tocmai in observarea acestor doua dimensiuni ale vietii spirituale.

Prima dimensiune tine de identiatea noastra, de relatia noastra cu Dumnezeu si de identitatea noastra crestina. A doua dimensiune tine de lucrarea care o facem pentru Dumnezeu, de activitatea noastra  in contextul identitatii noastre crestine. Relatia cu Dumnezeu are in vedere cunoasterea lui Dumnezeu. Aceasta dimensiune a vietii spirituale are in vedere relatia personala dintre credincios si Dumnezeu. O relatie care se bazeaza pe credinta, care incepe odata  cu pocainta de pacate. Relatie care-l conduce pe om la Dumnezeu si care prin lucrarea facuta de Duhul Sfant este transformat, este innoit, este nascut din Dumnezeu. Si in urma acestor transformari si schimbari dumnezeiesti, inima omului a fost innoita. Viata omului a fost  transformata. El a capatat infierea. El a fost nascut din Dumnezeu.  si acum este copil a lui Dumnezeu. Aceasta dimensiune a vietii spirituale are in vedere relatia cu Dumnezeu. O relatie, asa cum am spus, dundamentata pe credinta, pe harul lui Dumnezeu. O relatie care implica comuniunea si partasia noastra cu Dumnezeu. Relatie in urma careia capatam o identitate, identitatea de copil a lui Dumnezeu. Aceasta identitate, subliniez, se intemeiaza pe credinta. Este darul lui Dumnezei. Si in urma acestei relatii, in contextul acestei intelegeri a relatiei cu Dumnezeu, sufletul omului capata mantuirea. Aici nu este vorba de fapte. Aici, nu se are in vedere lucrarea pe care o face cineva pentru Dumnezeu. Aici este avuta in vedere relatia cu Dumnezeu bazata pe credinta. Si, atat.

A doua dimensiune a vietii spirituale are in vedere  ce se intampla dupa ce omul se intoarce la Dumnezeu. Aceasta, a doua dimensiune, se refera la lucrarea noastra, la slujirea noastra, la trairea noastra in faptele credintei. Aici este avut in vedere caracterul crestin. Aici sunt avute in vedere faptele bune, eforturile pe care le facem, trairea in disciplina spirituala. Aici se aseaza darnicia noastra, rugaciunea noastra, postul nostru. Aici este avut in vedere lucrarile pe care le facem in urma darurilor pe care le primim de la Dumnezeu. Fiecare este chemat sa slujeasca lui Dumnezeu potrivit darului sau, potrivit chemarii pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu. Unul este chemat sa faca o slujba. Altul este chemat sa sa faca o alta slujba. Unul slujeste pe Dumnezeu in biserica, spre exemplu, prin cantare, altul prin recitarea unor versuri. Altul inalta catre Dumnezeu rugaciuni. Altul prooroceste prin Duhul lui Dumnezeu. Trecand dincolo de spatiul eclesial, cel al slujbelor noastre de la adunare, sunt apoi oameni care slujesc facand bine celor din jur, ajutorand pe saraci, vizitand pe cei bolnavi, sprijinind pe un om sau pe altul. Toate acestea au in vedere lucrarea pe care suntem chemati sao facem pentru slava lui Dumnezeu. Aceasta lucrare este de asemenea foarte foarte importanta si ea face parte din dimensiunile vietii noastre duhovnicesti.

Iata, dar, cele doua dimensiuni:

  1. Relatia cu Dumnezeu este o dimensiune,
  2. Si cealalta dimensiune este slujirea noastra, lucrarea noastra pentru Dumnezeu.

Cand Scriptura spune ca cine crede in Isus nu merge la judecata, are inv edere ca acela care s-a angajat in relatie cu Dumnezeu prin credinta si a capatat mantuirea, un asemenea om nu va merge la judecata de apoi, judecata la care vor fi osanditi  cei care n-au crezut in Dumnezeu. Un asemenea suflet este mantuit. El nu se va duce la o asemenea judecata . Dimpotriva, el va avea parte de mostenire in Imparatia cerurilor.

Pe de alta parte insa, cand Scriptura, prin apostolul Pavel, spune ca toti trebuie sa ne infatisam in fata scaunului de judecata a lui Hristos, este avuta in vedere, aici, lucrarea pe care o facem pentru Dumnezeu. Lucrare care va fi evaluata si pe baza careia vom fi rasplatiti in Imparatia viitoare a lui Dumnezeu. Aceste doua dimensiuni ale vietii de credinta sunt mentionate de apostolul Pavel in Efeseni 2:8-10, foarte clar si explicit, va rog sa urmarim Scriptura:

8. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Aceasta dimensiune are in vedere relatia personala cu Dumnezeu. E vorba de mantuire, care nu e prin fapta. Ci, e prin credinta. E prin har. Cum spune versetul 9: 9. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. Pe baza acestei relatii cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, omul primeste mantuirea. Si cine a primit mantuirea, cine a crezut in Isus nu mai merge la  judecata.

Pe de alta parte insa, versetul 10 ne spune ca:

10. Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele.

Cel intors la Dumnezeu, cel nascut din Dumnezeu, cel infiat, cel mantuit pe baza credintei, incepe acum o viata noua. Si in aceasta viata noua este chemat sa umble in faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu. Si acum, in functie de ce face dupa momentul in care s-a intors la Dumnezeu, in ziua de apoi va fi rasplatit sau nu. Si nu-i tot una. Pasajul pe care l-am citit vorbeste despre judecata celor mantuiti, a caror lucrare in ziua de apoi va fi evaluata in vederea rasplatirilor. Despre asta vorbim. (83:00)

Ne intoarcem acum la pasajul pe care l-am citit si as dori sa observam ca Dumnezeu va judeca lucrarea facuta de fiecare dintre noi. Versetul 12 si 13 al textului nostru spune asa:

12. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, 13. lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. 

Ca oameni credinciosi ne rugam. Ca oameni credinciosi postim. Ca oameni credinciosi facem evanghelizare. Facem darnicie, binefaceri. Sprijinim pe oameni necajiti. Facem milostenii. Ca oameni ai lui Dumnezeu exprimam un caracter crestin, in mijlocul nostru, reprezentad lumina lui Dumnezeu printre oameni. Si am putea spune ca toate acestea sunt lucruri foarte bune pe care Dumnezeu le va rasplati. Si totusi, nu e chiar asa.

Apostolul Pavel ne arata ca lucrarea pe care o facem, buna, poate sa fie rasplatita…. sau nu. Un om mantuit, auziti cum spune: 15. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc. Mantuit pe baza relatiei cu Dumnezeu si rasplatit sau nu pe baza lucrarii pe care a facut-o pentru Dumnezeu. Dar, iata aici un om care a lucrat pentru Dumnezeu. El are o lucrare. Lucrarea lui… are o lucrare. 15. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Omul acesta nu se infatiseaza la judecata fara nici o lucrare. Omul acesta n-a stat inactiv. Omul acesta n-a fost un lenes. Asemenea lenesi nu pot aspira la mantuire. Omul acesta a fost harnic pe ogorul Evangheliei. Si cu toate acestea si-a pierdut rasplata. De ce oare?

fire_rewards aur, argint, pietre scumpe 2 Corinteni

EVALUAREA LUCRARII A CELOR CREDINCIOSI

Pana sa avem raspunsul la aceasta intrebare mai trebuie sa observam ca Dumnezeu in Cuvantul Sau, in mai multe locuri, arata ca va evalua lucrarea a celor credinciosi.

  1. In 2 Corinteni 5:10 apostolul spune: 10. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup. Va rog sa observati [cuvantul] „rasplata”.
  2. Ca apoi in Cartea Apocalips 14:13, Cuvantul Domnului sa spuna: 13. Si am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza!” Da, Dumnezeu este Cel care va rasplati pe cei credinciosi. Va rog sa observati acest detaliu. Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul! ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza!” Ca ei vor avea o rasplata. Dumnezeu a hotarat o zi cand va trece prin fata ochilor Sai, prin focul judecatii Sale, tot ce facem noi bun pentru Dumnezeu. Toata lucrarea si activitatea noastra crestina o va trece prin focul judecatii Sale. Si aceia se va numi „proba focului”.
  3. In al treilea rand, apostolul Pavel ne arata ca la proba focului este avuta in vedere calitatea lucrarii. Este avuta in vedere in mod deosebit esenta, substanta, lucrarii noastre si nu atat de mult dimensiunea sau forma lucrarii noastre. Ci, substanta lucrarii noastre. Iata cum vorbeste Pavel despre acest subiect sau pe marginea acestui subiect. 1 Corinteni 3:11 – 11 Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. 12 Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie (va rog  sa observati ce se poate cladi pe Hristos):aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie. Pe ce sunt asezate aceste materiale? Pavel spune: pe Hristos. E vorba de slujirea celor mantuiti. Care, in substanta ei, e reprezentata de aceste materiale impartite in doua categorii: materiale perisabile si materiale care dainuie- aur, argint, pietre scumpe. Perisabile, trecatoare: lemn, fan, trestie. Lucrarea fiecaruia va fi trecuta prin foc, spune apostolul Pavel.

Iata ca aici este avuta in vedere esenta lucrarii noastre. Aduceti-va aminte ca, alta data, Domnul Isus a vorbit despre doi oameni care si-au facut casa. Unul a pus temelia pe nisip si altul pe stanca. Si nu s-a avut in vedere dimensiunea casei, frumusetea casei, materialele din care a fost facuta casa. Ci, temelia. Acel detaliu care scapa privirilor trecatorilor grabiti. Dar e acolo temelia. Isus, Domnul, prin apostolul Pavel, ne invata ca inaintea lui Dumnezeu, ceea ce conteaza, este calitatea si esenta slujirii noastre. Si nu atat de mult forma pe care slujirea noastra o capata.

Se ridica aici o intrebare: oare ce sa aiba in vedere apostolul Pavel prin aceste categorii de materiale? Sa reprezinte oare aurul, argintul , pietrele scumpe in intelesul apostolului, sa fie avute in vedere prin acestea faptele neprihanite ale celor sfinti? Si cand vorbeste despre lemn, fan, trestie, sa aiba in vedere slabiciunile, greselile, pacatele chiar? Despre asta sa fie, spunandu-ne, cu alte cuvinte, daca un crestin nascut din nou face pacate, el va fi mantuit, dar ca prin foc; insa nu o sa aiba nici o rasplata. Asta? NU!

Nu e vorba aici de pacat. Atat aurul, cat si lemnul, atat fanul si trestia, cat si argintul si pietrile scumpe sunt deopotriva fapte bune. FAPTE BUNE. Slujire crestina. Nu-i pacat sau dreptate. Si una si alta sunt lucruri bune. Si una si alta poate fi rugaciune. Si una si alta poate fi milostenie. Si una si alta poate fi evanghelizare. Si una si alta poate fi darnicie, partea Domnului, zeciuiala la Casa lui Dumnezeu. CLASIFICAREA SE FACE DUPA ALTE CRITERII.

Ca nu-i vorba de pacat la mijloc, cel putin trei argumente:

  1. Primul argument- Va rog sa observati ca toate aceste materiale si aurul, ca si lemnul sunt zidite pe Hristos. Temelia este Hristos si pe aceasta temelie, deasupra, sunt construite aceste materiale. Edificiul, slujirea acelui om e facuta din acest material. Casa e din aur sau din fin. Tot casa e. Si e pe temelie. Si temelia este Hristos. Daca ar fi avut Pavel in vedere faptele vinovate ale celor ce isi pierd integritatea, ma intreb, cum poate cineva zidi pacatul pe temelia care este Hristos? Nu se poate. 
  2. Pe de alta parte, contextul pasajului ne arata ca la mijloc e vorba despre slujirea crestina. Mesajul este adresat unei biserici  care este invatata cum sa slujeasca lui Dumnezeu in asa fel incat in ziua de apoi sa aiba rasplata. Mesajul nu este adresat oamenilor din lume, spunandu-le ca daca traiesc in pacat, merg in iad. Ci, Cuvantul este adresat lucratorilor, slujitorilor, fratilor si surorilor din biserica din Corint, care sunt indemnati sa aduca lui Dumnezeu slujire de calitate. Ca sa aiba parte in cer de o rasplata.
  3. Al treilea si poate cel mai evident argument, si convingator, este tocmai ce spune apostolul Pavel in vers. 15. Ce se intampla sufletului a carui lucrare a pierit in foc? El a pus pe temelie lemn, fin, trestie. Focul a mistuit lucrarea lui. Ce se intampla cu un asemenea suflet? Auziti: va fi mantuit. Isi va pierde rasplata, dar va fi mantuit.  – 15. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc. Si atunci, intreb: Daca lemnul, finul si trestia care s-au mistuit in foc sunt pacate, de ce spune ca va fi mantuit, cata vreme Scriptura arata ca cine traieste in pacat, nu va fi mantuit. 

Iata ca aceste elemente, aceste substante, materiale care reprezinta slujire crestina nu-i pacat, ci lucru bun. Este slujirea noastra facuta de dragul lui Hristos. Slujire crestina. Slujirea noastra poate fi vrednica de rasplata sau mistuita in foc. Dvs. cei din cor, aceeasi cantare adusa inaintea lui Dumnezeu, cantata de 30 de oameni, Unul aduce aur si altul fin.Aceeasi cintare. Doua surori ies in fata adunarii cu un caiet de cantari in mana si canta Domnului o cantare. Una aduce pietre scumpe si alta, trestie. Aceeasi cantare. Nici una n-a pacatuit. Amandoua au slujit. Una are rasplata si alta, nu.

Care este atunci sensul acestei invataturi? Ce sa facem? Cum sa aducem slujirea noastra ca sa reziste la proba focului? Care sunt acele particularitati, acele detalii care ne califica in Ziua Domnului sa primim o rasplata? Cum oare va rezista in foc lucrarea pe care o aducem pentru Dumnezeu. La proba focului, rasplata sa fara rasplata? In cele ce urmeaza, ingaduiti-mi sa surprindem impreuna cateva criterii  desprinse din Evanghelii, pe baza carora, lucrarea pe care o facem va fi vredinca de rasplata sau nu. Catve criterii… (96:00)

1.Temelia sa fie Hristos. Ce facem sa fie facut in Numele Domnului Hristos. Ca lucrarea noastra sa reziste in ziua aceea, ca slujirea , ca toate binefacerile si eforturile pe care le facem sa fie rasplatite de Dumnezeu in ziua aceea, intai de toate, tot ceea ce facem trebuie sa izvorasca din credinta si pe baza credintei. Temelia sa fie Hristos. Ce facem sa fie facut in Numele Domnului Hristos. Dumnezeu va rasplati ce e facut in Numele Domnului Hristos. In ziua e apoi, la proba focului, va ramane in picioare tot binele facut pe baza credintei in Numele lui Hristos. Chiar si un pahar de apa rece, nici acela nu se va pierde, daca-i facut pe baza credintei in Numele lui Hristos.

Oamenii pot face bine in numele lor, nu in Numele lui Hristos. Oamenii sunt in stare sa-si cultive un cult al personalitatii prin filantropii. Sunt oameni care folosesc chiar viata religioasa  ca sa-si creeze ei un nume si o stare. Vorba lui Pavel: Unii Il propovaduiesc pe Hristos din slava desarta. Ceea ce ramane la proba focului este ceea ce se bazeaza pe credinta. Frati si surori, eu cred cu tarie ca avem nevoie de jertfa Domnului Hristos si de justificarea venita de la Dumnezeu prin Isus Hristos, nu numai cand e vorba de trecutul nostru pacatos. Avem nevoie de jertfa lui Hristos, nu doar ca sa scapam de pacatele care striga impotriva noastra. Ci avem nevoie de jertfa lui Hristos si ca sa ne ramana in picioare faptele bune. Ca pe baza acestei jertfe sa fim rasplatiti.

Ascultati-ma. Asa cum ne-am bizuit pe credinta, pe Isus, cand am primit iertarea pacatelor si mantuirea, asa trebuie sa ne bizuim pe El si cand facem bine, ca acel bine sa fie rasplatit. Daca vreun crestin care a fost mantuit prin har, prin credinta, iese de sub acest Nume si face bine, ca sa exprime, numai Dumnezeu stie, ce soi de motivatii firesti, faptele acelea nu sunt din credinta. Si cat ar fi de bune, in ziua judecatii, pier si omul nu primeste rasplata. Repet, avem nevoie de jertfa lui Hristos si pentru justificare, atat pentru a capata de la Dumnezeu iertare, cat si pentru a califica toata slujirea noastra crestina ca sa fie vrednica de rasplata in Ziua de Apoi. Acest inteles trebuie prins de sufletul evlavios. Cand slujim lui Dumnezeu, sa ne asezam sub crucea lui Hristos si sa spunem: Doamne Isuse, in Numele Tau, ca jertfa Ta sa faca ecou in lume. Doamne, fa ca peste mine sa se coboare indurarea Ta, mila Ta. Primeste slujba pe care o fac. Integreaz-o in Imparatia Ta. Sa nu fie un bine separat de Tine. Sa nu fie un bine facut pe calea legii, ci sa fie un bine facut pe calea credintei. Sa nu fie o cantare cantata pe calea legii. Ci, o cantare cantata in har, pe calea credintei. Sa nu fie o binefacere venita din lege, ca vreau eu sa pazesc legea ca asa mi-a cerut Dumnezeu. Ci, sa  fie o binefacere izvorata din credinta. Prin har, pe calea harului, a credintei in Dumnezeu. Si asta vine, este justificarea binelui, nu numai justificarea raului. Acest gand, acest inteles al slujirii crestine nu-i des pomenit in biserici, dar este esential.

Asa, dupa cum, de pacate am scapat prin jertfa lui Hristos, prin jertfa lui Hristos ne vom mentine in har si ne vom califica slujirea crestina, ca sa fim vrednici de rasplata. Altfel, piere. Se duce totul. Temeliale tine. Doamne, ajuta.

2. A doua particularitate sau trasatura a slujirii crestine tine de motivatie. Motivatia cu care savarsim binele. Motivatia, cu care ne aducem slujirea, ne va califica lucrarea ca aur sau lemn, argint, pietre scumpe sau fin si trestie. Motivatia- despre aceasta, Domnul Isus a vorbit in Matei 6:1-4-

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi dreptatea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei! Altminteri, nu veţi mai primi nicio răsplată de la Tatăl vostru, Care este în ceruri! Aşa că, atunci când faci milostenie, nu suna din trâmbiţă înaintea ta, cum fac ipocriţii în sinagogi şi pe străzi, ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au primit răsplata! Tu însă când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta sa fie făcută în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Iata, doi oameni care fac milostenie. Si unul si altul dau bani. Si unul si altul sacrifica. Si unul si altul scot din buzunar, din fructul muncii lor, si dau. Nici unul nu pacatuieste. Nici unul nu fura. Amandoi ofera. Unul primeste rasplata de la Dumnezeu si altul, nu, pentru ca unul a avut ca motivatie aprecierea oamenilor. Si celalat, slavirea lui Dumnezeu. Iata cum motivatia ne califica lucrarea. L-as intreba pe cel care se ridica, spre exemplu, unde stau eu acum. Ce te face sa stai acolo. ‘O, mi-e randul sa slujesc, sa ma gatesc bine, sa ma aranjez asa si parul sa mi-l fac, ca….. Ca, ce? Motivatia. Motivatia. Daca vrei sa fii vazut de oameni, a pierit rasplata. Daca slujesti ca sa zidesti pe poporul lui Dumnezeu, Dumnezeu iti va da o rasplata. Pentru ca, dati-mi voie ca sa va spun, ca milostenia si orice alta fapta buna, izvorata din motivatii gresite, anuleaza rasplatirea lui Dumnezeu. Orice fapta buna, izvorata din motivatii gresite, cum ar fi – cultul personalitatii, lauda din partea oamenilor, folos, cine stie ce folos din partea oamenilor. Ca am facut un bine. Imi vine sa ma iau de cap cand isi vantura la televiziuni binefacerile, vine campania electorala.

Genul acesta de atitudine, de savarsirea unui bine ca sa-l pui in fata si sa-ti iei de la oameni slava, lauda, trecere si folos, te descalifica in ziua de apoi de rasplata lui Dumnezeu. Asa a spus Domnul nostru. Prin urmare, lucrarea noastra va ramane in masura in care izvoraste dintr-o motivatie curata: credinta, smerenie, slavire al ui Dumnezeu. Amin.

3. A treia particularitate sau trasatura a slujirii crestine este  calauzirea Duhului Sfant in ceea ce facem. Problema calauzirii reprezinta un alt factor care ne califica sau ne descalifica lucrarea: din ce duh faci ce faci. Inspirat, de cine? Cine te-a indrumat? Cine te-a calauzit? Care e sursa inspiratiilor pe care le ai? Cuvantul Domnului ne invata ca noi suntem madulare in trupul lui Hristos si ca fiecare madular are o chemare a lui, o slujire a lui. Eu cred ca inaintea lui Dumnezeu, in ziua judecatii, va fi rasplatit tot ceea ce vine  in slujirea noastra din Duhul. Iar ce vine din mintea noastra  fireasca, piere in ziua de apoi. Prin urmare, calauzirea Duhului este esentiala cand facem slujire crestina. De multe ori m-am gandit, predicand, chemat fiind sa predic, oare ce spun ? E de la Dumnezeu? Poti sa spui cuvintele lui Dumnezeu, fara sa fie de la Dumnezeu. Putem vorbi cuvintele lui Dumnezeu, fara sa fie in ele inspiratia lui Dumnezeu. Si se aseaza ca nuca in perete. Cantarea pe care o cant, vine de la Dumnezeu? Sau din talent? Sau, mai mult, din dorinta de a-mi exprima si de a-mi hrani propria personalitate? Nu e din Duhul, dar din geniul, cu ‘g’ mic. Nu prea sunt pe la noi genii cu ‘G’ mare. E foarte fina linia de demarcatie.

Cum oare vom stii ca e Duhul? Daca nu e rugaciune la mijloc, traire in sfintenie, tanjire dupa Dumnezeu, ca nu tot ce numesc oamenii slujire crestina, vine din Duhul. E usor sa avem viata religioasa. E mai greu sa fie inspirate si venita din Duhul lui Dumnezeu. Spre exemplu, binefacerea. Putem face binefaceri. Intrebarea care se ridica este, cand faci binefacere, Duhul lui Dumnezeu e la lucru? Sa nu te trezesti ducand apa la fantana. Poti lua banul tau pe care l-ai pus deoparte pentru Dumnezeu si sa-l duci prin firea ta cuiva, fara sa fie implicat Duhul in ceea ce faci. Si daca nu-i implicat Duhul, nu-I slavit Dumnezeu. Si la ziua de apoi, piere. Un exemplu din Biblie: cine nu lucreaza, nici sa nu manance, spune Scriptura. Uite ca un lenes se usuca de foame. Dumnezeu a inceput  o lucrare in el. Dumnezeu a lasat ca sa vina peste el foamea, sa vina peste el lipsa, sa vina peste el durerea asociata cu foamea si lipsa, ca prin focul acesta al consecintelor lenevirii sale, sa fie trezit. Si de acolo, filantropul, nemanat de Duhul, scot din buzunar un leu de mila si opresc lucrarea lui Dumnezeu cu acel om, incuranajndu-l mai departe in starea in care este. Va rasplati Dumnezeu o asemenea darnicie? Mi-e frica sa zic ‘da’ sau ‘nu’. Dar e o intrebare. Eu am cunoscut odata un om a lui Dumnezeu foarte simplu si profund. A fost o situatie prin care cineva treca printr-un necaz si l-am rugat…. (familiile astea nu sunt de la noi). L-am rugat: „Asculta-ma, oamenii astia au un necaz. Eu te cunosc si tu ma cunosti pe mine. Hai sa ne unim impreuna si sa-i ajutam pe oamenii astia, noi doi.” S-a uitat la mine si a spus: „Ma voi ruga.” S-a rugat, si omul acesta mi-a spus la urma: „Frate Nelu, Duhul a spus nu.” Cum?  „Da. Asa a spus. Nu. Eu la asta nu particip. Dumnezeu mi-a spus ca mana lui apasa peste oamenii aceia si ei mai au lectii de invatat. Nu pot opri lucrarea lui Dumnezeu cu ei, intervenind acum.” Si a zis: nu. Dar nu pentru ca era insensibil. Nu pentru ca era zgarcit, ca i-a vorbit Dumnezeu mai alaltaieri ca sa faca o biserica in Oltenia si a investit peste 200.000 euro acolo. Nu ca e zgarcit. Ci, pentru ca a zis: nu vrea Duhul asta. E un om simplu dintr-o adunare, predica Evanghelia, si n-am avut atata luciditate cat a avut el.

Socot ca aceasta nuanta extrem de sensibila si fina, a calauzirii Duhului  in lucrarea noastra crestina, ne califica sau nu la rasplata in ziua de apoi.

4. A treia particularitate sau trasatura a slujirii crestine este puterea / imputernicirea Duhului Sfant in ceea ce facem. Mai e ceva, puterea. Puterea prin care facem. Si aici, cumva, lucrurile se leaga- caluzirea si imputernicirea Duhului Sfant in ceea ce facem. Sa nu ne gasim intemeindu-ne pe abilitati omenesti, firesti. Pe resurse, pe oratorie, cand e vorba de predica. Pe talent, cand e vorba de cantare. Ci, pe acea imputernicire si ungere care vine de la Duhul Sfant. Pavel, apostolul, avea intelepciune omeneasca si era in stare sa uzeze de resursele oratoriei. Dar sa ferit, zicea el, in Corint, ca sa nu faca zadarnica crucea lui Hristos. Iata, dar, si aceasta latura: imputernicirea Duhului.

Suntem o biserica penticostala. Dvs. mai credeti in imputernicirea Duhului, frati penticostali? In botezul cu Duhul Sfant, stimati tineri, mergeti in tabara. Sa va rugati lui Dumnezeu acolo. Sa fiti umpluti de Dumnezeu cu Duhul Sfant. Ca marturia noastra, slujirea noastra trebuie sa fie inspirata si imputernicita de Duhul, ca sa ramana la proba focului. Ca de vii din abilitati omenesti, din talente si daruri firesti, rupte de calauzirea Duhului, angajate, fie pe drumul legii, fie mai rau- cultul personalitatii, nimic in ziua de apoi nu va ramane. Totul va pieri.

As mai zice ca exista inca cel putin doi factori. Problema dragostei si a buna vointei.

Ramane ceea ce izvoraste din iubire si din voie buna. Iata ce spune, de exemplu, Pavel – 1 Corinteni cap. 9:16-17 – 16 Dacă eu vestesc Evanghelia, nu am dreptul[b] să mă laud, pentru că este obligaţia mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă o fac pentru că vreau eu, am o răsplată, dar dacă nu este din voia mea, atunci este vorba de o responsabilitate care mi-a fost încredinţată. Deci, pentru Pavel, nu s-s pus problema daca ‘vestesc sau nu Evanghelia’. Trebuie. Si-i vai de mine daca nu o fac. Dar, auziti despre ce vorbeste in continuare. Adica, daca fac asta cu bunavointa. Pavel spune: eu predic. Sa fie clar. Predica Evanghelia. La asta m-a chemat Dumnezeu. Vai de mine de nu o fac. Dar pot sa o fac in doua feluri: de buna voie sau de sila. Daca o fac de sila ca pe un serviciu, e ispravnicie, nu rasplata. Dar daca o fac de bunavoie, am o rasplata

Va intreb, de ce cantati? SMS-uri dimineata..iar, ce ne facem, fratele Nelu, fratele Iosif, ah, dirijor…. De sila, mergem  sa nu ne facem de rusine. Daca-i de buna voie…. vine rasplata. Oaspeti in casa. Ne bat la usa. Vin in casele noastre. Trebuie sa le punem masa. Si o facem! Vorba lui Pavel: Vai de mine daca nu o fac. Dar, de buna voie sau de sila. Cu cartire sau cu iubire. Oricum o faci. Si daca oricum (inevitabil) o faci, ar trebui cu mai multa minte. Sa o facem ca sa dainuie. Asta califica slujirea noastra in ziua de apoi. Aceasta atitudine, de bunavointa, deschidere, entuziasm, bucurie, pasiune, intr-un cuvant- dragoste, vorba lui Pavel: tot ceea ce faceti, sa fie facut cu dragoste.

In zona aceasta intra si ceea ce numim proslavirea lui Dumnezeu. Facem totul ca sa fie proslavit Dumnezeu. Lucrarea noastra, slujirea noastra este manata de aceasta sete, de aceasta dorinta, sa-si ia Dumnezeu slava din ea. Dumnezeu va rasplati pe cine slujeste cu motivatia aceasta. Sa-si ia Dumnezeu slava din ea.

Ultimul detaliu, dar pe care vi-l voi spune dupa ce recapitulam pe celelalte, ca sa ne ramana asa in memorie.

  1. TEMELIA – ramane la proba focului tot ceea ce vine prin credinta si pe baza credintei in numele lui Isus.
  2. Ramane ceea ce este motivat din dorinta de a-L slavi pe Dumnezeu. Motivatia este esentiala.
  3. Ramane in ziua de apoi ceea ce vine prin calauzirea Duhului si imputernicirea Duhului.
  4. Ramane vrednic de rasplata inaintea  lui Dumnezeu acel bine facut cu bunavointa si dragoste, si nu de sila.
  5. Ramane vrednic de rasplata inaintea lui Dumnezeu acek bine facut cu gandul de-a inalta pe Dumnezeu. de-a proslavi numele Lui.
  6. Si mai e ceva ce am lasat la urma. Ramane inaintea lui Dumnezeu, vrednica de rasplata, acea lucrare care izvoraste  din ascultare de Dumnezeu -din supunere, din acea zdrobire, din acea lepadare de sine, luarea crucii, asumarea caii lui Isus. Aia ramane.

Ce se naste din razvratire, din orgoliu, din agenda personala, nu ramane. Ci, vine din ascultarea de Hristos. Ci, vine din drumul crucii si din zdrobire si din urmarea Domnului si daca nu-i rezultat mare, numai sa fie ascultare de El. Aia va fi rasplatita. Sunt oameni care fac sacrificii enorme, jertfe mari duc. Dar, nu vor sa asculte de nimeni. Pe un asemenea slujitor l-a intampinat Dumnezeu tare sever. I-a zis printr-un profet: Saule, ia spune tu, ii plac lui Dumnezeu jertfele mai mult decat ascultarea? Si apoi, i-a spus: Neascultarea este vinovata ca inchinarea la idoli. Dumnezeu vrea ascultare, nu sacrificii. Dar El primeste sacrificiile slujirii noastre cand ele vin din Duhul ascultarii.

Prin urmare, ascultarea este esentiala. 2 Ioan 1:8 – Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină . Ce faci daca nu te pazesti? Uitati care e pericolul. vers. 9 – Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. Chiar daca el continua sa cante, sa predice, sa faca milostenii, sa ajute saraci, sa viziteze bolnavi, sa deschida fundatii, sa ajute in Africa, sa misioneze in India, daca nu-i in invatatura lui Hristos, si-a pierdut rasplata.  Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină . Aici este problema ascultarii. 

Ca pastor, am eu experienta cata am, dar fratele Iosif are mai multa, ca varsta impune experienta. N-ati intalnit, frate Iosif, oameni in stare sa sacrifice, sa cheltuie, sa sufere, dar nu dispus sa asculte. No, mie nu imi spune nimeni ce sa fac. Primul test al ascultarii este asezarea intr-o biserica locala ca membru. Asta este primul test al ascultarii. Cine refuza asta are deja o problema la ascultare. Soiul acesta de independenta, de nealiniere, de neasezare in trupul unei biserici locale, oricare ar fi aia, numai sa fie recunoscuta de Hristos. Este primul pas care pune in evidenta razvratirea. Ia raspunde intrebarii: de ce nu vrei sa fi membru intr-o adunare? Si o sa gasesti in tine raspunsuri  care arata coltii fiarei neascultarii. Aia e problema. Si asta iti poate nimici lucrarea. Si in ziua de apoi, dupa ce te-ai sacrificat si te-ai cheltuit atata si ai mers in dreapta si in stanga si ai impartit, sa te trezesti  mantuit, dar fara rasplata. Nu vrem asta. Ci, vrem rasplata de la Dumnezeu. Dumnezeu sa ne ajute.

Eu cred ca ascultarea este esentiala indiferent de rod. Voi incheia cu o scurta ilustratie. Am citit-o astazi. Undeva intr-o tara orientala, imparatul batran a hotarat sa dea tronul mai departe, mostenitorului. Dar cand s-a uitat la copiii lui, n-a vazut pe nici unul vrednic. Era un rege intelept si a zis: Nu. Vom nenoroci si imperiul si pe fii, daca dau imparatia pe mana  vreunuia. Dar, cui sa o dau? Si a pus in fata un test. A strigat in imperiu: Imparatul  a hotarat sa lase tronul  urmatorului rege si acela va fi unul din fii acestei tari. Sa vina tinerii la palat. Vor primi de la imparat un cadou si dupa un an se va hotari cine este rege. Au venit multi. Imparatul le-a facut un dar foarte ciudat: un ghiveci si o samanta. Le-a zis asa: Luati samanta asta  si puneti-o in ghiveci. Ingrijiti planta care va rasari. Udati-o. Cresteti-o si veniti inapoi peste un an. Cel mai frumos ghiveci, cea mai frumoasa planta, cel care a ingrijit ghiveciul si planta, va fi rege. WOW!

Acolo, autorul care scria povestea l-a numit Lee, ca de era din Romania, ii zicea altfel. A luat ghiveciul si s-a dus acasa. A pus ghiveciul in lumina soarelui. A udat planta, samanta, si a asteptat. O luna, n-a incoltit. Doua, n-a incoltit. Baietii de pe strada, din sat, din satul vecin, se laudau cu ghivecele lor, plantele crescusera flori, tot soiul de pomi, care de care mai frumosi. Lui ii era si rusine sa spuna ce se intampla acasa: „Nici macar n-am fost in stare  sa o fac sa incolteasca. Uite asta cat e de mare.” Cand a venit anul si trebuia sa mearga la palat, el n-avea decat un ghiveci in care punea din cand in cand apa, dar nu crescuse nimic. A zis: Eu nu ma duc, ma fac de toata rusinea. A zis: Sa mearga astia ce au de a arata, eu nu am ce-a arata. Mama lui, o femeie inteleapta, i-a spus: Baiete, du-te Du-te. Si, s-a dus. Cand printre tinerii imperiului, care puneau in fata care de care mai frumoase flori si plante, dezvoltate in ghivece, el, cu unul gol. Au inceput sa se rida de el, sa-l batjocoreasca. Fiecare, dupa regula, trebuia sa mearga prin fata regelui. Cand omul nostru a pasit in fata cu ghiveciul gol, toti au ris. Se coteau pe la margini. Insa, regele s-a ridicat in picioare si a spus: „Liniste.El este viitorul vostru rege.” Si, toti au amutit. Imparatul a dezvaluit taina. Acum un an cand v-am dat seminte, am spus sa le semanati si ce va incolti din ele sa imi aduceti. Ce n-ati stiut este ca semintele au fost oparite. Si n-aveau cum incolti. Le-ati inlocuit, nenorocitilor. Singurul care mi-a respectat cuvantul e baiatul asta. El va fi rege.

Ascultarea. Ne vom duce in ziua de apoi, cine stie cu ce campuri de flori si hectare de paduri si vom astepta lauda. Si de acolo se va ridica unul care va putea arata ascultare si va fi rasplatit. Cu gandurile acestea in minte, la proba focului, sa ne rugam Domnului. Si intai de toate, sa cerem ca jertfa lui Isus sa se reverse si peste binele nostru.  Sa nu chemam jertfa lui Isus numai peste pacatele noastre. Ci, sa chemam jertfa lui Isus si peste binele nostru, ca sa stea in picioare. Sa fie izvorat din Duh, imputernicit de Duhul, motivat de slavirea lui Dumnezeu. Cu buna voie si dragoste si cu ascultare. Si o sa ramana. Amin.

Mesajul incepe la minutul 1:05:00 (65:00)

FAMILIA BODNARIU – Multumire – Turneul ‘Ancora Credintei’ la SIBIU (Youtube)

ALBUM FOTO de la Turneul The Messengers „Ancora Credintei” SIBIU 21 august 2016

NELU BRIE, Pastor Biserica Emanuel Sibiu:

Am avut asa o emotie mare sa-l urc pe scena pe Exekiel Bodnariu. E aici. Avem deosebita bucurie sa intampinam in mijlocul nostru vizita familiei Bodnariu. Dumnezeu sa va binecuvanteze, dragi frati. Va rog frumos, toti cei care v-ati rugat si v-ati implicat intr-o forma sau alta sustinand aceasta familie in necazul lor, luptand pentru reunirea acestei familii, va rog frumos, ridicati mana. Slavit sa fie Domnul! Dumnezeu ne-a dat o mare biruinta. Ne-am rugat sa fim impreuna, reunita aceasta familie, parintii cu copiii. Si, iata-i acuma in mijlocul nostru. Ii voi ruga, frate Marius, sora Ruth, sa ne spuneti ceva.

Marius Bodnariu – la minutul 37:00:

Pace. A Domnului sa fie slavasi gloria si cinstea pentru toate lucrarile Lui. Suntem emotionati si este o onoare deosebita la care nici nu ne-am gandit, ca o sa ajungem sa stam inaintea dvs. si impreuna cu copiii sa va multumim pentru sprijin, pentru rugaciune, pentru post, pentru proteste. Dumnezeu sa va binecuvanteze. Noi, nici nu stim cum sa multumim bine. Ne-am rugat intotdeauna ca Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va intareasca in credinta, asa cum ne-a intarit si pe noi toti cei care ne-au sustinut.

Ati luat parte cu noi in durere si dorim ca Domnul Isus sa va faca parte de aceeasi bucurie pe care o avem si noi. Sa va umple inimile de aceasta bucurie prin Duhul Sau. Ne bucuram ca sunt toti aici. Stiti, avocatii ne spuneau cate odata ca suntem pusi in fata la niste alegerigrele, spuneau ei. Si poate ca ar trebui sa ne gandim pe cine sa alegem. Ii multumim lui Dumnezeu ca numai El ne-a pastrat. Ne-a pastrat in credinta. Ne-a incurajat prin actiunile dvs. Am simtit rugaciunile dvs. Si astfel, prin puterea Lui, am reusit sa nu dam loc la astfel de ganduri. El ne-a incredintat si ma bucur de tema acestei seri. El este cel care prin harul Lui ne-a facut parte de credinta. Tot prin harul Lui suntem intariti in credinta. Si in El avem nadejdea ca El va desavarsi aceasta credinta in noi.

Multumim celor care se roaga in continuare pentru noi. Spuneam ca sunt multe de recuperat intre noi. Dumnezeu sa va binecuvanteze. Ne-am hotarat intr-adevar sa ramanem in Romania. Am simtit aceasta din partea Domnului. Dorim ca Dumnezeu sa ne binecuvanteze in continuare si pe noi si pe dvs. Marturia Lui sa ramana in continuare vie, in ciuda imprejurarilor. Am sa las si pe Ruth sa spuna cateva cuvinte. Dumnezeu sa va binecuvanteze.

Ruth Bodnariu, la minutul 43:00:

Acuma, Marius a zis tot ce am vrut sa zic. Dar, desigur, nu era posibil sa trecem prin durerile astea daca noi n-am fi simtit puterea Lui si suntem siguri ca asta e de la toate rugaciunile, postul si tot efortul, cum a lucrat Domnul prin voi, pentru noi. Si noi va multumim foarte foarte mult.Cum a zis Marius, nu mai exista cuvinte sa exprime destul multumirea [noastra] si Domnul sa va binecuvanteze si sa va rasplateasca pentru tot ce ati facut pentru noi. Si, El sa fie slavit ca asta e minunea Lui. Raspunsul se vede la rugaciune, caci El ne arata, cat de credincios este Dumnezeu.

Nelu Brie:

Draga Ruth si Marius, si noi trebuie sa va multumim. Sa va multumim pentru lupta voastra, pentru determinarea voastra si pentru felul in care ati stiut sa va aparati copiiiLupta voastra ne-a adunat si pe noi langa voi. Si impreuna cu ajutorul lui Dumnezeu am invins. Slavit sa fie Domnul! Va rog, oameni buni, uitati-va la aceasta familie. Uitati-va la acesti copii. Arata ei a copii traumatizati de parinti? Cata nedreptate. Si in acelasi timp, cata dreptate a facut Dumnezeu? Slavit sa fie numele Lui. Amin.Incredintam familia Bodnariu in grija harului lui Dumnezeu si ii asiguram ca SIbiul este un loc bun de asezat. Amin.

 

Momente de închinare la ceas de seară la ITP

Ioan Brie a distribuit clipul video postat de Institutul Teologic Penticostal.

Vremea Cercetarilor – Florii – Nelu Brie

Luca 19:41-44

Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut -o, Isus a plîns pentru ea,42 şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.

43 Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile:44 te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.„

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu 13.04.2014

Predica incepe la minutul 73:00 sau 01:13:50

Emil Bartos – Importantul inaintea urgentului – Slujba speciala – Biserica Emanuel Sibiu

Emil Bartos Biserica Emanuel Sibiu 8 martie 2016

Photo Agnus Dei

Programul de din 13 martie, slujba de duminica dimineata. Cei ce aveti timp, urmariti programul caci veti auzi cantari frumoase cantate de Ioan Timofte si Bianca Cernisov.  Mesajul fratelui Emil Bartos incepe la minutul 2:07:00. Text – Luca 10:37-42

37 „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.
Marta şi Maria
38 Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta*, L-a primit în casa ei.
* Ioan 11:1; Ioan 12:2; Ioan 12:3;
39 Ea avea o soră numită Maria, care* s-a aşezat jos**, la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui.
40 Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.”
41 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,
42 dar un* singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala