Nicholas Winton – Schindler of Britain

In 1939 the English stockbroker Nicholas Winton rescued 669 Czech children from their doomed fate in the Nazi death camps, but his achievement went unrecognised for over half a century. For fifty years most of the children did not know to whom they owed their lives. The story of Nicholas Winton only emerged when his wife Greta came across an old leather briefcase in an attic and found lists of the children and letters from their parents. He hadn’t even told her of his role during the war.

Nicholas Winton, then a 30-year-old clerk at the London stock exchange, visited Prague, Czechoslovakia, in late 1938 at the invitation of a friend at the British Embassy. When he arrived, the British team working in newly erected refugee camps asked him to lend a hand.

He spent only a couple of months in Prague but was alarmed by the influx of refugees, endangered by the imminent Nazi invasion. He immediately recognized the advancing danger and courageously decided to make every effort to get the children outside the reach of Nazi power.

‘The commission was dealing with the elderly and vulnerable and people in the camps kept telling me that nobody was doing anything for the children,’ Nicholas Winton later recalled.

He set up office at a dining room table in his hotel in Wenceslas Square in Prague. Word got out of the‘Englishman of Wenceslas Square‘ and parents flocked to the hotel to try to persuade him to put their children on the list, desperate to get them out before the Nazis invaded. ‘It seemed hopeless,’ he said years later, ‘each group felt that they were the most urgent.’  But Winton managed to set up the organisation for the Czech Kindertransport in Prague in early 1939 before he went back to London to handle all the necessary matters from Britain.

Children on the train

Back in London, Winton immediately began organizing transports to get the children out of the country, cooperating with the British Committee for Refugees from Czechoslovakia and the Czechoslovak travel agency Cedok. Working day and night he persuaded the Home Office to let the children in. For each child, he had to find a foster parent and a 50 pound guarantee, in those days a small fortune. He also had to raise money to help pay for the transports when contributions by the children’s parents couldn’t cover the costs.

In nine months of campaigning as the war crept closer, Nicholas Winton managed to arrange for 669 children to get out on eight trains, Prague to London (a small group of 15 were flown out via Sweden). The ninth train – the biggest transport – was to leave Prague on 3 September, 1939, the day Britain entered the war – but the train never left the station. ‘Within hours of the announcement, the train disappeared,’Winton later recalled. ‘None of the 250 children on board was seen again. We had 250 families waiting at Liverpool Street that day in vain. If the train had been a day earlier, it would have come through. Not a single one of those children was heard of again, which is an awful feeling.’

None of the children set to flee that day survived the following years. Later, more than 15,000 Czech children were also killed.

 

Nicholas Winton never forgot the sight when the exhausted children from Czechoslovakia piled out of the trains at London’s Liverpool Street station. All wore name tags around their necks. One by one, English foster parents collected the refugee children and took them home, keeping them safe from the war and the genocide that was about to consume their families back home.

Winton, who gave these children the gift of life, watched from a distance ..

Nicholas Winton, one of the unsung heroes of World War Two, known as the Schindler of Britain, is revered as the father who saved scores of his ‘children’ from Nazi death camps.

Vera Gissing, one of the children saved by Winton, has written his biography and scripted the film, Power of Humanity. She says: ‘He rescued the greater part of the Jewish children of my generation in Czechoslovakia. Very few of us met our parents again: they perished in concentration camps. Had we not been spirited away, we would have been murdered alongside them.’

In september, 2001, Nicholas Winton was the guest of honour at the film premiere of his story in Prague. Winton was invited to the launch by Czech president Vaclav Havel and around 250 of the 664 people he saved were also present at the event. The biography Nicholas Winton and the Rescued Generation by Muriel Emmanuel and Vera Gissing (Vallentine Mithchell Press) was published in November, 2001.

Winton insists he wasn’t anything special, adding, ‘I just saw what was going on and did what I could to help.’

But survivor Vera Gissing said: ‘I owe him my life and those of my children and grandchildren. I was lucky to get out when I did and having the chance to thank Nicky was the most precious moment in my life.’

The survivors, though many are now grandparents, still call themselves ‘Winton’s children.’ Among the children saved were Dagmar Simova, cousin of the Czech-born U.S. Secretary of State Madeleine Albright.Lady Milena Grenfell-Baines, whose father, Rudolf Fleischmann saved Thomas Mann by assisting him to gain Czech citizenship for his self-imposed exile from Germany after the rise of Hitler. Joe Schlesinger, the CBC correspondent. Julius Sidon from California, the brother to Chief Rabbi Karol E. Sidon of the Czech Republic. Lord Dubs, a Member of Parliament. Hugo Merom, the ex-Israel air force pilot and consultant who specialises in airport planning.

And acclaimed film director Karel Reisz. 45 years later Reisz actually met Nicholas Winton at the first reunion. ‘I had never heard of him. I thought the Red Cross had organised it,’ he said. ‘I took my children and grandchildren – I think it brought it alive to them to learn where their grandfather came from. It was very emotional ..’

Nicholas Winton resides in Maidenhead, Great Britain. He was honored with the title of Member of the British Empire (MBE) in 1983 for his charitable work with the elderly, mainly the establishment of the Abbeyfield Houses.

In Czechoslovakia, he was awarded the Freedom of the City of Prague, and on October 28, 1998, Vaclav Havel, President of the Czech Republic, awarded him the Order of T. G. Marsaryk in a grand ceremony in Hradcany Castle.

Tuesday, 31 December, 2002, Nicholas Winton was rewarded in the Queen’s 2003 New Year’s Honours List and received a knighthood.

On October 9, 2007, Sir Nicholas Winton was awarded the Czech Republic’s highest military decoration, The Cross Of The 1st Class, and at the ceremony the Czech Foreign Minister Karel Schwarzenberg supported the initiative of students and schoolchildren who have collected more than 32,000 signatures under a petition for Nicholas Winton being awarded the Nobel Peace Prize for the salvation of the children from Czechoslovakia.

 – Louis Bülow

Article originally posted at http://www.auschwitz.dk/Winton.htm

Nicholas Winton – UN INOTATOR IMPOTRIVA CURENTULUI!

Avea 29 de ani şi era broker la Bursa din Londra. Plănuia să-şi ia un concediu şi să meargă la ski în Elveţia, însă un telefon din partea unui prieten care lucra în capitala Cehoslovaciei i-a deturnat planul. Schimbarea destinaţiei a însemnat salvarea de la moarte a 669 de oameni.
Aceasta este povestea lui Nicholas Winton care, în decembrie 1938 a răspuns invitaţiei lui Martin Blake de a-l vizita în Praga, unde avea să îl ajute la lucrul într-o tabără de refugiaţi evrei.
Şocat de ştirile privind Noaptea de Cristal şi pogromul împotriva evreilor germani şi austrieci, şi impresionat de condiţiile inumane în care erau nevoiţi să trăiască evreii adăpostiţi de Comitetul Britanic pentru Refugiaţi din Cehoslovacia, Winton a decis că trebuie să facă ceva. Şi şi-a concentrat atenţia pe copii.
Marcat de suferinţă
La sfârşitul lui 1938, mai multe agenţii evreieşti şi creştine au început să salveze copiii evrei refugiaţi din Germania şi Austria, în ceea ce a fost numită Operaţiunea Kindertransport.
În şase luni, cu ajutorul civililor englezi, organizaţiile au reuşit să strângă nu mai puţin de 500.000 de lire sterline pentru ajutorarea copiilor evrei. Între decembrie 1938 şi mai 1940, suma aceasta a ajutat la salvarea a 10.000 de copii care au ajuns la ferme, hosteluri, tabere sau case din Marea Britanie. Însă copiii evrei din Cehoslovacia nu se aflau printre aceştia. Tocmai de aceea, rolul lui Winton a fost unul vital.
„Situaţia din taberele de refugiaţi îţi rupea sufletul,” povestestea Winton pentru documentarul „The Power of Good”. „Mulţi dintre refugiaţi nu aveau bani nici pentru o singură masă. Câteva mame încercau cu disperare să facă rost de bani ca să cumpere mâncare penru ele şi copiii lor. Atunci când nu reuşeau să obţină viză pentru întreaga familie, părinţii voiau cu disperare ca măcar copiii lor să ajungă în siguranţă,” mărturisea Winton.
Aşa că Winton a încercat să îndeplinească dorinţele părinţilor şi să-i ducă pe copii undeva unde să fie în siguranţă: în Marea Britanie. Condiţiile pentru realizarea acestui lucru erau însă destul de solicitante. Era necesar ca un copil să aibă o familie gazdă şi o garanţie de 50 de lire (o sumă destul de mare la acea vreme) pe care să o folosească în cazul în care era nevoit să revină în Cehoslovacia.
Eforturi nebuneşti, în numele unui ideal rezonabil
„Toată lumea din Praga îmi spunea ‘uite, nu există nicio organizaţie în Praga care să se ocupe de refugiaţii copii, nimeni n-o să-i lase pe copii de capul lor, dar dacă vrei să încerci, încearcă.’ Iar eu cred că nu există nimic care să nu poată fi făcut dacă este fundamental rezonabil,” spunea Winton.
Independent de Operaţiunea Kindertransport, Winton a pus pe picioare propria operaţiune de salvare. Părinţi evrei care începeau treptat-treptat să simtă agravarea situaţiei şi pericolul în care se aflau, îşi lăsau copiii pe mâna tânărului care le promitea un viitor.
Din biroul pe care îl improvizase în cantina unui hotel din Praga, Winton contacta guvernele ţărilor care, spera el, ar putea ajuta copiii. Doar Suedia şi Marea Britanie au răspuns favorabil.
Curând, tot mai mulţi părinţi care aflau de Winton se înghesuiau să îşi înscrie copiii pe lista lui. Aşa se face că biroul improvizat a atras atenţia Gestapo-ului, iar Winton a decis să se întoarcă la Londra şi să îşi continue munca de acolo.
A început să strângă fonduri pentru a putea transporta şi caza copii în Marea Britanie, apelând la ajutorul bisericilor şi al sinagogilor. A publicat anunţuri în ziarele englezeşti şi a tipărit sute de poze ale copiilor care aveau nevoie de ajutor în speranţa că acestea îi vor impresiona pe britanici. Lucrând ziua ca broker şi seara muncind la operaţiunea de salvare, Winton s-a descoperit „sabotat” de lentoarea funcţionarilor de la Oficiul de Vize, care nu percepeau urgenţa acordării documentelor, şi a fost nevoit să falsifice documentele copiilor pe care dorea să îi aducă din Praga în Marea Britanie.
Trenul lui Winton
În ciuda tuturor dificultăţilor, pe 14 martie 1939, Winton a văzut primul transport de copii ajuns în siguranţă din Cehoslovacia în Marea Britanie. Şapte alte transporturi au mai avut ulterior loc. Până în august 1939, când s-a încheiat ultimul transport, Winton reuşise să salveze 669 de copii. Desigur, perspectiva salvării avea alte contururi atunci în ochii copiilor care îşi luau la revedere de la părinţii lor fără să ştie cu adevărat dacă îi vor mai revedea vreodată.
nickysfamily_400La 1 septembrie 1939, Winton plănuia să aibă loc cel mai mare transport. Nu mai puţin de 250 de copii au fost îmbarcaţi de la staţia Wilson din Praga şi 250 de familii i-au aşteptat la Liverpool degeaba. În aceeaşi zi, Hitler a invadat Polonia şi toate graniţele controlate de Germania au fost închise. Trenul care îi transporta pe copii nu a mai ajuns niciodată în Marea Britanie, iar despre soarta copiilor nu s-a mai aflat nimic. Au disparut cu totul.
În repetate rânduri, Winton a mărturisit că imaginea sutelor de copii, aşteptănd în gara din Praga să plece către Anglia îl bântuie neîncetat. „E un sentiment oribil,” spunea el.
Totuşi, soarta acestui ultim tren arată tocmai importanţa misiunii lui Winton. Acelaşi sfârşit l-ar fi putut avea copiii din transporturile anterioare, dacă ar fi rămas în Cehoslovacia. Cei mai mulţi dintre părinţii şi fraţii copiilor salvaţi au murit toţi în Holocaust.
Un erou tăcut
Despre povestea lui Winton nu s-a ştiut nimic ani de zile după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Nici măcar soţia lui, Grete, nu a ştiut nimic, până într-o zi în 1988 când, făcând curat în pod, a dat peste caietele cu listele de copii pe care Winton îi organiza pentru transporturi.
Grete şi-a povestit descoperirea lui Elisabeth Maxwell, istoric al Holocaustului şi soţia magnatului de presă Robert Maxwell. Acesta a aranjat ca ziarul său să publice povestea uimitoare a lui Winton şi astfel istoria a ajuns pe buzele tuturor. Producătoarea emisiunii BBC That’s Life! l-a invitat în studio pentru o surpriză profund emoţionantă: reîntâlnirea cu o parte dinte copiii pe care îi salvase.
Copiii lui Winton
După difuzarea naţională a programului, mulţi dintre copiii salvaţi, recunoscându-şi povestea la televizor, i-au scris lui Winton să-i mulţumească pentru eforturile sale.
Printre „copiii lui Winton” se numără regizorul Kareil Reisz (The French Lieutenant’s Woman, Isadora, şi Sweet Dreams), jurnalistul canadian, corespondent CBS Joe Schlesinger, Lordul Alfred Dubs (fost ministru în Cabinetul Blair), Lady Milena Grenfell-Baines (al cărei tată l-a salvat pe Thomas Mann, ajutându-l să obţină cetăţenie cehă) şi Dagmar Simova (verişoara fostului Secretar de stat american, Madeleine Albright).

Karel Reisz povestea că a fost puternic mişcat după prima întâlnire cu Winton. „Nu auzisem niciodată de el. Eu am crezut că totul fusese organizat de Crucea Roşie,” spunea Reisz, citat de auschwitz.dk.

Cea mai importantă distincţie

Winton a primit numeroase distincţii pentru activitatea sa umanitară de dinainte de război. Fostul preşedinte israelian Ezer Weizman i-a trimis o scrisoare de muţumire. Autorităţile din Praga l-au numit „cetăţean de onoare”. Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii i-a acordat titlul de Membru al Imperiului Britanic, iar preşedintele Cehiei (1998) Václav Havel l-a onorat cu Ordinul T.G. Masaryk.
Astăzi, Nicholas Winton, îşi duce liniştit centenarul în Maidenhead (Marea Britanie). Şi, potrivit documentarului Power of Good, încă mai poartă un inel primit de la câţiva dintre copiii pe care i-a salvat. Inelul este inscripţionat cu un verset din Talmud:
Cine salvează o viaţă, salvează lumea.
Articolul Original – http://www.auschwitz.dk/Winton.htm adaptare SemneleTimpului.ro

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari